MIHAIL BAKUNIN

Marxismul ,libertatea si statul.

Capitolul I.INTRODUCERE. Sunt un cautator pasionat de adevar si nu mai putin un inamic la fel de pasionat al fictiunilor daunatoare folosite de Partidul Ordinii,reprezentantul oficial al trecutului si prezentului josnic ,religios, metafizic,politic,judiciar, economic si social pregatit pentru a brutaliza si a inrobi lumea.Sunt un iubitor fanatic al libertatii,considerata ca fiind singurul mediu in care se poate dezvolta inteligenta ,demnitatea si fericirea omului,si nu libertatea autorizata ,masurata si reglata de catre stat ,o minciuna reprezentata de privilegiile celor putini bazata pe sclavia celorlalti; nu libertatea individuala,egoista,rea si imaginara propusa de scoala lui Rousseau si a tuturor celorlalte scoli apartinand liberalismului burghez,ce considera drepturile individului ca fiind limitate de drepturile statului si din care rezulta ,asadar ,reducerea drepturilor individulula zero. Nu,vreau sa spun despre singura libertate care isi merita numele cu adevarat,libertatea ce consta in desavarsirea maxima a tuturor puterilor materiale,intelectuale si morale ca fiind capacitati latente in fiecare;libertatea care nu recunoaste restrictii decat cele care sunt pe urmele noastre apartinand legilor naturii,si vorbind la propriu, nu exista restrictii atata timp atata timp cat ele nu sunt impuse de un legiuitor extern,dincoace sau dincolo de noi.Ele sunt imanente,inerente , constituind baza primara a existentei noastre atat materiale , intelectuale cat si morale in schimb,dincolo de a le gasi o limita,trebuie sa le consideram ca fiind conditii reale si motive efective ale libertatii noastre. Vreau sa spun ca libertatea individuala,departe de a se opri ca o limita inaintea libertatilor celorlalti,isi gaseste aici propria-i confirmare si extensie spre infinit;libertatea nelimitata a fiecaruia prin libertatea tuturorlibertatea prin solidaritate;libertatea prin egalitate ;libertatea predominand asupra fortei brute si a principiului autoritatii care nu este nimic altceva decat expresia idealizata al acelei forte,libertate care,dupa aruncarea tuturor idolilor ceresti sau pamanteni,isi va gasi si organiza o noua lume,una a solidaritatii umane, pe ruinele tuturor bisericilor si statelor. Sunt un sustinator convins al egalitatii economice si sociale,pentru ca stiu,ca fara acestea, egalitatea, libertatea,dreptatea,demnitatea umana,moralitatea si bunastarea individului la fel ca si prosperitatea natiunilor nu vor fi nimic altceva decat niste minciuni ca multe altele. Dar ca sustinator al libertatii din toate punctele de vedere,ca prima conditie a umanitatii,cred ca libertatea trebuie sa se intemeieze in lume pe o organizare din proprie initiativa a muncii si a propietatii colective,pe asociatii de productie organizate liber si federalizate in districte, de catre aceste federatii din proprie initiativa si nu prin actiunea suprema si tutelara a statului. Acesta este punctul prin care Revolutionarii Socialisti sau Colectivisti se despart de Comunistii Autoritarieni,care sunt sustinatorii initiativei statului.Scopul lor este acelasi;fiecare partid doreste in mod egal crearea unei noi ordinii sociale bazata doar pe organizarea muncii colective ,inevitabil impusa de fiecare si oricine prin forta lucrurilor,conditii economice egale pentru toti si alocarea colectiva a instrumentelor de munca.Doar comunistii isi imagineaza ca vor ajunge acolo prin dezvoltarea si organizarea politica a clasei muncitoare si in principal al proletariatului urban cu ajutorul Radicalismului burghez pe cand Revolutionarii Socialisti,inamici ai combinatiilor si aliantelor dubioase cred dimpotriva, ca nu pot atinge vreun scop ,in afara de acela de organizare si dezvoltare, nu prin politica ,ci ca urmare a puterii anti-politice a maselor muncitoare de la oras si tara,incluzand aici toate persoanele claselor superioare favorabile deposedarii,care detasandu-se total de trecutul lor, vor dori sa li se alature si sa le accepte programul. Asadar ,doua metode diferite.Comunistii cred ca trebuie sa organizeze forta muncitorilor pentru a prelua puterea politica a statului.Socialistii Revolutionari se organizeaza in vederea distrugerii, sau in alte cuvinte,distrugerea statului.Comunistii sunt sustinatorii principiilor si practicilor autoritatii pe cand Revolutionarii Socialisti au incredere doar in libertate.Amandoii sunt suporteri ai stiintei in mod egal care trebuie sa distruga superstitiile si sa reinlocuiasca credinta,fosta pe care dori sa o impuna ,aceasta din urma le va folosi sa o propage in asa fel incat grupurile de fiinte umane,convinse , se vor organiza

ele insele si se vor transformain federatii,din proprie initiativa ,in mod liber,de jos in sus, de propria lor miscare si intereselor lor,dar niciodata dupa un plan urmat si impus maselor ignorante de catre niste minti superioare. Socialistii Revolutionarii cred ca este mai mult simt practic si spiritual in aspiratiile instinctive si in adevaratele nevoi ale maselor de oameni decat in mintile profunde ale acelor oameni invatati si profesori ai umanitatii,care in ciuda multor eforturi au ratat sansa de a o face fericita si care inca mai continua sa incerce.Socialistii Revolutionari cred,dimpotriva,ca rasa umana s-a lasat prea mult condusa si ca sursa nenorocirii nu sta intr-o forma de guvernare sau alta,ci chiar in principiu si realitatea guvernului,indiferent de tipul sau. Este contradictia devenita deja istorica ce exista,intre comunismul stiintific dezvoltat de scoala germana si acceptat in mare parte de socialistii englezi sau americani pe de o parte si Proudhonismul foarte dezvoltat si impins pana la consecintele finale pe de alta parte, acceptat de proletariatul din tarile latine.A fost acceptat si va fi acceptat in continuare de sentimentele esentiale anti-politice ale popoarelor slave. Capitolul II IDEOLOGIA MARXISTA. Scoala doctrinara a socialistilor, sau mai curand a comunistilor germani autoritari, a fost fondata cu putin inainte de 1848, si care au adus,trebuie sa recunoastem, servicii importante cauzei proletariatului , nu numai in Germania ciin toata Europa.Lor le apartine ,in principal,marea idee de creare a Asociatiei internationale a muncitorilor cat si initierea primei sale realizari.Azi,ii gasim pe acestia in conducerea Partidului Social Democratic al Muncii ,avand propriul organ de presa Volkstaat. Este,prin urmare, o scoala perfect respectabila care insa nu o impiedica in a-si afisa cateodata o imagine foarte proasta si mai presus de orice sa ia ca teorie de baza un principiu pe care il considera ca perfect adevarat atunci cand este pus in adevarata sa lumina, sa spunem asa,dintr-un punct de vedere relativ dar blamat si pus la colt intr-un mod absolut atunci cand contravine singurului fundament si astfel sursa celorlalte principii devine complet fals, asa cum este realizat de aceasta scoala. Acest principiu,care dincolo de faptul ca este constituientul principal al socialismului stiintific, a fost pentru prima oara formulat si dezvoltat in mod stiintific de principalul lider al scolii comuniste germane,Karl Marx.Acesta este format din gandirea dominanta a celebrului Manifest comunist in care un comitet format din comunisti francezi,englezi, germani , belgieni adunati la Londra in 1848 sub sloganul. Proletari din toate tarile,uniti-va!! prezentat, dupa cum se stie, de domnii Marx si Engelsa devenit baza tuturor cercetarilor stiintifice ulterioare ale scolii si mai tarziu a agitatiilor populare provocate de Ferdinand Lasalle in Germania. Acest principiu este in contradictie totala cu cele recunoscute de idealistii celorlalte scoli. Pe cand acestea din urma deriva din fapte istorice ,incluzand dezvoltarea intereselor materiale ale diferitelor faze ale organizarii sociale,pornind de la dezvoltarea ideilor, germanii comunisti ,din contra, vor sa vada in toata istoria umanitatii,in cea mai idealista manifestare a colectivului la fel ca si viata individuala a umanitatii,in toate dezvoltarile , intelectuale, morale, religioase ,metafizice ,stiintifice, artistice, politice,juridice si sociale care au fost realizate in trecut si continuate in prezent,nimic altceva decat reflectii sau rezultari necesare in dezvoltarea realitatilor economice.Pe cand idealistii mentin faptul ca ideea predomina si produce fapte comunistii,in intelegere cu materialismul stiintific,din contra,sustin ca actiuniile dau nastere ideilor si acestea, si care mai tarziu,nu sunt nimic altceva decat expresii ideale ale actiunilor indeplinite si printre aceste actiuni, economice sau materiale,cele superioare constituie baza esentiala,fundamentul principal din care toate celelalte actiuni,intelectuale sau morale,politice sau sociale nu sunt decat derivate ale acestor actiuni. Noi,cei care suntem materialisti si deterministi, la fel ca si Marx,recunoastem inevitabila legatura dintre faptele economice si cele politice din istorie.Noi recunoastem,intr-adevar,necesitatea ,caracterul inevitabil al tuturor evenimentelor care se pot intampla insa nu ne vom apleca asupra lor indiferent

si mai ales, noi vom fi foarte atenti in a le lauda ,atunci cand prin natura lor se afla in conflict cu supremul sfarsit al istoriei la completarea idealului uman care poate fi gasit in forme mai mult sau mai putin vizibile,in instincte ,aspiratiile oamenilor sub toate formele religioase din toate epocile, pentru ca este inerent rasei umane,cea mai sociala rasa de animale de pe pamant.Acest ideal astazi mai cunoscut decat oricand poate fi rezumat astfel:Este triumful umanitatii,este cucerirea si indeplinirea libertatii totale si a dezvoltarii totale, materiale,intelectuale si morale a fiecarui individ,de organizarea spontana si absolut libera a economiei si solidaritatii sociale ca un intreg,atat cat este posibil intre fiintele umane de pe pamant.Tot ce in istorie ne arata ca se supune unui sfarsit,din punctul de vedere al umanitatii,si nu avem altul, e bun,iar tot ceea ce i se opune e rau.Stim foarte bine ca ceea ce numim bine sau rau, sunt intotdeauna,si unu si celalat rezultate ale cauzelor naturale si ca o consecinta,unu fara altul nu se poate.Dar in ceea ce numim noi natura ,in sensul propriu,recunoastem multe necesitati cu care sa fim de acord, de exemplu,necesitatea de a muri de rabie cand esti muscat de un caine, de asemenea, turbat,in acelasi fel,in contiunarea vietii naturii, denumita istorie,intalnim multe necesitati pe care merita le criticam mai multdecat sa le binecuvantam si pe care ar trebui sa le stigmatizam cu toata energia de care suntem capabili,in interesul nostru, al moralitatii sociale si individuale, cu toate ca recunoastem ca ,din momentul din care ele au fost indeplinite chiar si cea mai detestabila fapta a istoriei are un caracter de inevitabilitate care poate fi gasita atat in toate fenomenele naturii cat si in istorie.Ca sa-mi fac ideea mai clara, o s-o ilustrez prin cateva exemple.Cand studiez conditiile sociale si politice respective in care romanii si grecii au intrat in contact dinaintea declinului antichitatii ,ca nivelul de cucerire si distrugere de catre armata si barbarismul al romanilor in comparatie cu standardul ridicat al libertatii umane, a fost logic , natural,un lucru absolut inevitabil.Dar acest lucru nu ma impiedica sa iau retrospectiv si foarte serios partea Greciei impotriva Romei in acea luptasi sa aflu ca rasa umana nu a avut nimic de castigat din victoria romanilor. In acelasi fel, consider perfect natural, logic si prin urmare un lucru inevitabil,acela in care crestinii ar fi trebuit sa distruga cu furie sfanta toate bibliotecile paganilor toate comorile artei,ale filozofiei antice si stiintei.Dar este absolut imposibil pentru mine sa inteleg ce avantaje am fi avut din ea in dezvoltarea noastra politica si sociala.Sunt mai dispus sa cred ca dincolo de inevitabilul proces al actiunilor economice,din care, daca am fi in stare sa-l credem pe Marx,ar fi trebuit cercetat,excluzand toate celelalte judecati,ca singura cauza a faptelor intelectuale si morale care sunt produse in istorie ,spun ca sunt foarte dispus sa cred ca acest act al sfinteibarbarii,sau mai curand acea lunga serie de acte si crime barbare,pe care primii crestini,inspirati de divinitate,le-au comis impotriva spiritului uman a fost cea mai importanta cauza a degradarii intelectuale si morale si ca o consecinta,inrobirea politica si sociala care au ocupat acea perioada plina de interziceri numita evul mediu.Fiti siguri de asta, ca daca crestinii nu ar fi distrus bibliotecile, muzeele si templele antice nu am fi fost condamnati astazi sa luptam impotriva a numeroaselor absurditati oribile si rusinoase,care inca mai impiedica mintile oamenilor in asa masura incat sa ne faca sa ne indoim cateodata de posibilitatea unui viitor al omenirii. Continuand cu acelasi stil de proteste impotriva faptelor ce s-au petrecut in istorie si in urma caruia,am recunoscut eu insumi caracterul inevitabil [al istoriei] ma opresc inaintea splendorilor republicilor italiene si inaintea trezirii geniului uman din epoca Renasterii.Apoi vad apropierea a doua genii malefice, la fel de vechi ca si istoria,doi serpi boa care au devorat tot ceea ce era uman si frumos in istorie.ele se numesc Biserica si Statul ,papalitatea si imperiul.Doua nenorociri eterne si aliate de nedespartit, le vad impacandu-se imbratisandu-se una pe cealalta siimpreuna au devorat ,au inabusit si au distrus acea ghinionista si prea frumoasa Italie,condamnand-o la trei secole de moarte .Deci, gasesc foarte natural,logic,inevitabil si cu toate acestea groaznic si ii blestem in acelasi timp pe amandoi,atat pe papa cat si pe imparat. Sa trecem la Franta.Dupa o lupta ce a durat un secol , catolicismul, sustinut de stat,a castigat in final lupta impotriva protestantismului.Asa cum spuneaminca nu gasim in Franta actuala,niste politicieni si istorici ai scolii nenorocite,si care proclamandu-se revolutionari,considera ca victoria catolicismului,o

