---------------------------

-----------------

--

COMPOZITIA
Materia

CHIMICA A MATERIEl
din elemente
0

VII
care se gasesc si In materia vii, elementele anorganica, In:

vie este alcatuita

chimice

In functie de ponderea 1. macroelemente numite si elemente

pe care

au In organismele organismului):

se clasifica

(99% din masa plastice.

C, H, 0, N, S, P, Ca, Cl, Mg, Na, K; sunt

2. microelemente sau oligoelemente 1% din masa organismului): Fe, I, F, B, Cu, Co, Cd, Se, Mo, Va, Ba, Li; multe dintre ele In structura unor hormoni si enzime, participand astfel la cataliza unor importante procese metabolice din organism. In organismul uman s-a constatat prezenta In permanents numai a 2] de elemente, num ite si elemente esentiale. Concentratia acestorain organism adeterminat clasificarea lor In 3 grupe: I. C, H si N - elemente In concentratie mare (60% din atom i); In concentratie mica (0,02 - 0,1% din atomi); In concentratie foarte mica (sub 0,02%

II. Na, K, Cl, Ca, Mg, P, S - elemente

III. Fe, Si, B, Cu, Mn, Zn, Va, J, Ni, Co, Se - elemente atomi) -- de ordinul unei sutimi / miimi de rng fiecare. Aceste bioelemente se cornbina intre ele In diverse

variante

si proportii, acestor

forrnand

biomolecule

-->

compusi ---'t substante. de C deoarece: poate realiza electronegative

Rolul predominant

In cadrul tuturor

bioelemente

11 detine atomul

combinatii atat cu (0, S, N, P, Cl);

elemente

electropozitive

(H),

cat

si cu

clemente

poate realiza combinatii cu alti atomi (lineare, ramificate sau ciclice);

de C, formand

structuri

moleculare

cornplexe

Alaturi de atomul de C, atomii de H si reprezinta constituenti elementari ai matcnei vu. formand glucide si lipide. Combinarea atornilor de C, H si 0 ell un alt element esentia!, atomul de N, conduce la formarea proteinelor, cele mai importante structuri ale organismelor vii. Elementele de concentratie mica fie intra in structura unor molecule ale materiei vii: P, S, Ca, Mg, fie participa ca elemente indispensabile la transportul unor substante in interiorul si in afara celulei. Elementele de concentratie foarte mica intra in structura unor enzime astfel incat deficitul lor afecteaza grav metabolismul celular. sau sunt activatori ai altora,

Principalele bioelernente esentiale, in marea lor majoritate, sunt situate in primele patru perioade ale tabelului lui Mendeleev, ceea ce confera anumite particularitati materiei vii, facilitandu-i insasi existenta. Biosul este alcatuit din atomi usori care se combina in compusi de complexitate redusa. Compusii formati prezinta proprietati de importanta vitala pentru organismele vii: hidrosolubilitatea
---'t

transportul

substantelor

nutritive

si al altor substante cu
0

intre celule specifica ridicata

foarte slaba conductivitate

---'t

electrica

si termica,

in contrast

caldura

desfasurarea

proceselor

metabol ice.

Biomoleculele
Biomoleculele se formeaza din combinarea bioelementelor intre ele si sunt de 2 categorii:

anorganice organice

- reprezentate - reprezentate

de apa si saruri minerale; de glucide, lipide, proteine, vitamine, enzime, hormoni s.a .

. 1_"

Biomoleculele organ ice sunt compusi organici ai atomului de C, au structura specifice care Ie confera un rol foarte important pentru existenta vietii.

SI

functii

Bioelernente

CataJitice (1%) - Oligoelemente

C, H, 0, N, P, S,

Ca, Mg, Na, K, CI

Biomolecule

Fe, Cu, Co. Mn. Mo, Cd, I, S, F. a-, Zn, Ni, Se etc.

H20 (60%)

Saruri min (5%)

RoJ plastic si W proteine glucide lipide

Rol catalitic si reglator enzime vitamine hormoni

Rol informational ARN

AD

La baza formarii biomoleculelor

din bioelemente stau 4 tipuri de legaturi:

legatura covalenta (unele avand caracter macroergic) legatura ionica legatura de hidrogen legatura hidrofoba.

