Doctrina comunista

1. Aparitia si evolutia doctrinei comuniste 2. Conceptia marxist-feminista privind comunismul 3. Destinul istoric al comunismului 1. In cadrul doctrinei nedemocratice, un loc aparte il ocupa doctrina comunista. Comunismul a fost mai intai o ideologie care treptat va capata caracteristica unei doctrine politice. In acelasi timp, comunismul s-a repus si ca o miscare politica regimului si sitemului politic. Radacinile istorice ale comunismului, idealurile sale, apar inca din antichitate sub forma unor idei privind egalitatea intre oameni, dreptatea, lipsa exploatarii, pe care le intalnim la Montz si Mentz in China, dar mai ales in perioada crestina primitiva. Acelasi comunim sub forma de idei, il vom intalni si in perioada feudala, in special in raport cu dogma teologica crestina sub forma unor erezii. Asemenea idei vom intalni la miscarea busitilor ai lui I. Bus sau razboiul taranilor ai lui Thomas N. Si Gheorghe Doja. Odata cu descompunerea societatii feudale pe langa ideile promovate de noua clasa, burghezia. Apar si idei ale conceptiei unei noi societati care vor implica atat critica feudalismului, dar si imaginarea unei noi societati, de regula ideala, fundamentata pe principii si valori ale socialismului utopic. Primul ganditor al comunismului utopic va fi Erasmus din Rotterdam, el isi va expune ideile in lucrarea ca Elogiul nebunei , Jertfirea pacii sau Despre razboi si pace. In special Elogiul nebuniei, el va face o critica virulenta monarhiei absolute a privilegiilor feudalilor laici si ecleziastici si va incerca sa-si imagineze o noua societate. De asemenea a fost preocupat de problema Pacii si Raboiului, vazand in razboi o adevarata catastrofa pentru popor, fiind contrar binelui comun. El a facut si o clasificare a razboiului in justa si nejusta. Pentru renastentismul olandez, pacea era vazuta ca o stare naturala a societatii. Adevarate surse ideologice ale viitoarei doctrine comuniste, vor fi socialismul utopic, promovat de Thomas Morus si Thomaso Campanella. Thomas Morus va publica in 1516 lucrarea Utopia, unde paralele cu critica vietii societatii isi va prefigura o noua societate bazata pe: comuna, egalitatea dintre sexe, competenta in ocuparea functiilor publice. Thomas Morus, nu va reusi, insa sa se desprinda in totalitate de vechea gandire, care se va manifesta prin geneza, statul care-l vede ca o dorinta subiectiva a cetatenilor sau prin acceptarea sclaviei, motivand-o prin necesitatea realizarii unor activitati din societate. Ca un element, totusi nou, in conceperea sclaviei este refuzul ereditatii intrucat considera el, toti oamenii se nasc egali. Tomaso Campanella va publica in 1602 Cetatea soarelui, este un pas inaintea, mai aproape de realitate, in conceperea viitoarei societati. Aceasta este o republica realizata de intelectuali pe baza competentelor, fapt ce prefigureaza elitismul politic. Noua societate are ca fundament proprietatea comuna, singura capabila sa asigure egalitatea intre oameni. Munca este vazuta drept unica posibilitate pentru existenta si fericire, ea este obligatorie pentru toti cetatenii, de asemenea viitoarea societate este una tehnica industriala. Idei ale comunismului utopic: Vom intalni si in cadrul gandirii si practicii politice engleze, mai intai la Lever, adica la burghezia mica si mijlocie care luptau pentru egalitate, pentru nivelare cu marea burghezie si nobilime engleza. Jhon Lever va propune un program politic, extrem de democratic, radical care va contine votul universal, abolirea monarhiei, egalitatea sociala. Din grupul leverilor se va rupe un curent mult mai radical: al digerilor sau adevaratii leveri care reprezentau cele mai sarace si marginalizate segmente sociale engleze. Ideologul Gerald

Winstaley va elabora un program politic, extrem de radical in care se vor regasii numeroase idei ale comunismului utopic, cum ar fi: desfiintarea proprietatii private, desfiintarea statului, a bisericii, care erau considerate principalele forme ale exploatarii sociale. Un loc aparte in sursele spirituale ale comunismului, il va ocupa si socialismul utopic britanic, de la inceputul secolului XIX, reprezentat de Sen Simon si Robert O., fata de predecesorii lor, Morus, Campanella, Winstenley. Acestia nu se vor rezuma numai la afirmarea teoretica a comunismului utopic, ci ei vor incerca sa puna in practica ideile sale. Cu toate limitele sale generate de nivelul dezvoltarii stiintelor sociale, de imaturizarea societatii capitaliste, socialismul utopic a constituit un important izvor teoretic al viitoarei doctrine comuniste. El a pus in evidenta si a promovat cel putin teoretic unele dintre viitoarele principii si valori ale acestuia: - proprietatea comuna - egalitatea intre oameni, intre sexe - obligatia muncii - introducerea stiintei si tehnicii in viata sociala 2. Adevaratul creator al doctrinei