victorie sangeroasa si inumana,daca ar fi considerata vreuna,ca un veritabil triumf al revolutiei.Catolicismul, pe care l-au aparat ,apoi statul considerat democratie,in timp ce protestantismul a reprezentat revolta aristrocratiei impotriva statului si astfel impotriva democratiei.Mai exista un sofism ca acesta-complet identic cu cel al sofismului marxist,care considera de asemenea,triumful statului ca acei social-democrati este cu aceste absurditati, dezgustatoare pana la revolta, ca mintea si simtul moral al maselor este pervertit,obisnuind sa ii considere pe exploatatorii insetati de sange,inamici lor de ani de zile,tiranilor,pe stapanii si servitorii statului ca instrumente reprezentative ,eroi, servitori devotati ai emanciparii. Este corect sa spunem de o mie de ori, ca protestantismul, nu ca teologie calvinista,dar ca protest energic si inarmat a reprezentat revolta ,libertatea ,umanitatea si distrugerea statului, pe cand catolicismul a reprezentat ordinea publica ,autoritatea,legea divina, salvarea statului de catre biserica si a bisericii de catre stat,condamnarea societatii umane la o sclavie fara margini si fara limite. In timp ce recunosc inevitabilitatea faptului implinit, nu ezit sa spun ca triumful catolicismului in Franta secolelor XVI si XVII a fost o nenorocire pentru intreaga rasa umana si ca masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu, la fel ca si revocarea Edictului de la Nantes au fost fapte dezastruoase pentru Franta la fel cum a fost si masacrul poporul parizian din timpul Comunei.Am auzit de asemenea francezi,foarte inteligenti si stimabili , ca infrangerea protestantismului s-a datorat naturii esentialmente revolutionare a poporului francez.Protestantismul spun ei: a fost doar o semi-revolutie, noi avem nevoie de o revolutie completa,si de acea natiunea franceza nu a dorit si nu a fost instare sa se indrepte spre Reforma. A fost de preferat sa ramana catolicii pana cand va veni vremea cand se va putea proclama ateismul;si aceasta pentru ca au suportat cu asa totala si resemnare crestina atat ororile din timpul noptii sfantului Bartolomeu cat si nu mai putinele faptele abominale ale executorilor revocarii edictului de la Nantes. Acesti stimabili patrioti nu vor sa considere un lucru.Acela ca un popor,sub semnul oricarui pretext ar fi, care sufera tirania,neaparat pierde in intregime onorabilul obicei al revoltei si chiar insusi spiritul de revolta. Isi pierde sentimentul de libertate,si odata ce un popor a pierdut acest sentiment de tot, nu neaparat din cauza conditiilor din afara,dar in el insusi, in adancul sufletului lui, va ramane un popor de sclavi.Din cauza faptului ca protestantismul a fost infrant in Franta, a pierdut poporul francez, sau mai bine zis, niciodata nu si-au insusit obiceiul libertatii.Pentru ca acesta traditie si acest obicei nu lipsesc neaparat din ceea ce noi numim astazi constiinta politica, ci pentru ca lipseste din constiinta ,aceea ca toate revolutiile care vor fi facute de azi nu vor fi in stare sa garanteze sau sa asigure libertatea politica. Cu exceptia acelor zile glorioase ale revolutiei, care au ramas ca zile de sarbatoare, poporul francez, ramane azi, ca si ieri un popor de sclavi. Capitolul III STATUL SI MARXISMUL Toata munca sa fie desfasurata in slujba si plata statului-acesta este fundamentul principal al comunismului autoritarian sau al socialismului de stat.Statul a devenit unicul propietar-si la sfarsitul perioadei sigure in care va fi obligatoriu sa lase societatea sa treaca fara un soc prea mare politic sau economic din organizarea prezenta a privilegilor burgheziei la organizarea viitoare a egalitatii de stat oficiale-statul va deveni unicul bancher,creditor,organizator,conducator al intregii productii nationale si distribuitor al propriilor produse.Acesta este idealul , fundamentul principal al comunismului modern. Enuntat prima oara de Babeuf,inaintea revolutiei franceze,cu toate componentele civismului antic si violenta revolutionara, ce constituie caracteristica epocii, a fost remodelat si reprodus in miniatura peste 45 de ani de catre Louis Blanc in scurtul sau pamflet Organizarea muncii in care cetateni respectabili , mult mai putin revolutionari si mult mai indulgenti cu slabiciunile burgheziei decat

Babeuf, au incercat sa indulceasca pastila in asa fel incat burghezia sa o inghita fara sa-si dea seama ca e otravita si ca ar putea sa ii omoare.Dar burghezia nu s-a lasat pacalita si returnand brutalitatea cu politetea il alunga pe Babeuf din Franta.In ciuda acestora ,totusi,cu o constanta demna de admirat, el a ramas fidel sistemului sau economic iar intregul viitor se regaseste in micul sau pamflet despre organizarea muncii. Ideea comunista a trecut in maini mult mai serioase.Karl Marx,liderul de necontestat al Partidului Social Democrat, un mare intelectual inarmat cu cunostinte solide si a carui intreaga viata,si se poate spune fara sa flatam ,a fost dedicata acestei marete cauze care exista astazi ,emanciparea muncii si a truditorilor. Karl Marx a fost indiscutabil ,singurul ,daca nu unul dintre principalii fondatori ai Asociatiei Internationale a Muncitorilor, care a facut din dezvoltarea ideii comuniste,principalul scop al muncii sale.Marea sa opera Capitalul nu este neaparat o fantezie, o conceptie apriorica,iesita intr-o singura zi din capul unui tanar, mai mult sau mai putin ignorant in ceea ce priveste conditiile economice si actualul sistem de productie.Este fondata pe o analiza foarte vasta ,foarte detaliata si foarte profunda asupra sistemului economic si ale conditiilor sale.Karl Marx este detinatorul unor cunostinte statistice si economice imense.Munca sa asupra Capitalului, care desi a ramas blocata ,din pacate,in formule si tertipuri metafizice care sunt inaccesibile marii mase de cititori,este o lucrare stiintifica si realista la unul din cele mai inalte nivele,in sensul ca exclude orice alta logica decat cea a faptelor. Traind peste 30 de ani,aproape exclusiv printre muncitorii germani,refugiati ca si el,inconjurat de prieteni si ucenici mai inteligenti sau mai putin apartinand prin nastere si relatii lumii burgheze, a reusit sa creeze o scoala comunista sau un fel de secta (biserica) comunista, compusa din adepti ferventi si imprastiati prin in toata Germania.Aceasta biserica, care in ciuda restrictiilor si numarului mic de oameni ,era foarte organizata si datorita multimii de legaturi cu organizatiile clasei muncitoare din principalele zone ale Germaniei,a devenit deja o putere si Karl Marx,in mod normal ,a exercitat o autoritate suprema asupra acestei biserici ,si ca sa ii dam dreptate, trebuie admis faptul ca stia cum sa isi conduca mica armata de aderenti fanatici,si la fel ca intotdeauna, a stiut sa isi impuna prestigiul si puterea in fata imaginatiei muncitorilor din Germania. Marx nu este nu numai un socialist erudit ci si un politician abil si un patriot infocat.La fel ca si Bismarck, cu unele diferente, sau ca multi compatrioti ai sai, socialisti sau nu, el dorea intemeierea unui mare stat german, pentru gloria si fericirea germanilor si benevol sau fortat civilizarea lumii. Politica lui Bismarck este aceea a prezentului , politica lui Marx,care se considera macar succesorul si continuatorul lui,era cea a viitorului.Si cand afirm ca Marx se considera urmasul lui Bismarck nu o fac ca sa il calomniez.Daca el nu se considera in acest fel , nu i-ar fi permis lui Engles ,confidentul sau, sa scrie ca Bismarck servea revolutiei sociale. Engels il servea acum in felul lui, pe cand Marx il va sluji mai tarziu,in alt fel.Acesta este sensul in care el va evolua mai tarziu,va deveni continuatorul,asa cum azi este admiratorul lui politicii lui Bismarck. Sa vedem acum caracterul particular al politicii lui Marx,sa descoperimprincipalele puncte care il separa de politica lui Bismarck.Principalul punct care il face pe Marx diferit de Bismarck, desiunii ar spune ca e singura diferenta, este aceea ca Marx este un democrat ,un socialist autoritarian, un republican , pe cand Bismarck este dincolo de toate un pomeranian get beget,un aristocrat si Junker(nobil) monarhist. Diferenta dintre ei, este totusi, destul de mare, destul de serioasa ,amandoi fiind la fel de sinceri fata de aceasta diferenta. In aceasta privinta, nu exista vreo posibilitate de intelegere sau impacare intre Marx si Bismarck. Chiar daca pe de o parte ramane fidel numeroaselor promisuni irevocabile pe parcursul vietii sale facute pentru cauza democratiei socialiste,pozitia sa si propriile ambitii i-au dat o garantie pozitiva in aceasta chestiune.Intr-o monarhie ,oricat de liberala ar fi sau chiar deloc,sau inin Imperiul prusac german , fondat de Bismarck cu spaima unui imparat militarist si bigot, orice rol pentru Marx va fi