Legatura covalenta este 0 caracteristica com un a electronilor intre 2 atomi: 2e- ---; legatura simpla 4e- ---; legatura dubla 6e- ---; legatura tripla

a compusilor organici si se realizeaza prin punerea in

In cazul in care unul dintre atomii participanti la legatura covalenta are 0 afinitate mai mare pentru e pusi in comun (este puternic electronegativ) decat celalalt atom, e- comuni nu sunt distribuiti simetric intre cei 2 atomi participanti. Legatura covalenta devine legatura covalenta polara, iar molecula astfel constituita se numeste dipol (ex. H20).

Legaturi covalente se realizeaza intre atomul de C si atomii de H, N, C (legatura simpla -C-C-sau dubla -C=C-), intre atomul de C si atomul de 0 (legatura dubla (-C=O-), intre 2 atomi de S (-S-S-legatura disulfidica). Legaturile energie. covalente sunt legaturi puternice si distrugerea lor necesita
0

mare cantitate de

Din contra, legaturile necovalente sunt legaturi slabe si ca urmare usor reversibile. Ca tipuri de astfel de legaturi intermoleculare sunt: legatura ionica sau eleetrostatiea legatura de hidrogen legatura hidrofoba legatura maeroergiea legatura Van der Waals slabe stau la baza reversibilitatii un or procese bioehimiee, de

Aceste interaetiuni intermoleculare exemplu:

fixare moleeulara (fixarea enzimei la substrat, fixarea ligandului la receptor, s.a.) mentinerea conformatiei tridimensionale cuaternara) a proteinelor (prin structurile secundara, tertiara,

asigurarea strueturii spatiale a acizilor nueleici expresia genica si replicarea ADN transmiterea semnalelor biologice

Legatura ionica se formeaza prin cedarea de catre un atom a unui sau mai multor e altui atom. Astfel, atomul care cedeaza devine ion pozitiv, eel care prirneste e devine ion negativ. Deci legaturile ion ice se formeaza intre doua grupari ionizate avand sarcini electrice opuse. De exemplu, legatura intre gruparea carboxil -COO-H3N+ a altui aminoacid din structura proteinelor al unui aminoacid si gruparea ammo

R-CH-COO-

R-CH

-COO-

Starea ionizata a gruparilor functionale este influentata de pH, deci legaturile electrostatice (ionice) sunt dependente de pH. De altfel, ionizarea gruparilor Ie imprima aminoacizilor si proteinelor un caracter amfoter. Legatura de H se realizeaza intra si intermolecular (intre 2 molecule dipolare). In moleculele care contin atomi de 0, N, S sau halogen (mai ales F), puternica electronegativitate a atornilor si volumul mic al H, determina atragerea e" pusi in comun ell atomul de H catre acesti atomi si formarea unui dipol. Atomii de C, 0, N capata incareatura partiala electronegativa si atomul de H incarcatura partiala electropozitiva. Ca urmare, atomii de Co--, 00--, NO--vor atrage HO+ altor molecule dipolare, moleculelor lor va f atras de gruparea electronegativa a altor molecule dipolare. in timp ce Hb+

Legatura de H exereita 0 influenta importanta asupra proprietatilor fiziee ale multor substante (in primul rand ale apei) si stabilizeaza eonformatia moleculara (struetura tertiara a proteinelor; struetura ADN). Distrugerea legaturii de hidrogen antreneaza ireversibile (eazul denaturarii proteinelor). alterari profunde in structura moleculei, uneori

Legatura de hidrogen intermoleeulara se stabileste praetic intre 2 atomi (donor si acceptor) care impart acelasi atom de hidrogen. Aeeeptorul este un atom eu inearcatura partial eleetronegativa (0, N, S) care atrage atomul de H.

I I I
O-H---O

/H

H<,
O---H
H/

"H

/'

/ 0- H-- -O=C H

""

~N- H- - - 0::
/'

H H

'"
/

/'

N- H---O=C '-

/
R

O-H---O=C

"-

""',/

-f'
<,

"
/

N-H---N

N-H---O

/,H

'-

...........

/'

"N-H---S
/

/'

<,

-C-H---O=C /

"-

-~-

Legatura de H exercita 0 influenta importanta asupra proprietatilor fizice ale multor substante (in primul rand ale apei) si stabilizeaza conformatia moleculara (structura tertiara a proteinelor; structura ADN). Distrugerea legaturii de hidrogen antreneaza ireversibile (cazul denaturarii proteinelor). alterari profunde in structura moleculei, uneori

Legatura hidrofoba ia nastere intre partile hidrofobe (nepolare): ale aceleiasi molecule, sau ale unor molecule diferite aflate in solutii apoase.

