Datoria publica notiuni generale

Datoria publica reprezinta totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile publice centrale, de unitatile administrativ-teritoriale si de alte entitati publice, de la persoanele fizice sau juridice pe piata interna si in strainatate si ramase de rambursat la un moment dat. Luand in considerate deprecierea sau aprecierea suportata de moneda nationala, se poate evidentia dinamica datoriei publicei in scopul desprinderii tendintei inregistrate de catre aceasta intr-o anumita perioada. Dimensiunile datoriei publice sunt date de volumul acesteia, marimea medie a datoriei publice pe locuitor si gradul de indatorare. Gradul de indatorare a tarii la un moment dat se determina prin raportarea soldului datoriei publice la produsul intern brut. Indicatorul astfel stabilit arata in ce masura valoarea adaugata intr-un an este grevata de datoria publica. Sau, altfel, daca datoria publica a tarii ar trebui rambursata integral in anul de referinta, ce procent din produsul intern brut ar trebui utilizat. Acest indicator are o valoare pur teoretica, deoarece nici o tara nu ar putea aloca intregul produs intern brut amortizarii datoriei publice, ci numai partea din aceasta ramasa dupa efectuarea prelevarilor absolut indispensabile la fondul de consum si la formarea bruta de capital. Pentru a putea face comparatii internationale, este necesar a exprima datoria publica intr-o moneda avand o larga circulatie pe plan mondial. Desi si aceasta metoda contine un grad mai mic sau mai mare de aproxirnatie, totusi ofera informatii utile pentru analiza; in practica internationala, in comparatiile internationale, se foloseste dolarul SUA. Drepturile Speciale de Tragere sau moneda Uniunii Europene. La acelasi raport intre datoria publica si produsul intern brut, o tara suporta cu atat mai greu povara datoriei publice cu cat are un nivel de dezvoltare mai scazut. Alaturi de acesti indicatori, un interes deosebit il prezinta indicatorii care caracterizeaza efortul financiar anual, pe, care datoria publica il reclama. Acest
2

efort se materializeaza in serviciul datoriei publice care cuprinde cheltuielile cu rambursarea datoriei propriu-zise si cele legate de plata dobanzilor aferente. Efortul financiar se exprima cu ajutorul mai multor indicatori, cum ar fi: marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice, raportul dintre serviciul datoriei publice si produsul intern brut, raportul dintre serviciul datoriei publice si total cheltuieli publice sau ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor bugetare. Deosebit de acestia, se mai calculeaza si cuantumul anual al dobanzilor, raportul dintre dobanzi si PIB si ponderea dobanzilor in totalul cheltuielilor publice sau bugetare, dupa caz. Acesti indicatori exprima dimensiunile contraprestatiei pe care statul o datoreaza creditorilor sai in decursul unui an.

Structura datoriei publice este urmatoarea:

- datorie pe termen lung, compusa din datorii care, la data la care sunt contractate, sunt exigibile dupa mai mult de 5 ani, fiind remunerate cu rate ale dobanzii apropiate de cele practicate pe pietele financiare; - datorie pe termen scurt sau mediu, care regrupeaza datoriile exigibile in mai putin de 5 ani, remunerate cu rate apropiate de cele ale pietei monetare, in aceasta categorie intrand bonurile de tezaur si imprumutatile Bancii Centrale. - datorie la vedere, care inglobeaza sumele colectate de Trezorerie prin circuitul sau propriu, reunind depozitele corespondentilor trezoreriei si moneda divizionara. Referitor la datoria pe termen lung, in tariile occidentale, politica de apropiere a titlurilor de stat de celelalte tipuri de imprumuturi, gratie amortizarii tehnicilor de plasament si suprimarii majoritatii avantajelor fiscale, ceea ce a adus la aparitia de noi tipuri de imprumut si la diversificarea formulelor propuse. In ceea ce priveste datoria pe termen mediu si scurt, aceasta este acoperita in general din bonuri de tezaur in cont curent, titluri foarte lichide, treptat aceste
3