acela de sef iar toti baronii si birocratii pe post de paznici.Pana sa ajunga la putere, Marx va trebui sa scape de toate acestea. Astfel, el va fi obligat sa devina revolutionar. Aceasta il separa pe Marx de Bismarck,forma si conditiile guvernului.Unul este dincolo de toate ,un aristocrat si monarhist, intr-o republica , conser-vatoare asa cum este Franta sub Thiers,iar altul , un democrat si un republican sau in mod oportunist , un socialist democrat si un socialist republican. Sa vedem acum ce ii uneste pe cei doi.ESTE INAINTE DE TOATE CULTUL PENTRU STAT.In cazul lui Bismarck nu este nimic de demonstrat pentru ca probele sunt prezente aici.Din cap pana in picioare el este un om de stat si nimic altceva decat un om de stat.Dar nici nu cred ca trebuie sa depun prea mult efort pentru a demonstra acelasi lucru si pentru Marx.El iubeste guvernul in asa mod incat ar institui unul si in cadrul Asociatiei internationale a muncitorilor ;si el iubeste puterea in asa fel incat si in ziua de azi sa ne impuna dictatura lui.Mi se pare suficient sa-i descriu atitudinea personala.Dar programul sau politic socialist este o expresie de netagaduit a acesteia. Supremul obiectiv al eforturilor sale asa cum ne-a anuntat prin statutul fundamental al partidului din Germania este creearea unui mare partid de stat (Volkstaat). Dar oricine pronunta cuvantul stat,va spune obligatoriu un stat limitat specific,fara indoiala alcatuit ,daca este foarte mare,din multe popoare si tari,insa multe alte popoare vor fi excluse. Doar in afara de cazul in care viseaza la un Stat Universal, asa cum au facut-o Napoleon sau imparatul Carol Quintul sau asa cum papa a visat la o biserica universala.Marx ,in ciuda acestor ambitii internationale ce il macina azi, va trebui,in momentul realizarii visului sau va veni, daca va veni vreodata ,sa se multumeasca doar cu un singur stat si nu cumai multe odata.Ca urmare,cine va spune cuvantul Stat va spune Un Stat,si daca cel care va spune acest lucru, va spune prin asta existenta a mai multor state si oricine spune mai multe state, va spune automat :competitie,gelozie,un razboi fara pace si fara sfarsit. Cea mai simpla logica pe care istoria ne-a impartasit-o ca martora. Orice stat,sub durerea distrugerii si vazandu-se nimicit de vecinii sai,trebuie sa dezvolte o putere completa si devenind asa de puternica,trebuie sa se angajeze intr-o lupta de cucerire, pentru ca ea insasi sa nu fie cucerita : pentru doua puteri de acelasi nivel si straine una alteia nu este posibila co-existenta fara a se distruge una pe cealalta.Oricine spune cucerire , spune popoare cucerite,inrobite si sclavie,indiferent de numele si forma pe care o are. Este in natura statului de a distruge orice forma de solidaritate a rasei umane si astfel sa nege umanitatea. Statul nu poate supravietui in integritatea si puterea sa fara sa se considere el insusi unicul si distrugatorul absolut si suprem,macar pentru proprii cetateni , sau sa vorbim mai sincer,pentru supusii lui,nefiind insa in stare sa se impuna in fata cetatenilor altor state , necucerite de el.De aici va rezulta distrugerea omului,considerat ca fiind universal,moralitatea si cu motiv universal de catre nasterea statului si de moralitatea acestuia .Statul ,fiind obiectivul suprem,orice ii este favorabil in dezvoltare este bun,iar ce ii este opus,chiar daca este cel mai uman lucru din lume este rau.Aceasta moralitate se numeste Patriotism.Internationalismul este negarea patriotismului si in consecinta negarea statului.Daca Marx si prietenii din Partidul Socialist Democratic din Germania vor reusi introducerea statului in cadrul programului vor distruge Internationala. Statul, pentru propria-i siguranta,trebuie sa fie puternic in ceea ce priveste afacerile externe,dar daca este asa ,acestea vor fi privite ca afaceri interne. Fiecare stat inspirandu-se si fiind influentat de cateva caracteristici morale, conforme conditiilor particulare ale existentei sale,de o moralitate care este o restrictie si ca o consecinta negarea moralitatii umane si universale,trebuie observat ca toti supusii,in gandurile si in actiunile lor,sunt inspirati doar de principiile acestei moralitati patriotice si particulare,si de aceea ei raman surzi la invataturile moralitatii umane pure si universale. De aici rezulta necesitatea cenzurii statului;prea multa libertate in gandire si opinie este incompati-bila cu unanimitatea adeziunii ceruta de securitatea statului,asa cum considera

Marx foarte rezonabil din propriul punct de vedere eminamente politic. Aceasta pentru ca in realitate,opinia lui Marx este suficient demonstrata de incercarile pe care le-a facut pentru a introduce cenzura in Internationala,sub pretexte convingatoare si acoperita cu o masca. Dar oricat de vigilenta poate fi acesta cenzura, chiar daca statul ar fi luat in propriile sale maini in mod exclusiv educatia si toata instruirea poporului ,asa cum dorea Mazzini,si cum doreste Marx astazi statul nu poate fi sigur ca gandurile interzise si periculoase pot aluneca si se pot strecura cumva in constiinta populatiei pe care o guverneaza.Fructul interzis are intotdeauna o atractie pentru oameni,si demonii revoltei,care sunt vesnicii inamici ai statului , se trezesc foarte repede in inimile lor atunci cand nu sunt destul de speriati,si nici aceasta educatie sau instuire , si nici macar cenzura nu poate garanta suficient siguranta statului.Trebuie avuta o politie,agenti devotati care sa supravegheze direct sau indirect,secreti si umili,tendintele pasiunilor si opiniilor poporului.Am vazut ca Marx ,insusi a fost convins de aceasta necesitate, ca ar trebui infiltrati agentii sai secreti toate regiunile Internationalei si dincolo de toate,Italia,Franta si Spania.In final,oricat de perfect ar fi,din punctul de vedere al conservarii statului,organizarea educatiei si instruirii poporului,a cenzurii si a politiei ,statul nu poate fi sigur de existenta sa cand nu are o forta armata care sa-l apere de inamicii de acasa. Statul este guvernul dincolo de un imens numar de oameni,foarte diferiti in ceea ce priveste cultura lor,natura tarilor sau oraselor unde locuiesc , ocupa-tiilor pe care le urmeaza,interesele si aspiratiile ce ii conduc,statul este guvernul tuturor acestora sau ale altor minoritati,aceasta minoritate chiar daca au fost alesi de mii de ori de catre sufragiul universal si controlate de institutiile publice, doar daca nu sunt inzestrati cu omnistiinta ,omniprezenta si omnipotenta pe care teologii o atribuie lui dumnezeu, este imposibil ca acesta sa stie sau sa prevada aceste nevoi sau sa-si satisfaca cu o justitie dreapta cea mai legitima sau cele mai urgente interese ale lumii. Vor fi intotdeauna oameni nemultumiti pentru ca intotdeauna vor fi unii ce vor fi sacrificati. Statul,in plus,la fel ca si biserica,prin natura sa este un mare sacrificator de fiinte umane.Este o fiinta arbitrara ,in a carui inima tot ceea ce este pozitiv,viu,individual sau apartind interesului local al populatiei se ciocneste de lupta si distrugerea uneia de cealalta devine absorbita de acea abstractie numita interesul comun,binele public,securitatea publica si acolo unde tot ceea este adevarat se va anula reciproc pe cealalta parte,in cealalta abstra-tie se va auzi numele vointei populare.Rezulta de aici ca aceasta asa-zisa vointa populara nu este nimic altceva decat sacrificiul si negarea intregii vointe a poporului, ca asa zisul bine public nu este nimic altceva decat sacrificiul propriilor interese. Dar aceasta abstractie omnivora trebuie impusa milioanelor de oameni,trebuie reprezentata si sustinuta de niste persoane reale ,fiinte umane sau asa ceva.Ei bine, aceasta forta, a existat intotdeauna,in biserica ea poarta numele de cler,iar in stat de legiuitori sau clasa guvernanta. Si de fapt ce gasim in intreaga istorie? Ca statul a fost intotdeauna patrimoniul catorva clase privilegiate ; clasa preotilor,clasa aristocratica ,clasa burgheza si la sfarsit clasa birocrata si cand toate celelalte clase devin epuizate, statul decade sau se extinde , depinde cum vreti ,la conditia unei masini; dar este absolut necesar pentru salvarea statului ca sa existe o clasa privilegiata interesata in existenta statului.Si mai precis interesul comun al claselor privilegiate care se traduce prin Patriotism. Prin excluderea imensei majoritatii a umanitatii de la propria-i desavarsire,prin mularea de dincolo de limita angajamentelor si ale datoriilor reciproce de moralitate,dreptate si justitie,statul neaga umanitatea ,si cu acest cuvant mare numit Patriotism impune nedreptatea si cruzimea asupra tuturor supusilor sai, ca pe o datorie suprema.Restrange , mutileaza ,ucide umanitatea din ei si astfel , inceteaza sa mai fie om,ei nu vor mai fi nimic altceva decat niste cetateni,sau mai curand,mai corect spus considerand in relatia succesiunilor istorice a faptelor.Si asa nu se vor mai ridica niciodata de la statutul de cetateni la statutul de om. Daca acceptam fictiunea unui stat liber derivat din contractul social,atunci putem distinge ,pe buna dreptate si prudent ca poporul nu mai are nevoie de guvern sau stat.Astfel ,poporul are nevoie doar ca sa traiasca,lasand calea libera tuturor instinctelor ;dreptatea si ordinea publica se va naste natural si conform vietii poporului, si statul incetand sa fie providenta,indrumatorul,educatorul si reglator al

societatii,renuntand la toata puterea sa represiva si ratand sansa in calitate de subaltern, rol pe care Proudhon i-l atribuie, nu va mai fi nimic altceva decat un simplu birou de afaceri, un fel de sediu de curatenie in serviciul societatii. Fara indoiala, o asemenea organizatie politica, sau mai curand o reducere a actiunii politice in favoarea libertatii din viata sociala, va fi un mare beneficiu pentru societate, dar nu va fi deloc placuta sustinatorilor statului .Ei trebuie sa aiba neaparat un stat-salvator, un stat care sa conduca viata sociala, sa imparta dreptatea si sa administreze ordinea publica. Este ,sa spunem, chiar daca vor admite sau nu,si indi-ferent daca se numesc ei republicani, democrati sau chiar socialisti ca intotdeauna vor trebui sa aiba un popor, mai mult sau mai putin ignorant,incapabil sa le spuna lucrurilor pe nume,pe care sa-l guverneze,ca sa atenteze, desigur la propriul interes si prin modestie ,isi pot pastra locurile cele mai bune pentru ei, pentru a avea intotdeauna oportunitatea sa se dedice binelui comun fiind puternici prin dedicarea lor cinstita si prin inteligenta lor rezervata paznici privilegiati ai turmei de enoriasi care in timp ce ii indruma spre drumul cel bun cu siguranta, desi cateodata ii mai jefuieste putin. Orice teorie logica si simpla a statului este esential bazata pe autoritate,se poate spune celebra idee teologica,metafizica sau politica, ca masele sunt incapabile sa se autoguverneze, trebuie supus tot timpul jugului binevoitor al inteligentei si dreptatii care este intr-un fel sau altul, este impus de cei de deasupra.Dar impusa in numele a ce si a cui ? Autoritatea recunoscuta si respectata de mase poate avea trei surse posibile :forta , religia sau actiunea unei inteligente superioare; si aceasta suprema inteligenta este intotdeauna reprezentata de minori-tate. Sclavia isi poate schimba forma si numele, dar baza ei ramane aceeasi.Aceasta baza se poate traduce prin expresia:a fi sclav inseamna a fi fortat sa muncesti pentru altii si fiind stapan inseamna sa traiesti din munca altora.In timpurile stravechi, la fel cum e astazi in Asia sau Africa,sclavii erau numiti la fel. In Evul Mediu, au preluat numele de serbi,iar astazi ei poarta numele de salariati.Pozitia acestora din urma este mult mai onorabila si mai usoara decat cea a sclavilor, dar ei sunt fortati atat de catre foame cat si de institutiile politice si sociale sa mentina printr-o munca foarte grea,lenea absoluta sau relativa a celorlalti.In consecinta ,ei sunt sclavi.Si,in general,nici un stat,antic sau modern, nu a fost in stare,si nu va fi in stare sa existe fara forta de munca a maselor,chiar daca sunt salariati sau sclavi, iar baza principala si absolut necesara a libertatii si culturii clasei politice vor fi cetatenii. Nici chiar Statele Unite nu este o exceptie de la aceasta regula.Extraordinara sa prosperitate si progresul de invidiat sunt datorate in mare parte unui important avantaj,marii bogatii teritoriale ale Americii de Nord.Cantitatea imensa de teritorii necultivate si fertile care impreuna cu o libertate politica care nu exista nicaieri altundeva,atrage in fiecare an, sute de mii de colonisti energici, inteprinzatori si inteligenti.Aceasta bogatie,tine deocamdata saracia si amana momentul cand trebuie pusa problema sociala.Un muncitor care nu-si gaseste de munca sau care este nemultumit de salariul oferit de capitalisti poate intodeauna, daca e nevoie, sa emigreze in vestul indepartat ,sa desfriseze ceva salbaticie si sa ocupe vreun teren liber. Aceasta posibilitate ramane deschisa tot timpul ca ultima speranta a muncitorilor americani care mentin salariile la un nivel firesc si da fiecarui individ o libertate necunoscuta in Europa.Acesta poate fi un avantaj dar si un dezavantaj. Cum produsele din industrie sunt ieftine datorate mainii de lucru ieftine,produsele americane nu sunt capabile sa concureze cu cele din Europa, de aici rezultand, pentru industria din statele din nordul Statelor Unite, necesitatea unui tarif protectionist. Dar a avut ca rezultat crearea unui proprietar al industriilor artificiale si dincolo de toate sa exploateze si sa falimenteze statele sudiste care lucreaza manual si sa le forteze sa doreasca secesiunea iar in final sa se ingramadeasca in orase ca New York,Philadelphia, Boston si multe altele,si astfel masele de proletari muncitori iar incetul cu incetul ,incep sa se gaseasca deja intr-o situatie asemanatoare cu muncitorii din marea industrie a statelor europene.Si dupa cum vedem,de fapt,problema sociala a fost supusa in statele nordiste asa cum a fost supusa cu mult timp inainte in tarile noastre. Si acolo,autoguvernarea maselor,in ciuda intregii manifestari a omnipotentei poporului,a ramas majori-

