Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
41Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Vegetatia mediteraneana

Vegetatia mediteraneana

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 2,975 |Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Jun 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/30/2013

pdf

text

original

 
Vegetaia mediteraneeană
ț
Regiunea subtropicală mediteraneeană ocupă o suprafaă relativ restrânsă, situându-se între 30 i
ț ș
 45
0
latitudine nordică, respectiv pe ărmurile nordice i sudice ale Mării Mediterane, Peninsula
ț ș
 Italică, ărmurile vestice i sudice ale Anatoliei, Peninsula Balcanică.
ț ș
Condiii ecologice
ț
-
se dezvoltă în condiţiile unui climat cu ierni în general reci, umede şi veri calde,secetoase ; intervalul prelungit cu deficit de umiditate din sezonul estival pune îndificultate plantele şi animalele mediteraneene
-
temperaturile medii anuale variază între 15 – 20
0
C; temperatura medie a lunii ianuarie, pozitivă, este cuprinsă între 5 – 12
0
C, iar cea a lunii iulie, variază între 22 – 28
0
C;
-
Cantitatea cea mai mare de precipitaii cade iarna, valorile medii anuale fiind cuprinse
ț
 între 500 – 700 mm.-Solurile pe care se dezvoltă vegetaia mediteraneeană sunt de tip terra rosa, bogate în
ț
 argile, dezvoltate pe calcare i solurile brune de pădure mediteraneene.
ș
-
Adaptări ale speciilor vegetale
Calificativele utilizate pentru pădurile mediteraneene, respectiv
 sclerofile
(în care arborii suntdistanai, majoritatea acestora aparinând stratului arborescent cu înălimi sub 7m)
ț ț ț ț
 , durisilvae
(cu esuturi mecanice dure i frunze tari) sau
ț ș
 xerofile,
pun în evidenţă caracteristicile majore alespeciilor vegetale: frunze mici, coriacee, adaptate unor condiţii ecologice marcate de secetă, maimult sau mai puţin severă, pe timpul verii.Xerofilismul accentuat determină adaptări ale morfologiei i fiziologiei plantelor, ca de exemplu:
ș
-esut mecanic dezvoltat;
ț
-poziia oblică a frunzelor faă de soare, astfel încât suprafaa de reflexie a razelor solare
ț ț ț
 să fie mai mare i în acelai timp, perioada de iradiere să fie mai scurtă;
ș ș
-reducerea dimensiunilor aparatului foliar i apariia epilor, pentru a diminua
ș ț ț
 evapotranspiraia;
ț
-prezena frunzelor pieloase, glabre (lipsite de perisori), acoperite cu un strat protector de
ț
 ceară (măslin, citrice, laur etc.);-preluarea de tre tulpină a funciilor frunzelor.
ț
Faciesuri
În cadrul vegetaiei mediteraneene pot fi identificate dofaciesuri distincte:
ț
pădurilemediteraneene
– formaie vegetală primară, al cărei areal este în pezent foarte fragmentat i
ț ș
 
tufăriurile mediteraneene
ș
formaii vegetale secundare, rezultate prin degradarea pădurilo
ț
 mediteraneene (distrugerea stratului arboricol, prin activităi antropice); în fapt, acestea sunt
ț
 edificate de straturile arbustiv, subarbustiv i ierbaceu specifice pădurilor mediteraneene.
ș
1.durile mediteraneene
Compoziia floristică
ț 
Sunt alcătuite din
specii semperviriscente de foioase si conifere
, până la altitudini de 1400 m,i
ș
arbori cu frunze căzătoare,
dominante fiind speciile de quercinee.
a. Arborii sempervirisceni tipici ai acestor păduri sunt:
ț 
- stejarul venic verde sau stejarul de stân(Quercus ilex), al cărui areal se desfăoară în
ș ș
  jurul Mării Mediterane, ajunnd până în sudul Franei i Asia Mi; p
ț ș
referine
ț 
 ecologice
: indiferent faă de factorul edafic i exigent faă de lumină (heliofil);
ț ș ț
 
