Maximizarea profitului n sens general, profitul este un venit, ctig, realizat din desfurarea unei activiti.

n sens restrns, profitul este un venit destinat recompensrii posesorului de capital pentru utilizarea acestuia n calitate de factor de producie. Profitul se determin ca diferena ntre veniturile i cheltuielile ce rezult din activitatea unui agent economic. Rolul profitului este deosebit de important att pentru societi ct i pentru ntreprinztor; orice activitate sau agent economic nu poate progresa daca nu obine un profit. El este scopul i raiunea oricrei activiti economice, mobilul principal al investirii capitalului. Profitul constituie principalul indicator calitativ de performan care sintetizeaz rezultatele ntregii activiti a firmei i care dovedete utilitatea respectivei activiti; de mrimea i dinamica profitului depinde situaia economic i social a firmei. Prin natura sa, profitul are un caracter aleator, obinerea lui depinznd de succesul n afaceri i de norocul ntreprinztorului de a nu ntlni o concuren distrugtoare, disturbri politice, financiare sau de alt natur. Obinerea profitului are efecte benefice sintetizate de funciile pe care acest venit le ndeplinete n societate. Dintre acestea, cele mai importante sunt prezentate n continuare: 1. Orientarea general a activitilor economice. Profitul incit la luarea deciziilor de creare de noi ntreprinderi, de dezvoltare a activitilor existente. Dac se sper ca ntr-o anumit activitate s se obin ctig, fora de munc i capitalurile sunt dirijate ctre respectiva activitate. Orientarea produciei pentru satisfacerea cerinelor consumatorilor condiioneaz extinderea produciei. 2. Sursa principala de autofinanare. Profitul reprezint sursa principala a acumulrilor pe baza crora se constituie investitiile. ntre resursele proprii si deciziile de investiii este o strns legatur. Folosirea unei pri din profitul obinut pentru autofinanare este o condiie fundamentala a dezvoltrii firmelor. 3. Mijloc de stimulare economica. Dup efectuarea prelevrilor prioritare asupra profitului brut(impozitul pe profit, dobnzile bancare, etc.), partea care ramne este destinata autofinanrii firmei, acordrii de stimulente materiale si pentru satisfacerea unor nevoi social-culturale. n condiiile unei viei economice dinamice, a unui viitor imprevizibil, desfurarea produciei de bunuri economice pe baza unei cereri anticipate implica diverse riscuri generate de schimbrile din condiiile pieei, din metodele de producie, etc. Obinerea profitului stimuleaz iniiativa ntreprinztorilor i i determin s i asume riscurile pe care le implica o afacere; (1) Politica sociala reprezint ansamblul mijloacelor elaborate de stat si colectivitile locale pentru a corija disparitatile sociale considerate inacceptabile si a asigura tuturor accesul la bunurile primordiale . 4. Mijloc de control al eficacitii firmelor si al muncii tuturor lucrtorilor acestora. Profitul indica eficienta firmei, fiind indicatorul principal de care conducerea trebuie s in cont in elaborarea politicilor si strategiilor economice. Prin reducerea costurilor si obinerea unui profit mai mare, angajaii firmei pot primi stimulente materiale mai mari. Profitul genereaz si imprima participanilor la viata economic un spirit de economisire care se transmite de la nivelul conducerii firmei pn la ultimul salariat al acesteia. 5. Indicator sintetic al activitii firmei. Profitul exprim ntreaga activitate a firmei; mrimea si dinamica lui reflecta calitatea muncii depuse, a actului managerial, a dotrii tehnice existente si condiioneaz extinderea viitoare a activitii. 6. Sursa de venituri bugetare. Profitul este un venit impozabil, pe seama lui formndu-se o parte din veniturile bugetare prin care se asigura funcionarea unor activiti non-profit, absolut necesare pentru dezvoltarea societii.

