Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Capitolul 2

Capitolul 2

Ratings:
(0)
|Views: 7|Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Jun 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/19/2013

pdf

text

original

 
17
22 
 Teoria general
ă
a sistemelor
2.1. Concept
 Teoria general
ă
a sistemelor a fost formulat
ă
de L.von Bertalanffy în lucrarea,,Biologie teoretic
ă
,, ap
ă
rut
ă
în anul 1932. Sistemul este definit în ,,EnciclopediaUniversal
ă
1
,, ca fiind ,,un ansamblu de fenomene
ş
i evenimente independente caresunt extrase din lumea exterioar
ă
printr-o ac
ţ
iune intelectual
ă
arbitrar
ă
, vizându-setratarea acestui ansamblu ca un întreg”. Din aceast
ă
defini
ţ
ie rezult
ă
c
ă
niciunsistem real nu poate exista izolat, ci el trebuie s
ă
apar
ţ
in
ă
unui sistem maicuprinz
ă
tor în cadrul c
ă
ruia are anumite atribu
ţ
ii. În literatur
ă
se g 
ă
sesc numeroasedefini
ţ
ii ale sistemului
2
.N. Botnariuc
ş
i A. V 
ă
dineanu (1982)
3
consider
ă
c
ă
sistemul
 
reprezint
ă
 ansamblul de elemente identice sau diferite unite între ele prin cele mai diferiteconexiuni, care constituie un întreg organizat ce func
ţ
ioneaz
ă
cu o calitate proprie.No
ţ
iunea de sistem are o mare importan
ţă
pentru
ş
tiin
ţă
. Prin comparareasistemelor se pot eviden
ţ
ia unele tr
ă
s
ă
turi comune ale lor, tr
ă
s
ă
turi ce ne permitîn
ţ
elegerea mai profund
ă
a modului în care sunt organizate, cum func
ţ
ioneaz
ă
 
ş
icare sunt rela
ţ
iile dintre ele
ş
i mediul înconjur
ă
tor.
2.2. Clasificarea sistemelor
Din punct de vedere al rela
ţ
iilor cu mediul, al schimbului de materie
ş
i/sauenergie, sistemele pot fi clasificate în trei categorii (I. Prigogine, 1955): izolate,închise
ş
i deschise.
Sisteme izolate
sunt acelea care nu realizeaz
ă
nici un fel de schimburi,materiale sau energetice, cu mediul înconjur
ă
tor. Ele sunt considerate sisteme ideale
ş
i nu exist
ă
în natur
ă
.
Sistemele închise
sunt sistemele care realizeaz
ă
cu mediul doar schimburienergetice nu
ş
i materiale. Ele pot fi create în mod artificial, ca de exemplu:termosul, în care se pot p
ă
stra stabil anumite volume de lichid, f 
ă
r
ă
modific
ă
ricantitative dar cu schimb
ă
ri ale temperaturii (pierderea c
ă
ldurii ini
ţ
iale – dac
ă
 lichidul a fost cald, sau înc
ă
lzirea acestuia, dac
ă
temperatura ini
ţ
ial
ă
a fost sc
ă
zut
ă
 ).
Sistemele deschise
sunt sistemele naturale, care au cu mediul atâtschimburi energetice cât
ş
i materiale. In grupul sistemelor deschise intr
ă
toatesistemele biologice
ş
i cele mai multe sisteme lipsite de via
ţă
(o stânc
ă
, un motoretc.).
1
 J. Hebenstreit,
Principiile ciberneticii 
, vol. 5, 1985, p.909.
2
 A se vedea, I. Puia
ş
i colab, 2001,
 Agroecologie 
ş 
i Ecodezvoltare 
; Ed. Academicpres, Cluj – Napoca.
3
Ecologie 
, Ed. Didactic
ă
 
ş
i Pedagogic
ă
Bucure
ş
ti, p. 19.
 
