John Saul

SOMNAMBULII

I. Robu, Valentina (trad.) JOHN SAUL Sleepwalk 1995 by John Saul RAO International Publishing Company, 2006 pentru versiunea n limba romna mai 2008

Pentru Lee si Marshall Au mai ramas attea locuri de vazut...

PROLOQ Femeia se afla la tabla n fata clasei, privindu-si elevii, care lucrau la problema pe care le-o daduse cu cteva minutenainte. Desi si plimba continuu privirea asupra clasei, mintea ei nu nregistra imaginile cu care o hraneau ochii. Caldura zilei crestea, ceea ce era bine. Cu ct devenea mai fierbinte soarele ce lovea acoperisul, cu att o dureau mai putin articulatiile degetelor de la minisi de la picioare, minile si labele picioarelor - sau chiar, nultima vreme, bratele si picioarele. Era si asta o consolare, desi nu prea mare. Daca friguliernii o ameninta cu imobilizarea totala, verile i puteau oferimacar o speranta - verile uscate, desertice, cnd caldura i vapatrunde n oase, aducndu-i o usoara alinare, o palida atenuare a durerii provocate de boala, durere care crestea nfiecare luna, ca si urta deformare a articulatiilor ei strmbe. Ar fi trebuit sa se simta mai bine acum. Doctorul i promisese ca noul tratament va da rezultate. Nu, nu era chiaradevarat, si reaminti ea. Spusese ca spera sa dea rezultate; nu-i promisese nimic. Scrsni din dinti, refuzndu-si chiar si alinarea trecatoare a unui suspin n clipa n care o strabatu o durere ascutita pornita din inelarul drept.

John Saul Din instinct dori s-si frece degetul care o durea, dar asta n-ar fi facut dect s-i sporeasca durerea la mna dreapta si, deja, de-abia mai putea tine creta pentru restul orei. mpotriva vointei ei, ochii i se ndreptara spre ceas. nca zece minute si se va auzi soneria de amiaza. O alta zi de scoala se va sfrsi. Va rezista. n al patrulea rnd al clasei, baiatul se uita nca o data la problema pe care o copiase pe hrtia de pe banca si calcula repede rezultatul n minte. Era corect, nu se ndoia de asta, si chiar daca nu ar fi fost, putin i pasa. si puse creionul jos si si lasa privirea sa alunece spre fereastra, unde caldura facea ca naltimile podisului sa tremure n departare. Acolo ar trebui sa fie astazi - hoinarind pe culmi sau n racoarea canionului, notnd ntr-una din gropile adnci pe care rul le sapase n albia canionului, eliberndu-se de mnia strnsa n el, prin miscare. Se certase din nou cu tatal sau n dimineata aceea si ultimul lucru pe care si-l dorise era sa treaca de la apasarea din propria lui casa la cea a scolii. Poate ca ar trebui pur si simplu sa se ridice si sa iasa. ncerca s-si alunge din minte gndul care-l ispitea. Acceptase sa mearga la scoala n vara aceasta si o va face. Dar va fi ultima vara. Chiar asa, aceste cteva saptamni de scoala ar putea fi ultimele din viata lui. si ridica privirile spre ceas si trase aer n piept, nca noua minute. Atunci, n timp ce privea secundarul zvcnind usor pe cadranul ceasului, avu brusc senzatia ca nu numai pe el l preocupa trecerea timpului. Instinctiv, si ndrepta privirile catre profesoara.

SOMNAMBULII Ca si cum i-ar fi simtit privirea, ea si lua ochii de la ceasuitndu-se o clipa la el, iar baiatului i se paru ca zareste pebuzele ei umbra unui surs. Apoi se ncrunta usor si se ntoarse cu spatele, ca si cumi-ar fi fost rusine ca si tradase durerea fata de el. Baiatul se ntreba de ce mai continua sa predea. Stia - catoata lumea - cta suferinta i provoca artrita, ct de mult ochinuia iarna. Chiar si acum si amintea de ziua aceea, din luna ianuarie a anului anterior, cnd temperatura coborse mult subzero grade si o zarise stnd n masina, n parcare. O privise cteva minute fara s-i poata vedea clar fata prin parbrizul umed, darreusind totusi s-i simta ezitarea de a renunta la caldura automobilului pentru a iesi n aerul nghetat al diminetii. n cele din urma, se apropiase de masina si o ntrebasedaca se simte bine. Ea daduse din cap, apoi deschisese usa. ncet, cu greutate, si lasase picioarele pe pamnt, apoi seridicase n sfrsit, cu atentie, lasnd s-i scape un suspin, semn al luptei cu durerea. Se oferise s-o ajute, dar ea clatinase din cap. Baiatul se ndepartase, grbindu-se spre cladirea scolii, dar odata ajuns nauntru, se ntorsese s-o priveasca prin usilede sticla. Ea se misca ncet, fiecare pas vadind o suferinta cumplita, cu fata plecata n ncercarea de a-si ascunde durerea. Dar continua sa se miste, continua sa mearga, neezitndnici macar n fata scarilor, cnd trebuise sa se mpinga ncetn sus, apucnd bara de fier cu mna stnga, ca o gheara, ntimp ce dreapta era nclestata de durere. Nu va renunta. Nu va renunta niciodata. Va continua sa predea, fortndu-si elevii sa munceascamai mult si mai bine, pna n ziua n care va muri. Baiatul zmbi usor amintindu-si de ultima data cnd trebuise sa suporte mustrarile ei severe. l retinuse dupa ore si i

John Saul pusese n brate o tema pentru acasa, fixndu-l acuzator cuochii, n timp ce-l anunta ca intentiona sa-l lase corigent. Se uitase la tema si descoperise doua greseli, ceea ce nu ise parea att de grav. Cnd daduse glas acestei pareri, ochii eil privisera batjocoritor: poate ca pentru restul clasei douagreseli nu era mare lucru, dar de la el se astepta la mai mult. La mai mult. Era mai inteligent dect toti ceilalti, iar muncanu ar fi trebuit sa fie o piedica. El se foise ncurcat, dar ea continuase: daca nu avea de gnd sa se straduiasca la liceu, cum avea sa se descurce la universitate, unde erau o multime de tineri mai destepti dect el? Asta se ntmplase cnd i spusese ca nu avea de gnd sase duca la universitate. Chiar si acum regreta ca i spusese. In timp ce-l fixa cu privirea, pumnul ei izbise masa cu oforta care ar fi trebuit s-o faca sa tipe. Dar el fusese cel caretresarise din pricina loviturii, iar ea zmbise triumfatoare. -Daca eu pot sa fac asta, spusese ea, atunci si tu poti sate duci la universitate, fir-ar sa fie. Nici nu voia sa se gndeasca la ce va spune ea, cnd, lanceputul ultimului an, avea sa afle ca el se gndea sa renuntela liceu. Dar voia sa faca si alte lucruri, lucruri pe care nu dorea sale amne. Profesoara se uita nca o data la ceas pe furis. nca douaminute. Se va putea duce acasa, sa stea n curte, ignornd umbraplopilor pentru a putea sta la soare, lasnd caldura amiezii s-ipatrunda durerea, n timp ce va lucra la planurile de lectie si vacorecta lucrarile pe care le daduse clasei n dimineata aceea. ncepu sa-si strnga lucrurile mprastiate pe birou. Se ncrunta usor cnd un miros ciudat i umplu narile. O clipa nu-si putu da seama ce era, apoi l identifica. Era un miros dezgustator, ca al unui depozit de gunoaientr-o zi caniculara.

SOMNAMBULII Adulmeca aerul nesigura, ncruntndu-se din ce n ce maitare. Depozitul fusese nchis cu ani n urma, fiind nlocuit de o statie de reciclare a gunoaielor. si ridica privirea pentru a vedea daca mai observase si altcineva mirosul. Simti o durere ascutita n cap. Tresari, dar durerea disparuse la fel de repede cum venise. Scutura din cap, ca si cum ar fi vrut sa alunge ultimele zvcniri de durere, apoi se uita la clasa. O lumina rosie parea ca domina ncaperea. Vedea fete - fete ce stia ca apartineau elevilor ei - dar, marginite de o aura rosie, abia percepute printr-un zid de durere, i se pareau ciudate. Si nici nu le putea asocia cu vreun nume. Cutitul din cap ncepu sa se rasuceasca din nou. La nceput doar un fior, apoi ntetindu-se repede, pna cnd capul paru c-i zvcneste de durere. Lumina rosiatica deveni mai puternica, iar mirosul din nari se transforma n duhoare. Simti un bzit puternic n urechi. Durerea din cap se nteti, transformndu-se acum ntr-un junghi ascutit. Facu un pas napoi, ca pentru a scapa de durere, dar aceasta paru s-o urmareasca. Zgomotul din urechi deveni tipat, iar roseata din camera fu patrunsa de fulgere verzi si albastre. Si atunci, n timp ce o cuprindea panica, vazu o mna imensa desfcndu-se deasupra ei, ncercnd s-o atinga cu degetele, s-o nsface. Tipa. Baiatul si ridica privirea cnd tipatul patrunzator sfsie tacerea din ncapere. O fractiune de secunda nu-si dadu seama de unde venise, dar apoi se uita la profesoara.

John Saul Avea ochii larg deschisi de durere sau de groaza - nuputea spune care din ele - , iar cnd ultimul tipat i se topi pebuze, gura i se strmba de suferinta. si ridica bratele ca pentru a se feri de ceva nevazut ce oataca, apoi se clatina napoi, se lovi de perete si paru cancremeneste o clipa. n timp ce baiatul o privea, mai tipa o data si se prabusi lapamnt. Bratele i fluturara prin aer cteva secunde, apoi si lestrnse pe lnga corp, aducndu-si genunchii la piept si rostogolinduse deznadajduita pe scndurile uzate din lemn. Baiatul se ridica de la locul lui si tsni n fata clasei, ngenunchind lnga ea. Dar cnd ntinse mna s-o atinga, ea tipadin nou si se trase napoi, doar pentru a se prabusi o clipa maitrziu, cu hohote isterice. Cnd ambulanta veni s-o ia, mai suspina nca, mai tipanca. Baiatul privi masina ndeprtndu-se, dar si dupa ceaceasta disparu, tipetele si suspinele i struir n memorie. Poate ceilalti elevi din clasa ar putea uita suferinta la carefusesera martori n ziua aceea. Nu nsa si el.

Judith Sheffield simti obisnuita crampa n stomac n momentul n care soneria anunta sfrsitul orelor. Tot ce-i mai ramnea de facut era sa mearga la locul de parcare, rugndu-se, ca de obicei, s-si gaseasca si astazi cauciucurile masiniiumflate si toate ferestrele ntregi. Ziua n sine nu fusese prearea. Amndoua orele mersesera bine, ceea ce de fapt nsemna, si reaminti ea cu mhnire, doar ca neplacerile fuseseranensemnate. Cel putin astazi nu se batuse nimeni n clasa. Dupa doi anide predat n partea de est a orasului Los Angeles, Judith considera asta o victorie. Si totusi, faptul ca acceptase sa predean timpul perioadei de vara fusese o greseala. Ar fi trebuit safoloseasca vara pentru a se relaxa, rentineri si pentru a sepregati pentru haosul mult mai mare al anului scolar obisnuit. Dar se lasase tentata de banii n plus si si facuse iluzii ca elevii din timpul verii vor fi mai interesati dect cei care senghesuie n timpul unui semestru obisnuit. Adevarul - pe care ea l stia foarte bine - era ca eleviisezonului estival se aflau acolo deoarece credeau ca n timpulverii cursurile sunt mai putin exigente. n cele din urma sedovedise c aveau dreptate, deoarece, pe masura ce energialui Judith secase treptat n lunile iulie si august, ea ncepuses se eschiveze, ignornd lucrari nepredate si lipsind de la

John Saul obisnuitele meditatii de dimineata. Pe masura ce caldura si smogul din Los Angeles deveneau tot mai apasatoare, ncepuse chiar sa scurteze cea de-a doua ora, dornica sa sentoarca n micul ei apartament din Redondo Beach, s-siscoata hainele si apoi sa-si petreaca dupa-amiaza ntinsa lasoare pe plaja, ascultnd zgomotul valurilor si ncercnd sa seconvinga ca i va fi mai usor sa predea n Los Angeles pemasura ce va cstiga mai multa experienta. i era din ce n ce mai greu sa se convinga. Clopotelul suna si copiii se revarsara pe coridoare ca otoaleta care da pe dinafara. Judith si reprosa cruzimea comparatiei, apoi se hotar ca nu-i pasa - ncerca sa fie o profesoara buna, sa manifeste interes pentru elevi, dar daca lornu le pasa, de ce i-ar pasa ei? Si, de fapt, ce putea facecu adevarat? Ar putea ncerca sa se implice mai mult. Si o va face. n urmatoarele sase saptamni se va relaxa, iar pe lamijlocul lui septembrie va fi pregatita, cautnd noi modalitatide a atrage interesul copiilor, scotocind n bugetul scolii dupabanii necesari pentru noi carti. Poate ca n toamna aceasta vaorganiza chiar un grup de desen pentru a face ca sala de clasasa arate mai putin posomorta. L-ar putea convinge pe tatallui Bobby Lansky s-i dea niste ipsos - la urma urmei Bobbyfusese cel care azvrlise banca si facuse o gaura n perete - eansasi urmnd sa aduca pizza pe care ar folosi-o ca momealapentru a-i convinge sa vina pe ctiva din elevii mai buni. Astepta pna cnd se stinse zgomotul ultimilor copii, termina de aranjat hrtiile de pe masa, apoi iesi din clasa ncuindusa n urma ei. Se uita cu atentie pe coridor, care pareaparasit, si si spuse ca astazi nu vor fi probleme - era ultimazi a semestrului de vara si probabil ca si cei mai ndrjiti scandalagii vor fi fost nerabdatori sa paraseasca cladirea.

SOMNAMBULII Dar, pe cnd se ndrepta catre scara din spate, i se paru caaude un trsit usor. ngheta ascultnd. Un chicot cu ecou malitios plutea pe coridor. Se ntoarse si porni catre scara principala, aflata la celalaltcapat al coridorului. Grabi pasul si, instinctiv, si apuca cu putere geanta greade piele, strngnd cu o mna cureaua de umar, n timp cecealalta atrna protector peste clapa posetei. n spatele ei auzi un fluierat usor si se stapni cu putere sanu o ia la fuga. Un alt fluierat, domol si seducator, rasuna pe coridor, iarJudith si simti fata nrosindu-se puternic. Trebuia sa se fi obisnuit pna acum cu aceste suieraturi delup - le auzea n fiecare zi. n majoritatea cazurilor le ignorapur si simplu. Dar astazi, pe coridorul parasit de la etajul al treilea, sunetul avea o nota ru-prevestitoare. n capul scarilor ezita, refuznd sa priveasca napoi; arunca doar o privire furisa n casa scarii. Nimeni. ncepu sa coboare, cu repeziciune, tinnd o mna pebalustrada. Ajunsese la primul cot si ncepu sa coboare celecincisprezece trepte care duceau la etajul al doilea, cnd auzideodata alt suierat. Doi baieti pe care nu-i recunoscu pasira n cadrul larg alusilor duble de la etajul inferior. Se uitau la ea, zmbindbatjocoritor. Desi Judith stia ca nu aveau mai mult de saptesprezecesau optsprezece ani, privirile lor pareau mult mai mature, aparitia lor greoaie n usa avnd un aer rauvoitor. Judith se opri si teama obisnuita puse din nou stapnire peea. Degetele i se nclestara pe cureaua gentii si si continuancet coborrea.

John Saul Unul din baieti fluiera din nou, n timp ce celalalt simngie sugestiv vintrele. -Am ceva pentru tine, draguto, spuse el. Vrei sa vezi? Judith nu raspunse. Ajunse la capatul scarilor si ncerca sa coboare la etajul inferior. Baiatul mai solid facu o miscare s-o opreasca. -Nu vrei sa te distrezi? ntreba el, cu o voce cntata n care se simtea amenintare. Judith cauta nnebunita n minte. Ar putea tipa, dar nu era nimeni s-o ajute. Si daca cineva i-ar auzi strigatul, oare s-ar repezi s-o ajute? Putin probabil. Ar putea ncerca sa fuga n sus, dar o dovada de frica n-ar face dect sa-i atte pe baieti, facnd din ceea ce ar fi putut fi un joc ceva mult mai grav. nainta din nou, gndindu-se la lectiile nvatate vara trecuta, dupa primul an ca profesoara aici. -Daca nu va suparati, spuse ea, facnd efortul s-si mentina vocea ferma, as vrea sa ajung la sedinta. Nu era nici o sedinta, dar cel putin baietii ar putea crede ca este asteptata undeva. Al doilea baiat se ndrepta spre ea. -Am ceva care ar vrea sa faca cunostinta cu tine. Cnd era gata s-o atinga cu mna, Judith se nvrti, desprinzndusi geanta de pe umar si rotind-o cu putere. Se opri, iar geanta lovi capul baiatului, greutatea celor zece fisicuri de cte 25 de centi pe care le tinea ntotdeauna nauntru dndu-i destula forta pentru a-l izbi pe adolescent de perete. In timp ce pretinsul ei agresor urla de durere, iar prietenul lui se holba la Judith cu gura cascata de surpriza, ea o lua la fuga, repezinduse n jos pe scari si apucndu-se de balustrada pentru a-si mentine echilibrul. -Prinde-o! l auzi pe unul din ei strignd cnd ajunse la parter.

SOMNAMBULII Pasi tropair pe scari. Alerga pe coridor lund-o la stnga, spre usa laterala care dadea n parcarea facultatii. Cnd ajunsela usa, si auzi urmaritorii care goneau pe coridor dupa ea. mpinse cu putere usile, rugndu-se sa fie cineva prinpreajma - oricine. n parcare erau cteva masini, dar nu se vedea nimeni. Se poticni pe scari, scotocindu-se n geanta dupa chei, apoi o lua la goana spre masina. mpinse cu putere cheia nbroasca tocmai cnd urmaritorii ei ieseau ca o explozie dincladire, o suci cu violenta si reusi sa deschida usa. Prbusindu-se nauntru, nchise usa cu o miscare brusca si o bloca chiar n momentul n care baietii ajunsera la masina. Cnd puse cheia n contact baietii ncepura sa zgltiemasina - o Honda Civic micuta pe care o avea de cinci ani. O clipa motorul scrsni n gol, apoi porni, iar ea apasa cuputere pe acceleratie, pornind brusc motorul. Baietii rdeau acum, iar masina se zgltia nebuneste. Fara sa rosteasca vreun cuvnt, Judith accelera si debloca frna. Honda tsni, iar atacatorii se dadura napoi. Judith cotibrusc, ndreptndu-se catre poarta parcarii, si deodata baietiialergara la alta masina, un Chevrolet scund vopsit ntr-unrosu stralucitor, ca un mar glasat. Cnd Judith iesi din parcaresi o lua la stnga spre autostrada, aflata la un kilometru sijumatate spre vest, Chevrolet-ul porni imediat n urma ei. Aveau de gnd sa se tina dupa ea pna acasa! Gndind cu repeziciune, Judith coti repede la dreapta, trecu de doua cvartale, apoi o lua la stnga si din nou ladreapta. Chevrolet-ul rosu se afla n urma ei att de aproape, nctera sigura ca aveau s-o loveasca. Dar, n momentul n carecoti din nou, agresorii ei si dadura probabil seama ncotro sendrepta. Dupa blocul din fata se afla cladirea joasa a circumscriptiei de politie, cu cteva masini n fata. La coltul urmator

John Saul Chevrolet-ul coti si disparu n traficul de pe Whitier Boulevard. Tremurnd, Judith trase masina n fata sectiei de politie, opri motorul si ramase asa cteva minute, pna cnd respiratia i reveni la normal si teama ncepu sa i se domoleasca. n sfrsit, cnd minile ei reusira sa apuce volanul fara satremure, porni din nou motorul si o lua spre casa. Dar pe cndcotea spre autostrada ndreptndu-se spre plaja, si daduseama ce se ntmpla cu ea. Desi avea doar douazeci si sase de ani, ncepea sa se simtaepuizarea. Nu-i mai pasa de elevii ei; nu se mai putea deranjanici macar sa informeze politia de ceea ce se ntmplase. Traficul nainta ncet pe ntinderea larga a autostraziiSanta Monica. n departare, acolo unde ar fi putut vedea colinele care nconjoara bazinul Los Angeles, astazi se afla doarun val maroniu ntunecat de smog, la fel de greu si de dezgustator ca si dispozitia ei. Zilnic, n urmatoarele sase saptamni, se va gndi cu o groaza din ce n ce mai mare la aceaprima zi de scoala. si propusese sa devina profesoara, nu gardian. O ora mai trziu si lasa masina n garajul aflat la subsolulblocului n care locuia, despartit de plaja de un cvartal, si intran micul ei apartament. Avusese de gnd sa stea aici doar temporar, dar parea evident ca si va petrece aici tot restul vietii. Cusalariul ei nu avea nici o sansa s-si poata cumpara vreodata ocasa n sudul Californiei si, peste tot, chiriile se aflau ntr-ocrestere ametitoare deocamdata se afla la adapostul contractului de nchiriere, pe care l va rennoi saptamna aceasta, spernd ca anul viitor controlul chiriilor sa ajunga si n zona ei. Daca nu se va ntmpla asa si chiria va creste din nou, va trebui s-si gaseasca o colega de camera - poate chiar doua. Descuie usa glisanta a holului si si lasa geanta grea pemasuta de cafea. Pe cnd intra n bucatarie sa caute o Coca, ncepu sa sune telefonul, si se hotar sa lase robotul sa

SOMNAMBULII raspunda. Probabil ca era unul din baietii care o urmarisera, sunnd acum ca s-o hartuiasca n continuare. si spuse n gnd ca va trebui s-si schimbe numarul de telefon, fara s-l mai nregistreze public. Dar peste un moment, pe masura ce se derula banda si o voce pe care nu o mai auzise de ani de zile ncepu sa vorbeasca, smulse receptorul. -Matusa Rita? ntreba ea. Chiar dumneata esti? -Judith! exclama Rita Moreland. Am crezut ca nu esti acolo. Voiam sa-ti las un mesaj. -Nu mai raspund la telefon pna nu stiu cine e, spuse Judith. Rezemndu-si receptorul de umar, deschise frigiderul siscoase o Coca. -Am avut o zi grea. -O, Doamne, murmura Rita Moreland, scuzndu-se. Daca e cazul, pot sa sun mai trziu. -Nu! protesta Judith. Doar ca a fost ultima zi a semestrului de vara si s-a ntmplat ceva. Douazeci de minute mai trziu, dupa ce terminase deja oCoca si deschisese alta, Judith si dadu seama ca tocmai se eliberase de toate problemele destainuindu-le unei femei pecare nu o mai vazuse de aproape zece ani. Desi i spuseseRitei Moreland matusa" toata viata, cei din familia Moreland nu-i erau rude deloc, ci vechi prieteni de familie. -Iart-m, spuse ea. Cred ca pur si simplu aveam nevoiesa vorbesc cu cineva acum si, din ntmplare, ai sunat tu. Sinici macar nu te-am ntrebat de ce. Rita Moreland rse usor, cu un sunet ciudat ca de clopotei, care o purta pe Judith napoi, n copilaria ce-i parea attde ndepartata n timp si spatiu. -De fapt, spuse Rita, poate ca soarta m-a facut sa sunastazi. Am o problema si sunt disperata. Si m-am gndit latine. Daca o sa spui nu, adauga ea repede, crede-m, o santeleg perfect.

John Saul Judith se ncrunta, dezorientata. -Doamne, ce e? ntreba ea. Stii ca daca pot face ceva pentru dumneata si unchiul Max... -Vai, nu, o ntrerupse Rita. Nu de noi e vorba. De scoala. Avem un loc pentru o profesoara de matematica. Biata Reba Tucker e n spital... -Doamna Tucker? spuse Judith surprinsa. Reba Tucker i fusese profesoara si si aduse aminte de ea cu drag. -Stiu ca e foarte trziu, continua Rita grabita, si ca ai deja un post, dar ne chinuim ngrozitor sa gasim pe cineva. Rita Moreland continua sa vorbeasca, dar Judith asculta numai pe jumatate ce spunea ea. n cele din urma o ntrerupse: -Matusa Rita? ntreba ea. Cum mai arata acum Borrego? E atta timp de cnd am fost pe-acolo. Rita Moreland se opri o clipa, apoi, din nou, rsul ei de clopotei se auzi pe fir. -E la fel, spuse ea. Aici, n New Mexico, lucrurile nu se schimba prea repede, stii si tu. Suntem cam aceiasi dintotdeauna. n clipa aceea Judith Sheffield se hotar. -Accept postul, matusa Rita, spuse ea. Jed Arnold statea ghemuit pe locul soferului din Fordul sau vechi de zece ani, batnd nerabdator toba cu degetele pe volan. Radioul urla, dat pe singurul post cu un semnal destul de puternic pentru a se auzi din Santa Fe pna n Borrego. Transmitea muzica western si country douazeci si patru de ore pe zi, dar el era de parere ca era mai bine dect deloc. -Poate ca Jeff n-o sa vina, spuse Gina Alvarez, ntinznduse sa dea radioul mai ncet. Era ghemuita pe locul de lnga Jed, cu capul sprijinit de umarul lui. Pe bordul masinii se aflau resturile unui hamburger

SOMNAMBULII si ale unei bauturi, si cnd Gina simti o apasare pe umar, ntinse mna, lua ultimul cartof si i-l ndesa lui Jed n gura. -O sa vina, i spuse Jed, mestecnd cartoful. Trebuia sa ia si niste bere. Gina se ncorda, apoi se aseza n capul oaselor si se muta n partea cealalta a masinii, aruncnd o privire rapida spre bancheta din spate, unde Heather Fredericks se giugiulea cu Randy Sparks. -N-ai spus ca o sa aduca cineva bere, spuse ea cu un ton de repros. Jed i zmbi n felul lui impertinent si pe jumatate batjocoritor care facea ntotdeauna ca inima s-i bata cu putere. -Daca ti-as fi spus, n-ai fi venit, nu-i asa? Gina ezita, apoi scutura din umeri. -Poate, ocoli ea raspunsul. Poate ca da, poate ca nu. -N-ai fi venit, declara Jed pe un ton sigur de el. Mi-ai fi tinut o predica despre efectele daunatoare ale alcoolului si apoi mi-ai fi nchis usa n nas. -Nu-i adevarat, i-o ntoarse Gina. De ce se poarta toata lumea de parca as fi o sfnta? -Pentru ca esti, i raspunse Heather Fredericks din spate, eliberndu-se din bratele lui Randy si ncheindu-se la bluza. -Nu-i adevarat, protesta Gina. Dar ce-o sa se ntmple daca ne prinde cineva? Jed ofta mimnd exasperarea. -N-o sa ne prinda nimeni, i spuse. Tot ce facem e sa iesim si sa ne plimbam putin pe autostrada, dupa care mergem n sus pe canion si bem cteva beri. Ce-i mare lucru? Gina reflecta si apoi hotar ca poate avea dreptate - poate nu era mare lucru. Cam toate cunostintele ei - n mod sigur toti prietenii lui Jed - si luau vreo doua ladite si aproape n fiecatre weekend mergeau n canionul Mordida. Si de fapt nici nu faceau nimic ru. Se duceau doar sa noate, apoi stateau mpreuna pe plaja, ascultnd radioul si discutnd. Si

John Saul daca nu se ducea cu ei, tot ce-i ramnea de facut era sa stea acasa cu surioara ei, uitndu-se la televizor. Maica-sa s-ar nfuria daca ar afla, dar era vineri seara si va avea de lucru la bar cel putin pna la unu noaptea. Ora lacare Gina va fi acasa n pat, dormind. O pereche de faruri luminara reclama de pe peretii urti, portocalii, din fata si se auzi sunetul puternic al unui claxonn momentul n care Jeff Hankins trase Plymouth-ul lui vechilnga Ford. Lasa motorul sa mearga, amenintator, apoi istriga lui Jed: -Tot mai crezi ca rabla asta ma poate lua? Jed chicoti, apoi porni si el motorul Ford-ului. -Nu putem afla dect ntr-un singur fel, nu? striga si el. n timp ce ncerca sa dea n spate, masina zvcni napoi cu destula forta ca s-o arunce pe Gina de bordul masinii. Ea se mpinse napoi pe scaun si si trase centura n jurul taliei. -Ce s-a ntmplat? o necaji Jed. Crezi ca am uitat sa conduc? -Cred ca n cazul n care ai sa rstorni masina, as vrea sa ramn unde sunt, i spuse Gina. Iesira din parcare si o clipa mai trziu Jeff Hankins si trase masina lnga Ford. -La canion? ntreba el. -Te-ai prins, i raspunse Jed. Oricnd esti gata. Jeff dadu din cap, apoi porni brusc motorul si masina lui tsni nainte, cu cauciucurile scrsnind. O secunda mai trziu, Jed apasa pedala de acceleratie a Ford-ului. Tocmai cnd se pregatea sa treaca n viteza a doua, l ajunse din urma pe Jeff, dar cnd reusi, masina acestuia o lua din nou nainte. -La naiba, zbiera el. Ce dracu' i-a facut? -I-a bagat un carburator nou, spuse Randy din spate. Pe un dolar ca te ia. Jed forta motorul si schimba din nou viteza, dar Plymouth-ul se afla mult naintea lui, facndu-i semne, batjocoritor, cu

SOMNAMBULII farurile din spate, pe cnd iesea n goana din oras. Pe distantade un kilometru si jumatate drumul era drept, apoi cotea ladreapta si dupa nca vreun kilometru si jumatate se bifurcaspre canion. Jed ncepu sa rnjeasca de ndata ce zari un drumlaturalnic n fata. -Am pornit! striga el, apoi apasa cu putere frnele si rasuci volanul. Masina se nvrti, apoi parasi soseaua si tsni pe un drum murdar care se desprindea din cel principal. Randy Sparks se ntoarse si vazu Plymouth-ul disparnd n departare. -Ei, ce dracu' faci? ntreba el. -O iau pe scurtatura! Jed rasuci volanul, strngndu-l cu putere, n timp ce Ford-ul se tra greoi pe drumul accidentat. -Esti nebun? O s-o faci praf. Se izbira de o ridictur si masina bufni surd cnd suspensiile atinsera pamntul. n momentul acela un zgomot asurzitor umplu noaptea. -O, Doamne, murmura Jed. S-a dus toba. Masina si pierdu directia pe drumul denivelat, sasiul izbindu-se cu putere la fiecare cteva secunde. n departare, Gina vazu Plymouth-ul lui Jeff Hankins cotind pe drumul principal. l vazu si Jeff, micsora viteza si ambreie motorul. Fara toba, zgomotul tevii de esapament se nteti, dar masina tsni nainte. Cnd, un minut mai trziu, ajunse din nou pe drumul principal, Jed se afla doar la zece metri n fata celeilalte masini. Rasuci volanul nca o data si masina derapa. Cauciucurile de pe partea dreapta prsir soseaua, izbira pietrisul din afara carosabilului si n cele din urma intrara n santul de lnga drum. Volanul se desprinse din strnsoarea lui Jed si continua sa se nvrteasca.

John Saul Lovindu-se, masina se dezechilibra, se rostogoli si rmase cu rotile n sus, nvrtindu-se ncet. Cnd motorul se opri, se ls brusc linistea, urmata de un scrsnet de cauciucuri n clipa n care Jeff Hankins frna sa opreasca. Un moment mai trziu Jeff si prietena lui, JoAnna Garcia, se aflau n sant, uitndu-se paralizati la ceea ce mai ramasesedin Ford. -Heather! tipa JoAnna, recpatndu-si n cele din urmavocea. Gina! O, Doamne, Dumnezeule. Ati patit ceva? -Deschide usa, mormai Gina. Era nca legata de scaun, suspendata n pozitia inversa, capul atingndu-i acoperisul masinii. Bjbi dupa centura, odesfacu si cazu gramada chiar pe plafon. JoAnna se lupta cuusa deteriorata. Cu una din balamale deja rupta, usa scrti aprotest, apoi cazu n sant. O clipa mai trziu, Randy Sparksreusi sa forteze si usa din spate, si cei patru tineri ncepura sase trasca afara din epava. Heather Fredericks se taiase la mna dreapta si avea uncucui, iar mna stnga a lui Randy Sparks sngera, dar altminteri nu pareau a fi raniti. -Ce dracu' ai vrut sa faci? ntreba Jeff, pe masura ceusurarea ca prietenii lui scapasera facea loc mniei. Ai fiputut sa te omori si pe tine, si pe ceilalti! Jed Arnold abia auzi cuvintele lui Jeff. Se uita cu durere la ce mai ramasese din masina. Parca-l auzea deja pe taica-sautipnd la el. Tatal lui nu dorise deloc ca el s-si cumperemasina, iar acum... Gndurile i fura ntrerupte de sunetul tnguit al uneisirene. si ridica privirea si zari scnteind luminile rosii sialbastre ale unei masini de politie care strabatea ntunericulvenind spre ei. Jed se afla singur n mica sectie de politie din subsolulPrimariei, asteptnd ca tatal lui sa vina sa-l ia. Prietenii lui

SOMNAMBULII plecasera cu o ora nainte, Randy Sparks, Gina si Heather dusi la spital pentru ngrijire, iar Jeff si JoAnna trimisi acasa. Dar Jed astepta nca. Taica-sau lucra n schimburi la rafinarie si nu iesea dect dupa miezul noptii. Jed ncercase din rasputeri sa-l convinga pe Billy Clark s-l lase sa plece, dar ajutorul de serif nu facuse dect s-l priveasca cu raceala. -Era ct pe-aci sa mori si sa omori si alti trei pusti n seara asta, corcitura nenorocita. Ochii lui Jed sclipira cu o furie retinuta la auzul termenului, dar tacu din gura. -Chiar crezi ca am de gnd sa-ti dau drumul? continua politistul. Ne-ai facut destule necazuri pna acum, dar de data asta nu scapi. i luase amprentele, l fotografiase, apoi l ncuiase n singura celula a sectiei, n timp ce el scrisese raportul si o citatie mpotriva lui Jed, pentru sofat imprudent si punerea n pericol de vieti omenesti. n celula, Jed astepta n tacere, pna cnd tatal lui aparu n sfrsit, putin dupa miezul noptii. Fara s-si vorbeasca, Jed semna pentru a-si lua lucrurile si nu arata nici o urma de emotie cnd taica-sau l scoase din sectie si l conduse acasa. n aceeasi tacere l asculta pe Frank Arnold tinndu-i predici despre ct de mare era prostia pe care o facuse si spunndu-i c-si poate lua gndul de la repararea masinii. n cele din urma se culca, dar nu adormi. Rmase treaz, amintindu-si cuvintele lui Billy Clark si stiind ca acesta spunea cu voce tare ceea ce aproape toata lumea din Borrego gndea. El, Jed Arnold, nu era alb, nu era nici indian. Era altceva, ceva ntre amndoua. Uneori - ca acum - se simtea de parca nu si-ar fi gasit locul nicaieri.

John Saul Tocmai n momente ca acestea, noaptea trziu, cnd era singur, furia retinuta dinauntrul lui ameninta sa izbucneasca la suprafata. Tocmai n momente ca acestea se ntreba daca n-ar fi posibil ca mnia lui sa se reverse si sa poata chiar omor pe cineva. Sau poate chiar sa se omoare pe sine. Stia foarte bine ca si asta era o posibilitate.

9, La o saptamna dupa telefonul Ritei Moreland, JudithSheffield se afla n drum spre Borrego. Imediat dupa discutieavusese un moment de panica, ntrebndu-se daca nu segrabise sa accepte oferta, dar n dimineata urmatoare, cndpentru prima data dupa luni de zile se trezise cu sentimentulca astepta cu nerabdare ziua, n loc sa se ngrozeasca, si daduseama ca facuse alegerea potrivita. n urmatoarele cinci zile se ocupa de detaliile plecarii. Fu surprinzator de simplu. Proprietarul se simti de faptusurat cnd i spuse ca nu mai dorea sa-si rennoiasca contractul - avea trei oameni dispusi sa plateasca o chirie multmai mare dect Judith. Iar noul chirias, nerabdator sa se mute ct mai repede cu putinta, accepta pe loc sa cumpere mobilalasata de Judith. O lasa pe toata, mpachetndu-si numai hainele silucrurile personale n cufarul pe care-l folosise ca masuta decafea si trimitndu-si nainte cu vaporul cartile si discurile. Momentul de care se temea cel mai mult - cel n care i spuse lui Floyd Morales ca nu va semna contractul pentruanul urmator - se dovedi a fi aproape la fel de simplu. -n mod sigur nu-mi faci viata mai usor, comentasedirectorul. Dar nu pot sa spun ca te condamn. Mam gndit sieu de foarte multe ori sa plec dracului de aici.

John Saul Judith si ridicase sprncenele, dar Morales daduse doardin umeri. -Ce pot sa fac? Am crescut aici... familia mea locuieste aici poate ca simt ca le datorez ceva. Dar apoi privirea i alunecase spre fereastra si spre terenul de joaca plin de hrtii si mprejmuit ca o nchisoare, care se ntindea dincolo de biroul lui. -Nu stiu, meditase el. Uneori totul pare lipsit de speranta, n cele din urma, si ridicase capul, relundu-si vioiciunea lui obisnuita. -Dar mai exista copii care au nevoie de o educatie si o merita. Asa ca nu pot sa renunt si sa plec. Judith simti ntepatura cuvintelor lui. -Asta crezi? Ca renunt? Ca dau bir cu fugitii? Morales si ceruse scuze imediat. -Binenteles ca nu. Faci exact ce am facut si eu cnd am venit aici dupa facultate. Te duci acasa s-i ajuti. Nimeni nu te poate condamna pentru asta. i ntinsese mna. -Sunt norocosi sa te aiba pe tine. Stii sa te porti cu copiii. Judith zmbise cu amaraciune. -De-ar fi adevarat. -Este, insistase Morales. Stiu ca a fost greu, dar fata de majoritatea profesorilor, ai avut mai putine neplaceri cu copiii. Ai facut n asa fel nct cel putin sase dintre ei sa-si schimbe parerea. I-ai pastrat la scoala tocmai cnd erau pe punctul de a renunta. -Sase, repetase Judith. Din cte sute? Totusi, nu mi se pare prea mult. Oricum, cnd iesise pentru ultima data din scoala, simti o acuta senzatie de regret. Erau ctiva elevi - nu prea multi, dar totusi ctiva - de la care ar fi dorit sa-si ia rmas-bun.

SOMNAMBULII n dimineata urmatoare, cnd citi despre ncaierarea unorbande din noaptea precedenta si afla ca unul dintre cei maibuni elevi ai ei nu-i supravietuise, se evapora si ultimul regret. Acum, n timp ce parcurgea ultimii optzeci de kilometride la nord de Autostrada Interstatala 40, strabatnd fsia ngusta de pamnt ce desparte rezervatia Navajo, la vest, detinuturile apasilor, la est, nca avea siguranta ca facuse ceeace trebuie. Cerul din New Mexico, o imensa ntindere de un albastru stralucitor care parea - ntr-un mod neverosimil - sa se fimarit si mai mult dect si-l amintea din copilarie, se desfasuradeasupra ei, facnd ca pna si podisurile ce se naltau dindesert sa para pitice. Se simti tentata sa o ia pe alt drum, de o ora si ceva, pentru a vizita n treacat ruinele imense de la Chaco Canyon, darcnd ajunse la bifurcatie, se razgndi, dintrodat, nerabdatoare sa revada Borrego. Borrego. Orasul n care crescuse, dar unde nu se asteptase sa maivina vreodata, cel putin pna saptamna trecuta. Trecu de ultima ridictura a desertului care se unduia usor si trase masina la marginea drumului, parca Honda pe portiunea necirculata si cobor din masina. Se sprijini de capota, uitndu-se la orasul ce se zarea n departare. Borrego ar fi putut fi frumos: ntins la poalele unuia dintre podisuri, se afla n apropierea intrarii n Canionul Mordida, un defileu ngust si adnc care, desi reprezenta doar oparticica din Marele Canion de la vest, avea o frumuseteunica, cu solul plat mpestritat de plopi si un fir de apa cecurgea potolit tot timpul anului. Orasul nu fusese ridicat pe malul rului, deoarece Mordida, ca toate apele din regiune, se putea transforma ntr-untorent furtunos doar n cteva minute, alimentat de ploiletorentiale ce se puteau dezlantui din cerul desertic ntr-o clipa.

John Saul Mordida nu mai era totusi o amenintare pentru oras; orasul fusese ferit de inundatii rapide de mai bine de cincizecide ani, de cnd peste una din strmtorile canionului se construise un mic baraj ce alimenta cu electricitate rafinaria pecare o construise Samuel Moreland cnd descoperise petroln zona. Pentru ca asta era de fapt Borrego - un oras petrolier. Darnu unul nfloritor ca orasele din Texas. Nu, Borrego era unsatuc n care traiau muncitorii de la rafinarie, mpreuna cu ceide la sonde si cu echipele care se ocupau de baraj. Deoarecerezervele de petrol ale orasului fusesera ntotdeauna reduse, tot asa fusesera si perspectivele orasului, care atinsese apogeulimediat dupa construirea barajului si a rafinariei. De atunciintrase n declin. Familia Sheffield se mutase de la Borrego laLos Angeles tocmai din acest motiv, cnd Judith avea saisprezece ani. Acum, clipind din pricina soarelui orbitor, reusisa desluseasca cladirile vechi care alcatuiau orasul. Un strat de praf parea ca se ntinde peste Borrego, strat pecare nici ploile furtunoase ale desertului nu pareau a-lndeparta, de parca orasul ar fi ignorat cu buna-stiint peisajulnconjurator, rosu impresionant, portocaliu si cafeniu, si s-arfi temut de domul nesfrsit, de un albastru cobalt, al cerului de deasupra. Borrego parea a se ghemui defensiv la pamnt, multe din vechile sale cladiri de chirpici fiind de mult nlocuite de conglomerate de culoarea cenusei ale caror acoperisuri din metal sau asfalt mai mult absorbeau dect reflectau dogoarea verii. Privirea lui Judith aluneca spre culmea podisului si pentru o clipa si imagina ca vede cu adevarat micul KokatiPueblo. Spera ca cel putin acesta nu se schimbase nca, dardupa ce vizitase ieri podisurile Hopi si vazuse aceleasi caseconstruite din blocuri cenusii, cu acoperisul de tabla, locuitede att de multi indieni - care si lasasera minunatele lor pueblos prada intemperiilor -, ncepuse s-si piarda speranta.

SOMNAMBULII Era fara ndoiala posibil - daca nu chiar probabil - ca indieniiKokati s-si fi parasit vechiul sat pentru ceva ce nu era cunimic mai bun, ci numai nou. Se urca din nou n Honda, porni motorul si parcurse ceictiva kilometri ce-i mai ramasesera pna n Borrego. La vreodoi kilometri si jumatate n afara orasului, departe de sosea, rafinaria de petrol se nalta exact asa cum si-o amintea - unlabirint de conducte si piloni, cu un mic parc de cisterne nspate. Apoi urma scurtatura ce ducea spre canion - tot nepavat, ceva mai mare dect doua santuri gemene -ce strabateadesertul pna n punctul unde se despica podisul. n cele din urma, ajunse si n oras, al carui hotar era marcat de cladirea scunda, urta, de culoare portocalie a parcariiA&W. Nu era una din cele noi - luminoasa si aerisita, cu mese si o tejghea cu fast-food - ci una n stilul vechi. Cu vreo doi chelneri adolescenti n uniforme demodate, tolaniti la o masa de picnic din marginea parcarii pustii. Judith se ntreba daca A&W ramasese si acum locul unde se ntlneau tinerii seara alergnd zgomotosi de colo-coloprintre masini, apoi gonind nebuneste prin ntuneric, fara nici o tinta, pentru a reveni n parcare peste cteva minute. Strada principala era neschimbata. Cele doua magazinerivale, aceleasi, se aflau fata n fata, unul din ele nvecinnduse cu magazinul de textile, celalalt cu farmacia si posta. Dincolo de ele erau cteva magazine noi pe care Judith nu lerecunoscu, iar altele vechi disparusera. Doua cvartale mai departe, fata n fata cu micul cinematograf ce era acum acoperit n ntregime de scnduri, seafla Cladirea Borrego - o constructie din caramida cu patruetaje, ce gazduia banca la primul etaj si birourile CompanieiPetroliere Borrego la etajele superioare. Initial, fusese destinata a fi prima din multele cladiri supraetajate menite sa deaasezarii nfatisarea unui orasel modern.

John Saul Dar Borrego ramasese si acum oraselul de provinciede odinioara, ghemuit n desertul nalt, ignorat complet deschimbarile ce afectasera granitele sudice. Si totusi Judith se bucura ca orasul se schimbase att de putin. n mod ciudat, se simti linistita cnd recunoscuctiva oameni ce sporovaiau n fata postei mici, cu feteleuscate de clima desertului dar cu trasaturile aproape neschimbate - ca si cele ale orasului -, doar mai profund marcate detimp si de natura dect cu zece ani nainte. Lasa n urma orasul, lund-o spre est, si dupa vreun kilometru si jumatate coti pe soseaua ce ducea la poalelepodisului si ale casei celei mari - o constructie imitnd stilulvictorian, ce se ridica ndrazneata n total contrast cu mprejurimile, nu chiar un conac, dar cu siguranta cea mai marecasa din oras. Batrnul Samuel Moreland o construise pentrusotia lui, ntr-o vreme cnd nimeni nu construia asemenea lucruri. Fiul sau Max si Rita Moreland locuiau nca aici. nconjurata de un plc de plopi mari care o adaposteau desoare si ascundeau de ochii privitorului cele mai stridentedetalii ornamentale, casa avea un aspect de trainicie si permanenta pe care Judith l admira. nalta si oarecum ngusta, parea a privi nspre desert cu o dezaprobare de fata batrna, ca si cum si-ar fi supravegheat din priviri mprejurimile cu undezgust abia disimulat. Judith trase Honda n fata casei, apoiintra n umbra racoroasa a plopilor. Chiar nainte de a fi urcatscarile nguste spre veranda, se deschise usa mare si RitaMoreland iesi afara, cu bratele deschise a bun-venit. -Judith? Chiar tu esti? Nu-mi nchipuiam ca o sa ajungi dect mine! Judith urca repede scarile si se trezi n bratele batrnei, apoi se trase napoi pentru a o privi bine pe femeia care-i tinuse cel mai bine loc de bunica. -Arati minunat, matusa Rita.

SOMNAMBULII Era adevarat. La saptezeci si doi de ani, Rita Moreland nuparea a avea mai mult de saizeci. Statura ei nalta, oarecumuscativa, era nca perfect dreapta, si era mbracata cu o fustasimpla de in si o bluza, asa cum o stia Judith dintotdeauna. Lagt avea un colier vechi din argint cu flori turcoaz, iar lamini cteva bratari, cele mai multe cu desene moderne Hopi. Parul, alb ca zapada, era rasucit ntr-un coc elegant, prins cuun pieptene de argint. Doar ochii, nsufletiti de placere, icontraziceau nfatisarea de un calm glacial. -Da, dar tu te-ai schimbat, i raspunse Rita. Ai crescut si esti la fel de draguta ca maica-ta. Desi, adauga ea, aplecndu-si capul cercetatoare, cred ca parul tau ncepe sa capete o nuanta putin mai nchisa. Judith zmbi. -E vrsta, matusa Rita. Unchiul Max e aici? Ochii Ritei se umbrira pentru o fractiune de secunda, apoi se luminara si clatina din cap. -Ah, nu - el e ntotdeauna la birou sau la fabrica. l stii pe Max - o sa munceasca pna cnd o sa cada din picioare, desi mi promite ntruna ca o sa se potoleasca. Si acum, haide nauntru. nainte ca Judith sa se mpotriveasca, Rita se si repezi pe scari n jos si trase din portbagajul Hondei unul din bagajele fetei. Sus, Judith admira cu o placere nestingherit camera pe care i-o alesese Rita. Era o ncapere mare pe colt - aproape ct doua camere, din moment ce turnul din coltul sudic al casei era ncorporat n ea. Avea un pat imens cu patru tablii, iar n turn se afla o canapea plina de perne si un fotoliu mare. Peretele rotunjit al turnului avea cinci ferestre, iar vederea, ncadrata de doi plopi, era o panorama a desertului si a podisurilor, orasul aparnd n fata ca o mica aglomerare de cladiri. -De aici poti vedea pe o distanta de optzeci de kilometri, i spuse Rita, citindu-i gndurile. Sigur ca ar fi si mai frumos

John Saul fara oras si far rafinarie, dar fara ele nu am fi nici noi aici, nu-i asa? Ridica una din valize pe pat si o deschise. -Hai sa despachetam. Pna atunci ar trebui sa se ntoarcasi Max si vom putea cu totii sa bem gin cu apa tonica. Judith nchise valiza cu un gest hotart. -Am o idee si mai buna, spuse ea. Hai sa lasam despachetatul pentru mai trziu, iar noi doua sa bem ceva chiaracum. A fost un drum lung. Lung, reflecta ea, urmnd-o pe Rita la parter, dar a meritat. Toate ndoielile ei se risipisera. Era fericita sa fie acasa. ntinsa pe un sezlong sub unul din plopi, sorbindu-si ncetcel de-al doilea pahar, Judith simti o stare de liniste si de confort cum nu mai traise de ani de zile. Rita o pusese la curentcu toate noutatile din ultimii zece ani, attea cte erau. Multi dintre cei cu care copilarise erau nca aici, casatoriti, majoritatea avnd cel putin un copil. Laura Sanders, careia ipromisese s-i scrie, dar nu o facuse niciodata, se ntorseseacum cinci ani, dupa ce absolvise o scoala sanitara si se angajase la Borrego High. Singura veste care o mhnise cuadevarat era moartea Alicei Arnold cu patru ani n urm. -Cum a reactionat Jed? ntreba Judith. Si-l reaminti pe baietel - care avea doar cinci sau sase anicnd l vazuse ultima data - cu pielea ntunecata a indienilorKokati, mostenita de la mama lui, si parul negru ca taciunele, dar cu ochii albastri, sclipitori, ai tatalui sau. si aduceaaminte de el ca de un copil fericit, interesat de tot ce vedea, plin de ntrebari, mereu dornic s exploreze canionul saupodisul. Judith statuse de multe ori cu el, de dou-trei orichiar n weekend, n timp ce Frank era plecat cu Alice, spernd s-i alunge ciudata melancolie prin calatoriile laSanta Fe, sau pe naltimile canionului din Utah. Lui Judith i

SOMNAMBULII facusera placere zilele acelea, cnd avusese grija de Jed, ducndu-l cu bicicleta la canion, cocotat pe sa n fata ei, saupe naltimile podisului, sa-si vada bunicul din Kokati. Jedprivea totul cu ochii lui stralucitori, vorbea ntruna, puneantrebari, ndemnnd-o sa exploreze mai departe. si pierdusemama cnd avea doar unsprezece ani... -A fost greu pentru el, o auzi pe Rita. El a gasit-o. ntr-unadin zile s-a ntors de la scoala, iar ea era acolo... Vocea i se frnse si amndoua tacura o clipa. -Acum ce face? ntreba Judith. Ce lucru groaznic pentruun copil la vrsta aceea. -E greu de spus, raspunse Rita. n multe privinteseamana bine cu mama lui. Mi-e teama ca ceva din el va ramne mereu necunoscut celorlalti. Ca si cum si-ar fi izolat o parte din sine. Privirile li se ntlnira. -Stii, e foarte greu pentru el aici, fiind pe jumatate indian. -Dar nu la fel de greu cum trebuie sa-i fi fost lui Alice, ncercnd sa traiasca n Borrego dupa ce a crescut n Kokati. Dupa ce s-a maritat cu Frank, tatal ei aproape ca nu-imai vorbea. -Stiu, suspina Rita. n felul lor, indienii pot fi la fel deplini de prejudecati ca si noi. Mai discutara o vreme si, n cele din urma, Judith aborda un subiect pe care l evitase - motivul rentoarcerii ei nBorrego. -Ce stii de doamna Tucker? ntreba ea. Ce mai face? nca o data, la fel ca atunci cnd o ntrebase de Max, un nor de ngrijorare trecu peste ochii Ritei Moreland, dar dedata asta persista. -Poate ca ar trebui sa pastrezi ntrebarea asta pentruGreg, ncepu ea. -Greg? exclama Judith. Vrei sa spui ca si Greg e aici? Rita o privi cu ochi mari.