tatea timpului intr-un stat imaginar,in realitate fiind guvernata de catre o minoritate.Asa zisul Partid Democrat,pregatit in timpul Razboiului Civil sa emancipeze sclavii ,a fost dincolo de toate, partizanul sclaviei si al salbaticilor oligarhi ai plantatiilor,demagog fara cinste sau constiinta ,capabil sa sacrifice orice pentru propria sa pofta si ambitia sa malefica,si care, datorita actiunilor si influentelor sale detestabile,exercizata aproape nestingherit,de aproape 50 de ani incontinuu, a contribuit la degradarea moralitati politice din America de Nord.Partidul Republican, destul de inteligent si generos, este inca si va fi intot -deauna in minoritate,si oricat de sincer ar fi acest partid al eliberarii,oricat de mari si de generoase ar fi principiile pe care le sustine, sa nu speram ca,la putere, vor renunta la aceasta pozitie privilegiata de o guvernare minoritara pentru se uni cu masele nati-unii in asa fel incat autoguvernarea poporului sa devina in sfarsit realitate.Pentru acest lucru va fi nevoie de o revolutie mult mai profunda decat cele de pana acuma care au zdruncinat lumea veche si cea noua. In Elvetia,in ciuda tuturor revolutiilor demo-cratice ce au avut loc acolo,exista o clasa care are un trai linistit, burghezia, care sa spunem ,este clasa favorizata de bogatie,timp liber si educatie, care guverneaza.Suveranitatea poporului,un cuvant pe care il detestam , pentru ca in ochii nostri,toate tipurile de suveranitate sunt detestabile , guvernarea poporului de catre ei insisi, un fel de fictiune. Poporul este suveran prin lege, nu prin fapt,absorbit obligatoriu de munca sa zilnica, care il lasa fara timp liber,si daca nu este destul de ignorant, cel putin la un nivel foarte jos al educatiei fata de burghezie,va fi obligat sa puna in mainile celei din urma asa zisa suveranitate.Singurul avantaj de care se poate dispune in Elvetia, la fel ca si in Statele Unite este ca acea minoritate ambitioasa ,clasa politica ,nu poate ajunge la putere altcumva decat dand socoteala poporului,lingusind-le pasiunile trecatoare, care cateodata pot fi foarte rele si de cele mai multe ori ii vor dezamagi. Este adevarat ca cea mai imperfecta republica este de zeci de mii de ori mai buna decat cea mai luminata monarhie, cel putin in republica sunt momente,in care, desi sunt exploatati tot timpul,poporul nu este asuprit, pe cand in monarhii ei nu sunt nimic altceva decat asta.Si atunci regimul democratic pregateste masele, putin cate putin in viata publica, pe cand monarhia nu o face niciodata.Dar, desi preferam republica, suntem obligati in cele din urma sa recu-noastem si sa admitem, ca atata timp cat societatea umana ramane divizata in clase diferite din cauza inegalitatii dobandite prin ocupatii, bogatie, educatie si privilegii,inttodeauna va exista un guvern minoritar si inevitabila exploatare a celor multi de catre aceasta minoritate. Statul nu exista prin nimic altceva decat prin aceasta dominatie si exploatare repetata si sistemati-zata. Vom incerca sa demonstram aceasta prin exami-narea consecintelor guvernarii maselor de oameni de catre o minoritate,atat de inteligenta si devotata cum va place,intr-un stat ideal bazat pe un contract liber. Sa spunem ca guvernul este incredintat doar celor mai buni oameni.La inceput acesti cetateni sunt favorizati , nu de drept, ci de fapt.Ei au fost alesi de catre popor pentru ca sunt cei mai inteligenti ,destepti ,intelepti,loiali si curajosi.Luati din masele de oameni, care sunt priviti ca toti egali,ei nu formeaza inca o clasa separata, dar un grup de oameni privilegiati doar prin natura lor si de faptul ca au fost alesi de catre popor .Numarul lor este obligatoriu foarte limitat,pentru ca in toate vremurile si in toate tarile, numarul oamenilorinzes-trati cu asemenea calitati care castiga automat respectul unei natiuni,asa cum experienta ne-a invatat este foarte mic.Dincolo de asta, sub chinul de a face o alegere proasta, poporul va fi obligat sa isi aleaga conducatorii numai dintre ei. Atunci, societatea va fi divizata in doua mari categorii, daca nu deja in doua clase, una compusa din majoritatea imensa a cetatenilor, care se va supune liber guvernarii conducatorilor alesi,si cealalta, formata dintr-un numar mic de privilegiati,recunoscuti si acceptati in asa fel,insarcinati de ei pentru a ii guverna.Depinzand de alegerea populara, ei sunt la inceput diferentiati de masele de oameni prin calitatile lor foarte dezvoltate care ii recomanda alegerii lor si care sunt desigur,cei mai devotati si cei mai utili tuturor.Ei inca nu-si asuma vreun privi-legiu , nici un drept personal, decat acela de a-si exercita,in masura in care poporul doreste, functiile speciale pentru care au fost insarcinati. Pentru restul,prin

modul lor de viata,prin conditiile si sensul existentei lor,ei nu se diferentiaza de altii intr-un fel sau altul,asa ca o egalitate perfecta domneste printre toti.Poate aceasta egalitate sa fie mult timp mentinuta? Noi admitem ca nu si nu este nimic mai usor de a demonstra acest lucru. Nimic nu este mai periculos pentru moralitatea personala a omului decat obisnuinta conducerii.Cel mai bun om,mai inteligent,dezinteresat, generos sau pur , va fi intotdeauna si infailibil stricat de aceasta ocupatie .Doua sentimente inerente ale puterii nicio-data nu vor da gres in a provoca aceasta degradare,ele sunt sfidarea poporului si supraestimarea propriilor merite. Masele isi spunea siesi,recunoscandu-si incapa-citatea de guverna in numele lor, m-au ales pe mine ca sef al lor.Prin acest act ei si-au proclamat inferio-ritatea lor si superioritatea mea.Prin aceasta multime de oameni abia daca recunosc pe cineva care sa imi egal,sunt astfel singurul capabil de a conduce tre-burile publice.Poporul are nevoie de mine,ei nu pot face nimic fara serviciile mele, pe cand eu ,din contra, pot sa ma descurc singur; de aceea ei trebuie sa mi se supuna pentru siguranta lor,si din buna-vointa mea de a ii conduce , le fac un bun serviciu. Nu e ceva pe aici care face un om sa isi piarda capul si inima in mod egal si sa devina un nebun plin de mandrie? Acest lucru, ca puterea si obisnuinta conducerii chiar si pentru cel mai inteligent si virtuos om este o sursa de aberatie,atat intelectuala cat si morala. Dar in statul popular al lui Marx, nu vor fi, asa cum ni s-a spus, nici un fel de clase privilegiate. Toti vor fi egali, nu numai juridic sau politic, ci si din punct de vedere economic.Cel putin asta s-a promis,desi ma indoiesc foarte mult,considerand modul in care abordat si cursul care este dorit sa se urmeze,indiferent daca aceasta promisiune va fi tinuta.Nu vor mai exista clase privilegiate dar va exista un guvern,si tineti minte, un guvern extrem de complex, care nu se va multumi sa guverneze si sa administreze politic masele, cum fac toate guvernele de astazi, dar il va administra si economic, concen-trand in propriile sale maini productia si dreapta impartire a bunurilor,cultivarea pamanturilor ,infiin-tarea si dezvoltarea fabricilor,organizarea si di-rectionarea comertului si in final,sustinerea cu capital a productiei de catre singurul bancher,statul .Ceea ce va cere o pricepere imensa si multe capete pline cu creiere in acest guvern.Va fi dominat de inteligenta stiintifica, cea mai aristocratica, despotica, aroganta si dispretuitoare dintre toate regimurile.Va fi o noua clasa , o noua ierarhie de oameni de stiinta si invatati adevarati sau pretinsi si astfel lumea se va divide intr-o minoritate ce va decide in numele stiintei si o majoritate imensa ignoranta.Si apoi, vai de capul maselor de ignoranti. Un asemenea regim nu va da gres sa trezeasca o nemultumire foarte considerabila a maselor si in cazul in care Marx va dori sa pastreze acest guvern iluminat si eliberator, va avea nevoie de o considerabila forta armata.Pentru ca guvernul sa fie puternic, spune Engels ,sa mentina ordinea printre aceste milioane de analfabeti in a carui revolta brutala vor fi capabili sa distruga si sa rastoarne pana si guvernul condus de acele capete pline cu creiere. Puteti vedea foarte bine ca, dincolo de toate promisiunile si frazele democratice si socialiste ale lui Marx,se pot gasi in statul lui tot ceea ce constituie adevaratul despotism si natura brutala a statului,indiferent de forma de guvernare si ca finala recunoastere,statul popular condus puternic de Marx si statul aristrocratic-monarhic mentinut cu atata intelepciune si putere de Bismarck sunt complet identice prin natura obiectivelor atat acasa cat si in afacerile externe.In afacerile externe este aceeasi desfasurare de forte militare,putem spune, de cucerire ;iar acasa este aceeasi mobilizare de forte armate,un ultim argument de amenintare a clasei politice impo-triva maselor, care, satule de vise, sperante,slujire si supunere eterna, se vor ridica la revolta. Ideea comunista a lui Marx pare geniala in toate scrierile sale;asa este de asemenea si manifestul din motiunile propuse Consiliului General al Asociatiei Internationale a Muncitorilor, desfasurat la Londra,la congresul de la Basel din 1869, la fel ca si propunerile pe care a intentionat sa le prezinte la Congresul ce trebuia sa aiba loc in septembrie 1870 si care a fost anulat datorita razboiului francogerman. Ca membru al Consiliului General din Londra si secre-tar corespondent din partea Germaniei,Marx s-a ala-turat Consiliului, cum este binecunoscut,cu o mare influenta ,si trebuie sa admitem, legitima,ca sa fie luate in seama motiunile depuse de Consiliu la Con-gres, multe dintre ele

