Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
12Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Padurile boreale

Padurile boreale

Ratings:

3.0

(1)
|Views: 557|Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Jun 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/04/2013

pdf

text

original

 
Pădurile boreale
Personalitatea pădurilor boreale este pusă în evidenţă de trei superlative:
Alături de pădurile tropicale umede, reprezintă biomul cu
cea mai mare extindere
 planetară (6000 km lăţime în Eurasia, între Marea Norvegiei şi Marea Bering şi 3500km lăţime în America de Nord, unde poartă numele de pădure transcontinentală);ocupă 1/3 dinsuprafaţa împădurită a Globului.
în cadrul formaţiilor forestiere ale Terrei, ocupă
primul loc
sub raportul producţiei demasă lemnoasă;
 prezintă
dispunerea perfectă
în cadrul climatului boreal, formând o vastă centură
 
în jurul Polului Nord
Localizarea
formează o zonă cvasicontinuă în Eurasia şi America de Nord, între limitele sudice aletundrei şi cele nordice ale pădurilor nemorale sau, pe alocuri, chiar ale stepei (aproximativîntre 75
0
– 45
0
lat. N)
Condiţii ecologice
se dezvoltă în condiţiile unui climat continental excesiv, cu geruri puternice iarna, cuzăpezi de lungă durată, cu veri relativ calde
 precipitaţiile, predominante sub formă de zăpadă, variază între 400 – 700 mm/an; ploile,distribuite relativ uniform pe parcursul anului, înregistrează un maxim în sezonul estival
durata sezonului de vegetaţie este scurtă (3 – 5 luni/an);
la limita sudică a pădurii boreale (la contactul cu pădurile nemorale), intervalul cutemperaturi medii >10
0
C este <120 de zile (anotimpul rece durează peste 6 luni);
limita nordică a pădurii, spre Arctica, corespunde unei perioade cu temperaturi mediizilnice>10
0
C, de numai 30 de zile (anotimpul rece durează 8 luni)
durata stratului de zăpadă variază între 7-8 luni în Iakuţia şi 5-6 luni în nordul provincieiQuebec.
solurile pe care se dezvoltă pădurile boreale sunt slab productive: podzolice, turboase şi demlaştină, scheletice; caracteristic este podzolul (
 zola
, în limba rusă), cu humus acid de tip
mor 
; importanţă deosebită prezintă şi solurile hidromorfe, respectiv solurile gleice şiturbăriile acide.
Modelul arhitectural şi diversitatea floristică
este dominat net de stratul arborilor, care pot atinge 30 – 35 m înălţime
fiind veşnic verde, pădurea asigură umbrirea intensă şi continuă a terenului, astfel încâtstraturile inferioare de vegetaţie sunt rare sau absente, cu excepţia unui strat muscinal, cucaracter discontinuu
 biodiversitatea stratului arborilor este redusă, numărul genurilor este mic, iar speciilecorespunzătoare sunt puţin numeroase; în general, pădurile de conifere nord americane şicele asiatice prezintă o biodiversitate mai mare (numeroase specii din genurile Pinus,Picea, Abies), comparativ cu cele europene (dominate de Picea abies şi Pinus sylvestris):
stratul arbuştilor şi subarbuştilor aparţine genurilor Emperum, Ledum, Vaccinium, cărorali se adaugă seminţişul coniferelor 
stratul ierbaceu şi muscinal include prin excelenţă plante umbrofile
Spectrul bioformelor
este dominat de fanerofite (stratul arborilor, arborescent şi arbustiv), camefite (stratulsubarbustiv şi arbustiv şi puţine hemicriptofite (pe turbării).
 