John Saul -Vrei sa spui ca nu stiai? ntreba ea. Acum zece ani aveai o slabiciune asa de mare pentru el, nct m-am gndit ca asta ar putea fi unul din motivele pentru care te-ai ntors. Slabiciune, se gndi Judith. Prima iubire din viata mea, si lumea si-o aminteste doar ca pe o slabiciune." Si totusi, cu siguranta ca nebunie fusese. Greg Moreland - nepotul lui Max si al Ritei - si petrecea toate verile n Borrego, ntorcndu-se n fiecare primavara de la internat, impresionnd toate fetele din oras cu buclele lui blonde si barbia cu gropite, dar si cu subtilitatile lui complicate, lsndu-le apoi toamna cu inima zdrobita, n timp ce el se ntorcea n New England, mai nti pentru liceu, apoi pentru facultatea de medicina. n vara ce precedase ultimul lui an la Harvard, fusese rndul lui Judith sa se ndragosteasca de el. Nu ca el i-ar fi dat vreo atentie, n afara celor dou-trei dansuri de la balurile de sfrsit de saptamna, din sala sindicatelor. Dar fusese de ajuns pentru a se ndragosti de el - sau cel putin sa faca o pasiune -si cnd el a plecat, a fost convinsa ca va muri. Nu numai ca nu murise, dar facuse imediat o pasiune pentru altcineva - chiar si mai inaccesibil dect Greg - si nici macar nu se gndise la Greg n ultimii cinci ani. -Dar ce naiba face aici? ntreba ea. Nu stiu de ce, dar mi l-am nchipuit ntotdeauna deschizndu-si un cabinet foarte cautat n Park Avenue, n New York. Rita chicoti aprobator. -Nu pot sa neg ca si eu m-am asteptat tot la asta. Dar s-a dovedit ca ne-am nselat. A lucrat ntr-un spital din Boston, apoi s-a ntors aici vara pentru a mai analiza lucrurile si nu a mai plecat de atunci. Rita stralucea de mndrie, de parca Greg i-ar fi fost copil, nu nepot.

SOMNAMBULII -A nceput sa-l viziteze din cnd n cnd pe Bob Banning la clinica, dndu-i cte o mna de ajutor la urgente, iar la sfrsitul verii s-a hotart sa stea pna la Craciun. Asta a fost acum sase ani si el e nca aici. -Locuieste aici? -A, nu, raspunse Rita. Are o casuta n oras - nimic deosebit, judecnd dupa gusturile lui de altadata. Judith se ncrunta. -Dar are o multime de bani, nu-i asa? De ce nu si-a facut ceva nemaipomenit? Rita zmbi misterios. -De ce nu-l ntrebi chiar pe el? O sa vina la cina asta-seara. Judith o privi fix pe Rita o clipa, apoi si nclina usor capul. -Asta face parte dintr-un plan? ntreba cu cochetarie. Zmbetul Ritei se stinse. -As vrea sa fie asa, spuse ea ncet. Dar nu cred ca as fi mers pna ntr-acolo nct s-o bag pe biata Reba n spital. Lui Judith i pieri rsul. -Iarta-ma, spuse ea. N-am vrut sa... -Sigur ca nu, o linisti Rita. Judith nu mai spuse nimic, dar se apleca pe spate, destinznduse la caldura soarelui ce ncepea acum sa coboare spre apus. Multe lucruri din Borrego nu se schimbasera deloc. Dar la fel de multe, realiza ea brusc, se schimbasera. Pe neasteptate, gndurile i se ntoarsera la Alice Arnold si si propuse sa-l sune pe Frank a doua zi. Cte lucruri se ntmplasera aici, demult. Iar acum se afla din nou aici. -Cum te simti? ntreba Greg Moreland, desfacnd cu grija bandajul de pe bratul lui Heather Fredericks.

John Saul Heather gemu cnd tifonul se desprinse de pe rana, apoise destinse, dndu-si seama ca nu o durea deloc. Si totusi, taietura arata urt cu crusta sngerie si cele patru cusaturi pecare doctorul le facuse n urma cu o saptamna. -Bine, spuse ea. O sa ramna cicatrice? Greg zmbi ct se poate de linistitor. -As lasa eu o cicatrice unei fete asa de dragute? Heather rosi, fstcita de compliment, si clatina din cap. Greg ncepu sa ndeparteze cu grija sngele uscat, multumit ca rana se vindeca bine. Nici o umflatura care ar fi putut indica vreo infectie, iar marginile se mbinau perfect. ntr-o saptamna nu va mai ramne dect o urma foarte subtire, care va disparea si aceea peste o luna. -Ce-ai zice sa scoatem firele? ntreba el. Heather dadu din umeri, dar se ncrunta la gndul acesta, n timp ce Greg ncepu sa taie cu grija firele, desprinzndu-le apoi cu o penseta. Cnd termina, acoperi din nou taietura cu un pansament steril, apoi nlocui bandajul vechi cu unul nou. -Ce-ti face capul? ntreba el cnd termina. Te-ai lovit destul de zdravan. Ai dureri de cap? Ti se ncetoseaza privirea? Heather clatina din nou din cap. -Am luat aspirina vreo doua zile, dar nici macar nu s-a prea umflat. -n regula, spuse Greg, notnd ceva pe fisa lui Heather. Deci cam asta e pna saptamna viitoare, cnd ai sa poti scapa de bandajul asta. Heather se strmba. -Cui i pasa de bandaj? Oricum mama n-o sa ma mai lase sa ies doua saptamni. Si nici macar n-a fost vina mea. Greg se rezema de spatarul scaunului si o privi pe Heather ntrebator. Poate ca Heather avea dreptate, cel putin n cazul acesta. Fusese pe bancheta din spate a masinii lui Jed

SOMNAMBULII Arnold si nu buse. Dar apoi si aminti cele doua cutii de beredin masina lui Jeff Hankins. -Banuiesc ca nici nu aveai de gnd sa bei vreo bere, nu-i asa? ntreba el. Fata lui Heather capata o expresie mbufnata. -Poate ca nici n-am stiut ca era acolo. -Poate ca nu, o aproba Greg. Dar e aproape sigur ca ai stiut, si e nca si mai sigur ca ai fi baut mai mult dect ai voie daca ati fi ajuns cu totii la canion. Se apleca nainte si blndetea i disparu din voce. -Nu v-ati gndit nici o clipa ct de norocosi ati fost, nu-i asa? Heather ridica posomorta din umeri, dndu-si seama ca nu-l va putea prosti pe doctorul Moreland s-o convinga pe maic-sa sa n-o mai urmareasca. -Acum pot pleca? ntreba ea. Greg deschise gura ca si cum ar mai fi vrut sa spuna ceva, dar se razgndi. Dadu din cap, i spuse lui Heather sa-si fixeze o ora pentru saptamna viitoare, apoi o privi iesind. O fata care se ndreapta spre dezastru, gndi el. Ca attia alti copii din Borrego. Prea multe de facut nu erau, si nici nu prea aveau ce sa astepte. Majoritatea vor sfrsi ca parintii lor, castorindu-se prea tineri, avnd prea multi copii, petrecndu-si apoi viata n rulote sau n bloculete urte de beton, la fel cu cele n care crescusera. Greg vedea asta zilnic - vedea nemultumirea si nefericirea parintilor, vedea plictiseala si dezinteresul copiilor. Poate ca de asta se ntorsese n Borrego. Dorea sa schimbe ceea ce vedea acolo. Dar n anumite zile, ca de pilda astazi, cnd ncercase sa bage mintile n cap unor copii ca Heather Fredericks, se ntreba daca nu cumva si irosea timpul.

John Saul Copii ca Heather Fredericks si prietenii ei pur si simplunu pareau sa-l asculte, nu pareau sa nvete ceva. Si totusi, nu se putea opri sa nu ncerce. Ofta, si ridica privirile spre ceas, apoi ncepu s-sistrnga lucrurile de pe birou. Peste o or era asteptat acasa launchiul si matusa lui. Daca se grabea, avea timp sa facarepede un dus si poate chiar sa doarma o jumatate de ora. Chiar daca Judith Sheffield era tot att de draguta pe ctsi amintea el ca fusese cu zece ani nainte, avea sa fie o seara lunga.

Judith statea tacuta ntr-unui din fotoliile mari, captusitecu piele, care flancau caminul din sufrageria familiei Moreland. ncepea n sfrsit sa simta oboseala zilei petrecute pedrum si, desi s-ar fi putut probabil scuza cu o ora n urmapentru a merge la culcare, zabovea, ascultnd discutia dintreMax si Greg. Era evident ca Max era mndru de nepotul lui si Judithntelegea de ce. I se parea ca Greg si pierduse rafinamentulblazat afisat n perioada facultatii, iar trasaturile lui de o perfectiune aproape artificiala se mblnzisera usor odata cu trecerea anilor. Acum, la treizeci de ani, parul lui ntunecat numai era pieptanat cu perfectiunea de odinioara, iar ochii negricapatasera o adncime noua. Desi arata nca extrem de bine, nu mai parea sa fie nici constient, nici impresionat de asta. Parea mult mai interesat de munca lui dect de orice altceva, desi Judith observa ca ascultase cu multa atentie cnd ea l ntrebase pe Max despre planurile sale de viitor. Max nu mbatrnise la fel de elegant ca sotia lui n ultimiizece ani, constata Judith cu tristete. Fruntea i era puternicbrazdata, iar pielea fetei parea sa-si fi pierdut tonusul - cutede piele i atrnau la falci, n timp ce ochii i se afundaseraadnc n orbite. Iar dincolo de placerea lui evidenta de a ovedea, Judith crezu ca descopera o anumita ncordare, ca si

John Saul cum ar fi fost ngrijorat de ceva, dar nu dorea sa se gndeascala asta si nici sa-si mpartaseasca temerile altcuiva. Si totusi, dupa masa, ea insistase si, n cele din urma, el recunoscuse caerau ceva probleme la rafinarie. Desi facuse tot posibilul pentru a minimaliza situatia, ea ntelese ca ultimii ani, cnd preturile la petrol scazuser brusc, fusesera dificili pentrucompania lui. Trebuia sa faca fata unei datorii mari, iarrafinaria se deteriora n fiecare an. -Dar o sa se rezolve, o asigurase el n final. Afacerile cupetrol au oscilat ntotdeauna si vor continua s-o faca. Cenaiba, daca totul ar merge ca uns ctiva ani, probabil ca asncepe sa ma simt inutil si m-as apuca de altceva. Apoi, ca pentru a-si pune n evidenta dorinta de a schimba subiectul, ndreptase mna n directia lui Greg. -Ei, daca vrei sa afli ceva cu adevarat interesant, ntreabal ce face sus n canion. -Nu e mare lucru, spuse Greg. Unchiul Max ncearca sama faca sa par cel mai grozav de la Maica Tereza ncoace, darm tem ca nu sufera comparatie. -Ce anume nu sufera comparatie? -Ei, ti amintesti vechea ferma de acolo de sus? Judith dadu din cap, amintindu-si-o cu claritate. n copilarie, fusese unul din locurile cele mai misterioase si mai cautate de ea si de prietenii ei. Pe naltimile canionului, doarla vreo opt sute de metri mai jos de baraj, fusese o fermaabandonata cu cteva cladiri, printre care un vechi hambar si o baraca. Legendele despre ferma abundau, vechi povesti custrigoi pe care ea si prietenii ei nu mai oboseau sa le spuna. Ferma, de mult nelocuita si aproape n ruina, nu era folositape motiv ca era nesigura si de aceea devenise un loc preferatal aventurierilor de zece ani. Judith si aducea nca aminte de sentimentul fascinant al aventurii interzise pe care l dadea cataratul n podul pentrufn, de scrtitul acestuia -cnd se ruga sa nu cedeze scndurile

SOMNAMBULII sub ea, tremurnd la zgomotul fapturilor mici si nevazute cealergau peste tot si, mai trziu, falindu-se cu descoperirile ein fata copiilor mai mici, n timp ce le spunea ce loc ngrozitor era. -Deci ce-ai facut cu el? ntreba Judith. -L-a transformat n sanatoriu, anunta Max cu mndrie. Judith si nclina capul a ndoiala. -Sanatoriu? repeta ea nesigur. Nu cred ca nteleg. Greg clatina din cap. -Nu e chiar un sanatoriu, spuse el. E mai mult un azil, dar, de cnd am si ctiva pacienti n refacere care nu au unde sa se duca, toata lumea de aici a nceput sa-i spuna sanatoriu. Chiar si unchiul Max, care ar trebui s-si vada de treaba, adauga el, simulnd o privire catre unchiul lui. E doar un loc pentru oamenii care au nevoie de putina ngrijire medicala nimic de proportii, desigur -dar care nu au multi bani sau asigurare. -Ce dracu', e mult mai mult dect att, declara Max, ntorcndu-se s-o priveasca pe Judith. Radia si, n timp ce vorbea, energia si entuziasmul de altadata i revenira n voce. -Locul acela vechi statea acolo putrezind, iar Greg s-a gndit ce sa faca cu el. Are acolo cteva infirmiere si ctiva specialisti n terapie fizica, dar daca pici acolo din ntmplare, juri ca esti ntr-o statiune. Fiecare are camera lui si ti aduc si masa daca ai nevoie. Dar el s-a gndit cum s-o faca fara sa coste prea mult. E un loc nemaipomenit pentru cei care sunt prea bolnavi ca sa stea acasa, dar nu-si pot permite sa stea la spital sau ntr-un sanatoriu particular. -Se parea ca e nevoie de ceva intermediar, spuse Greg cu o expresie serioasa de data aceasta. Un loc placut pentru cei care fie urmau sa se faca bine destul de repede, fie nu mai puteau fi tratati si aveau nevoie de un loc confortabil unde s-si petreaca ultimele zile sau saptamni. Asa ca am nfiintat o

John Saul fundatie si l-am pacalit pe unchiul Max sa doneze pamntulsi cladirile. -Dar pui si tu o multime de bani, spuse Rita Moreland, vocea ei reflectnd aceeasi mndrie fata de Greg ca si a sotului ei un moment mai devreme. -Nu chiar att de mult, raspunse Greg. De fapt, mi-am petrecut o groaza de timp adunnd subventii, si merge destul de bine. Cred, adauga el, cu o sfiala neasteptata n glas, ca nu am facut dect sa ridic locul n care mi-ar placea sa stau eu nsumi. Judith tacu cteva clipe, apoi i veni n minte un gnd. -Doamna Tucker acolo se afla? ntreba ea. De data aceasta Rita dadu din cap, cu o expresie mai grava. -Ce s-a ntmplat cu ea? l ntreba Judith pe Greg. El dadu din mini a neputinta. -Unul din acele cazuri pe care nu le poti prevedea. A avut un atac. M-a luat prin surprindere - o tratam pentru artrita si o supravegheam ndeaproape. Tensiunea arteriala era buna si, cu exceptia artritei, parea a fi n forma foarte buna. Se uita la unchiul lui, cu o expresie exagerata de dezaprobare. -Nu era ca unii pe care as putea sa-i numesc, a caror tensiune e mult mai mare dect ar trebui sa fie, care au arterele aproape n ntregime astupate pentru ca mannca de saptezeci si cinci de ani ce nu trebuie si care sunt victime n asteptarea unui atac. -Nu-mi suna cunoscut, mormai Max, turnndu-si o alta portie de whisky din sticla deschisa de pe masuta de cafea din fata lui. Ridica paharul si i zmbi larg nepotului sau. -Subtiaza sngele, nu? ntreba el si dadu pe gt dintr-o nghititura tot continutul paharului. Greg si roti ochii, prefcndu-se ngrozit.

SOMNAMBULII -Deci, doamna Tucker parea sa se simta bine si, deodata, luna trecuta a avut un atac puternic de apoplexie. S-a ntmplat n timp ce era la ora si cred ca a fost destul de neplacut pentru copii. Nu si-au dat seama ce s-a ntmplat si n-au putut face nimic. Cu o clipa nainte le preda ceva, iar n clipa urmatoare era pe jos, n plina criza. Acum... Vocea i scazu si si desfacu minile ntr-un gest deprimat, de neputinta. Se pare ca nu-mi ramne altceva de facut pentru ea dect sa o fac sa se simta confortabil. Conversatia alunecase spre altceva, dar Judith asculta numai pe jumatate, gndindu-se intens la situatia trista a fostei ei profesoare. ncerca sa-si imagineze cum trebuie sa te simti ca prizonier, asa cum era doamna Tucker acum, incapabila s-si poarte de grija, incapabila sa comunice macar. Toata viata redusa la o camaruta n care astepta sa moara. n asemenea conditii, si nchipui Judith, un om trebuie sa se roage s moara n fiecare clipa, zi de zi. Era multa vreme de cnd ajunsese la ntelegerea faptului ca uneori e mai usor s mori dect sa continui s traiesti. Heather Fredericks statea ntinsa n pat, cu ochii pironiti n tavan. Nu stia de ct timp era treaza, nu stia nici macar ce anume o trezise. Stia doar ca se simtea perfect relaxata - chiar si durerea din brat, o pulsatie persistenta care o tot deranjase cnd se dusese la culcare mai devreme, parea sa fi disparut. Mintea i trecea de la una la alta, gndurile i pluteau lenese, imagini sterse aparnd din vreme n vreme, disparnd apoi din nou. Si deodata, de undeva de afara, auzi o voce. -Heather. Doar un singur cuvnt; nimic altceva Ramase nemiscata, cu ochii pironiti n tavan, asteptnd. Cteva clipe mai trziu, auzi din nou vocea:

John Saul -Heather, vino afara. Fara sa se gndeasca, Heather dadu la o parte cuverturile si se ridica. Nu avea pe ea dect pijamaua de flanela, dar nu se sinchisi sa se mbrace sau sa-si puna macar un halat nainte de a da ascultare vocii pe care o auzise. Parasi pur si simplu ncaperea, lipai desculta pe coridor si prin bucatarie, apoi iesi pe usa din spate, lasnd-o deschisa n urma ei. Odata ajunsa afara, se opri, asteptnd. Cteva clipe mai trziu, vocea ajunse din nou la ea, venind ca de nicaieri. -Urmeaza-ma. Heather se uita n jur, nepunnd la ndoiala porunca, darcautnd persoana care ar fi putut rosti cuvintele. Luna era sus pe cer si aproape plina, iar desertul era inundat de o lumina palida, argintie. O clipa, Heather nu zarinimic, dar apoi, din umbra adnca din spatele garajului aparu o silueta. O privi n tacere si ntr-o clipa se ntoarse si ncepusa se ndeparteze, traversnd curtea din spate si deschiznd opoarta din gardul familiei Fredericks. Casa, aflata chiar la marginea orasului, era despartita dedesert doar printr-un gard, asa ca Heather, traversnd pajisteasi iesind si ea pe poarta, lasa imediat n urma orasul. Era singura n desert, urmnd o forma nedeslusita. Si totusi, nu-i era teama. Silueta din fata ei avea un pas constant, miscndu-se curepeziciune, iar Heather se stradui sa tina pasul, dar n minteaei nu se ntreba ce facea si nici de ce o facea. Stia doar ca trebuia sa respecte instructiunile pe care leprimise. Si ntr-adevar, nu dorea sa faca dect acest lucru. Merse aproape o ora, pasind egal cu picioarele goale penisipul si pietrele desertului. Calca pe o sticla sparta, ciobul ascutit ranindu-i piciorul, dar nici nu simti durerea provocata de taietura si nici nuobserva sngele care tsni din ea. Atentia i rmase ndreptata

SOMNAMBULII asupra umbrei ntunecate din fata ei, care o conducea cu siguranta prin desert. Cararea pe care mergeau ncepu sa urce, transformndu-seapoi ntr-o multime de potecute neregulate ce duceau sprevrful podisului. Dar nici n timp ce urca, Heather nu-si simtimuschii obositi si nu-si pierdu rasuflarea. Pna si pulsul iramase neschimbat. n cele din urma, ajunsera pe platou, dar silueta mergeanainte, fara sa vorbeasca, fara sa se opreasca, fara macar sapriveasca napoi. Iar Heather o urma. n sfrsit, silueta rmase nemiscata. -Opreste-te. Cuvntul fusese rostit ncet, dar efectul asupra lui Heather nu fu mai putin puternic dect daca i s-ar fi strigat direct n ureche. Pe loc se opri si ea, apoi ramase nemiscata, asteptnd sa i se spuna ce sa faca mai departe. -ntoarce-te la stnga, spuse vocea. Heather se ntoarse. -Mergi zece pasi nainte. Heather porni, numarnd n tacere. Cnd ajunse la zece, se opri din nou. -Uit-te n jos. Heather si muta privirea, apoi se uita n jos. Doar un pas o mai despartea de marginea peretelui canionului, care cobora spre haul aflat la aproape trei sute de metri dedesubt. La poalele canionului, abia vizibil, deslusi firul de apa sclipind usor n lumina lunii. -Sari, porunci vocea. Fara sa se gndeasca, fara sa ezite, Heather Fredericks pasi dincolo de marginea prapastiei si se arunca tacuta n hau.

John Saul Silueta nedeslusita astepta cteva clipe, uitndu-se dupaea pna ce disparu, apoi ncepu sa se retraga n tacere, ndreptnduse cu pasi siguri catre oras. n sfrsit, dupa attia ani de pregatire, sosise momentul. Jed Arnold statea rasturnat pe canapeaua uzata dinsufrageria casei pe care o mpartea cu tatal lui. Televizorul eradat pe un post ce prezenta reluarea unui spectacol pe care Jedl vazuse deja si care nu-i placuse prea mult nici prima data. Si nu ca s-ar fi uitat la el; mai mult dect orice, servea dreptzgomot de fond, umplnd tacerea. Fusese tinut n casa doua saptamni si mai avea nca una nca sapte seri lungi n care nu avea nimic de facut si nu puteavorbi cu nimeni. O masina trase n fata casei, iar motorul se auzi o clipanainte de a nceta brusc. Jed auzi doua usi ale masinii trntinduse, apoi o bataie puternica la usa din fata. Se rostogoli depe canapea, deschise usa si se trezi cu Randy Sparks si JeffHankins rnjind la el cu gura pna la urechi. -Hai, spuse Randy. Jeff are niste bere si ne ducem sus lacanion. notam putin dezbracati si ne pilim. Jed ncepu sa clatine din cap, dar apoi se razgndi. Laurma urmei, era doar unsprezece si jumatate. Taica-su plecasela lucru cu o ora nainte si avea sa se ntoarca de-abia dupasapte si jumatate dimineata. Pna atunci se va ntoarce acasa. Si chiar daca ar merge sa bea cteva beri, taica-su nu vasti niciodata. Dar daca l va suna s-l verifice, asa cum o facuse aseara? La asta se putea raspunde simplu, se gndi Jed - daca arlua telefonul din furca, ar spune ca a vorbit cu prietenii sitaica-su nu-si va da seama niciodata. Odata ce se hotar, se duse n bucatarie, scoase receptoruldin furca si l puse pe masa. Apoi se duse n camera lui sitrase haina de piele din maldarul de haine de pe scaun.

SOMNAMBULII Lasnd televizorul deschis si luminile aprinse, arunca o privire vinovata catre casa de alaturi, dar fu aproape sigur ca vecinii se culcasera cu o ora nainte. Dupa ce se aseza pe bancheta din spate a masinii lui Jeff, ghemuit sa nu l vada nimeni pna ce trecura de primele cteva cvartale, fu sigur ca avea sa scape cu bine. -n regula, spuse Randy de pe locul din fata, cteva minute mai trziu. Am iesit din oras. Jed se ridica, se uita repede pe geamul din spate, apoi se linisti. Nu se vedea nici o alta masina si chiar luminile stralucitoare ale parcarii A&W de-abia se desluseau n departare. -Taica-tu tot mai e suparat pe tine? ntreba Jeff odata ajunsi la bifurcatia ce ducea pe platoul canionului. nca se vedeau urmele slabe de alunecare, de saptamna trecuta, cnd masina lui Jed se nvrtise si se rostogolise n sant. -Sigur, raspunse Jed. Nu trece ziulica fara sa-mi tina o predica despre responsabilitate. Ca si cum el n-ar fi facut nici o greseala cnd era de vrsta mea. -Poate n-a facut, fu de parere Jeff. Mama spune ca a fost ntotdeauna fara pata. Jed si dadu ochii peste cap. -Nu asta spun toti? Dar nu-i dect un rahat, daca vrei sa stii parerea mea. -Da, dar nu ti-a cerut-o nimeni spuse Randy, deschiznd radioul si dndu-l la maximum. O apucara pe drumul ce ducea spre canion, lasnd n urma un nor de praf pe masura ce rotile intrau n colb. Jeff apasa mai tare pe accelerator, marind si mai mult viteza. Plymouthul tsni prin desert catre gura canionului. Cteva minute mai trziu, Jeff parca masina la c cotitura a canionului, chiar lnga peretele sudic al acestuia, unde prul sapase o groapa adnca, lasnd o plaja nclinata usor, marginita de plopi pe malul opus. Se mai vedea nca lumina slaba a lunii pe peretele nordic al canionului, dar apa era

John Saul nvaluita n umbre adnci, iar aerul noptii devenise rece. ntimp ce Randy Sparks fixa cele doua pachete a cte sase cutiide bere ntre niste pietre ceva mai sus pe firul apei, asa nctchiar apa sa le mentina reci, Jed si Jeff se dezbracar si plonjara n apa. Apa era rece aici, mult mai rece dect cea de la suprafatalacului ce se afla trei kilometri mai sus, deoarece apa carecurgea prin turbinele barajului venea de la fundul rezervorului si nu se ncalzea dect cnd ajungea n Colorado, la o miesase sute de kilometri departare. Trupul lui Jed despica apa notnd n susul rului, asezatn asa fel n calea curentului, nct sa poata nota ct doreste, dar sa nu se ndeparteze de locul de unde pornise. n cele dinurma, se ntoarse pe spate si se lasa sa pluteasca, cu picioarelenainte, catre punctul aflat la cincizeci de metri mai jos, undealbia rului se ngusta, strecurndu-se printre gramezi debolovani seculari, rotunjiti de apa. Apa se pravalea ntr-o vltoare - cunoscuta de generatii de copii din Borrego subnumele de Cascada - , cotind si rsucindu-se pe o distanta de o suta de metri nainte de a ajunge la urmatorul ochi de apa, iar Jed simti cum l cuprinde cunoscutul freamat de emotie pemasura ce curentul devenea mai puternic. Cascada putea fipericuloasa - primavara, cnd deversoarele barajului eraularg deschise pentru a elibera apa provenita din zapada ce setopea sus pe muntii dinspre nord, putea deveni mortala. Prinseptembrie deja, chiar unii din cei mai curajosi liceeni dinBorrego si ncercau puterile venind la cascada. n seara aceea curentul parea ceva mai puternic dect deobicei, ceea ce nsemna ca barajul functiona probabil lacapacitatea maxima. Daca ar da de bucluc... Pentru o clipaaproape se razgndi, dar vocea lui Randy l galvaniza. -Ce e? striga prietenul lui. Corcitura nu mai are curaj? Cuvintele lui Randy l lovira ca niste pietre. Primulimpuls fu sa se ntoarca de la intrarea n Cascada, sa se duca

SOMNAMBULII pe mal si sa-i nfunde celuilalt epitetul n gt. O clipa maitrziu, fu nevoit sa renunte, deoarece l prinse curentul si lmpinse nainte. si aduna puterile pentru primul prag. Aicitrebuia sa te mpingi cu piciorul stng chiar la momentulpotrivit, altminteri riscai sa fii prins ntre doua stnci uriase. Portiunea aceea nu era foarte periculoasa, dar distrugea totfarmecul notului - odata ce te opreai, nu mai puteai reveni ncurent si trebuia sa iesi, sa te cateri pe stnci pna la ochiul deapa din susul rului si s-o iei de la nceput. Simti ca piciorul i atinge bolovanul, si ndoi genunchiulsi se mpinse cu putere. Corpul i se rasuci n apa, si ncordadegetele de la picioare si si folosi picioarele ca si cum ar fifost prora unei mici plute. Cunostea fiecare centimetru alCascadei, stia unde sa se mpinga cu picioarele, unde sa-sifoloseasca minile. Se apropia acum de locul lui favorit - o stnca uriasadespicata adnc. Scobita de ru de-a lungul mileniilor, stncadevenise un jgheab natural perfect. Simti cum forta curentului creste, apoi ajunse n jgheab, pielea frecndu-i-se de piatra alunecoasa, iar apa curgndu-i n cascada peste trup. Prinse viteza, apoi se arunca peste ultima buza a cascadei nochiul de apa dedesubt. Si se lovi de ceva necunoscut, ceva ce nu mai fusese niciodata acolo. Se opri calcnd apa, apoi se scufunda pentru a exploraadncimile, pentru a ncerca sa localizeze obiectul acela straniu. Apuca ceva cu mna, apoi dadu de fund cu picioarele sise mpinse n sus. Cnd ajunse la suprafata se chinui sa desluseasca n ntuneric ce anume tinea n mna. Era o masa de flanela mbibata cu apa, iar nauntrul ei seafla trupul sfarmat al lui Heather Fredericks.

Prin rotirea lor usoara, luminile celor doua masini de politie si ale ambulantei aruncau forme caleidoscopice rosii sialbastre pe peretii canionului, provocndu-i lui Jed o senzatiestranie de hipnoza. Statea nca ncremenit pe o piatra, lactiva metri de locul unde gasise cu aproape o ora naintecadavrul lui Heather Fredericks. Randy Sparks ramasese cuel ct timp Jeff daduse fuga n oras si, desi nu trecuse maimult de o jumatate de ora de la sosirea zgomotoasa apatrulelor si a ambulantei n canion, umplnd noaptea de tnguirea sirenelor, lui Jed i se parea ca trecusera ore. Nu-si amintea deloc ca o trasese pe Heather la mal; singura imagine ce-i ramasese n minte - si care cu siguranta lva nsoti tot restul vietii - era aceea a fetei lui Heather, cu ochii deschisi, holbndu-se la el fara viata n lumina argintiea lunii. De-abia de realizase sosirea politiei si, n timp ce infirmierii mutasera pe o targa trupul sfarmat al lui Heather, Jedse uitase la ei, mintea jucndu-i feste, asa ca de cteva ori fusese aproape sigur ca o vazuse pe Heather miscnd. Ascultnd, concentrndu-se, si imagina chiar ca aude un geamatslab - geamatul att de mult dorit care sa-i spuna ca de faptnu murise.

SOMNAMBULII Doar tacerea - absenta vaietului sirenei de la ambulanta ce disparuse n ntuneric - i spuse lui Jed ca fata pe care ostiuse de o viata era moarta cu adevarat, ca ceea ce se ntmpla nu era doar un cosmar din care urma sa se trezeasca pecanapeaua din sufragerie, cu televizorul zumzaind. -Esti gata sa spui ce s-a ntmplat? Jed ridica privirile si i vazu pe cei doi politisti, Billy Clark si Dan Rogers, privindu-l de pe mal. Clark si aprinse lanterna, ndreptnd-o direct spre ochii lui Jed, iar baiatul si ridica bratul, ferindu-se de lumina orbitoare. -Trebuie sa stim ce s-a ntmplat, baiete, mri Clark. Jed dadu din cap, ncercnd sa se limpezeasca, dar imaginea lui Heather refuza sa dispara. -Nu-nu s-a ntmplt nimic, spuse el, cu voce slaba. Am trecut prin cascada si cnd am ajuns la fund, am gasit-o acolo. Billy Clark si strmba buzele. -Sigur. Iar tu si amicii tai punkisti nu faceati nimic rau, nu? Ati venit doar sa notati putin, si te-ai pomenit cu prietena ta necata. Crezi c-o sa creada cineva asta? De ce nu ne spui ce s-a ntmplat cu adevarat? Jed nghiti cu nervozitate si se uita n jur. La ctiva metri departare, asezati pe locurile din fata ale Plymouth-ului, Randy Sparks si Jeff Hankins l priveau ngrijorati. -Dar asta s-a ntmplat, spuse Jed. Nu i-ati ntrebat pe Jeff si pe Randy? -Eu te ntreb pe tine, baiete, mri Clark. Si pot sa-ti spun chiar acum ca procurorul va examina fata, ncercnd sa afle ce i s-a ntmplat. Si daca o sa afle ca a facut dragoste asta-seara o sa afle si cu cine. Pricepi, corcitura? Cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru tine e sa spui adevarul, si sa-l spui pe loc. Jed simti cum nodul obisnuit de mnie ncepe sa ndeparteze socul. Cu ochii ngustati si pumnii strnsi, stapninduse sa nu reactioneze la insulta, spuse:

John Saul -Las-o balta, Clark. Daca ai de gnd sa ma arestezi, fa-o odata si apoi cheama-l pe tata. Dar daca vrei sa stii ce s-a ntmplat, asta ncerc sa-ti spun. Clark paru pe punctul de a-i raspunde, dar interveni Dan Rogers. -Haide, Billy. Toata lumea din oras stie ca Jed iese cu Gina Alvarez si chiar daca Heather ar fi fost prietena lui, nu asta are importanta. Se ntoarse spre Jed, cu o voce prietenoasa: -Nimeni nu spune ca ai facut ceva, Jed. Vrem doar sa stim ce s-a ntmplat. ncet, aproape ezitnd, Jed repeta ceea ce spusese nainte, ncepnd cu momentul n care Randy si Jeff venisera la el acasa la putin timp dupa ce tatal lui plecase la lucru. Cnd termina, si ridica privirile spre Billy Clark, provocator. -Asta-i adevarul, spuse el. Jur ca asa e. Clark l privi lung, n tacere, dar n cele din urma, aproape fara sa vrea, dadu din cap aprobator. -Bine. Se potriveste cu ce-au spus amicii tai. Iar doctorii par sa creada ca statea n apa de cel putin o ora. Jed nchise ochii si simti cum corpul i se relaxeaza putin. -Ce... ce i s-a ntmplat? ntreba el. Dan Rogers fu cel care i raspunse. -Nu stim. S-ar parea ca a cazut din vrf sau a fost mpinsa. O sa stim mult mai multe dupa ce aflam ce-a facut n seara asta. Se ntoarse spre Clark. -Billy, ce-ar fi sa iei vreo doi oameni si sa te duci la parintii lui Heather? Eu o sa duc baietii la sectie si o sa le iau declaratii. Clark paru ca vrea s-l contrazica, apoi se razgndi. Fara sa rosteasca un cuvnt, se ndrepta catre una din masinile politiei si, o clipa mai trziu, disparu n ntuneric.

SOMNAMBULII -Vrei sa mergi cu mine? ntreba Dan Rogers, ndreptnduse spre masina lui Jeff Hankins mpreuna cu Jed. Cred ca te simti un pic zdruncinat. Jed dadu din cap si apoi se duse sa astepte n masina politiei n timp ce Rogers vorbea cu Jeff si Randy. Politistul reveni la volan si porni motorul. Jed, preocupat de ceea ce se ntmplase, nu se uita napoi pe cnd ieseau din canion; Jeff i urma la scurta distanta. Stia ca se afla din nou n ncurcatura, dar nu pentru ceva ce facuse. Era n ncurcatura doar pentru ca era ceea ce era. Reenie Fredericks se uita la cei trei politisti cu ochii goi. -Nu se poate, spuse ea. Heather e n pat, doarme. Dar privirea lui Billy Clark o facu sa se ntoarca si sa alerge din prag pna n camera lui Heather, unde privi ntr-o tacere ncremenita patul gol. Hainele lui Heather erau nca mprastiate pe podea n felul neglijent care uneori ameninta s o scoata din minti pe Reenie. Acum le privi pur si simplu cu deznadejde. Daca Heather ar fi vrut sa o stearga afara, cu siguranta ca ar fi pus ceva pe ea... Porni napoi spre usa din fata, dar simti un curent. Intorcnduse, aproape asteptndu-se sa o vada pe Heather intrnd, zri n schimb usa de la bucatarie deschisa, o gaura cascata spre ntunericul noptii si spre desertul gol ce se ntindea dincolo de gard. Uitndu-se la usa cu privirea goala, si dadu deodata seama de adevarul cuvintelor lui Billy Clark. Un geamat de neliniste i tsni din gtlej. -Dar n-ar fi iesit asa, spuse Reenie cu douazeci de minute mai trziu, cnd Billy Clark i povesti ca atunci cnd fusese gasita, Heather avea pe ea doar pijamaua. Daca ar fi vrut sa iasa, s-ar fi mbracat!

John Saul Si totusi, cautnd prin casa, politistii nu gasira nici o urmade lupta, si chiar si mama ei recunoscu ca nu s-ar fi imaginatdormind netulburata n camera de alaturi daca Heather s-ar fi luptat cu cineva care ar fi vrut sa o rapeasca. Era aproape unu si jumatate noaptea cnd unul din politisti aduse un cine si ncepu cautarea. Urma era proaspata sicinele o descoperi imediat. Adulmecnd cu vioiciune, strabatu desertul, iar dupa cincisprezece minute lanterneleoamenilor ncepura sa descopere pete de snge, nca vizibilepe pamntul tare al desertului. Ajunsera n sfrsit pe platou, unde urma se termina bruscchiar pe marginea prapastiei. -Doamne, spuse ncet Billy Clark, privind n jos nabisul ntunecat. Ce naiba s-a ntmplat aici? El si oamenii lui studiara terenul cu atentie, cautnd orice urma de lupta, orice semn ca Heather nu fusese singura. Darnu gasira nimic. Doar cteva urme nsngerate de pasi, un contur ntunecatpe marginea rotunjita de vnt a prapastiei. Heather parea sa fimers normal; nu era nici un semn ca si-ar fi trt picioarele, ca si cum cineva ar fi tras-o fortat spre margine, si nici unindiciu ca ar fi alergat si nu ar fi vazut unde se ndreapta dectcnd era prea trziu. Chiar la marginea stncii erau doua urme de pasi, unalnga alta, ca si cum s-ar fi oprit acolo, uitndu-se nprapastie. -Doamne, spuse nca o data Clark, dnd ncet din cap. De ce naiba ar face un copil asa ceva? E lipsit de sens. Unul din oameni dadu din umeri. -Cine stie? ntreba el. Poate era drogata. Copiii de azi factot felul de nebunii. Statura n tacere cteva clipe pe margine, privind n jos, dupa care se ntoarsera si pornira napoi spre oras. Se miscauncet, amnnd inconstient momentul n care vor trebui s-i

SOMNAMBULII spuna lui Reenie Fredericks ca fiica ei, un copil obisnuit, aparent fara probleme mari, se sinucisese. Frank Arnold pastra tacere n timp ce-l conducea pe fiulsau acasa de la sectia de politie pentru a doua oara ntr-osaptamna. Statea ferm la volanul camionetei, cu falcile nclestate si privirea ncremenita asupra drumului din fata lui. Dar tensiunea din trupul sau greoi era o forta aproape palpabila n spatiul nchis al cabinei. Jed, cu fata trasa, statea tacutlnga tatal lui, uitndu-se n noapte, ignornd mnia nabusitaa acestuia, avnd nca n minte ochii fara viata ai lui Heather, holbndu-se la el. Cnd, n sfrsit, Frank o apuca pe drumulspre casuta lor din Sixth End si opri motorul, Jed nu facu nici o miscare sa coboare. -Am ajuns, spuse Frank, deschiznd usa pe partea lui si sarind din cabina. O clipa se ndoi ca fiul sau l auzise, dar n momentul n care fu gata sa deschida gura, cealalta usa a camionetei se deschise si Jed se strecura afara. Intrara n casa pe usa din spate, iar Frank aprinse lumina n bucatarie. Se duse la frigider si scoase o bere. Se gndi o clipa, apoi mai scoase una, aratndu-i-o lui Jed. -Vrei una? Sau ai vrea mai degraba o nghititura de coniac? Jed se uita la tatal sau fara sa stie ce sa creada, iar Frank reusi sa zmbeaca trist. -nca mai sunt suparat pe tine, dar nu-s asa de suparat sa nu-mi nchipui prin ce trebuie sa treci acum. Daca esti destul de mare sa scoti un cadavru din apa, banuiesc ca esti destul de mare sa iei o nghititura de coniac ca sa-ti mai treaca. Jed ezita, apoi clatina din cap. -Cred c-o sa beau o Coca, spuse el. Frank astepta pna cnd Jed deschise bautura si se aseza la masa n fata lui, nainte de a-i vorbi. Dupa ce baiatul lua

John Saul prima nghititura, Frank bau si el din bere, apoi puse sticlape masa. -Te simti bine? ntreba el. Jed vru sa confirme, dar apoi clatina din cap. -Nu stiu. O vad ntruna uitndu-se la mine. Eu... Vocea i tremura, apoi tacu si ochii i se umplura de lacrimi. -Ce naiba faceai acolo, Jed? spuse ncet Frank, uitndu-se fix la sticla din fata lui. Nu m-ai crezut pe cuvnt cnd am spus ca n-ai voie sa iesi din casa? -Nu m-am dus acolo ca sa intru n bucluc... ncepu Jed, dar taica-su i-o reteza: -Rahat! Tipi ca Randy Sparks si Jeff Hankins nu se duc sa se mbete la miezul noptii fara sa vrea sa intre n bucluc. -Nu erau beti, protesta Jed. Poate bausera fiecare o bere cnd au venit aici si... -Si nimic! exploda Frank, lovind masa cu pumnul, cu destula forta pentru a rasturna sticla de bere. O ridica tocmai cnd berea ncepu sa se reverse cu spuma pe masa, dar ignora pata de lichid, privindu-si fiul. -Ce naiba se petrece cu tine, Jed? Esti de doua ori mai destept dect ticalosii astia, dar i lasi sa te bage n bucluc. De ce dracu' nu vrei sa te mai asculti si pe tine, nu numai pe cretinii astia? -Nu sunt cretini, izbucni Jed, propria lui mnie opunnduse furiei tatalui sau. Nu fac nimic rau si nu ma forteaza sa fac ceva ce nu vreau. Nu eram obligat sa merg cu ei astaseara! Puteam sa stau singur acasa, cum am stat si noaptea trecuta si acum doua nopti si acum trei nopti. Dar de ce naiba as face-o? Tu ori dormi, ori esti la lucru sau la alta blestemata de ntlnire. Eu ce trebuie sa fac? Sa stau si sa vorbesc cu peretii tot timpul? Iar atunci cnd te vad, tot ce faci e sa tipi la mine! Ochii lui Frank se ngustara de mnie si o vena de pe frunte i se umfla. Dar apoi, controlndu-si furia, si nghiti

SOMNAMBULII cuvintele si se trezi numarnd ncet pna la zece, asa cuminsistase Alice sa faca atunci cnd mnia -la fel de iute ca si a fiului sau - ameninta sa puna stapnire pe el. Cnd ajunse la zece, ncepu din nou. Si totusi, a treia oara, furia se afla din nou sub control si ncepu n sfrsit sa se gndeasca la ceea ce spusese Jed. nultimii patru ani, de cnd murise Alice, l lasase din ce n cemai mult pe Jed sa se descurce singur. Explicatia, n parte, eraca lucra n schimburi, iar programul sau se potrivea cu cel allui Jed o data la trei saptamni. ntr-una din saptamni plecala lucru tocmai cnd Jed ajungea acasa, iar n a treia saptamna de-abia se scula, nca ametit de somnul neodihnitor, singurul n care se putea cufunda cnd ajungea acasa dupaschimbul de noapte. Jed avea dreptate n privinta ntlnirilor. Dar ce putea face? Era presedintele uneia din organizatiilesindicale locale, indiferent de ct de mult ncerca sa-si organizeze programul n asa fel nct sa fie ct mai des cu fiul lui, se ivea ntotdeauna ceva. n ultimele sase luni circulasera zvonuri ca Max Moreland va trebui sa vnda n sfrsit rafinaria. Max insista ca nu era nimic adevarat, dar din experienta Frank stia ca, atunci cndse brfeste att de mult, trebuie sa fie ceva adevarat. Asa nct, din iarna trecuta, se implicase mai mult ca oricnd ntreburile sindicale, lucrnd cu un grup de avocati si contabilidin Santa Fe pentru a vedea n ce masura ar fi posibila o preluare a Companiei petroliere Borrego de catre angajati. Ceea ce nsemna ca Jed ramnea singur chiar mai multdect de obicei, deoarece Frank si petrecea majoritatea timpului parcurgnd cu masina cei doua sute patruzeci de kilometri ce desparteau Borrego de Santa Fe. Si, daca era sincercu sine nsusi stia ca problemele lui Jed probleme pe careFrank le ignorase din rasputeri sau le pusese doar pe seamaunei nelinisti tipic adolescentine - se agravasera n acestesase luni.

59 John Saul n timpul semestrului de primavara, notele lui Jed, care nu pusesera niciodata probleme nainte, coborsera brusc, nainte ca Frank sa-si dea seama de situatie, era prea trziu. O corigenta la geometrie l trimise pe Jed la cursurile de vara. Se certasera ngrozitor atunci. Doar amenintndu-l pe baiat ca i va lua masina, l convinsese pe acesta ca nu avea de ales. n cele din urma Reba Tucker suferise un atac si aceasta puse repede capat cursurilor de vara, iar Jed ramase oricum fara masina. -Uite, spuse el ntr-un trziu, lasndu-se greu pe scaun si ntrebndu-se de ce astfel de conversatii trebuiau sa aiba loc att de dimineata, si nu la o ora mai rezonabila. Stiu ca ti-a fost greu n ultima vreme. Dar nici pentru mine nu a fost usor. Uneori simt ca ncerc sa fac totul si cred ca te las prea mult sa-ti porti singur de grija. Dar pna de curnd, asta nu a constituit o problema. Ochii lui Jed se umbrira. -ntotdeauna a fost o problema, spuse el cu o nota de revolta n glas. Daca n-ar fi fost nici o problema, mama ar fi fost nca n viata, nu-i asa? Cuvintele lui Jed l lovira puternic pe Frank. Se uita la Jed n tacere, ncercnd sa-si dea seama daca ceea ce spusese baiatul era doar urmarea unei mnii de moment sau daca era ceva ce-l rodea de luni de zile, poate chiar de ani. Si totusi, cercetnd durerea din ochii fiului sau, si dadu seama ca ceea ce spusese fusese provocat de ceva ce baiatul tinuse ascuns multa vreme. -Deci despre asta e vorba? ntreba Frank ncet. Despre maica-ta? Fata lui Jed se naspri. -Dar e adevarat, nu? ntreba el cu o iritare aproape copilareasca n glas. Nu de asta a murit? Pentru ce te-ai purtat si cu ea cum te porti cu mine?

SOMNAMBULII Furia l cuprinse pe Frank si se ridica n picioare, dominndu-si fiul. -Nu, fir-ar sa fie, tuna el. Ce s-a ntmplat cu mama ta nuare nimic de-a face cu mine. Am iubit-o ct am putut eu saiubesc pe cineva, si m-a iubit si ea pe mine. Si totusi, chiar n timp ce rostea aceste cuvinte, n adncul sufletului, Frank stia ca tocmai dragostea lor se fcuse ncele din urma vinovata de moartea ei, cel putin n parte. Pentru ca Alice, n ciuda iubirii mpartasite, nu putuse niciodatasa aiba un loc al ei n Borrego. O parte din ea tnjea mereu safie din nou n Kokati, cu oamenii cu care crescuse. Nu vorbise des despre asta, dar uneori o facuse, n special n ultimeleluni, cnd se cuibarea n bratele lui noaptea. Nimeni nu ma place, soptise ea, strngndu-l n brate, mi dau seama dup felul n care ma privesc ceilalti. Ei credc sunt proasta si nu-si nchipuie ca eu aud lucrurile pe carele spun ei despre indieni." Dar nu vor sa te jigneasca, i spusese Frank. Tocmai faptul ca auzi aceste lucruri nseamna c nu se mai gndesc latine ca la o indianca." Dar Alice nu fusese convinsa. Ultimele saptamni lepetrecuse din ce n ce mai singura, plimbndu-se prin desert. n acea ultima zi plecase nainte de rasarit, iar Frankaproape ca si luase o zi libera ca sa o caute. Dar n cele dinurma se hotarse s-o lase singura. Iar la trei si jumatate dupa-amiaza l sunase Jed, suspinnd isteric. Baiatul venise ca de obicei de la scoala sideschisese usa garajului ca sa-si lase bicicleta. Si daduse peste corpul maica-sii, atrnnd de grinda, cu ofunie groasa n jurul gtului. Si totusi, pna acum nu stiuse niciodata ca Jed l considera vinovat de ceea ce se ntmplase cu Alice. Acum, controlndusi vocea ct putea de bine, ncerca sa-i explice fiuluisau ce se ntmplase cu adevarat. Jed asculta n tacere si nu-l

John Saul ntrerupse pna la sfrsit. Apoi, dupa ce trecura cteva minute, dadu ncet din cap. -Deci mama s-a simtit ca mine, spuse el. Ca si cum nu s-ar fi acomodat nicaieri, ca si cum n-ar fi iubit-o nimeni. -Dar nu era adevarat, insista Frank. Toata lumea din oras o iubea pe mama ta. Jed l privi cu mhnire. -Oare chiar asa a fost? La urma urmei, era indianca, nu? Asa ca nu-mi servi mie rahatul asta ca toata lumea din oras iubeste indienii. -Dar mama ta era deosebita... ncepu Frank si si dadu seama ca ceea ce spusese era o greseala. -Chiar asa? ntreba Jed. Nu s-a acomodat cu adevarat niciodata. Nu apartinea acestui loc, iar n Kokati nimeni n-a mai avut ncredere n ea dupa ce s-a maritat cu tine. -Nu e adevarat, spuse Frank. Nu a spus niciodata... -Nu ti-a spus tie, l ntrerupse Jed cu disperare n voce. Dar mi-a spus mie. Frank si-ar fi dorit sa poata pune capat discutiei ce va urma, dar stia ca trebuie sa asculte. -Bine, spuse el cu vocea necata. Ce ti-a spus? Jed si nclesta maxilarele, iar ochii lui reflectara durerea ce-i venea din adncul sufletului. -Ca uneori si-ar fi dorit sa nu ma fi avut niciodata, sopti el. Spunea ca uneori se gndea ca ar fi mai usor ca eu sa nu exist deloc dect sa-mi petrec toata viata neadaptndu-ma nicaieri, neapartinnd cu adevarat nici unui loc. -Dar faci parte din ceva, protesta Frank. Esti fiul meu. -Sunt corcitura de fiu-tau, spuse Jed cu amaraciune. Si asta-i tot ce o sa fiu vreodata. -Acum tu spui tmpenii, i replica Frank. Si daca asta a simtit mama ta, mi pare rau. Nu a avut dreptate. Esti tu nsuti si poti sa fii tot ce doresti sa fii. Daca nu-ti place aici, poti pleca. Si dupa ce termini liceul, chiar vei pleca. La universitate

SOMNAMBULII o s-ti dai seama ca nimanui nu-i pasa de unde vii sau din ce familie te tragi. Singurele lucruri care vor avea importanta sunt mintea si talentul tau. Si le ai pe amndoua din plin. -Cum sa nu, mormai Jed. Doar ca n-o sa ma duc la universitate. Frank se uita uimit la el. -Ce dracu' spui acolo? Binenteles ca te duci la facultate. Mama ta si cu mine... -La dracu' cu mama, izbucni Jed, ridicndu-se n picioare. Nu ntelegi ca e moarta? Nu te-a iubit nici pe tine, nici pe mine. Asa nct cui dracu' i pasa ce dorea ea? Nici macar nu i-a pasat ndeajuns ca sa ramna cu mine si sa ma ajute! Tot ce vreau e sa-mi iau o slujba si sa cstig ceva bani ca s pot sa plec dracului de-aici. E clar? nainte ca Frank sa spuna ceva, Jed se ntoarse si iesi cu zgomot din bucatarie. Frank ramase uitndu-se la sticla de bere cteva clipe, apoi o goli n tacere, o arunca la gunoi, stinse luminile si se ndrepta spre domitor. Se opri n fata usii lui Jed, puse mna pe clanta, apoi se razgndi. n clipa aceea, n orele trzii ale diminetii, simti deodata ca nu-l cunostea deloc pe fiul sau si ca nu avea nici cea mai mica idee de ce s-i spuna. Peste cteva clipe, ntins n pat, ncercnd sa adoarma, se simti mai singur dect n toti anii de cnd murise Alice. Pna ast-sear crezuse ntotdeauna ca cel putin l avea pe Jed. Acum nici nu mai era sigur ca avea un fiu. Greg Moreland intra n spital la ora opt n dimineata urmatoare, zmbindu-i infirmierei de serviciu, Gloria Hernandez. -Ce mai e? Alta noapte linistita? ntreba el. Zmbetul i pieri repede cnd Gloria l privi cu o expresie ravasita. -De-ar fi fost asa, spuse ea. Dar am primit un cadavru pe la unu noaptea. Doctor Banning l examineaza acum jos.