provenite ,in principal,din sistemul si colaboarea cu Marx.In acest fel cetateanul englez Lucraft, membru al Consiliului General, care a inaintat ideea ,la Congresul de la Basel,ca tot pamantul unei tari ar trebui sa devina propietatea statului,si ca, cultivarea pamantului ar trebui condusa si administrata de oficialii statului.Care, adauga elva fi posibila doar intr-un stat democratic si socialist,in care poporul va trebui sa aiba grija asupra bunei administrarii pamantului national de catre stat Acest cult al statului este,in general,principala caracteristica a socialismului german.Lassalle,cel mai mare agitator socialist si adevaratul fondator al miscarii socialiste practice exagereaza.El a vazut ca nu exista nici o alta salvare a muncitorilor decat puterea statului ;si pe care muncitorii ar trebui sa o detina pentru ei,prin sufragiul universal. Capitolul IV INTERNATIONALISMUL SI STATUL Sa o consideram ca adevarata politica nationala exact ca Marx insusi.La fel ca si Bismarck, este un patriot german.Doreste maretia si puterea Germaniei ca stat. Oricum ,nimeni nu va considera o crima in a-si iubi tara si poporul; si atata timp cat va considera statul o conditie fara de care nu se poate in prosperitatea unuia si emanciparea altuia, am gasi ca e foarte natural in a-si dori sa vada Germania organizata intr-un stat foarte mare si foarte puternic, atata timp cat statele mici si slabe au intotdeauna sanse mari de risc in a fi inghitite.Marx,in concluzie, ca un vizi-onar si patriot ardent ce este, trebuie sa isi do-reasca o Germanie mare si puternica ca stat. Dar ,pe cealalta parte,Marx este un socialist decla-rat si mai mult, unul dintre principalii initiatori ai Internationalei.El nu se multumeste cu munca pentru emanciparea doar a proletariatului german ; el simte aceasta menire ca o onoare si o considera ca o dato-rie, sa se dedice in acelasi timp ,emanciparii prole-tariatului din celelate tari; rezultatul este ca se gaseste intr-un conflict cu el insusi.Ca patriot german , el vrea maretie si putere, sa spunem asa, domi-natia Germaniei; dar ca socialist al Internationalei, el trebuie sa isi doreasca emanciparea tuturor popoa-relor. Cum poate sa fie solutionata aceasta contradictie? Este un singur mod,acela de a proclama , dupa ce s-a convins el singur, desigur, ca maretia si puterea Germaniei este conditia suprema pentru emanciparea intregii lumi,si ca triumful Germaniei este triumful umanitatii si ca tot ceea ce este impotriva nasterii acestei noi mari puteri omnivore este inamicul umanitatii . Odata decizia stabilita, nu este numai permisa, dar este subordonata celei mai sacre cauze, sa faca Internationala,incluzand toate Federatiile din celelate tari, sa serveasca foarte puternic,avantajos, dincolo de toate,prin mijloace populare crearii unui mare stat pan-germanic.Si asta este mai precis ceea ce Marx incearca sa faca,prin deliberarile Conferintei pe care el a convocat-o atat la Londra in 1871 cat si prin rezolutia votata de prietenii sai germani si francezi la Congresul de la Haga.Daca nu i-a reusit mai mult, nu este datorita lipsei de eforturi, care au fost destul de mari si pregatirii sale ,ci probabil pentru ca ideea fundamentala care il inspira este falsa si realizarea ei este imposibila. Nimeni nu poate comite o greseala mai mare decat aceea de a cere un lucru unei institutii sau unui om cartita,mai mult decat poate sa-ti dea.A le cere mai mult,ii demoralizeaza,ii stanjeneste,ii corupe si ii omoara.Internationala ,pe termen scurt, va produce rezultate bune.E organizata si va organiza in fiecare zi intr-o maniera de stil destul de impresionata proletariatul pentru lupta economica.Este un motiv sa ne intrebam daca cineva o poate utiliza ca pe un instrument pentru lupta politica? Marx, pentru ca el gandeste asa,aproape ca a omorat Internationala,prin tentativa sa criminala de la Haga.Este ca povestea gainii cu ouale de aur.La convocarea pentru lupta economica,masele de muncitori din diferite tari s-au grabit sa se adune sub steagul Internationalei,iar Marx si-a imaginat ca masele vor sta sub el, ce pot eu spune?.Ca ei se vor grabi intr-un numar cat mai mare spre ea atunci cand el ,noul Moise,isi va inscriptiona maximele decalogului sau politic pe steagul nostru in programul oficial si obligatoriu al Internationalei.Aici greseala sa se impune.Masele,fara di-stingerea gradelor de cultura, credintelor religioase

,tarii sau limbii, au inteles limbajul Internationalei atunci cand li s-a vorbit despre saracie,despre suferintele lor sau despre sclavia de sub jugul capita-lismului si propietatii private exploatatoare; au inteles cand li s-a demonstrat necesitatea unirii eforturilor intr-o lupta comuna si foarte solida.Dar aici li s-a vorbit despre despre un program politic foarte elaborat si dincolo de toate, foarte autori-tarist, care in numele propriei salvari, a fost o incercare,in adevaratul sens al Internatio-nalei,de a-si organiza emanciparea prin propriile sale eforturi, si a impune un guvern dictatorial; provi-zoriu ,fara indoiala,dar,in acelasi timp complet arbitrar si condusa de capete luminate. Programul lui Marx este o tesatura de institutii politice si economice puternic centralizate si foarte autoritare,adoptate,fara indoiala,ca toate institu-tiile despotice dintr-o societate moderna,de catre sufragiul universal,dar subordonata fara indoiala unui guvern foarte puternic, sa folosim atat de adevaratele cuvinte ale lui Engels,alter egoul lui Marx, confi-dentul legiuitorului. Ca sa vedem gradul de nebunie, nu trebuie sa fi condus de ambitie sau de vanitate sau de amandoua deodata, trebuie sa-ti fi imaginat speranta ca unul poate pastra masele muncitoresti din diferitele tari ale Europei si Americii sub steagul Internationalei in aceste conditii. Un stat universal,guvernare,dictatura!!! Visul papilor Grigorie VII sau Bonifaciu VIII, al lui Carol Quintul sau al lui Napoleon,reprodus el insusi sub noi forme, dar intotdeauna cu acelasi pretentii in terenul Social-Democratiei!!Isi poate imagina cineva ceva mai comic dar in acelasi timp ceva mai revoltator? Sa sustii ca un grup de indivizi,chiar si cei mai inteligenti sau cel mai bine intentionati,sunt in stare sa devina gandul,sufletul,calauza,unificatorul vointei miscarii revolutionare si organizatii econo-mice ale proletariatului din toate tarile e o erezie impotriva bunului simt ,impotriva experientei isto-riei, se poate intreba cu mirare cum un om inteligent cum este Marx poate sa-si o imagineze. Papa ,cel putin, are o scuza,adevarul absolut pe care el si-l revendica,care a ramas in mainile lui prin gratia sfantului duh si in care se presupune ca el crede.Marx nu are aceasta scuza si nici eu nu vreau sal jignesc prin a ma gandi ca el insusi crede ca a inventat ceva stiintic care il apropie de adevarul absolut.Dar din moment ce adevarul absolut nu exista, nu poate exista o dogma infailibila a Internationalei si prin urmare vreo teorie politica sau economica,iar Congresele noastre nu vor trebui sa sustina rolul conciliilor generale ale bisericii,acela de a proclama obligatoriu principii pentru toti aderentii si credin-ciosii . Exista doar o singura lege intr-adevar obli-gatorie pentru toti membrii,sectii individuale si fe-deratii din Internationala, a carui lege constituie adevarata si singura baza.Este,prin toate intinderile sale,prin toate consecintele sale si prin aplicatiile sale,solidaritatea truditorilor din toate domeniile si din toate tarile in lupta lor economica impotriva ex-ploatorilor muncii.Adevarata organizatie a acestei so-lidaritatii exista prin organizarea spontana a maselor muncitoare si printr-o federatie absolut libera, puternica ,atat cat va putea ea sa fie de libera, a masei muncitoare de toate limbile si natiunile si nu prin unificarea prin decrete sau sub bagheta vreunui guvern sau altul,de aici rezida adevarata unitate a Internationalei. Aceasta problema fata de cea mai mare organizatie a solidaritatii proletarilor militanti impotriva burgheziei exploatatoare trebuie rezolvata;de fapt aceasta lupta politica a proletariatului impotriva burgheziei se va naste,cine se poate indoi de ea? Marxistii si noi suntem de acord unanim fata de acest punct.Dar imediat apare problema care ne separa pe noi in mod clar fata de marxisti. Noi credem ca este necesara o politica revo-lutionara a proletariatului a carui prim si singur scop este distrugerea statelor.Noi nu intelegem ca cineva poate vorbi de solidaritate internationala atata timp cand vrea mentinerea statelor,doar daca aceia nu viseaza la statul universal,ca sa spunem, sclavia universala ca a marilor imparati si papi, statul care prin natura sa este ruptura a solidari-tatii si cauzeaza o stare permanenta de razboi.Nici noi nu putem intelege cum cineva poate vorbi de liber-tatea proletariatului sau de adevarata eliberare a maselor de catre stat in acel stat.Statul inseamna dominare si toata dominarea presupune supunerea maselor si prin consecinta exploatarea lor pentru profit de catre o minoritate sau alta. Noi nu admitem,nici ca tranzitie revolutionara ,considerata de catre Conventiile Nationale sau

Adunarile Constituante sau asa zisele dictaturi revolutionare;pentru ca noi suntem convinsi ca revolutia este sincera, onesta si adevarata doar in randul maselor,iar atunci cand este concentrata in mainile unor entitati guvernatoare, devine in mod inevitabil si natural reactiune. Marxistii sustin idei total contrare.Considerandu-se buni germani,ei sunt adoratori puterii statului si in mod necesar profetii disciplinelor politice sau sociale ,aparatorii ordinii stabilite de sus in jos,intotdeauna in numele votului universal si a suveranitatii maselor,carora le rezerva fericirea si onoarea de a li se supune sefilor, stapani alesi. Marxistii admit faptul ca nu exista o alta emancipare decat cea pe care o asteapta din partea asa zisului stat popular.Ei sunt prea putin inamici ai patriotismului ,deoarece Internationala lor poarta prea des culorile pan-germanismului.Intre politica lui Marx si cea a lui Bismarck exista diferente apreciabile, dar intre marxisti si noi exista un abis .EI SUNT GUVERNAMENTALISTI, PE CAND NOI SUNTEM DINCOLO DE TOATE, SUNTEM ANARHISTI. Intr-adevar,intre aceste doua tendinte nu poate exista vreo reconciliere astazi.Doar experienta practica a revolutiei sociale,a unor noi mari experiente istorice,logica evenimentelor,poate aduce mai devreme sau mai tarziu o solutie comuna.Sunt foarte convins de dreptatea convingerilor noastre ,speram ca atunci germanii ,muncitorii si nu liderii lor, vor sfarsi prin a ni se alatura in ideea de a demola aceste puscarii de popoare,denumite state si de a le condamna politicile, care nu sunt nimic altceva decat arta de a domina si a jefui masele. La o adica pot imi pot imagina ca despotii,incoronati sau nu,pot visa la sceptrul lumii;dar ce poate fi spus despre un prieten al proletariatului, un revolutionar care isi revendica faptul ca el isi doreste emanci-parea maselor si care s-a numit el insusi conducator si arbitru suprem al tuturor miscarilor revolutionare, in care pot intra cu de a sila in diferite tari, in-drazneste sa viseze la subjugarea proletariatului din aceste tari intr-un singur gand,clocit in creierul sau. Consider ca Marx este un revolutionar foarte serios,chiar daca intotdeauna sincer si ca intr-adevar vrea sa trezeasca masele si ma intreb.Oare de ce nu intelege ca instaurarea unei dictaturi universale, indiferent daca este colectiva sau individuala,a unei dictaturi care vrea sa indeplineasca din cateva miscari functia de inginer sef al revolutiei mondiale, decizand si conducand miscarile insurectionale ale maselor din toata lumea,ca unu ce conduce o masina-ca instaurarea unei asemeni dictaturi va fi suficienta pentru a omori revolutia, sau pentru a paraliza si a corupe miscarile populare? Ce este omul,ce este grupul de indivizi,oricat de mare ar fi geniul lor,cine ar indrazni sa se sa se amageasca ,ca ar fi in stare sa cuprinda si sa inteleaga multitudinea infinita a in-tereselor, a tendintelor sau actiunilor, atat de di-verse in fiecare tara, provincie,localitate, targ si care in totalitatea imensa,unita dar nu uniforma,de catre o mare aspiratie comuna si de cateva principii fundamentale, care in viitor vor trece in constiinta maselor, va constitui viitoare revolutie sociala? Si care este gandul unui congres international, care in asa zisele interese ale revolutiei,impune proletariatului intregii lumii civilizate un guvern investit cu puteri dictatoriale, cu drepturi inchi-zitoriale si dictatoriale de a suspenda federatiile regionale, de a anunta un avertisment impotriva tuturor natiunilor in numele asa ziselor principii oficiale care nu sunt nimic altceva decat propriile opinii ale lui Marx,transformate prin votul unei false majoritati in adevaruri absolute? Care este gandul unui congres care, fara nicio indoiala isi trimite prostia tot mai privilegiata sa arunce spre America aceasta forma de guvernare dictatoriala, pe care au alcatuit-o din oameni foarte onesti dar obscuri, destul de ignoranti si absolut necunoscatori fata de ea.Inamicii nostri, burghezii,vor avea dreptate cand vor rade la congresele noastre si vor pretinde ca Internationala lupta doar impotriva tiraniilor vechi in scopul de a stabili unele noi si aceasta cu scopul meritat de a inlocui absurditatile existente cu altele nou create!! Capitolul V.REVOLUTIA SOCIALA SI STATUL. Ce a facut Bismarck pentru lumea politica si burghezie, Marx pretinde ca face azi pentru lumea socialista,printre proletarii din Europa;sa inlo-cuiasca initiativa franceza cu initiativa si dominatia