bonuri devenind negociabile si accesibile tuturor institutiilor, ceea ce a permis un control mai bun al evolutiei masei monetare imputabile finantarii deficitelor bugetare. Sumele exigibile pe termen scurt constituie datoria flotanta, iar cele exigibile la scadente mijlocii si lungi constituie datoria consolidata. Dupa cum s-a aratat, statul isi procura resursele financiare atat de pe piata interna, cat si din strainatate si, ca urmare, datoria publica are un caracter intern si unul extern. Cu cat gradul de dezvoltare este mai ridicat, cu atat piata interna a capitalului de imprumut este mai extinsa si mai diversificata, cu cat exportul este mai activ si excedentar importului, cu atat mai mult tara respectiva isi procura resursele financiare de pe piata interna. In acest sens, statul din tarile in curs de dezvoltare isi procura resursele financiar-valutare de care are nevoie prin imprumuturi externe, cresterea ponderii datoriei publice externe in datoria publica exprimand gradul de dependenta economica si financiara a tarii de strainatate, dar si atractivitatea economiei respective pentru capitalurile externe. Referitor la termenul de exigibilitate - datorie flotanta si datorie consolidata este evident ca pentru o tara conteaza mai mult efortul financiar pe care trebuie sa-l faca pentru rambursarea datoriei scadente si plata dobanzilor aferente in lunile urmatoare, decat cel care se profileaza la orizont peste 5-10 ani. De aceea, cu cat ponderea datoriei flotante in totalul datoriei publice este mai mare, cu atat nevoia de resurse financiare este mai presanta, iar procurarea acestora mai dificila. Structura datoriei publice variaza de la o tara la alta si de la o perioada la alta, in functie de conditiile monetar-financiare. Tarile care cunosc procese inflationiste de mari dimensiuni si de lunga durata sunt obligate sa apeleze pe o scara mai larga la imprumuturi pe termen scurt si mediu, deoarece in conditii de inflatie cronica, plasamentele in efecte publice pe perioade indelungate, fiind supuse unor eroziuni sistematice, inceteaza de a mai fi atractive pentru detinatorii de capital banesc de imprumut, chiar daca produc un venit anual mai ridicat decat imprumuturile pe termen scurt.

Privita in timp, datoria publica a manifestat o tendinta de crestere continua pe plan international, ceea ce a atras dupa sine: in mod inevitabil, sporirea dobanzilor aferente, precum si a cheltuielilor publice totale. Acest fenomen este exprimat de dinamica mai accelerata a cheltuielilor cu plata dobanzilor, care a devansat, diferentiat pe tari, dinamica datoriei publice si dinamica cheltuielilor publice totale, coeficientii medii de devansare in perioada 1980-1994, pe plan mondial, fiind de 1 ,54 si, respectiv, de 1,88. Datoria publica a tarilor dezvoltate provine in proportie covarsitoare din surse interne si numai in mica masura sau deloc din exterior. Optiunea tarilor industrializate pentru resurse interne se explica prin faptul ca acestea, avand o economie dezvoltata si diversificata, dispun de o larga piata a capitalului de imprumut, de unde-si pot procura cea mai mare parte a resurselor financiare. Tarile in curs de dezvoltare sunt silite sa apeleze pe o scara mai larga la resurse externe nu numai din cauza slabei dezvoltari a pietei interne a capitalului de imprumut, dar si a insuficientei resurselor valutare obtinute din comertul exterior.

Datoria externa - aspecte generate

Imprumuturile externe reprezinta una din formele exportului de capital. In oranduirile precapitaliste si in perioada manufacturiera imprumuturile externe se intalneau sporadic; o dezvoltare tara precedent au cunoscut-o imprumuturile de stat in secolul al XX-lea, ca urmare a formarii, pe piata tarilor dezvoltate, a unui surplus relativ de capital, care isi cauta un plasament peste granite in conditii mai avantajoase decat in interior. Gruparea imprumuturilor sau creditelor externe se poate face dupa diferite criterii: a) in functie de destinatie: b) credite de marfuri, credite financiare;

In functie de durata pentru care se acorda:

5

 c)

credite pe termen scurt (1-2 ani), credite pe termen mijlociu (3-5 ani), credite pe termen lung (peste 5 ani);

din punct de vedere al rambursarii creditelor: credite rambursate in cote egale, credite rambursate in cote inegale, care pot creste in mod

progresiv, d) credite rambursate intr-o singura transa;

din punct de vedere al creditorului: credite acordate de intreprinderi furnizoare (credite comerciale sau de firma), credite acordate de banci si alte institutii financiare (credite bancare), credite bancare acordate de guverne (credite guvernamentale),

credite acordate de organisme financiare internationale (credite financiare ), credite acordate de rentieri si alte persoane fizice (imprumuturi

de stat); e) din punct de vedere al beneficiarului de credite externe: credite acordate intreprinderilor private, credite acordate bancilor,

credite acordate guvernului, unitatilor administrativ-teritoriale, intreprinderilor de stat si altor institutii de drept public.