Moleculele hidrofobe (nepolare) impiedica formarea legaturilor de hidrogen intre moleculele de apa. Aceste molecule nepolare formeaza zone hidrofobe, in care dipolii de apa sunt impinsi catre exterior, form and legaturi cu alte molecule de apa. Rezulta 0 forta care tinde sa reuneasca moleculele de apa intre ele, reducandu-le la minim contactul cu zonele hidrofobe - rol major al acestora. Acest tip de legatura poate duce la formarea unui numar mare de lanturi alifatice, lungi, avand drept consecinta stabilizarea conformatiei macromoleculei (polimerilor). De asemenea, legatura hidrofoba are rol important in formarea si stabilizarea structurilor membranelor celulare, ca si in recunoasterea substratului de catre enzima. Legatura macroergica este un tip de legatura covalenta prin a carei hidroliza se elibereaza 0 mare cantitate de energie care este utilizata in procesele metabolice. De retinut ca doar legaturile prin a caror hidroliza se elibereaza energie pentru metabolism sunt denumite legaturi macroergice. Le,gatura Van der Waals rezulta din atractia nespecifica dintre 2 atorni situati la 0 distanta de 3 4 A. Interactiunea apare ca urrnare a distributiei asimetrice a electronilor intre cei doi atomi. ceea ce determina aparitia unor sarcini electrice partiale. Organizarea moleculara a materiei vii
H2,

Cele mai simple molecle ale materiei vii sunt cele cu masa moleculara mica - CO2, atrnosferic; provin din mediul exterior si se numesc biomolecule primordiale. Aceste biomolecule sunt supuse unor transformari metabolice, enzimatice, in urma carora are loc cresterea masei lor moleculare produsi intermediari se transforma in biomolecule de baza.

O2,

N2

cu ajutorul unor sisterne si treeand printr-o serie de

Biomoleculele de baza au masa moleeulara medie si reprezinta elemente de reconstruetie, prin asamblarea lor prin legaturi covalente (peptidiee, disulfidice, fosfodiesterice), pentru molecule eu masa moleculara mare numite macromolecule. La randul lor, macromoleculele se unesc in cadrul unor procese metabolice, prin legaturi necovalente (ionice, de hidrogen, hidrofobe, Van der Waals), in complexe supramoleculare (nucleoproteine, lipoproteine, s.a.). Aceste complexe se asoeiaza ulterior prin legaturi necovalente, formand organitele celulare (nucleu, rnitocondrii etc.) La nivelul celulei, macromoleculele sunt specific specializate din punct de vedere functional:

proteinele au rol plastic sau eatalitic (enzimatic); glucide Ie reprezinta sursa de energie sau material de constructie; lipidele sunt componente de baza ale membrane lor si depozite energetice; acizii nucleiei detin si transmit informatia genetica, asigurand reproducerea organismelor; se numesc si macromole informationale.

-J-

Populeli i--...,..... Spcci;--C'" Ecos,Mcmc

rndM'Zi 1

.!

CellAo

Organile

Nur:Jeu Milocordfii

Cklroplastg

Comptexe

Cornpl6X8

erzimatlce

seorarnoteculare
(rresa mol. a j)<lfHculef 1Q1Ll09} ///

flJbowmi

,//" S

M~cromolecule (mas<>mol. 1QJ-W9)

)='"
Riboza

-:

/ pr'oo
,,,'''','',)
a-Celoaciz.i ~~

'tt"me comracule

~\ '~~
\\ -'~, Li!'O'

"-

P'TOC'OO

Blomoreu'1e de l;Jar~(rnasa mol. 100350)

M"),'''''"''''''
GalUamil/osfal

"1m",,",
Fo:Mopiru'I'Ilt

~~'!,':;~'
Acetal MalOfla!

Cornousi irnerrnediarl

(masa. rrlOl. 5O-Z50)

~~--

Mala!

C02

Precursori

(biofTlciecul8 pnmordlele, mass 1'1101. 18-44')

H20 N2

Organizarea moleculara a organismelor

vii

o alta
o o

clasificare

a biomoleculelor,

tinand cont de marimea

lor este:

I. micromolecule apa unitatea de baza a macromoleculelor - aminoacizi - nucleotide - monozaharide - aClZI grasl o metaboliti intermediari - coenzime - zaharuri, libere lipide s.a.