germana;si conform lui si discipolilor lui, nu exista vreo idee germana mai avansata decat a lui,el a crezut ca i-a venit momentul triumfului teoretic si practic in Internationala.Acesta a fost singurul motiv pentru care a convocat conferinta din septembrie 1871 de la Londra.Aceasta idee marxista este dezvoltata amanuntit in faimosul Manifest al refugiatilor comu-nistilor germani ,elaborat si publicat in 1848 de catre Marx si Engels.Este teoria emanciparii prole-tariatului si a organizarii muncii de catre stat. Principalul sau punct este cucerirea puteriipoli-tice de catre clasa muncitoare.Cineva poate intelege ca oameni asa indispensabili ca Marx si Engels ar trebui sa fie partizanii unui program care, consa-crandule si aprobandu-le puterea politica ,le des-chide usa tuturor ambitiilor.Si de cand va fi putere politica, vor fi obligatoriu supusi,considerati dupa moda republicana, ca cetateni, e adevarat ,iar cei care nu sunt supusi, vor fi obligati sa se supuna, pentru ca fara supunere nici un fel de putere politica nu poate fi posibila.Se va raspunde la aceasta, ca ei nu se vor supune altor oameni ci legilor pe care ei insusi le-au creat.Fata de aceasta voi raspunde ,fie-care stie ca in tarile cele mai libere si democratice, dar guvernate politic, poporul face legile si semni-ficatia supunerii fata de aceste legi.Oricine care nu doreste in mod intentionat sa ia fictiunea drept rea-litate, trebuie sa recunoasca, cat de cat,chiar si in asemenea tari, ca lumea nu se su-pune legilor facute de ei,ci facute in numele lor si ca supunerea fata de aceste legi nu inseamna nimic altceva decat supunerea fata de vointa arbitrara a unor paznici sau guvernanti minoritari sau , ca suma al aceluiasi lucru, sa fie sclavi liberi. Exista in acest program o alta expresie ce ne este antipatica, noua anarhistilor revolutionari, care dorim sincer emanciparea totala a oamenilor;expresia la care ma refer este prezentarea proletariatului, a intregii societati de truditori ca o clasa si nu ca o masa.Stiti ce inseamna asta? Nimic mai mult sau mai putin decat o noua aristrocratie, aceea a munci-torilor din fabrici si orase,prin excluderea a milioane ce constituie proletariatul de la tara si care, in anticiparea social-democratilor germani ,vor deveni, ca efect, sclavi ai asa zisului mare stat popular. Clasa,putere,stat sunt trei termeni inseparabili,fiecare depinzand in mod obligatoriu de celalalte doua,si care ,toate trei,in mod sigur pot fi adunate prin expresiile: supunere politica si exploa-tarea economica a maselor. Marxistii gandesc exact ca in secolul XVIII,cand burghezia a detronat nobilimea,a inlocuit-o si a absorbit-o usor,impartind cu ea dominatia si exploa-tarea truditorilor atat de la orase cat si de la sate, pentru ca acum proletariatul de la orase sa detroneze burghezia , sa o absoarba si sa imparta cu ea domi-narea si exploatarea proletariatului de la tara,acesti surghiuniti ai istoriei,doar daca mai tarziu , acestia din urma nu se vor revolta si vor demola toate clasele , categoriile sociale si puterile,intr-un cuvant, Statul . Pentru mine,oricum, floarea proletariatului nu inseamna, ce inseamna pentru marxisti,un strat superior, cel mai civilizat si confortabil din lumea muncitoare,acel strat de muncitori semi-burghezi,care este mai precis clasa pe care marxistii vor sa o folo-seasca pentru a constitui a patra clasa guvernanta si care este capabila sa se formeze ,daca lucrurile nu sunt puse corect in interesul marei mase proletare,si astfel cu ea,confortul sau relativ si pozitia semi-burgheza;acest strat superior de muncitori este in pacate, prea adanc implementat cu toate prejudecatile sale politice si sociale si toate aspiratiile si pre-tentiile inguste ale burgheziei.Cu adevarat poate fi spus ca acest strat superior este cel mai putin socialist,cel mai individualist dintre toti prole-tarii.Prin floarea proletariatului,vreau sa spun inainte de toate,marea masa,acele milioane de necivi-lizati,dezmosteniti,nenorociti, analfabeti pe care domnii Engels si Marx vor sa-i supuna unui regim paternalist de catre un guvern foarte puternic, intro-ducerea unei expresii folosita de Engels prietenului nostru Carfiero.Fara indoiala,aceasta va fi pentru propria lor salvare,ca pe un curs pe care toate guvernele , asa cum este binecunoscut,l-au stabilit ei singuri in interesul maselor.Prin floarea proleta-riatului, vreau sa spun mai exact, acea eterna carne de tun pentru guverne,acea adunatura de oameni modesti caracterizati de domnii Marx si Engels prin fraza in acelasi timp pitoreasca si dispretuitoare de lumpen proletariat, de drojdie a societatii ,acea gloata care,fiind prea putin otravita de civilizatia burghe-za,poarta in inimile lor,in aspiratiile lor,in toate nevoile si saraciile a atitudinii sale colective,toti germenii socialismului din viitor si care singura e destul de

puternica astazi sa inaugureze revolutia sociala si sa-i aduca triumful. Desi diferiti de noi totusi, marxistii nu ne resping programul cu totul.Ei doar ne reproseaza dorinta de a ne grabi,de a depasi,marsul incet al istoriei si ca ignoram legea stiintifica a evolutiei succesive.Avand insa tupeul german sa remarce in lumea lor ,consacrata analizei filosofice a spiritului, ca infrangerea san-geroasa a taranilor insurgenti din Germania si victo-ria statului despotic din secolul XVI reprezinta un mare progres revolutionar, azi ei au tupeul sa se multumeasca cu stabilirea unui nou despotism pentru asa-zisul profit al muncitorilor urbani si in detri-mentul truditorilor de la tara. Pentru a-si sustine programul de cucerire al puterii politice,Marx are o teorie foarte speciala, care este mai mult decat orice,doar o consecinta logica a intregului sau sistem.Conditia politica a fiecarui tari,spune el, este intotdeauna produsul si expresia increderii in situatia economica;pentru a schimba fosta situatie este doar necesar sa o schimbi pe ultima.Dupa Marx,vulnerabilitatea secretului evolutiei istoric este aici.El nu ia in considerare celelate elemente ale istoriei cum ar fi reactia slaba a insti-tutiilor politice, juridice si religioase la situatia economica.El spune Saracia produce sclavie politica ,Statul dar nu permite ca expresia sa fie inteleasa ca Sclavia politica,Statul,o reproduce la randul sau, si mentine saracia ca o conditie a propriei existente ;asa ,ca pentru a distruge saracia este necesar sa se distruga Statul!.Si, un lucru ciudat la el ce le interzice adversarilor ,sa-i blameze sclavia politica, Statul,ca pe un motiv activ al saraciei,astfel el le ordona prietenilor si disci-polilor lui din Partidul Social Democrat German sa considere cucerirea puterii politice si a libertatilor politice ca o conditie primordiala si absolut necesara pentru emanciparea politica.Deja ,sociologi ai scolii marxiste, oamenii ca Engels si Lasalle,obiecteaza impotriva noastra ca Statul nu este nici pe departe cauza saraciei poporului a degradarii si inrobirii maselor;dar ca ,conditia mizerabila a maselor, la fel ca si puterea despotica a Statului sunt din contra ,amandoua , unu si acelasi lucru, efectul unei cauze mult mai generale, produsul unei faze inevitabile al dezvol-tarii economice a societatii,a unei faze care,din punctul de vedere al istoriei,constituie adevaratul progres, un pas urias inspre ceea ce ei numesc revo-lutie sociala.Intr-o asemenea masura,aceea ca Lasalle nu a ezitat sa anunte cu voce tare,ca infrangerea extraordinarei revolte taranesti din Germania din secolul XVI,-o infrangere jalnica, daca ar fi fost vreuna,care dateaza de secole ca vechea sclavie a germanilor-si triumful statului despotic si centra-lizat , care a fost o consecinta obligatorie a lui, constituie adevarata victorie a revolutiei,pentru ca taranimea, spun marxistii,sunt adevaratii reprezentati ai reactionarismului, pe cand statul modern,birocratic si militar -un produs si un aliat al revolutiei so-ciale , care,incepand cu a doua jumatate a secolului XVI a inceput sa incetineasca pentru totdeauna tran-sformarea progresiva a vechii economii feudale apaman-tului intr-o productie de bogatie , sau , ce se apro-pie de acelasi lucru,in exploatarea muncii lucra-torilor de catre capital- astfel acest Stat este o conditie esentiala a acestei revolutii. Cineva poate intelege cum Engels,condus de aceeasi logica,intr-o scrisoare adresata unuia dintre prietenii nostri,Carlo Cafiero,a fost in stare sa spuna,fara nici un pic de ironie, ba dimpotriva ,foar-te serios,ca Bismarck, la fel ca si regele Victor Emmanuel al doilea a facut servicii imense revolutiei, amandoi realizand centralizarea politica in tarile lor.De asemenea ,Marx ignora complet un lucru foarte important in dezvoltarea istorica a umanitatii,, acela al temperamentului si caracterului particular al fiecarui rase si fiecarui popor, un temperament si un caracter specific,care este produsul unor multitudinii de cauze etnografice,climatice, economice la fel ca si cele istorice, dar care , odata produse, verificate, chiar si separate si independente de conditiile econo-mice ale fiecarei tari, creeaza o influenta considerabila asupra destinelor lor si chiar asupra dezvoltarii fortei sale economice .Aceste elemente,si acestora le putem spune trasaturi naturale,sunt cele ale caror actiune este complet decisiva in istoria particulara a fiecarui popor;reprezinta intensitatea instinctului de revolta si de acelasi protest al libertatii cu care este inzestrat sau care este conservat .Acest instinct este un lucru care este complet primordial si animal;se poate gasi in diferite cantitati ale fiecarei fiinte umane;si energia,puterea vitala a fiecaruia este masurata prin intensitatea sa. In om,dincolo de nevoile economice care il stimuleaza,