Notiunea de datorie externa este mai larga decat aceea de datorie publica externa si are mai multe sensuri: a) Datorie externa bruta in sens larg, care cuprinde sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, persoane fizice si juridice, le datoreaza strainatatii la un moment dat. Aceasta interpretare care vizeaza toate obligatiile banesti fata de strainatate, indiferent daca au caracter public sau privat, de gradul lor de exigibilitate, de existenta sau nu a unei garantii, desi corecta, ea nu are aplicabilitate practica, deoarece este dificil de inventariat toate obligatiile fata de strainatate. b) Datoria externa bruta in sens restrans, care cuprinde obligatiile banesti fata de strainatate, cu urmatoarele exceptii: creditele pe termen scurt (sub un an);

investitiile straine directe, care nu au stabilite termene de rambursare sau de lichidare; ajutoarele cu caracter nerambursabil primite in cadrul programelor de asistenta; imprumuturi externe cu o perioada de gratie de 10-15 ani sau mai mare;

imprumuturi acordate de unii creditori externi sucursalelor, filialelor sau reprezentantelor in conditii avantajoase; creditele contractate de persoanele fizice sau juridice negarantate de autoritatile publice competente. c) Datoria externa in interpretarea Bancii Mondiale si a celorlalte institutii din sistemul sau, care cuprinde: sumele datorate unor creditori publici si privati, in valuta, bunuri sau servicii cu o perioada de rambursare mai mare de un an; sumele datorate de persoane private, dar garantate de o autoritate publica. In aceasta interpretare, datoria externa nu cuprinde:
7

 datoria persoanelor private catre strainatate negarantata de autoritatile publice; datoria din tranzactiile cu FMI; datoria care poate fi achitata, la optiunea debitorului, in moneda tarii sale;

sumele datorate unor creditori rezidenti in strainatate, pentru care nu au fost stabilite termene de plata. d) Datoria externa neta, care cuprinde diferenta dintre activele publice si private ale rezidentilor unei tari in strainatate (disponibilitati valutare, imprumuturi acordate, investitii directe, titluri, diverse alte creante si valori) si activele detinute de rezidentii straini in tara considerata (imprumuturi primite de la guvern, agentii guvernamentale si alte entitati publice, credite primite de la banci private, organisme financiare si alti creditori, investitii de capital, titluri, disponibilitati straine). Acest indicator se foloseste in cazul tarilor care apar in dubla ipostaza: de creditoare si de debitoare fata de strainatate. In timp, in raportul dintre creantele si angajamentele externe pot apare mutatii, astfel incat o tara din creditor mondial (per sold) sa devina debitor mondial sau invers. Este cazul SUA, care pana in anul 1984 era primul creditor al lumii, din anul urmator devenind cel mai mare debitor net al lumii. In legatura cu datoria externa a unei tari, se folosesc diversi indicatori care reflecta gradul de indatorare fata de strainatate, precum si efortul valutar pe care acesta il reclama. Astfel gradul de indatorare al unei tari fata de strainatate se exprima cu ajutorul urmatorilor indicatorilor:

marimea absoluta a datoriei externe (arata suma datorata strainatatii la un moment dat, prin transformarea valutelor In care a fost determinata datoria externa intr-o valuta de larga circulatie); marimea medie a datoriei externe pe un locuitor (se determina prin impartirea datoriei externe totale, exprimata intr-o valuta de larga circulatie internationala, la numarul populatiei, si serveste la efectuarea de comparatii in timp pe plan national si international);
8

marimea raportului dintre datoria externa si produsul intern brut (arata cat din produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acestei datorii); este un indicator cu o valoare teoretica; raportul dintre datoria externa si incasarile din exportul de bunuri sl servicii arata in cat timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei tari fata de strainatate pe seama valutei incasate din vanzarile de bunuri si prestarile de servicii peste gran ita; si acest indicator are o valoare teoretica, deoarece o parte din valuta incasata se foloseste pentru achitarea importurilor de bunuri si servicii, platii dobanzilor si comisioanelor aferente si pentru alte plati.

