−
scăderea cantităţii de ATP (transportul ionilor de Na
+
şi K
+
prinmembrană este un proces activ care necesită consum de ATP),
−
pierderea pemeabilităţii selective membranare (alterarea structuriimembranei celulare),
−
creşterea Na
+
extracelular şi modificările de pH ale mediuluiextracelular.Consecinţele acestor tulburări sunt diferite în fucţie de intensitateametabolismului celular şi funcţia celulelor. Cele mai afectate sunt celulelecare în mod normal îndeplinesc o funcţie de transport ionic, cum ar ficelulele tubulare renale, celulele musculare cardiace, hepatocitele etc (îngeneral celule cu un metabolism foarte activ).
Cel mai frecvent întâlnită în practică este scăderea ATP (hipoxie,insuficienţa aportului de factori nutritivi, unele toxice de natură biologicăsau chimică, hiperfuncţia celulară etc). In celulă pătrund sodiu şi calciu,în timp ce potasiul şi magneziul părăsesc celula. Modificareaconcentraţiei ionice intra şi extracelulare este urmată de modificarea presiunilor osmotice şi, corespunzător, o pătrundere masivă de apăintracelular - gonflare celulară. De asemenea, alterările sistemului intracelular de membrane şi pompe ionice vor duce la modificări devolum ale compartimentelor celulare (de exemplu condensareamitocondriilor şi creşterea volumului ergastoplasmei). Dacă procesul continuă, apar tulburări majore ale permeabilităţii membranare;moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celulă spre mediul extracelular. Acest proces are loc şi între compartimentele intracelulare.Modificările structurale, evidenţiate cu ajutorul microscopului electronic, constau în condensarea cromatinei nucleare, dilatareareticulului endoplasmatic şi condensarea compartimentului intern al mitocondriilor. În scurt timp mitocondriile se balonizează. Până în acest stadiu modificările sunt reversibile.
3