In economia de piata Occidentala exista cel mai inalt grad de satisfacere al trebuintelor (exista o crestere a gradului de satisfactie in viata, in munca) in acelasi timp spunem ca maximizarea profitului este scopul supreme, nemijlocit. In consecinta, se produca foarte multe marfuri de calitate iar in randul lor intalnim armament, droguri, tutun. Maximizarea profitului este scopul fundamental al economiei de piata. Omul trebuie sa conserve si ca sa conserve trebuie sa produca. Situaind in plan central maximizarea profitului exista riscul sa se dezvolte situatii in conflict cu dezvoltarea umana durabila. 1/3 din P.I.B. in America e legat de productia de armament. Profitul determina satisfacerea echilibarata a tuturor intereselor. Maximizarea profitului desi pare a satisface doar interesul detinatorului de capital, nu poate avea loc decat daca satisface toate categoriile de interese. Maximizarea profitului in faza productiei nu poate avea loc decat daca satisface toate categoriile de interese. Profit = Productia fizica * Pret unitar Cost Productia fizica maresti productia dar trebuie sa respecti cerera - daca mizezi pe o productie maxima trebuie sa iei in considerare si faptul ca implica resurse materiale si umane, faptul ca cerea trebuie sa fie solvabila Pret unitar il poti mari dar trebuie sa tii cont de concurenta - pretul este stabilit de raportul cerere oferta Cost reducerea costului (minimizare) Profitul satisface toate interesele indeosebi in sfera repartitiei. Profit brut Sponsorizari = Profit impozabil Profit impozabil : - impozit 16% (bugetul de stat, ceea ce asigura educatie gratuita, satanate gratuita, protectie gratuita etc.) - profitul net Profit net: - Investitii (care presupun locrui noi de munca, ceea ce presupune angajati care vor plati dari la stat) - Participarea salariatilor la profit - Dividende Economia de piata este o economie multipolara, adica exista mai multe cente de putere: cei care au diferite resurse, consumatorii, producatorii. In final aceste cente de putere se afla in concurenta, conflict intre ele, pe fond exista interese si multiple relatii de cooperare, intrajutorare. Din confruntarea acestor centre de putere in final se ajunge la cerere si oferta. Mrimea profitului difer de la un produs la altul , de la o firma la alta si de la o perioada de timp la alta, datorita influentei a numeroi factori. Unii dintre aceti factori sunt dependeni de activitatea firmei, iar alii independeni. Factorii principali de care depinde in mod hotrtor mrimea profitului sunt: - creterea productivitii factorilor de producie; - reducerea consumului factorilor de producie, in special a consumurilor specifice; - mbuntirea structurii i calitii produciei care s permit practicarea unor preuri de vnzare cu influena ct mai favorabil asupra profitului; - accelerarea vitezei de rotaie a capitalului. Printre factorii care nu depind de activitatea firmei se nscriu: - impozitele i taxele indirecte pltite de ctre firme statului; - preurile de achiziie ale factorilor de producie;

- nivelul rentei, chiriei; - preul de vnzare al produselor. Aciunile pentru mrirea profitului privesc toi factorii de producie. Ele urmresc: - creterea profitului; - scderea costului; - opiunea productorilor pentru o activitate sau alta. Dorina deinerii unor profituri ct mai mari determin deplasarea capitalurilor dintr-o activitate unde rata profitului este mai sczut n alta unde este mai ridicat. Aceast micare constituie migraia capitalului ntre diferite ramuri economice. n calea migraiei capitalului stau numeroase obstacole cum sunt: - plecarea spre alte ramuri implic dificulti majore; - capitalurile disponibile care s-ar putea ndrepta spre activiti cu profituri mai mari sunt limitate; - firmele de pe pia dispun de un monopol tehnologic, economic i natural, etc. Aceste obstacole fac dificil ptrunderea noilor capitaluri n respectivele domenii. Pentru maximizarea profitului trebuie acionat cu prioritate asupra factorilor care determin creterea veniturilor i scderea costurilor unei activiti ntr-o msura mai mare. Astfel de factori care influeneaz masa i rata profitului sunt : - nivelul productivitii factorilor de producie: cu ct productivitatea factorilor de producie e mai mare, cu att masa i rata profitului vor fi mai mari i invers; - nivelul costului de producie: la un anumit nivel al preului de vnzare, masa i rata profitului vor fi cu att mai mari cu ct nivelul costului de producie va fi mai mic. n cazul n care costul de producie unitar trebuie s creasc preul de vnzare; - volumul, structura i calitatea produciei activitii . Aceti factori acioneaz asupra profitului att separat, ct i n unitatea lor. Dac preul de vnzare i costul rmn constante, masa profitului este direct proporional cu volumul produciei. Structura produciei unei firme este constituit din bunurile produse de aceasta. La un volum dat al produciei i la o anumit calitate a unei anumite mrfi, pentru a avea un profit ct mai mare, firma opteaz pentru mrfurile care se vnd mai repede, sunt mai rentabile, au costuri mai mici i preul de vnzare mai mare. Produsele de calitate superioar au preuri de vnzare mai ridicate, se vnd mai repede, obinndu-se o mas i o rat a profitului mai mari. Viteza de rotaie a capitalului. n activitatea economic, fondurile sau capitalul parcurg o micare complex, trecnd de la bani, bunuri de producie (capital productiv) la bunuri economice obinute n urma produciei i bani ncasai din vnzarea mrfurilor produse. Timpul necesar parcurgerii unui circuit al capitalului, respectiv trecerii capitalului prin stadiile de aprovizionare, producie, desfacerea i transformarea lui din forma bneasc n forma productiv i forma marf, reprezint durata unei rotaii a capitalului. Numrul de circuite ale capitalului efectuate ntr-o anumit perioad de timp reprezint viteza de rotaie a capitalului . Orice ntreprindere este interesat ca n decursul unui an s realizeze un numr de rotaii ct mai mare, volumul profitului fiind direct proporional cu viteza de rotaie a capitalului; la un capital egal avansat, firmele care realizeaz o vitez de circulaie a capitalului mai mare obine un profit mai mare. Viteza de rotaie a capitalului este influenat de structura capitalului: cele dou componente ale capitalului, fix i circulant, au timpuri de rotaie proprii. n general, componentele capitalului fix au o vitez de rotaie mai mic. n condiiile n care ponderea capitalului fix n totalul capitalului real e mare, viteza de rotaie a capitalului e mai mic, ceea ce nseamn c i masa i rata profitului vor fi mai mici. Prin economisirea elementelor materiale ale capitalului fix , prin folosirea de nlocuitori ieftini, de mijloace de munc cu randament mai ridicat se influeneaz pozitiv masa i rata profitului. Componentele profitului normal (sau ale costului de oportunitate ) sunt: - salariul ntreprinztorului sau al proprietarului pentru conducerea i realizarea firmei; - dobnda la capitalul mprumutat de ntreprinztor propriei firme i neinclus n alte costuri;