- aCIZI organlcl, II. macromolecule - compusi

cu structura complexa

proteine ~ aminoacizi glucide ~ monozaharide lipide ~ acizi grasi

/I.D

acizi nucleici

<----

baze azotate - ADN - A, C, G, T - ARN - A, C, G, U pentoza - riboza - deoxiriboza

H20 In raport cu organismele vii, apa este substanta cea mai raspandita, atat in: mediul extern, cat si in mediul intern al acestora De altfel, primele forme de viata all aparut si s-au dezvoltat chiar in rnediu acvatic, iar evolutia lor pe scara filogenetica a fost determinata de proprietatile fizico-chimice al apei. H20 este
0

substanta chimica cornpusa din elemente chimice:

H(Z= 1) situat in prima perioada si in prima grupa de tip A electron;

---* au ---*

un strat energetic cu un au 2 straturi enegetice,

o (Z=8)

situat in perioada a doua si in grupa a IV -a de tip A ultimul strat fiind ocupat de 6 electroni.

Configuratia electronica a atomilor de H si 0, in stare fundamentala, I H

este:

c:=::::J
2S1

sau

s'
sau 1 S2 2S2 2p4

c:=J
1 S2

c:=J
2S2

2p4 7 1 1 2- px 2 Ill' 2 pz

Formarea rnoleculei de H20 este reprezentata clasic: H + 0 + H - Hb+

---* 020-

<----

HO+

HOH

Formarea moleculei de H20 se realizeaza prin contopirea celor 2 orbitali atomici monoelectronici ai atomului de 0 2ply si 2plz CLI cei 2 orbitali atomici ISI ai celor 2 atorni de H, rezultand 2 legaturi covalent polare de H. Electronii pusi in cornun (in cadrullegaturii H-O-H) sunt atrasi mai puternic de catre 0 decat de catre H; se creaza 0 incarcatura negativa partiala (fractionata) in jurul 0 (82-) si 2 incarcaturi pozitive partiale in jurul atomilor de H (8+), ceea ce-i confera moleculei de H20 caracter de dipol electric. Configuratia spatiala a moleculei de H20 este un tetraedru centrat de un atom de 0 si avand colturile ocupate: doua de cate
0

pereche de electroni neparticipanti ai 0;

doua de cate un atom de H.

- i--

o
/ /

/ /

8-

Atat atomul de 0, cat si cei 2 atomi de H din structura unei molecule de apa formeaza legaturi de H si participa la hidratare. Legatura de H este 0 legatura necovalenta slaba. Atomul de 0 al unei molecule de apa, prin cele 2 perechi de e" neparticipanti, poate realiza legaturi de H cu alte 2 molecule de apa (la nivelul celor 2 atomi de H), iar cei 2 atom i de H se pot atasa de alti 2 atom i de 0 (la cele 2 perechi de e" neparticipanti) ale altor 2 molecule de H20. Astfel, fiecare molecula de apa poate realiza legaturi de H cu aproximativ 4 molecule vecine de H20 intr-o retea tridimensionala.

Metabolismul

apei

H20 este 0 molecula anorganica indispensabila oricarei forme de viata. Cantitatea de apa din organismele vii are limite largi de variatie, atat la plante, cat si la anirnale, gradul de hidratare variind cu natura speciei. La plante, cantitatea de apa reprezinta intre: 13-15% in boabele de rnazare mature; 15-20% in sernintele unor fructe; 80-85% in pulpa fructelor si boabele de mazare tinere (verzi). marine inferioare continutul lor in apa este foarte apropiat de al mediului

In cazul anirnalelor acvatic (::::: 96%).

La animalele superioare concentratia apei poate f in unele celule de 98% din compozitia celulei, media situandu-se intre 60-95% din compozitia celulei. Repartitia pe tesuturi si organe este diferita: creier - 84%, tesutul muscular - 75%, tesutul adipos -- 30%, oase - 22%, procente din greutatea lor. Se constata, la toate organisrnele vii ca practic nivelul apei este in functie de:

- g -

intensitatea proceselor metabolice proportional cu aceasta; varsta organismelor,

de la nivelul tesuturilor

Sl

organelor,

variind direct

scazand pe masura inaintarii in varsta:

80 70 60 50 40 30 20 10 -BARBATI FEMEI

--------- -.

o +---~--~~--~--~--~--~--~--~~--~
o
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110

- sexul organismelor - barbatii detin mai multa apa; - adipozitate, variind invers proportional cu aceasta.