18
Sistemele biologice sunt sisteme deschise care se deosebesc de celeanorganice printr-o serie de însu
ş
iri, dintre care unele sunt deosebit de importantedin punct de vedere ecologic. Dac
ă
în sistemele deschise anorganice schimburile cumediul nu implic
ă
transformarea condi
ţ
iilor de mediu în factori specifici sistemului(un motor, de exemplu), în cele biologice, aceste schimburi reprezint
ă
o condi
ţ
ie vital
ă
. Materialul intrat în sistem este transformat în condi
ţ
ii proprii ale sistemuluibiologic, acesta ref 
ă
când
ş
i înlocuind p
ă
r
ţ
ile uzate
ş
i degradate.
2.3. Caracteristicile sistemelor biologice
Sistemele biologice prezint
ă
o serie de caracteristici generale care ledeosebesc de cele anorganice
ş
i anume: caracterul istoric, informa
ţ
ional,integralitatea, echilibrul dinamic, dependen
ţ
a de condi
ţ
ia ini
ţ
ial
ă
, programul,autoreglarea, autoorganizarea
ş
i autoreproducerea
4
.
 
Caracterul istoric
 Pentru a se putea explica structura
ş
i organizarea unui sistem anorganic estesuficient s
ă
se cunoasc
ă
starea elementelor componente. De exemplu, pentru aexplica organizarea unei molecule oarecare este suficient s
ă
se cunoasc
ă
însu
ş
irileatomilor componen
ţ
i
ş
i leg 
ă
turile dintre ei.În sistemele biologice îns
ă
, întrucât însu
ş
irile unui organism reprezint
ă
 rezultatul evolu
ţ
iei, nu este suficient
ă
cunoa
ş
terea actual
ă
a elementelor, ci trebuiecunoscut
ă
 
ş
i istoria sistemului luat în studiu (adic
ă
leg 
ă
turile lui de înrudire). Fiecareorganism conserv 
ă
în patrimoniul s
ă
u ereditar istoria popula
ţ
iei din care face parte
5
.De exemplu, omologia membrelor unor mamifere (cum ar fi: aripa liliacului saupiciorul calului) poate fi explicat
ă
prin faptul c
ă
mamiferele respective descinddintr-un str
ă
mo
ş
comun. In acest fel, se poate spune c
ă
structura actual
ă
asistemului biologic (în exemplul dat, al mamiferelor), este rezultatul istoric alstructurii formei ini
ţ
iale, de origine a grupului mai general din care face partesistemul dat (în cazul nostru, vertebratele)
6
.Însu
ş
irile sistemelor sunt considerate ca esen
ţ
iale în procesul evolutiv, îndinamica sistemelor biologice. O schimbare nesemnificativ 
ă
a condi
ţ
iei ini
ţ
ialepoate determina modific
ă
ri importante ale sistemului.De exemplu, dep
ăş
irea nivelului normal al concentra
ţ
iei unor nutrien
ţ
i (azot,fosfor) dintr-un lac determin
ă
apari
ţ
ia eutrofiz
ă
rii; sub influen
ţ
a condi
ţ
iilor demediu variabile, pot avea loc modific
ă
ri ale compozi
ţ
iei specifice anumitorbiocenoze (ini
ţ
ial a produc
ă
torilor de substan
ţă
organic
ă
, iar ulterior a întregii re
ţ
eletrofice).
4
N. Botnariuc, 1999,
op. cit 
p.28.
5
 A se vedea Allen, Craig D.; Betancourt, Julio L.; Swetnam, Thomas W., 1999,
 Applied Historical Ecology: Using The Past To Manage For The Future 
(www.encyclopedia.com).
6
Cornea Petru
ţ
a, 2004,
op.cit.
, p. 21.
 