Gradul de indatorare a tarii fata de exterior trebuie completat cu efortul financiar-valutar reclamat de datoria externa, care indica povara respectivei datorii in anul considerat. Efortul financiar-valutar generat de datoria externa este indicat de serviciul datoriei externe, care include rambursarea ratelor imprumuturilor externe (denumite si rate de capital), exigibile in anul considerat, precum si plata dobanzilor, comisioanelor si altor cheltuieli aferente datoriei externe, exigibile in acelasi plan. Cu cat mai mare este efortul valutar reclamat de datoria externa, cu atat mai mici vor fi resursele valutare ale unei tari ramase pentru plata importurilor destinate dezvoltarii economice si sociale a unei tari si aprovizionarii acesteia cu bunuri de consum absolut indispensabile. Criza datoriei externe este rezultatul unor acumulari cantitative provocate de factori exogeni si endogeni:

majorarile succesive ale pretului titeiului din 1973 si 1979-1980; nivelul ridicat al dobanzilor percepute la creditele externe; politica bugetara expansionista a SUA; greselile savarsite de unele tari in curs de dezvoltare in orientarea politicilor economice si financiar-valutare; raspunderea bancilor private pentru acordarea de credite bancare fara discernamant.
9

Tarile in curs de dezvoltare au aratat, nu o data, ca pentru solutionarea problemei datoriei externe nu este suficienta reesalonarea datoriilor restante, ci se impune luarea de masuri pentru solutionarea globala a acestei probleme prin:

transformarea imprumuturilor acordate tarilor cele mai ,slab dezvoltate in ajutoare nerambursabile, precum si reducerea datoriilor celorlalte tari in curs de dezvoltare; diminuarea sensibila a dobanzilor percepute de banci si institutii financiare internationale la imprumuturile acordate tarilor in curs de dezvoltare;

prelungirea termenelor de rambursare si a perioadei de gratie; plafonarea serviciului datoriei externe la un anumit procent din veniturile anuale din exporturile de marfuri ale tarilor debitoare;

stavilirea transferului invers de resurse financiare de la tarile in curs de dezvoltare la cele dezvoltate si reluarea fluxurilor financiare normale;

revizuirea conditiilor in care institutiile financiare internationale acorda imprumuturi pentru redresare si dezvoltare;

reducerea obstacolelor tarifare si netarifare, majorarea preturilor la produsele de baza; adoptarea unui mecanism de impartire a riscului valutar intre bancile creditoare si institutiile internationale, pe de o parte, si tarile debitoare, pe de alta parte; democratizarea centrelor de decizie in relatiile financiar - valutare internationale, instaurarea unei noi ordini economice internationale.

Datoria externa a Romaniei

10

Romnia nregistra la finalul lunii noiembrie 2008 o datorie extern pe termen mediu i lung de 49,718 miliarde euro, cu 29,23% mai mare dect la sfritul lui 2007, ca urmare a creterii datoriei negarantate public, a anunat Banca Naional a Romniei (BNR). La sfritul lui 2007, datoria extern pe termen mediu i lung era de 38,473 miliarde euro, potrivit datelor revizuite de banca central n urcare fa de luna trecut, cnd estimase datoria de la finalul anului 2007 la 38,45 miliarde euro. Datoria extern negarantat public, care provine n proporie covritoare din sectorul privat, nsuma 33 miliarde euro la 30 noiembrie 2008, fiind mai mare cu 32% - aproximativ 8 miliarde euro - fa de sfritul anului 2007. Datoria extern public i public garantat a fost, la sfritul lui noiembrie 2008, de 10,783 miliarde euro, iar ponderea ei n datoria extern pe termen mediu i lung a sczut la 21,7%, fa de 26,5% la 31 decembrie 2007. n acelai timp, datoria public direct, care sczuse n 2007, a sporit cu 9,2% n intervalul ianuarie-noiembrie 2008, de la 8,18 miliarde euro pn la 8,934 miliarde euro. In schimb, datoria public garantat s-a redus la finalul lui noiembrie 2008 cu 169 milioane euro fa de finalul anului 2007, pn la 1,849 miliarde euro, cea mai mare parte a acesteia - 1,815 miliarde euro - fiind pentru entiti din sectorul public i doar o mic parte - 34 milioane euro - pentru sectorul privat. Serviciul datoriei externe a nsumat n primele 11 luni din 2008 aproximativ 9 miliarde euro, din care 6,7 miliarde euro reprezint datoria negarantat public. Depozitele constituite pe termen lung n Romnia de nerezideni au crescut cu 82,47% (2,65 miliarde euro) n intervalul ianuarie - noiembrie 2008, pn la 5,87 miliarde euro. Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu i lung - sau raportul dintre serviciul datoriei i exporturi - a fost de 25,4% n perioada ianuarienoiembrie 2008, comparativ cu 23,2% n anul 2007, iar gradul de acoperire a rezervei oficiale de valute i aur a Romniei a sczut la 5,8 luni de import la 30 noiembrie 2008, de la 6,1 luni de import la finalul anului 2007.

11

BIBLIOGRAFIE

Luminita Ristea, Adina Trandafir Finante Publice, Editura Fundatiei Romania de Maine www.google.ro www.wall-street.ro www.realitatea.net

12