John Saul Ultima urma de zmbet pieri de pe fata lui Moreland. -Un cadavru? Ce s-a ntmplat? -Pare o sinucidere, i spuse Gloria. E Heather Fredericks. Greg dadu formal din cap, apoi intra n birou, si puse unhalat alb si cobor jos la morga din subsolul spitalului. l gasipe Bob Banning n unica sala de autopsie, l saluta cu capul, apoi se apropie de Heather Fredericks. Corpul ei zacea pe masa de metal cu abdomenul deschisde jos pna la piept. Organele, ndepartate cu grija din cavitarea toracica, stateau acolo unde le pusese Banning, iar micimostre de fiecare urmau sa fie testate ntr-un laborator din Santa Fe. Greg se ntoarse repede, evitnd instinctiv sa priveascafata lui Heather. Era singurul lucru pe care l detesta la meseria de doctor - nu se putuse obisnui cu vederea cadavrelor, nusi dezvoltase acea detasare clinica pe care majoritarea doctorilor reusesc s-o aiba n fata mortii. Pentru el, cadavrul era nca o persoana si, desi stia ca elipsit de ratiune, simtea uneori ca si dupa moarte o persoanae capabila sa simta durerea. Lua carnetul cu nsemnarile lui Bob Banning si se uitarepede peste ele. De la prima examinare sumara, moarteaparea sa fi fost instantanee si provocata de o trauma severa. Aproape fiecare os din trupul lui Heather parea sa fi fostsfarmat de cadere: ambele brate si picioare, soldurile, spatele si gtul, ca si clavicula. Si craniul era fracturat, iar pespate carnea era sfsiata. Dupa ce termina de citit nsemnarile, ncremenit de soculprovocat de ceea ce i se ntmplase pacientei lui, reusi nsfrsit sa-i vorbeasca lui Banning. -Doamne Dumnezeule, cum de s-a ntmplat asta? Banning dadu din umeri, cu ochii tinta la ceea ce facea. -A cazut de la trei sute de metri si s-a lovit de o stnca din ru. E rupta n bucati ca un manunchi de chibrituri.

SOMNAMBULII -Si e sigur ca s-a sinucis? Banning dadu din cap. -Cel putin deocamdata. Va trebui sa astept analizele de laborator nainte de a face raportul final, dar se pare ca pur si simplu a mers din casa pna la marginea canionului -desculta si numai n pijama - si a sarit. Nici o urma de lupta mama ei nu a auzit nimic. S-a dus la culcare si peste cteva ore s-a trezit, a iesit din casa si s-a omort. Doar daca cumva se droga... Greg Moreland si ncrunta sprncenele si clatina din cap. -Nu Heather, spuse el. O ngrijeam dupa accidentul acela din urma cu o saptamna si, daca s-ar fi drogat, crede-ma ca mi-as fi dat seama. Am vazut-o ieri si se simtea bine. Ranile i se vindecau si cea mai mare problema pe care o avea era ca maic-sa i interzisese sa iasa din casa. Dar asa ceva cu greu l-ar face pe un copil sa-si ia viata. Banning si ntinse muschii obositi si casca, simtind cum oboseala i cuprinde mintea. -Nu stiu, spuse el ca un ecou la cuvintele Gloriei Hernandez, cu cteva clipe n urma. Cred ca am fost destul de norocosi. Lucrurile astea par sa se ntmple zilnic de la o vreme. Copii care parca nu au probleme cedeaza dintrodata. E ca si cum lumea a devenit prea complicata pentru ei si orice pare mai usor dect sa trebuiasca sa faca fata zilei de mine. Se ndrepta spre chiuveta si ncepu sa se spele. -Mine vom afla sigur. Dar daca sngele e curat, o declar sinucidere. Mai trziu, n birou, Greg se trezi reflectnd asupra cuvintelor lui Banning. Si se gndi si la Heather Fredericks. i placuse Heather, desi deseori fusese cam autoritara, ncercnd sa obtina ntotdeauna ce voia. Dar era convins ca nimeni nu-si imagina ca ar putea sa se sinucida.

John Saul La urma urmelor, poate ca vor gasi ceva care sa infirme sinuciderea. Cu un oftat adnc, ridica telefonul si suna la receptie. -Gloria? Cnd vin rapoartele de la laborator despre Heather Fredericks, pastreaza-mi o copie, te rog. -Desigur, domnule doctor, raspunse Gloria. As fi facut-o oricum. Era pacienta dumneavoastra, nu? -Da, era, ncuviinta Greg si nchise. Dar n ziua aceea si n cea urmatoare, se gndi ntruna la Heather, ntrebndu-se ce va descoperi laboratorul, n cazul n care va descoperi ceva.

nmormntarea lui Heather Fredericks avu loc dupa treizile, ntr-o zi tipica de vara, cnd cerul din New Mexico ealbastru nchis si fara nori, si pna si caldura desertuluidevenise suportabila datorita uscaciunii aerului. Dar, stnd cuMax si Rita Moreland n cimitirul de lnga vechea bisericametodista la care mergea si ea n copilarie, Judith Sheffieldsimti ca e ceva rau n atmosfera. Desi un cer nnorat ar fi parut un cliseu, ar fi fost cu mult mai potrivit situatiei. Ted si Reenie Fredericks priveau cu ochi goi sicriul curamasitele singurului lor copil, ca si cum nu pricepeau nca cese ntmplase. Dar pe cnd preotul rostea ultimele cuvinte aleslujbei, iar sicriul era cobort ncet n pamnt, un geamat disperat de durere izbucni din pieptul lui Reenie, care se aruncan bratele sotului ei, ngropndu-si fata la pieptul lui. Judith, stnjenita de durerea insuportabila a lui Reenie, si feri privirile, ndreptndu-le spre multime. Fu surprinsa de ct de multa lume recunoscu, multi din eioameni cu care copilarise. Acum, vazndu-i dupa zece ani, era uimita, desi fara motiv, sa vada ca nu mai erau adolescentii pe care si-i amintea ea. Majoritatea aveau copii, pna nzece ani si, privindu-i, nu se putu opri sa nu se ntrebe ce gndeau. Oare se ntrebau si ei, ca ea, care din ceilalti adolescenti din multime ar putea face acelasi lucru ca si Heather? Oare se

John Saul ntrebau daca peste ctiva ani, sau mine chiar, ar putea ficopilul lor n sicriul acela? Fiecare fata pe care o privea avea o expresie de soc - soc si teama. Prietenii lui Heather pareau sa se fi adunat ntr-un singurloc din proprie vointa, asezati aproape de sicriu, dar separatide parintii lui Heather chiar de acesta. Cu uimire, Judith descoperi chiar pe ctiva din colegii declasa ai fetei moarte, desi ultima data cnd i vazuse aveau doar cinci sau sase ani. Erau acolo Randy Sparks si Jeff Hankins - nedespartiti, se pare, nca din copilarie. Dar ceva se schimbase la amndoi. Judith le privi fetele - a lui Randy, ngusta si oarecum scobita, contrastnd cu cea a lui Jeff, mai degraba bucalat, ceeace-i dadea un aer de copil - si si dadu seama cu tristete caochii lor, ca si ntreaga nfatisare de altfel, pierdusera oriceurma de inocenta. Sedeau mpreuna, cu un aer de trntori, capentru a semnala celor ce i-ar putea privi ca si aici, la nmormntarea uneia dintre prietenele lor, erau tot calmi, oarecumdetasati de tot ce se ntmpla. Cu ei se aflau doua fete, iarJudith era sigura ca una din ele era Gina Alvarez. La fel dedraguta cum fusese si n copilarie, Gina avea ochi negri cepareau a straluci de viata, iar parul castaniu ncadra o fata cese maturizase, trecnd de la dragalasenia unei fetite la frumusetea unei tinere femei. Lnga Gina statea un baiat pe care Judith l recunoscuimediat. ntr-adevar, l-ar fi recunoscut pe Jed Arnold fie sinumai dupa ochi - ochii aceia incredibil de luminosi, de unalbastru aproape turcoaz, pusi si mai mult n evidenta detrasaturile clare ale fetei si de pielea bronzata mostenita de lamama lui. Avea ochii tatalui sau. Judith scruta multimea, cutndu-l pe Frank Arnold. l vazu dupa o clipa, stnd singur, uitndu-sefix la sicriu, ca si cum nu era chiar convins ca ar fi trebuit sa

SOMNAMBULII vina la nmormntare. si amintea de o alta nmormntare, unde ramasitele sotiei lui erau ncredintate pamntului? Tocmai se pregatea sa se uite n alta parte, cnd Frank siridica brusc privirile, ca si cum i-ar fi simtit ochii. O clipa, elavu o expresie uimita, dar apoi ntlni ochii lui Judith si semisca usor, ndreptndu-si spatele. Dadu usor din cap, aratndui ca o recunoaste, iar ea simti ca roseste, revarsndu-i-se n minte toate amintirile copilariei. Se ntoarse, alaturndu-se Ritei si lui Max Moreland pecnd acestia se ndreptau spre familia Fredericks. Ajungndn fata lor, Judith i ntinse mna lui Reenie Fredericks. -mi pare rau, spuse ea. S-ar putea sa nu va mai amintitide mine, dar... -Cum sa nu-mi amintesc, spuse Reenie, lundu-i fermmna. Te numeai Judy Sheffield! -Tot asa am ramas, raspunse Judith. Doar ca acum eJudith. Nu mi-a prea placut niciodata, Judy". -Stiu, spuse Reenie, iar zmbetul slab i se sterse cndochii i cazura pe mormntul fiicei sale. Si Heather detestadiminutivele. Ba chiar voia sa conving pe toata lumea sa-mispuna Rene. O clipa lacrimile parura a o napadi din nou, apoi si controla emotia. -Da, o sa-mi amintesc sa-ti spun Judith. Cred ca pot faceasta pentru Heather, nu? Vocea i tremura, dar apoi persoana din spatele lui Judithi vorbi, iar Reenie se ntoarse, fortndu-se nca o data sa zmbeasca, hotarta sa si tina cumpatul. Judith se ndeparta, trecnd printre oameni, oprindu-sesa vorbeasca putin cu unii, facnd din cap altora. ntr-un fel, parca nu ar fi parasit niciodata Borrego. Se aflau aici aceiasioameni, facnd aceleasi lucruri pe care le facusera acumzece ani. Nici o surpriza.

John Saul Un incredibil sentiment de familiaritate. Si deodata se trezi fata n fata cu Frank Arnold. Era tot singur, dar nu l zari dect cnd el i ntinse mna si o facu sa se ntoarca. -Presupun ca toata lumea ti spune ca nu te-ai schimbat deloc, dar eu n-am sa fac asta, spuse el. Judith simti cum i creste pulsul si se ruga sa nu se vada. -Vrei sa spui ca nu m-ai recunoscut? ntreba ea si regreta imediat ce zisese. Nu se imaginase niciodata flirtnd si nu avea intentia sa o faca acum. -Am spus o prostie, continua ea fara pauza, din moment ce m-ai salutat mai devreme. -O, sigur ca te-am recunoscut, raspunse Frank. Dar ai crescut. Ct ai acum? Douazeci si cinci? -Douazeci si sase, i spuse Judith. Frank si ridica sprncenele a deznadejde. -Aceeasi diferenta, spuse el. Nu e ca atunci cnd eram copii, iar ctiva ani diferenta ne arunca n lumi diferite. Ochii i se umbrira usor. L-ai vazut pe Jed? Judith aproba din cap, dar ceva n glasul lui i spuse ca nu era doar o ntrebare obisnuita. -N-am vorbit cu el, dar arata fermecator ca ntotdeauna. Cu ochii tai si trasaturile si pielea lui Alice, ar trebui sa faca film. Frank zmbi, dar parea fortat, si cnd vorbi, avu o nervozitate n glas. -Poate ar trebui s-i sugerezi si lui asta. Judith se dadu napoi, jenata. -mi pare ru. N-am vrut... -Ei, spuse Frank repede, sa nu-ti para rau. Doar ca trec printr-o perioada dificila cu Jed. Reusi sa zmbeasca chinuit.

SOMNAMBULII -Cnd ti se da copilul, nu ti se da si un manual si cred ca acum sunt un pic neajutorat. Dar n-ar trebui sa-mi vars necazul pe tine. mi cer scuze. Judith se relaxa o clipa, dar cnd Frank ntinse mna pentru a-i strnge bratul, ncurajator, se simti de parca ar fi fost strabatuta de un soc electric. -Nici o problema, l aisgura ea. Apoi crezu c ntelesese ce spusese Frank. Jed a gasit-o pe Heather, nu-i asa? Frank dadu din cap. -A fost destul de rau, dar nu asta-i de fapt problema lui. Paru ca vrea s mai spuna ceva, apoi se razgndi. -Si cu siguranta ca nu am nici un drept sa te plictisesc cu necazurile mele, nu? De-abia te cunosc. O unda de panica inexplicabila o cuprinse cnd Frank se ntoarse s plece. De data aceasta ea l apuca de brat. -Nu asa de repede, Frank, spuse ea, ncercnd din rsputeri s para c l ridiculizeaza. Ma stii dintotdeauna, iar Jed era preferatul meu cnd aveam grija de copii. Si pe urma, mai snt si profesoara de liceu, deci se presupune ca sunt un fel de expert n problemele adolescentilor. Spune-mi care-i problema. Frank o cntari o clipa din ochi, apoi se hotar. -Bine, spuse el, ncercnd sa dea glasului aceeasi nuanta de gluma, dar nefacnd nici un efort de a-si masca adnca ngrijorare. -Spune ca e gata s se lase de scoala si sa-si ia o slujba ca sa poata pleca de aici. Crede ca aici nimeni nu-l nghite pentru ca e pe jumatate indian si crede ca maica-sa s-a omort pentru c era indianca si nici pe ea n-o iubea nimeni. Aproape surprinzator si pentru ea, ochii lui Judith l privira deschis pe Frank si i puse prima ntrebare ce-i veni n minte. -Are dreptate? Frank voi sa nege imediat, dar cnd deschise gura, cuvintele nu erau cele pe care le dorise.

71 John Saul -Nu stiu, spuse el ncet, cu durere vizibila nu doar n glas, ci si n ochi. Poate ca are. O clipa Judith nu spuse nimic, luptndu-se cu impulsul de a lua n brate trupul masiv al lui Frank si de a-l linisti. -Eu... Daca pot face ceva... ncepu ea, lasnd propozitia neterminata, simtindu-se brusc ncurcata. De data aceasta Frank ramase o clipa tacut. Apoi i zmbi aproape sfios. -Poate ai putea sa vii ntr-o seara la masa, sugera el. Ezita, apoi se nrosi usor. Jed te-a placut ntotdeauna. Privirile li se ntlnira din nou, de data aceasta timp de mai multe secunde. -Diseara? se auzi Judith ntrebnd. Vizibil mbujorat, Frank reusi sa dea din cap. Max Moreland o privi pe Judith pe deasupra ramelor ochelarilor sai, cu o expresie de surpriza aproape comica ce-i dadea aerul unui Norman Rockwell de pe coperta lui Saturday Evening Post. -Frank Arnold te-a invitat la cina? Judith l privi ntrebator. -E asa de ciudat? Ne cunoastem de ani de zile - aveam grija de Jed, ai uitat? Max ignora a doua ntrebare, concentrndu-se n schimb asupra celei dinti. -Ei, nu stiu ce numesti tu ciudat, dar Frank n-a mai invitat nicaieri nici o femeie de cnd a murit Alice. Judith simti ca i arde fata si spera sa nu se vada. -Nu e chiar o ntlnire, spuse ea, dar vazu ca Max nu o credea. E doar o invitatie la masa. Ochii batrnului sclipira cu o ironie rautacioasa, iar Judith se ntoarse catre Rita Moreland, cutndu-i sprijinul. -Matusa Rita, vrei sa-i spui lui Max ca asta nu nseamna nimic? I i

SOMNAMBULII -Asta nu nseamna nimic, Max, repeta Rita ca un papagal, neridicndu-si ochii de pe perna pe care broda un model incredibil de complicat. Ma crezi? -Nu, raspunse Max degajat. Dar tu? -Nici eu nu ma cred, rspunse Rita, privind-o cu caldura pe Judith. Vii acasa n seara asta? Din mbujorata cum era, Judith deveni stacojie. -Sunteti ngrozitori amndoi! exclama ea, dar se apleca sa-i sarute pe fiecare nainte de a pleca. Si totusi, intrnd n Borrego, gndul pe care l reprimase toata dup-amiaza aparu din nou la suprafata. Daca Frank avusese n minte tocmai ca ea s-si petreaca noaptea acolo? Ce credea ea despre asta? Adevarul era ca nu stia, sau cel putin nu dorea sa se ocupe de ceea ce stia, si anume ca se simtea cu siguranta atrasa de Frank si era aproape sigura ca si el se simtea atras de ea n aceeasi masura. O parte din ea se simtea adolescenta de saisprezece ani, de acum zece ani, cnd se gndea la Frank ca la un om matur, mult mai mare dect ea. Si totusi, acum, noua ani nu mai pareau att de mult. Casa familiei Arnold era vopsita n alb, iar Judith zmbi amintindu-si: Frank si Alice si vopseaua casa n fiecare an, refuznd s-o abandoneze intemperiilor asa cum faceau majoritatea oamenilor din Borrego. Si se pare ca si fara Alice, Frank era hotart sa mentina casa la fel de ngrijita ca n ziua n care o cumparase. Parca Honda, strabatu repede cararea ce trecea peste pajistea bine ntretinuta din fata casutei si batu la usa. Se deschise dupa o clipa si Jed Arnold aparu n fata ei, cu o expresie total opaca, de parca si-ar fi propus sa nu lase pe nimeni sa vada ce se petrece n mintea lui. -Jed! exclama Judith. Regret ca n-am ajuns s-ti vorbesc la nmormntarea lui Heather, dar...

John Saul -E-n regula, raspunse Jed, tragndu-se napoi din fata minii ntinse a lui Judith, dar deschizndu-i usa ca sa poata intra. Era o multime de lume acolo. nchise usa dupa ea, apoi ramase pe loc, parca nestiind ce sa mai faca. -Tata e n bucatarie, spuse el n cele din urma. Un zmbet usor ncepu sa i se contureze la colturile gurii. -ncearca sa gateasca ceva, dar am impresia ca nu prea stie ce face. Jed zmbi mai tare. -Poate ar fi bine sa intri si sa vezi daca nu-l poti ndeparta de mncare nainte s-o faca praf. Apoi, cnd Judith o porni spre bucatarie, deschise din nou gura: -Cum ar trebui sa-ti spun? Judith se ntoarse si l privi, reamintindu-si apoi propria ei jena cnd ajunsese la vrsta la care i era rusine sa le mai spuna prietenilor parintilor ei Dl sau Dna Cutare, dar nici nu ndraznea sa le spuna pe numele mic. Ctiva ani nu le spusese n nici un fel. Acum dadu din umeri. -Nu stiu, spuse ea. Atta timp ct nu e Judy, pe care-l detest, sau domnisoara Sheffield, care ma face sa ma simt ca o fata batrna care e si profesoara. Jed avu o expresie malitioasa. -Dar chiar asta esti, nu-i asa? Judith l privi o clipa cu buzele strnse. -Si stiu ca detest acest termen asa cum detesti si tu sa ti se spuna corcitura". Am dreptate? Jed deschise gura socat, si o fractiune de secunda ochii i sclipira de mnie. Dar peste o clipa recunoscu ca avea dreptate, si zmbetul lui - acelasi care nu ncetase niciodata sa o farmece pe Judith cnd era adolescenta - i strabatu din nou fata.

SOMNAMBULII -Poti sa fii si tare, nu? observa el. Jude. Asa am sa-ti spun. Ca n cntecul acela vechi pe care-l cnta tata mereu Beades, stii? -Patronul cauzelor pierdute, ofta Judith. Ei, cred ca-i mai bine dect profesoara fata-btrna". Iar tie ti convine, Jed"? -E mai bine dect corcitura", propuse Jed, ntinzndu-i n cele din urma mna. Judith i-o lua, apoi l trase impulsiv spre ea si l mbratisa. -Sunt tare bucuroasa ca te vad, spuse ea. Jed ezita, apoi i ntoarse mbratisarea. -Si eu sunt destul de bucuros ca te-ai ntors, spuse el. Mi-amintesc cnd eram mic si ma distram ntotdeauna mai mult cu tine dect cu oricine altcineva. Frank aparu n usa bucatariei. -Ce se petrece aici? ntreba el, privindu-l pe Jed, aproape nelinistit. -Nimic. Discutam despre vremurile de altadata. Jed mi-a spus ca nu te-ai perfectionat prea mult n materie de gatit n ultimii ani. O clipa Frank paru jignit, dar apoi izbucni n rs. -Ei, daca asta credeti, atunci de ce nu pregatiti voi masa, iar eu o sa vad sfrsitul meciului de fotbal. si scoase sortul pe care-l purta si i-l arunca lui Jed. Tatal si fiul schimbara o privire, privire pe care Judith nu o prea ntelese. n tacerea tensionata care urma, se temu ca Jed ar putea arunca sortul pe jos si ar iesi din casa. El ncremeni o clipa, tinnd sortul nesigur n mna. Apoi, ca si cum ar fi luat o decizie bine cntarita, strnse sortul si i ntoarse zmbetul tatalui sau. -S-a facut, spuse el. Macar o data sa avem si noi o masa decenta.

John Saul Era aproape miezul noptii cnd Judith porni din nou sprecasa familiei Moreland si, nainte de a pleca, promisese ca vareveni peste doua seri. Dupa un nceput tensionat, searadecursese bine, cu exceptia sentimentului incomod ca ntr-unfel Alice Arnold se afla nca n casa, privindu-i. Toti treistatusera la masa vorbind, mult dupa ce terminasera de mncat, la nceput sovaielnic, apoi cu o usurinta crescnda. Judithavu impresia clara ca Frank si Jed petreceau putin timp stndde vorba. ntr-adevar, cei doi pareau aproape ca doi strainilocuind sub acelasi acoperis, doi oameni cu vieti att dedespartite, nct de-abia se cunosteau. Un moment tensionat se ivise cnd Judith i sugerase luiJed sa mearga mpreuna sa calareasca a doua zi. Lui Jed i seaprinsera ochii, dar apoi entuziasmul i se stinse. -Nu cred ca pot, spusese el. Doua saptamni n-am voie sa ies din casa. Dar Frank, aruncnd fiului sau o privire ntrebatoare, clatinase din cap. -Mi se pare ca atunci cnd am luat decizia, am vrut sa te tin un timp departe de unii din prietenii tai. Dar nu vad cum i se aplica asta si lui Judith. Daca vrei sa te duci, nu vad de ce n-ai face-o. Numai dupa ce Jed plecase n sfrsit la culcare si ramasese singura cu Frank, Judith aduse din nou vorba despre asta. -Nu vreau sa ma amestec ntre tine si Jed, spuse ea. Daca vrei sa-l tii n casa mine, eu sunt de acord. Frank dadu din cap. -Nu, e-n regula. De fapt nu sunt sigur ca pedeapsa era cel mai nimerit lucru. Oricum, am sentimentul ca ar pleca de ndata ce m-as duce la lucru. Azi nu-i mai poti controla pe copii asa cum o faceai altadata. Ceva s-a schimbat. Ma ngrijoreaza, Judith. Ma ngrijoreaza toti copiii de aici. Nu doar Jed - toti. E ceva cu ei - pur si simplu nu par fericiti.

SOMNAMBULII Judith se gndi la copiii carora le fusese profesoara - saucel putin ncercase sa le fie - n ultimii ctiva ani. Tineri suspiciosi, cu probleme. Cu siguranta ca nu pareau fericiti. -Lumea a devenit mult mai complicata acum, Frank, spuse ea ncet. n copilarie stiai destul de bine ce ti se va ntmpla cnd vei creste. Te casatoreai, aveai copii, o slujba, si viata se desfasura la fel ca ntotdeauna. Dar copiii acestia la ce sa se astepte? Locurile de munca se mputineaza din ce n ce mai mult, chiar si pentru cei care termina universitatea. Ar putea sa se casatoreasca, dar unde vor locui? Ct costa acum o casa aici n Borrego? Frank ridica din umeri. -Nu stiu - patruzeci, poate cincizeci de mii. -Si tu ct ai dat pe asta? -Saptesprezece mii cinci sute, recunoscu Frank. Si a trebuit sa ma mprumut pentru plata n numerar. -Iar copiii stiu toate astea, i spuse ea. Stiu preturile si ca probabil n-o sa-si poata permite niciodata lucrurile pe care le au parintii lor. Si stii ceva? Au dreptate! -Si ce propui sa facem? ntrebase Frank. Se aflau deja afara, iar ea era la volan. -Nu stiu, raspunsese ea. Acum, lasnd orasul n spate, se ndrepta spre desert, apoi o lua la stnga pe drumul ngust ce ducea la casa Moreland si reflecta asupra a ceea ce spusese. An de an, se parea, problemele adolescentilor se agravau. Si an de an, nimeni nu parea sa gaseasca o solutie. Doar ca, fara sa stie Judith, exista o persoana n Borrego care gasise o solutie. Iar persoana aceea testase solutia pe Heather Fredericks. Si moartea acesteia dovedise n cele din urma ca solutia era viabila.

n dimineata unnatoare, Judith si Jed calareau tacuti, Judith relaxndu-se n sa n timp ce o cuprindea din nouvechea placere a mersului calare prin desert. Dimineata eranca rece, iar aerul, nmiresmat de salvie si ienupar, i umplunarile, amintindu-i nca o data de deosebirea dintre aerul de aici si atmosfera ncarcata de smog pe care o lasase n urmala Los Angeles. Era nca cufundata n reverie, cnd Ginger, iapa pe care o calarea, se feric brusc, scoase un nechezat speriat si apoi se ridica pe picioarele din spate. Aplecndu-se sistrunind calul, Judith se tinu n sa, apoi zari sarpele cuclopotei, strns ncolacit ntr-un fel de adapost al unei stnci lactiva metri distanta, cu coada ridicata si zornaind ncet, n timp ce capul triunghiular se misca periculos nainte si napoi. Limba, intrnd si iesind cu repeziciune din gura, pareaaproape o antena vie n cautarea prazii. -Usurel, Ginger, murmura Judith cu capul aproape deureche calului. Usurel, fetito. Calul se rasuci, apoi reveni pe cele patru picioare. Judithl lasa sa fuga spre dreapta, departndu-se de sarpe, apoi lfacu sa se opreasca. Cnd se uita din nou, sarpele disparuse. -Ai patit ceva? l auzi pe Jed ntrebnd. -Nu. Cred ca nu ma uitam pe unde merg. t|l| j! l masura atenta cu privirea pe Jed.

SOMNAMBULII -Tu nu l-ai vazut? Sarpele? Jed se arata uimit si clatina din cap. -De ce? Ar fi trebuit? Judith deschise gura sa mai spuna ceva, dar apoi serazgndi. Apucnd ferm friele lui Ginger, o readuse napoi, apoi o obliga la un trap retinut pn cnd ajunsera la punctulunde ncepea drumul abrupt ce ducea la podis. Cnd Jed oajunse din urma, si tinu calul deoparte pna trecu Blackie, apoi l lasa sa mearga n spatele calului castrat. naintnd ncet, alegndu-si cu grija drumul pe carareastncoasa ce n unele locuri rosese pur si simplu suprafatapodisului, cei doi cai urcau n pas uniform. De-abia cndajunsera n vrf Judith si permise placerea de a se ntoarce sapriveasca peisajul de jos. Cladirile orasului pareau mici vazute de pe naltimilepodisului; orasul nsusi arata aproape pierdut n ntinsa grandoare a desertului ce se desfasura dedesubt, parnd sa creascala nesfrsit, ntrerupt doar de podisurile ce-i punctau ntinderea si de albiile firelor de apa ce serpuiau fara tinta. Departe, o stnca imensa se nalta din desert ca un turn de paza, incredibil de zvelt, stnd singura ntr-o izolare regala. -Ai urcat-o vreodata? ntreba Judith. Jed nclina capul, apoi zmbi strengareste. -Nu uiti nimic, nu-i asa? ntreba el. Dar nainte ca Judith sa poata raspunde, clatina din cap. Cred ca pe asta am camuitat-o. Oricum, nu cred ca as vrea sa mai ncerc. Nu prea madau n vnt dupa naltimi. -Tu? ntreba Judith. Alergai n sus si n jos pe margineacanionului de parca ar fi fost doar un canal de irigatie. Erammoarta de frica. Mereu mi-era teama ca ai sa cazi si va trebui sa le spun alor tai ce s-a ntmplat. Din nou un nor ciudat trecu peste ochii lui Jed si ea sehotar.

John Saul -Haide, spuse, tragnd de capul lui Ginger si ndreptnd calul spre poteca ce trecea chiar prin mijlocul podisului, m-am hotart unde vreau sa merg." O jumatate de ora mai trziu ajunsera n fata panoramei vechiului sat Kokati, iar Judith o opri pe Ginger. -Slava Domnului, respira ea usor cnd Jed ajunse lnga ea. Mi-era teama ca au facut si din Kokati ce au facut din orasele Hopi. Jed o privi ntrebator si ea i vorbi de nghesuiala de colibe sordide din carton gudronat, cu acoperisuri de tabla, ce rasarisera n spatele satelor care stateau de veacuri pe marginile celor trei podisuri Hopi. -Mi-era teama ca s-ar fi putut ntmpla si aici, ncheie ea. Dar nu e asa. Arata exact cum mi-l aminteam. Cu un dezgust evident, Jed privi satul n care crescuse mama lui. -Aici ai vrut sa vii? ntreba el, nevenindu-i sa creada. Judith aproba din cap. -mi place asa de mult, spuse ea. ntotdeauna mi-a placut. Chiar cnd eram mica mi placea sa vin aici sus. Credeam ca trebuie sa fie ceva magic n pueblo. -Singurul lucru magic ar fi daca toata lumea s-ar destepta si ar pleca de aici, bombani Jed. Nu nteleg deloc cum pot trai aici sus: trebuie sa care apa de la lac si nici electricitate nu au. -Dar asa au ales ei, raspunse Judith. Daca ar vrea, ar putea aduce electricitate de la baraj. Max spune ca oferta e valabila de cnd tatal lui a construit barajul, dar ei au refuzat-o ntotdeauna. -Tmpiti... murmura Jed. -Poate. Sau poate nu. Ai stat vreodata sa te gndesti cum ar arata locul acesta daca ar accepta oferta lui Max?

SOMNAMBULII -Sigur, raspunse Jed. Ar avea o viata decenta - bucatarii si dormitoare adevarate, televizor si tot ce mai au oamenii astazi. -Da, dar cum ar arata? insista Judith. Se ntoarse sa mai priveasca o data locul stravechi. De-a lungul marginii podisului, se ntindea un sir de case cu doua si trei etaje, din piatra, lemn si chirpici, fiecare ncadrnd o mica curte centrala. Peretii erau grosi - aproape de un metru, unde podeaua era mai joasa, iar acoperisurile plate. Singura concesie pe care vechiul pueblo parea sa o fi facut lumii moderne era instalarea ferestrelor n unele camere; rame uzate de lemn cu geamuri mici, care, n ciuda vrstei, aratau deplasat n constructia primitiva de chirpici. -Da, recunosc ca ar arata oarecum diferit, admise Jed n cele din urma. Vreau sa spun ca ar trebui refacute pentru a introduce tevile si firele n... -Ar trebui renceput totul, i spuse Judith. Nu poti doar sa refaci asa ceva. Pueblo are mai mult de sase sute de ani; cel putin anumite parti-Chiar crezi ca ar trebui sa-l faca bucati doar ca sa introduca niste tevi si electricitate? -Dar cu vremea cum ramne? ntreba Jed, regretnd pe loc, pentru ca stia la fel de bine ca si Judith ca nu era izolare mai eficienta dect peretii aceia grosi. Judith nu se obosi sa raspunda. In schimb ntreba: -Mergem sa vedem daca bunicul tau e acasa? Acum Jed fu evident stnjenit si-i evita privirea. -De ct timp nu l-ai mai vazut, Jed? Jed se misca n sa, dar n cele din urma si ridica privirea muscndu-si nelinistit buza de sus. -Nu stiu, mormai abia auzit. De mult, cred. -De cinci ani? ntreba Judith, fiind aproape sigura ca nu e departe de adevar. Jed ridica din umeri, dar nu nega. Judith tacu cteva clipe, umplndu-se de frumusetea gratioasa a satului Kokati si a

81 John Saul lacului ce inunda canionul, pe a carui buza era asezat satul. Apoi privi n departare. Desi orasul Borrego era invizibil deaici, pe toata ntinderea desertului erau mprastiate semne aleexistentei lui. -Uit-te n jur, Jed, spuse ea ncet. Uit-te n jur, asa cum obisnuiai sa faci cnd erai copil, si spune-mi ce vezi. Spune-mi ce ti se pare bine si ce nu. Jed si nclina usor capul, cu mirare n ochi, dar Judith rmase impasibila, hotarta sa nu-l lase deloc sa vada ce e n mintea ei. ntr-un trziu, Jed si muta privirea de la ea si, n timp ce ea privea, Jed ncepu sa scruteze peisajul din jur. -Cred ca pueblo arata bine, recunoscu el n cele din urma, ezitnd. Doar ca ar trebui sa te ntrebi de ce ar vrea cineva sa locuiasca n el. Dar, oarecum, arata ca si cum ar fi o parte a podisului. -Altceva? insista Judith. Jed i surse cu amaraciune. -Ce e asta? Un test? -Poate. Dar fara note. Mai uit-te putin n jur. Jed ncepu din nou sa scruteze peisajul, concentrndu-se n sfrsit asupra lacului. -Nu-mi place lacul, spuse n cel din urma. mi place portiunea canionului de sub baraj, unde cresc plopi de-a lungul apei si unde sunt tot felul de pasari si animale. O amintire se trezi n el, ceva la care nu se gndise de mult. -Bunicul spunea ntotdeauna ca lacul seamana prea mult cu cerul, iar cerul nu apartine canionului. Nu m-am gndit mult la asta, dar poate ca are dreptate. Ia uite... Arata nspre prapastia ngusta unde se afla lacul. -Vezi cum apa roade gresia? Si sunt pete chiar la suprafata, unde se infiltreaza si mai multa apa. Toata tarasenia o sa se prabuseasca ntr-o zi. Dar sigur ca nu va avea nici o importanta pentru ca tot canionul se va umple de ml de la izvor,

SOMNAMBULII mult nainte ca peretii sa se prabuseasca. E o prostie, cnd tegndesti, vreau sa spun, sa distrugi tot canionul numai ca saai electricitate vreo suta de ani. -Altceva? ntreba Judith. Jed si plimba ochii peste ntinderea larga a desertului. Odata, cu trei ani n urma, se urcase aici dupa-amiaza trziu si ajunsese n vrf la timp pentru a vedea soarele apunnd, pe cnd luna plina se nalta la est. La orizont izbucnisera cinci vijelii separate, att de ndepartate, nct chiar atunci cnd fulgerele iluminau cerul, abia de se auzea bubuitul tunetului. Se asezase pe o piatra si pur si simplu privise cerul aproape o ora, pna cnd soarele disparuse n cele din urma, iar vijeliile se departasera, stingndu-se dincolo de linia orizontului, si doar lumina stralucitoare a lunii mai lumina desertul, aruncnd umbre lungi si negre de pe podisurile departate, ncepusera zgomotele noptii si le ascultase un timp, plecnd doar atunci cnd aparusera luminile de la cmpul petrolifer si de la rafinarie, stricnd totul. -Rafinaria, spuse el acum. Si sondele si rezervoarele. Uneori as vrea sa vad desertul asa cum era, nainte de a se ivi drumurile si liniile de electricitate. -Dar asta ti place, nu? ntreba Judith. Vreau sa spun, fara petrol nici n-ai fi aici, nu-i asa? Si Borrego nu ar avea nici o ratiune de a exista. Nu ca asta ar nsemna ceva pentru tine, adauga ea. nteleg ca nu prea te dai n vnt dupa Borrego. Ochii lui Jed avura o lucire stinsa. -De ce m-as da? ntreba el. E urt si nu ai nimic de facut aici. Pur si simplu sta acolo si nimanui nu-i pasa de el. Adica, te-ai uitat vreodata cu adevarat la el? Doamne, de cte ori cineva are nevoie de o locuinta, doar ce construieste o casa din acelea din cuburi cenusii, sau traste o rulota. Vocea lui capata o nuanta dispretuitoare. -Cei ce locuiesc n rulote dau cea mai mare bataie de cap. Ele dureaza doar ctiva ani si apoi oamenii se muta pur

John Saul si simplu si le lasa sa rugineasca. Si sunt gunoaie peste tot tatal lui Randy Sparks trebuie sa aiba vreo zece masini stricate n curte. Dar nu face nimic cu ele. Spune mereu ca o sale repare, dar toata lumea stie ca n-o va face! Privirea i trecu din nou de la Judith la pueblo. -Apoi te uiti la indieni. Cel putin ei nu se nconjoara de atta gunoi pe care n-au de gnd s-l foloseasca. Chicoti sub impresia unui alt gnd. -Ce mai rahat, ei nu prea au nimic! Judith vorbi ncet. -De-asta nu mai vii aici sus? ntreba ea. Deoarece crezi ca aici nu e nimic? Jed ridica din umeri. -Poate, murmura el. Dar nu e numai asta. Stii cum sunt cei din Kokati - daca nu esti unul de-al lor, nu vor sa aiba prea mult de-a face cu tine. -Dar tu esti de-al lor, i reaminti Judith. Cel putin mama ta era, iar bunicul tau este nca. Jed scutura din cap. -Crezi ca asta conteaza? ntreba el, nemaifcnd acum nici un efort de a-si ascunde mnia din voce. Bunica mamei nici macar n-a mai vorbit cu ea dupa ce s-a maritat cu tata. -Bunica ei apartinea unei alte generatii, i reaminti Judith. Cnd eram mica, veneam aici. Tacu cteva clipe, sub impresia amintirilor. Avea vreo opt ani cnd venise pentru prima data singura n pueblo, pe calul primit n dar de la tatal ei de ziua ei. Ctiva copii indieni jucau baseball - mai mult ncercari - iar ea i privise o vreme. Apoi unul dintre ei o ntrebase daca vrea sa joace, iar ea si legase calul si li se alaturase. ncepuse sa joace n partea dreapta si ajunsese treptat n punctul unde ar fi trebuit sa loveasca mingea cnd cineva chemase copiii la masa. Nici nu-i trecuse prin minte sa nu mearga cu ei, si putin mai trziu se afla ntr-una din curti, mncnd pinea cenusie pe care

SOMNAMBULII femeile Kokati nca o faceau ca pe vremuri, macinndporumbul n mojare cu pisalogul, amestecnd apoi fainagroasa cu apa si frignd-o pe o piatra fierbinte. Nu-i dadusenimeni de nteles ca nu ar trebui sa fie acolo, iar dupa masase ntorsese la joc cu restul copiilor si ajunsese acasa spreseara. Cnd mama ei a ntrebat-o unde fusese, i-a raspuns cafusese sus pe podis si ca se jucase cu copii indieni. Mama einu-i spusese sa nu mai faca asta, asa ca peste o saptamna sedusese napoi. De atunci urcase mereu la pueblo cel putin odata pe saptamna si curnd ajunsese sa-i cunoasca pe toti. -Deci te-au lasat sa vii si sa te joci cu copiii lor, i spuse Jed. Ce mare scofala? Judith dadu din umeri. -Poate chiar asta, raspunse ea. Din punctul lor de vedere eram doar un alt copil. Si veneam sa ma joc cu copiii lor, nu sa ma holbez la ei. Cum te-ai simti daca oamenii ar veni acolo sus sa se uite fix la tine si sa te roage sa te lasi pictat ca si cum ai fi un fel de exponat? Fata lui Jed capata o expresie cinica, oarecum negativista pentru vrsta lui. -Bine, aproba el, ezitnd n mod vizibil s-i dea dreptate. Dar a venit vreodata unul din ei n Borrego sa te viziteze? Judith aproba cu capul. -Binenteles. De ce sa nu vina? De data asta Jed o privi cu totul nencrezator. -Fugi de-aici. Doar stii ce cred majoritatea oamenilor din oras despre indieni. -Cred o multime de prostii, raspunse Judith. Iar cele mai multe pur si simplu nu sunt adevarate. Sigur ca exista o multime de indieni care se mbata mai tot timpul, dar exista o multime de albi n Borrego care fac acelasi lucru. Cnd nu ai nimic de facut, tot aia e, indiferent daca esti indian sau alb. Si cred ca poate de aceea indienii Kokati au ramas att de legati de vechile obiceiuri. Au multe lucruri de facut n pueblo. nca

John Saul si lucreaza pamnturile ca pe vremuri, aducnd apa de lacanion, si nca fac totul asa cum au facut-o ntotdeauna. Nu au timp sa iasa si sa se mbete si nu vor nici sa accepte banide la Birou. Sigur, recunoscu ea, sunt mult mai norocosidect majoritatea triburilor. nca mai au aproape tot pamntulsi nu au fost niciodata dezradacinati. Fata lui Jed reflecta dispret. -Daca totul e asa de minunat n pueblo, cum se face ca mama nu a stat acolo? Judith i sustinu privirea. -Mi se pare ca asta-i o ntrebarea pe care poate ar trebui sa i-o pui bunicului tau, spuse ea. Jed tacu o clipa, iar cnd vorbi, vocea i fu dura. -Bine, spuse el. S-o facem. Infigndu-si calciele n coastele calului negru, cloncani, lovind usor cu friele gtul calului. Animalul masiv o lua ndata la un trap rapid, iar Jed l ndrepta direct spre pueblo. Oprira caii la pas cnd se apropiara de pueblo, desclecnd n cele din urma, cnd mai aveau de mers cincizeci de metri, legnd friele de o bara unde se aflau cinci catri, cu coastele vizibil iesite prin piele. Erau animale de munca, aproape epuizate de ani de zile de suit si cobort potecile abrupte ce duceau din vrful podisului spre desert, si avnd spinarile cocosate de greutate vaselor cu care carau apa la pueblo. Nechezara usor cnd Jed si Judith si legara caii si se ferira de animalele mai mari ca si cum le-ar fi respins prezenta. La rndul lor, Blackie si Ginger ignorar catrii, prefernd sa mestece paiele presarate lnga bara. Jed si Judith o luara pe la marginea vechiului cimitir al satului, apoi o apucara pe o alee ngusta ce taia cele doua parti principale al satului. Dupa vreo cincisprezece metri, aleea ducea ntr-o piata, iar ei se oprira sa se uite n jur. Nimic nu parea sa se fi schimbat n cei zece ani de cnd Judith nu mai fusese acolo. Cteva femei lucrau n curte, facnd oale din

SOMNAMBULII frnghii rasucite de lut. O fetita, nu mai mare de doi ani, sejuca cu o gramajoara de lut, ncercnd deja sa imite gesturilemamei sale, rasucind lutul ntre mnute, aproape surprinsacnd vreo bucatica i cadea n praf. Cteva clipe femeile nu parura a-i baga n seama, dar ncele din urma, una din ele si ridica privirile si zmbi. -Jed! n sfrsit te-ai hotart sa urci sa ne mai vezi? Apoi ochii i alunecara spre Judith si se luminara deodata. Judy Sheffield! ncepu sa vorbeasca repede n Kokari, iar o clipa mai trziu Judith fu nconjurata de cinci femei, toate punnd ntrebari n acelasi timp. Jed se uita la primirea calda de care se bucura Judith si regreta ca fusese de acord sa vina. Se simtea din nou ca un intrus, n timp ce Jude, care nu era de-a lor, era tratata ca o ruda de mult pierduta. Una din femei se ntoarse spre el. -l cauti pe bunicul tau? Jed simti ca roseste usor, apoi dadu din cap. Femeia arata cu capul spre o alta alee ngusta. -E n kiva. Apoi si ndrepta din nou atentia spre Judith, iar Jed, simtindu-se de parca ar fi fost privit din dosul fiecarei usi si ferestre din pueblo, traversa piata si pasi n umbra ulitei nguste. Urma drumul, iesind pe platforma lata ce se ntindea ntre pueblo si marginea canionului. La jumatatea distantei ntre peretele satului si buza prapastiei se ridica o casa joasa, de ctiva metri. Dintr-o gaura n centru se naltau o scara si un fir continuu de fum de la focul mic ce ardea aproape mereu n kiva. Jed se opri, nestiind ce sa faca, uitndu-se la intrarea n camera. Din copilarie i se paruse ntotdeauna un loc ntunecos si interzis. n kiva se adunau barbatii Kokati pentru a-si desfasura ritualurile spirituale. Era locul de unde ieseau n zilele de sarbatoare, purtnd costume elaborate, pentru a dansa n curte.

John Saul Dar mai era si locul unde se duceau pentru a fi singuri, pentru a sporovai ntre ei fara sa fie deranjati de nevestele sicopiii lor, sau pur si simplu pentru a sta sa reflecteze, ori sacomunice cu spiritele care locuiau sub podeaua kivei. Dar se simtea oare n stare s-o faca? Sa se urce pur si simplu pna la deschizatura din acoperis si sa coboare nauntru? Era doar un copil si nici mcar membru al tribului. Si atunci si aminti. Avea saisprezece ani, si printre Kokati asta l facea sa fiebarbat. Respirnd adnc, se ndrepta spre kiva. Ezita cnd ajunse la trapa, apoi mai respira o data sicobori scara n camera. Era circulara, avnd cam cincisprezece metri n diametru; fusese taiata n gresia podisului cusecole n urma. De jur mprejur se afla o banca de piatra, iarun cerc cu tarusi formau un mic inel ntre peretii camerei sifocul din centru. Cnd Jed pasi de pe scara pe podeaua kivei, ochii ncepura sa-l usture de la fum. Cteva clipe nu vzunimic n pcla de sub acoperisul jos. Dar curnd ochiincepura sa se obisnuiasca cu ntunericul si n cele din urmal zari pe bunicul lui. Vulturul Cafeniu statea singur pe banca cu fata la rasarit, cu ochii nchisi, cu trupul complet nemiscat. Jed se apropiede el cu teama, asteptnd ca ochii batrnului s se deschida sisa l fixeze acuzator. Dar Vulturul Cafeniu nu parea delocconstient de prezenta lui. Cnd Jed se aseza pe banca lngael, batrnul nici mcar nu clinti un muschi. Jed se aseza, la nceput nervos, simtind sub sezut duritarea pietrei si uitndu-se curios n jur. Analiza constructiaboitei, examinnd cu atentie trunchiurile cojite de copaci cese ntindeau dinspre pereti nspre interior, spre brnele grelecare fusesera sprijinite cndva pe vrfurile tarusilor si brnelemai mici asezate de-a curmezisul deasupra grinzilor principale. Casa boltita avea o ordine geometrica, iar patinantunecata a lemnului vechi dadea senzatia de vesnicie. Cu

SOMNAMBULII exceptia petecului de lumina ce venea prin acoperis, alunecnd pe podea pe masura ce se misca si soarele pe cer, nu preaera mare lucru care sa spuna ce se ntmpla dincolo de peretiicamerei, iar cnd se aseza lnga bunicul lui, Jed descoperi capropria lui minte ncepe sa alunece n directii stranii. Cu ochii ncremeniti asupra focului ncepu s-si imagineze ca vede niste forme dansnd n flacari. l apuca o somnolenta si simti ca i se ngreuneaza pleoapele. Cnd deschise iar ochii, petecul de soare era departe delocul unde fusese ultima data. -Ce crezi despre asta? l auzi pe bunicul lui ntrebnd. -Nu... nu stiu, murmura Jed. Cred ca am adormit. Vulturul Cafeniu se uita la Jed cu o privire adnca, de nepatruns. -N-ai adormit. Aici se ntmpla altceva. Ceva ce n-ai sa ntelegi ani de zile. Unii nu nteleg niciodata. Se ridica, se ntinse, apoi se uita la Jed. -Ce-ai zice sa mergem afara? Orice ti s-ar fi ntmplat, s-a terminat acum. Cnd, o clipa mai trziu, iesira n lumina orbitoare a zilei, Jed clipi, apoi se uita la soare. -Doamne, spuse el. Cred ca am stat nauntru trei ore. Vulturul Cafeniu ridica din umeri. -Se ntmpla. Apoi se uita la Jed, cntarindu-l cu privirea. -Ai crescut. Nu chiar ca taica-tu, dar mult mai mare dect oricare din copiii de aici. Si totusi, o vad pe mama ta n tine. Vocea lui Jed capata o nota razboinica. -Cum de nu pot oamenii arata ca ei nsisi? Batrnul ridica usor din sprncene. -Si ce e rau n asta? ntreba el cu blndete. Fetita mea a fost o femeie frumoasa. Apoi o sclipire din ochii lui Jed l facu pe indian sa se ncrunte.

John Saul -De-asta ai venit aici? Sa ma ntrebi dspre maic-ta? Jed se simti ncurcat, ca si cum bunicul lui i scrutase adncul sufletului. -De fapt, nu... nu stiu. Ti-o aduci aminte pe Judy Sheffield? Vulturul Cafeniu dadu afirmativ din cap. -Am urcat cu caii azi-dimineat. Am nceput sa vorbim despre pueblo si despre trib si... Vocea i se pierdu cnd nu-si mai gasi cuvintele. Vulturul Cafeniu ignora jena lui Jed. -Mi-o aduc aminte. Mi-amintesc prima zi cnd a urcat aici. A nceput sa se joace cu ctiva copii si, pna sa-ti dai seama, se purta de parca s-ar fi nascut aici. Oameni ca ea se vor simti ntotdeauna bine indiferent unde se afla. Vocea i se schimba usor, capatnd o nuanta trista. -Sunt si altfel de oameni, spuse el. Tocmai opusul lui Judy Sheffield. -Acum vrea sa i se spuna Judith, l ntrerupse Jed. Vulturul Cafeniu si nclina capul aprobator, dar ochii lui patrunzatori i fixara pe ai lui Jed. -Despre mama ta ai venit sa vorbesti, nu? Nu despre Judith Sheffield. Lui Jed i se taie rasuflarea: cum de stiuse bunicul lui la ce se gndea el? Dar de fapt bunicul lui stiuse ntotdeauna lucruri pe care nu i le spusese nimeni. Dadu din cap. -Mama ta apartinea altor oameni - oameni care nu pot fi niciodata fericiti, spuse Vulturul Cafeniu. Indiferent unde se duc sau cu cine sunt. A simtit ntotdeauna ca toata lumea facea parte din ceva dar ca ea era un intrus. Se opri, punnd o mna pe umarul lui Jed. -Cred ca de asta a facut ceea ce a facut, Jed. Cred ca n cele din urma si-a dat seama ca n-avea sa fie niciodata fericita - orice ar fi nsemnnd asta - si pur si simplu a renuntat. Jed l privi furios pe batrn, scuturndu-i mna noduroasa.

SOMNAMBULII -Nu te cred, spuse el. A fost mai mult dect att. A fost din cauza tatalui meu si a tuturor celor de acolo de jos. Vulturul Cafeniu clatina din cap, dar refuza sa raspunda mniei lui Jed. -N-am spus ca a fost vina ei. Pur si simplu asa s-au petrecut lucrurile. N-a fost fericita niciodata, nici aici, si nici n Borrego. Si nimeni nu putea face nimic. Nici eu, si nici tatal tau. Era n firea ei. Nu apartinea lumii, asa ca a parasit-o. Jed lovi cu piciorul praful de sub talpi, simtindu-se deodata nspaimntat. Gndurile i navalira unul dupa altul, recunoscndu-se pe sine n cuvintele bunicului sau despre maic-sa. Oare acelasi lucru avea sa i se ntmple si lui? Avea sa se trezeasca ntr-o dimineata si sa hotarasca dintrodata sa se duca totul dracului? Apoi spectrul lui Heather Fredericks i aparu din nou n minte si odata cu el, un gnd - unul caruia i dadu glas fara sa vrea. -Poate ca asta i s-a ntmplat si lui Heather. Vulturul Cafeniu si ngusta ochii. -Fata care a murit n canion acum cteva zile? Jed dadu din cap. -S-a omort. -Asta se spune n Borrego? ntreba Vulturul Cafeniu. Clatina din cap. -Nu e adevarat. N-a sarit pentru ca a vrut. Jed si privi bunicul cu suspiciune. -Nu, continua Vulturul Cafeniu, vorbind aproape ca pentru sine acum. Nu ea a vrut. Cineva a fcut-o sa sara. Jed si strnse sprncenele cu mnie. -Politistii nu spun asa, zise el provocator. Vulturul Cafeniu ridica din umeri. -Nu conteaza ce spun politistii. Eu eram n kiva cnd s-a ntmplat. Am vazut. Jed se holba la bunicul lui, vizibil nencrezator.