19
 
Caracterul informa
ţ
ional
 Sistemele biologice sunt sisteme informa
ţ
ionale care pot s
ă
recep
ţ
ioneze,prelucreze
ş
i s
ă
acumuleze informa
ţ
ii primite din mediu, urmând ca la rândul lor, înanumite momente, s
ă
transmit
ă
informa
ţ
ii c
ă
tre alte sisteme pentru o cât mai bun
ă
 integrare cu acestea, dar
ş
i pentru transformarea lor.N. Wiener (1963), fondatorul ciberneticii, arat
ă
c
ă
,,informa
ţ
ia apare ca onecesitate discontinu
ă
sau continu
ă
de evenimente m
ă
surabile, repartizate în timp”. Transmiterea informa
ţ
iei se realizeaz
ă
prin succesiuni de semnale (evenimente). Unorganism (o popula
ţ
ie) poate recep
ţ
iona
ş
i transmite informa
ţ
ii pe c
ă
i fizice (sunete,culori), chimice (miros, substan
ţ
e chimice din sol)
ş
i fiziologice (comportamentediferite, gesturi etc.). Înregistrarea
ş
i transmiterea informa
ţ
iei genereaz
ă
îns
ă
 entropie (stare de dezorganizare a echilibrului ecologic). Aceasta deoarece proceselesunt legate de un substrat material (unde sonore, substan
ţ
e chimice) care serealizeaz
ă
cu o cheltuial
ă
de energie.Fiecare sistem biologic înregistreaz
ă
informa
ţ
ia în modul s
ă
u propriu,caracteristic. De exemplu, la indivizii biologici, o modalitate de transmitere ainforma
ţ
iei ereditare este codul genetic, care const
ă
din succesiunea nucleotidelordin macromoleculele acizilor nucleici; o popula
ţ
ie înregistreaz
ă
informa
ţ
ia printr
ă
s
ă
turile sale structurale (structura genetic
ă
pe vârste, sex, spa
ţ
ial
ă
, etc.),desf 
ăş
urând o anumit
ă
activitate prin care modific
ă
într-un anume fel ecosistemulîn care este inclus
ă
.Cantitatea de informa
ţ
ie depinde de gradul de organizare al sistemului. Cucât un sistem este mai organizat, cu atât el con
ţ
ine o cantitate mai mare deinforma
ţ
ie. Dar, întrucât sistemele biologice evolueaz
ă
în timp
ş
i cantitatea deinforma
ţ
ie cre
ş
te (un organism tân
ă
r are o organizare
ş
i un grad de informa
ţ
ieinferior unuia adult). Pentru a se asigura conservarea sistemului, tendin
ţ
a general
ă
 care se manifest
ă
în decursul evolu
ţ
iei sistemului biologic este de a realiza cantitateaoptim
ă
de informa
ţ
ie
ş
i nu pe cea maxim
ă
.Un rol important revine
ş
i fidelit
ăţ
ii cu care este transmis
ă
informa
ţ
ia. Eapoate fi afectat
ă
de erori determinate atât de factori interni cât
ş
i de factori externi.Un mijloc de asigurare a fidelit
ăţ
ii mesajului îl constituie fenomenul de redundan
ţă
. Acesta const
ă
în transmiterea informa
ţ
iei într-o form
ă
dezvoltat
ă
, precum
ş
i înrepetarea ei (de ex. caracterul dublu al garniturii cromozomice în celuleleorganismelor).
 
 W. Elsasser (1958) aprecia c
ă
,,un mesaj este redundant când nu esteîn forma lui cea mai scurt
ă
’’. Potrivit principiului lui Dancoff ,,orice organism sauorganiza
ţ
ie care progreseaz
ă
prin evolu
ţ
ia competitiv 
ă
se apropie de acest optim,adic
ă
el va comite cu atât mai pu
ţ
ine erori cu cât progreseaz
ă
 
ş
i folose
ş
te minimumde informa
ţ
ie redundant
ă
necesar
ă
spre a men
ţ
ine erorile la acest nivel”. De aicirezult
ă
c
ă
nivelul informa
ţ
iei redundante într-un sistem, trebuie s
ă
fie limitat, chiardac
ă
este un sistem cu un con
ţ
inut enorm de informa
ţ
ie (fiin
ţ
a vie). Acest principiuare importan
ţă
în special în dinamica
ş
i structura popula
ţ
iilor. Redundan
ţ
a excesiv 
ă
 este inutil
ă
 
ş
i chiar d
ă
un
ă
toare, pentru c
ă
duce la pierdere de energie
ş
i chiar laalterarea informa
ţ
iei (de ex. poliploidia, suprapopula
ţ
ia). Tendin
ţ
a sistemelor

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->