Invatarea este un proces important prin care un individ dobandeste
deprinderi si cunostinte noi, avand la baza un set de evenimente, aparitii si schimbari care apar atunci cand practica permite oamenilor sa-si insuseasca anumite sarcini. Ea poate fi transpusa ca un rezultat direct al experientei si al exersarii. Procesul invatarii este format dintr-un set de procese asociate cu practica si experienta care influenteaza si duc la schimbari a capacitatii de e raspunde. Priceperile umane iau multe forme care accentuează controlul şi coordonarea marilor grupe musculare, în activităţile care implică forţa cum ar fi fotbalul sau săriturile, până la cele în care grupele muşchilor nici nu trebuie antrenate în mod special. Principiile performanţei umane şi învăţarea depind de o extindere asupra unui fel de deprindere motrică care urmează să fie săvârşită. Deprinderile de baza in invatarea actului motric sunt cele motorii si cognitive. Invăţarea motrică trebuie urmărită sub două direcţii esenţiale, prima în care sunt introduse terminologia, conceptele şi principiile înrudite cu performanţa umană calificată şi fără o mare referire la procesele asociate cu învăţarea. Principiile de aici în mod sigur se aplică îmbunătăţirii deprinderilor deja performante, care reprezintă obiectivul antrenorului. Cunoasterea eficientei unui rezultat este deosebit de importanta pentru procesul de invatare, iar greselile pot oferi informatii care au rolul de ajuta si preveni un eventual esec. Controlul motor are la baza integrarea simultana si corelatia mai multor parti anatomice cum ar fi muschii, articulatiile, creier, receptori, etc. Viteza de reactie in invatarea motrica se rezuma prin dificultatea de a raspunde la stimuli apropiati in timp astfel incat raspunsurile trebuie sa fie separate in timp. Un număr de proceduri au fost folosite în studiile de învăţare a aptitudinilor care pot fi interpretate ca dând o referinţă de corectitudine pentru răspunsul înainte ca orice practică să fie începută. Este structura împotriva căreia feed-back-ul producerii răspunsului este comparat cu scopul de a calcula o eroare în răspuns. Dacă răspunsul este unul rapid atunci feed-backul poate fi folosit în următoarea etapă după ce ajustările necesare au fost făcute programului de mişcare. Tehnicile motivationale implica procese care îşi au originea în faptul că indivizii interacţionează cu alţi indivizi în feluri variate relativ complexe şi că aceste interacţiuni dau motivaţii puternice ca stările în învăţare. Inteligenta motrica se defineste ca fiind posibilitatea de a îmbunătăţi capacităţile musculare, de a înţelege jocul, de a deţine o bună motivaţie sportivă şi de a acumula noi cunoştinţe, oportunitatea de a cunoaşte principiile, strategiile, regulile şi psihologia sportului, de a sistematiza rapid situaţiile schimbătoare din timpul activităţilor de forţă, de a organiza timpul, spaţiul şi coordonarea musculară, de a regla poziţia corpului şi echilibrul, de a învăţa şi dezvolta controlul asupra musculaturii, de a învăţa cum să se mişte corpul în situaţii diverse şi în medii diferite. Fenomenul cunoasterii este legat de existenta umana. Orice cunoaştere este rezultatul unei experienţe, al contactului fiinţei umane cu realitatea lumii, dar şi al relaţiilor de reciprocitate cu celelalte persoane. Cunoaşterea contribuie la evoluţia omului, transformându-1 dintr-o fiinţă pasivă, parte a naturii, a lumii, dependentă de aceasta, într-o individualitate capabilă de a cunoaşte, de a înţelege şi de a acţiona liber şi voluntar asupra lumii, schimbând-o treptat în folosul său. Orice act de cunoaştere este o referinţă a persoanei la ceva determinant pentru aceasta. Ceva care pentru om are importanţă, îi trezeşte interesul, curiozitatea sau de care are nevoie în viaţa practică. Stinta reprezinta un sistem de cunostinte referitoare la un domeniu al realitatii. Componenta principală a ei este teoria, cu condiţia ca aceasta să conţină un sistem de cunoştinţe, arătând realitatea sub forma legilor si a principiilor. Ştiinţa este cunoaşterea exactă, riguroasă şi demonstrabilă a unor date cu valoare de adevăruri obiective despre realitate. Ea exprimă într-o formă clară, coerentă şi inteligibilă adevărul şi legile care guvernează realitatea fizică obiectivă a lumii exterioare. Metoda intuitivă este fondată pe certitudinea că cea mai mare parte a adevărurilor provine din intuiţie şi că ele relevă evidenţa. Prin definiţie, intuiţia este achiziţia unei certitudini fără utilizarea raţionamentului sau a inferenţei. Studiul de caz cunoaşte două aplicaţii, el poate servi la creşterea cunoştinţelor pe care le avem despre un individ particular, aşa cum ea poate viza prelucrarea unor schimbări la acest individ. În ceea ce priveşte achiziţia de cunoştinţe, obiectivul cel mai des urmărit nu este obţinerea de concluzii bine stabilite, ci mai degrabă elaborarea de ipoteze noi.