John Saul -Haide, spuse el. Daca erai n kiva, n-ai avut cum sa vezi. Vulturul Cafeniu si privi nepotul impasibil. -Asta crezi? ntreba el. Ei bine, daca ai urca aici mai des si ai afla cine esti de fapt, poate ai gndi altfel. O jumatate de ora mai trziu, pe cnd coborau podisul, Judith aprecie n cele din urma ca tacerea durase destul. -Ei? Ce-i aflat? Jed se uita la ea. -De la bunicu' ? ntreba el, cu o voce dura, aproape batjocoritoare. Oh, am aflat o multime de lucruri. Dar nu despre mama, ci despre el! Stii ceva? E nebun. Pur si simplu nebun de legat. Judith l privi fix. n mod sigur, ceva se ntmplase. Dar ce? nainte de a-l ntreba, Jed i spuse chiar el. -Stii ce a spus? A spus ca Heather nu s-a omort. Ca cineva a omort-o si ca el a vazut. Era n kiva si a vazut. Nu ti se pare nemaipomenit? Rahat! Batrnul s-a ticnit complet! mboldindu-si calul, tsni nainte, lasnd-o pe Judith sa se uite n urma lui.

Jed si privi tatl cu mnie. Era n dimineata de dupacalatoria la Kokati cu Jude. Cnd se ntorsese n ziua precedenta, tatal lui plecase deja la lucru, iar cnd ajunsese acasaputin nainte de miezul noptii, Jed se culcase deja. Deci doarcu cteva minute n urma i spusese n sfrsit tatalui sau ce sepetrecuse n pueblo. Iar acum tatal lui se suparase din nou peel, asa cum facea aproape n fiecare zi n ultima vreme. -Nu vad care-i problema, mormai Jed, privind n cafea. Tot ce-am spus e ca bunicul s-a ticnit. Frank si strnse falcile. -Nu-l cunosti pe bunicul tau si nu stii nimic despre indienii Kokati. Jed si ridica privirile, ochii lui plini de dispret ntlnindui pe cei ai tatalui sau. -Doamne, tata, nu trebuie sa fi destept ca s-ti dai seama de asta. Cum naiba ar fi putut bunicul sa vada ce s-a ntmplat cu Heather daca era n kiva? Ce au acolo? Vreun fel de monitor TV? Frank clatina din cap. si aminti ziua n care murise Alice si se ntmplase ceva, ceva ce nu-i spusese fiului sau niciodata. -Ti-aduci aminte cnd a murit mama? ntreba el. Ochii lui Jed, o opacitate brusca ce-i cuprinse privirea, spusera mai

John Saul mult dect orice cuvinte pe care le-ar fi rostit. Vulturul Cafeniu a venit aici n ziua aceea, continua Frank. Mi-a spus ce sentmplase. Spunea ca se simtise ciudat dimineata cnd setrezise si se dusese n kiva. Vocea i scazu, devenind ragusita. -Si n timp ce era acolo jos, o vazuse pe Alice lundu-si viata. Tacu o clipa, apoi continua cu o voce tremuratoare: -De asta a venit aici n ziua aceea, Jed. Spera sa se nsele. Dar n-a fost asa. Acum fu rndul lui Jed sa taca, privindu-l pe tatal lui cu ochii ngustati de mnie. -Nu-i adevarat, sopti el. Daca ar fi crezut cu adevarat ca se ntmpla ceva, ar fi cobort mai devreme. Ar fi oprit-o. Dar nu a facut-o, nu? Si dupa asta pretinde ca a vazut ce s-a ntmplat... Suna telefonul, un sunet strident ce taie cuvintele lui Jed. Tacu, n timp ce Frank se ntinse si ridica receptorul. -Arnold, spuse el. Asculta cteva clipe, mormind din cnd n cnd raspunsuri: -Bine. Vin imediat. Puse receptorul n furca si se ridica. -Trebuie sa ma duc la uzina, i spuse lui Jed. Au o problema si n-au destui oameni. Jed deschise gura sa protesteze, apoi o nchise din nou. La ce dracu' ar folosi? Taica-su n-avea oricum de gnd s-l asculte. -Grozav, mormai pentru sine n timp ce Frank disparea pe usa de la bucatarie peste cteva clipe, mbracat n salopeta cenusie care era uniforma lui de lucru. ncepi sa vorbesti despre mama si apoi dispari. Lovi masa cu pumnul, iar cafeaua din ceasca se varsa n farfurie.

SOMNAMBULII -Ei, cui i pasa? striga el n casa pustie acum. Cui dracului i pasa? Frank ajunse la rafinaria situata la opt kilometri n afara orasului si trase masina n locul obisnuit de parcare din fata portii. Dar n loc sa se ndrepte spre uzina, traversa strada si intra n biroul sefului. ndata ce zari fata ncruntata a lui Bobbie Packard, de obicei surzatoare si dadu seama ca se mai ntmplase ceva. Se uita dincolo de secretara n biroul lui Otto Kruger, aproape asteptndu-se sa vada fata lui Kruger, mbujorata de mnie nestapnita, dar seful uzinei nu se zarea nicaieri. -Unde e Otto? ntreba el. n uzina, facnd mai mult scandal dect au facut deja? Secretara ridica din umeri. -L-au chemat n oras pentru o ntlnire n biroul domnului Moreland, spuse ea. Se pare ca Max ar fi n sfrsit gata sa vnda. Frank se simti cuprins de un val de mnie, dar se stapni repede. Nu putea fi adevarat. Nu puteau fi dect vorbe goale. Zvonurile circulasera de luni de zile, chiar de cnd ncepusera tatonarile de la UniChem. Dar pna acum Max sustinuse ca nu avea de gnd sa vnda compania si ca, daca ar face-o totusi, nu o va vinde unui conglomerat imens, impersonal. Ci lucratorilor de la Compania Petroliera Borrego. Asa ca Frank si nabusi potopul de mnie si clatina din cap. Nu avea rost ca Bobbie sa raspndeasca zvonuri n tot orasul. -Crede-ma pe cuvnt, Bobbie, spuse el. Daca Max vrea sa vnda, o sa vina nti la noi. -Nu stiu, ofta Bobbie. Dupa cum vorbea Otto, se pare ca Max e aproape falit. Clipi din ochi conspirativ. -Si daca vrei sa afli parerea mea, Otto va face totul s-l conving pe Max sa vnda celor de la UniChem si nu noua. Cred c-o sa-l concediezi ndata ce o sa ai ocazia.

John Saul Buzele lui Frank se rasucira ntr-un zmbet trist. -Si oare cum o sa am ocazia? ntreba el. Bobbie chicoti. -Haide, Frank. Crezi ca daca angajatii ar cumpara aici, n-ai sfrsi n consiliul de conducere? Frank ridica din umeri evaziv. -Chiar daca eu asa face consiliul, asa avea doar un singur vot, remarca el. Bobbie retusa cu atentie o unghie deja perfecta. -Si toata lumea ar vota ca tine, iar Otto stie bine asta. Zmbetul lui Frank i cuprinse toata fata. -Otto stie ct de mult l urasti? -Binenteles, spuse ea cu vioiciune. Dar n-are importanta, oricine i-ar fi fost secretara l-ar fi urt. Frank dadu din cap absent, fara ca mintea sa mai nregistreze cuvintele lui Bobbie. Se ntreba deja daca nu ar trebui sa convoace o sedinta sindicala pentru seara aceea. Daca ntr-adevar era ceva real n zvonul ca Max era pe punctul de a vinde compania, atunci erau multe de facut. Cu luni n urma gasise n Santa Fe un avocat si un contabil si i angajase n secret pentru a studia posibilitatea preluarii companiei de catre angajati. Nu fusese greu Compania Petroliera Borrego era o companie mica, iar tipul acesta de transfer de proprietate avusese loc n toata tara. Constatase cu placere ca, n majoritatea cazurilor, transformarea companiilor n organizatii profitabile fusese aproape imediata; cnd oamenii lucrau pentru ei nsisi, deveneau mult mai eficienti. Mai eficienti si mai atenti, reflecta el n timp ce iesi din birou si traversa strada din nou, de data aceasta pentru a se ocupa de problema care l adusese aici la nceput. Intra n baraca de ncarcare pentru a verifica productia din noaptea precedenta, l saluta cu o miscare a capului pe Fred

SOMNAMBULII Cummings si lua fisa care indica fiecare galon de benzinapompata din statia de cisterne n camioane. Clatina din cap cu tristete, ncercnd sa descifreze cemzgalise Fred si ntrebndu-se din nou de ce nu se puteaintroduce pe computer ntregul sistem. Dar stia raspunsul aceeasi lipsa de bani care parea ca sugruma Compania Petroliera Borrego la fiece miscare. Si totusi, pretul petrolului eradin nou ntr-o usoara crestere, iar el crezuse ca se apropiau desfrsitul perioadei de pierderi. Dar cnd privirea i cazu peultimul rnd al listei de transporturi, se ncrunta. Fred oprise ncarcarea la patru dimineata. -S-a ntmplat cnd s-a stricat pompa, explica Fred. Am ncercat s-o reparam, dar cineva a defectat piesele si nu am avut altele. Frank se ncrunta amenintator. n urma cu o luna chiar el revizuise inventarul si i daduse o lista lui Kruger. Se parea ca piesele nu fusesera comandate deloc. -Bine, spuse el. Dati-mi o lista cu ce va trebuie si fac galagie la Albuquerque. Ar trebuie sa putem rencepe lucrul azi dup-amiaza. Dar Fred Cummings clatina din cap. -N-o sa mearga, spuse el. Am vorbit deja cu furnizorul si spune ca nu mai avem credit. Daca vrem piese pentru pompa, trebuie sa platim cu bani gheata. Frank se ncrunta si mai tare. -Bine, atunci sa reparam piesele pe care le avem. Asta putem face? ntreba el, cunoscnd raspunsul chiar nainte de a deschide gura. -Banuiesc ca putem s-o reparam, spuse Cummings n cele din urma, evitnd privirea lui Frank. Dar asta cere o echipa care sa lucreze n plus si Kruger n-autorizeaza asa ceva. Evitnd n continuare privirea lui Frank, si lua pachetul cu mncarea de prnz si se ndrepta spre usa, dar Frank l opri.

John Saul -Ai putea sa mai rami vreo doua ore din timpul tau, sugera el. Cummings scuipa n praful din fata usii. -Banuiesc c-as putea, aproba el prietenos. Dar nu e utilajul meu si nu-i prea vad pe Kruger, pe Moreland sau pe altii venind sa-mi tunda mie iarba pe timpul lor. Pe cnd Cummings se ndeparta, Frank njura ncet pentru sine. Si totusi, omul avea dreptate: de ce sa stea peste program stiind foarte bine ca nu va Fi platit pentru asta? Dar n cele din urma, incapacitatea orasului Borrego de a livra benzina, chiar si numai pentru o zi, nu va face dect sa creasca numarul pierderilor si sa determine reducerea costurilor. Curnd va creste numarul concedierilor, iar n final, concedierile vor face sa scada si mai mult productia. Continund sa njure, Frank examina programul de lucru, cautnd o cale de a lua de la munca obisnuita destui oameni pentru a forma o echipa care sa repare pompa stricata. Si cnd se va ntoarce Kruger, va avea o mica discutie cu el. Daca nici macar nu mai plateau furnizorii, situatia era mult mai grava dect orice i se spusese. Ce dracu' se petrecea? Ridica telefonul s-l sune pe Jed si s-i explice ce se ntmpla. -Probabil c-o sa fiu prins toata ziua, spuse el. Jed l asculta n tacere, dar pe cnd vorbea, Frank si imagina cu claritate privirea ntunecata a baiatului, privirea de resemnare pe care Jed o avea ntotdeauna atunci cnd el trebuia s-si schimbe programul. Dar nu putea face nimic. Dupa-amiaz Frank simti ca l lasa nervii. Pompa stricata, facuta bucati, zacea risipita n drumul prafuit. Doi oameni din echipa lui improvizata disparusera dupa prnz, trimisi la ndeletnicirile lor obisnuite de Otto Kruger, care sustinuse ca pompa nu va fi de mare folos daca rafinaria va trebui nchisa

SOMNAMBULII pe motiv ca nu se ocupa nimeni de ea. Frank i amintise cantreaga rafinarie fusese nchisa cu doar doua saptamni naintesi ca fiecare conducta si valva de acolo fusesera curatate si examinate cu atentie. n momentul acela uzina era n stare sa functioneze singura cteva ore. Dar Kruger insistase, iarFrank hotarse ca nu merita sa se mai zbata din moment ce ceilalti doi muncitori urmau sa se ocupe n urmatoarele ore derepararea axului rupt de la motorul pompei. Daca putea fi reparat. Carlos Alvarez si Jerry Polanskisustinusera ca puteau face sudura destul de usor, dar Frank nuera att de sigur. I se parea ca axul s-ar fi ndoit destul de rula rupere si banuia ca si daca sudura ar fi reusit, pompa seputea strica din nou de ndata ce ar fi reasamblat si pusa nfunctiune. Dar acum reparatia se efectuase, iar Alvarez si Polanskincepeau procesul de reasamblare. Lipsit de ajutorul a doidintre oamenii sai, Frank puse el nsusi umarul, tinnd fixaxul n timp ce Carlos atasa cu atentie garnitura care urma sa-lprinda de pompa. -Ce dracu' faceti aici? se auzi din spate vocea aspra a lui Otto Kruger. Frank astepta pna cnd Carlos strnse ultimul surub, apoi se ndrepta de spate. Folosind esarfa pe care o purta de obicei si care-i atrna acum din buzunarul de la spate, si sterse sudoarea de pe frunte. -Aproape am terminat reparatia... ncepu el, dar Kruger nu-l lasa sa termine. -Nesocotind toate legile sindicatelor? bombani seful. Frank se ncorda, ncercnd sa-si tina firea. -Alvarez si Polanski nu fac parte din echipa depozitului, continua Kruger. Nu e treaba lor sa lucreze la pompa. Iar tu esti sef de echipa, nu? Asta presupune sa te asiguri ca oamenii tai fac ce trebuie. Nu sa muncesti tu pentru ei. Frank si simti furia urcnd din stomac, dar n nici un caz nu avea de gnd sa se ia la cearta cu Kruger. Nu aici, n orice caz.

John Saul -Poate ar trebui sa mergem n biroul tau sa discutam asta, Otto. Vocea i era calma, dar ochii i scaparau de furie. Ce naiba ncerca sa faca omul asta? Nu era si asa situatia destul de proasta, fara sa fie nevoie ca Kruger s-l mpiedice s-si faca munca? -Daca asta vrei, mormai Kruger. Scuipa n praf, apoi si ndrepta atentia catre Alvarez si Polanski. -Lasati pompa si treceti la treaba voastra. Frank vazu mna lui Carlos strngnd cheia pe care o tinea, dar dadu din cap doar att ct s-i fac semn s-o lase balta. Fara o vorba, Carlos puse cheia jos si se ndeparta de magazia de ncarcare. Peste o clipa l urma si Jerry Polanski. Abia dupa ce disparura amndoi n uzina, Kruger se ntoarse si traversa strada spre birou. Frank l urma, reusind doar un mic gest cu capul spre Bobbie Packard cnd trecu pe lnga biroul ei. Fara sa o vada seful, aceasta se strmba n spatele lui si apoi i facu lui Frank un semn de ncurajare cu degetul. -nchide usa, mri Kruger, tolnindu-se n scaunul lui si urcndu-si picioarele pe masa. N-are rost sa ne vnturam problemele n fata angajatilor, nu? Frank nchise ncet usa, lipsindu-l deliberat pe Kruger de placerea de a-i vedea mnia. -Mi se pare ca amndoi facem parte din angajatii de aici, observa el pe un ton egal, ramnnd lnga usa, dar ncrucisndu-si bratele si sprijinindu-se de perete. Asculta, de ce nu-mi spui ce se petrece? Nu mai avem credit la furnizori si ultimii oameni din echipa depozitului au fost concediati acum o saptamna. Cum naiba sa repar pompa aia, daca nu folosesc oameni din uzina? Si nu-mi servi mie rahatul ca nu e treaba mea sa lucrez la ea, pentru ca stim amndoi ca trea

SOMNAMBULII ba mea e sa fac n asa fel ca schimbul sa mearga, chiar daca trebuie s-o fac singur. Kruger i ocoli privirea. -Concedierile alea au fost temporare. Am pierdut foarte mult ct a fost rafinaria nchisa. Oamenii vor fi angajati din nou, de ndata ce o sa ne putem permite. -Dar daca nu putem scoate benzina din rezervoare... ncepu Frank. nca o data Kruger nu-l lasa sa termine. -De fapt ar trebui sa primim o noua pompa de ncarcare ntr-o saptamna sau doua, spuse el. Si din moment ce nu avem nici un fel de probleme cu depozitarea, s-ar parea ca munca ta a fost o pierdere de timp, nu-i asa? Nu doar refuzul lui Kruger de a-i ntlni privirile i trezi suspiciuni lui Frank, ci si superioritatea din vocea lui. -Ce se ntmpla? ntreba el. Max o sa obtina un nou credit? De data asta Kruger zmbi, dar rsucindu-si cu cruzime buzele. -Cred ca poti sa-i spui si asa, zise el, lungind intentionat cuvintele. Oricum, pna cnd o sa luam pompa noua, ar trebui sa fim pregatiti sa angajam oamenii din nou. Ochii lui Frank Arnold i sfredelira pe ai lui Kruger. -Se va vinde, nu? ntreba el, dar cuvintele fura rostite mai mult ca o afirmatie dect ca o ntrebare. Un nod rece de mnie i se forma n stomac. Vrei sa-mi spui ca Max vinde? Kruger si ntinse minile ntr-un gest de eschivare. -N-a facut-o nca, spuse el. si cobor picioarele de pe masa si scaunul se ndrepta brusc cnd el se lasa pe spate. -Dar petrecerea e pe sfrsite, i declara el, ochii lui ntlnindui pe ai lui Frank pentru prima data, si daca as fi n locul tau, as ncepe sa ma gndesc cum as putea sa profit daca cineva cumpara ntr-adevar locul acesta.

John Saul -Vrei sa spui ca asta s-a ntmplat? ntreba Frank. Asta s-a discutat la ntlnirea de azi-dimineata? Kruger dadu din umeri. -Dupa cum am auzit eu, cineva face presiuni sa cumpere. -Dar Max n-o sa faca asta, protesta Frank. Toata lumea stie ca daca va vinde, mai nti va oferi compania angajatilor lui. Kruger chicoti nfundat. -Daca ai asta n scris, te sfatuiesc sa chemi repede un avocat. Pentru ca daca n-o ai n scris, cred ca e destul de sigur ca de luna viitoare o sa lucram amndoi pentru altcineva. Ceea ce, adauga el cu un zmbet adevarat de data asta, mie mi convine. Pe tine cum te aranjeaza? Fiecare fibra din corpul lui Frank simtea nevoia s-l loveasca pe Kruger, sa-i vre ticalosului zmbetul n gt. Dar stia ca probabil era exact ce spera Kruger. Nu prea existau motive pe care Kruger sa le foloseasca sa-l concedieze, dar violenta fizica era cu siguranta unul din ele. Asa ca Frank se stapni, nfundndu-si minile adnc n buzunare, ca si cum era singura cale de a le controla. Dar cnd vorbi, nu facu nici un efort de a-si ascunde furia. -Nu ma aranjeaza deloc, replica el. Si pot sa fac cte ceva n privinta asta. Mintea ncepuse deja s-i lucreze. Va trebui sa organizeze o ntlnire sindicala si sa prezinte n fata membrilor o oferta de a cumpara compania. Asta nsemna ca n afara orelor de lucru sa petreaca practic saptamni ntregi cu avocatul si contabilul din Santa Fe. Dar trebuia sa existe o modalitate de a contracara orice alta oferta pe care Max Moreland s-ar putea s-o fi avut deja pe birou. i ntoarse spatele lui Kruger, mpingnd cu atta forta usa biroului, nct aproape iesi din balamale. Bobbie Packard, surprinsa de aparitia lui brusca, si ridica privirile. -Ce e? ntreba ea.

SOMNAMBULII Ochii lui Frank scparar de mnie. -Adica nu ti-a spus? Cineva ncearca sa cumpere rafinaria lui Max. Si pun pariu ca nu-i intereseaza uzina - fara o multime de mbunatatiri, nici mcar nu poate functiona, chiar fara profit. Iar cei care o preiau nu sunt interesati sa investeasca - vor sa fac bani repede, ceea ce nseamna ca o sa pastreze sondele si o s nchida uzina. Destul de clar, nu? Arata cu capul spre biroul lui Kruger. -Pariez ca ticalosul asta a promis deja s supravegheze sondele n timp ce noi ceilalti vom cauta de lucru ntr-un loc unde nu e nimic de facut. Bobbie clatina din cap uimita. -Domnul Moreland spunea... Frank se apleca si se uita n ochii secretarei. -Nu ntelegi, Bobbie? ntreba el. Max a ajuns la capatul funiei. A bagat n locul asta si ultimul banut pe care l avea, dar nu e de ajuns. E nvechit si uzat, si poti fi sigura ca nimeni din afara nu se gndeste sa cheltuiasca aici o multime de bani. Nu vor vrea dect sondele. Fr sa astepte raspunsul ei, iesi din birou si traversa drumul spre uzina. De la fereastra biroului sau, Otto Kruger l privi pe Frank Arnold disparnd n rafinarie si si dadu imediat seama de ceea ce voia s fac. Un timp statu linistit, savurnd mnia lui Frank Arnold, bucurndu-se de furia pe care i-o provocase. Nu se ntmpla prea des sa-l aiba la mna pe Frank, dar de cte ori o facea, simtea o placere nemasurata. l ura pe Frank de ani de zile si stia si de ce: Frank cunostea rafinaria mai bine ca el si se bucura de ncrederea oamenilor. Chiar si Max Moreland avea mai mult respect pentru Frank dect avea pentru el, credea Kruger. Cu un an nainte, cnd dorise s stie de ce, cu toata inteligenta lui Frank

John Saul Arnold, nu fusese promovat mai sus de functia de maistru de tura, Kruger si aminti ca Max i zmbise aproape cu mila. -Am nevoie de el acolo unde este, Otto, i explicase el. Nu poti sa conduci o rafinarie de petrol fara un om ca Frank Arnold. A, tu te descurci grozav, supraveghind ntreaga operatiune. Dar fara Frank nu ar exista o operatiune pe care s-o supraveghezi. Sigur ca el nu raspunsese nimic, dar din ziua aceea ncepuse s-l urasca pe Frank. Sa l urasca la fel de mult cum l ura si pe Max Moreland. n cele din urma, se ntoarse la birou si ridica receptorul telefonului. Forma repede un numar, apoi vorbi imediat ce i se raspunse la capatul celalalt, fara a astepta vreun cuvnt de salut. -Tocmai am vorbit cu Arnold, spuse el. I-am spus destul ca s-l provoc, si e exact cum ti-am spus. O sa faca scandal. Apoi, stiind ca spusese destul si ca nu urma nici un raspuns, nchise telefonul cu un zmbet de satisfactie. Curnd, foarte curnd, Frank Arnold nu-i va mai sta pe cap. Era un gnd ce-i facea o placere deosebita.

Frank Arnold si ridica privirea de pe ziar cnd fiul sauintra n bucatarie, mbracat -ca de obicei -ntr-un fel calculat cu grija, pentru a spune lumii ca nu da doi bani pe ce credeea. Frank si nghiti cuvintele mustratoare ce-i venira imediatpe buze. n ultimele doua saptamni, n care parea sa-si fipetrecut fiecare moment din zi cu avocatii si contabilii, relatiile lui cu Jed pareau a se fi nrautatit si mai tare. Chiar deZiua Muncii, n weekendul ce tocmai se terminase, cei doi abia si vorbisera, exceptnd seara de vineri, cnd JudithSheffield venise la cina. n seara aceea nici nu se pusese problema cine va gati. Cnd Frank venise de la lucru, casa era deja plina de mirosulfripturii din cuptor. Atunci, ca si alte dati, cnd Judith petrecuse seara cu ei n casuta din Sixth East, Jed paruse pe deplinfericit, de parca resentimentele lui disparusera ca prin farmec. Dar n dimineata urmatoare, cnd Judith nu mai era acolo, se retrasese din nou n spatele mastii lui posomorte, si abia de-sispusesera ceva la micul dejun. Poate ca daca Judith ar firamas peste noapte... Abandona repede gndul, desi fusesera cteva seri nultimele saptamni cnd fusese aproape sigur ca ar fi ramasdaca ar fi rugat-o. De fiecare data si pierduse curajul, ngrozitsa nu se faca de rs fiindca crezuse ca ea l-ar putea considera

John Saul la fel de atragator pe ct o gasea el pe ea. Si totusi, daca Judithar fi fost aici n dimineata asta, lucrurile ar fi mers mai bine ntre el si Jed, era sigur de asta. Totul parea sa fie mai binecnd Judith era aici. Parea c-i ntelege starile, chiar si importanta a ceea ce ncerca sa faca. Totusi, n ciuda weekendului festiv, Frank trebuise sa plece la Santa Fe, pentru o alta serie de ntlniri ce vor culmina n aceasta seara la sediul sindicatului, cnd le va prezenta n sfrsit angajatilor un plan de cumparare a companiei. Presupunnd, desigur, ca pna diseara compania nu va ftdeja vnduta celor de la UniChem. Si daca planul lui reusea, l va ierta totusi Jed pentru tottimpul pierdut? se ntreba Frank. Oare mndria pentrurealizarea tatalui sau va acoperi prapastia dintre ei? Lasndu-sepe spate, Frank si ncrucisa bratele, iar ochii i cazura din noupe hainele trasnet" ale lui Jed. Se ntreba daca Jed eraconstient ca atentia exagerata pe care o dadea felului sau de ase mbraca nu facea dect sa anuleze mesajul pe care voia sa-ltransmita: daca ntr-adevar nu-i pasa cum arata, de ce blugiii erau att de meticulos sfsiati, de ce haina neagra de pieleera analizata n fiecare zi pentru numarul capselor lipsa si dece parul unsuros al lui Jed se afla ntotdeauna ntr-o totalasupunere fata de toanele de moment? De ce, daca ntr-adevarnu i pasa de ce credea lumea, fiul sau facea efortul constantde a arata ca un raufacator si de a-si ascunde inteligenta? Frank cunostea raspunsul, cel putin n mare. Dar n afarade pierderea mamei sale, Jed avusese parte dea lungul anilorde mai multe momente grele dect s-ar fi cuvenit - toatelegate de mostenirea lui indiana -si n cele din urma si construise o carapace care le spunea oamenilor sa se tina la distanta, care i prevenea ca va raspunde loviturilor daca va fiprovocat. Frank presupunea ca platosa lui Jed servea un scop, protejndu-l pe baiat de lucruri cu care nu voia sa aiba de-aface. Dar acum era aproape adult si n pericol de a-si nenoroci

SOMNAMBULII viata. Frank vazuse prea multi tineri ca Jed - inteligenti, darncrncenati - renuntnd pur si simplu si sfrsind ntr-o slujbala terenurile petroliere sau la rafinarie, petrecndu-si serilebnd peste masura n barul cafenelei. Si nu asta si dorea pentru Jed. Jed avea sa mearga la universitate si sa scape deBorrego, sa faca ceva mai mult n viata dect facuse el. Cuconditia ca Jed sa renunte la imaginea sa si la gndul ca amerge la scoala nu mai e la moda. -Sper ca azi n-au de gnd sa faca poze cu clasa, spuse Frank ncet, lasnd ziarul. Lui Jed ncepura s-i luceasca imediat ochii, ntelegnd ce voia sa spuna de fapt tatal sau. -Nu-ti place cum arat? ntreba el. -N-am spus asta, se apara Frank. Doar ca pentru prima zi de scoala... Jed l ntrerupse. -Ce mare lucru ca e prima zi de scoala? insista el. E doar o alta zi n care stam si ascultam niste profesori plicticosi, spunnd lucruri plicticoase... -Destul! Duritatea din vocea lui Frank l reduse la tacere pe Jed, si baiatul se cufunda n scaunul lui. -Stiu ce crezi despre scoala si am obosit sa tot aud asta. -Ma descurc, murmura Jed. Si nu vad cum faptul ca n-as termina scoala te-ar deranja. Frank si atinti ochii asupra lui Jed. -Crezi ca e mare lucru sa fii maistru si sa raspunzi de schimb la rafinarie? Daca as fi fost mai atent cnd eram de vrsta ta, as fi putut conduce totul. -Sigur, i raspunse Jed imediat cu o voce ntunecata. Si domnul Moreland ar continua sa fie proprietar. Fii serios, tata! Nu-mi pasa nici daca ai avea toate gradatiile pe care ti le pot da -tot pentru Max Moreland ai lucra. Nu se schimba nimic - daca nu esti bogat de la nceput, nici nu te mbogatesti.

John Saul Asa ca de ce naiba m-as mai duce la scoala? Ce mare scofala daca trec sau nu? Tot la rafinarie am sa sfrsesc, ca si tine! De fapt, adauga el, mpingnd scaunul n spate si ridicndu-se, poate o s-o fac astazi. Poate ca n loc sa ma duc la scoala, osa ma duc la birourile companiei sa-mi iau o slujba! Deci asta e, reflecta Frank. Tocmai despre asta nu voisesa vorbeasca. Se uita la Jed, stiind ca baiatul astepta ca el saexplodeze, sa nceapa sa strige. Controlndu-se, se lasa pespate si ridica din umeri. -Bine, daca asta vrei sa faci, nu prea sta n puterea mea sa te opresc. Ai saisprezece ani - nu exista nici o lege care spune ca trebuie sa mergi la scoala. Ochii lui Jed avura o lucire de nesiguranta. -Totusi, as putea sa te ajut sa nu-ti pierzi timpul - compania nu are locuri de munca. Singurul motiv pentru care mai lucrez eu e vrsta. Asa ca mai bine ai ncerca la unele magazine - poate au ei nevoie de ajutor. Se uita la calendarul de pe perete. -Sa vedem... cred ca pot sa-ti mai las o saptamna sau zece zile, asa ca ce-ai zice sa ncepem plata chiriei pe cincisprezece? Asta ti-ar da timp sa-ti gasesti o slujba. Jed clipi. -Chirie? ntreba el cu o voce sparta. Ce vrei sa spui? Frank ridica din nou din umeri, dnd neputincios din mini. -Pai, ce sa facem? Daca te duci la scoala, eu platesc facturile. Daca nu, ti platesti partea ta. l privi cu atentie pe Jed, si aproape ca zari gndurile ce treceau prin mintea fiului sau, calculnd ct ar putea cstiga n piata, ndesnd produsele n saci, sau ca functionar la depozitul de cherestea. n cele din urma Jed si termina cafeaua, apoi se ridica cu o fata razboinica. -O s-o fac, poate, spuse el. Poate ca o s ncep s caut, sa vad ce fel de slujba o s gasesc.

SOMNAMBULII Frank dadu din cap cu ntelegere. -Cred ca e o idee buna. Lua din nou ziarul si se prefacuca citeste, dar l urmari cu privirea pe Jed, neomitnd faptulca atunci cnd acesta iesi pe usa din spate cteva clipe maitrziu, avea cu el traista de scoala. Stuart Beckwith, directorul liceului, schita un zmbet cnd Judith Sheffield intra n biroul sau. Si-o amintea bine o fata blonda, cu ochi albastri, care statea ntotdeauna n primul rnd la orele lui de stiinte sociale, si punea prea multentrebari. Si iat-o acum aici, din nou n Borrego, privindu-l cuaceeasi ochi albastri stralucitori, la fel de ntrebatori ca ntotdeauna, mpinse cu mna un morman de dosare si facu loc pemasa, apoi si trecu nervos mna peste capatna aproapecheala, ca si cum ar fi aranjat o bucla de par disparutade mult. -Deci, spuse el n timp ce ea se aseza pe scaunul din fatalui, ncepnd sa rasfoiasca n graba dosarele, cum e din nouacasa? Judith ridica din umeri, simtind ca emotia ce pusesestapnire pe ea de dimineata ncepe sa se risipeasca. Acumzece ani, ca adolescenta, credea ca Beckwith e meschin, dar acum si dadea seama ca ceea ce odinioara parea micime siranchiuna nu era altceva dect slabiciune. Cunostea perfecttipul acesta de oameni de la Los Angeles - tipul de administrator a carui regula de baza este de a nu face valuri". Ea facuse ntotdeauna valuri si nu avea intentia sa se schimbe. Si totusi, nu dorea sa si-l ndeparteze pe Beckwithchiar din prima zi de lucru. -E interesant, spuse ea prudent. Orasul nu s-a preaschimbat. De fapt, adauga ea fara sa se gndeasca, nici nupare a fi fost zugravit de cnd am plecat. Regreta imediat ce spusese cnd o ncordare defensiva seciti pe fata searbada a lui Beckwith.

John Saul -N-am vrut... ncepu ea sa se scuze, dar surprinzator, el o ntrerupse. -Binenteles ca ai vrut, spuse el. Judith simti ca se nroseste usor, si o tacere neplacuta se asernu n ncapere, pna cnd, ca si cum ar fi luat o hotarre, Beckwith se apleca nainte si si aseza bratele pe birou. -Mi-e teama ca am nceput cu stngul, nu-i asa? Dar trebuie sa marturisesc ca nu stiu nca ce sa fac. A fost foarte greu s-o pierd pe Reba Tucker si... Apoi facu o pauza, tuguindu-si buzele ntr-un zmbet ce i se paru lui Judith fals. -Si trebuie sa marturisesc, continua el, ca a avea pe unul din proprii mei elevi ca profesor aici ma face sa ma simt putin batrn. Judith nu-si dadu seama daca trebuia sa rda, dar se hotar sa nu o faca. -Mi-a parut foarte rau cnd am auzit de doamna Tucker, spuse ea, ignornd gluma firava a lui Beckwith. Parea mereu att de... puternica, asta cred ca e cuvntul. Beckwith si nclina capul cu o expresie putin prea ndurerata. -Cu totii am crezut ca era, spuse el. Si a parut sa loveasca din senin. Avea ore n perioada de vara si la nceput totul parea a fi n regula. Apoi a nceput sa aiba stari ciudate si n cele din urma, n fine... Vocea i se stinse si avu un gest de neputinta, ca si cum nu mai era nimic de spus. Judith se ncorda. Rita Moreland spusese clar ca doamna Tucker suferise un atac, iar Greg, doctorul ei, confirmase. Dar ceea ce spunea Beckwith avea o cu totul alta implicatie. -Vreti sa spuneti ca a facut un fel de depresiune nervoasa? Beckwith ezita, apoi ofta. SOMNAMBULII 111 -Cred ca asa ar trebui numita, da, spuse el. Sigur, tnarul Greg Moreland spune ca a fost un atac, dar mie mi se pare ca

a fost mai mult dect att. n saptamnile dinaintea... episodului, parea a fi apatica. Cloncni aproape ca o gaina. -Neobisnuit pentru Reba. Foarte neobisnuit pentru ea. Se uita cu nteles la ceas, apoi mpinse un alt dosar spre Judith. -n orice caz, aici sunt planurile ei de lectie. Le folosea pe aceleasi n fiecare an, si sunt sigur ca n-ar avea nimic mpotriva sa le folosesti si tu. Judith nu facu nici un gest sa ia dosarul -Sunteti foarte amabil, spuse ea, dar, se ntmpla sa am propriile mele planuri. Sunt sigura ca stiti, am predat n L.A. n ultmii ani si cred ca mi-ar fi mai usor sa fac ce stiu sa fac, dect sa ncerc sa devin doamna Tucker. Beckwith se lasa pe spate, cu minile ncrucisate pe burta, si strnse buzele ntr-un fel dezaprobator, care o facu pe Judith sa se simta brusc de parca ar fi trecut printr-un fel de examen oral la care tocmai cazuse. Se ridica, punnd n ordine dosarele ce contineau situatiile elevilor ei. -Daca tot trebuie sa ma uit prin ele nainte de nceperea orelor, ar trebui sa plec, spuse ea. Beckwith paru s-i dea drumul fara alte cuvinte, dar parca rzgndindu-se, se ridica n timp ce ea se ntoarse spre usa si i zmbi, apoi ocoli masa pentru a-i strnge mna. -D-mi voie sa-ti urez bun venit n Borrego, spuse el. Trebuie sa marturisesc ca am avut mari ndoieli n privinta venirii tale. Mi-a fost teama ca ai sa vrei sa ncepi sa schimbi totul, sa modernizezi totul, cam asa ceva. Dar nu avem bani sa facem prea multe, si stii ca nu suntem dect un liceu retras ntr-un loc unde nu se ntmpla nimic. Daca crezi ca te mpaci cu asta, sunt sigur ca ne vom ntelege de minune.

John Saul Judith ezita doar o clipa nainte de a lua mna ntinsa a luiBeckwith. Si totusi, iesind din birou se ntreba daca, la urma urmelor, facuse bine ca se ntorsese n Borrego si acceptaseslujba. ntrevederea decursese ciudat, iar Beckwith, odinioaraprofesorul pe care l aprecia cel mai putin, nu devenise delocmai agreabil acum ca era director al liceului din Borrego. Darceea ce o framnta cel mai mult, neiesindu-i din minte pecnd strabatea n graba cladirea pentru a-si gasi clasa, era ciudata lui relatare despre ce i se ntmplase Rebei Tucker. Ce voise sa spuna? Ceea ce i se ntmplase doamneiTucker fusese altceva dect un atac? Casa se afla n vrful unei mici ridicaturi de pe albiaCanionului Mordida, aproape nevazuta dintr-un plc deplopi. Chiar si n perioada cea mai calda a zilei, aici era ntotdeauna racoare, iar cnd femeia iesi din cladire, simti un usor fior. Soarele naintase mult pe cer, asa nct, chiar fara copaci, casa ar fi intrat n umbra, si i veni n minte gndul - nu pentru prima data - ca era un loc ciudat pentru un centru dereabilitare. Cum sa se faca cineva bine fara nici un pic desoare? Si totusi, locul era frumos, iar plata buna si, Dumnezeu i era martor, munca destul de usoara. Echilibra tava pe genunchiul ridicat si deschise repedeusa micutei rezerve. Nu era aprinsa nici o lumina si bjbidupa comutator, ntrebndu-se, nu pentru prima data, cum potoamenii sta toata ziua pe ntuneric. Nu ca cea mai noua pacienta ar ti putut face ceva n privinta asta, si reaminti. Lumina se aprinse, iar femeia se uita nspre pat. Era acolo, stnd lnga fereastra, uitndu-se la canion, asacum fcuse si cu o ora n urma, cnd venise ultima data la ea. -Am venit cu prnzul, spuse ngrijitoarea, cu o veseliecare stia c suna fals, dar nefacndu-si probleme, din momentce nici nu era sigur c femeia o auzise.

SOMNAMBULII Victima unui atac, o numise doctorul Moreland. Pur si simplu senila, reflecta femeia. Si totusi, avea ceva de facut. Puse tava pe masuta curotile, apoi o mpinse pentru a o aduce lnga scaunul n carestatea femeia. Pe urma o misca pe pacienta, ntorcndu-se dela fereastra pe care privea n gol, si i mai puse o pernala spate. Ridicnd capacul de pe singurul fel de mncare de petava, ngrijitoarea scufunda o lingura n terciul moale, cenusiu, apoi o apropie de buzele pacientei. -Haide, doamna Tucker, ngna ea. Doar trebuie sa mncam, nu? Nu vrem sa murim de foame. Lingura atinse buzele Rebei Tucker si, ca de obicei, ele se deschisera doar pentru ca ngrijitoarea s-i strecoare hrana n gura. Femeia astepta o clipa pna cnd simti limba doamnei Tucker nfasurndu-se pe lingura, lund hrana din ea pentru a-i putea da drumul pe gt. Apoi pregati o a doua nghititura. ncet, concentrndu-si putina minte ce-i mai ramasese asupra ndeletnicirii prezente, Reba Tucker reusi sa nghita fiertura. Uneori, ca acum de pilda, si dorea sa poata vorbi. Cnd era singura, facea uneori exercitii, miscndu-si ncet limba, chinuindu-se sa articuleze sunetele ce-i fusesera odinioara att de naturale. Stia ca ngrijitoarea nu credea ca poate vorbi, nu credea nici ca poate auzi. Si asta i convenea de minune Rebei. Sa creada toti ca nu poate auzi, si nici vorbi. nca nu stia cine sunt ei, nici macar unde se afla ea nsasi. Nu-si amintea dect ca se trezise aici. Atta doar, ca nu stia unde era aici" si nici ce i se ntmplase.

John Saul Se instalase panica si tipase lung, dar din fericire nu stia ct timp durase tipatul, deoarece nu mai era constienta nici de timp si nici de loc. Era ntuneric, apoi se facea lumina. Si mai erau si cosmarurile. Poate, gndi ea n coltisorul mintii ce parea sa mai functioneze, ar trebui sa nu mai mannce si sa moara de foame. Nu-si dadea bine seama, pentru ca uneori, n acele momente trecatoare cnd nu putea sa gndeasca, credea ca murise deja si ajunsese n Iad. Dar nu avea nici un rost sa moara din nou, si apoi, daca nu era deja moarta, stia ca nu o vor lasa sa moara. Daca ar lasa-o sa moara, nu i-ar mai putea da cosmaruri. La att se reducea viata n cazul Rebei Tucker. Sa astepte cosmarurile.

-Nu vrei sa te grabesti? insista Gina Alvarez, desi stia cavorbeste la pereti. Pentru Jed, a te grabi la ore nu era n nici un caz un lucrude admirat. De fapt, totul era sa arati ca si cum nu-ti pasa dacaajungi acolo sau nu. Fata se uita la Jed si i vazu ochii incredibil de albastri sclipind de satisfactie. Stia ca o testa, stia cavoia sa vada daca l va astepta sau va porni de una singura, pentru a nu ntrzia la ore. Se lupta cu sine, o parte din eadorind sa-l lase acolo, sprijinit de dulapul lui, flecrind cu prietenii. Nici macar nu-i placeau prietenii lui - i pareau nisteneispraviti care nu stiau ce vor s faca cu viata lor. Gina stia foarte bine ce avea sa faca cu a ei. Avea s termine liceul din Borrego cu distinctii, apoi sa obtina o bursa laVassar. Maica-sa i spusese ca si pierde timpul, ca fetele dinBorrego nu merg la Vassar - nu merg deloc la facultate, maiales cnd tatal lor e un betiv care le-a abandonat, iar mama lor le-a crescut lucrnd ca ospatarita ntr-o cafenea darapanata. Dar Ginei nu-i pasa ce faceau alte fete. Pur si simplu, nudorea s sfrseasca precum maica-sa, care se casatorise imediat, facuse ctiva copii si se ntrebase ce se ntmpla cndsotul ei o parasise brusc, iar ea ramasese s-si creasca copiiicu ce se nimerea sa cstige de pe la mese.

John Saul Asa ca Gina si vedea de drumul ei, ignornd ecranul sclipitor al televizorului si nvatnd n fiecare noapte, gasindu-sitimp sa fie si n fruntea galeriei echipei de fotbal, sa faca partedin consiliul elevilor, sa aiba grija de sora ei mai mica si samentina si relatia ei cu Jed Arnold. Dar uneori, ca acum, se ntreba de ce si mai bate capul cuJed. Unul din motive era, desigur, nfatisarea lui bruneta, atragatoare - fara ndoiala ca Jed era cel mai dragut baiat dinoras. Dar mai era si altceva. Simtise ntotdeauna ca Jed era mai mult dect arata el lumii, ca imaginea lui de dur nu eradect att - o imagine. Uneori, cnd erau mpreuna, singuri, la marginea canionului, se schimba. Se lasa pe spate, uitnduse la nori, si i arata ce vedea n ei - orase fantastice suspendate, circuri cu animale si acrobati. Odata, i spusese chiarpovesti pe care le auzise de la bunicul lui indian, desprezeii care traiau pe podisuri si chiar n canion, avnd grijade Kokati. -nseamna Oamenii," i explicase el. Dar vocea luicapatase o nuanta aproape dispretuitoare pe masura ce continuase. Asa si spun ei, ca si cum nimeni altcineva nu e real, cu exceptia lor. Bunicul spune ca zeii sunt toti n asteptareacum dar ca, n curnd, urmeaza sa se ntmple ceva, si totpamntul va fi napoiat celor din neamul Kokati. Ea ncercase sa-l faca s-i explice asta, dar el daduse doardin umemri: - De unde sa stiu? Stii cum sunt cei din neamul Kokati nu spun niciodata totul si nu au ncredere n albi. -Dar tu esti de-al lor, protestase Gina si n clipa aceea unval ntunecat se lasase peste ochii lui Jed. -Nu, nu sunt, se mpotrivise el. Nu sunt nimic, sa-ti intreasta n cap! Nu sunt nici alb, si nici Kokati. Din ziua aceea si daduse seama ca exista o parte a lui JedArnold pe care abia o cunostea. Si asa, n ciuda felului sau dea fi, care o nnebunea uneori, continua sa iasa cu Jed, ncercnd

SOMNAMBULII sa gaseasca o cale de a descoperi ceea ce se petrecea cu adevarat n sufletul lui. Cnd soneria suna ultima data, anuntnd prima ora si ntrerupnd-o din visare, se hotar. -Poate tie nu-ti pasa ca ntrzii, dar mie da, spuse ea. Se ndeparta de Jed si o porni pe coridor. -Am ntrziat deja, l auzi spunnd cnd o ajunse din urma. Si ce daca? Profesoara e Jude Sheffield, si stii ca e nebuna dupa mine. As putea ntrzia o jumatate de ora si n-ar spune nimic. nclinndu-se exagerat n fata Ginei, deschise larg usa clasei si i facu semn sa intre. Restul elevilor, aflati deja la locurile lor, chicotira apreciativ. Judith, care statea la tabla schitnd programa pentru semestrul acela, se ntoarse sa vada ce provocase rsetele din clasa. Gina Alvarez, cu fata mbujorata de rusine, evita ochii lui Judith si se strecura repede ntr-un loc din ultimul rnd. Dar Jed Arnold, fixnd-o cu ochii lui surprinzator de albastri si avnd o expresie de aroganta pe care ea o vazuse att de des n estul Los Angeles-ului, se ndrepta cu nonsalanta spre banca din fata. -mi pare foarte rau, Jed, spuse Judith cu voce calma. Nu pot accepta ntrzierile. Daca eu pot veni la timp, poti si tu. Jed se opri n loc, apoi i rnji smechereste profesoarei. -Ei, ce mare scofala? Cteva minute amarte acolo? Judith dadu din cap. -Sunt minutele mele amarte, Jed, si nu-mi place sa le irosesc. Daca te ntorci n pauza urmatoare, o sa-ti dau tema pentru acasa. Jed rmase cu gura cascata. Revenindu-si, ntreba: -Cum adica, sa ma ntorc? Nu m duc nicaieri. Se ndrepta nca o data spre banca goala. Expresia lui Judith se naspri.

John Saul -Ai nteles bine, nu te duci n banca aia, l aproba ea. Numa intereseaza deloc unde te duci si ce faci, dar te rog sa nu-tinchipui ca poti sa apari pe aici cnd ai tu chef. n clasa se lasa o tacere ncordata, dar Judith nu-si dezlipiochii de la Jed. Acesta se afla nca pe culoarul de lngaperete, dar ea stia deja ca nvinsese. Daca ar fi vrut s-osfideze, s-ar fi asezat si ar fi provocat-o sa vina s-l dea afara. Dar n-o facu. n schimb, si ncrunta sprncenele nesigur, apoi ncruntarea i se transforma n amenintare. Dar expresia de amenintare nu se instalase ndeajuns derapid ca s-i ascunda lui Judith durerea din ochii baiatului. Plecndu-si capul, acesta se ntoarse si iesi din clasa. O fractiune de secunda Judith simti imboldul de a mergedupa el, de a-l aduce napoi, dar se stapni, hotarta ca prietenia ei cu Jed sa nu se amestece cu disciplina din clasa. Casi cum nu s-ar fi ntmplat nimic, se ntoarse la tabla. Dartacerea pe care o provocase staruia nca si, n timp ce cretacontinua sa zgrie tabla, nu mai auzi nimic din rumoarea ceprecedase confruntarea ei cu Jed. si zmbi. Acum, ca le cstigase atentia, se putea pregatisa le predea. si spuse ca trebuia sa gaseasca o cale de a-imultumi lui Jed pentru sansa pe care i-o oferise. Daca nucumva l lovise prea tare. Daca nu cumva el simtea ca si eal tradase. Cnd se auzi soneria anuntnd pauza de prnz, Judith siprivi ultimii elevi de la orele de dimineata iesind din clasa sisi zmbi - cu siguranta se raspndise vestea ca nu trebuie sate pui rau cu domnisoara Sheffield. si daduse seama de astacnd ncepuse a treia ora si zarise doi potentiali scandalagiiintrnd agale tocmai cnd sunase soneria. Erau Randy Sparkssi Jeff Hankins - prieteni cu Jed. n timp ce-i rnjeau cuinsolenta, ea i striga pe nume si le spuse sa se aseze lnga usa.

SOMNAMBULII -n felul asta o sa fie mai putin zgomot cnd o sa va dau afara, se justificase ea cu o politete ostentativa. Restul clasei chicotise apreciativ, iar Randy si Jeff se nrosisera amndoi. Dar restul orei o privisera n tacere, vrnd parca s-o cntareasca. De atunci nu mai avusese probleme deloc. Se deschise usa si aparu un chip. -Te ntlnesti cu cineva la prnz, sau pot sa te nsotesc eu pna n hol? Judith si ridica sprncenele ntrebator, iar barbatul intra n camera. Cam de aceeasi vrsta ca Judith, ar fi putut fi atragator cu prul lui blond si ochii calzi, cenusii, daca nu ar fi fost expresia obosita a fetei, pe care Judith o mai vazuse. Iata, si spuse ea imediat, un om care n-ar trebui sa predea." Parea deja epuizat, nca nainte de a avea treizeci de ani. -Sunt Elliott Halvorson, spuse el, ntinzndu-i mna. M-am gndit ca ai vrea sa vezi cine-ti sunt colegii. Judith lua mna ntinsa, apoi si-o retrase cnd i se paru ca Halvorson o tine cam prea mult. -Bun, spuse ea, punndu-si geanta pe umar. l urma pe Halvorson, apoi o lua la dreapta spre bufet. -Nu pe acolo, spuse el, apucnd-o de mna. Pe acolo ajungi direct la gradina zoologica. -Gradina zoologica? repeta Judith. -Asa i spunem noi bufetului, raspunse Halvorson, zmbind cu amaraciune. Toti ne tinem destul de departe de el. Daca vrei sa-ti tihneasca prnzul, n-ai de ales dect salonul profesorilor. Judith clatina din cap. -Du-te nainte, spuse ea. Cred ca cel putin azi as vrea sa vad ce se petrece la bufet. Halvorson o fixa o clipa, suspectnd-o ca si-a pierdut mintile, apoi dadu din umeri. -S-ar putea sa merite, zise el.