Faciesuri
localizarea geografică şi compoziţia floristică permit individualizarea a două faciesuri:1.
 pădurea boreală nord americană
2.
 pădurea boreală eurasiatică (taigaua)1.durea boreală nord america
ocupă teritorii situate în peninsulele Alaska şiLabrador, la sud de formaţiunea de tundră, în regiunea Marilor Lacuri şi pe litoralulatlantic;
conservă numeroase specii din genurile:a)Pinus (Pinus banksiana, pe solurile poroase, pe material morenaic sau ca specie pionier, pe arsuri, Pinus strobus şi P. resinosa în jurul Marilor Lacuri, Pinus taeda şi P.rigida, pe litoralul estic. b)Picea (larg răspândit, din I. Newfoundland până la strâmtoarea Bering, este Piceaglauca; pe solurile sărace, la limita superioară a pădurii, spre Arctica, creşte molidulnegru, Picea mariana; în Alaska, predomină Picea sitchensis, P. nigra),c) Abies (bradul de balsam, Abies balsamea, larg răspândit în Canada),d)Larix (Larix laricina, L. americana, specii cu rezistenţă mai mare la frig, frecvente lalimita cu tundra)
turriile şi zonele mlăştinoase cuprind specii hidrofile şi higrofile din genurilePotamogeton, Nuphar, Nymphaea
la limita sudică a pădurii, diseminate printre speciile de conifere, apar unele specii defoioase: Betula papyriphera, Populus tremula, P. balsamifera3.
 pădurea boreală eurasiati
se extinde între Peninsula Scandinavia şi PeninsulaKamceatka, pe mai mult de 15 – 25
0
latitudine.
Sub aspectul compoziţiei floristice, tipică este pădurea umbrofilă de molid, cugrad ridicat de monospecificitate, cunoscută sub numele de
taiga
, dezvoltată pesoluri podzolice, cu un strat de humus brut (orizontul A
0
, alcătuit din masăorganică în care se întrepătrund rizomii şi rădăcinile arbuştilor pitici şi miceliileciupercilor). – H. Walter, 1974.
Modelul arhitectural al pădurii de molid (Piceetum typicum), dominat net destratul arborilor, include în stratul ierbaceu şi muscinal, afin (Vacciniummyrtillus), merişor (Vaccinium vitis-idaea), măcrişul iepurelui (Oxalis acetosella),în zona mai sudică, Lycopodium annotinum, Linnaea borealis, Listera cordataetc.; pe terenurile cu apa freatică apropiată de suprafaţă, ce favorizează formareatinoavelor, stratul muscinal este dominat iniţial de genul Polytrichum şi ulterior,de genul Sphagnum.
În staţiunile uscate, Pinus sylvestris ia locul molidului; sub pinete, stratul ierbaceuşi muscinal este edificat de iarba neagră (Calluna vulgaris), merişor şi licheni dingenurile Cladonia şi Cetraria
În staţiunile mai umede, favorabile pentru molid, care au fost incendiate, pinulapare ca specie secundară pionier, precedată de arbori caducifoliaţi cu creştererapidă, cum sunt mesteacănul şi plopul tremurător (în nordul Suediei, stadiul cumesteacăn durează 150 de ani, iar stadiul cu pin, 500 de ani).- H. Walter, 1974.
Biodiversitatea pădurii boreale creşte în partea siberiană, nord-estul Chinei şi înJaponia; pe valea Amurului, coniferele sunt reprezentate prin specii ca: Piceakoraiensis, Abies sibirica, Pinus cembra (zâmbru), Larix sibirica, L. dahurica; înextremitatea chino-japoneză, bradul siberian este însoţit de conifere endemice, ca:Pinus jezoensis, Larix leptolepis
 
Adaptări ecologice ale speciilor floristice boreale
Semperviriscenţa
Conformaţia diferită a coronamentului: cu cât condiţiile sunt mai extreme, cu atâtcoronamentul va avea un aspect mai ascuţit, atenuîndu-se creşterea lăstarilor laterali, în favoarea celui terminal
La molid, rădăcini superficiale cu extensiune laterală, rezultat al prezenţei pergelisolului, la adâncimi de 50 – 85 cm.
Indicele suprafeţei foliare (ISF = suprafaţa totaa frunzelor unuiarboret/suprafaţa de teren ocupată ) este relativ mare, deoarece pe lăstari sunt cel puţin două generaţii de ace (la pinetele din ecotonul de tranziţie boreo-nemoral,indicele este de cca. 9-10, iar la molidişurile din taiga, peste 11.- H. Walter, 1974.
La molidul veşnic verde, instalarea pauzei temporare în asimilaţia clorofiliană,după o noapte cu îngheţ şi a repausului permanent, în perioada rece propriu-zisă
Valenţa ecologică diferită a speciilor rezidă în răspândirea fiecăreia în cadrulformaţiei vegetale
Lumea animală
Pădurea boreală reprezintă loc de refugiu, în perioada de iarnă, al unor animale detundră: ren, elan; la limita sudică, pătrund şi unele specii din pădurile de foioasesau chiar din stepă
Caracteristică este prezenţa unor genuri şi chiar specii comune celor douăfaciesuri, canadian şi eurasiatic ( Rangifer, Alces, Cervus, Ursus, Felix etc.)
În America de Nord sunt specifice: renul caribou (Rangifer caribou), veveriţaamericană (Sciurus hudsonus), cerbul canadian (Cervus canadensis), zibelinaamericană (Martes americana); pentru pădurea litorală pacifică este specific ursulgrizzly (Ursus nelsoni)
Tipice pădurilor boreale eurasiatice sunt specii ca: renii de pădure (Rangifer sibiricus, R. fennicus), elanul siberian (Cervus elaphus sibiricus), în parteamuntoasă a taigalei, ursul brun (Ursus arctos), hermelina (Mustela herminea), iar dintre păsări, cocoşul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia),ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus etc.

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Petroaia Sorin liked this
Petroaia Sorin liked this
Aly aly liked this
Mihaela Hrisa liked this
Larisa Negreanu liked this
Clarutza Miky liked this
Bâzu Petru liked this
Maxim sirghi liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->