-
Stejarul de plută (Q. suber), care urcă mai puin în altitudine;
ț
 preferine ecologice
ț 
:terenuri silicioase i umede, fiind mai higrofil;
ș
-
Cvercineele Q. Mirbeckii, în partea de NE a Marocului si Q. Calliprinos, în Israel;-Conifere din genurile Pinus, Abies i Cedrus
ș
 Preferine ecol 
ț 
ogice ale speciilor de conifere
-
 Pinul de Alep -
Are un areal asemănător cu cel al stejarului verde, fiind exigent faă de
ț
 factorul termic; poate constitui păduri secundare, atunci când succede pădurii de stejar verde, distrusă de foc; are un areal extins din Spania, până în Grecia şi din Maroc, până înLibia (Provincia Cyrenaică).
-
 Pinul maritim
(
 Pinus pinaster 
), mai acidofil decât pinul de Alep şi, prin repartiţie, maioccidental decât acesta, formează păduri mai luminoase, cu trunchiuri zvelte
-
ocupăărmurile occidentale ale Mării Mediterane, fiind sensibil la frig; este calcifug, dar se
ț
 adaptează bine terenurilor nisipoase;
-
 Pinul laricio
apare în Munii Corsicii i în provincia Calabria din Italia, iar bradul Abies
ț ș
  pinsapo apare în masivele muntoase din Sicilia, Grecia i Turcia;
ș
-
Cedrul de liban
(Cedrus libanotica) i cedrul de Atlas, cu largă răspândire în teriar, au
ș ț
 astăzi un areal discontinuu relict, fiind întâlnite în Liban i sudul Turciei, i respectiv în
ș ș
 Munii Atlas.
ț
-In spaţiul montan, pinul negru, cedrul şi bradul, arbori de talie înal, includ un marenumăr de specii şi subspecii
Modelul arhitectural al padurilor semperviriscente
Stratul arborilor
are densitate redusă, în cadrul său apărând diseminate specii arbustive i
ș
 subarbustive, ca: fisticul (Pistacia terebenthus, P. lentiscus), laurul (Laurus nobilis), cimbrul(Thymus sp.), stejarul de kermes (Q. coccifera), cu cele mai coriacee şi mai spinoase frunze;rosmarinul(Rosmarinus officinalis), ararul de Montepellier, iarba neagră (Calluna vulgaris),
ț
 ienupărul (Juniperus oxycedrus). Pe solurile silicioase, pădurea de stejar verde prezintă unstrat format din specii de ericacee (Erica scoparia, E. Arborea, Lavandula stoechas).În cadrul
stratului arborescent
apar specii de
conifere mediteraneene
, ca: pinul de Alep(Pinus halpensis), pinul maritim (Pinus maritima), iar pe versanii mai însorii i pe
ț ț ș
 suprafeele cvasiorizontale, apar specii heliofile de pin:
ț
 Pinus pinea, Pinus pinaster, Pinuslaricio.
b) Arborii cu frunze căzătoare
 
sunt înlnii mai ales în zonele de tranziie spre climatul
ț ț
 temperat (ecoton de tranziie spre pădurile temperate cu frunze căzătoare); acetia sunt adesea
ț ș
 asociai stejarilor cu frunze semperviriscente, mai ales stejarului verde; în general, preferă
ț
 versanii mai umezi. Speciile de quercinee caducifoliate apar atât pe ţărmul nordic al Mării
ț
 Mediterane (
Q. cerris, Q. pubescens
), cât şi pe ţărmul sudic (
Q. mirbeckii
, în Maghreb) ; printrestejărete apar diseminate şi alte specii termofile, ca de exemplu : mojdreanul (
 Fraxinus ornus
),cărpiniţa (
Carpinus orientalis
).Aceti arbori aparin speciilor caracteristice zonei temperate propriu-zise (Quercus pubescens)
ș ț
 sau, cel mai adesea, speciilor proprii regiunilor submediteraneene: Q. lusitanica, întânit pe ărmul
ț
 de vest al Marocului i în vestul Franei; stejarul macedonian din Balcani i din ările est-
ș ț ș ț
mediteraneene; acestora li se adaugă mojdreanul (în Peninsula Balcanică), castanul, platanul etc.
 Producia de biomasă vegeta
ț 
a pădurilor mediteraneene este remarcabilă, de ordinul a 250-350t/ha, iar 
 productivitatea
, între 7- 10 t/ha/an.
 