22%

18%

22%

35%

60%

Normal

Gras

- ~

22%

70%

Slab In organismul uman adult apa reprezinta cea mai abundenta micromolecula: 65-70% din masa corporala (45-501 la 0 greutate de 70kg). Embrionul uman contine > 95% apa, fatui de 3 luni 94%, iar nou-nascutul - 66%. Repartitia apei in organism variaza de la 90% in sange la mai putin de 25% in oase.

Proprietatile fizieo-ehimiee Unele din proprietatile fizico-chimice ale apei 0 diferentiaza i si importanta sa vitala pentru organismele vii.

ale apei net de orice alt fluid, deterrninandu-

1. Punetul de topire (OC) si punetul de fierbere (100C) inalte deterrnina ca la temperatura obisnuita, apa sa se gaseasca in stare lichida si nu in stare de vapori (ca analogii sai: dihidratii elernentelor ce urmeaza oxigenului in grupa VI principala din tabelul periodic - H2S, H2Se, H2 Te). Aceasta stare de agregare ii confera rolul de mediu intern. 2. Caldura specifiea = eapaeitatea ealoriea este mare, ceea ce-i permite sa primeasca / cedeze o cantitate considerabila de caldura, mentinandu-si totodata temperatura constanta tirnp indelungat. Aceasta proprietate este foarte importanta pentru organism, mai ales in cazul reactiilor metabolice exergonice, la care caldura eliberata ar denatura ireversibil multe macromolecule (proteine, enzime, acizi nucleici), ducand la pierdera unor structuri si functii biologice vitale. 3. Caldura de vaporizare este de asemenea in cursul proceselor metabolice. Pierderile calorice au loc prin: ridicata, ceea ce impiedica supraincalzirea corpului

transpiratie; perspiratie insensibila. termica inalta, intensa (creierul) faciliteaza disiparea caldurii din zone Ie .Jncinse'', in sange si in fondul total de apa al organismului. cu

4. Conduetivitatea activitate metabolica

5. Caraeterul de dipoI aI moleeulei de apa deterrnina prin interrnediul carom are 1'01de: principal solvent in organism; participa

usurinta de a realiza legaturi de hidrogen,

la hidratare; favorizandu-Ie si absorbtia; acizi nucleici).

principal transportor stabilizator

al substantelor

hidrosolubile,

a conformatiei

spatiale a unor macromolecule

(proteine,

- ~c-

Apa este un solvent foarte bun pentru ioni si molecule polare sau hidrofile (iubitoare de apa), in timp ce pentru substantele compuse predominat din hidrocarburi, numite si nepolare sau hidrofobe, este un solvent mai slab. Exista si molecule care detin in structura lor atat grupari polare cat si nepolare. Acestea se numesc amfipatice sau amfifile si au un comportament particular fata de apa. La dizolvarea substantelor ionizate in apa, intre ionii substantelor si dipolii apei se realizeaza interactiuni electrostatice. lonii cu raza mai mica leaga mai puternic, deci un numar mai mare de molecule de apa, in timp ce ionii cu raza mai mare leaga mai slab, deci un numar mai mic de molecule de apa. Dipolii de apa se orienteaza spre ioni cu incarcatura fractionata opusa, formand in jurul fiecarui ion 0 patura de hidratare care ii izoleaza de ceilalti ioni. La randul lor, dipolii de apa sunt imobilizati in patura (sfera) de hidratare urrnand ionul central.

Izolarea (individualizarea) ionilor in sfera de hidratare are rol important in deplasarea lor si traversarea membranelor celulare, viteza de traversare fiind invers proportionala cu raza ionului hidratat. Astfel, K+ trece mai usor decat Na + prin membrana celulara. Transportul transmembranar devine mai dificil in cazul in care doi ioni incarcati electric diferit trebuie sa participe la aceeasi reactie. La fel de bine hidratate ca si ionii sunt gruparile amoniu) din structura unor molecule organice. Moleculele neutre care detin zaharide) sunt de asemenea molecule Ie de apa. incarcate electric (tip: carboxilat, fosfat,

in structura lor una / mai multe grupari hidroxil (tip: glicerol, usor solubilizate deoarece formeaza legaturi de hidrogen cu