John Saul O urma, apoi se opri cnd ajunsera n fata bufetului. -Stii ceva, i spuse el. Daca rezisti toata ora, ti platesc eu masa. Judith zmbi. -S-a facut, spuse ea. Ai putea chiar sa platesti ct timp stm la coada. Usureaza contabilitatea. Trase de usa si fu imediat izbita de vacarmul muzicii rock care aproape acoperea zgomotul vocilor, unii tineri ncercnd sa se fac auziti peste urletele muzicii heavy metal. Se uita n jur si zari imediat sursa vacarmului. La o masa din coltul ndepartat, statea Jed Arnold cu Randy Sparks, Jeff Hankins, Gina Alvarez si alti ctiva tineri pe care Judith nu-i recunoscu. n timp ce instrumentul exploziv continua s umple camera cu zbieretele muzicii, Jed, lasat pe spate n scaun si folosind un cutit drept catapulta, azvrlea cte o bucatica de unt n tavan, unde acesta se si lipea, adaugnd nca o bobita galbena unui strat si asa destul de gros de ncercari anterioare. i urmari n tacere, n timp ce Randy Sparks facea ncercari repetate de a atinge performanta lui Jed, facnd s ploua cu unt peste mesele din apropiere. ncepu s-si croiasca drum printre mese, pna cnd ajunse lnga Randy. Aplecndu-se, apasa un buton al aparatului, oprind banda. Cnd se facu brusc liniste, Randy o privi mnios. -Ei, ce crezi ca faci? ntreba el. -Opresc muzica, raspunse Judith. n cazul n care n-ai observat, sunt aici si oameni care ncearca sa-si vorbeasca. Randy si mpinse scaunul si sari n picioare, rasucindu-se pentru a se putea arunca asupra lui Judith. Dar chiar cnd se ntorcea, ea l prinse cu ndemnare de ncheietura, apoi i rasuci cu putere bratul la spate. Randy gemu de durere. -S nu ncerci niciodata s ma lovesti, i spuse ea att de ncet, nct el de-abia i auzi cuvintele. L-am dat pe Jed afara de la ora azi-dimineat si pot sa te dau si pe tine afara de aici

SOMNAMBULII ntr-o clipa. Asa c asaz-te n liniste si las lumea sa mannce, n regula? Randy reusi sa dea din cap, neputnd s vorbeasca dinpricina durerii, iar Judith l elibera, dndu-i drumul napoi nscaun si ndreptndu-si privirea spre Jed. -Buna smecheria cu untul, remarca ea, apoi se uita n sus la tavan. Daca socotim doi centi si jumatate rotocolul, cam ct crezi c face ce-i acolo sus? Si s nu uitam si pretul vopselei, sase dolari galonul. Tinerii de la masa taceau toti, aruncndu-si priviri nervoase. Judith, stiind c se bucura de atentie deplina, continua s vorbeasca, prnd c face conversatie. -Sigur, ca sa facem o treaba buna, va trebui s zugravim tot tavanul si cred ca puteti socoti cam saizeci de metri patrati de galon. Adaugati pretul zugravului la 12,75 de dolari ora, calculat pentru, s zicem, trei ore si un sfert. Le zmbi celor sase pusti de la masa care erau si ei ntr-una din clasele ei. -Oricine reuseste s calculeze valoarea totala a stricaciunilor si a reparatiilor cu numai o diferenta de zece dolari, va lua automat nota maxima mine dimineata, iar eu ma ntorc peste cinci minute sa raspund la ntrebari. Apoi, lsndu-i pe toti cei de la masa n afara de Jed, cu gura cascata, se ndrepta spre coada, unde o astepta Elliott Halvorson. Jed, remarca ea, arbora o satisfactie infatuata de parca ea ar fi facut exact ce anticipase el. n schimb, Elliott Halvorson numai infatuat nu era. -Ti-ai iesit din minti? ntreba el pe cnd naintau la coada. Randy Sparks ar putea da scoala n judecata pentru ce-ai facut adineauri. Judith aproba din cap. -Dar n-o s-o faca, spuse ea. Ca s faca asta, va trebui sa recunoasca ce s-a ntmplat. Si ce-o sa se ntmple cu imaginea

John Saul lui, cnd va trebui sa recunoasca fata de toata lumea din oras ca o profesoara - o femeie, nici mai mult nici mai putin la nvins? -Dar deja a vazut toata lumea, remarca Halvorson. -Da, dar asta-i altceva. Daca le spune ca m-a lasat s-i sucesc bratul tocmai pentru ca n-a vrut sa ma loveasca, atunci iese onorabil. si ncarca tava, apoi dupa ce Halvorson plati pentru amndoi, se ndrepta din nou spre masa. Randy Sparks refuza sa-i ntlneasca privirea, iar Jed nu mai era la masa. O clipa Judith se ntreba daca nu se nselase si acesta plecase, dar apoi l zari. Mergea de-a lungul peretelui, calculnd cu atentie dimensiunile autoservirii. Fara o vorba, Judith se aseza la masa si ncepu sa mannce, ncepnd, totodata, sa numere rotocoalele de unt ce erau lipite de tavan. Apoi, n timp ce calcula formula ce urma sa rezolve problema pe care le-o daduse copiilor, ntinse mna si deschise casetofonul, dar att de ncet, nct doar elevii de la masa l puteau auzi. Cu cinci minute nainte de a se termina ora, ncepu sa strnga servetelele pe care copiii mzgalisera solutia la problema. n cele din urma se uita la ei, nefiind surprinsa sa-i vada pe toti sase privind-o cu prudenta. -OK, spuse. Nu e rau deloc. E destul de bine, asa ca toata lumea va lua mine 10, n afara de Jed. Vrei sa-mi spui de ce pretul tau e asa de mare? Jed ridica din umeri. -Nu ati inclus ct de mult va costa curatatul nainte sa nceapa vopsitul. Vopseaua nu prinde pe ceva gras. Judith tacu o clipa, apoi aproba ncet din cap. -Touche, spuse ea, scriind un 10 pe servetelul lui Jed, apoi napoindu-i-l.

SOMNAMBULII Cnd iesi din autoservire cteva minute mai trziu, nsotita de un Elliott foarte tacut, simti nu numai ochii lui Jed, dar si pe ai tuturor elevilor, fixnd-o meditativ. Greg Moreland si ridica privirea spre ceas, surprins catrecuse deja o jumatate de zi. n dimineata aceea fusese laCottonwoods, unde o examinase nca o data pe Reba Tucker. Starea ei se nrautatise - trecuse printr-o alta serie de comotiimai usoare noaptea precedenta - dar era nca n viata. Semnalele ei vitale erau mai puternice ca oricnd si, pna acum, inima si plamnii pareau total neafectati de ceea ce se petrecea cu creierul ei. Greg stia ca acesta se distrugea ncet-ncet, si tot ce-iramnea de facut era sa se ntrebe ct o sa mai poata rezistaReba. nca un atac mai puternic - ca acela din ziua cnd cazusen clasa - si totul s-ar termina. Greg se ntreba chiar daca astanu ar fi o binecuvntare pentru ea acum. Cnd se uitase fix la el n dimineata aceea, ochii ei fusesera ngroziti, iar gura i se miscase de parca ar fi ncercat savorbeasca. Vorbirea devenise nsa de mult ceva imposibilpentru ea; nu era n stare dect sa dea din cnd n cnd drumul unui suvoi de tipete incoerente, tipete provocate dedurere sau de groaza. Doctorul nu putea spune de care anume, pentru ca stiafoarte bine ca putea fi oricare din ele. Atacurile suferite deReba puteau provoca usor iluzia durerii sau iluzia groazei. Pentru Reba, suferinta ar fi fost la fel de mare indiferent de starea prin care ar fi trecut, presupunnd ca mai era constientade starea ei. Greg spera ca mintea s-i fie att de departe, nct sa nu-si mai dea seama de ce se petrecea cu ea. ntr-o saptamna - cel mult doua - va muri, si asta va ficu adevarat o binecuvntare.

John Saul Si-o scoase pe Reba din minte si, lund rapoartele de pe birou, ncepu sa le studieze cu atentie. Cinci minute mai trziu, Greg iesi din birou, ndreptndu-se spre Cladirea Borrego si spre ultima ntlnire din ziua aceea. Era o ntlnire pe care nu o astepta cu placere.

Otto Kruger privi pe fereastra micutului sau birou dincladirea ce supraveghea barajul nspre naltimile CanionuluiMordida. Nu avea nevoie sa se uite la ceas ca sa-si dea seama ca era aproape ora plecarii -umbra ntunecata a soarelui cecobora, agtndu-se de peretele canionului, i indica ora cu odiferenta de cteva minute. Apoi, fara tragere de inima, sindrepta privirea chiar spre marginea canionului si spre silueta singuratica ce veghea acolo. Era Vulturul Cafeniu. Statea pe marginea canionului, nemiscat, corpul fiindu-i patruns de aceeasi surprinzatoareconcentrare pe care Otto o mai vazuse doar la pasarile de lacare indianul si primise numele. La nceput, cnd VulturulCafeniu luase pozitia de santinela n dup-amiaza aceea, Ottol privise din cnd n cnd, apoi uitase de el. Bill Watkins, supraveghetorul barajului i spusese c cei din neamul Kokativeneau deseori deasupra barajului pentru a-l privi ctevaclipe, dezaprobnd n tacere existenta lui, apoi se ndepartauncet, revenind la treburile lor. Dar Vulturul Cafeniu ramasese acolo toata dupa-amiaza, nemiscat, fara macar o tesarire a vreunui muschi din corpullui uscat. In cele din urma, ncepuse s-l nelinisteasca pe Ottosi se gndise sa trimita pe cineva care s-l faca sa plece de

John Saul acolo, dar Vulturul Cafeniu nu facea nici un ru. Daca indianul avea pofta sa stea acolo ca un prost, de ce sa intervina? Totusi, prezenta santinelei indiene l facea din ce n cemai nervos, ca si cum ceva n privirea acesteia i atrageaatentia, ca si cum batrnul nu se concentra de fapt asuprabarajului, ci asupra lui. Parea ca indianul aflase cumva de prezenta lui la baraj ndup-amiaza aceea si astepta si el acelasi lucru ca si Otto. Sa-l ia dracu', si spuse Otto n cele din urma. Ne urascpe toti, si urasc si barajul. Si ce daca?" Enervat, termina decitit rapoartele lui Watkins din ziua aceea si le puse n pliculpe care urma sa l lase la biroul lui Max Moreland n drumspre casa. Ca un nenorocit de curier", reflecta el, dezaprobnd nca o data munca n plus ce-i revenise, pe masura ce compania se vazuse silita sa dea afara din ce n ce mai multi oameni. Dar nu va dura mult, si spuse. Compania pierde prea multi bani pentru ca Max sa mai poata ramne mult timp. Curnd poate chiar azi - Moreland va trebui sa nfrunte realitatea." Gndurile i fura ntrerupte cnd o lumina rosie ncepu sa clipeasca pe panoul de comanda din fata lui. n acelasi timp, se auzi o sonerie stridenta n toata cladirea, iar o sirena ncepu sa rasune afara, trimitind spre canion sunete stranii. Cu pulsul marit, Kruger lasa pe masa rapoartele. Peste o clipa Bill Watkins se napusti pe usa, dndu-l pe Otto la o parte, si ncepnd sa analizeze cadranele si indicatorii de pe panoul de comanda. -Ce dracu' se-ntmpla? ntreba Kruger. Watkins nu raspunse. Cu tendoanele de la gt ncordate, ncepu sa rasuceasca manete si butoane. nsfaca un telefon si ncepu sa dea ordine zbiernd: -Deschideti valva principala de derivatie si nchideti bazinul de captare unu. Si goliti tunelul! nchide-ti turbina si secati-l.

SOMNAMBULII Otto facu ochii mari pe masura ce cuvintele lui Watkins lfaceau sa-si dea seama de implicatii si, instinctiv, privireaparasi tabloul de comanda, ndreptndu-se spre baraj. Desiparea sa nu se fi ntmplat nimic, oamenii tsnira ca un suvoiprin deschiderea ce ducea n interiorul barajului. Ctiva alergau spre punctul de control; altii se aplecau peste baraj, uitnduse n jos la peretele de ciment. Brusc, la fel de repede cum ncepusera, sirena si soneriancetara. Otto ntoarse capul spre Watkins, care, cocotat pe unscaun, analiza numeroasele contoare mprastiate pe tabloul decomanda din fata lui, -Ce-a fost? ntreba Otto din nou si de data aceasta Watkins i raspunse. -S-a dat ceva peste cap la tunelul principal. S-ar putea sa se fi crapat. -Doamne, gfi Otto, ntorcndu-si privirea spre baraj. N-o sa... Watkins l privi posac. -N-o sa se prabuseasca, nu. Nici gnd. Cnd Sam Moreland a construit barajul asta, l-a facut bine. Se ls pe spate n scaun, frecndu-se inconstient la ceafa pentru a se linisti. -N-avem de-a face dect cu ce s-ar putea numi un neajuns minor, spuse el laconic. Cred ca vom fi nevoiti sa reducem curentul la rafinarie cam la jumatate, poate mai mult. Sigur, vom fi nevoiti sa nchidem complet puturile, ca rafinaria sa mai poata functiona. Otto nghiti n sec, ncercnd sa para impasibil. Dar era clar ca asta era lovitura de gratie. Acum Max va trebui sa vnda. Watkins l privi lung, ca si cum i-ar fi citit gndurile. -Nu s-ar fi ntmplat daca ai fi dat dovada de ceva curaj cnd s-a discutat programul de ntretinere luna trecuta, i spuse el.

John Saul Otto si ngusta ochii. -Trebuia sa facem economie, spuse el ntepat. Mi s-a spusca putem economisi douazeci si cinci de mii n felul asta, farasa sacrificam masurile de securitate. Max a fost de acord. Nu fusese chiar asa, deoarece rapoartele de ntretineresemnate de Max erau putin diferite de cele pe care Kruger lepusese n dosare. n majoritatea cazurilor erau corecte; doar osingura pagina fusese schimbata. O singura pagina, rednd amanuntit lucrarile de ntretinere interzise de Kruger. Dar semnatura din josul paginii eratotusi a lui Max Moreland. -Chiar asa? spuse Watkins, lungind cuvintele si atingndcu limba locul unde cu un an n urma pierduse un canin. Eibine, se pare ca cine ti-a spus n-a prea fost n tema, nu? Se ridica cu greutate si, fara s-i mai adreseze vreuncuvnt, parasi punctul de control pentru a inspecta personaltunelul de alimentare. Ramas singur, Otto savura momentul, apoi ridica receptorul telefonului. Si-ar fi dorit sa vada privirea din ochii luiMax cnd acesta va ntelege ca totul se sfrsise, ca va trebuin sfrsit sa vnda Compania Petroliera Borrego. Kruger era sigur ca de data asta nu mai erau fonduri pentru repararea daunei. Asteptnd sa raspunda cineva la capatul firului, ochii luiOtto se ndreptara nca o data spre marginea canionului. Vulturul Cafeniu plecase. Otto se ncrunta de-a binelea. Parca indianul ar fi stiut ce avea sa se ntmple cu barajul si ar fi asteptat sa vada asta. Dar era imposibil - nu ar fi avut cum sa stie. Oare? Pe Otto Kruger l trecu un fior rece. Max Moreland sedea la uriasul birou de mahon pe caretatal sau l expedise cu vaporul spre tinuturile salbatice din

SOMNAMBULII New Mexico, n urma cu aproape saptezeci de ani. Priveahrtiile asezate ordonat n fata lui, dar mintea i fugea la aniiaceia trecuti, la anii copilariei, cnd si nsotea tatal n cercetarile lui prin tinut, acesta petrecndu-si aproape tot timpulastupnd fntnile arteziene care tsneau n timpul forarilor, apoi ndreptndu-se spre urmatorul loc ce-i parea potrivit. ncele din urma Sam Moreland gasise ceea ce cautase. Lanceput un put, apoi nca unul si nca unul. Facuse mprumuturi, garantnd cu puturile, si construise prima mica rafinarie, iar apoi continuase sa reinvesteasca profiturile pentru a foramai mult si pentru a extinde rafinaria, facnd din CompaniaPetroliera Borrego o ntreprindere destul de mare pentru aputea sustine un oras de aproape zece mii de locuitori. Iaracum parea ca munca lui si a tatalui sau se ducea toata de rpa. si ridica ncet privirea din hrtiile pe care le studiase, ndragea biroul acesta, cu lambriuri de mahon cu luciri caldesi covorul tip Two Grey Hills, minunat tesut, care acoperisepodeaua din ziua n care Cladirea Borrego fusese terminata laintersectia a doua strazi, Unu si E, formnd noul centru al satului prafuit. Ochii i alunecara peste colectia de papusiKachina, nceputa de tatal sau si mbogatita de el. Acumcuprindeau un perete ntreg. Fara un motiv anume, se trezintrebndu-se daca ar trebui sa le lase la locul lor sau sa le ia cu el daca va fi nevoit sa elibereze acest birou. Devenea din ce n ce mai clar ca va trebui sa faca asta. Desi unele din problemele companiei se datorau scaderiipretului petrolului din anii anteriori, era constient ca mareparte din probleme se datorau lui nsusi. Pur si simplu nu tinuse pasul cu timpul. Rafinaria era n mare parte nvechita, si existau tot felulde metode noi de forare care, n mod sigur, ar fi dublat sauchiar triplat productia de titei. Ramasese n urma.

130 John Saul Era nevoie de bani ca ntreprinderea sa devina din nouprospera, iar el nu mai avea. i cheltuise pe toti ca sa mentinan functiune rafinaria lui nvechita, iar apoi se mprumutase. Si totusi, ceva n el refuza sa accepte inevitabilul. Se uitadin nou la hrtiile din fata lui -hrtiile prin care vindea toatainstalatia, pna la ultimul surub, lui UniChem, la un pretmai mult dect rezonabil. nca nu se putea convinge sale semneze. Toata ziua cautase o cale de a-si tine promisiunea fata deFrank Arnold - si fata de multi altii - prin care angajatiiaveau sa aiba ntietate la cumpararea companiei daca va fivreodata nevoit s-o vnda. Dar ce sa le lase? Un munte de datorii tronnd peste o uzina nvechita. Si vor trebui sa faca alte datorii, ca sa poata macar saspere ca vreodata compania va putea achita totul. Presupunnd, desigur, ca ar gasi un creditor, ceea ce erafoarte putin probabil, avnd n vedere contextul industrieipetroliere si valoarea neta a bunurilor companiei. Si totusi, continua sa lucreze, cautnd ceva ce ar fi pututfi omis, umblnd cu nfrigurare dupa ceva ce ar putea amnainevitabilul. Dar nu putuse refuza ntlnirea cu Paul Kendall, reprezentantul UniChem, care l contactase cu o oferta de cumparare cu cteva luni n urma. Kendall i placuse, era un tipsolid, cu fata rumena, trecut de patruzeci de ani, care-iamintea de el nsusi la aceeasi vrsta. Iar Kendall i cunostea starea sufleteasca si si gasise chiar timp sa i arate lui Maxcteva din locurile unde lucrurile mersesera prost n ultimulsfert de veac ce trecuse parca prea brusc. -Nimeni nu v-ar putea acuza de proasta administrare, domnule Moreland, l asigurase Kendall. Dumnezeu e martor, ati facut tot posibilul, si mult timp nici nu s-a putut facemai mult. Dar ati fost singur aici, iar dezvoltarea industriei aSOMNAMBULII 131

trecut pe lnga dumneavoastra. Si cine ar fi putut anticipa ces-a ntmplat cu pretul petrolului? Dureaza de ani de zile siabia acum ncep sa-si revina. Pe masura ce treceau saptamnile, el si Kendall continuasera negocierea. Max trebui sa recunoasca faptul ca oferta luiKendall fusese mai mult dect rezonabila. El si Puta s-ar fi ales cu mai multi bani dect ar fi avut vreodata nevoie, iar UniChem se angajase sa faca o imensa infuzie de capital naceasta operatiune. La nceput, Max avusese banuiala, ca si Frank Arnold, caUniChem va nchide rafinaria si va transporta pur si simplutiteiul la instalatiile lor din vest. Kendall sustinuse ca nu asta le era intentia. El si restul conducerii UniChem aveau n proiect o piata puternica si anticipau ca va fi nevoie de maimulte rafinarii, nu de mai putine. Max cazuse pna la urma npropria cursa. Cu o privire att de patrunzatoare nct i ngheta sufletullui Kendall, el ntreba: -Atunci sunteti de acord sa semnati o garantie prin care rafinaria va ramne n functiune n urmatorii douazeci si cinci de ani? Kendall rse zgomotos. -Nicidecum, spuse el. Dar cred ca ne putem ntelege pentru zece ani, nu? In clipa aceea Max stiu ca nu va mai putea rezista mult. Acum, si ndrepta nca o data atentia asupra hrtiilor din fata lui si ridica stiloul. Tocmai semna ultima pagina a acordului, cnd suna melodios telefonul, iar secretara l informa ca e Otto Kruger. Obosit, ridica receptorul. -Da, Otto? Ce e? De partea cealalta a camerei, Paul Kendall si ridica privirea cnd suna telefonul. Avusese o discutie cu Greg Moreland, explicndu-i cu rabdare tnarului documentele complicate ce

John Saul contineau oferta facuta companiei, lasndu-l pe batrn sa seobisnuiasca cu inevitabilul cum putea mai bine. Facu semnspre telefonul de la masa de discutii, iar cnd Max aproba cucapul, apasa un buton care amplifica vocea lui Kruger asanct si el si Greg sa poata auzi clar. -...nseamna o nchidere a barajului, Max, l auzira pe Kruger spunnd. Si a puturilor, si poate si a rafinariei. Kendall vazu cum lui Max Moreland i dispare sngele din obraji. Cnd se termina convorbirea, Paul Kendal l privi pe Max. -Daca asta va va face sa va simtiti mai bine, domnule Moreland, oferta noastra nu va fi afectata. Oferta ramne n picioare si ne vom ocupa noi de baraj. Max tacu o clipa. Cu o expresie mohorta apasa pe butonul telefonului. -Vreau dosarele de ntretinere ale barajului, spuse el. Culoarea i revenise n obraji, iar vocea paru sa devina brusc mai puternica. Kendall se uita ntrebator la Greg, care dadu din umeri, dar nu spuse nimic; secretara lui Max intra n birou cu trei dosare masive. Le puse pe masa lui Max apoi se ntoarse sa plece. -Ia-l si pe dnsul te rog, spuse Max taios, aratnd cu capul spre Kendall si ncepnd deja sa rasfoiasca dosarele. Kendall ncepu sa protesteze, dar Max l reduse la tacere cu o privire. -mi pare ru, domnule Kendall, spuse el. Vreau s stiu ce s-a ntmplat la baraj si pna nu aflu, ma tem ca nu va pot lasa sa semnati hrtiile. Deocamdata ntelegerea noastra va trebui sa mai astepte. Strecura documentele lui Kendall n sertarul din mijloc al biroului, apoi l ncuie. Kendall se ncrunta.

SOMNAMBULII -Dar v-am spus deja... -Am auzit ce-ati spus, l ntrerupse Max. S-ar putea sa n-aiba nici o importanta pentru dumneavoastra si pentru compania dumneavoastra, dar pentru mine are una foarte mare. Nu vnd rahat la pret de ngrasamnt. Kendall si ridica usor sprncenele, dar o urma pe secretara si iesi din birou fara sa mai scoata un cuvnt. Cnd usa se nchise n urma lui, Max si ridica din nou privirea, de data aceasta fixndu-l pe Greg. -Se ntmpla ceva, spuse el cu vocea scazuta. Ia uita-te la asta. Greg traversa camera pna la biroul unchiului sau si se apleca sa se uite la pagina din dosar. Notatiile de pe pagina erau pentru el la fel de indescifrabile cum erau pentru pacienti propriile lui retete. -Ce sunt astea? -Rezultatele ultimei inspectii a barajului si reparatiile care trebuiau facute. Doar ca ce-i aici si ce am semnat eu nu sunt unul si acelasi lucru. Greg se ncrunta. -Nu cred ca nteleg... Max si nclesta mnios pumnul. -nseamna ca ceea ce am autorizat eu - ce am ordonat, fir-ar sa fie - nu s-a facut. Oi fi mbatrnind eu, dar mi aduc aminte ce citesc si ce semnez. Si ceea ce am semnat eu era ordinul de reparare a tuturor fisurilor din conducta principala. Dar directivele alea nu sunt aici. Doamne, cine se uita la asta va crede ca am pierdut total controlul! Ridica vocea si o vna ncepu sa i se umfle pe frunte. -La dracu' - uit-te la asta! E raportul lui Watkins despre avaria descoperita la ultima inspectie. Ridica pagina si ncepu sa citeasca cu glas tare: -Fisuri transversale la bazinul de captare - eroziune a carcasei principale n zona turbinei." Drace, sunt zece sau

John Saul cincisprezece observatii aici si fiecare din ele avea nevoie de interventii. Dar dupa ce scrie aici, nu am autorizat nici o reparatie. Ceea ce e o minciuna sfruntata! Lovi masa cu pumnul, aproape tremurnd de furie. -Hei, mai usor, spuse Greg, alarmat de mnia unchiului sau. Poate gresesti. Poate ai crezut ca le-ai autorizat, dar ai uitat... -Nu! zbiera Max. Nu uit astfel de lucruri. Nu att de importante ca barajul. Tacu o clipa, nemiscat, n timp ce cu mintea cauta rapid sa afle ce s-ar fi putut ntmpla. -Bine, spuse el n timp ce si recapata respiratia normala, potolindu-si furia si lasnd loc ratiunii. Uite ce-o sa facem. i spui lui Kendall ca va trebui sa astepte cel putin pn mine. Iar ntre timp voi avea o mica discutie cu Otto Kruger. E ceva putred aici si singurul lucru care s-ar fi putut ntmpla e ca Kruger sa fi schimbat ordinele dupa ce le-am semnat. Iar asta, adauga el, mi se pare un semn destul de clar ca cineva l plateste. Un rnjet sarcastic i cuprinse fata si si ndrepta ochii spre usa pe care Paul Kendall iesise cu cteva clipe n urma. -Ei, cine crezi tu ca ar fi fost interesat sa-l plateasca pe Otto ca sa saboteze barajul? ntreba el. Vocea i se naspri. -Daca reusesc s-l prind pe ticalosul asta, nu va mai fi nevoie sa vindem compania. -Chiar daca o vei putea dovedi, ce importanta mai are? ntreba Greg. Asta presupune un proces si te-ar putea tine ani de zile. Nu avem nici timp, nici bani pentru asa ceva... -O s gasim, spuse Max, ridicnd brusc vocea, ntr-un fel n care Greg nu l mai auzise de ani de zile. Al naibii s fiu dac-i las s ma prosteasca asa. Ridica telefonul si ncepu sa formeze un numar, apoi facu semn spre usa.

SOMNAMBULII -Hai, du-te. Fa-i vnt lui Kendall si nu sufla o vorba despre dispozitiile astea. Daca am dreptate, vreau sa-i iau prin surprindere. Greg, stiind ca nu avea rost s-l contrazica pe unchiul sau, se ridica si iesi din birou. Paul Kendall astepta n antecamera, dupa biroul secretarei. Cnd intra, Kendall se ridica n picioare. -Ce se petrece? Greg dadu din umeri. -Nimic deosebit. Vrea doar sa afle ce s-a ntmplat la baraj. Nu cred ca se va mai face ceva pna mine. Kendall l privi cu siretenie. -Doar nu se gndeste sa se retraga, nu? Nu va primi o oferta mai buna. Greg clatina din cap. -Nu, nicidecum, spuse el. Nu-l cunosti pe unchiul Max. Daca barajul e ntr-adevar avariat, va insista sa coboare pretul companiei. -Fii serios, Greg, raspunse Kendall. Daca suntem de acord sa platim, de ce sa accepte mai putin? Greg zmbi subtire. -Pentru ca asa e el. Poate ca el este ultimul om de afaceri cinstit. Din nou Kendall se uita la Greg cu ochii mijiti. -Dar va respecta ntelegerea? ntreba el. Greg ezita, apoi aproba cu capul. -Da, spuse el. Va respecta ntelegerea. A semnat deja documentele si, indiferent de ce crede, nu prea are de ales, nu? Ii ntinse mna lui Kendall. -Acum te rog sa ma scuzi, am ceva de lucru la birou. Kendall apuca mna ntinsa a lui Greg, strngnd-o cu putere. -Atunci, pe mine.

John Saul Din nou Greg dadu din cap. -Pe mine. Max conducea ncet, doar pe jumatate atent la drumul dinfata. Soarele cobora, iar la apus cerul ncepea sa capete oculoare rosie, stralucitoare, cu nuante portocalii, violete sipurpurii. Dar Max nu vedea nimic din toate astea. Mintea ivuia. Sa fie oare posibil ca dupa attia ani Otto Kruger s-lfi tradat? Sigur ca da. Kruger stia la fel de bine ca oricine situatiafinanciara a companiei, iar Max stia chiar din ziua n care langajase pe Kruger ca interesul primordial al acestuia sendrepta spre propria lui persoana. Daca cineva i-ar fi oferit oafacere, Kruger nu era omul care sa refuze, mai cu seamacnd i se oferea drept alternativa sa nu mai lucreze pentruFrank Arnold. Frank Arnold. Cum naiba avea s-i explice lui Frank ce se ntmplase? De cte ori nu-i spusese lui Frank ca atunci cnd va veni timpul sa vnda, angajatii vor avea prioritate? Dar asteptase prea mult, iar ca sa vnda acum angajatilor, indiferent de starea barajului, parea o greseala. n ciudabravurii din vorbele lui, stia ca Greg are dreptate. Nu avea nici timp si nici bani pentru un proces ndelungat, pe care l-ar pierde oricum n cele din urma. Se afla acum pe podis, mergnd pe drumul neasfaltat ceducea la baraj si, n timp ce-si ndrepta privirea spre canion, mnia ascunsa l parasi. si dadu seama ca nu era vorba numaide timpul si banii ce-i lipseau ca sa se lupte cu UniChem. i lipsea si cheful. Mai bine sa renunte elegant, hotar el, sa recunoasca faptul ca fusese nvins. La urma urmei, de pierdut tot pierdea, indiferent daca Kruger l vnduse sau nu. n cele din urma, nici nu avea importanta pentru ca, pna la urma, starea

SOMNAMBULII barajului era responsabilitatea lui, nu a lui Kruger. Stia cereparatii ordonase si ar fi trebuit s urce la baraj sa se asigureca se faceau. Daca nu-si putea ndeplini ndatoririle, era timpul s seretraga. Daca UniChem cumpara, cel putin putea sa asigureviitorul tuturor celor ce lucrasera pentru el, pentru urmatoriizece ani, si nici unul dintre ei nu va trebui sa traiasca cu spectrul datoriilor mai mult dect att. Totul se va aranja odata ce-si vor reveni din soc. Si pentru el totul se va aranja. Nu! Blestemat s fie daca se va lasa tradat n felul acesta si se va ndrepta n tacere spre uitare. Niciodata! Biusc se ncrunta, n clipa n care simti n cap o durereascutita. Degetele i se nclestara pe volan si nchise ochii dinreflex, ca pentru a ndeparta durerea surda. Un miros insuportabil, putred si insistent, i patrunse narile. Cnd deschiseochii, vederea i era ncetosata, totul era o pcl rosie, deasa. Durerea i strapunse din nou creierul, cu mai multa puterede data asta, si ntreg corpul i fu cuprins de spasme. O clipa mai trziu se elibera de spasme si trase de volancu ntreaga greutate cnd se rostogoli n scaunul alaturat. Masina derapa, se clatina spre marginea canionului, apoise izbi de un bolovan. Se opri n momentul ciocnirii, partea din fata cednddatorita izbiturii. Motorul se opri aproape imediat. Parbrizul nu se sparse, iar usa din dreptul volanului sedeschise, una din balamale rupndu-se din pricina izbiturii. Ar fi fost usor pentru oricine sa se trasca si s iasanevatamat din masina avariata. Pentru oricine, n afara de Max Moreland.

John Saul Fiindca Max, la saptezeci si cinci de ani, murise deja nainte ca masina sa paraseasca drumul si sa se izbeasca de bolovan. Poate murise chiar nainte de asta. Poate murise n biroul sau, cnd si pusese n cele din urma semnatura pe documentele de la UniChem, renuntnd la compania care fusese ntreaga lui viata. Nu mai conta cnd murise Max. Singurul lucru care mai conta era felul n care murise.

Racoarea noptii desertului se instalase deja. Frank Arnoldntrzie n cabina camionetei sale, privind cladirea joasa cefusese odata centrul social al orasului Borrego. Doar cuctiva ani n urma, cnd compania era foarte rentabila, salasindicatului fusese bine ntretinuta, cu exteriorul proaspatzugravit n fiecare an, cu pajistile regulat udate si tunse celputin o data pe saptamna n timpul verii. Acum, chiar nlumina palida a lunii ce rasarea, starea de degradare a cladiriiera vizibila. Sala sindicatului, ca si restul orasului, vadea aceleasi semne ale nenorocirii care atinsese compania. Vopseauancepea sa se scorojeasca, pajistile fusesera lasate sa moara, fiind ncetul cu ncetul invadate de tufisuri de salvie si scaieti. Frank stia ca, n parte, neglijenta se datora lipsei de bani. Pe masura ce primele deveneau mai rare -si mai mici -, iarpreturile continuau sa creasca, sindicatul capata din ce n cemai putin sprijin de la membrii sai. Aceasta atitudine negativase conturase ncet, dar cu claritate: Ce rost avea sindicatul, daca nu putea obtine pentru membrii sai un nivel de viata mai ridicat? Asa ca ntlnirile de la sfrsit de saptamna, dansurile devineri seara si jocurile cu mingea, duminica, pe terenul dinspatele salii, se rarisera si ele, lipsindu-le si fondurile siinteresul care le tinea n viata.

John Saul Sclipirea farurilor lumina cabina camionetei cnd o altamasina sosi n parcare si se opri la ctiva metri distanta. Frankhotar sa se miste si iesi, ntmpinndu-l pe Tom Kennedy, avocatul care venise din Santa Fe sa-l ajute pe Frank sa raspunda suvoiului de ntrebari pe care ntlnirea de ast-seara lva strni cu siguranta. Cei doi intrara mpreuna n sala si, n timp ce Frank dadeadrumul la lumina si la caldura, Kennedy instala o masa pemicul podium din coltul ndepartat al salii principale. -Cti crezi ca vor veni? ntreba Kennedy n timp ce Frank aranja rndurile de scaune pliante din fata podiumului. -Poate vreo doua sute. Cred ca vor veni si o multime de sotii. Dar o jumatate de ora mai trziu, cnd Frank batu cu ciocanelul n masa si se ridica sa anunte nceperea sedintei, socotise mai putin de o suta de oameni. Zvonul dupa care compania fusese deja vnduta se raspndise ca focul si chiar majoritatea celor veniti la ntlnire nu pareau sa creada c se mai putea face ceva. Stia ca pierduse deja. Si totusi, trebuia sa ncerce. si privi nsemnarile pe care le facuse n timpul cinei, dar tocmai cnd se pregatea sa nceapa, se deschise usa si Jerry Polanski intra n ncapere, palid. i facu semn lui Frank, dar apoi, n loc sa astepte ca acesta sa vina la el, o porni grabit spre centru si se urca pe podium. -A murit Max, Frank, spuse el, aplecndu-se peste masa si vorbind att de ncet, nct nu fu auzit dect de Frank si Tom Kennedy. Frank se uita ncremenit la Polanski. -L-au gasit acum o jumatate de ora, continua Polanski. Era n drum spre baraj si masina a derapat. Frank si nclesta pumnii, iar articulatiile degetelor se albira. -Doamne, suspina el, lsndu-se sa cada n scaun.

SOMNAMBULII Se lupta o clipa cu propriile lui emotii, iar ochii i seumezira si se simti sufocat de suspine. l stia pe Max Morelandde-o viata. l ndragise si l respectase, stiind ca si acestaavusese aceleasi sentimente fata de el. Si cu toate ca n anii din urma fusesera deseori siliti sa se ntlneasca ca adversari, relatia lor personala nu se schimbase. Acum Max nu mai era. Stapnindu-si n cele din urma emotia care ameninta sa-lcopleseasca, Frank se uita nesigur la multimea din fata lui. Toti l priveau tematori, ca si cum stiau ca li se va anunta onoua catastrofa. Cu vocea usor tremuratoare, Frank ncepu savorbeasca: -Stiti cu totii de ce am organizat aceasta sedinta, ncepu el. Speram sa gasim o cale de a cumpara Compania Petroliera Borrego de la Max Moreland, chiar daca se pare ca astazi a acceptat s-o vnda lui UniChem. Ezita, apoi continua: -Tom Kennedy, aici de fata, era de parere ca am fi avut o sansa, dar... Vocea l parasi din nou, nsa vointa i domina nca o data emotia. -Dar, din nefericire, toate astea sunt de domeniul trecutului. Tocmai am fost anunta ca Max a murit. Urma o clipa de tacere ngrozita, apoi se ridica murmurul vocilor. Frank izbi cu ciocanul n masa. ncet, murmurele ncepura sa scada. -Nu stim cu exactitate ce s-a ntmplat, continua el. Dar, tinnd seama de mprejurari, nu vad de ce aceasta sedinta ar mai continua. Deci, daca nu exista obiectii, sedinta se ntrerupe. Mai lovi odata cu ciocanul, apoi se lasa n scaun. ntr-o clipa, ncaperea prinse viata. Lumea se strnse n jurul mesei, se auzeau voci puternice punndu-i ntrebari lui Jerry Polanski, care nu putea dect sa repete ceea ce-i spusese

John Saul deja lui Frank. Dupa cteva minute, Frank se apleca spreTom Kennedy. -Hai sa iesim de-aici. Simt nevoia sa beau ceva. n timp ce Kennedy ncepu sa-si puna hrtiile n servieta, Frank mpinse scaunul n spate si ncepu sa-si faca drum prin multime, ignornd minile agatate de mneca lui si vocile care-i zbierau n ureche, punndu-i ntrebari. Afara, se opri o clipa, respirnd adnc aerul rece al noptii, ntr-un inutil efort de a alunga banuielile urte ce ncepeau sa ia contur n mintea lui. O ora mai trziu, statea singur la o masa din barul aflat n coltul ndepartat al cafenelei. Tom Kennedy, Jerry Polanski, Carlos Alvarez si alti ctiva stateau la alte mese, schimbndu-si locurile din cnd n cnd. Frank se uita fix la paharul din fata lui, plin pe jumatate cu a patra portie de tarie. Voia ca bautura sa-l amorteasca, sa-l faca sa nu mai gndeasca. Si totusi, mintea i era nca limpede. Limpede, si mergnd foarte bine. Dadu whisky-ul pe gt, apoi lu repede trei nghitituri de bere, izbind halba de masa cu o forta care ntrerupse discutia. -L-au omort, spuse el, dnd glas pentru prima data banuielilor care-i tulburasera mintea din clipa n care parasise sala sindicatelor. Unul din ultimii sositi - Jesus Hernandez, un electrician de la baraj - l auzi si ncepu s-l priveasca, cu gura schimonosita de un rnjet pe jumatate ametit. -Omort? Fugi de-aici, Frank, mormai el. De ce dracu' sa vrea cineva sa-l omoare pe batrnul Max? Era un baiat de treaba. Ridica bratul si i facu semn chelneritei. -Ei, Katie. Mai adu-ne un rnd si vino sa asculti ce spune batrnu' Frank. Katie Alvarez veni cu o tava cu bauturi. Dup ce puse pahare la cteva mese si i mai aduse lui Frank un amestec de whisky cu bere, si ndrepta atentia catre Jesus Hernandez.

SOMNAMBULII -Si ce are Frank de zis de trebuie sa aud eu? ntreba ea, prefcndu-se mai interesata dect era. nvatase demult ca oamenii lasau bacsisuri mai mari daca la ascultai povestile nefericite. -Crede ca tipii de la UniChem l-au omort pe Max Moreland, raspunse Hernandez, dnd pe gt jumatate din ultimul pahar. ti vine sa crezi? Pentru prima data de saptamni ntregi, atentia lui Katie fu retinuta de ce spunea un client. -Omort? repeta ea, ca un ecou la cuvintele lui Hernandez. De ce ar face asta? Frank nghiti al cincilea pahara de whisky, lua o nghititura de bere, apoi se sterse la gura cu mneca de la camasa. -Ca sa nu le faca necazuri, spuse el, articulnd mai greu, pe masura ce alcoolul din snge ncepea s-i cuprinda creierul. -Puteam s-l fac sa renunte, si toata lumea stie asta, continua el. Chiar deunazi i-am spus lui Kruger. I-am spus ca ntrevad o solutie. Asa ca au aranjat n asa fel, nct sa nu-i pot vorbi. si plimba privirea peste masa dezordonata. -Ticalosii, murmura el cu jumatate de glas. Ticalosii nu s-au dat napoi si l-au omort pe btrnu' Max. Katie se uita nervoasa n jur. Daca ce spusese el ar ajunge la cei de la UniChem, Frank ar fi n mod sigur dat afara, dar nu parea sa fi auzit nimeni de la celelalte mese. Daca l-ar convinge sa mearga acasa sa se culce si sa uite... -Hai, Frank, spuse ea. Ai baut prea mult si esti suparat. Astea-s prostii, si nici tu nu crezi ce spui. l lua de brat si ncerca s-l faca s se ridice ncet n picioare. -Ce-ar fi s te duci acasa si s te culci. OK?

John Saul Frank i ddu mna la o parte, se bti si se uita ametit laea. Se clatina, apoi se sprijini de masa ca sa nu cada. -Sa-ti spun ceva, zise el. Aici se ntmpla ceva. si ngusta ochii si o privi pe Katie cercetator. -Ce, si tu faci parte din asta? ntreba el. Nu cumva esti cu tipul ala de la UniChem - cum l cheama? Kendall? Katie simti ca si iese din sarite. Stia ce credea despre ea o multime de lume din oras; nu se deosebea de ce credea lumea n general despre chelneritele din baruri. Dar crezuse ca Frank Arnold nu era asa. Apoi si aminti ca era beat. -Sigur, spuse ea, silindu-se s-i zmbeasca. Nu l-am vazut niciodata, dar l zapacesc de cap n fiecare noapte. OK? Acum hai sa mergem. l lua din nou de brat, ndreptndu-l ncet spre usa, iar cnd ajunsera afara, parea s-si mai fi recapatat echilibrul. -Crezi ca poti sa conduci? ntreba ea Pot sa rog pe cineva. Dar Frank clatina din cap. -Ma simt bine, spuse el, inspirnd adnc, apoi scuturndusi tot corpul, ca un cine care se scutura de apa. Deschise usa camionetei si se arunca n cabina. Apoi deschise geamul si i vorbi nca o data: -Iarta-m pentru ce ti-am spus nauntru. Cred ca am baut cam mult. Katie chicoti. -Si eu cred, l aproba ea, btndu-l prieteneste pe brat. Asculta, Frank, ia-o mai ncet. Mergi cu atentie si nu mai tot da din gura despre Max. Daca ce-ai spus nauntru ajunge la UniChem sau la Otto Kruger, te-ar putea pune pe liber. -Kruger va ncerca s-o faca oricum, replica Frank. Dar nu poate pentru ca n-o sa-i dau nici un motiv. Doar de-asta e sindicatul, nu? Katie dadu din cap, mimnd disperarea, dar se hotar sa mai ncerce o data s-l lamureasca.

SOMNAMBULII -Frank, nu stii ce s-a ntmplat cu Max. Dar daca te apuci sa spui la toata lumea ca a fost omort, asta-i calomnie, sau injurie, sau ceva pe-acolo, si fac pariu ca te dau afara pentru asta. -Nu si daca-i adevarat, mormai Frank. Porni brusc motorul camionetei, iar rotile se nvrtira n pietrisul rar cnd demara. Cauciucurile scrtir a protest cnd lovira pavajul, apoi revenira, iar camioneta ncepu sa topaie pe drum. O clipa, Katie crezu ca Frank pierduse complet controlul, dar apoi masina se ntoarse, lua directia corecta si porni pe sosea. II privi pna cnd coti, dupa ce trecu de doua cvartale, apoi dadu obosita din cap si intra n bar. Avea o presimtire ca Frank Arnold nu era singurul betiv de care trebuia sa se ocupe n seara aceea. Barul era plin de ei. Frank deschise ambele geamuri, iar aerul rece i limpezi fata, trezindu-l un pic. Conducea bine, cu o viteza de saisprezece kilometri sub limita, si cu volanul drept. Dar daca ar mai fi baut ceva, nu ar fi fost n stare sa conduca. Trecura nca cinci minute pna sa-si dea seama ncotro se ndrepta, desi, cotind pe aleea lunga cu pietris care ducea spre o ridictura de la poalele podisului, unde parintii lui Max Moreland si construisera imensitatea de casa victoriana cu mult timp n urma, si dadu seama ca se hotarse sa vina aici de cum parasise barul. Voia sa vorbeasca cu Judith Sheffield, voia ca ea s-l asculte, sa-l creada. Si pe urma, gndi el, tot ce mai putea face acum era sa i prezinte condoleante Ritei Moreland. Doi iepuri dintr-o lovitura. Cuvintele banale pareau confuze chiar si n minte. Trase sovaitor n fata casei, punndu-si camioneta lnga masina uzata a lui Greg Moreland, un Jeep Wagoneer. Urca scarile ce duceau n veranda spatioasa din fata casei, apoi se

John Saul sprijini cu putere de usa, simtind ca l cuprinde un val deameteala. Poate ca totusi nu ar fi trebuit sa vina aici. Dar apoiusa se deschise si Judith Sheffield se uita la el, cu fata pamntie si brazdata de lacrimi. Se privira o clipa fara s-si vorbeasca, apoi Judith facu unpas nainte. Bratele lui Frank o nlantuir, iar fata i se lipi depieptul lui. Suspina o data, apoi simti cum Frank o mngiencet pe par. Revenindu-si, se dadu napoi. -mi... mi pare asa de bine ca esti aici. E ngrozitor. Frank, simtindu-se deodata treaz, dadu din cap. -Rita cum suporta? Judith reusi sa schiteze un zmbet. -La suprafata, mai bine dect mine, cred. Dar o stii pe Rita - indiferent de ce se ntmpla, nu-si pierde niciodata cumpatul. E n sufragerie. l lua de mna si l conduse n casa. Rita Moreland, cu corpul ei suplu drept si avnd fiecare suvita de par alb la locul ei, se ridica atunci cnd intrara. -Frank, spuse ea, lundu-i mna si strngnd-o. mi pare asa de bine ca ai venit. Voiam sa te sun, dar... Vocea o parasi. -Eu ar fi trebuit sa te sun, Rita, replica Frank. De fapt, ar fi trebuit s vin de cum am auzit. Rita clatina din cap. -Nici o problema. Greg e aici, iar lumea s-a perindat pe aici toata seara. Frank simti un val de greata cnd alcoolul din snge puse din nou stapnire pe el si se clatina usor. -Nu... nu stiu ce sa spun, murmura el. Pur si simplu nu pot s cred ca e mort. Nu Max. Era att de... Se poticni, neputndu-si gasi cuvintele. -Stiu, i spuse Rita, conducndu-l usor spre o canapea si facndu-i semn lui Greg s toarne o ceasca de cafea din imensul vas de argint asezat pe un bufet. O sa ne fie foarte greu

SOMNAMBULII fara el, dar o sa continuam sa traim, asa cum i-ar fi placut lui sa ne vada. Se aseza dreapta pe marginea unui scaun cu spatarul curbat, din fata canapelei. Greg veni si puse o ceasca cu cafea pe masa din fata lui Frank. -Se pare ca ai baut ceva... ncepu el, dar nainte de a termina propozitia, vocea melodioasa a Ritei interveni cu blndete. -Cred ca si mie mi-ar prinde bine, Greg. Poate o nghititura din whisky-ul unchiului tau. Desi vorbise cu Greg, ochii ei continuasera sa se uite la Frank Arnold. -Frank? Frank ezita, apoi clatina din cap. -Cred ca am baut destul, Rita. Probabil nici n-ar fi trebuit sa vin aici ast-seara. -Prostii, spuse Rita cu exact atta duritate n glas de cta era nevoie pentru ca Frank sa nteleaga ca nu o spunea numai din politete. Cu exceptia familiei, nimeni din oras nu a fost mai apropiat de Max ca tine. Frank aproba cu o miscare a capului, apoi si trecu nervos limba peste buze. Stia ca nu ar trebui sa aduca vorba despre asta, dar mai stia si ca nu se va putea stapni. Ceva din privirea Ritei i spuse ca ea stia deja ce avea sa-i spuna. -Cred ca l-au omort, o trnti el. Rita Moreland, cu mna spre bautura pe care i-o ntindea Greg, nici macar nu tresari. Rmase cu ochii la Frank. -Continua, spuse ea ncet. Frank i ntlni privirea fixa. -Nu stiu ce s-a ntmplat cu Max, dar nu pot crede ca a fost doar un accident. Cred c l-au mpins cumva de pe drum.