acest instinct devine cel mai puternic agent al tutu-ror emanciparilor umane.Si asa cum este o chestiune de temperament, nu de cultura intelectuala sau morala ,mai curand obisnuita sa se starneasca pe una si cea-lalta,se intampla cateodata ca oameni educati sa o detina doar intr-o mica masura ,indiferent daca au fot epuizati in timpul dezvoltarii anterioare ori daca adevarata natura a proprii civilizatii i-a degradat sau daca in final au fost mai putin inzestrati de la inceput decat altii. Asa cum a fost in trecut asa este astazi cu nobilii si burghezii din Germania.Proletariatul german,victima de secole a unuia sau altuia,poate fi invinovatita la comun pentru spiritul de cucerire pe care il manifesta astazi clasele superioare ale acestei natiuni?In ase-menea conditii, cu siguranta ca nu.Pentru un popor cuceritor este nevoie de un popor sclav,iar acestia este intotdeauna proletariatul.Cucerirea este prin urmare opusa intereselor lor si libertatii.Dar ei pot fi acuzati la comun pentru spiritul lor ,si ei vor ra-mane responsabili impreuna atata timp cat nu vor intelege ca acest stat pan-germanic,aceasta republica si acest asa zis stat popular,care le este promis in viitorul mai apropiat sau nu, nu va fi nimic altceva, daca va putea fi realizat,decat o noua forma foarte grea de sclavie a proletariatului. Pana in prezent, cel putin,ei nu par sa fi inteles asta,si niciunul dintre sefi, oratori sau ziaristi, nu si-a batut capul sa le explice.Toti incearca dim-potriva, sa ademeneasca proletariatul de-a lungul unui drum unde nu vor gasi nimic altceva opozitia lumii si propria lor inrobire;si, atata timp cat se vor umili ordinelor acestor lideri,ei vor urma aceasta iluzie inspaimantoare a Statului popular,insa desigur nu proletariatul va avea initiatia pentru aceasta revolutie sociala.Aceasta revolutie va veni din exterior,probabil din tarile mediteraneene,si apoi sensibil la raspandirea universala,proletariatul german isi va elibera pasiunile si va rasturna dintr-o lovitura, dominatia tiranilor sai si asa zisa eman-cipare. Gandirea lui Marx conduce la rezultate total opuse.Luand in considerare nimic altceva in afara decat problema economica,el isi spune ca cele mai avansate tari si in consecinta cele care sunt cele mai capabile sa faca o revolutie sociala sunt cele in care productia moderna capitalista a atins cel mai inalt grad de dezvoltare.Este ceea ce spun el, ca prin excluderea celorlalti,tarile civilizate,sunt singurele invitate sa initieze si realizeze aceasta revolutie. Aceasta revolutie va consta in expropierea,indiferent daca pe cai pasnice si violenta, a proprietatilor prezente ale detinatorilor si a capitalistilor si insusirea tuturor pamanturilor si capitalului de catre Stat,care cu scopul de a-si realiza marea misiune economica la fel ca si pe cea politica ,trebuie neaparat sa fie foarte puternic si foarte bine centralizat.Statul va administra si conduce cultivarea pamantului prin mijloacele secretarilor salariati ,conducatorilor de armate de truditori rurali ,organizati si disciplinati pentru aceasta cultivare. In acelasi timp, pe ruinele tuturor fostelor banci se va crea o singura banca, care va finanta toata munca si tot comertul national. Cineva poate intelege, la prima vedere,ca un plan asa de simplu de organizare,cel putin in aparenta, poate convinge imaginatia muncitorilor mai nerabdatori fata de dreptate si egalitate decat pentru libertate ,fata de aceste doua fantezii naive care pot exista fara libertate,ca si cum castigarea si consolidarea dreptatii si a egalitatii in care un om se poate baza pe alti oameni,si o clasa dominata care va fi deasupra tuturor,oricat ar putea ei pretinde ca sunt alesi si controlati de catre popor.In realitate pentru proletariat va fi un regim cazon,unde vor fi mase de barbati si femei standardizate care se vor trezi,culca ,munci la bataia tobei pe cand,pentru cei destepti si privilegiati sa conduca si pentru mercenarii inte-ligenti , atrasi de speculatiile imense si interna-tionale ale bancii nationale se va gasi un teren urias de escrocare. Acasa va fi sclavie,in afacerile externe un razboi fara sfarsit;numai daca nu,toate popoarele ale raselor inferioare latine si slave,una satula de civilizatia burgheza,cealalta aproape ignoranta la ea si pe care o dispretuieste prin instinct,numai daca aceste popoare vor renunta la jugul unei natiuni esentialmente bur-gheze si a unui Stat,din ce in ce mai despotic care se va numi statul popular. Revolutia sociala, asa cum truditorii latini si slavi si-au imaginat-o,si-au dorit-o si au sperat-o,este infinit mai mare decat cea promisa lor de catre germani sau programul marxist.Pentru ei nu este vreo

problema de emancipare zgarcita,masurata si realiza-bila la o data foarte departata de catre clasa muncitoare,dar completa si cu adevarat emancipata a intregului proletariat,nu doar a catorva tari ci a tuturor natiunilor,civilizate sau necivilizate, o noua civilizatie,creata de popor,fiind destinata prin acest act inceperea emanciparii universale. Si primul cuvant al acestei emancipari nu poate fi altul decat Libertate, nu libertate politica,aceea libertate burgheza,atat de mult aprobata si recomandata ca obiectiv preliminar de cucerire de catre Marx si aderentii lui,ci marea libertate umana, care distrugand toate lanturile dogmatice, metafizice, politice si juridice de care fiecare este eliberat,va da fiecaruia,atat colectivitatilor cat si indivizilor, autonomie totala in activitatile si dezvoltarea lor,scapand odata si pentru totdeauna de toti inspec-torii, directorii si paznicii. Al doilea cuvant al acestei emancipari este solidaritatea,nu solidaritatea marxista,cea de sus in jos,a vreunui guvern sau altul,prin viclenie sau forta ,asupra maselor de oameni; nu acea solidaritate a tuturor care este negarea libertatii fiecaruia si care prin adevarata realitate devine o falsitate, o ficti-une, avand sclavia ca realitate de dincolo de ea;insa acea solidaritate care este din contra,confirmarea si realizarea fiecarei libertati,avandu-si originea nu in vreo lege politica,ci in natura innascuta colectiva a omului,in virtutea caruia nici un om nu este liber daca restul oamenilor,care-l inconjoara si care exercita cat de cat o influenta asupra vietii lui,directa sau indirecta,nu sunt egali.Acest adevar poate fi gasit intr-o forma magnifica in Declaratia Drepturilor Omului proiectata de Robespierre si care anunta ca sclavia a cel putin unui om este sclavia tuturor. Solidaritatea pe care o cerem,departe de a fi rezultatul vreunei organizatii artificiale sau autoritare,poate fi doar rezultatul spontan al vietii sociale,economice,morale;rezultatul unei asocieri libere de interese comune,aspiratii si tendinte.Este baza esentiala pentru egalitate si munca,colectiva, devenind obligatorie pentru fiecare nu datorita fortei legii ci datorita fortei faptelor la fel ca si proprietatea colectiva; ca o lumina calauzitoare ,experienta,ca sa spunem practica vietii colective, stiinta si invatare,ca scop final al stabilirii umani-tatii si prin consecinta distrugerea tuturor statelor. Acesta este idealul,nu divin,nu metafizic,insa uman si practic, care singure corespunde aspiratilor moderne ale popoarelor latine sau slave.Ei vor libertate totala, solidaritate totala,egalitate totala in lume,ei vor doar umanitate,si nu vor fi multumiti ,chiar si cu riscul de a fi provizoriu si tranzitoriu, cu mai putin de atat.Marxistii le vor acuza aspira-tiile ca naive;ca acestea au fost gata de mult timp, ca nu au renuntat la idealul lor si ei nu vor renunta la maretul lor scop pentru minciunile burgheze ale socialismului marxist. Idealul lor este practic in acest sens,ca realizarea lui va fi mult mai putin dificila de facut decat idealul marxist,care, dincolo de faptul ca prezinta saracia ca obiectiv ,are de asemenea o mare inco-venienta , fiind absolut neutilizabil.Nu va fi pentru prima oara cand oamenii inteligentii,rationali si sustinatori ai acestor lucruri posibile si practice vor fi considerati ca utopisti,iar cei care astazi sunt cunoscuti ca utopisti vor fi recunoscuti maine ca oameni practici.Absurditatea sistemului marxist consta mai exact,in speranta ca prin largirea excesiva a programului socialist asa incat sa devina acceptabil pentru burghezii radicali,transformandu-i in cele din urma in ceva serios si involuntar in servitori ai revolutiei sociale.Aici apare o mare greseala;toata experienta istoriei ne demonstreaza ca intr-o alianta dintre doua partide intotdeauna avantajul se intoarce de partea partidului mai reactionar;aceasta alianta neaparat va slabi partidul mai progesiv ,prin minima-lizarea si deformarea programului sau,prin distrugerea puterii morale,prin pierderea increderii in sine,pe cand partidul reactionar,cand este vinovat de falsi-tatea sa este mai mult decat orice ,in adevarata sa natura. Cat pentru mine,nu voi ezita sa spun ca toate discutiile marxiste cu radicalismul burgheziei, indiferent daca este reformist sau revolutionar, nu poate avea un alt rezultat decat demoralizarea si dezorganizarea puterii crescande a proletariatului si in consecinta o noua consolidare a puterii create de burghezie.

Capitolul VI.ACTIUNEA POLITICA SI MUNCITORII. In Germania,socialismul tinde sa devina o putere extraordinara,in ciuda legilor restrictive si opresive.Partidele muncitoresti sunt cu adevarat socialiste ,in sensul ca vor o reforma socialista in relatia dintre capital si munca si ei considera ca pentru a obtine asta,statul trebuie ,inainte de toate,sa fie reformat,si daca reformarea lui nu poate avea loc pe cale pasnica,sa fie reformat prin revo-lutie politica..Aceasta revolutie politica, sustin ei, trebuie sa preceada revolutia sociala, dar eu consider aceasta , o greseala fatala,atata timp cat o revolutie va deveni in mod inevitabil o revolutie burgheza si care va produce doar un socialism burghez care, sa spunem asa, va duce la o noua exploatare,mai vicleana si mai ipocrita, dar nu mai putin opresiva decat cea din prezent. Aceasta idee de revolutie politica precede o revolutie sociala care a deschis usile larg Partidului Social Democrat catre toti radicalii democrati,care sunt prea putin socialisti.Si liderii partidului s-au apropiat,impotriva interesului propriu al muncitorilor ,intr-o alianta cu burghezii democrati ai Partidului Popular (liberalii) care e destul de ostil socialismului ,asa cum presa si politicienii sai au demonstrat.Liderii acestui partid popular,oricum,au observat ca aceste opinii anti-socialiste nemultumesc muncitorii,si au modificat tonul pentru ca ei au nevoie de ajutorul muncitorilor in scopurile lor poli-tice ,asa cum a fost tot timpul puternicul brat al poporului si caruia ii fura profitul dupa aceea.Astfel acesti popular-democrati au devenit un fel de socia-listi. Dar socialismul lor nu merge mai incolo de visele nevinovate ale co-operativei burgheze. La un congres din Eisenach,din august 1869, au fost niste negocieri dintre reprezentantii celor doua partide ,muncitoresc si democrat,si acestea au rezultat intr-un program ce a constituit in mod defi-nitiv Partidul Social Democrat Muncitoresc.Aceste program este un compromis intre socialisti si programul lor revolutionar al Internationalei asa cum a fost el aprobat la congresele de la Bruxelles si Basel si programul democratiei burgheze.Acest nou program a fost denumit statul oamenilor liberi,unde toate clasele dominante si toate clasele exploatate vor fi eliminate.Libertatea politica a fost declarata ca fiind cea mai urgenta conditie necesara pentru emanciparea politica a clasei muncitoare.Prin conse-cinta, problema sociala a fost legata de problema politica.Solutia ei era posibila doar intr-un stat democratic.Partidul a declarat sa fie asociat cu Internationala.Cateva obiective imediate au fost aplicate:votul masculin universal,referedumul,educatia libera si obligatoriu,separarea bisericii de stat, libertatea presei,ajutor al statului pentru co-operativele muncitoresti. Acest program nu a fost prezentat de socialisti sau de aspiratiile revolutionare ale muncitorilor,ci de politica liderilor sai.Este o contradictie directa dintre programul internationalist si programul pur national prezentat mai sus, dintre solidaritatea socialista a muncii si patriotismul politic al statului national.Astfel social-democratii se gasesc in situatia de a fi uniti cu compatriotii burghezi impotriva muncitorilor dintr-o tara straina;si astfel patriotismul lor a distrus socialismul.Ei insisi, sclavi ai guvernului german,acuza guvernul francez ca fiind tiran.Singura diferenta dintre Bismarck si Napoleon al treilea a fost acela ca unul a fost ticalos viclean ,iar al doilea nu,unu a fost ticalos, iar cel de al doilea un ticalos si jumatate. Ideea socialistilor germani de stat liber este o contradictie de termeni,un vis nerealizabil . Socialismul implica distrugerea statului,iar aceia care sustin statul trebuie sa renunte la socialism; trebuie sa sacrifice emanciparea politica a maselor pentru puterea politica a unor partide privilegiate,si in acest caz va fi democratie burgheza. Programul social-democratilor sugereaza intr-adevar faptul ca ei vor obosi democratii burghezi pentru a ajuta muncitorii in a realiza o revolutie sociala,dupa ce muncitorimea a ajutat burghezia in a realiza o revolutie politica.Modul in care au asimilat ideile bur-gheze este aratat in lista de obiective imediate ,care in afara de ultimul,cuprind binecunoscutul program al democratiei burgheze.Si de fapt aceste obiective imediate au devenit adevaratele lor scopuri,in asa fel incat acestea au facut ca Partidul Social Democrat sa devina un simplu instrument in