Moleculele hidrofobe (tip: proteine, polizaharide, acizi nucleici) pot forma legaturi de hidrogen la nivelul gruparilor sall atomilor ce au aceasta capacitate. In solutii apoase diluate, aceste macromolecule complexe retin 0 parte din apa, numita apa legata. Apa legata de moleculele

- AI-

proteice sau de alte componente citoplasmatice difera de restul apei, numita reprezentand mediul de deplasare al apei legate de macromolecula hidratata.

apa libera

SI

Prin intermediul apei legate se realizeaza permanente schimburi intre molecule si apa libera. Un exemplu ar f schimbul intre ionii constitutivi ai osului (in principal calciu si fosfat) si ornologii plasmatici. Substantele amfifile sunt reprezentate de sapunuri. fosfolipide, acizi biliari. Ca rezultat al "efectului picaturii de ulei" substantele arnfipatice au tendinta de a se pozitiona astfel incat sa reduca la minim suprafata de contact intre regiunile nepolare ale lor si apa. De obicei, aceste substante formeaza la suprafata apei filme intr-un singur strat, in care gruparile polare de la capete sunt orientate spre moleculele de apa, cu care interactioneaza; gruparile lor nepolare se orienteaza spre solventi nepolari. B. The "oU drop effect"

------""'""'4

; 10

x 1 mL

Total surface : a rea: 48 cm~

.6.5>0 1
-TIi5<O

,
.1.(;<0

. 1 x 10 ml

Surface
22

i:'I

rea:

em1

Bulele de sapun sunt reprezentate de un dublu film. in care este inchis un strat subtire de apa. In functie de concentratia lor in apa, cornpusii amfipatici forrneaza micelii = agregate sferice cu gruparile terminale orientate spre exterior sau cu membrane duble extinse in dublu strat. Majoritatea mernbranelor biologice sunt asamblate conform acestui principiu. Cele inchise in forma de sac sunt cunoscute sub denumirea de vezicule si servesc la transportul substantelor in celule si in sange.

An'an,qelne,nts

or amphipathic
Surface film

substances

in Wilrrelr------------------,

Air

Vesicle

Double membrane

Separarea dintre ulei si apa poate fi prevenita prin adaugarea de substanta puternic amfipatica. In timpul agitarii se formeaza 0 emulsie mai mult sau mai putin stabila in care suprafata picaturilor de ulei este ocupata de molecule amfipatice, care detin grupari polare externe. Emulsionarea grasimilor alimentare pentru digestia grasimilor. 6. pH-ul apei Termenul de pH a fost definit in 1909 de Sorensen, care I-a definit ca logaritmul negativ al concentratiei ionilor de hidrogen pH
= -

de catre acizii biliari si fosfolipide

este

conditie vitala

log [H+]

Apa pura, la 25C are pH

= -

log [H ] = - log 10

-7

= -

(-7) = 7

Aceasta inseamna ca in urma disocierii moleculei de apa, disociere ce se realizeaza cu usurinta, ca:

deci pH-ul apei pure la 25C este neutru. De fapt, H+ nu se gaseste ca atare, ci sub forma de ion hidroniu, I-hO+, atasat de apa, astfel incat reactia de disociere se reprezinta: 2H20 H30+ + HO0

molecula

de

Deci, in apa pura, la 25C, concentratia ionilor hidroniu este egala cu cea a ionilor hidroxil. [H30+]
=

[HO-]

10-7

Rolul apei in organism Ca urmare a proprietatilor sale fizico-chimice, apa are atat rol structural, cat si rol functional. Rolul structural rezida din participarea apei in formarea unor biomolecule, apa fiind: component de baza al structurilor intracelulare, a caror activitate 0 determina in mare parte (ca exemplu, intensitatea fosforilarii oxidative din mitocondrii este direct proportionala cu gradul de hidratare al organitelor); constituent al compusilor macromoleculari (tip proteine, acizi nucleici), contribuind conformatia lor spatiala si la facilitarea legaturilor lor cu liganzii; la

integrata in structura citoplasmei celulare, a carei functie fiziologica este determinata de stare a de agregare a apei.

Rolul functional al apei este indeplinit deoarece: este principalul solvent din organism; este principalul transportor finali de metabolism; al substantelor nutritive la tesuturi si celule si al produsilor

participa activ la diferite procese metabolice (hidratare, hidroliza, oxidare, dezhidratare); particpa activ la procesele metabolice de detoxifiere a organismului; regleaza echilibrul termic al organismului.