147 John Saul ncepu sa vorbeasca mai repede, rostogolind cuvinteleunul dupa altul, pe masura ce acestea i ajungeau de la creierpe buze: -Max era un sofer bun. Nu ar fi derapat asa de pe drum. Si daca te gndesti - UniChem voia compania, iar Max nuvoia sa le-o dea - el voia sa ne-o vnda noua, asa mi-a spus... -Ia asculta, l ntrerupse Greg Moreland. Puse paharul pe masuta de cafea din fata matusii lui, ntimp ce ochii acesteia ramasesera atintiti la Frank, cu fata ca o masca impenetrabila. Greg l tintui pe Frank cu privirea. Aibaut mult prea mult, Frank, si nu stiu ce-ti nchipui, venindaici tocmai n seara asta si facnd astfel de acuzatii. Nu stii ce vorbesti. -Stiu ce cred... ncepu Frank, dar nca o data GregMoreland i taie vorba indignat. -Stii doar ce-ti nchipui, striga el. Daca vrei sa stii ces-a ntmplat, eu -sau chiar matusa Rita - ti spunem imediat! A fost un accident n care a fost implicata doar masina luiMax. Si nici macar nu a fost greseala unchiului. Murise dejacnd masina a parasit soseaua. Frank se ncrunta ca si cum nu putea patrunde sensulcuvintelor. -Nu... -Nu ntelegi? i termina Greg cuvintele, cu vocea sugrumata de furie. Poate daca nu te-ai fi dus sa te mbeti ast-seara, ai ntelege. A murit la volan, Frank. Tocmai vnduse compania, care, n afara de matusa Rita, reprezenta singurul lucruimportant pentru el. Traia sub o mare tensiune si a facut unatac de apoplexie la volan. Asta l-a omort, Frank. Nu accidentul. Un atac. Era deja mort cnd s-a produs accidentul. Uluit, Frank se lasa s cada n scaun. Cu privirea atintitaasupra lui Greg Moreland, si dadu seama dupa mnia dinochii lui Greg c nepotul lui Max i spunea adevarul. Reusi

SOMNAMBULII apoi sa-si ndrepte privirea spre Rita Moreland si l cuprinse un val de rusine vaznd durerea din ochii ei. Ce durere i provocase cu acuzatiile lui de om beat! -mi-mi pare rau, Rita, spuse el, ridicndu-se n picioare si reusind sa faca un singur pas spre ea, nainte de a se prabusi din nou n scaun. Vorbele lui avura efect asupra Ritei Moreland, care si reveni dintrodata. -Nu-i nimic, spuse ea, cuvintele de iertare venindu-i pe buze aproape automat. Toti am trecut azi printr-un soc ngrozitor. -Nu conteaza, interveni Greg Moreland cu raceala n glas. N-avea nici un drept sa vina aici si sa te mhneasca asa, matusa Rita. Ar trebui sa chem politia. Dar Rita se mpotrivi, ridicnd mna. -Nu e nevoie de asta, Greg. l cunosc pe Frank de mai multi ani dect te cunosc pe tine, chiar. Poate daca-l suni pe Jed... -Mi se pare ca a venit cu masina lui... ncepu Greg, dar Rita clatina din cap. -Nu e nevoie de alte accidente, Greg. Te rog, suna-l pe Jed. -Nu trebuie sa-l chemi, interveni repede Judith, dorind s tempereze situatia nainte ca Frank sa izbucneasca. l duc eu acasa, iar Jed ma poate aduce napoi. Greg fu gata s-o contrazica, dar se razgndi la o privire a matusii lui. Cnd o clipa mai trziu iesi din camera, se uita fix la Judith, iar ea avu pentru o fractiune de secunda impresia ciudata ca era gelos. Dar de ce ar fi? De cnd se ntorsese n Borrego, nu-i daduse nici cea mai mica atentie. -Eu... Urc doar sa-mi iau haina, se blbi ea, simtindu-se de parca, fara sa vrea, ar fi complicat lucrurile. Dupa ce Judith iesi si ea din camera, Rita Moreland ridica n sfrsit paharul neatins de pe masuta de cafea, se uita o clipa

John Saul la el, apoi l goli. Se opri, asteptnd parca efectul ntaritor alalcoolului, apoi l privi pe Frank n ochi nca o data. -As vrea sa stii ca nteleg ce simti, spuse ea cu blndete, cu vocea eliberata acum de eleganta controlata atent attiaani, nct i devenise o a doua natura. De fapt, ce-ai spus tumi-a trecut si mie prin minte. Max m-a sunat chiar nainte dea muri. Se ntmplase ceva si, desi semnase deja hrtiile, aspus ca mai avea timp sa dea napoi. Si avea de gnd s-o faca. Ridica neajutorata din umeri. -Nu stiu sigur ce era, nu mi-a spus. Dar trebuie sa-ti spunca primul lucru la care m-am gndit cnd Greg mi-a spus cese ntmplase a fost ca - dintr-un motiv sau altul - l-auomort. Dar am gresit, Frank. Greg ma asigura ca a fost unatac de apoplexie, Frank, att si nimic altceva. Max era lavrsta cnd se pot ntmpla astfel de lucruri si Greg lavertizase de luni de zile. A fost ceva ce nimeni nu a pututsa prevada. Frank se simti si mai rusinat. Venise aici sa-i adreseze condoleante si sa-si exprimedurerea. n loc de asta, Rita Moreland era cea care l linistea pe el. Jed se trezi cu greutate. Era nconjurat de ntuneric sitotusi camera i se umpluse de o ciudata lumina argintie, ca sicum luna plina stralucea chiar prin tavan. Dar cnd se uita pefereastra, afara noaptea era de un negru catifelat. Lumina parea ca vine chiar din camera. Se ridica n capul oaselor, apoi gfi ngrozit. O pasare enorma era cocotata pe tablia de fier a patului. Parea a fi un vultur, dar Jed era sigur ca nu mai vazuse niciunul att de mare. n timp ce-o privea, pasarea si deschisedeodata aripile, iar penele umplura camera, ntinzndu-se dela un perete la altul. Jed simti ca inima ncepe sa-i bata cu putere si se trase instinctiv napoi. Dar o clipa mai trziu,

SOMNAMBULII pasarea si strnse aripile si si ntoarse capul ntr-o parte, fixndu-l cu un ochi pe Jed. Lumina argintie emana chiar din ochiul pasarii uriase, ostralucire rece care staruia n camera si, cu toate astea, nu alunga ntunericul. Cnd Jed ridica mna ca sa-si fereascaochii, descoperi ca mna i era invizibila. Desi si simteadegetele atingndu-i fata, avea nainte numai imagineapasarii, ct se poate de clara. Ciocul pasarii se deschise si din gtlej i tsni un singurcuvnt: -Vino. Jed ngheta recunoscnd vocea care venea din adncul giganticei pasari. Era vocea bunicului sau, la fel de sonora, ca si cum chiar batrnul nsusi ar fi stat la capatul patului. Enorma pasare mai rosti nca o data cuvntul: -Vino. Apoi si ntinse aripile, iar cnd tsni n sus, camera se umplu de un zgomot asurzitor. Paru ca trece chiar prin tavan si, n timp ce se ridica din ce n ce mai sus n ntunericul de smoala al noptii, Jed mai zari lumina argintie ce-i izvora din ochi. Pluti n aer o clipa, se roti, aripile fosnira puternic cnd gasira curentul si se nalta spre podis. Cnd disparu, Jed se trezi a doua oara. De data aceasta era ntins pe canapea, cu televizorul deschis. n mintea lui, visul din care se trezise adineauri era nca viu si puternic. Att de puternic, nct parea ca nu fusese un vis. Chiar si acum, desi era complet treaz, simtea ca fusese prezent la ntlnirea cu imensa pasare. Simtea o nevoie stranie de a merge pe podis, la Kokati, sa dea de bunicul lui. Fu trezit din visare de zgomotul masinii lui Frank care venea pe alee, iar o clipa mai trziu aparu si Frank n bucatarie,

152 John Saul pe usa din spate, sprijinindu-se puternic de Judith Sheffield. Jed se uita o clipa prosteste la tatal lui, apoi la Judith. -E beat, spuse ea. Ajut-ma sa-l duc n camera lui si o sa-ti spun pe urma ce s-a ntmplat. Jed l apuca pe taic-su de cealalta mna si amndoi reusira sa treaca cu Frank prin sufragerie si hol pna n dormitorul mare. Se prabusi pe pat, se rostogoli pe spate si ntinse bratele spre Judith. -Rami cu mine? ntreba el. Judith simti ca se nroseste si arunca o privire spre Jed. Spre surpriza ei, baiatul zmbea cu toata gura. -Nu e amuzant deloc, i-o taie ea. Altceva nici nu mai gasea de spus... Jed nu reusi s-si controleze zmbetul. -De ce sa n-o spuna? De o saptamna ntreaga asteapta asta. N-ai observat felul n care te priveste? Judith se nrosi mai tare. -Jed! -Da, e adevarat, chiar daca e prea beat ca s-si dea seama de ce-a spus, sustinu Jed. O privi fix, cu o stralucire neobrazata n ochi: -Vrei sa-l dezbraci tu, sau o fac eu? -Fa-o tu, murmura Judith, cu obrajii arzndu-i nca. M duc sa fac niste cafea. Dupa cinci minute, Jed veni si el n bucatarie, tot chicotind. -Ce s-a ntmplat? ntreba el. Nu cred c l-am mai vazut vreodata beat. Nu asa, n orice caz. E torpilat. -Max Moreland a murit azi dup-amiaz, i spuse Judith. Lui Jed i pieri rsul. -Domnul Moreland? repeta el. Ce... ce s-a ntmplat? Judith i explica, apoi adauga: -Tatalui tau i-a intrat n cap ideea c cineva de la UniChem l-a omort pe Max. SOMNAMBULII 153

-O, Doamne, gemu Jed. Ce-o sa se ntmple acum? Vocea lui Frank Arnold se auzi n toata bucataria. -Acum am de gnd sa aflu ce s-a ntmplat cu adevarat. Jed si Judith se ntoarse sa-l priveasca. Statea n usa, cu un halat aruncat pe trupul lui voinic si cu fata nca uda de dusul rece din care abia iesise. -Credeam c dormi, spuse Judith. Frank clatina din cap. -Nu dormeam si nici nu eram asa de beat ca sa nu stiu ce spun. O privi drept n ochi si cobor glasul: -Iar Jed avea dreptate -chiar am vrut sa te rog sa rami, toata saptamna asta. Din nou Judith simti ca se nroseste si din nou se trezi privindu-l involuntar pe Jed. Jed, dndu-si seama c de el depindea daca Judith avea s-si petreaca noaptea cu tatal lui, ezita doar o clipa. -Cred c-o s-o sterg putin, spuse el, cu ochii la tatal lui. E ceva daca iau masina? -Cheile sunt nauntru, raspunse Frank, fara s-si ia o clipa ochii de la Judith. Jed porni spre usa din spate, apoi se ntoarse si-i facu cu ochiul lui Judith. -Ne vedem dimineata. Si sa stii ca ar fi nemaipomenite niste clatite la micul dejun. De ani de zile n-am mai mncat o clatita ca lumea n casa asta. Abia dupa ce depasi primul cvartal si dadu seama ncotro se ndrepta. Cnd plecase, crezuse c o sa se plimbe un pic sau ca o sa treaca pe la Gina Alvarez, sa vada daca nu s-a culcat. Dar acum, c se afla n camioneta, stia. Se ducea la Kokati, s-si vada bunicul. Vulturul Cafeniu iesi din kiva. Statuse ore ntregi pe banca de piatra din fata focului, nemiscat, cu mintea ndreptata

John Saul n afara, pregatita sa accepte orice ar putea aparea din sipapu, aflat n mijlocul podelei. Pastrase tacerea n timpul acestei lungi veghi, ascultnddoar vocile din lumea de dincolo. Cnd si reveni n cele din urma, descoperi ca era singur n kiva. Cnd intrase n loculsfnt cu multe ore nainte mai fusesera zece oameni cu el si nu-si reamintea sa fi plecat. Dar nu conta; i se ntmpla deseori cnd se afla n comuniune cu spiritele ca, atunci cndaceasta lua sfrsit, sa nu-si mai aminteasca unde fusese sau ce facuse, cu att mai putin ce ar fi putut face altii din jurul lui. ntr-adevar, judecnd ce-si amintea, ar fi putut sa nu steadeloc n kiva. n seara asta, n timp ce iesea prin deschizatura din podulcasei boltite, avu senzatia certa ca nu parasea kiva pentruprima data de cnd ncepuse veghea. n seara asta fusese posedat de Rakantoh, cel mai maredintre spiritele Kokati, care salsluise n canion, pna cndbarajul l silise sa-si ia zborul din casa lui. Da, n seara asta, marele spirit vultur Rakantoh venise lael si zburasera mpreuna. Zburasera si vazusera multe lucruri; lucruri pe care, din motive ce spiritul nu i le dezvaluise nca, trebuia sa i le spuna nepotului sau. Asa ca se ndeparta de kiva si se duse sa priveasca attcanionul ct si lacul care se revarsase peste vechea casa a luiRakantoh. Se opri la marginea canionului, asteptnd n bezna, sicnd, o jumatate de ora mai trziu, vazu lumina farurilorsaltnd peste podis, n departare, stiu de ndata ca era Jed. Rakantoh l chemase, iar el raspunsese chemarii. n seara asta Vulturul Cafeniu si va introduce nepotul nmisterele kivei.

Se apropia miezul noptii si Rita Moreland stia ca ar trebui sa se simta epuizata. Abia de o ora telefonul ncetase samai sune, si desi Greg o certase, insistase sa raspunda defiecare data, schimbnd cteva cuvinte cu toti cei care si exprimasera compasiunea pentru situatia ei. Dupa o vreme, cuvintele i venisera aproape automat, dar continuase saasculte si sa vorbeasca, uimita de ct de mult fusese iubit sotul ei. Totusi, de o ora, telefonul avusese ngaduinta de a numai suna, si statusera amndoi n fata micului foc din care nu mai ramasesera acum dect ctiva carbuni aprinsi. -Ar trebui sa te duci la culcare, matusa Rita, spuse Greg, ridicndu-se de pe canapea pentru a rascoli ctiva taciuni din camin, punnd apoi paravanul n fata imensului gratar de alama care era acolo de cnd se naltase casa. Rita dadu din mna, refuznd. -N-as putea dormi. As sta n pat, asteptndu-l pe Max sa vina acasa. Privirea, eliberata de obisnuita ei retinere, se ndrepta asupra nepotului ei, mohorta si nsingurata. -Dar n-o sa vina, nu-i asa? ntreba ea. Greg tacu, stiind ca nu era nevoie sa raspunda. Rita se apleca si si ridica paharul. Mai ramasese un deget din whisky-ul preferat al lui Max, iar Rita l ridica n lumina

John Saul focului, taciunii aprinsi aruncnd sclipiri stranii spre lichidulde culoarea chihlimbarului. -Trebuie sa hotarm ce facem, Greg, spuse ea. Greg aproba scurt din cap si se lasa pe canapea. -nmormntarea va fi vineri dimineata, i spuse el. Am facut aproape toate pregatirile. Va fi la biserica veche. -Nu la asta ma gndeam, raspunse Rita, cu o detasare ciudata n glas, ca si cum nu ajunsese sa se gndeasca la nmormntarea lui Max. Ma gndeam la companie. Greg si ridica usor sprncenele. -Nu cred ca mai trebuie facut ceva. Unchiul Max a semnat actele de vnzare astazi -sunt n biroul lui. Rita si strnse buzele. -Dar s-a ntmplat ceva - se ducea la baraj sa vorbeasca cu Otto Kruger. Greg dadu din cap. -Era ceva n legatura cu lucrarile de reparatie, spuse el. Au avut probleme astazi. O avarie la conducta principala. Unchiul Max credea ca era ceva n neregula... -Neregula? repeta Rita. Ce vrei sa spui? Greg se uita n jos si, cnd vorbi din nou, era aproape stnjenit de ceea ce avea sa spuna. -Din nefericire, unchiul Max nu a citit foarte atent ultimele rapoarte, spuse el. Era de parere ca reparatiile pe care le hotarse nu se executasera. Dar semnase raportul si dispozitiile cu privire la reparatii. Rita se ncrunta. -Mi-e greu sa cred ca Max n-ar fi avut grija de baraj, spuse ea. Greg i ntlni privirea. -Matusa Rita, ncepuse sa mbatrneasca. Suferea deja de tensiune, iar arterele lui nu erau n cea mai buna stare. Ar fi trebuit sa se pensioneze de cinci ani.

SOMNAMBULII Rita ncepu s analizeze lucrurile n minte, auzind parca din nou ultima discutie pe care o avusese cu Max. Parea suparat - chiar furios - dar nu-i spusese despre ce era vorba. Pe cine se suparase? Pe el nsusi, dupa ce-si descoperise greseala? Sau pe altcineva? Ea nu va sti niciodata. Respira adnc. -Bine, spuse ea. Presupun ca nu mai are nici un rost sa ncercam s aflam cu exactitate ce s-a ntmplat. Dar ce facem cu vnzarea? Max nu prea a fi de acord cu ea. -Nu e chiar asa, raspunse Greg. Dorea sa afle ce se ntmplase la baraj - ct era de grava avaria. Cred ca ar fi afectat valoarea companiei. -Vrei s spui c UniChem s-ar putea sa nu mai fie interesata? ntreba Rita. Spre surprinderea ei, Greg cltin din cap. -Nicidecum. De fapt, Paul Kendall a auzit tot ce a avut de spus Otto Kruger despre baraj si n-a parut ca-l deranjeaza. E de acord sa ncheie afacerea fara nici o modificare. Rita l privi fix. -Dar e lipsit de sens. Daca barajul e grav avariat, valoarea companiei nu mai e aceeasi. Greg ridica din umeri. -Banuiesc c atunci cnd ai att de multi bani ca UniChem, nu conteaza prea mult, indiferent de ct trebuie pentru reparatii. Se pare ca vor compania, fara s-i intereseze pretul. -Dar de ce? insista Rita. Max spunea ntotdeauna c daca o afacere pare prea buna ca s fie adevarata, atunci ntr-adevar e prea buna pentru a fi adevarata. Daca sunt de acord s plateasca acelasi pret indiferent de starea barajului... nainte de a-si termina gndul, n casa se auzi o izbitura puternica, urmata de zgomotul tandarilor de sticla. Rita si Greg se privira o clipa, apoi Greg se ridica, repezindu-se n salon. Pe podeaua de lemn, printre cioburile ferestrei de la usa masiva de stejar, se afla o piatra de marimea unui pumn.

John Saul Lasnd-o acolo, Greg deschise repede usa si pasi n verandaspatioasa din fata casei. Dar stia deja ca e prea trziu. Lunaera joasa si fu cuprins de bezna noptii desertice. Cine aruncase piatra disparuse deja n pustiul ntins cenconjura casa. Totusi, Greg cobor de pe veranda si inspectarepede mprejurimile, nainte de a reveni si de a ridica atentpiatra dintre cioburile de sticla. Era o piatra de ru, rotunda, plata si netezita de mii de anide rostogoliri. Dar pe una din fete, fusese scrijelat un cuvnt. Cafea. Greg se uita la ea uluit, apoi si ridica privirea spre matusalui, care statea n arcada larga de la intrarea n sufragerie. -Ce scrie? ntreba Rita, cu o voce clara si calma. Greg i dadu piatra, iar ea o ntoarse si citi acel singur cuvnt. -De ce dracu' ar vrea cineva sa faca asa ceva? ntreba el. Si tocmai n noaptea asta? Rita clatina din cap. -Nu stiu, spuse ea cu glas mhnit. Se vede ca totusi nu ma bucur de simpatia ntregului oras. Privirea lui Greg se naspri. -Chem politia, spuse el. Nu vad de ce ar trebui sa nchidem ochii la vandalism. Rita respira adnc, apoi clatina din cap. -Nu, spuse ea, n sfrsit cuprinsa de oboseala interminabilei seri. Nu ast-sear. Acum nu vreau sa vorbesc cu nimeni, Greg. Nu vreau dect sa ma duc la culcare si sa stau sa ma gndesc putin. Dar cteva minute mai trziu, cnd fu n sfrsit singura n patul mare pe care l mpartise cu Max aproape o jumatate de secol, si dadu seama ca nu se putea gndi la nimic. Adormi si l visa pe Max. Jed nu stia ct e ceasul, dar soarele se ridicase si un petec stralucitor de lumina ramasese prins de marginea dinspre

SOMNAMBULII apus a podelei. Focul mai mocnea nca, fire de fum ridicnduse ntr-un dans de o clipa n razele soarelui, pentru ca apoisa se nalte, iesind prin deschizatura din tavan si lasndu-sepurtate de suflarea vntului. nca nu-si dadea bine seama de cele ntmplate n searade dinainte. Cnd ajunsese la Kokati si-si gasise buniculasteptndu-l, nu fusese surprins, ca si cum nu era nimic anormal n faptul ca Vulturul Cafeniu stia ca va veni. i povestisebunicului sau visul, iar acesta zmbise uimit, ascultndu-l. -Poate, spuse batrnul visator cnd Jed termina, bunicul tau nu e chiar nebun, nu? -Dar ce s-a ntmplat? ntrebase Jed. Ce-am vazut? Vulturul Cafeniu ridica din umeri. -n vise poti vedea orice. Uneori poate fi adevarat, alteori poate sa nu fie. Uneori nseamna ceva, alteori nu. Cnd vazu privirea uluita de pe fata lui Jed, continua: -Necazul cu cei din neamul tatalui tau e ca nu vor s-si deschida mintile. Cnd viseaza, spun ca tot ce vad vine din mintea lor. Cnd au ochii nchisi, ei nu cred c se mai poate vedea si n alt fel. Dar pentru oameni", somnul e o lume diferita. Cnd dormim, noi vedem lucruri diferite. -Nu pricep. Vulturul Cafeniu si puse un brat pe umerii lui Jed. -Dar ce nevoie ai? Daca nu ntelegi de ce e albastru cerul, asta l face sa aib alta culoare? Simplul fapt ca nu stii de unde vine ceva nu nseamna c acel ceva e mai putin adevarat. Hai sa mergem. l conduse pe Jed spre kiva, dar cnd se apropiar de scara, Jed ezita, amintindu-si ciudata senzatie de oprire a timpului pe care o cunoscuse ultima data cnd intrase n kiva, cu prilejul vizitei sale la Kokati. -Ce... Ce-o sa se ntmple?

John Saul -Cine stie? i rapunse Vulturul Cafeniu. Poate ca nimic. Poate c-o sa stam putin si o sa-ti spun povesti, ca atunci cnd aveai doar cinci ani. l mpinse pe Jed nainte, iar Jed cobor n bezna camerei subterane. Ca de obicei, n vatra trosnea focul, dar caldura sufocanta din timpul zilei disparuse prin deschizatura din tavan. n seara aceea n camera staruia doar o caldura intima, care nu avea nimic din zapuseala ametitoare ce se facea simtita cnd soarele era la zenit. -Aici jos poti sa afli aproape orice, i spuse Vulturul Cafeniu cnd se asezara pe banca. Pentru mine, locul asta e ca o usa. Pot sa stau aici ore ntregi, uitndu-ma la lucruri pe care nu le pot vedea n alta parte. Daca vreau, uneori pot sa ies chiar pe usa si sa merg n alte locuri. i zmbi lui Jed. -Ast-sear, de exemplu. Asta-sear am fost cu Rakantoh si am vorbit cu tine. Jed zmbi cu nervozitate. -Fii serios, doar nu-ti nchipui c-o sa te cred, nu? Dar chiar n timp ce vorbea, si aminti cuvntul ce iesise din gtlejul pasarii, cuvnt rostit cu vocea bunicului sau. -Uit-te la foc, i spuse Vulturul Cafeniu. Priveste flacarile. Las-te sa plutesti. Lasa focul sa-ti arate calea si nu-ti fie frica. Jed se lasa pe spate, sprijinindu-se de peretele de piatra. Cteva minute si plimba privirea prin camera slab luminata, uitndu-se la umbrele din jur, examinnd pietrele ce acopereau podeaua. Curnd nsa, focul paru sa-i capteze privirea si ncepu sa se uite ncremenit la flacari. Un timp nu vazu nimic, dar ncet-ncet flacarile ncepura sa ia anumite forme, si el ncepu sa-si imagineze ca prind viata. Apareau forme fara contur - un sarpe cu nuante sclipitoare se strecura printre carbuni, pentru a disparea dupa o

SOMNAMBULII clipa, transformat ntr-o pasare care se ridica din cenusa sidisparu apoi la fel de repede cum aparuse. Focul se nsufleti si o ntreaga lume noua se ivi n cercul de piatra care o nconjura. Viata aparea si disparea, fiinte ciudate prindeau viata o clipa, apoi mureau, sau setransformau n altceva. Jed simti ca mintea ncepe sa-icreasca si sa se ndrepte catre lumea din foc, voind sa-iexploreze fiecare coltisor. Apoi focul crescu, nconjurndu-l, si dintrodata el nsusincepu sa mearga printre carbuni. Dar nu simti nici un fel defrica, nici o arsura, iar narile, n loc sa i se umple de aromaacra a fumului, palpitara la nenumaratele parfumuri ale noptiidesertice - salvie si ienupar - si la miresmele pamntului. n fata lui aparu o pasare, aceeasi pasare pe care o vazusen vis, iar cnd pasarea si ntinse aripile pentru a se nalta lacer, Jed se lasa purtat de ea. Se ridica din foc, pluti ca fumul prin deschizatura tavanului si ajunse n cerul rece al noptii. Pasarea uriasa se naltalnga el, iar Jed simti ca ar putea ntinde mna sa-i atingapenele. ntinse mna. Brusc, pasarea se lasa dusa de curent sise ridica mai sus. n timp ce se naltau, Jed se uita la pueblo, risipit pe marginea podisului. De sus, parea a fi reflectarea perfecta apeisajului ce-l nconjura. Pietele pareau ca unduiesc printrecladiri la fel cum suprafata plata a desertului serpuia printrepodisurile ripite de-a lungul ei, iar limbile de fum care senaltau din vetrele satului pareau ca se aduna deasupra lui canorii nesfrsiti. Vazut din naltul cerului ntunecat, Kokati parea perfect. Jed se roti cu pasarea uriasa si pluti peste canion. Deasupra lacului aerul era nghetat si, o clipa, Jed crezu ca vacdea din cer si se va prabusi n apele de sub el. Suporta doarun moment imaginea adncurilor ntunecate, simtindu-seapoi cuprins de un sentiment de gol si de singuratate

John Saul deznadajduita, care i provoca suferinta. Apoi se trezi deasupra hidoasei cicatrice din ciment care era barajul, iar canionul si desfasura ntinderea sub ochii lui. Chiar si de la naltimea la care plutea, auzi susurul usor al prului ce sestrecura printre pietre si fosnetele nfundate ale animalelormici strabatnd ntunericul dupa hrana. n fata lui se deschise gura canionului si imensitatea desertului se elibera dintre maluri. Respira adnc, umplndu-siplamnii de aer curat, simtind atingerea vntului pe fata. Dar o clipa mai trziu, narile i se blocara, necate de unmiros insuportabil, iar Jed si dadu seama ca se afla acumdeasupra rafinariei. Ca un cuib hidos de vipere, conductelennegrite se ncolaceau, rasucinduse n jurul furnalelor careluceau drceste, expectornd fumul spre cer. ngretosat, sindeparta privirile, doar pentru a se trezi fata n fata cuterenurile petroliere, cu sondele ca niste gigantice insecte cesugeau sngele din trupul planetei. Din nou se simti cuprinsde deznadejde; si ndeparta privirea nca o data. Se afla acum deasupra satului si zari n departare sclipireamnioasa a luminii artificiale, mult prea stralucitoare pentruntunericul noptii, si zbura nspre ea. Dedesubt se afla acum forma greoaie a casei victoriene afamilei Moreland, cu ferestrele stralucind toate de lumina, ca si cum ocupantii ei ncercau sa alunge nsasi noaptea. Ceva misca apoi, iar Jed si ndrepta privirile ntr-acolo. O silueta se misca prin ntuneric, naintnd cu repeziciuneprin desert, trndu-se pe pamnt. Jed se ls n jos, uitndu-secu atentie, n timp ce umbra se strecura printre pietre sicopaci. Apoi, n cele din urma, se plictisi si se lasa nca o datan voia vntului, simtindu-se una cu cerul. nchise ochii, lsndu-si mintea sa se nalte libera... Iar acum era dimineata, si kiva ncepea deja sa se umplede caldura soarelui si a focului. Jed clipi si se ntinse,

SOMNAMBULII anticipnd durerea care l va cuprinde cnd si va arcuimuschii, dupa attea ore de stat pe banca tare de piatra. Dar si simti corpul relaxat, ca si cum ar fi dormit toata noaptea. Si totusi, n mintea lui, toate imaginile pe care le vazusecnd privise focul sau cnd se imaginase zburnd mpreunacu pasarea uriasa erau nca limpezi. Si nu pareau nici fragmente vagi si trecatoare ale viselorcare i ramneau cteodata n memorie cteva clipe dupa cese trezea, pentru a disparea apoi pentru totdeauna n secundaurmatoare. Nu, erau amintiri clare, la fel de limpezi si deputernice ca ale calatoriei cu Judith pe naltimile podisului; sau la fel de puternice ca venirea lui, n ajun, n camionetatatalui sau. Amintirile nu erau deloc amintiri din vis. Erau amintiri a ceva ce avusese loc cu adevarat. Cnd si dadu seama de asta socat, simti un gol n stomac si inima ncepu s-i bata cu putere. Cnd se ntoarse catre bunicul sau cu o fata nspaimntata, Vulturul Cafeniu rse doar ncetisor. -Ce s-a ntmplat? ntreba batrnul. Ce-ai vazut? Jed i explica cum putu mai bine ce i se petrecuse n timpul noptii, dar chiar n timp ce-si asculta cuvintele, si dadu seama ca pareau o nebunie. Nimic nu era posibil din toate astea. Dar cnd termina, Vulturul Cafeniu dadu din cap. -Pasarea e Rakantoh, spuse el cu ochii atintiti nca o data la foc. E totemul clanului nostru. Ce-ai simtit tu cnd erai deasupra lacului erau propriile lui simtaminte. Salasul lui e pe undeva pe acolo, sub apa, iar el ncearca sa se ntoarca. Dar nu poate. Puse usor o mna pe genunchiul lui Jed. -Poate simte si el ca tine, continua el. Poate simte ca nu are adapost si nu-si gaseste locul nicaieri. Dar nu-i adevarat, desigur.

163 John Saul Vulturul Cafeniu ofta cu naduf. -Casa lui e nca aici. ntr-o buna zi se va ntoarce sa si-o ia napoi. Jed scose un sforait nfundat. -Da? ntreba el. Cum? Vulturul Cafeniu clatina din cap. -Sunt anumite lucruri pe care nici unul din noi nu le poate sti. Se ridica si se ndrepta spre scara. -E timpul sa pleci, spuse el. Aici sus timpul n-ar avea mare nsemnatate, dar jos, n Borrego, taica-tu s-ar putea sa se ngrijoreze. Jed ndrepta camioneta pe drumul serpuitor ce ducea la poalele podisului, apoi se opri la una din cotituri pentru a se uita pe ntinsul desertului. n departare, vazu rafinaria si terenurile petroliere, lucruri pe care le vazuse o viata ntreaga. Dar n dimineata aceasta, dupa tot ce i se ntmplase n timpul noptii ele pareu diferite. Pareau nelalocul lor. Nelalocul lor si parca primejdioase. Conducea mai ncet acum, uitndu-se la toate lucrurile pe care cei din Borrego le facusera n zona aceea. Rafinaria si barajul, drumurile pavate si cablurile electrice. Conducte uriase, tsnind peste desert ca taieturile facute de bisturiul unui chirurg. Tot ce se credea ca usureaza viata celor care le-au construit. Dar acum, gndindu-se la toate astea, si dadu seama ca lucrurile nu se petrecusera tocmai asa. Fiindca oamenii din Borrego, spre deosebire de indienii Kokati, devenisera sclavii a ceea ce construisera, petrecndu-si majoritatea timpului ngrijind niste masinarii care ar fi trebuit sa aiba grija de ei.

SOMNAMBULII Singurul lucru bun, gndi el, era ca cel putin cei mai multi dintre ei nu stiau ca sunt sclavi. Dnd fru liber gndurilor, se ntreba ce s-ar ntmpla daca ar afla vreodata. -Ei, spuse Judith Sheffield, uitndu-se la ceas si lasndcreta pe marginea tablei, ne aliniem toti ca la gradinita? Clasa trepida de rsete, iar Gina Alvarez zmbi larg. -Poate ar trebui sa ne prindem acordurile parintilor debluze, sugera ea. Judith i zmbi. Cnd un pic mai devreme explicase clasei ce avea sa se ntmple n dimineata aceea la ora opt sipatruzeci si cinci nu facuse efortul de a-si ascunde dispretulpentru planurile logistice precise ale lui Stuart Beckwith. Abia de daduse atentie ntnirii corpului profesoral din ajun, cnd acesta explicase laborios cum avea sa se faca distribuirea vaccinului mpotriva gripei. Ei i se paruse mai mult o campanie militara dect o simpla inoculare, si imediat ce elncepuse sa se repete, ceea ce se ntmplase la doua minutedupa prezentare, Judith se trezi gndindu-se nu la logisticaadministrarii vaccinului, ci chiar la vaccin. La urma urmei, doar primavara trecuta auzise ca vaccinulantigripal nu va mai fi administrat n masa. Daca oameniivoiau s-l faca, trebuiau sa faca rost de el personal. Si nici nuauzise nimic despre vreo epidemie bntuind tara, ceea cefacea invariabil obiectul stirilor de la jurnalul de seara. n celedin urma, enervata de faptul ca Beckwith irosea, dupa parereaei, timpul profesorilor, se hotarse s-si sune doctorita dinLos Angeles, care i era si prietena apropiata. -De fapt, i spusese Sally Rosen, chiar este o epidemie, mica si destul de bine localizata n New England. Dar nu sefac inoculari. E ceva nou. Judith nu facuse prea mare caz de asta; o interesase multmai mult sa auda de ultimul prieten al lui Sally. Apoi, cnd

John Saul Greg venise acasa cu o seara nainte, cu vestea mortii luiMax, i disparuse complet din minte. n dimineata aceasta, cnd Frank si scrise numele pe hrtia prin care-si exprima acordul, lasata de Jed pe usa de lafrigider - si care se afla acum n poseta lui Judith - siamintise discutia cu Sally si se dusese sa vorbeasca cu Beckwith ndata ce venise la scoala. Cnd intrase n biroul lui, el si lipise un zmbet pe fata, care nsa disparuse ndata ce ea i spusese ca ar vrea s-lntrebe ceva despre inocularile ce urmau sa li se faca copiilorn ziua aceea. -Nu mai spune, zisese el, privind-o tinta, ca si cum ar fi vazut o plosnita trndu-se pe podea. N-am stiut ca ai cunostinte medicale, Judy. -Nu e vorba de cunostintele mele, raspunsese Judy. Ci de ale unei prietene. Am vorbit ntmplator cu ea ieri. Mi-a spus ca nu e nici o epidemie aici si, chiar daca ar fi, nu exista nici un vaccin. Beckwith se ncrunta si mai tare. -Ma tem ca nu ai gasit persoana potrivita, spuse el. Greg Moreland a dispus sa se faca vaccinul. Daca ai vreo problema, ar trebui s-o discuti cu el. Judith si simti fata arznd. -Mie mi se pare ca tocmai daca e vreo problema... ncepu ea, dar de data aceasta Beckwith n-o lasa sa termine. -Ceea ce spui tu e ca ar trebui sa pun n pericol sanatatea elevilor numai pentru ca o prietena de-a ta nu a auzit de aceasta epidemie. -Daca asa vreti s-i spuneti, foarte bine! raspunse Judith, apoi regreta ca nu si stapnise mnia din voce. Dar era prea trziu. -Exact asa vreau s-i spun, Judy, spusese Beckwith. Si pna cnd vei fi director aici, cred ca ar fi mai ntelept sa lasi

SOMNAMBULII deciziile administrative n seama mea. Si acum, te rog sa mascuzi, am mult de lucru n dimineata asta. Aratase cu capul spre usa cu un gest care o nfurie peJudith. Si totusi, ntr-o anumita privinta avea dreptate -vaccinul intra n atributiile lui si ale lui Greg Moreland, nu ale ei. -Perfect, spuse ea acum, hai sa mergem. Privi amuzata cum copiii ieseau din clasa tropaind, cu biletelele semnate de parinti prinse la piept, cum sugerase Gina. Aliniati n ordine alfabetica, se tineau toti de mna ca o grupa de gradinita tropaind printr-un muzeu. -Ne dau prajituri si lapte daca suntem cuminti? ntreba cineva. Fara sa vrea, Judith rse. -Sper doar ca nici unul dintre voi n-o sa ma faca de rs si sa lesine, spuse ea. Apoi, gndindu-se ca daca elevii hotarsera sa transforme totul ntr-o gluma, putea face si ea acelasi lucru, trecu n fruntea coloanei. Stuart Beckwith astepta n fata cabinetului medical, cu o planseta n mna, iar Judith trebui s-si reprime dorinta de a-l saluta militareste. i urmari cu ochii pe copii si un licar de mnie i lumina fata cnd le vazu biletelele prinse la piept. -Ei, cel putin sunteti punctuali, observa el ntepat. Aliniazi la perete. Laura va fi gata s-i ia ntr-o clipa. Judith arunca o privire spre copii, care, nefiind surzi, reusira sa interpreteze corect cuvintele directorului, apoi se apropie de Gina Alvarez. -Nu l-ai vazut pe Jed azi-dimineata, nu? ntreba ea, ncercnd ca vorbele ei sa para neutre. Gina dadu din cap n semn ca nu. -Poate a facut deja gripa, sugera ea. Sau poate c e supratt ca ma culc cu tatal lui, si spuse Judith. Si totusi, cnd a plecat aseara, parea chiar multumit. De fapt, reflecta ea, parea de-a dreptul ncntat."

John Saul Gndurile i fura ntrerupte cnd ultimul elev din clasaprecedenta iesi din cabinetul medical. Beckwith, nca lipit deperete, i facu lui Judith un semn scurt cu capul. Ea intra ncabinet, iar Laura Sanders i zmbi. -Toata lumea gata? ntreba ea. -Toti aliniati, asa cum a vrut Beckwith, raspunse Judith, ntinzndu-i Laurei prezenta din dimineata aceea - cu spatiul de lnga numele lui Jed nca necompletat. Apoi ochii i cazura pe cutiile cu seringi de unica folosinta si se ntuneca, recunoscnd emblema rosie a firmei UniChem gravata pe ele. -In regula, spuse Laura. Adu-i nauntru. Judith iesi n hol si facu semn cu mna copiilor. Prima era Gina Alvarez. Gina si scoase biletelul, l dadu asistentei si apoi si ridica mneca. Atunci, chiar cnd Laura Sanders nfigea acul pe sub pielea Ginei, aparu si Jed Arnold. Facu un semn cu mna si nainta spre Judith cu un zmbet larg. Judith si arunca privirea napoi n cabinet. Odata injectia facuta, asistenta scoase acul din bratul Ginei, dar, n loc s-l arunce imediat, copie cu atentie un numar de pe seringa pe foaia de prezenta de pe planseta. Judith si ncreti fruntea. Mai vazuse vaccinari si nainte - o multime, n toti anii n care fusese profesoara - dar nu vazuse niciodata asa ceva. Brusc, pe masura ce strngea n minte toate elementele, simti ca i se aprinde beculetul de avertizare. Nu era nici o epidemie, cel putin n regiunea asta. Nu se faceau vaccinari, chiar daca era o epidemie. Ace, oferite de UniChem, chiar n ziua cnd UniChem prelua singura mare uzina a orasului, Judith se uita n jur, Beckwith nu se zarea nicaieri. Jed se afla acum lnga ea, zmbind n continuare. -Stiu ca am ntrziat, ncepu el, dar n-am avut ncotro. Am... Judith nu-l lasa sa termine.

SOMNAMBULII -Iesi de aici, spuse ea n soapta, cu vocea cuprinsa de panica. Iesi afara si nu veni pna cnd nu ncepe cealalta ora. Jed se holba la ea, nentelegnd. -Ce? ncepu el. Ce se ntmpla? Am venit cum am... -N-are importanta! exclama Judith. Nu vrei sa iesi odata? o sa-ti spun mai trziu la prnz. Jed ezita. Ce se ntmpla? Era suparata pe el? Apoi i vazu privirea din ochi si si dadu seama ca nu era mnie. Era frica. Se ddu napoi, apoi se ntoarse si disparu pe coridor. Abia dupa ce pleca el, Judith reveni n clasa, privind n tcere, ncordata, cum restul elevilor ei erau vaccinati. Nu si dadea deloc seama de scopul acestor vaccinari. Dar avu dintrodat certitudinea ca nu avea nimic de-a face cu gripa.

Cu ochi obositi, Paul Kendall i privi pe cei trei barbatiadunati n camera cu lambriuri ntunecate. Statuse aici aproape toata noaptea, si petrecuse aproape toate acele oreinterminabile chiar n biroul acesta, biroul care pna ieri fusese al lui Max Moreland - iar acum era al lui. Cu un gestcare nu scapa celor aflati n fata lui, se muta la masa imensasi se lasa n scaunul mare de piele, cu rotile. Ochii lui Kendall treceau de la o fata la alta, ncercnd sa citeasca gndurile celor pentru care pna ieri fusese un strain, dar pentru care, de o jumatate de ora, devenise extrem deimportant. Acum, ca semnase hrtiile pe care Max le lasase nprimul sertar al biroului, afacerea era ncheiata. UniChemdetinea controlul asupra Companiei Petroliere Borrego. Cei din camera l priveau acum precaut, pe jumatate plinide speranta, pe jumatate tematori. Cu exceptia lui GregMoreland, desigur, care fusese n favoarea vnzarii de lanceput. ntr-adevar, daca nu ar fi fost zvonurile ce ncepuseranoaptea trecuta si continuasera sa se raspndeasca n oras ndimineata aceea zvonuri care nu ar fi aparut deloc dacaFrank Arnold si-ar fi pastrat cumpatul - sarcina lui Kendallar fi fost mult mai usoara. ndeparta gndul acesta, concentrndu-se nu asupra a cese petrecuse, ci asupra a ce trebuia sa se petreaca acum.

SOMNAMBULII Desigur, pe Otto Kruger l cunostea. Kruger era necinstit, si de fapt slab, dar avea sa faca tot ce trebuia, fara sa iroseascatimpul nimanui cu ntrebari inutile. Cu Ted Whittiker era totusi alta poveste. Primarul dinBorrego era politician, ceea ce nsemna ca, mai presus de toate, n cele din urma nu se va preocupa dect de propria lui piele. Preluarea de catre UniChem a Companiei petroliere Borregoavea importanta pentru el numai din perspectiva voturilor. In sfrsit, Greg Moreland. Desi Kendall stia ca putea faceschimbarile din conducere fara sa fie nevoie de prezenta luiGreg Moreland, mai stia si ca modificarile vor fi acceptatemult mai deschis daca va avea ntregul sprijin al singuruluimostenitor masculin al lui Max. Si, cel putin, pe asta Kendallstia ca putea conta. Greg l asigurase ca hrtiile vor fi semnateastazi si, ntr-adevar, asa si fusese. Deja, ajutorul lui Gregncepuse sa usureze preluarea. -Bine, spuse el, dnd fiecaruia un dosar ce continea att o copie a acordului dintre Max si UniChem, ct si o copie a planului sau de actiune schitat n graba. Stim cu totii ce s-a ntmplat, si daca toti cei de fata ati auzit aceleasi zvonuri ca si mine azi, atunci stiti cu totii ca avem probleme. -Singura problema pe care o avem e Frank Arnold, l ntrerupse Otto Kruger. Mi se pare ca n primul rnd ar trebui sa-l concediezi. Ochii lui Kendall l fixara cu raceala. -Nu-l concediez nici pe el si nici pe altcineva, Otto, spuse el. Sincer vorbind, desi regret ce s-a ntmplat, pot ntelege ce s-a petrecut azi-noapte n mintea lui Arnold. Aproape ca auzi oftatul de usuare al lui Ted Whittiker. Nimic nu putea produce unui primar o pierdere mai mare de voturi ca o concediere n masa, chiar daca el nu se facea direct raspunzator de ea. Scopul acestei ntlniri, continua el, e ca eu sa aflu daca ma bucur de sprijinul dumneavoastra. Am de gnd sa joc cu cartile pe masa si m-ar bucura daca ati face

John Saul acelasi lucru. Nu stiu daca mai sunt si alte zvonuri pe care nule-am auzit, dar daca asa este, cred ca acesta e si timpul silocul sa le aud. Vreau sa va raspund la toate ntrebarile, siapoi daca sunteti multumiti de raspunsurile mele, spuse zmbind ncurajator, putem sa discutam cum sa facem companiaasta sa mearga din nou. Se lasa pe spatarul scaunului, anticipnd ca primarul vavorbi primul. Nu se nsela. Whittiker se foi n scaun si tusi nervos. -Cred ca ceea ce ne preocupa pe toti este viitorul companiei, spuse el. -Avem intentia s-o lasam n functiune, se grabi Kendall s-l asigure. Dupa cum stiti, va fi nchisa astazi, pna se rezolva problema de la baraj. Dar... Cuvintele i nghetara pe buze cnd usa de la birou se deschise brusc si Frank Arnold navali nauntru. Otto Kruger se ridica imediat n picioare, dar Kendall, sesiznd imediat situatia, i facu semn s se aseze la loc. -Ce dracu' se petrece? ntreba Frank. l fixa pe Kendall cu o privire arznd de indignare. -Judecnd dupa prezenta lui Whittiker, mri el, presupun ca e mai mult dect o ntlnire administrativa. Si daca e asa, mi se pare ca ar fi trebuit sa fiu invitat si eu, din moment ce mai sunt nca presedintele sindicatului local. nainte de a vorbi, Kendall mai azvrli catre Kruger o privire poruncitoare. -Daca te-ai fi dus la uzina azi-dimineata, spuse el, observnd ochii rosii ai lui Arnold si riscnd totul pe o carte, Otto te-ar fi luat cu el. Ia loc, Frank. Surprins de primirea neasteptata pe care i-o facu Kendall, Frank se uita nedumerit la acesta, apoi se lasa sa cada ntr-un scaun. Kendall si ndrepta din nou atentia ctre grup, dar, continund, facu tot posibilul sa i se adreseze direct lui Frank Arnold la fel de des ca si celorlalti.

SOMNAMBULII Vorbi ntruna aproape treizeci de minute, explicnd planurile UniChem de a mentine rafinaria n functiune si de a o extinde. Urmau sa se faca mari investitii de capital n Compania Petroliera Borrego; peste patru ani, forta de munca vacreste de doua ori daca nu si mai mult. -Totul pare n regula, spuse Frank Arnold dupa ce Kendall terminase de expus planurile lui UniChem. Dar mi se pare ca exista o capcana. Uzina hidroelectrica de la baraj lucreaza deja la capacitate maxima. Cnd se poate spune ca lucreaza, adauga el. Cum va gnditi sa alimentati aceasta noua rafinarie? -Energia nu e chiar o problema, raspunse Kendall. mpinse un document catre Frank. -E un angajament din partea statului de a nfiinta aici o conducta importanta. Frank analiza o clipa hrtia, apoi l privi precaut pe Kendall. -Cum ai obtinut asta? Max Moreland a ncercat ani de zile, nereusind nici macar sa se faca auzit. Kendall zmbi. -Sa spunem doar ca UniChem e mult mai mare dect Compania Petroliera Borrego, spuse el. Nu fu surprins cnd Ted Whittiker chicoti apreciativ. -Vreau sa mai stiti cu totii, continua el, adresndu-se de data aceasta aparoape exclusiv lui Frank Arnold, ca intentionam sa ncheiem contractul cu sindicatul si sa aducem salariile din rafinarie la nivelul standardelor industriale. Frank se nrosi la fata. -Vrei sa spui ca eu n-am facut treaba buna? Kendall si ridica minile ntr-un gest de mpacare. -Spun doar ca acum exista destui bani pentru a-l plati pe fiecare dupa merit, spuse el. Toata lumea de aici, inclusiv eu, stim ca ai facut tot ce s-a putut pentru muncitori, avnd n vedere conditiile. Compania mea a studiat mult aceasta insta

John Saul latie nainte de a face oferta. Stim aproape totul despre ea si credem ca merita fiecare banut pe care-l cheltuim, iar restul de bani intentionam s-i investim. Se opri, apoi continua, alegndu-si cu atentie cuvintele: -Mai e un singur lucru pe care vreau sa vi-l arat, spuse el, dnd fiecaruia o alta hrtie. Acesta este raportul cu concluziile autopsiei lui Max Moreland. Greg l-a adus azi-dimineata. Ochii i se oprira asupra lui Frank. -Le-am spus deja celorlalti ca nteleg ce s-a ntmplat azi-noapte si n-am sa-ti fac reprosuri. Dar orasul acesta va trece printr-o multime de schimbari n scurt timp si, cu ct exista mai putine zvonuri, cu att mai bine. Asa ca as vrea sa stiti cu totii ce s-a ntmplat cu Max Moreland. Daca nu pentru altceva, cel putin ca s-o lamurim aici si acum. Frank Arnold lua foaia de hrtie ntinsa de Kendall si o studie cu atentie. Fusese ntocmita de procurorul de district, un om pe care Frank l stia de-o viata. Si totul era clar. Cauza mortii: hemoragie cerebrala ntinsa n regiunea hipotalamusului. Absorbi ncet cuvintele, apoi i napoie foaia lui Kendall, iar privirea i aluneca la Greg Moreland. -mi pare ru, spuse el cu vocea ragusita. Eram beat azi-noapte si am pierdut controlul. O s-o sun pe Rita n dup-amiaza asta si o sa-i cer si ei scuze. Greg Moreland accepta scuzele dnd scurt din cap, dar nu spuse nimic. Paul Kendall se ridica si ocoli masa n timp ce ceilalti se ridicara si ei n picioare. -Ei, cum e? ntreba el. Am sprijinul dumneavoastra? Unul cte unul, oamenii i ntinsera mna si l asigurara de cooperarea lor. Ajunse n cele din urme la Frank Arnold. -Ei, ce zici? ntreba Kendall. Facem pace? Frank ezita, cu buzele arcuite ntr-un zmbet subtire. -Vom vedea, spuse el.

SOMNAMBULII Apoi se ntoarse si iesi pe usa. Jed se afla pe coridor n fata camerei lui Judith Sheffield, asteptnd sa se goleasca holul nainte de a intra. nca nu stiact de mult avea sa-i spuna din cele ntmplate n noapteacare trecuse. Toata dimineata, de cnd revenise de pe naltimila realitatea din Borrego, se ntrebase ce anume se petrecusecu el n kiva. Pe ct de puternice, pe att de imposibile i erau amintirile. Nu putea zbura -nimeni nu putea. Iar n calatoria lui cuRakantoh nu vazuse nimic ce sa nu fi vazut nainte - privelistea de pe naltimile podisului, rafinaria si orasul erau opanorama familiara. Nu, pur si simplu se lasase hipnotizat defoc si si lasase mintea sa hoinareasca. Propria lui imaginatiescosese la iveala restul. n cele din urma, coridoarele se golira cnd elevii se ndreptara n graba spre bufet, iar Jed intra, n sfrsit, n camera. Dar cnd se uita la Judith, ezita. n loc sa-i zmbeasca, asa cum se astepta, ea l privi suparata. -Unde ai fost azi-noapte? ntreba ea. Daca-ti nchipui ca poti sa te duci sa spargi casele oamenilor noaptea, cred c-o sa afli ca te nseli. Cnd o sa-i spun lui Frank... Jed o privi cu gura cascata. -Despre ce vorbesti? o ntrerupse el. Ochii lui Judith se ngustara. -Am vorbit n pauza de dimineata cu Rita Moreland, spuse ea cu raceala. Mi-a spus de piatra. Cnd Jed nici nu tresari la auzul cuvntului, ci o privi doar nedumerit, simti prima umbra de incertitudine. Presupusese ca atunci cnd Jed iesise din casa n ajun, stiind ca ea o sa se culce cu tatal lui, fusese gelos. Si se usurase aruncnd o piatra ntr-una din ferestrele casei unde locuia. Si totusi acum, n fata lui, nu mai era att de sigura ca presupunerea ei era corecta. Era el n stare sa-si ascunda vinovatia att de bine? si musca

John Saul nervoasa buza inferioara, apoi ncepu din nou: Cineva a aruncat aseara o piatra n usa de la intrare a casei Moreland, spuseea. Era si un cuvnt scris acolo. Catea." l privi pe Jed cu atentie, dar expresia lui nca nu tradanimic altceva n afara de nedumerire. -Am... am presupus pur si simplu ca tu ai fost, termina ea. Jed clatina ncet din cap, o imagine ncepnd s i se formeze n minte. Apoi revazu totul. La nceput confuza, pe masura ce se concentra asupra ei, scena i se contura cu exactitate n minte. Casa familiei Moreland era plina de lumini, si el se apropiase. O silueta, ndepartndu-se n fuga de casa. Se lasase mai jos, urmarind silueta care fugea. Brusc, cu claritate, ca un peisaj alb-negru prinznd contur n camera obscura a unui fotograf, scena i reveni limpede n minte. Fata siluetei i aparu cu claritate din umbra. -Randy Sparks, spuse el cu voce tare. Judith l privi fix. -Randy Sparks? repeta ea. Jed dadu din cap. -L-am... l-am vazut, spuse el. Apoi, ncet, ncercnd sa faca povestea ct de ct credibila, i spuse ce i se ntmplase n noaptea precedenta. Si totusi, cnd termina, si dadu seama ca nu-l credea. -nteleg. Vocea ei era rece. -n cazul asta, cred ca ar trebui s mergem amndoi s vorbim cu Randy Sparks si s vedem ce are de spus. Spre surprinderea ei, Randy Sparks paru aproape vinovat cnd o zari si raspunse retinut la salutul lui Jed. Se aflau chiar n fata bufetului, Randy rezemndu-se cu nonsalanta de perete.

SOMNAMBULII -Ce-i? ntreba el. -E ca ai azvrlit o piatra n usa de la intrare a casei familiei Moreland, spuse Jed, privindu-i cu atentie fata, ca si Judith. Randy clatina din cap, evitndu-le privirea. -Nu stiu despre ce vorbesti... ncepu el, dar Jed i-o taie. -Am vazut totul, Randy, spuse el. Te-am vazut fugind dinspre casa. -Rahat! exploda Randy. Nu era nimeni acolo! M-am asigurat... Prea trziu, si dadu seama ca gresise. nghiti cu greu, apoi o privi pe Judith cu agresivitate. -Ce dracu' voiai? mormai el. Dupa ce mi-ai facut ieri... Dar Judith nu-l mai asculta. Cu gura usor deschisa, se uita tinta la Jed, rscolindu-i privirile. n cele din urma, se ntoarse nerabdatoare spre Randy. -Vei plati geamul, spuse ea, si i vei cere scuze doamnei Moreland. Ai speriat-o ngrozitor. Randy se uita n podea, apoi dadu nefericit din cap. -Si poate te-ar interesa sa stii, adauga ea, ca eu nici n-am fost acolo. Am lipsit toata noaptea. Asa ca data viitoare cnd ai vreo problema cu mine, asigura-te ca stii unde ma aflu nainte de a... Ezita, cautnd cuvntul potrivit, apoi continua, cu o voce sarcastica: -Sa spunem, nainte de a veni sa vorbesti cu mine? Randy si nalta capul. -Adica n-o sa-i pui lui Beckwith? ntreba el, cu vocea tremurnd, ca a unui baietel vinovat, de opt ani. Si nici sticletilor? Judith clatina din cap. -Hai sa spunem ca facem pace, bine? Randy mai nghiti o data si aproba din cap. Apoi si muta privirea spre Jed.