comuniste va fi Marx si Engles, marxismul va constituii cea de-a doua sursa teoretica a viitoarei doctrine comuniste. Marx si Engles au incercat sa faca din comunism o ideologie ca o teorie generala despre lume si societatea fundamentala si in slujba proletariatul. De aceea nu intotdeauna si in toate cazurile, marxismul a fost o ideologie obiectiva, stiintifica intrucat fundamentele ei pe principiile luptei de clasa, ale proletariatului, vor conduce la denaturarea acesteia, la aprecieri si solutii neadecvate realitatii sociale. Fundamentat pe principiile luptei de clasa, marxismul a avut drept principii: domeniul de studiu, economicul si politicul. Economicul in conceptia marxista este determinant, el determina lupta de clasa si actiunea politica. Marxismul nu a fost numai o simpla abordare teoretica a lumii si a societatii, ci el a fost si o practica politica, fiind in legatura directa cu emanciparea proletariatului si realizarea noii societati. Pornind de la faptul ca viitoarea societate se va baza pe proprietatea comuna, pe comunitizare, aceasta ii va aduce si numele de comunism. Pornind de la faptul ca in acea perioada, capitalismul premonopolist era supus unor putenice convulsii, tensiuni, crize sociale, de la interdependenta si transmiterea acestora in cadrul intregii societatii capitaliste.Marx a considerat ca revolutia de trecere la socialism se va realiza printr-un singur act la scara mondiala. In schimb Engles pornind de la lupta politica electorala, care se va desfasura in unele tari ca: Germania, Franta sau Anglia, considera ca lupta politica electorala ar putea sa constituie calea realizarii noii societati. Marx ca si Engles, a conceput viitoarea societate socialista comunista ca una democratica bazata pe principii si valori democratice. Nu intamplator, Marx si Engles vor aborda in mica masura problema dicaturii proletariatului. Marx si Engles nu au experimat ideea desfiintarii statului. Cu timpul conceptia mlui Marx si Engles a fost supusa unui proces de revizuire, in care va suferii importante denaturari, amputari de principii si valori democratice. Primul revizionist al marxismului , a fost Eduard Benstein. El este primul care considera ca, conceptia lui Marx privind disparitia capitalismului , nu corespunde cu realitatea, ca in loc ca aceasta sa dispara, ea se multiplica, se intareste. Benstein a vazut ca, nu economicul este cel care are rolul determinant in procesul de transfformare a societatii, ci politicul. Cele mai mari denaturari ale marxismului le va realiza Lenin si apoi Stalin, ei vor analiza marxismul intr-o noua perioada de evolutie a societatii capitaliste intr-un nou stadiu, acela al liberalismului. De aceea sub pretextul imbunatatirii acesteia, a adaptarii ei la noua realitate, ei vor revizui conceptia MARXISTA. Mai intai s-a pus problema caii de realizare a noii societati socialiste si comune intrucat teza trecerii

lumii printr-un singur act revolutionar, la comunism nu se adeverise. Prima care va incerca sa modifice teza mondialista a lui Marx va fi revolutionara poloneza Rosa Luxemburg. Aceasta sustine ca in acea perioada, capitalismul dispunea de importante surse de acumulari economice, sociale, politice care-i permit extinderea dezvoltarii. Pornind de la faptul ca nu are loc o dezvoltare a capitalismului la fel in toata lumea, ci aceasta cunoaste o dezvolatre inegala si in salturi. Ea considera ca si trecerea la socialism se va realiza separat, mai intai intr-un grup de state, cele mai dezvoltate si dupa aceea si in altele. Lenin va incerca sa adapteze conceptia marxista la noua perioada de dezvoltare a capitalismului, imperialismului si mai ales la Rusia. De aceea, el a trebuit sa faca sub pretexte dezvoltari creatoare a conceptiei marxiste, numeroase distorsionari a acesteia pentru a opune in corespondenta cu dorintele sale subiective. Rusia in acel moment , inceputul sec XX, era o tara capitalista, slab dezvoltata unde persistau puternice ramasite feudale sau semifeudale.De aceea conform teoriei revolutiilor socialismului ale lui Rasa Luxemburg, ea nu putea constitui un teren apt pentru trecere la socialism. Lenin va da un rol exagerat factorilor politici pregatirea si declansarea revolutiei socialiste, el va putea crea concepte noi cum ar fi situatia revolutiei. Potrivit acestuia situatia revolutionara este data de factorul obiectiv, dar mai ales subiectiv in care propulsa in prim plan factorii politici: constiinta revolutiei, avantul revolutiei, insusirea ei de catre clasa muncitoare. Potrivit conceptiei leniniste, revolutia socialista nu tine cont de nivelul dezvoltarii economice, ci de viata politica, de situatia revolutiei. Revolutia izbucneste si invinge acolo unde se creeaza o situatie revolutionara. In preajma primului razboi mondial, Lenin considera ca, Rusia se afla intr-o asemenea criza revolutionara. Problema