- chiria pentru cldirile proprii puse n serviciul activitii economice; - dividendele pltite acionarilor; - renta ce i se cuvine ntreprinztorului pentru pmntul su pe care la pus la dispoziia firmei; Alegerea combinaiei de factori care maximizeaz profitul i minimizeaz costurile Orice firm este interesat ca metoda de producie, practicat s fie cea mai eficient. Aceasta implic maximizarea profitului i minimizarea costurilor. Dac este posibil ca prin substituirea unui factor de producie cu altul, n condiiile meninerii constante a produciei, s se reduc costurile totale, nseamn c firma nu utilizeaz cea mai puin costisitoare combinaie de factori. n astfel de situaii, firma ar trebui s substituie un factor cu altul atta timp ct produsul marginal al unui factor pe unitatea monetar cheltuit pentru el este mai mare dect produsul marginal al celuilalt factor pe unitate monetar cheltuit pe el. Minimizarea costurilor de ctre o firm impune egalitatea dintre aceste mrimi. Dac K reprezint capitalul, L reprezint munca i p reprezint preul unei uniti din acel factor, condiia necesar pentru minimizarea costului este:
qmgK qmgL = pK pL

Dac cele dou pri ale ecuaiei nu sunt egale, exist posibilitatea de substituire a factorilor de producie care vor reduce costurile. Condiia pentru minimizarea costului mai poate fi scris astfel:
qmgK pK = qmgL pL

Raportul produselor marginale din partea stng a ecuaiei compar contribuia la rezultate a ultimei uniti de capital i a ultimei uniti de for de munc. Dac valoarea raportului este, de exemplu 5, nseamn c o unitate de capital n plus va aduga mai mult rezultatului total de producie dect o face o unitate de for de munc. Partea dreapt a ecuaiei arat cum se poate compara costul unei uniti suplimentare de capital cu costul unei uniti suplimentare de for de munc. Dac raportul este, de asemenea 5, firma nu poate reduce costurile prin substituirea forei de munc cu capital sau viceversa. S presupunem c raportul din partea dreapt a ecuaiei este 3. Capitalul, care este de 5 ori mai productiv dect fora de munc, este doar de 3 ori mai costisitor. Prin urmare, merit ca firma s se reorienteze ctre o metod de producie care utilizeaz mai mult capital i mai puin for de munc. Dac valoarea raportului din partea dreapt este un numr mai mare dect 5, firma trebuie s se orienteze ctre o metod de producie care utilizeaz mai mult for de munc i mai puin capital. n concluzie, atunci cnd valoarea raportului raportul
pK , firma va nlocui capitalul prin munc. pL qmK g qm L g

depete