John Saul -Si tu unde dracu' erai? ntreba el. Daca erai destul de aproape ca sa ma vezi, cum de nu te-am vazut si eu? Jed nu raspunse. ncet, fata i se lumina de un zmbet sardonic. -Eu sunt o corcitura, nu stii? lungi el cuvintele. Noi, indienii, ne putem strecura acolo unde voi nu ne puteti gasi niciodata. Lsndu-l pe Randy sa se uite n urma lui, se ntoarse si o urma pe Judith n clasa. -Acum ma crezi? ntreba Jed cnd usa se nchise n urma lui. Judith se lasa n scaunul din spatele biroului ei, privindu-l gnditoare. -Stii, spuse ea nedeslusit, ca si cum ar fi gndit cu voce tare, de lucrurile astea s-a mai auzit. Jed se ncrunta nedumerit. -Exista un fenomen numit experienta exterioara corpului. Sunt o multime de informatii despre ele, de la cei care au fost aproape de moarte. Ei spun ca si parasesc pur si simplu trupul si pot privi ce se ntmpla n jurul lor. S-a auzit de oameni care aproape au murit n operatii - unii chiar au murit, dar au fost readusi la viata - si care pot relata ce s-a ntmplat cnd au murit. Ce s-a petrecut, ce s-a spus - totul. Si totusi, n clipele acelea si pierdusera complet cunostinta. Jed paru nelamurit cnd Judith tacu, cuprins de gnduri. Apoi ntreba ncetisor: -Ma crezi, nu-i asa? Judith ofta, dnd din cap cu retinere. si ridica privirea spre ceasul de pe perete. -Nu vrei sa mannci de prnz? Mai avem douazeci de minute la dispozitie. Jed se pregatea sa aprobe, apoi si aminti de nota pe care i-o transmisese profesoara de la a treia ora.

SOMNAMBULII -Nu pot, spuse el. Trebuie sa ma duc la cabinetul medical sa-mi fac injectia. Ochii i se ngustara ntrebator. Ce s-a ntmplat azi-dimineat? De ce m-ai dat afara de acolo? Fata lui Judith se naspri. Se uita spre usa, ca si cum se astepta sa vada pe cineva stnd acolo si ascultnd. -Te-am scos de acolo, i spuse ea cu voce scazuta, pentru ca nu nteleg ce e cu injectiile astea si nu stiu de ce copiii trebuie sa le faca. -Sunt doar vaccinuri contra gripei, ncepu Jed, dar Judith nu-l lasa sa termine. -Poate. Dar ceva nu e n regula. i povesti conversatia cu Sally Rosen din ziua precedenta. -Ce m-a pus pe gnduri cu adevarat, ncheie ea, a fost eticheta lui UniChem pe cutii. Jed miji ochii. -UniChem? Judith dadu din cap. -Mi se pare ciudat ca tocmai n ziua n care UniChem preia Compania petroliera Borrego vor sa vaccineze toti copiii din oras. Mai ales ca cineva n care am ncredere mi spune ca nu exista nici o inoculare eficienta mpotriva ultimului val de gripa. -Doamne, sopti Jed, trecndu-si limba peste buza de jos. Ce ai de gnd sa faci? Judith ridica din umeri. -Nu stiu, spuse ea. De fapt, nici nu stiu ce ar trebui sa fac. Stiu doar un singur lucru, ca vreau sa scapi de injectie. Jed zmbi smechereste. -Fii fara grija, spuse el. Ultima data cnd am facut injectie, am lesinat. Se ndreptara mpreuna spre bufet, dar, fcndu-si de lucru cu sandvisul anemic care era tot ce mai ramasese cnd ajunsera n fata, ea continua sa se gndeasca la injectii.

John Saul Cnd ncepura orele de dup-amiaza, i venise deja oidee. Judith iesi pe hol, nchiznd usa cancelariei n urma ei. Seapropia ora patru, si scoala era aproape pustie, ctiva profesori ramnnd n cancelarie mai mult pentru a brfi. Pe partea cealalta, se vedea usa ntredeschisa de la cabinetul Laurei Sanders. nauntru, Judith zari cutiile cu seringiasezate pe masa, acolo unde pareau lasate de Laura. Lauraintrase ea nsasi n cancelarie, cu cteva minute nainte, agitata, si anuntnd ca avea de gnd sa-si ia o pauza mai mare. -Nu m-am dus la masa ca sa-l astept pe Jed Arnold, bombani ea, rotindu-si ochii amenintatori spre Judith, iar elnici nu s-a obosit sa apara. Poti sa-ti imaginezi asa ceva? Judith ridicase cu ntelegere din umeri, apoi asteptasepna cnd Laura intrase n discutie cu Elliot Halvorson. Stiind ca avea cel putin zece minute la dispozitie, se strecurase apoi afara. Acum ezita, privind n ambele directii. Coridorul era pustiu. Iute, ferindu-se sa nu o vada cineva, Judith traversa coridorul, se strecura n cabinetul Laurei si nchise usor usa dupa ea. Pe masa, asezate n ordine, se aflau listele cu elevi din ziua aceea, duplicate ale celor pe care le avea si ea. n dreptul fiecarui nume era fie un numar cu cinci cifre, fie o nsemnare, aratnd ca elevul lipsise n ziua aceea. Biletelele dela elevi erau prinse de lista fiecarei clase. Pe podea, lnga masa de lnga fereastra, erau asezateordonat cutii cu emblema UniChem. Cu exceptia uneia, toateerau goale, dar pe masa se mai aflau nca doua cutii. Una dintreele avea sigiliul rupt. Judith o deschise. Cutia era aproapeplina. Bun! Nimeni nu va observa disparitia unei seringi.

SOMNAMBULII Hotarndu-se, scoase un ac dintr-o cutie, vrnd sa-l strecoare n poseta. Dar apoi zari numarul de serie scris clar pe tubul seringii. Se ntuneca, apoi ridica din nou listele cu elevi. Citindu-le cu atentie, numara elevii nregistrati ca absenti n ziua aceea, n toata scoala. Douazeci si doi. Pe masa se afla o cutie cu douasprezece seringi, cu sigiliul nedesfcut. Cutia deschisa avusese si ea zece, din care una se afla acum n mna ei. Se parea ca UniChem furnizase tot attea seringi cti elevi erau n scoala si insistase asupra unei evidente stricte. Nelinistea lui Judith n privinta programului de inoculare se transforma n groaza. De ce sa fie cei de la UniChem att de preocupati de numarul exact al acelor? Totusi, cele vazute dimineata o pregatisera pentru acest sistem de evidenta, si acum rasfoi din nou listele pna dadu de cea a clasei pe care o avusese la prima ora. Al doilea nume de pe lista era la lui Jed Arnold, iar spatiul de alaturi era nca gol. Rasufla usurata, dndu-si seama ca, asteptndu-l sa vina mai trziu, Laura Sanders nu l trecuse pe Jed absent. Judith se scotoci n sacosa si gasi biletelul cu aprobarea lui Frank, pe care l luase de pe frigider n dimineata aceea. Aruncnd priviri vinovate spre usa, l puse lnga celelalte, ce se aflau atasate la lista elevilor. Apoi lua un stilou, l ncerca sa vada daca avea aceeasi cerneala cu cel folosit de Laura la completarea listelor si copie cu atentie numarul de pe seringa luata din cutie, n spatiul de lnga numele lui Jed. Scrisul nu se potrivea perfect, dar era att de apropiat, nct nu credea ca va observa cineva. Lasnd totul asa cum fusese la intrarea ei, Judith strecura seringa n poseta si apoi se ndrepta ncet spre usa.

182 John Saul SOMNAMBULII 183 Asculta o clipa, dar pe coridor nu se auzea nimic, n cele din urma, crapa putin usa si se uita pe coridor. Era pustiu. Tinndu-si inconstient respiratia, Judith deschise usa si se strecura afara. Lasnd-o usor ntredeschisa, asa cum o gasise cu cinci minute n urma, se ndeparta grabita, ncepnd deja sa se gndeasca cum s-i trimita ct mai repede seringa lui Sally Rosen la Los Angeles. Si atunci si aminti de Peter Langston. Fusesera prieteni cteva luni la Los Angeles, pna cnd Peter se mutase n Los Alamos la un centru de cercetari avansate. Munca avea un grad mare de tehnicitate, i explicase el, si era secreta. Era, adaugase el, sansa vietii lui. Iata ca se ivea acum si sansa ei: Peter era chimist si-i va putea spune cu exactitate ce se afla n seringi. Daca Judith s-ar fi uitat napoi n clipa aceea, l-ar fi vazut pe Stuart Beckwith iesind din biroul sau si ncruntndu-se, vaznd-o cum dispare dupa colt, spre bufet, apoi uitndu-se cu atentie la usa deschisa de la cabinetul Laurei Sanders. Ramase o clipa pe loc, aparent cufundat n gnduri, apoi se ndrepta el nsusi spre cabinetul asistentei. Citi listele cu atentie, apoi numara si el seringile. O lua de la capat, asigurndu-se ca numarul acelor corespundea numarului de elevi absenti n ziua aceea. Poate, se gndi el n cele din urma, se nselase. Poate ca Judy Sheffield nu intrase n cabinetul Laurei. Totusi, iesind o clipa mai trziu din cabinetul asistentei, se asigura ca usa era bine nchisa si o ncuie. si reaminti sa i faca observatie Laurei Sanders. La urma urmei, Greg Moreland fusese foarte categoric cnd spusese ca seringile s fie tinute tot timpul sub cheie. Ei, doar nu se ntmplase nimic, asa ca nici nu merita s-i pomeneasca incidentul lui Greg. Cu Laura Sanders, totusi, era alta poveste.

Intra n cancelaria profesorilor, desfatndu-se deja i tacere la gndul spunelii pe care avea sa i-o traga.

Frank conducea rapid pe drumul ngust, nepietruit, de pebuza canionului. Mintea i era doar n parte la ce facea, deoarece santurile sapate n pamntul uscat erau att de adnci, nct camioneta mergea aproape singura. Imaginile vazutela baraj nu-i dadeau pace. Nici acum nu stie bine ce l ndemnase sa faca cercetari dupa ntlnirea din biroul lui Max Moreland; stia nsa ca, nciuda tuturor asigurarilor ce i se dadusera, ceilalti nu se asteptasera s-l gaseasca acolo. O citise n ochii lui Otto Kruger. Dupa cum mai stia ca, indiferent de afirmatiile luiKendall, Borrego nu va beneficia de pe urma planurilor luiUniChem ntr-o masura chiar att de mare. n ultimele doua zile, cu tot programul dat peste cap de nchiderea instalatiilor, reusise s-si faca temele n mod serios, astfel ca acum, joidimineata, stia mai multe despre UniChem dect ar fi banuitKendall sau oricine altcineva. n aceasta dimineata, inversase schimburile pentru a fi prezent la nmormntarea lui Max. Mai nainte nsa se hotarse sa faca un drum pna la baraj. Ce vazuse acolo nu-i placuse deloc. Oriunde te uitai, semnele neglijentei erau evidente. Crpe murdare, care ar fi trebuit strnse ntr-un containerneinflamabil si-apoi spalate, zaceau aruncate la ntmplare pecoridoare. Supapele fusesera lasate prada ruginei si corodrii,

SOMNAMBULII multe dintre ele ar fi trebuit schimbate de multe saptamni, sau chiar luni. Dar conducta prin care apa din lac alimenta turbina principala uriasa, l speriase de-a binelea. Stratul interior eraplesnit - si asta nu se ntmplase peste noapte si nici nultimele cteva zile. Avusesera noroc ca turbina mai functiona. Daca s-ar fi desprins o bucata mai mare de betondin conducta are fi urmat un dezastru. l ntrebase pe Bill Watkins de ce fusese lasat barajul nparagina, dar tehnicianul i raspunsese ridicnd neputinciosdin umeri: -Otto ne-a spus sa ne descurcam cu ce-avem, i explicaseel. Si ca Max Moreland nu mai are bani. Frank nu spusese nimic, dar stia ca, indiferent de ce credea Watkins, Otto Kruger l mintise. Max Moreland maidegraba ar fi nchis barajul dect s-l lase sa ajunga n starean care-l gasise el acum. Odata cu furia care i se aduna n suflet, piciorul lui apasatot mai tare pe accelerator si masina tsni nainte. Stia caKruger e la rafinarie si, fara ndoiala, Kendall era cu el. Nustia ce puneau la cale, dar nu avea intentia s-i lase sa-si ducaplanurile la ndeplinire. Dupa cum banuise, cei doi erau n biroul lui Kruger, ncare Frank intra ca o vijelie. Paul Kendall ridica privirea cuun zmbet sigur de sine n coltul buzelor. -Vin de la baraj, Otto, spuse Frank cu voce taioasa. Vreau sa stiu ce dracu' se petrece acolo. Conducta de alimentare sta sa plesneasca si asta nu de azi, de ieri. -Stai un pic, l ntrerupse Kruger, livid. Nu eu am ordonat reducerea cheltuielilor. Max Moreland a fcut-o... Asta i oferea lui Frank exact ocazia pe care o astepta. Privindu-l drept n ochi, duse la capat fraza lasata n suspensie: -Iar Max, ntmplator dar convenabil, nu e aici sa seapere, nu-i asa, Otto?

John Saul Avusese grja sa nu formuleze o acuzatie directa, darinsinuarea era limpede. Se ntoarse si iesi din birou fara samai spuna o vorba. Paul Kendall rmase privind tinta la usa pe care Frank otrntise n urma, apoi se ntoarse spre Kruger. -Ce-i cu el? ntreba. Credeam c e omul nostru. Cu ochii rautaciosi fixati pe fata lui Kendall, Kruger spuse: -Vorbeste-n dodii. Nici el nu stie ce spune. Kendall i ntoarse inginerului-sef privirea ntunecata. -Pai, daca asa vrea sa ne batem, atunci avem si noi ceva arme. -Ascult-l pe Frank, spuse Max. Rita Moreland ngheta. I se facu frig din senin, n ciuda soarelui arzator si a caldurii care radia din bolovanul de calcar pe care sedea. Cu picioarele strnse sub ea, mbracata ntro pereche de pantaloni de calarie uzati, cu spatele drept ca ntotdeauna. Nu mai stia de cnd era acolo, pe platou, privind de sus orasul. Acesta se ntindea naintea ei, iar soarele se reflecta n acoperisurile de tabla ale caselor micute, cubice. Dincolo de oras, se vedeau rafinaria si cteva sonde. Iar si mai departe era Canionul Mordida, ai crui pereti de calcar coborau n panta lina spre desertul de dedesubt, prin care serpuia prul Mordida, scapat din strnsoarea canionului, cu malurile marcate de sirurile de plopi canadieni. Stia de ce urcase pe platou; acesta fusese ntotdeauna unul din locurile preferate ale lui Max, singurul de unde putea cuprinde cu privirea tot ceea ce construise tatal sau. Zadarnic, totul fusese zadarnic. Cu maxilarele nclestate, se ntoarse s-l priveasca pe Max.

SOMNAMBULII Statea la ctiva metri de ea, cu minile n sold, cu privireatintuita undeva, departe. Ochii Ritei urmara instictiv privirilesotului ei, ridicate acum spre cer. n nalt, aproape nevazut pe fondul azuriu stralucitor, serotea un vultur cu aripile desfacute, plutind fara efort, dus decurentii invizibili, calzi, de deasupra podisului. n timp ce o privea, pasarea cobora, iar ea si imagina cavine s-o examineze mai de-aproape. -El stie, spuse Max, el stie totul. Ochii Ritei se ntoarsera de la vultur spre Max. Acesta zmbea, cu mna ntinsa spre ea. Se ridica si facu un pas spre el, apoi nca unul. Dar nu era cu nimic mai aproape si, deodata, simti mpunsatura fricii. Mai facu un pas, si nca unul. Apoi o lua la fuga, mpiedicndu-se, spre Max, pe poteca bolovanoasa de pe creasta de calcar a canionului. Cu ct fugea mai tare, nsa, Max se ndeparta, parca plutind. Continua, totusi, sa-i zmbeasca si s-i ntinda mna. Si att de iute, nct nici nu-si dadu seama ce i se ntmplase; piciorul i aluneca si-si pierdu echilibrul. Se mpiedica si cazu, prabusindu-se peste margine. -Max! De aceasta data, n timp ce-si striga sotul pe nume, se trezi din vis. Clipi de cteva ori n lumina soarelui de dimineata; se facuse trziu si tot trupul i tremura ca efect al visului. ncetul cu-ncetul, si recapata stapnirea de sine. Nu se-ntmplase nimic, si repeta. Era acasa, n pat, si nu i se ntmplase nimic, nimic. ntinse n mod reflex mna dupa Max, dupa trupul puternic de pe locul de lnga ea, n pat. Nu era acolo; si nu va mai fi niciodata.

John Saul Mna, diritrodat grea ca plumbul, i czu pe cearsaf si, timp de o clipa, Rita se ntreba daca va avea puterea sasupravietuiasca acestei zile. Peste numai un ceas avea s-l ngroape pe Max, s-l asezen locul de odihna din micul cimitir de la marginea orasului, alaturi de parintii sai. Printr-un efort de vointa, mpinse patura la o parte si sedadu jos din pat; se ndrepta spre fereastra sa o nchida, pentru a mpiedica dogoarea crescnda a zilei sa patrunda n casa, dar se opri sa arunce o privire platoului. De unde se afla, vedea locul din care cazuse, n vis. Sus, n vrf, era un loc periculos, un loc asupra caruia Max o facuse adesea atenta. Chiar si-acum, complet treaza, aproape ca se asteptase s-lvada acolo. Aproape fara sa vrea, ridica mna s-i faca semn. Dar poteca era pustie, podisul, maiestuos si placid, priveade deasupra desertul, ca o santinela. n acea clipa vazu vulturul, rotindu-se n naltul cerului. Luminat de soarele diminetii, arata exact ca-n vis, cu aripile ntinse, dus de briza slaba, cu ochii atintiti pe pamnt, n cautarea prazii. Doar ca, n vis, Rita avusese senzatia stranie ca vulturul pe ea o pndeste. Tremurnd n ciuda temperaturii ridicate, nchise fereastra si ncepu sa se mbrace. Dar n timp ce-si punea rochiasimpla de matase neagra, pe care urma s o poarte la nmormntarea sotului ei, auzi nca o data cuvintele pe care i lespusese n vis. Ascult-i pe Frank. Se aseza pe masuta de toaleta din dormitor si si obligaminile sa se opreasca din tremurat si sa ntinda masca defard sub care urma s-si ascunda sentimentele. Peste un ceas, se va afla n biserica, ncercnd s priveasca sicriul lui Maxfara sa-l vada cu-adevrat, fiindca stia ca, daca accepta ideeaca Max se afla n cutia aceea de mahon, coaja subtire de

SOMNAMBULII autocontrol, construita cu-atta grija nca de cnd o anuntasera ca el e mort, are sa se sparga. Multumita, n fine, de chipul pe care l vedea n oglinda, cobor la parter, unde Greg o astepta deja n ncaperea mica pentru mic-dejun din partea din spate a casei. La intrarea matusii sale, acesta se ridica n picioare, masurnd-o, cautnd parca o fisura n armura ei. -Cum te simti, matusa Rita? Rita reusi sa zmbeasca stins. -Azi-dimineata am visat ca ma prabuseam, spuse ea, ca din senin. Greg o privi fara sa nteleaga. -Si, ciudat, Max era acolo, ncerca sa ma ajute, continua Rita. Dar sigur, nu reusea, si mi se parea ca nici eu nu ma opresc. Lua o gura de cafea. -Ai visat vreodata ca te prabusesti, Greg? Greg se ncrunta, ncercnd sa priceapa ce tot spunea matusa lui. Daca n spatele cuvintelor se ascundea vreun mesaj, el unul habar n-avea care era acela. -Toata lumea viseaza asta, spuse el n cele din urma. Ochii Ritei se umbrira o clipa, la amintirea vorbelor pe care Max i le spusese n vis. -Eu nu, pna acum, raspunse ea, punnd ceasca napoi pe farfurie. Si nici nu cred c-am sa mai visez asta vreodata, de-acum ncolo. Un ceas mai trziu Rita, alaturi de Greg, urmarea cum groparii coboara ncet sicriul sotului ei n pamntul tare al cimitirului. Era nconjurata de o multime de lume, caci aproape tot orasul venise sa participe la nmormntarea lui Max Moreland, dar, cu toate acestea, se simtea singura, chiar si cu Greg de-o parte si cu Judith Sheffield de cealalta. n fine, groparii facura ctiva pasi n urma, iar ea nainta, se apleca si lua de jos un bulgare de pamnt. Rmase tinndu-l

John Saul n mna o clipa, apoi, simtind privirile atintite asupra ei, ridica ochii. La ctiva metri de ea, de partea cealalta a gropii lui Max, statea Frank Arnold, privind-o cu ochii ncarcati de lacrimi pecare refuza sa le lase sa curga. Rita ezita un moment si vorbele lui Max, din vis, i rasunara din nou, ncet, n urechi. Privirile li se ntlnira si ea zmbi. Degetele i se nclestara pe bulgarele de pamnt care sesparse si cazu n pulbere fina peste sicriul din groapa. Rita si ridica ochii spre cer. Ca la comanda, vulturulaparu, nemiscat o clipa, apoi ncepu sa se roteasca dnd puternic din aripi. Un moment mai trziu disparu dincolo debuza platoului. Rita facu un pas napoi si, ca si cnd ar fi acceptat semnalul ei tacut, cei din jur ncepura sa treaca, unul cte unul, pelnga mormnt, unii adaugnd cte un bulgare de pamnt, altiioprindu-se doar sa murmure nabusit condoleante vaduvei. Aparu si Paul Kendall, cu fata grava si ochii umbriti dengrijorare. -Rita, spuse el ncet, mi pare foarte rau. Era ca si cnd nu l-ar fi auzit, ca si cnd nici macar nu l-ar fi vazut. Privirea ei trecu pe lnga el ca si cum el n-ar fi existat si se opri asupra unei alte persoane, a unui om care parea ca asteapta linistit momentul pentru a se apropia de ea. -Frank, spuse Rita cu vocea limpede n aerul diminetii, fcndu-i semn sa vina lnga ea. Vino si stai cu mine, te rog. Ajuta-ma sa-mi iau ramas bun de la Max. Paul Kendall si nclesta falcile de furie, mna dreapta i se facu pumn, apoi se relaxa. Trecu mai departe, facndu-i loc lui Frank Arnold. Cteva minute mai trziu, Kendall l regasi n multime pe Otto Kruger.

SOMNAMBULII -M-arn saturat, spuse el, lundu-l pe Kruger deoparte. M-am saturat pna-n gt de amndoi. E clar? Kruger dadu din cap n semn ca a nteles si si strnse buzele ntr-un zmbet crud. -Clar, aproba el. n aceeasi dupa-amiaza, la patru, Frank Arnold intra cu camioneta n parcarea prafuita din fata portilor rafinariei. Opri motorul. Nu mai erau prea multe masini - ieri se facusera o multime de disponibilizari, azi aveau sa urmeze altele. Kruger spusese ca vor fi numai temporare, dar Frank nu avea ncredere n cuvntul lui mai mult dect n al lui Kendall. De ce-ar mai fi redeschis rafinaria cnd cstigau mai bine vnznd titeiul neprelucrat, asa cum era la extragere? Un sentiment ciudat l coplesi n timp ce trecea printre instalatii. Cacofonia obisnuita produsa de suieratul aburilor si de zanganitul tevilor disparuse cu totul, nu se mai auzeau nici macar zgomotele tipice nchiderilor temporare ale instalatiilor. Astazi n atmosfera rafinariei plutea moartea, iar Frank se uita din cnd n cnd peste umar, parca s-ar fi asteptat ca un spectru straniu s-l prinda din urma. Dar n urma nu era nimic. Ajunse, n final, n dreptul complexului muribund de la capatul rafinariei. Cnd fusese construit, cu mai bine de treizeci de ani nainte, fusese mndria lui Max Moreland. Pe vremea aceea, instalatia era la nivel semiexperimental, iar Max fusese unul din putinii oameni din tara dispusi sa riste investind ntr-un proces de rafinare complet nou. Azi el era nvechit, la fel ca si restul rafinariei. Stnd n sala comenzilor si privind la panouri, Frank se ntreba daca nu cumva Max avusese dreptate sa vnda totul celor de la UniChem. Acum, ca trgul se facuse si visul lui de a prelua ntr-o zi rafinaria se spulberase, ncepu sa realizeze ce sume uriase ar fi trebuit investite pentru a repune instalatiile pe

John Saul picioare. Ofta, dar, privind la muncitorii din schimbul doi, care veneau la lucru, oftatul i se schimba n ncruntare. -Unde-i Polanski? l ntreba el pe Carlos Alvarez. Carlos ridica din umeri. -Unde-i si Phil Garcia. Disponibilizat azi-dimineat. Zmbi fortat. -Mai bine ca o-nchid, nu, amigo? Tot nu mai are cine s-o tin-n functiune. -Trebuie sa va spun, le zise Frank cu voce sumbra lui Alvarez si celorlalti care se adunasera n jur. Nu m-ar mira ca restul de disponibilizari sa vina azi. Totul are sa se termine pna la zece sau unsprezece si, dupa cum l cunosc eu pe Kruger, are s-apara cu cecurile si cu hrtiile de concediere chiar si n miez de noapte. Alvarez ntinse minile n laturi, filozofic. -Si ce putem noi sa facem? Nu e vina dumneavoastra. Apoi se mai lumina. -Dar aud ca vor sa trimita pe multi din noi sus, la baraj. S-l repare, repede. Atunci o sa avem iar de lucru. Frank aproba; ar fi vrut sa poata crede si el n asta. Dar, n aceeasi seara, exact asa cum prezisese el, muncitorii l gasira pe Otto Kruger la poarta. -Fir-ar sa fie! l auzi pe Carlos mormaind. Vine! Kruger, cu cuvenita expresie sobra pe chip, le mparti plicurile, apoi se ntoarse catre Frank, cu ochii sclipindu-i malitios. -Vreau sa-ti vorbesc, la mine n birou, mri el. Frank miji ochii nervos n timp ce Kruger o stergea, apoi auzi vocea lui Carlos Alvarez, care-l prevenea: -Usurel, Frank. Nu-l lasa sa te scoata din sarite. Vino la cafenea dupa aia, dau o bere. Alvarez si restul echipei se urcara n masini, iar Frank se ndrepta spre cladirea administratiei. nauntru, Kruger statea

SOMNAMBULII tolanit n scaun, cu minile la ceafa si picioarele labartatepe birou. -Nu te osteni sa iei loc, Arnold, spuse el cu un rnjet de satisfactie ntins pe chip. Frank ramase pe loc, n picioare, lnga usa. -Pe mine nu ma poti concedia, Otto, spuse el. Tot o sa mai ai nevoie de o echipa pe post de naftalina" aici, iar eu am sa fac parte din ea. Kruger scutura din cap. -Se pare ca Kendall are alte planuri n ce te priveste. E de parere - nu ma-ntreba de ce - c-ti risipesti talentul stnd aici. Frank si muta greutatea de pe un picior pe altul. Dupa aerul satisfacut al lui Kruger de mai nainte, fusese sigur ca urma sa fie concediat, n ciuda legii sindicale care spunea ca, n virtutea vechimii, el urma sa fie ultimul plecat. Se parea nsa ca nu asta-l astepta. -Bun, spuse el n clipa n care deveni limpede ca Kruger astepta din partea lui o ntrebare. Si-atunci? -Barajul, i raspunse Kruger. Kendall a studiat legea sindicala care, data fiind starea de urgenta, i da dreptul sa-ti dea aproape orice sarcina vrea. Sau macar - spuse el cu un rnjet din ce n ce mai malitios ltindu-i-se pe chip - atta vreme ct dureaza starea de urgenta. Frank dadu din cap n semn de aprobare tacuta. Asa era, desi nu-i trecuse prin cap ca Kendall s-ar fi putut folosi de prevederile privind urgentele n felul asta. Rnjetul lui Kruger se lati si mai tare. -Si, cum nu ai destule cunostinte despre baraj ca sa fii maistru, continua el, ai sa faci parte dintr-o echipa de muncitori. O sa spargi beton, Frank. Acolo jos, n put, unde e frig si murdar si unde n-ai loc s te misti. O sa spargi betonul vechi si-o sa construiesti forme pentru cel nou. Ce zici? Frank stia ce asteptau. Sa refuze si sa plece.

John Saul Iar asta nu era ideea lui Kendall, ci a lui Otto Kruger. Frank mai lucrase n puturi odata. si amintea ziua, cuvreo zece ani nainte -cu mult nainte de a deveni maistru cnd intrase trs ntr-una din conductele imense, ntr-o perioada de oprire a activitatii, trnd dupa el ciocanul pneumatic, hotart sa sparga depunerile de cocs si sedimente de peperetii conductei. Dar intrase n panica, spatiul era prea mic, teava ncercas-l striveasca, s-l sufoce, asa nct sa nu mai poata nicimacar sa strige. Trebuise s-l traga afara, paralizat de groaza, incapabil samai faca vreo miscare. Max Moreland i spusese ca nu avea importanta, se puteantmpla oricui. Dar Otto Kruger, dupa cum se vede, nu uitase incidentul. Asa ca acum lui Frank i se dadea de ales. Sa accepte noul loc de munca, n conformitate cu regulilela elaborarea carora luase parte, sau sa demisioneze. Sa demisioneze, far perspectiva vreunei alte slujbe. Facu un efort s ramna impasibil si-l privi pe Kruger nochi: -Perfect, spuse el. Cnd ncep? Kruger se ncrunta si lui Frank i fu limpede ca raspunsul lui l luase prin surprindere. Apoi paru s-si revina. -Mine. Si stii ceva? Cred ca o s vin si eu s ma uit. Cred ca o sa-mi placa sa te vad intrnd pe burta ntr-una din draciile alea. Pe cnd Kruger izbucnea n rs, Frank iesi din ncapere.

-Poate-ar fi mai bine sa-ti dai demisia, l sfatui Judith a doua zi, n zori. si petrecuse din nou noaptea mpreuna cu Frank, care osunase putin nainte de miezul noptii. Chiar daca el nu reusises-si adune curajul sa-i ceara sa vina, ceva din vocea lui ispusese ct era de necajit. n cele din urma, Rita Moreland oconvisese sa se urce n masina n miez de noapte. -Du-te, i spusese batrna. Nu cred ca o sa dorm nici euprea mult n noaptea asta si trebuie sa ma obisnuiesc cu casaasta goala. Si astfel Judith se dusese pe Sixth Est, unde statusera trejipna aproape de ora doua, ea ascultnd si Frank vorbind. ncele din urma facura dragoste, dar, si dupa aceea, l simtisencordat, n pat, lnga ea. -Nu stiu daca o sa pot, spusese el n ntuneric, cu vocesparta. Numai gndul la cotloanele alea mi d fiori. -Ai sa te descurci, l asigurase ea din nou, dar, chiar ntimp ce rostea cuvintele, si daduse seama ca ele nu aveau niciun efect. Restul noptii se scurse ntre nelinistile si zvrcolirilelui Frank. Acum nsa, el spuse hotart: -Nu-mi pot permite sa-mi dau demisia. -Stiu, ofta Judith. Dar esti...

John Saul Fu ntrerupta de tritul strident al telefonului. Frank ridica receptorul. -Alo? Asculta un moment, apoi nalta din sprncene si-i ntinse telefonul. -E pentru tine, i spuse el, uimit. Un barbat. -Judith? Era Peter Langston. -Ce se-ntmpl? Mai nti doamna Moreland mi spune ca nu esti acasa. Apoi la numarul pe care mi-l da ea raspunde un barbat. Sa presupun ca m-ai abandonat complet si ca ai deja o legatura? -Peter! exclama Judith fara sa raspunda la ntrebare. Voiam sa te sun, dar peste vreo doua ore. Ai gasit ceva? Vocea lui Peter si schimba de ndata timbrul. -Da si nu, spuse el prudent. Nu-ti pot spune ce era n seringa pe care mi-ai trimis-o, dar, orice ar fi fost, nu era vaccin antigripal. Pe Judith o trecura fiorii si privirea lui Frank i spuse ca sngele i fugise din obraji. -Si-atunci ce e? ntreba ea. -Nu stiu, continua Peter. Am trimis o mostra baietilor nostri de la laborator, iar ei m-au asigurat ca nu e vaccin antigripal si nici ceva asemanator. Ca sa fiu sincer, pare s fie o simpla solutie salina, cu ceva impuritati nauntru. -Impuritati? repeta Judith ncruntnd din sprncene. Ce fel? -Mi-ar placea sa-ti pot spune, i zise Peter. Mai lucrez la el nca, o s mai dureze o zi-doua. OK? Judith reusi sa zmbeasca crispat. -Am de ales? ntreba ea. -Regret, i spuse Peter. Suntem ngropati pna la gt n proiecte pentru guvern si fac totul printre picaturi.

SOMNAMBULII Facu o pauza si, vaznd ca Judith nu spune nimic, continua: -Auzi, o sa fac tot ce pot si te caut de-ndata ce aflu ceva. Judith dadu n mod reflex din cap. -Multumesc, spuse ea, apoi relua: Peter? Ce sens are sa faci injectii unui grup de copii cu o simpla solutie salina? O scurta tacere, apoi Peter spuse: -Asta ma intriga si pe mine. Nu ma pot gndi la nici o explicatie. Deci, oricare ar fi aceasta, e legata de impuritatile alea. S-a ntmplat ceva copiilor, acolo? Ceva ct de putin important? -Nimic, din cte-mi dau seama si, crede-m, sunt cu ochii pe ei. ncepusem chiar sa ma gndesc ca m-am nselat n legatura cu vaccinarile. -OK, ofta Peter, n vocea caruia se distingea clar nedumerirea. Cine stie? Poate nu e nimic dubios n toata povestea asta. Dar, nchiznd telefonul, Judith stia ca Peter nsusi nu credea n propriile cuvinte mai mult dect credea ea. Nimeni nu face o inoculare unei scoli ntregi de copii doar de florile marului. Pe cnd i relata lui Frank conversatia cu Peter, intra Jed, care se aseza la masa din bucatarie, atacnd imediat farfuria cu clatite pusa naintea lui de Judith. Aceasta si ncheie relatarea convorbirii telefonice si si ntoarse privirea catre Jed. -Tu ce spui? l ntreba ea. Ai observat ceva la vreunul din copii? Ceva ce mi-a scapat mie? Jed dadu din umeri. -Nu mor pe capete, asta-i sigur. nghiti ultima bucatica de clatita, si lua sacosa de scoala si se ndrepta spre usa. Dar se ntoarse brusc, cu ochii atintiti asupra tatalui sau. -Tata?

John Saul Frank si ridica privirea ntrebator. Pe chipul lui Jed era oexpresie ciudata si vocea i tremura. -Sa ai grija azi, da? OK? Frank simti cum, brusc, i se nclesteaza muschii gtlejului. Era pentru prima data dupa multi ani - poate prima data de la moartea lui Alice - cnd Jed si exprima sentimentele att de deschis. -O, da fiule, o s am, spuse el, surprins sa auda ct de ragusit i suna glasul. Si tu la fel, da? Dar Jed scutura din cap. -Eu n-am nimic. Pentru tine mi-e teama. Ai grija, nainte ca Judith sau Frank sa mai poata spune ceva, se ntoarse si disparu pe usa din spatele casei. n cele din urma, Frank se rasuci catre Judith. -Ai idee ce i-a venit? Judith si misca gnditoare buza de jos, privind la usa. -Probabil ne-a auzit vorbind azi-noapte, spuse ea. Dar, chiar nainte ca Jed sa iasa pe usa, zarise n ochii lui o lumina ciudata. Aceeasi pe care o avusese si cnd i povestise experienta de la indienii Kokati, cu trei seri nainte, cnd vazuse lucruri cu neputinta de vazut. Mai vazuse oare si altceva azi-noapte? Privind nauntrul conductei, Frank Arnold se cutremura. Detesta barajul, lipsa completa a luminii naturale n labirintul strmt al culoarelor care facea ca structura masiva sa semene cu un fagure, detesta racoarea locului acela, unde temperatura era ntotdeauna de 17C; si, mai mult dect orice altceva, detesta spaima irationala la gndul ca va ramne nchis n spatiile acelea strmte. Dimineata urcase pe creasta canionului, de unde privise n jos la baraj, ncercnd sa se convinga ca nu-l pastea nici un pericol si ca nu avea nici un motiv s se teama.

SOMNAMBULII Chiar si n clipele acelea nsa emotiile amenintasera s-lcopleseasca si ncepuse sa-si imagineze coborrea - nu oscurta inspectie, precum cea din saptamna anterioara, citrsul prin labirintul de culoare timp de opt ore. Ca din senin, aparuse lnga el Vulturul Cafeniu. -E un loc nenorocit, spusese el, de parca i-ar fi citit gndurile. Frank ridicase ochii, tresarind. Daduse din cap, sumbru, apoi reusise s-si compuna un zmbet. -Stiu si eu... Nu prea diferit de o kiva, presupun, ntunecat si fara aerisire. Cred ca ti-ar placea. Vulturul Cafeniu l cntari solemn pe Frank. -ntr-o kiva se divinizeaza natura, spuse el. Barajul o distruge. Frank mai auzise toate acestea, l auzise pe Vulturul Cafeniu vorbind ore n sir despre rabdarea indienilor Kokati si despre credinta lor ca, ntr-o zi pamntul le va fi napoiat. n ziua aceea lucrurile vor fi din nou asa cum fusesera nainte de venirea oamenilor albi. Dar oamenii albi erau aici de secole, barajul nsusi era aici de-o jumatate de veac, iar Frank se ntrebase uneori daca indienii bagau vreodata de seama ca spiritele lor nu pareau sa faca prea mare lucru pentru a schimba starea de lucruri. si aruncase o clipa ochii spre baraj. Cnd se ntorsese sa vorbeasca din nou cu Vulturul Cafeniu, constatase ca indianul disparuse n desert, tot att de tacut cum aparuse. n clipa aceea, n timp ce se pregatea sa intre trs prin deschizatura ngusta n conducta pe unde urma sa ajunga n putul principal care, la rndul sau, dadea chiar deasupra turbinei, i rasunara din nou n urechi cuvintele Vulturului Cafeniu si ajunse la concluzia ca e de acord cu el. Barajul era, ntr-adevar, un loc nenorocit si -daca nu s-ar fi aflat si el nauntru - aproape ca si-ar fi dorit ca spiritele, oricare ar fi fost ele, sa vina si s-l distruga.

John Saul Inspira adnc, si ncovoie umerii si aprinse lampasul, montat pe casca de protectie. Apoi intra n conducta. Imediat spatiul paru sa se contracte n jurul sau si simti onevoie aproape irezistibila s-si traga genunchii sub el, sa sepropteasca cu spatele n betonul boltit de deasupra si sancerce sa se ridice n picioare. Dar nu se putea ridica n picioare, si nici macar n genunchi. Conducta, cu un diametru de nici saptezeci de centimetri, lobliga sa nainteze trs, folosindu-se doar de degetele minilorsi picioarelor, ncercnd sa-si gaseasca puncte de sprijin pesuprafata alunecoasa, acoperita de alge, a betonului. si simtea pieptul nclestat n cercurile de fier ale panicii; se opri si-si concentra ntrega fiinta n ncercarea de a-si domina dorinta coplesitoare de a se smulge strnsorii conductei. Auzi un zgomot, un scrsnet, si-i veni sa tipe, imaginndusi ca va ramne ntemnitat n conducta, ntre bucatile prabusite ale barajului. Nu, si spuse. Barajul nu se rupe si conducta nu se strmteaz, iar eu nu voi ramne ntemnitat aici." Vorbea singur, n soapta, ncurajndu-se permanent. Asa l ajuta sa tina panica la distanta. O clipa mai trziu, porni din nou pe panta conductei nclinate. Parcursese ctiva metri cnd lampasul de pe casca i sestinse, aruncndu-l ntr-un ntuneric complet. Instinctivnchise ochii, ca si cnd s-ar fi putut convinge astfel cntunecimea care-l sufoca nu era reala. Pe bjbite, si scoase casca din cap si manevra ntrerupatorul lampasului. Lumina se aprinse o clipa, apoi se stinsedin nou. Panica l cuprindea inexorabil. Macar pna acum vazuseconducta care i se ntindea nainte. Acum, de jur mprejur nu era dect ntunericul si, orincotro ntindea mna, nu ntlnea dect duritatea necrutatoare a betonului rece.

SOMNAMBULII Groaza l cuprindea din ce n ce mai tare. ncerca sa deanapoi pentru a o ntmpina. Conducta l lasa sa se miste vreo doi-trei centimetri, apoii bloca drumul. Cu groaza crescnda, simti ca-si pierde mintile. Avea sa moara aici. Stia. Conducta avea sa-l striveasca, sa se strnga n jurul lui, s-i stinga scnteia vietii asa cum istinsese lumina firava a lampasului. Simtea ca sta sa explodeze. n cele din urma, panica lcoplesi si se arunca asupra peretilor conductei, ncercndparca sa scape din ghearele betonului. Stia acum ce nseamna sa fii ngropat de viu, ct e demare deznadejdea acestui fapt. Zgria peretii, smulgndu-si unghiile n cimentul dededesubtul stratului de alge. Deveni vag constient de existenta unui alt sunet, un vaietngrozit al carui ecou strabatea conducta ca urletul unui animal chinuit. Dar nu era un animal. Era el nsusi. Si, n clipa n care realiza ca vaietul i apartinea, oportiune infima din creierul sau se elibera de spaima si preluacontrolul. Se puse din nou n miscare, de data aceasta fara zbatereairationala dictata de panica. Nu mai avea dect un tel, imperativ. Trebuia sa-si pastreze cumpatul si sa iasa de-acolo. Aluneca din ce n ce mai rapid, trndu-se, cu ochiinchisi pentru a tine la distanta zidul de ntuneric. Auzea un alt zgomot, undeva naintea sa. Probabil nu maiavea mult pna la capat, dar nu ndraznea sa se opreasca, nundraznea nici macar sa deschida ochii n cautarea unei raze de lumina.

John Saul Trebuia sa iasa de-acolo. Trebuia sa scape. Trebuia sa mearga nainte. Deodata, conducta disparu de sub el. Deschise brusc ochii si ntinse minile disperat, cautnd un punct de sprijin, care s-i opreasca alunecarea. Prea trziu. Propria greutate si inertia l smulsera din conducta, aruncndu-l n putul principal. Era n plina lumina, o lumina care venea de sus, si auzea voci care-l strigau. n cadere se rasuci instinctiv, n asa fel nct atinse turbina mai nti cu picioarele. I se paru ca aude zgomotul unui obiect care se rupe undeva n apropiere, apoi o durere cumplita i sageta piciorul drept. Se opri. -Nu misca, Frank, auzi o voce. Nu-si dadea seama de unde vine vocea, nu vedea sursa. Dar nu mai avea importanta. Stia ca nu s-ar fi putut misca nici daca ar fi vrut. ntunericul se lasa din nou deasupra lui, de data aceasta nsa fara a aduce cu el groaza si panica. De data aceasta aducea alinarea durerii din picior. Nu avea idee ct statuse inconstient, dar, cnd deschise ochii, era ntins pe podeaua unuia dintre culoare. ncerca sa se ridice, dar durerea l mpiedica ntr-un mod mult mai eficient dect minile lui Bill Watkins, care ncerca s-l tina. -Usurel, Frank, i spuse Watkins. Esti bine, si ambulanta e pe drum. Nu mai dureaza mai mult de cteva minute. Frank se crispa de durere, apoi facu un efort sa se relaxeze. -Ce s-a-ntmplat? -Ai intrat n panica. Ai iesit din conducta de parc-aveai toti dracii din iad pe urme. Doar ca, la iesire, n-ai mai avut de ce sa te tii. Frank gemu ncet: -De la ce naltime am cazut?

SOMNAMBULII Watkins zmbi: -Nu prea de sus. Vreo cinci metri, poate. Apoi zmbetul i pieri: Ai avut noroc. Daca veneai cu capul nainte, ti rupeai gtul, nu piciorul. De pe hol se auzi zgomot de pasi, apoi aparura doi barbati n uniforme albe, urmati de Greg Moreland. n timp ce sanitarii desfaceau targa portabila, Greg ngenunche lnga Frank si scoase o seringa dintr-o mica trusa medicala: -Ce-i asta? ntreba Frank, masurnd banuitor acul. -Morfina, i spuse Greg. Frank clatina din cap: -Las-o balta. Nu doare chiar att de ru. -Nu face pe eroul, i raspunse Greg, nfignd acul ntr-o vena de pe antebratul lui Frank si apasnd pistonul. Poate nu doare acum, dar, cnd or sa te mute din loc, o sa doara ca dracu'. Frank ncerca sa protesteze din nou, dar, pe masura ce drogul si facea efectul, simti cum euforia pune stapnire pe el. La naiba, si spuse. Macar sa ma distrez." Sanitarii l ntinsera pe targa. Mintea ncepu s-i scape de sub control. Ridicara targa, iar Frank nchise ochii pna cnd, cteva minute mai trziu, simti lumina calda a soarelui pe fata. Clipi. Deasupra lui, cerul era limpede, de un albastru mai nalt dect si amintea sa-l fi vazut vreodata pna acum. n acea clipa vazu, rotindu-se pe deasupra canionului, un vultur. si apropie imaginea ca un telescop si i se paru deodata ca de sus, de pe cer, nu-l mai priveste o pasare. Timp de o clipa i se paru ca e socrul sau, Vulturul Cafeniu. Tmpenii, si zise. E doar morfina. Sunt naucit, atta tot." Clipi si privi din nou n sus. Pasarea diparuse. La auzul sirenei ambulantei, Otto Kruger ridica ochii si zmbi multumit. Auzise deja de patania lui Frank. Mersese

John Saul scapase de Frank macar pentru o vreme. Gndurile i furantrerupte de un huruit nabusit, iar el se ntoarse spre sud. Zburnd jos, aproape de sol, se apropia un elicopter urias. Avea atrnat dedesubt, n cabluri de otel, un obiect de dimensiuni mari, de forma unei farfurii enorme. -Vine! striga Otto catre echipa pe care o conducea dedoua zile. Cei cinci oameni si ridicara fetele, facndu-si umbra cu mna, apoi se mprstiar care-ncotro de pe suprafata de betonale carei schele de lemn le demontasera cu numai o ora nainte. Elicopterul se apropie, apoi rmase nemiscat n aer, cuantena imensa, mpreuna cu baza sa rotativa, suspendate lanumai un metru de platforma circulara. Otto striga ctevacomenzi si trei dintre oameni se ndreptara catre antena, ncercnd sa o ghideze spre buloanele de centrare care se ridicau din betonul abia ntarit. Doua minute mai trziu, antena era asezata si oamenii o eliberara rapid din cablurile de otel. Otto facu semn pilotului si elicopterul se ridica din nou n aer, ntoarse si se ndrepta spre sud, de unde venise. -OK, striga Otto membrilor echipei cnd huruitul uriaseielice a elicopterului se mai ndeparta, hai s-o fixam, apoi s-oancoram. Kendall vrea s-o vada functionnd pna dupaamiaz la cinci. Unul din oameni i arunca lui Kruger o privire nnegurata. -Da' ce dracu' crezi ca suntem noi? mormai el, apucnduse sa trieze firele ce ieseau dintr-o bucata de teava de PVC, montata n beton. O umbra i trecu pe deasupra capului si omul ridicaprivirea si dadu cu ochii de Kruger, care-l privea fioros. -Iei bani ca sa muncesti, sau ca sa dai din gura? l ntrebaKruger. Barbatul se ridica n picioare; era cu aproape zece centimetri mai nalt dect Kruger. Iar cnd vorbi, o facu cu ovoce taioasa:

SOMNAMBULII -Uite ce e, desteptule, spuse el. Montarea unei antene caasta ia exact doua zile jumatate, de la-nceput la sfrsit. Cucinci oameni, doua zile jumatate. Asta-i a sasea pe care omontam. Totul e conform graficului. Platforma, elicopterul, conducta din canion. Singurul lucru care ne mai tine-n locacum esti tu. Asa ca tine-ti fleanca si las-ne sa ne facem treaba, da? Pe urma noi eliberam locul, iar tu n-ai dect sa fii din nou Marele Mahar. OK.? Kruger l fixa cu privirea furios, apoi ceda. Kendall ispusese ca oamenii din echipa si stiu perfect treaba; siadevarul era ca Kendall i spusese doar sa le puna la dispozitie tot ce le trebuie. -Voi faceti-va treaba, mri el. Daca nu, e capul vostrun joc, nu al meu. -Cum sa nu, i raspunse barbatul cel nalt, scuipnd npraful de la picioarele lui Kruger. O sa am grija sa tin minte. Si, ntorcndu-i spatele, se apucase de lucru. La cinci sijumatate, Compania Petroliera Borrego, ultima achizitie a luiUniChem, va fi nglobata perfect n reteaua de comunicatiiinternationale a acesteia. Ca si cum i-ar fi pasat cuiva", reflecta barbatul. Compania Petroliera Borrego, ca si ntregul oras, era uncotlon muribund. Nici nu ntelegea de ce UniChem voise sa puna mna pe ea. Ce dracu' mai puteau scoate din ea? Judith Sheffield se pregatea sa iasa din clasa ndreptndu-sespre cancelarie ca sa bea o ceasca de cafea, cnd usa se trnti de perete si Jed, palid la fata, intra n goana. Se ridica n picioare cu inima btndu-i, cu o presimtire aceea ce avea sa urmeze, si facu un pas catre el. -Ce este, Jed? Ce s-a-ntmplat?

John Saul Jed se rezema o clipa de perete, cu rasuflarea taiata degoana pe care o trasese n sus pe scari pna la etajul al doilea, unde era clasa lui Judith. -Tata, spuse el ntretaiat. Tocmai au sunat de la spital. A avut un accident. Judith facu ochii mari, socata. -Frank? ntreba ea. Dar ce... Se opri. Orice s-ar fi ntmplat, era limpede ca Jed nu stia detalii. -Hai, i spuse ea, lundu-l din nou de brat, tragndu-l de data aceasta catre usa laterala, care dadea n parcare. Hai, te duc chiar eu la spital.

Judith si parca Honda pe locul de lnga micul spital. Cladirea joasa, cu un singur etaj, construita din vesniceleblocuri de zgura, avea n partea din fata camera de garda si pelaturi doua aripi scurte, care nchideau partial o curte minuscula. Spitalul parea sa fi fost cndva zugravit n verde, daracum zugraveala se cojise, lasndu-i clinicii un aspect ciudat, pistruiat, ca si cum ar fi contractat o boala necunoscuta sirara. nca nainte ca masina sa se fi oprit ntrunui din locurilede parcare, ntre doua camionete jerpelite, Jed deschise usa depe partea lui. Sala de asteptare era pustie, dar, o clipa mai trziu, Gloria Hernandez intra pe usa dubla care dadea n camerade garda, cu un aer preocupat. l recunoscu pe Jed si sendrepta iute spre el. Vaznd expresia de pe fata asistentei, Jed ngheta. -Ce e? ntreba el cu voce tremurata. Ce s-a-ntmplat? Tata nu-i... vocea i se stinse, iar el fu incapabil s-si termine ntrebarea. Gloria scutura repede din cap. -E-n salonul din spate, spuse. Doctorul Moreland zice c nu-i prea grav. Apoi, ntorcndu-se spre Judith, facu un efort sa zmbeasca.