Exista mai multe criterii de clasificare a apei. 1. Din punct de vedere ehimie apa libera apa legata

II. Din punct de vedere al originii apa endogena apa exogena

+-+--

din oxidare aeroba

din exteriorul organismului eu tesuturile si eelulele

III. Din punct de vedere al raportului apa intracelulara apa extracelulara - interstitiala circulanta IV. Din punct de vedere al distributiei apa tisulara (din tesuturi) apa cavitara

in tesuturi

= transcelulara (in LCR, globul ocular. aparatul respirator, digestiv, urinar)

Aceste c1asificari sunt facute in scop didactic, in realitate grupele se intrepatrund. De exemplu, apa legata poate f intra si extracelulara, endo sau exogena. Metabolismul hidroeleetrolitie separate de membrane biologice:

In organism apa este repartizata in 2 mari compartimente,

A. Compartimentul intraeelular care reprezinta 2/3 din apa total a din organism si constituie mediul inconjurator al celulei in care aceasta:

- /<t-

------------------------------

isi sintetizeaza, depoziteaza si utilizeaza energie; isi regenereaza unele structuri; se multiplica isi indeplineste functiile specifice totalizand 28 I (;:::; 0% din greutatea corporala a unui adult), este com pus 4

Acest compartiment, din: apa libera si

apa de irnbibitie a gelurilor citoplasmatice.

Este dificil de precizat cornpozitia cornpartirnentului intracelular deoarece aceasta variaza de la un organ la altul, variatie legata de functiile organelor. In generallichidele bogate in Potasiu (100-150 mmol/l) Magneziu (15-25 mmol/I) Fosfat (60-80 mrnol/I) Sui fat (2-5 mmol/I) Anioni organici (20m mol/I) Proteine (40 mmol/I)
--

citosolice sunt: sarace

1I1

Sodiu (5-15 mmol/I) Calciu (1-2 mrnol/l) Cloruri (l0 rnrnol/l , in afara eritrocitelor) Carbonat acid (5-20 mmol/I)

B. Compartimentul 3 compartimente:

extracelular detine 1/3 din apa totala din organism si este subdivizat in alte 3,5 I (5% din greutatea corporala a adultului); pleurala si

plasma - contine

>

lichid interstitial - scalda celulele (inclusiv pelicula lichidiana pericardica, sinoviala) si contine r= 10,5 I (15% din greutatea corporala a adultului);

lichid transcelular (cavitar) - reprezentat de LCR si lichidele de la nivelul globilor oculari , aparatului respirator, digestiv, urinar. extracelular au loc schimburile dintre celule
Sl

La nivelul compartimentului inconjurator. Lichidul celular

mediul

lor

aduce la celule oxigen, substante nutritive (glucoza, acizi grasi, aminoacizi), ioni; saruri minerale, alaturi de hormoni - molecule celulelor aflate la distanta unele de altele; reglatoare ce coordoneaza functiile

preia de la celule CO2, produsii de degradare metabolica, substante toxice si detoxifiate.

Apa plasmatica se gaseste in sisternul vascular, in afara elementelor figurate ale sangelui. lmpreuna cu volumul globular, apa plasmatica formeaza volumul sanguin sau volemia. Supuse direct actiunii mecanice a pompei cardiace, volurnul sanguin este incadrat in ansamblul sistemului vascular, contribind la: mobilitatea lichidelor din alte compartimente / sectoare (intracelular si interstitial); reglarea schimburilor de apa si substante dizolvate dintre celule si mediul extern.

-------------

La randul ei, volemia este reglata prin mecanisme Lichidul plasmatic bogat Proteine (62-80 g/l) Sodiu (137-145 mmol/l) are
0

riguroase. fiind:

compozitie

caracteristica, sarac

Potasiu (3,8 - 4,6 mmol/l) Calciu (2,20 - 2,62 mmolll) Magneziu (0,66 - 0,95 mrnol/l)

Cloruri (95-105 mmol/l) Carbonat acid (26-30 mrnol/l) Acizi organici (2,6-6 mmol/l)

Fosfat (0,98 - 1,30 mmol/l) Sulfat (0,43 - 1,10 mmol/l)

Apa interstitiala include apa transcelulara, fiind in final rezultatul scaderii apei plasmatice din apa extracelulara. Este reprezentata de mai multe tipuri lichidiene, ceea ce-i imprima un caracter heterogen: din tesuturile din tesuturile din lirnfa. interstitiale, de sustinere,