2.Formaii vegetale mediteraneene secundare
ț
Într-un context climatic marcat de puternice contraste ( secetă vara, ploi violente, vânturi puternice, îngheţ iarna, fenomene uneori fatale pentru speciile vegetale), defrişările, incendiile, păşunatul turmelor de capre şi ovine au exercitat presiuni importante asupra ecosistemeleforestiere, deosebit de fragile; în timp istoric, acestea au fost înlocuite pe mari suprafeţe deformaţii vegetale secundare sau degradate, denumite generic tufiuri sau turiuri
ș ș
 mediteraneene
.
În funcie de localizarea geografii compoziia floristică, acestea poartă
ț ș ț
 denumiri diferite de la o regiune la alta: maquis, garrigue, frigana, tomillares.
 Maquis-ul 
(denumire corsicană) este răspândit în Corsica i pe ărmul nordic al Mediteranei,
ș ț
 unde urcă până la 400 m altitudine; a rezultat prin defriări succesive i păunat intensiv; se
ș ș ș
 dezvoltă pe soluri bogate în siliciu.Compoziia floristică: laur (Ilex aquifolium), măslin sălbatic (Olea laperrini), mirt (Mirthus sp.)
ț
 i mai rar, stejar de plută (Q. suber).
ș
Garriga
(fr. Garrigue) reprezino formaie de tufăriuri secundare scunde, situate pe roci
ț ș
 calcaroase i marnoase, dezvotate mai ales în sudul Franei.
ș ț
Specii dominante: stejarul de kermes (Q. coccifera), rosmarinul (Rosmarinus officinalis); uneori, pe ărmul mării, apare palmierul pitic (Chamerops humilis).
ț
Frigana
(denumire grecească) este răspândită în Grecia, insula Creta, ărmul Asiei Mici, unde
ț
 formează asociaii de arbuti cu epi.
ț ș ț
Specii dominante: dafinul, leandrul, măslinul i plante spinoase, dominate de speciile Genista
ș
 acanthoclada i Poterium spinosum.
ș
Tomilarele
(sp. tomillares) sunt asociaii de arbuti cu înălime mijlocie, în cadrul cărora domi
ț ș ț
 specii din familia Labiatae: rosmarin, levănică (Lavandula sp.), cimbru (Thymus sp.).
ț
În prezent, în regiunea mediteraneeană, arealul formaiilor vegetale primare i secundare este
ț ș
  puternic fragmentat de extinderea plantelor de cultură, în special citrice i măslin.
ș
3.
Formaii vegetale
ț
de tip mediteraneean
Sunt formaii de pădure i tufăriuri care, prin localizarea geografică în limitele climatului
ț ș ș
 subtropical, prin modelul arhitectural i compoziia floristică, prezintă similitudini cu cele situate
ș ț
 în jurul Mării Mediterane. Practic, acestea pot fi întâlnite în toate continentele.În
America de Nord
, ocupă litoralul californian al regiunii San Diego, la sud de Los Angeles,regiunea californiană Great Valley i contraforturile Munilor Sierra Nevada.
ș ț
În
Chile
, acestea se întind de la nord la sud pe 500 km (aliniamentul Valparaiso – Conception.În
Africa de Sud
, formează un mic triunghi în Regiunea Capului, cuprinsă între Deertul Namib,
ș
 semideertul Karoo i coasta orientală umedă.
ș ș
În
sudul Australiei
, există două areale care cuprind vegetaie de tip mediteraneean: Perth i
ț ș
 Adelaide.Formaiile vegetale secundare, similare turiurilor mediteraneene propriu-zise, sunt
ț ș
 reprezentate de:
Chapparal 
– întâlnit în inuturile uscate din vestul SUA, formată pe locul pădurilor cu frunze
ț
  persistente; este de tipul maquis-ului; conine arbuti cu cretere len, ce deesc rar 2 m
ț ș ș ș
 înălime; predominante sunt speciile: stejarul verde american (Quercus agrifolia), stejarul mic
ț
 (Quercus dumosa), graminee (Bromus mollis i Avena fatua), precum i unele ericacee (plante
ș ș
 xerofile cu frunze ericoidale sau răsucite);
 Mattoral 
 – este situat în partea centrală a statului Chile, între 23
0
i 38
ș
0
latitudine sudică (cuexcepia cordilierei înalte); este edificat de stratul arbustiv, în componena căruia apar specii din
ț ț
 genurile Boldo, Cryptocarya, Crinodendron; acestea formează hăiuri cu densitate variabilă a
ț ș
 

Activity (41)

You've already reviewed this. Edit your review.
Protocala liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Biru Diana liked this
you_twerp liked this
Andra Oancea liked this
Danci Alexandra liked this
Andrian Negru liked this
Cezar Ghiuleanu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->