mainile democratilor burgheze. Marx este sincer atunci cand vrea conflictul de clasa contra clasa,conflictul care arata in mod absolut imposibilitatea vreunei participarii a maselor in actiunea politica a statului? Pentru ca aceasta actiune,considerata separata de burghezie, nu este aplicabila;poate fi posibila doar atunci cand se realizeaza impreuna cu cateva parti ale acelei clase si se lasa condusi de burghezie.Marx nu poate fi ignorant fata de aceasta,si pe langa aceasta,ce se intampla azi la Geneva,Zurich,Basel sau toata Germania,ar trebui sa-i deschida ochii,in cazul in care are ochii inchisi,ceea ce in mod sincer ,nu cred.Este imposibil pentru mine sa cred ca dupa ce am citit discursul pe care el l-a transmis de curand la Amsterdam,in care spune ca in anumite tari,posibil in Olanda,problema sociala se poate rezolva pe cale pasnica, legala,fara forta,intr-un mod prietenesc, care nu poate insemna nimic altceva decat faptul ca poate fi rezolvat printr-o serie de compromisuri succesive ,pasnice, voluntare,si atent planuite,intre burghezie si proletariat iar Mazzini nu a spus nimic diferit fata de aceasta. Mazzini si Marx sunt de acord la acest punct, de importanta capitala,ca marile reforme sociale care emancipeaza proletariatul nu pot fi realizate decat intr-un mare stat democratic, republican,foarte puternic si centralizat care,pentru o bunastare decenta a poporului,cu conditia sa fie in stare sa le asigure educatie si bunastare sociala,trebuie sa le impuna,prin propriul lor vot, un guvern foarte puternic. Imi mentin punctul de vedere ca daca,chiar daca partidul marxist,asa spus al democratiei sociale,va continua sa-si urmeze pretentiile politice, se va vedea fortat sa condamne cerintele economice ,mai devreme sau mai tarziu,si va urmari realizarea de greve,asa de incompatibile sunt cele doua cai in realitate. Este intotdeauna acelasi temperament german si aceeasi logica ce ii conduce pe marxisti direct si mortal spre ceea ce noi numim socialismul burghez si la concluzia unei noi intelegeri politice dintre burghezia care este radicala sau care este fortata sa devina asa si o minoritate ,oportunista, respectabila si inteligenta a proletariatului urban devenita burgheza in defavoarea masei proletare, nu numai celei de la tara dar si celei de la orase. Acesta este adevaratul sens al candidaturilor muncitorilor in parlamentele statelor actuale si aceasta inseamna cucerirea puterii politice de catre clasa muncitoare.Chiar si din punctul de vedere ,doar al proletariatului urban al carui avantaj exclusiv este dorinta de a prelua puterea politica,nu ii este destul de clar ca natura populara a acestei puterii nu va fi nimic altceva decat o iluzie? Va fi destul de limpede faptul ca este imposibil pentru cateva sute de mii sau chiar zeci de mii sau intr-adevar pentru cateva mii sa poata exercita in mod efectiv aceasta putere.Ei o vor exercita printr-un delegat,ca sa spunem asa,increzandu-se intr-un grup de votati de ei sa ii reprezinte si sa ii guverneze,ceea ce le va cauza, fara a gresi, caderea inapoi din nou in toata aceasta minciuna si servitute fata de reprezentanti sai sau de regimul burghez.Dupa un scurt moment de libertate sau orgie revolutionara,cetatenii noului stat se vor trezi sa afle ca sunt sclavi,jucarii sau victime ale noilor doritori de putere .Cineva poate intelege cum si de ce politicienii inteligenti ar trebui sa se inarmeze cu o mare pasiune a unui program care le deschide un orizont atat de larg propriilor ambitii;dar muncitorii seriosi,care poarta in inima lor ca o flacara ,sentimentul solidaritatii cu camarazii in sclavie si mizerie din lumea intreaga si care doresc sa se elibereze, nu in defavoarea cuiva ci eliberarea tuturor,sa fie liberi si sa nu devina tirani la randul lor;acei truditori sinceri indragos-titi de un asemenea program, pentru ei ,acest lucru este mult mai greu de inteles. Dar atunci,am o incredere oarba ca in cativa ani, muncitorii din Germania isi vor da seama de consecintele fatale,de o teorie care va fi doar in favoarea sefilor burghezi sau intra-adevar a unor muncitori exceptionali care vor incerca sa se catere pe umerii celorlalti muncitori cu scopul de a-i domina si de a-i exploata pe burghezi la randul lor ,am incredere ca muncitorii germani vor respinge o asemenea teorie cu dispret si manie si ca ei vor imbratisa adevaratul programul de eliberare al clasei muncitoare, acela al distrugerii statului, cu atat de multa pasiune cu cat o fac muncitorii din tarile mediteraneene la fel ca

si cei olandezi sau belgieni. In acelasi timp recunoastem ca muncitorii germani au perfecta dreptate sa aleaga drumul care li se pare cel mai bun, cu conditia ca sa ni se permita si noua aceeasi libertate.Noi admitem chiar, ca este foarte posibil ca datorita istoriei lor,naturii lor parti-culare ,nivelul civilizatiei lor si intreaga lor situatie actuala sa fie fortati sa procedeze astfel.Sa lasam truditorii germani,americani sau englezi sa incerce sa castige puterea politica daca chiar o vor.Dar sa ii lase si pe muncitorii din celelalte tari sa protesteze cu aceeasi energie pentru distru-gerea intregii puterii politice.Libertate pentru toti si un respect natural pentru aceasta libertate; acestea sunt conditii esentiale pentru solidaritatea internationala. Partidul Social Democrat Muncitoresc german fondat in 1869 de catre Liebknecht si Bebel sub influenta lui Marx,a anuntat in programul sau ca obiectivul princi-pal al emanciparii economice a proletariatului este cucerirea puterii politice si prin consecinta obiectivul urmator al partidului ar trebui sa fie organizarea unei manifestari legale de propaganda pentru castigarea dreptului de vot universal si alte drepturi politice; scopul final fiind crearea unui mare stat pan-german denumit si stat popular. Intre aceasta tendinta si cea a Aliantei [organizatia lui Bakunin] care a respins toate actiunile politice,neavand ca scop imediat si direct decat victoria muncitorilor asupra capitalismului si ca o consecinta,abolirea statului,exista aceeasi diferenta, aceeasi prapastie ca relatia dintre proletariat si burghezi.Alianta,luand in foarte serios programul Internationalei , a respins dispretuitor toate compromisurile cu burghezia politica,in care oricum radicalii si socialistii si-au pus o masca proprie,avertizand proletariatul ca singura sansa de emancipare adevarata,ca singura politica cu adevarat salvatoare pentru ei,exclusiv negativa, este politica demolarii institutiilor politice,a puterii politice,a guvernarii in general, a statului si ca o consecinta obligatorie organizarea internationala a tuturor fortelor raspandite ale proletariatului intr-o forta revolutionara indeptata impotriva tuturor puterilor create de burghezie. Social democratii germani,din contra,sfatuiesc muncitorii atat de naivi incat sa-i asculte si sa adopte,ca obiectiv imediat al asociatiei lor, demon-stratia legata pentru cucerirea preliminara a drep-turilor politice;astfel ei subordoneaza miscarea emanciparii politice,miscare care este inainte de toate, una eminamente politica,si prin aceasta inversarea vizibila a intregului program al Interna-tionalei,completand dintr-o singura lovitura prapastia deschisa dintre proletariat si burghezie.Ei au facut mai mult de atat,ei au legat proletariatul de picior cu burghezia.Pentru aceasta este evident faptul ca intreaga miscare politica atat de ridicata in slavi de catre socialistii germani,atata timp cat precede revolutia economica, poate fi condusa doar de burghe-zie,sau de ceva la fel de rau,de catre muncitori transformati in burghezi de catre ambitia si vanitatea lor,si trecand in realitate peste vointa proletariatului, la fel ca inaintasii lor,aceasta miscare nu va mai da o data gres in a condamna proletariatul in a fi nimic altceva decat un instrument orb sacrificat inevitabil in lupta dintre partidele politice burgheze ,care se vor lupta intre ele pentru cucerirea puterii politice, ca sa spunem asa,pentru puterea si dreptul de a domina masele si de a le exploata.Oricarui se indoieste de aceasta, ar trebui sa ii aratam ce se intampla in Germania unde organele social-democrate canta imnul bucuriei la vederea la congresul(de la Eisenach) a profesorilor economiei politice burgheze recomandand proletariatului Germaniei,inalta protectie parinteasca a statului si in partile Elvetiei unde programul marxist triumfa, la Geneva,Zurich,Basel, unde Internationala a decazut la punctul de a fi nimic altceva decat un fel de cutie electorala pentru profitul radicalilor burghezi.Aceste fapte de necon-testat mi se pare a fi mult mai elocvente decat orice cuvant.Ei sunt corecti si logici in acest sens ca ei sunt un efect natural a victoriei propagandei marxiste.Si pentru acest lucru noi luptam impotriva teoriile marxiste pana la moarte,convinsi fiind ca daca ei vor castiga in final Internationala,nu vor da gres in a-i ucide spiritul pretutindeni asa cum l-au facut in mare parte in tarile deja amintite. Dorinta instinctiva a maselor pentru egalitate economica e asa mare daca ei spera sa primeasca acest lucru din mainile despotismului,in mod indubitabil si fara prea multa gandire,asa cum au facut deseori

in trecut se vor preda in fata despotismului.Din feri-cire,experienta istorica a facut chiar cateva servicii maselor.Astazi,ei au inceput peste tot sa inteleaga ca nici un despotism sau altul nu are puterea sa le dea acea egalitate economica.Programul Internationalei explica intr-un mod foarte fericit aceasta problema. Emanciparea truditorilor poate fi suportata doar prin munca lor. Nu este uimitor cum Marx a crezut ca este posibil sa manipuleze in cele din urma cu o declaratie atat de exacta,care este posibil sa fie schitata de el,de socialismul sau stiintific? Ca sa spunem asa, orga-nizarea si guvernarea unei noi societati de catre oamenii de stiinta si profesori este cea mai rea dintre toate guvernele despotice!! Dar multumita acestei iubitei gloatei a oamenilor obisnuiti,care se vor opune,mobilizati de catre un instinct la fel de drept, tuturor tendintelor guvernamentale ale acestei minoritati a clasei muncitoare deja disciplinata si invatata intr-o maniera cores-punzatoare sa devina mirmidoniile unui nou despotism ,iar socialismul stiintific a lui Marx va ramane intotdeauna un vis marxist.Aceasta experienta,mult mai intunecata decat toate experientele trecute,va cruta societatea pentru ca proletariatul din toate tarile, in general,este animat astazi de o neincredere pro-funda impotriva a tot ceea ce este politic si impo-triva tuturor politicienilor din lume,indiferent de culoarea lor politica,toti au deceptionat,subjugat si exploatat, de la cei mai rosii republicani pana la cei mai absolutisti monarhisti.

Fara drepturi de autor, mentionati doar sursa . http://drapelulnegru.blogspot.com/ 2011

i iI fa