Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
44Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Testament - Tudor Arghezi

Testament - Tudor Arghezi

Ratings:

3.0

(2)
|Views: 2,987|Likes:
Published by Mihaela Ion

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Mihaela Ion on Jun 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/26/2013

pdf

text

original

 
TestamentModernismul este o micare mai larg, cuprinzând toate curentele postromantice avangardiste(simbolismul, futurismul, expresionismul, constructivismul, suprarealismul etc.) deoarece contestvechile valori i militeaz pentru p independen absolut în art.Poezia modernist apare ca o reacie opus tradiiei, dar ea continu ideea de înnoire promovat de altemijloace literare anterioare, cum sunt cea simbolist i parnasian avându-i ca reprezentani peAl.Macedonski, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, George Bacovia .a.Modernismul românesc a fost iniiat i promovat de Eugen lovinescu i gruparea sa din jurul cenaclului irevistei Sburtorul care mergeau în direcia unei poezii directe, de atmosfer  senzorial cumspunea Eugen Lovinescu, obinut prin explorarea universului luntric.Având în vedere complexitatea modernismului ca formare i durata lui, exist mai multe tipuri de poeziemodernist. Este mai întâi poezia pur care cultiv hermetismul, izvorât din ideea c nu exist un raportdeterminat în valoarea estetic i accesibilitatea poeziei i care se întâlnete în operele lui Ion Barbu,Virgil Gheorghioiu, Camil Baltazar .a.Tot modernismului îi aparin poezia avangardist care adopt formele extreme ale modernismuluiapusean, manifestat prin diferite curente ca dadaism, futurism, constructivism, suprarealism etc ipoezia ecletic, definit printr-un amestec de modernitate i tradiie i ilustrat de Tudor Arghezi, LucianBlaga, Adrian Marin etc.Acestei poezii îi lipsete puritatea, hermetismul, promovând un ecletism atât formal, cât i de coninut.Ea nu se rupe cuu totul de tradiie, întrucât pstreaz unele elemente de prozodie clasic, la care seadaug prezena unui lirism al descrierii, al evocrii i al intimitii. Noutatea acestei poezii se manifestmai ales în planul formei, scriitorii apelând la mijloace insolite de evideniere a coninutului, bazate pemetafizic i pe introspecie. Aadar, ne aflm în faa unei poezii a cutrilor, a încercrilor de a atingeabsolutul, de a descopperi esena uman i pe cea divin, de a defini creaia i relaia dintre creator,creaie i lume.O astfel de oper literar este i poezia Testament a lui T.Arghezi care a fost publicat la începutulprimului volum intitulat Cuvinte potrivite(1927). Ea este considerat arta poetic arghezian,concentrând întreaga concepie despre poezie a autorului.Tema poeziei o constituie relaia dintre autor i opera sa, dintre acesta i urmaii si, ca motenitori aiunor valori spirituale. Arghezi îi expune concepia despre poet, poezie, despre creaie, în general, ianticipeaz unele dintre temele operei sale. El vede poezia atât ca inspiraie de natur divin cât i cameteug.Titlul este constituit dintr-un termen din vocabularul religios, folosit de data aceasta în accepiunea luilaic i cu valoare metaforic, pentru a releva relaia succesoral dintre generaii, autorul referindu-se latransferul unei bogii spirituale, i nu materiale, de vreme ce doar comoara spiritual poate înfrunta
 
timpul. Astfel, poezia devine un testament liric, în care cuvântul-cheie este cartea, identificat cupoezia, cu creaia, cu arta, în general, i în jurul cruia graviteaz toate simbolurile crii.Poemul este conceput ca un monolog, adresat fiului, simbol al urmailor, care vor moteni cartea,bunul cel mai de pre, dei în aparen nesemnificativ. Pornind de la acest demers temerar, poetulexpune, în versurile sale, problema legturii dintre generaii i a responsabilitii urmailor fa demesajul transmis de strbuni. Acestei idei i se adaug cea a strdaniei artistului de a crea marea art icea a menirii unei astfel de poezii. Deoarece în text apare i cea de-a doua instan a comunicrii,lirismul este de tip subiectiv, dovad fiind numeroasele mrci lexico-gramaticale prin care este sugeratprezena eului liric.Poezia este structurat în ase strofe cu numr inegal de versuri, care se grupeaz în patru secvenesugerând legtura dintre poet i urmai (primele 2strofe), rolul etic, estetic i social al poeziei(urmtoarele 2strofe), efortul creatorului de a-i subprdona lexicul temelor abordate(strf.5) i ipostazapoetului de meteugar, de rob al cuvântului(ultima strof).Prima strof format ca o adresare direct a eului liric ctre un fiu imaginar, spiritual constituie incipituliar cea de-a asea strof reprezint finalul discursului liric, unde Arghezi ajunge la concluzia c poeziareprezint o îngemnare între inspiraie i efort, iar poetul se afl în slujba cititorului. În prima secven, în carte, care semnific întreaga creaie i care este un simbol al valorii spirituale,poetul cuprinde munca strbunilor, strdania i suferinele lor, într-o permanent lupt cu vicisitudinileistoriei. Întrucât cartea lsat drept motenire reprezint o treapt în evoluia uman, urmaii auobligaia de a se înscrie în aceast ascensiune anevoioas, realizat de înaintai de-a lungul timpului. Eaeste cartea de cptâi a generaiilor viitoare i reprezint o valoare absolut, un document fundamentalcare atest naterea spiritual a unui popor pân atunci rob, al crui reprezentant este însui poetul,depozitarul trecutului de munc i lupt al acestuia.Tot ceea ce urmeaz în cea de-a doua secven alctuit din strofele a III-a i a IV-a constituie un ir detrsturi ale poeziei i numeroase precizri ale menirii acesteia. Astfel, poezia izvorte dinpreschimbarea instrumentelor i a obiectelor muncii fizice  sapa i brazda  în cele ale munciiintelectuale, ale artei, transfer fcut în timp i cu trud. Poezia se nate din limbajul i fondul sufletesc alrobilor, din distilarea limbajului comun în cuvinte potrivite, esena marii creaii. Deci, creaia poetic înseamn detaare, linite sufleteasc a urmailor, iar cuvintele frmântate mii de sptmâni audevenit armonie i imagini unice, sacre visuri i icoane, pe când vitalitatea poeziei i bogia ei afectivprovin din zdrene, prin magia exercitat de poet asupra materiei limbii. La rândul lui, veninul adevenit miere prin acelai miracol al artei. Cuvintele potrivite adevrata poezie  au capacitatea dea mângâia, de a alina sau de a pedepsi. În felul acesta, ocara devine surs poetic., în funcie de stareasufleteasc a autorului i de realitile imediate, iar poezia este asociat divinitii, cci ea a devenitsimbol al unei trepte superioare de evoluie spiritual. În secvena urmtoare, cea de-a treia, poetul apare în postura unui adevrat demiurg care a adunatdurerea surd i amar a unui neam întreg, întorcând-o, prin cuvinte, împotriva celor care au provocat-o. Poezia poate s apar din lucruri imunde din bube, mucegaiuri i noroi în care poetul are fora
 