Compozitia sa chimica este ~ cu a apei plasrnatice. Concentratia de proteine este foarte scazuta (3 - 8 g/l), motiv pentru care concentratia cationilor e mai mare decat in apa plasrnatica (Li-Na 132 mmol/I, Li-Cl 110 mrnol/l, Li-carbonat acid 30 mmol/l). Perturbarile in forrnarea sau rezorbtia lichidului interstitial due la forrnarea de ederne. Apa transcelulara reprezinta un volum mic din greutatea corporala, important in anumite stari patologice, cand formeaza un sector particular: lichidul pericardic lichidul pleural lichidul peritoneal
=

dar care poate

deveni

ascita

Compozitia

acestor lichide este in functie de: < 3g%o proteine, si

modul de form are (exudat > 3g% proteine, transudat locul de formare concentratia ionilor in diferitele compartimente, K+, Mg+, Cl", HP04 Na+, Cl" si HC032 -

Sintetizand

constatam

ca:

intracelular extracelular

- predomina - predomina

plasma - este neutra din punct de vedere electric, cationilor este egala cu cea a anionilor.

deoarece

surna incarcaturii

electrice

In practica, in laboratorul clinic se determina concentratiile plasmatice HC03 -, care sunt direct proportionale cu incarcaturile lor electrice.

ale Na +, K+, CT si

Constatandu-se ca suma concentratiilor celor 2 cationi este mai mare decat suma concentratiilor celor 2 anioni, diferenta este un parametru ce reprezinta concentratia anionilor nernasurati, conform ecuatiei:

...------------------

-----

~--

Acest parametru are 0 mare importanta diagnosticul de acidoza metabolica.

intrucat

cresterea

sa este un indicator

valoros

in

Revenind la compartimentele lichidiene, acestea sunt delimitate de membrane permeabile pentru unele substante si impermeabile pentru altele, motiv pentru care aceste membrane sunt denum ite semipermeabile, principale fiind: membrana celulara

delimiteaza lichidul intracelular de lichidul extracelular (plasmatic sau interstitial); rolul sau este de a mentine gradientul de concentratie si diferenta de potential electric intre compartimentele pe care Ie separa, utilizand 0 parte din energia celulara. Este bine cunoscut faptul ca extracelular) este mentinut cu membranara. Introducerea Na+ obtinuta de celula, el iberata din gradientul de concetratie pentru Na+ (i intracelular) si K+ 0 ajutorul pompei de Na~, ATP-aza Na+K+ dependenta, enzima in celula si scoaterea K+ din celula are loc cu utilizarea de energie ATP, si se numeste transport activ contragradient.

membrana endoteliului vascular

separa plasma de lichidul interstitial si este tot un filtru semipermeabil, care retine unele macromolecule (proteinele), lasand sa treaca liber apa si substantele dizolvate; are rol important in formarea lichidului intersitital si aportul substantelor nutritive in celule. Transportul liber al apei si substantelor dizolvate prin membrane concentratiilor substantelor din compartimentele delimitate de membrane transport osmotic sau osmoza. Concentratia (concentratii substantelor formate din particule molare) reprezinta osmolaritatea. de talie mica si exprimate difuzibile pentru egalizarca se m31 numeste si in moli/l de solutie

Forta care deplaseaza moleculele numeste presiune osmotica. Presiunea plasma: osmotica a sangelui

de apa si substante este deterrninata

din plasma in conditii normale se substantelor difuzibile din

de concentratia

. I dIsocla bil e - N a,+ K+ , C a ++; nedisociabile - glucoza, uree.

In conditii fiziologice Na + determina 93% din valoarea presiunii osmotice a sangelui. Odata cu egalizarea concentratiilor solutiilor de 0 parte si de alta a membranei serniperrneabile se produce si egalizarea presiunilor osmotice din cele 2 cornpartimente delimitate de aceasta.
In cazul sangelui, forta cu care contribuie la echilibrarea diferentei de presiune intre compartimentul vascular si eel extravascular este determinata si de proteinele plasmatice, motiv pentru care este denumita presiune coloidosmotica sau presiune oncotica. Caracteristic presiunii oncotice sanguine este faptul ca, datorita prezentei proteinelor, particule nedifuzabile, echilibrarea diferentei de presiune dintre cele 2 compartimente se realizeaza numai prin circulatia apei.