revolutiei socialiste a declansat si sciziuni in cadrul miscarii comuniste din Rusia. Plehanov, unul dintre liderii comunismului, sustine ca in Rusia, proletariatul nu este dezvoltat, nici din punct de vedere numeric, nici al constiintei si deci nu s e pune problema unei revolutii socialiste , nu o poate sustine si asigura victoria. In schimb Trotchi exagera, rolul politic al constiintei, considerand ca, revolutia este mai actuala ca oricand si poate fi si marxista de principiile si elementele democratice sub pretextul luptei de clasa, va impune conceptia dictaturii proletariatului vazand-o superioara intrucat este dicattura majoritatii exploatate. Daca Marx a vazut dictatura proletriatului ca o forma provizorie fara a fi lipsita de valori democratice, Lenin o vedea drept unica forma de preluare si exercitare a puterii. Lenin sub pretextul dusmanilor de clasa a impus ca principii si valori lupta de clasa care a mers pana la eliminarea fizic a adversarului politic. Si in problema statului daca Marx preconiza dispariia acestuia si inlocuirea lui cu forma democratica, Lenin si mai ales Stalin au sustinut ca dispare statul burghez, iar prin revolutie se impune statul proletar. Atat Lenin, dar mai ales Stalin sub pretextul luptei capitalismului impotriva comunismului vor dezvolta si perfectiona statul ca masina, ca instrument de dominatie. Atat Lenin cat si Stalin vor inlatura din conceptia marxista toate principiile si valorile democratice, golind practic marxismul de democratie. Sub motivul deviatiei de linia marxist-leninista a dusmanilor poporului, a pactului cu capitalismul, in 1936-1938, in miscarea comunista intervin si in Rusia Sovietica. Au avut loc numeroase epurari in care si-au gasit moartea adversari poltici ai lui Stalin, numerosi militanti ai miscarii internationale comuniste. Dintr-o ideologie si doctrina democratica, marxismul in special in practica a devenit o doctrina, un regim si un sitem poltic nedemocratic. 3. Socialismul de esenta comunista a fost inca din geneza o societate alienata, adica in contradictie cu interesele fiintei umane, contrara conditiei umane si programului, aceasta in special ca urmare a denaturarii sale de Lenin si Stalin. Liderii comunisti ce au urmat lui Stalin, Tito, Ceausescu, Hosh Me sub motivul adaptarii conceptiei

marxist leninste la conditia societatii nationale nu vor face decat sa continue procesul de eliminare a democratiei si de intarire a laturii represive nedemocratice, ei vor promova de fapt un neostalinism. Criza comunismului se va manifesta inca din perioada interbelica cand Stalin si ceilalti lideri sovietici vor intra in combinatii politice, in principiu cu Germania fascista semnand Pactul Ribetrov Molotov prin care se vor anexa Polonia, Finlanda, Republicile Baltice: Basarabia si Bucovin. In 1956 va constitui prima incercare de iesire din lagarul comunist a Ungariei, actiune ce va fi cu violenta infranta de URSS. Tot in 1956 liderul sovietic Nicolae Hrusciov sub pretextul cultului personal lui Stalin va face prima dezvaluire publica a crizei staliniste. Hrusciov sub pretextul culturii personalitatii a metodei lui Stalin incearca sa justifice unele din actiunile comunismului fara ca, continutl si natura regimului comunist sa fie atinse, bazele acestuia raman valabile in continuare. Un alt moment important il va constitui Cehaslov 1968 primavara de la Praga cand din nou se va incerca iesirea din sistemul comunist. Interventia comuna a tratatelor de la Varsovia sub conducerea URSS mai putin a Romaniei a infrant si aceasta noua incercare. Momentul solidaritatii poloneze 1970-1980. In 1985 LA CONDUCEREA URSS va venii Mihail Gorbaciov care va impune ideea necesitatii restructurarii si reformei sistemului comunist. El va le pune in discutie doua conceptii: perestoica si glasnas. Perestoica desemna ansamblul reformelor pe care Gorbaciov le realiza 1985-1991 in Rusia Sovietica. Glastnast inseamna transpunerea dorintei de informare, de libertate spirituala si a constiintei. Incepand din 1988, Gorbaciov va anunta refomarea sistemului politic socialist: va renunta la rolul conducator in sistemul absolut al partidului comunist; 1989 renunta la doctrina bresnev in plan extern potrivit careia era limitata suveranitatea statelor socialiste. Aceasta a marcat semnalul revolutiei anticomuniste care se vor declansa in 1990 si va conduce la destramarea sistemului comunist din Europa Centrala si Rasariteana si revenirea la viata democratica. Astazi, comunismul se mai mentine in doar cateva state: China, Coreea Nord, Cuba. In China el este extrem de reformat, in Cuba se afla pe linia reformei, doar in Coreea de Nord se mai poate vorbi de neostalinism. Astfel comunismul nu si-a dovedit valabilitatea ca un sistem social politic care sa corespunda nevoilor si cerintelor noului tip de dezvoltare umana democratica