necesar de a descoperi frumusei i preuri noi, simbol al originalitii i capacitii artei de aemoiona. Astfel, poetul transpune asrtistic teoria baudelairian a esteticii urâtului.Raportat la suferinele îndurate de un întreg popor, poezia este o modalitate de pedepsire a celorvinovai. Aceast atitudine este îndreptit, pentru c poetul, prin puterea i superioritatea sa, exprimmesajul secular al unei colectiviti care a îndurat suferina i nedreptatea istoric, întrucât o astfel depoezie nou, original, încrcat de frumusee, dar i de revolt, pedepsete aspru. Este o suferindeterminat nu numai de aciditatea cuvintelor, ci i de noutatea creaiei, de nonconformismul poetului.Secvena ultim constituit din strofa final conine, de fapt o definiie concentrat a poeziei. Aceastaeste atât inspiraie, talent, exprimând inefabilul prin triri puternice, cât i meteug, efort i migal, îngemnate într-o unitate desvârit. Antiteza din final robul  domnul, evideniaz relaia dintrepoet i cititor (în general), acesta din urm nedându-i seama c adevratul izvor al forei artistice acreaiei sunt durerea i suferina înaintailor, adunate de-a lungul secolelor.Pentru arghezi, poezia cartea exprim cultul pentru strmoi i oglindete în forma cea mai aleasviaa i spiritualitatea unui popor. În acelai timp, poezia este un proces de purificare a cuvintelor i detransformare a realului, oricât de imund, în imagini artistice de o rar for expresiv, urâtul devenindsurs a frumosului.Dup cum se observ din cele relatate anterior, viziunea poetului despre lume se confund cu viziuneadespre poezie cu referire la rolul poetului i al poeziei în societate, dar i la problema transfigurriisocialului în estetic, a raportului dintre inspiraie (talent) i tehnica poetic (truda i cinele creatorului).La acestea se adaug problema limbajului, adaptrii acestuia la temel creaiei.Viziunea despre lume i, implicit, despre poezie are în vedere legtura spiritual între generaii iresponsabilitatea urmailor, adaptarea limbajului la scopul artistic propus, precum i menirea poeziei ia poetului.Viziunea adoptat de poet este una modern evident prin multe trsturi specifice modernismului. Oprim trstur se observ în tema abordat preocuparea pentru procesul de creaie, pentru menireapoeziei i a poetului. Este vizat, de asemenea, înnoirea limbajului pentru a deveni capabil s reliefeze odiversitate de aspecte ale realitii i de sentimente.Tot ca o trstur a modernismului este prezent teoria baudelairian a esteticii urâtului, prezent i înalte creaii argheziene cum este cea intitulat Flori de mucigai. Din aceast perspectiv poezia poateavea orice surs de inspiraie din bube, mucegaiuri i noroi, iar limbajul trebuie s fie din cele maivariate registre stilistice, capabil s exprime sensibilitatea s-mbie, dar i revolta i nemulumirea s-njure, totul depinzând de harul i de strdania creatorului.De modernism aparin i numeroase motive specifice acestui curent literar, crra Arghezi le d o notoriginal: motivul poetului furar, motivul crii identificat cu creaia, motivul apului, al revoltei sau celal metamorfozei unor unelte comune în cele specifice creaiei poetice.

Activity (44)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Ioana Oana liked this
Anca Axinte liked this
Alina Grecu liked this
Mihai Mihaela liked this
Andrei Olarasu liked this
Stefan Razvan liked this
Oana Maria liked this
Elena liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->