207 John Saul -mi pare rau. Cnd am sunat la scoala, n-am facut-o cu gndul ca or sa te puna sa-l aduci pe Jed pn-aici. -Nu-i nimic, Gloria, raspunse Judith. Eu... eu si Frank ne-am vazut destul de des n ultima vreme. Ce s-a ntmplat? Gloria dadu din cap derutata. -Nu stiu sigur. Mi-au spus ca a cazut... Fu ntrerupta de intrarea lui Greg Moreland n ncapere; se stergea pe mini cu un prosop pe care i-l dadu Gloriei. O recunoscu pe Judith si nalta putin din sprncene, salutnd-o cu o nclinare scurta a capului, apoi se concentra asupra lui Jed, care l urmarea nelinistit. -Tatal tau e un om norocos, spuse el. Are o fractura curata a tibiei si fibulei drepte si, probabil, o usoara contuzie la cap n locul n care a dat cu el de turbina, dar, date fiind mprejurarile, ar fi putut fi cu mult mai rau. La auzul vorbelor acestea, Judith nchise ochii o clipa, n timp ce-si simtea toate puterile scurgndu-i-se din trup. -Doamne, ti multumesc, sopti. Facu un pas nainte si, fara sa se gndeasca ce face, si puse o mna pe umarul lui Jed. -Putem s-l vedem? Greg si desfacu bratele, expansiv. -Nu aveti nici un motiv sa nu puteti. E un pic ametit, s-ar putea sa si aiureze putin, dar sunt sigur ca se va bucura sa va vada. Tocmai l-au dus ntr-o camera... o suta sase, cred. Jed se ndrepta spre usa care dadea n aripa cu saloane, dar Judith rmase n urma. -Ce s-a ntmplat? l ntreba pe Greg cnd ramasera singuri. Greg ridica din umeri. -Un accident tmpit, dupa cte nteleg. Lucra la baraj si se pare ca a intrat n panica. Judith dadu din cap.

SOMNAMBULII -Era n conducte, nu? ntreba ea, cu voce tremurata, de data asta nu de emotie, ci de furie. Greg si nclina capul ntr-o parte. -Nu sunt sigur ca nteleg. -E claustrofob, i spuse Judith. Azi-dimineat a plecat la lucru cuprins de frica. Era convins ca or sa-l oblige sa intre n conductele de aductiune si stia ca, n cazul asta, o sa intre n panica. Doamne, Dumnezeule! continua ea, nu mai suntem n Evul Mediu! Sunt tot felul de lucrari de facut acolo. Nu era neaparata nevoie s-l puna pe Frank ntr-o asemenea situatie! -Potoleste-te! se rasti Greg pe un ton care o facu sa taca. Ti-ai pierdut cumpatul, Judith, mai spuse el, apoi continua un glas mai moale: Eu n-am participat la decizia asta. Daca trebuie sa te nfurii pe cineva, nfurie-te pe Kendall sau pe Kruger. Ei sunt cei care l-au trimis acolo. Asa era. Judith trase adnc aer n piept, ncercnd sa se stapneasca. -Scuza-ma, spuse ea n cele din urma. Ai dreptate, asa e. Doar... Se opri. Fusese pe punctul de a-i marturisi ca accidentul lui Frank nu era singurul lucru care o preocupa, dar si aminti ca nsusi Greg fusese cel care dduse ordin sa se faca injectiile cu cteva zile n urma. -Eu...aa... cred ca ar trebui sa ma duc sa-l vad, ncheie ea, aruncnd o privire la ceas. Fir-ar sa fie, fa-mi, te rog, un serviciu, da? Roaga sa sune la scoala sa-mi tina cineva ora urmatoare, te rog... Fara sa mai astepte un raspuns, Judith se ndrepta n graba spre usa camerei de garda, fara s vada privirea lui Greg fixata asupra ei, cntarind-o. Voise sa mai spuna ceva - i-o vazuse n ochi. Apoi se razgndise. De ce?

John Saul Care fusese lucrul pe care se hotarse brusc sa nu i-l maispuna? Judith tampona usor fruntea lui Frank cu o crpa umedaadusa de Jed din baia minuscula care lega camera lui Frankde camera alaturata. O clipa, el nu dadu nici un semn ca ar fisimtit macar umezeala de pe fata, apoi se misca si deschiseochii. O privi fara sa o vada, pe urma privirea i se limpezi. Arunca priviri fugare prin camera ca si cnd ar fi cautat ceva, apoi se ntoarse la ea. i lua mna si i-o strnse usor. -Judith? sopti cu voce ragusita, cu gtlejul uscat. Ea lua un pahar cu apa de pe noptiera de lnga pat si i-l duse la buze, sprijindu-i capul cu tandrete ca s-l ajute sa bea. -Bea putina apa, l ndemna. Bau cu sete, apoi si lasa capul sa i cada la loc pe perna. -Buna, tata, spuse Jed, facnd un pas spre el si ntinznd mna stngaci pentru a atinge umarul tatalui sau. Frank si privi fiul, zmbi si si puse mna peste a lui. Apoi, parca stnjenit de gestul afectuos, si lasa mna pe pat, alaturi. -Ct e ceasul? ntreba el. -Aproape unsprezece, raspunse Judith. -Iisuse, gemu Frank. Mi s-a parut ca n-au trecut dect cteva minute. Apoi, pe masura ce mintea i se limpezea, si aminti ce i se ntmplase si se cutremura. Arunca din nou priviri banuitoare n jur. -Cine-i aici? ntreba cu voce att de nceata, nct abia se auzi. Judith se ncrunta, ezitnd. -Doar eu si Jed, spuse ea. -Nimeni din cei de pe santier? ntreba Frank. i vazu pe Jed si pe Judith schimbnd, pe deasupra lui, priviri ngrijorate. Se stradui sa se ridice, crispndu-se la durerea care i mpunsese piciorul drept.

SOMNAMBULII -Stai linistit, protesta Judith, dar Frank o ignora. Cu dintii nclestati de durere, se ridica, sprijinindu-se de perne. Apoi o lua din nou de mna pe Judith. -Ce ti-au spus? o ntreba. Ti-au povestit ce s-a ntmplat? Judith dadu din cap, muscndu-si buzele. -Greg mi-a spus ca erai ntr-o conducta si ai intrat n panica. A fost un accident. Frank tacu pret de cteva clipe, apoi strnse din falci si o privi pe Judith drept n ochi. -N-a fost nici un accident, spuse pe un ton bataios, parca asteptnd sa fie contrazis. nainte ca vreunul din ei sa fi apucat sa raspunda, se ntoarse spre fiul sau si spuse: -M-auzi, Jed? Azi au ncercat sa ma omoare. -Haide, haide, tata, ncepu Jed, dar Frank se ntoarse, fixnd-o pe Judith cu privirea. -N-a fost nici un accident, repeta el. E un detaliu pe care nu mi l-au spus. Conducta nu merge drept. Se nclina putin, apoi, catre capat, panta e destul de mare. Si nu ai de ce sa te tii. As fi cazut si daca nu intram n panica. Si ei exact pe asta contau. Judith l privea fix. -Frank, nu pot sa cred una ca asta. E... e o nebunie... Frank dadu din cap. -Nu e o nebunie, spuse cu o unda de ncapatnare n glas care i facu pe Jed si pe Judith sa nteleaga ca ar fi fost inutil s-l contrazica. Sunt iritati de tot scandalul pe care l-am facut si vor sa scape de mine. Si aproape ca au reusit. Tacu un moment, apoi spuse, cu privirea nnegurata: -Si nici nu se vor opri aici. Vor ncerca altceva. Or sa ma omoare, asa cum l-au omort si pe Max Moreland. Gina Alvarez i arunca o privire lui Jed si se ntreba nca o data daca ideea unei partide de calarie n dupa-amiaza aceea fusese chiar att de grozava. Asa i se paruse la nceput, cnd

John Saul l gasise pe Jed asteptnd-o dupa scoala, palid, cu ochiitradnd ngrijorare. Dar aproape ca nu-i vorbise deloc, retrasntr-o lume a lui, ndepartata. -Tu ce zici? l ntrebase cnd ajunsesera la intersectia a doua drumuri, dintre care unul ducea n sus, pna pe marginea canionului, iar celalalt urma cursul rului prin canion. Si, fiindca Jed nu raspunsese, hotarse singura asupra potecii care serpuia printre plopii canadieni, bucurndu-se sa stea la adapost de dogoarea dupa-amiezii. n fine, cnd caii se oprisera sa bea o gura de apa din ru, hotarse ca s-a saturat. -Uite ce e, i spuse. Ori mi spui ce te arde, ori mi spui de ce esti suparat pe mine, ori spune-mi sa merg acasa. mi pare rau ca nu te distrezi. Poate, de fapt, ideea a fost proasta de la bun nceput. n cele din urma Jed paru sa iasa din reverie. -Nu sunt suparat pe tine, Gina. Apoi, dupa o scurta pauza, adauga n soapta: -Dac-ti spun ceva, promiti sa nu spui nimanui? Sprncenele Ginei se mpletira ntr-o ncrunttur, rara la ea, apoi dadu din cap. Jed mai ezita putin, pe urma se hotar: -Tata e convins ca cei de la firma au ncercat azi sa-l omoare. Gina l privi neclintita, ntrebndu-se daca-si batea joc de ea, dar privirea lui o convinse ca nu. -Ei, asta-i, spuse ea. De ce sa faca una ca asta? Jed i reproduse tot ce-i spusese ceva mai devreme tatal sau, iar Gina asculta n tacere. Cnd termina, ea scutura din cap. -Prostii! Ochii lui Jed se ntunecasera brusc, iar Gina si ceru scuze grabita.

SOMNAMBULII -Iarta-ma. N-am vrut sa spun ca tatal tau vorbeste prostii. Dar ideea pare cam aiurita. Adica, vreau sa spun, poate ca tatal tau e nca socat; si-apoi, de ce-ar vrea compania sa-i faca vreun rau? -Fiindca le-a dat de furca o gramada, i raspunse Jed. -Dar nu-i nimic nou n asta, protesta Gina. El ntotdeauna le-a dat dureri de cap. E treaba lui s-o faca, nu? Adica, daca seful sindicatului nu o face, atunci cine? Unchiul Carlos spune ca de-aia e att de bun, pentru ca nu se teme sa spuna ce gndeste. -Mda, aproba Jed pe un ton amar. Cu domnul Moreland nu conta, erau prieteni. Dar acum nu mai e acelasi lucru. Caii, care-si potolisera ntre timp setea, se pusesera din nou n miscare. Dupa o tacere de cteva minute, Gina spuse, privind tinta n apa limpede a prului: -OK, sa zicem ca firma a ncercat ntr-adevar s-l ucida. Poate sa dovedeasca? Jed nega din cap. -Nu vad cum. Adica pna si el a recunoscut ca e, n parte, vina lui. Daca n-ar fi intrat n panica, ar fi simtit nclinatia conductei si s-ar fi oprit. Dar spune c ei se asteptau ca el sa intre n panica, spune ca... Vocea i se stinse; Gina se ntoarse sa se uite la el si-l gasi privind n directie opusa, spre partea cealalta a canionului. Ii urmari privirea. La nceput nu vazu nimic neobisnuit. Erau pe la jumatatea drumului spre baraj, n apropierea cladirii darapanate, cuibarita lnga peretele canionului, care servise drept baraca pe timpul lucrarilor de contructie la baraj. Apoi ntelese la ce privea Jed. Cladirea, nefolosita de ani de zile, fusese proaspat zugravita. In fata ei erau parcate cteva masini si, privind n sus de la ea, vazu un fel de teava de plastic - ca o conducta de apa care iesea din cladire si se catara n sus pe peretele de stnca.

214 John Saul Gina se uita la Jed, uimita. -Nu-nteleg, spuse ea. Stiam ca e abandonata. Jed dadu din cap. -Era. Sau cel putin a fost pna nu demult. Dar acum nu pare abandonata, nu? Haide. Plesci din limba si trase de fru spre stnga. Ascultator, calul se ntoarse si prsi poteca, ezita pret de o secunda, apoi intra n apa, stropind n jur. Gina l urma, ndemnndu-si calul usor din genunchi. Malul celalalt era mai nalt si calul lui Jed se mpiedica ncercnd sa gaseasca sprijin pentru copite, apoi se reechilibra, urca malul si se opri, asteptnd parca un semn din partea lui Jed care s-i arate ncotro s-o ia. Jed astepta ca Gina s-l ajunga din urma si plesni usor gtul calului cu frul. Acesta porni ncet nainte pna cnd Jed l opri n dreptul drumului de pamnt batatorit care ducea la intrarea n cladire. Drumul acesta, de ani de zile doar o pereche de santuri paralele pline de buruieni, era n mod evident folosit. Iar pe cladire aparuse o firma: CENTRUL DE COMUNICATII AL COMPANIEI PETROLIERE BORREGO INTRAREA PERMISA NUMAI PERSONALULUI AUTORIZAT. -Centru de Comunicatii? citi Jed cu voce tare. Ce-nseamn asta? Gina urmari cu privirea teava de plastic care urca pna n buza canionului. -Hai sa ne urcam n vrf sa vedem ce-i acolo, propuse ea. Jed aproba. si ntoarsera caii spre gura canionului, de data asta urmnd drumul vechi. -Orice-ar fii, de ce aici? se ntreba Jed tot cu voce tare. Cladirea aia n-a mai fost folosita de cnd s-a construit barajul! Nici nu mai e prea sigura. SOMNAMBULII 215 -Pare renovata, i replica Gina.

-Dar e o prostie, obiecta Jed. Adica, e acolo, cocotata ntr-un loc cu totul pustiu. Odata ajunsi nsa n buza canionului, deasupra constructiei, lui Jed i se paru ca ntelege. Echipa tocmai sfrsea de montat instalatia. Platforma antenei era acum nconjurata de un gard de plasa nalt de doi metri, la care cei doi adolescenti privira curiosi. Otto Kruger, rosu ca sfecla dupa zilele lungi petrecute n soare, sus, pe platou, se ndrepta n fuga spre ei. -Ce cautati aici, copii? i ntreba el. Jed privi n jos la el. -Calarim, evident, spuse el far a face nici un efort sa pastreze un ton calm. Asta ce e? -O antena, i spuse Kruger. UniChem a adus-o cu elicopterul, azi-dimineat. E grozava, nu? O clipa, Jed privi la uriasa masinarie. n timp ce o privea, aceasta capata viata. Se auzi un bzit nfundat, baza antenei ncepu sa se roteasca si farfuria se orienta spre sud. Bzitul nceta, iar Jed se trezi c-si ncordeaza auzul ca sa prinda mesajele pe care era sigur ca le emitea uriasa farfurie. Ba chiar si nchipui ca le simte vibratiile n tot trupul. Desigur, era ridicol, indiferent ce frecvente foloseau, ele erau mult n afara spectrului perceput de urechea umana. -E grozava, nu-i asa? repeta Kruger cu glasul necat de mndrie, de parca el nsusi ar fi proiectat-o si construit-o. Jed l privi furios. -Da, spuse el n cele din urma. E grozava... grozav de urta. La fel de urta ca si puturile, si rafinaria, si toate celelalte lucruri care pocesc locul asta. Smuci de fru si ntoarse calul, pornind-o pe drumul care ducea napoi n oras. Cteva clipe mai trziu Gina l prinse din urma.

215 John Saul -Ce-a fost asta? l ntreba ea. nteleg ca esti ngrijorat din pricina tatalui tau, dar... -Dar poate ca am hotart ca nu-mi place, e bine? Poate nu-mi mai place nimic din toata povestea asta. Mersera n tacere o vreme, pna cnd aparu la orizont orasul. Privindu-l, dupa ce vazuse ciudata antena aparuta peste noapte pe platou si simtise vibratiile ei stranii, i se paru ca Borrego nsusi arata acum altfel. Se parea ca Borrego intrase, n sfrsit, n era spatiala. Poate ca, de fapt, asta e, si spuse Jed, lasnd calul sa-si gaseasca singur drumul spre casa si gndurile sa i se ntoarca la tatal sau. Poate ca nu eu m-am schimbat. Poate sunt ca tata. Poate ma enerveaza faptul ca lucrurile nu mai sunt cum erau." Rita Moreland ofta pasind n aerul racoros al casei, dupa caldura dup-amiezii. Se opri n holul de la intrare, si scoase palaria si o puse cu grija pe raftul din dulap. Ochii i cazura pe cele trei haine ale lui Max, nca atrnate la locul lor, ca si cnd si-ar fi asteptat stapnul sa vina sa le ia, si si musca buzele. -Cred ca e vremea sa ncepem sa mai scapam de cteva din lucrurile lui Max, i spuse ea lui Greg fara a se ntoarce s-l priveasca, pentru ca el sa nu vada lacrimile pe care si le simtea n ochi. -Nu e nici o graba, raspunse Greg. Ai destul timp. Rita si ndrepta spatele si-si recapata cumpatul. Cnd, n cele din urma, se ntoarse sa-l priveasca, lacrimile care amenintau sa curga numai cu o clipa nainte disparusera. -Poate, spuse ea. Dar nu se stie niciodata, nu? Traversa holul si intra n biblioteca, cu gndul la spitalul de unde abia se ntorsese. -Uit-te la bietul Frank Arnold, spuse ea. Ar fi putut sa moara astazi, a avut noroc. Si, desigur, Max...

SOMNAMBULII Se ntrerupse, emotiile navaleau dinauntru. si cauta iuteceva de facut pentru a-si lua gndul de la sotul sau. Pe birouclipea beculetul rosu al robotului telefonic pe care de atteaori l ignora; acum apasa pe buton plina de speranta. n locul unui mesaj de condoleante, auzi o voce necunoscuta: -Doamna Moreland, sunt Forrest Frazier, de la firma Southwest Properties din Las Cruces. Am un client foarte interesat sa va cumpere casa. Daca-mi dati un telefon, as vrea sa discutam detaliile. Urma un numar de telefon, apoi sunetul usor metalic al vocii sintetizate a robotului, preciznd ora exacta a mesajului. Rita se ncrunta si-l privi pe Greg. -Ce Dumnezeu a fost asta? ntreba ea. Ce-a vrut sa spuna? Greg ridica din umeri. -Se pare ca cineva vrea sa cumpere casa, spuse el. -Casa asta? ntreba Rita. Dar nu e de vnzare. -Poate ar trebui macar sa te mai gndesti, spuse Greg rar, privind n jur, la biblioteca spatioasa. Vreau sa zic, date fiind mprejurarile. Rita si privi nepotul cu severitate. -Fiindca Max a murit, vrei sa spui? ntreba ea, facnd un efort sa-si stapneasca vocea. Sper ca n-ai de gnd sa-mi spui ca... - si cauta cuvintele - ca o sa bntui locul, sfrsi ea fraza. Asa se spune ntotdeauna cnd o jumatate a unui cuplu dispare, nu? Greg nghiti n sec, stnjenit. -Nu asta am vrut sa spun, matusa Rita, Dar, ntr-un fel, e adevarat, nu-i asa? Adica, vreau sa zic, casa e mare, si... -N-a fost prea mare pentru mine si Max, i raspunse Rita, dur. Regretnd bruschetea replicii, si lasa capul pe-o parte si se stradui sa zmbeasca.

John Saul -Sau ncerci sa-ti gonesti matusica din oras? n momentul acela Rita avu, brusc, sentimentul ca a nteles. -Asta e, nu? spuse, mai mult pentru sine dect pentru Greg. -Haide-haide, matusa Rita, ncepu Greg, dar Rita l ntrerupse: -Nu tu, dragul meu. Glumeam. Dar, cinstit vorbind, sunt oameni care m-ar vrea plecata din Borrego, nu-i asa? Ce crezi, oferta vine din patea celor de la UniChem? Greg ridica din umeri. -Pai, nu-i asa de greu de aflat. Suna-l pe... cum l cheama? Frazier? si-ntreaba-l. Rita dadu din cap. -Daca sunt cei de la UniChem, nu sunt asa de prosti nct s-o faca pe fata, spuse ea. -Of, Doamne! gemu Greg. Acum ncepi sa vorbesti ca Frank Arnold. Ochii Ritei scaparara de furie. -Da? Atunci ascult-ma bine, tinere. Unchiul tau i-a dat ascultare lui Frank Arnold cu mult nainte ca tu sa-ti faci aparitia, si a avut ncredere n el. Iar eu stiu ce-ar vrea Max sa fac acum, iar el cu siguranta n-ar vrea sa-mi vnd casa si sa ma mut de-aici. Greg inspira adnc. -Matusa Rita, spuse el, nu stiu de ce ne certam. Nu ti-a cerut nimeni nici sa-ti vinzi casa, nici sa pleci din oras. Tot ce ti-am spus e ca ar trebui sa te mai gndesti. Casa e ntr-adevar mare si plina de amintiri si stii Ia fel de bine ca si mine ca unchiul Max spunea adesea ca vrea sa renunte la ea cnd se pensioneaza. Zicea ca o sa calatoriti si ca poate va mutati n Hawaii. Vazu ochii matusii mijindu-se si ridica din umeri.

SOMNAMBULII -Oricum, nu ncerc sa-ti dictez ce sa faci. Daca nu era telefonul ala, nici n-am fi discutat despre asta. Dar mesajulera pe banda si eu nu spun altceva dect ca ar trebui sa temai gndesti. Rita l lua pe Greg de mna si-l strnse afectuos. -Iarta-ma, i spuse. Trebuie sa ma ierti. Ce mi se ntmpla nu e usor, dar n-ar trebui sa ma razbun pe tine. Se apropie de fereastra si rmase uitndu-se afara, ladesert. Apoi, aproape cu de la sine putere, privirea i sendrepta catre platou, catre locul unde se aflase n vis, ndimineata nmormntarii lui Max. Si din nou auzi cuvintele lui Max: Asculta-l pe Frank. Dupa care, n minte, auzi cuvintele lui Frank, rostite cunumai o jumatate de ora mai devreme, n timp ce erau numaiei doi n camera de spital: Au ncercat sa ma omoare, Rita. Asa cum l-au omort si pe Max. Ramase neclintita ttmp de cteva secunde, n timp ceamndoua glasurile i rasunau n urechi. n cele din urma, sentoarse spre nepotul sau. -Gata, i spuse cu glas scazut. M-am gndit si m-amhotart. Nu vnd casa, Greg. Am sa ramn aici siam sa aflucine anume vrea sa-mi cumpere casa si de ce, si-am sa aflu ces-a ntmplat exact cu Frank si cu Max. Aici se petrece ceva, Greg, si intentionez s aflu ce. Sa aflu si s-i pun capat. l conduse pe Greg pna la usa, apoi se aseza la biroul luiMax. Lua o bucata de hrtie groasa si stiloul lui preferat sincepu sa noteze; nota tot ce se ntmplase n Borrego nultimele cteva saptamni. Puse pe hrtie gnduri la ntmplare, chiar si simple impresii. Si continua sa auda tot timpulcuvintele rostite de Max n vis: Ascult-l pe Frank. Continua sa scrie, cautnd simetrii n evenimentele pusepe hrtie. Nu exista nsa nici o simetrie, nu nca.

219 John Saul Si totusi, era sigura ca, mai devreme sau mai trziu, asemenea simetrie trebuia sa apara. O simetrie a mortii.

ntunericul se lasase, odata cu primul val de racoare alnoptii. Deasupra capului lui Judith si al lui Jed cerul eralimpede, iar pe fundalul cerului ce parea o cortina de catifeasclipea blnd esarfa gigantica a Caii Lactee. Ramasera tacuticteva clipe privind n sus. -Te descurci? ntreba Judith n cele din urma. Jed aproba din cap absent. -Cred ca da, spuse el. Apoi, dupa o clipa-dou, si muta privirea. -Dar tata? ntreba el cu voce tremurata. El o se descurce? -Binenteles, i raspunse Judith. De ce nu s-ar descurca? Un picior rupt nu nseamna sfrsitul lumii. O sa mai stea n spital cteva zile, pe urma o sa vina acasa. Facu un efort sa zmbeasca. -Cel mai greu o sa ne fie s-l tinem linistit macar o vreme. Jed dadu din cap, dar Judith simtea ca ceva l framnta. -Ce e? l ntreba. Ce nu-ti place? Jed inspira adnc, apoi dadu drumul aerului, ntr-un suspin prelung. -Nu stiu. Azi-dimineata m-am trezit cu sentimentul straniu ca urma sa i se ntmple ceva astazi. Si i s-a ntmplat. l scutura un fior, desi seara nu era att de friguroasa.

John Saul -Ma tot gndesc ca e vina mea, ca ar fi trebuit sa nu se duca la serviciu astazi. Judith clatina din cap. -N-ar fi folosit la nimic. De altfel - continua ea, zmbind crispat - am ncercat eu nsami. Am ncercat sa-i propun sa demisioneze. Dar stii cum e tatal tau... Vocea i se stinse. -Auzi, vrei sa vin cu tine, acasa? Pot sa dorm acolo, daca ti-e frica sa stai singur n casa. Jed se gndi o clipa, dar clatina din cap. -O sa ma descurc. Dumnezeu stie, au fost destule nopti cnd tata n-a venit acasa fiindca era la lucru. Ceva mai trziu nsa, n timp ce parca masina tatalui sau n alee, si dadu seama ca noaptea aceasta avea sa fie altfel. Deschise usa de la intrare si simti imediat goliciunea locului. Pna acum ntotdeauna, chiar si cnd fusese singur, simtise prezenta tatalui sau acolo. Ast-sear nsa, stiind ca acesta nu urma sa vina acasa peste cteva ceasuri, i se parea ca ncaperile emanau un aer de singuratate dezolanta. ncerca sa o ignore dnd drumul la televizor si ntinznduse pe canapea. Dar nu se putea concentra asupra lui. n loc sa asculte sonorul filmului, pndea sunetele de-afara, din noapte. Era agitat, nervos. Pna la urma se ridica de pe canapea, puse mna pe telecomanda si stinse televizorul. Tacerea l nconjura din toate partile. Se plimba prin casa timp de cteva minute, ntr-o stare de nervozitate crescnda. n cele din urma se hotar, si nsfaca jacheta si iesi, urcndu-se n masina. La bar, laA&W. Prietenii lui trebuie sa fie acolo, era vineri seara. Poate vreunul din ei a adus si un butoias de bere. Macar asta-seara tatal sau nu va afla ce-a facut.

SOMNAMBULII Un ceas mai trziu, erau cinci sus pe platou. RandySparks si Jeff Hankins trecusera deja pe la A & W, urmati lacteva minute de Gina Alvarez si de JoAnna Garcia, care se duceau spre casa, venind de la film. La vederea butoiasului cubere, ochii Ginei se ngustasera amenintator, dar pna la urmaJoAnna o convinsese sa mearga. -O sa le spunem alor mei ca am vazut filmul de doua ori, iar mama ta tot nu ajunge acasa pna dupa miezul noptii. Gina l privi pe Jed. -Fara curse de masini? ntreba ea. Dac-i distrugi tatalui tau camioneta... -Promit, i raspunse Jed cu cea mai solemna expresie pe care o avea la ndemna si cu mna pe inima. Si se tinuse de promisiune, n ciuda felului provocator n care ambalase Jeff motorul Plymouth-ului la plecarea de la A & W, cnd pornisera spre platou. De-acum butoiasul era pe jumatate gol si Jed statea lungit pe spate, privind cerul. Lnga el, Gina statea cu trupul lipit de-al lui si cu capul pe umarul lui. Gasise o patura sub bancheta masinii si tocmai se pregatea sa o ntinda peste amndoi cnd simti ceva nghiontindu-l n coaste. Privi n sus si-l vazu pe Randy Sparks fulgerndu-l din priviri. Randy se clatina usor; tinea n mna un pahar de plastic, plin cu bere. -Am de vorbit cu tine, corcitura, spuse el, balmajind cuvintele. Jed simti cum i se strnge stomacul. Cnd intrase la A & W, Randy daduse din cap n semn de salut, dar nu-i vorbise prea mult. De cnd ajunsesera aici si ncepusera sa bea, observase ca Randy l masoara din ochi, parca ncercnd sa decida daca II poate nvinge pe Jed ntr-o lupta. O vreme, Jed statuse n alerta, dar, pentru ca Randy nu facea altceva dect sa bea, conchisese ca nu avea sa se ntmple nimic. Piciorul lui Randy l nghionti nca o data n coaste.

John Saul -Am zis ca am de vorbit cu tine! Gina se ridica, cu o mna apasata pe pieptul lui Jed. -Las-o balta, Randy. Ce ai? spuse ea. Tu esti cel care a aruncat cu piatra n fereastra familiei Moreland, nu Jed. Randy o privi fioros, beat. -Mda, dar prietenul tau cu snge indian m-a prt. Jed se gndi repede. Ultimul lucru de care aveau nevoie acum era o bataie. Si daca venea cineva si-i prindea cu butoiul de bere... -Uite ce e, spuse el, ridicndu-se n picioare si ridicnd patura. Hai s-o lasam moarta, da? Poate de fapt nici nu te-am vazut. Poate doar am ghicit. O lua pe Gina de mna si se ndrepta spre camioneta, cu Randy clatinndu-se n urma lor. -Ce-i? striga el. Ti-e frica sa te bati? Hai? Indian caccios! Jed ngheta; furia ncepuse sa-l cuprinda, dar Gina l tragea spre masina. -Nu-l asculta, spuse ea. E beat si cauta samnta de scandal. Hai mai bine sa mergem. Ajunsera n dreptul camionetei. Gina deschise portiera din dreapta si-l mpinse pe Jed pe jumatate nauntru. -Hai sa mergem. Te rog. Randy continua sa tipe, dar acum lnga el se afla Jeff Hankins, care ncerca s-l calmeze. Jed porni motorul si dadu n spate, apoi schimba vitezele. Dar, n clipa n care intra pe sosea, Randy se apleca si lua de jos o piatra, pe care o arunca spre masina care venea. Instinctiv, Jed si Gina se lasara n jos, ferindu-se de piatra aruncata spre ei si nici unul nu o vazu lovind parbrizul. O clipa mai trziu nsa, amndoi vazura crapaturile ntinznduse ca o pnza de paianjen de la gaura lasata de piatra n sticla.

SOMNAMBULII 224 -Drace! zbiera Jed, calcnd cu putere frna si vrnd sa tsneasca din cabina, nainte nsa ca usa sa se deschida complet, Gina l apuca de brat si-l trase napoi. -Nu, Jed, spuse ea. Ai s-nruttesti lucrurile! Lasa ca gasim ceva sa-i spunem tatalui tau, poate o sa gasim chiar un parbriz nou nainte ca sa iasa din spital. Jed ezita, nehotart. Simtea nevoia sa sara din masina, s-l nsface pe Randy si sa dea cu el de pamnt. Simtea nevoia sa-l faca s-si nghita vorbele, si nu numai att. Si stia ca ar putea s-o faca. Era mai mare si mai puternic dect Randy, asa fusese ntotdeauna. Iar Randy era att de beat, nct abia putea s-i traga un pumn. Poate. Si mine, cnd va trebui s-i explice tatalui sau de ce are j un ochi vnat, sau o buza plesnita, sau vreo alta urma asemeni celor cu care se ntorsese de-attea ori acasa n ultimii ctiva ani? Respira adnc, trnti usa la loc si-si varsa focul pe acceleratorul apasat pna la podea. Toate cele patru roti se nvrtira n gol un moment, apoi camioneta tsni n noapte. -Vrei sa mergi mai ncet? l ruga Gina cteva minute mai trziu, cnd se apropiar de curbele ac de pr" ale soselei care ducea napoi, spre desert. Rasuflnd nca greu, Jed lasa pedala mai moale, apoi apasa pe frna, intrnd n prima curba. La apropierea de cea de-a doua calca frna cu putere si ntinse mna sa stinga farurile. -Ce s-a-ntmplat? ntreba Gina. De ce ne oprim? Jed i arata desertul. -Uite-acolo. n departare se vedeau lucind stins o pereche de faruri. Era o masina care mergea ncet, fara faruri, doar cu luminile de pozitie aprinse. Mergea pe drumul pe care l parcursesera Jed si ceilalti cu doua ore mai devreme.

John Saul -Crezi ca-i politia? ntreba Gina. Jed ridica din umeri. -Habar n-am. Dar cine sa vina aici, la ora asta? Si cu luminile stinse? Gina si strnse buzele. -Ti-am spus ca nu trebuia sa venim. Daca ne prind, mama o sa... -Gata, lasa, i spuse Jed. Cu farurile stinse, manevra atent camioneta pe drumul cotit. n curnd ajunsera n punctul cel mai de jos si Jed opri masina n spatele unui bolovan urias. -Vino-ncoace, spuse el, desfacnd bratele. Daca-s politisti, or sa creada ca am venit aici sa ne giugiulim. Probabil nici n-or sa opreasca. Gina ezita, apoi decise ca macar merita sa ncerce. Se strecura pe bancheta, n bratele lui Jed. Razele slabe ale luminilor de pozitie ale masinii ce se apropia erau acum mai puternice, reflectate de peretele de stnca. Jed si tinea respiratia, stiind ca masina se apropia de bifurcatie. Daca fasciculele gemene nu se ndepartau n cteva clipe, nsemna ca masina venea pe drumul spre platou. Si-atunci razele se ndreptara brusc spre ei, numai pentru ca sa dispara odata cu masina care ocolea bolovanul n spatele caruia se ascundea camioneta. Ca fulgerul, Jed deschise usa si se furisa afara, pe lnga bolovan, pna cnd reusi sa vada masina care urca n canion. Se ntoarse aproape imediat, ncruntat. -Era masina doctorului Moreland, spuse el. Ce cauta n canion la miezul noptii? Gina ridica din umeri. -Poate ca s-a ntmplat ceva sus, la The Cottonwoods, si dadu ea cu parerea. Jed scutura din cap.

SOMNAMBULII -De ce n-are farurile aprinse, daca are o urgenta? Dupa cum conducea, cred ca nu vrea sa fie vazut. Gina chicoti ncet. -Poate nu vrea. Poate are o iubita acolo si nu vrea sa stie nimeni de ea. Dar Jed daca o mai asculta, caci simtea din nou vibratiile acelea ciudate pe care le simtise si mai devreme, dupa-amiaza, cnd, mpreuna cu Gina, dadusera de antena nou-instalata din UniChem. Frank Arnold statea ntins n pat, dormind linistit. Apoi, exact la miezul noptii, deschise ochii si se ridica. Ceva nu era n regula. n camera plutea un miros neobisnuit, aproape ca de ars. ncet, mirosul crescu n intensitate si se transforma. Gunoi. Aerul parea ncarcat cu duhoarea de putreziciune a unei gropi de gunoi ntr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. i simtea pna si gustul. Avea parca gura plina cu oua stricate si simti ca se neaca; ntinse mna dupa paharul cu apa de pe noptiera. Nu-l putu apuca, dar l lovi din greseala si-l darma. Brusc, ntunericul ncaperii fu sfsiat de raze de lumina. Vazu contururile neclare ale unor fiinte stranii pitite prin colturi. Dar cnd ncerca sa le priveasca n fata, dispareau numai pentru ca sa reapara n secunda urmatoare si sa se repeada la el din alta directie. Un sunet gutural i iesi din gtlej si l cuprinse un val de groaza. Din ntuneric, ceva se arunca asupra lui, iar el ncerca sa ne apere. Dadu salbatic din brate, apoi un junghi dureros i Hfredeli creierul si cazu din pat. ncepu sa racneasca de frica si furie si, n clipa urmatoare, camera fu invadata de o lumina orbitoare. Zvrcolindu-se pe

John Saul podea, Frank ncerca s se fereasca de noul atacator. Se lipide perete, cu bratele strnse n jurul trupului. Gura i se umplu de un gust oribil de fiere si ncepu savomite, n valuri vscoase. Din prag, Susan Paynter, asistenta din schimbul denoapte, privea nghetata de spaima spectacolul de pe podea. Apoi anii de experienta si spusera cuvntul, iar ea se puse nmiscare. Apasa pe butonul soneriei si chema infirmiera, apoise lasa jos lnga Frank si ntinse mna sa-l atinga. -Nu-i nimic, domnule Arnold, spuse ea blnd, fara s fie sigura ca o aude. Usurel. Am venit s va ajut. Cnd degetele ei i atinsera bratul, Frank scoase un nou strigat. Bratul i se chirci spasmodic, ca ars, si el ncerca sa se ndeparteze de ea, rostogolindu-se. Se izbi cu capul de perete, violent. O clipa mai trziu mai dadu o data, si nca o data. Susan auzi un zgomot la usa si se ntoarse. -Adu-l pe doctorul Banning, spuse. Apoi suna-l pe doctorul Moreland si spune-i s vina ncoace. Infirmiera disparu si aproape imediat i auzi glasul n difuzor, chemndu-l pe Bob Banning. Sunetul acesta, desi abia auzit n camera, paru s strneasca ceva n Frank Arnold, al carui trup fu cuprins de spasme. Piciorul rupt i pendula si ghipsul o lovi dureros pe Susan n genunchi. Apoi, ca si cum cineva ar fi apasat pe un ntrerupator de undeva dinauntrul sau, rmase fara pic de vlaga. O fractiune de secunda Susan crezu ca a murit. l apuca de ncheietura si, nfigndu-si degetele n carne, i gasi pulsul si ncepu s numere repede. n acelasi timp, i urmarea din priviri pieptul, care ncepea s se miste n ritmul puternic si egal al respiratiei. Auzi, n sfrsit, vocea lui Bob Banning n spatele ei: -Dumnezeule, Susan. Ce-i aici?

SOMNAMBULII Susan si ridica ochii spre el. -Nu stiu. Asa l-am gasit. si strecura un brat pe sub umerii lui Frank, iar doctorul se lasa imediat pe vine sa o ajute. Aparu si infirmiera si, mpreuna, reusira sa-l suie pe Frank n pat. Banning ncepu imediat s-l examineze, verificndu-i din nou pulsul si respiratia, nfasurndu-i manseta de cauciuc a tensiometrului pe brat. Dar, chiar n timp ce o umfla, Frank deschise ochii si misca. Privi cele trei chipuri aplecate deasupra lui si casca gura. -Ce... ce s-a ntmplat? E ceva n neregula? Susan Paynter se holba la el. -n neregula? repeta ea. Nu va amintiti ce s-a ntmplat, domnule Arnold? Ochii lui Frank se acoperira usor. -Un cosmar, spuse el n sfrsit. Cred c-am avut un cosmar. Susan i arunca o privire doctorului Banning, care aproba din cap. -A fost mai mult dect un cosmar, domnule Arnold, i spuse ea. Ati nceput sa tipati si, cnd am venit, v-am gasit pe jos. Va dadeati cu capul de perete, apoi ati nceput sa vomitati. Frank facu ochii mari si se uita la doctor. -Nu-ti amintesti nimic din toate astea, Frank? Frank nega si facu un gest usor catre un pahar cu apa care nu mai era acolo. Susan i aduse altul din baie si i-l tinu sa bea. -Am... am crezut c-a fost un vis, spuse el. M-am trezit si totul n jur mirosea ciudat. Apoi mi-a venit n gura gustul asta oribil si am nceput sa am vedenii... Vocea i se stinse si el cazu la loc pe perne.

230 John Saul SOMNAMBULII 231 -OK, spuse Bob Banning, strngnd ncurajator umarul lui Frank. Hai acum sa verificam cteva chestii, sa vedem cum stam. Cum e piciorul? Frank strnse din buze. -Doare ca dracu', recunoscu el. Parc-as fi dat cu el n ceva. -Ati dat, i spuse Susan. n mine. Zmbi. -Nu va faceti probleme. Am impresia ca, de data asta, v-a durut mult mai tare pe dumneavoastra dect pe mine. -Grozav, comenta Banning sec. Atunci, cnd terminam aici, l ducem s-i mai facem o radiografie la picior. i ridica lui Frank pleoapa stnga, i examina atent pupila, apoi repeta procedura cu ochiul drept. Nu peste multa vreme statea la picioarele patului, trecndu-si vrful creionului pe talpile goale ale lui Frank. Imediat, acesta si smuci picioarele, gemnd de durerea care-i strabatu piciorul rupt. -Asa-ti trebuie, comenta Banning ironic. Sa mai tragi si alta data suturi asistentelor! Dar reflexele par sa fie n ordine, n afara piciorului, cum te simti? Frank ridica nesigur din umeri, apoi se apleca pentru ca Susan s-l poata dezbraca de pijamaua de spital, murdara. -Judecnd dupa ce spune Susan ca mi s-a ntmplat, nu tocmai rau. Dar ce mi s-a ntmplat, de fapt? Banning scutura din cap. -As vrea si eu sa stiu, spuse el, facnd adnotari pe foaia de observatie a lui Frank. Se uita la ceas, se ncrunta usor si se rasuci spre Susan Paynter. -Cnd a nceput atacul? Susan i arunca o privire rapida lui Frank, apoi l privi din nou pe doctor. -Ciudat, spuse ea cu voce nabusita. Ceasul meu e

potrivit sa sune din ora n ora. Tocmai piuise cnd l-am auzitpe Frank tipnd. Era miezul noptii. Exact miezul noptii.

Trecuse mai bine de un an de la ultima vizita a Vulturului Cafeniu n Borrego. Acum iesind din sat odata cu primalumina a zorilor, avu sentimentul ca ncepe o calatorie ntr-unteritoriu strain. Adopta un ritm n care putea merge prindesert toata ziua daca era nevoie, dar, n loc sa-si concentreze atentia nspre interior, ca sa scape de plictiseala drumuluilung, rmase cu simturile treze, privind si ascultnd schimbarile din peisajul nconjurator. Fosnetele ncetau pe masura ce ultimele creaturi nocturnese furisau napoi n vizuinile lor, fugind de caldura zilei si depradatorii care le amenintau din aer sau din largul desertului. Soarele rasarea si Vulturul Cafeniu si ntoarse chipul spre el, ntmpinndu-l n tacere. Cerceta cu privirea cerul, ncautarea siluetei cunoscute a pasarii al crei nume l purta, darn dimineata aceea cerul era pustiu. Vulturul Cafeniu l lua ca pe un semn. Astazi totemul luipersonal l abandonase. Continundu-si drumul spre oras, sesimti singur si expus. Se opri la marginea orasului, simtind ostilitatea familiaracare parea sa emane din oras, ca o invizibila furtuna de nisip, n lunile petrecute n pueblo, evitnd complet orasul, aproapeca uitase dusmania aratata celor din neamul lui, care plutea naer. Dar nu reusise niciodata sa treaca peste felul n care l

SOMNAMBULII priveau sau, mai exact, nu-l priveau, purtndu-se cu el deparca nici n-ar fi existat. Nu se obisnuise niciodata cu dispretul lor tacut fata de indienii Kokati si, odata cu trecereaanilor, cu simturile nu tocite, ci, dimpotriva, ascutite odata cuvrsta, le simtea clar rautatea ori de cte ori era obligat sacoboare n oras. Era ca o forta care ncerca s-l ajunga, sa-lzdrobeasca. Mergea cu privirile n pamnt, cu asflatul prea dur subpicioare, cu simturile agresate de mirosul acru al rafinariei side casele urte din blocuri de zgura. Ajunse, n fine, n dreptul casei unde locuise cndva fiica sa. Dadu ocol si intra prinspate n bucatarie, simtind imediat c nepotul lui nca nuse trezise. Se aseza la masa si astepta. Dupa aproape o ora, Jed, cu un halat de baie aruncat peumeri, intra n bucatarie sa faca un ibric de cafea. ncremeni n loc speriat de imaginea unui om care sedea la masa, apoivazu cine era. -Bunicule? Ce faci? De cnd stai aici? Vulturul Cafeniu zmbi, vzndu-l pe Jed surprins. -De vreo ora. Am venit sa vad ce e cu tatal tau. E bine? Jed dadu din cap c da, apoi si privi bunicul banuitor. -De unde-ai aflat? -I-am vazut cnd l aduceau de la baraj, ieri. De fapt, i-am si spus sa nu intre. Jed se strmba. -Teribil, spuse el. Eu i-am spus s aib grija, Jude i-a spus s-si dea demisia, iar tu l-ai avertizat s nu intre n baraj. Grozav ce ne mai asculta pe toti, nu? Vulturul Cafeniu si masura din priviri nepotul, far patima. Atunci cnd venea sa-l vada, n sat, arata att de mult a indian, nct uneori uita de jumatatea cealalta a pustiului. Aici nsa, n casa din Borrego, Vulturul Cafeniu vedea

John Saul cealalta parte a lui Jed, partea care va ramne vesnic strainade sngele unui Kokati, partea mostenita de la tatal su. -Poate e si el la fel de ncapatnat ca tine, i spuse. Nu e asa de mult de cnd mai credeai nca despre mine ca nu sunt dect un indian batrn si ticnit. Probabil ca Frank nca mai crede la fel. Se auzi o bataie n usa din spate si, o clipa mai trziu, Jed i deschise lui Judith Sheffield. Aceasta puse o cutie cu gogosi proaspete pe masa si abia pe urma l observa pe Vulturul Cafeniu. -l... iertati-ma, se blbi ea. Credeam ca Jed e singur. Nu vreau sa va ntrerup... -Nu-i nimic, i spuse indianul. Nici Jed nu stia ca am venit. si arunca privirile spre cutia de pe masa, pe care i-o ntinse Judith. Musca dintr-o gogoasa, apoi spuse: -Povesteste-mi despre Frank. E-adevrat ca se face bine? Judith privi iute la Jed. -Nu... nu sunt sigura. Am sunat azi-dimineat la spital si n-au vrut sa-mi spuna prea multe, dar am avut impresia ca s-a ntmplat ceva n cursul noptii. Am venit sa-l iau pe Jed, sa mergem mpreuna s-l vedem. Vulturul Cafeniu se ridica n picioare. -Mergem cu totii, spuse el. E totusi tatal nepotului meu. Poate ca nu ma asculta prea mult, dar pe mine ma intereseaza ce i se ntmpla. Pe drumul spre spital Judith l privi pe Vulturul Cafeniu n oglinda retrovizoare. Avea o expresie stranie: ochii, deschisi si imobili, pareau fixati asupra unui obiect aflat la ctiva metri n fata. Se concentra asupra drumului, dar, un minut sau doua mai trziu, cnd privi din nou n oglinda, constata ca nu se schimbase nimic.

SOMNAMBULII Vulturul Cafeniu parea total detasat de ce se petrecea njurul lui, ca si cnd s-ar fi ascuns undeva n el nsusi, ntr-uncolt unde nici ea si nici nimeni altcineva nu-l putea urmari. -i e bine? sopti ea, aratnd cu capul spre bancheta din spate a Hondei unde statea Vulturul Cafeniu, privind pe fereastra fara sa vada. Jed arunca o privire n spate, apoi dadu din cap. -N-are nimic. Doar ca nu-i place orasul. Asa ca, n mintea lui, e plecat undeva, departe. Probabil n mijlocul cmpiei. Judith continua sa conduca, dar cuvintele lui Jed i rasunau nca n urechi. Le rostise att de normal, de parca n-ar fi fost nimic neobisnuit n asta. Se ntreba daca si dadea macar seama ca, pna cu cteva zile n urma, nainte de a fi mers el nsusi acolo, sa petreaca 0 noapte n kiva, lucruri ca acestea nici nu le-ar fi rostit, si cu att mai putin le-ar fi nteles. Margie Sparks, silueta corpolenta mbracata ntr-o rochie de casa roz decolorata, batu la usa lui Randy, apoi intra. Randy era ntins pe spate, cu ochii nchisi si, un moment, Margie crezu ca nca doarme. Dar cnd o auzi vorbindu-i ncet, fiul sau deschise ochii si se ridica. Margie l privi atent. Avea ochii rosii si chipul de aceeasi culoare galbuie pe care o avea ntotdeauna sotul ei dupa o noapte petrecuta cu paharul. -Esti mahmur, nu-i asa? l mpunse Margie, ducndu-se la fereastra si tragnd draperiile, lasnd n mod intentionat soarele diminetii s-i bata lui Randy n ochi. Cnd geamatul de protest la care se asteptase nu se auzi, se uita peste umar la Randy, apoi deschise fereastra, pentru a permite aerului sa intre n ncaperea mbcsita. Se ntoarse sa1 priveasca din nou, asteptndu-se sa-l gaseasca cu capul

John Saul ngropat sub perne, dar fu surprinsa sa-l vada seznd n pat, cu soarele n ochi, exact cum fusese cu o clipa mai nainte. -Ce ai? l ntreba. Nu te simti bine? Randy scutura din cap. -N-am nimic, raspunse el. Margie se ncrunta. Macar aici nu era nimic neobisnuit: indiferent ct de rau arata smbata dimineata, ntotdeauna o tinea mortis ca n-are nimic. Si ntotdeauna mintea ca nu bause, parca ea era oarba si nu-l vedea cum arata. -Ce-ai facut aseara? l ntreba. -Am fost sus pe platoul cu nca vreo ctiva pusti, mormai Randy. Margie si dadu ochii peste cap, ntelegnd. -Si presupun c-ai sa-mi spui acum ca ati stat si v-ati uitat la stele, si nimeni n-a adus nici un butoias de bere, nu? Randy nu raspunse. -Ei? insit Margie, n vocea careia se strecura acum o nota ascutita. Randy o privi n ochi. -Am stat si ne-am uitat la stele. N-a adus nimeni nici un butoias cu bere. Margie l tintui cu privirea, furioasa. -Faci bascalie? Fiindca, daca asta faci, o sa trebuiasca sa vorbesc cu taic-tu. Spune-mi, ce-ai facut aseara? Chipul lui Randy rmase impasibil. -Am avut un butoi cu bere si ne-am mbatat. -Cine? l ntreba Margie, deodata banuitoare. Oare ce prostie mai facuse de data asta?" se ntreba ea. -Cu cine-ai fost? Ascultator, Randy i recita o lista de nume. Cnd termina, Margie dadu din cap. -Asta-i, puteam s jur ca si corcitura aia de pusti al lui Arnold a fost acolo. El a adus berea? Randy clatina din cap.

SOMNAMBULII -Eu am adus-o, spuse el cu vocea lipsita de expresie. Margie casca gura surprinsa. Ce se petrecea? Fusese convinsa ca, orict l-ar fi pisat cu ntrebarile, nu va recunoaste niciodata ca el adusese berea. Apoi crezu ca ntelege. -Iar minti, nu-i asa? l ntepa iar. Randy dadu din cap ca nu si din nou Margie l privi, ncercnd sa priceapa ce se ntmpla cu el. Atunci si aminti de vaccinul antigripal pe care i-l facusera la scoala cu cteva zile nainte. si aminti vag ca citise undeva ca, uneori, n loc sa o previna, injectiile provocau boala. si puse mna pe fruntea lui Randy. I se paru fierbinte, dar s-ar fi putu sa fie din cauza mahmurelii. -Esti sigur ca nu esti bolnav? -N-am nimic, cred. Vocea i era la fel de plata. Apoi tacu, privind n gol. Margie si lasa usor capul pe-o parte. -Randy? S-a ntmplat ceva? Randy se ntoarse ncet si-si privi mama cu ochii goi. -Nu, spuse el pe acelasi ton egal. N-am nimic. Margie se ncrunta ngndurata. De cte ori nu se prefacuse Randy bolnav doar ca s-l lase sa mai stea n pat? Si-acum, desi arata doar un pic mai bine ca moartea si recunostea ca fusese la bautura pna la cine stie ce ora din noapte, sustinea totusi ca n-are nimic. -Poate-ar trebui sa te duci sa te speli pe fata, i spuse. Poate o sa-ti faca bine. Randy se dadu imediat jos si iesi din camera lipind. O clipa mai trziu, Margie auzi apa curgnd n baia de la capatul holului. i nfoie perna, apoi se ndrepta spre bucatarie. -Vii la bucatarie cnd ai terminat, auzi?! striga ea, trecnd pe lnga usa baii, fara sa se astepte la vreun raspuns si sigura ca, de ndata ce si va fi terminat treaba la baie, Randy se va ntoarce n pat.

John Saul -OK, i raspunse el. Margie se opri n loc si privi perplex la usa nchisa de la baie. Dupa numai cteva minute, Randy aparu n bucatarie. Se lasa pe un scaun si rmase asa, parca asteptnd sa fie servit. -Ce e? se rasti Margie la el. Nu poti sa-ti iei singur sucul de portocale? Porni spre frigider, stiind c Randy nu avea sa se clinteasca - lucru pe care-l nvatase de la taic-su. nsa, pna sa ajunga ea acolo, Randy deschisese deja usa si tinea n mna sticla cu suc de portocale. Margie l privi uimita, apoi i puse castronelul cu fulgi de porumb n fata, iar el se aseza la masa. Spre surprinderea ei, Randy nu facu nici un gest sa bea din sucul de portocale sau sa mannce fulgii. -Ei? l ntreba. N-ai de gnd sa bei? Randy se uita un moment la pahar, apoi l ridica si ncepu sa bea. l puse la loc pe masa numai cnd l goli. Margie se ncrunta. -Mai vrei unul? l ntreba. Randy ridica din umeri. -Nu, spuse el. Mi-e bine. -Nu s-ar zice, bombani Margie cu buzele facute punga. Se ncrunta si mai tare privind ochii lui Randy. Era ceva ciudat n ei, o privire mirata, parca ar fi fost lucruri pe care nu le ntelegea. -Cred c-ar fi mai bine sa te duci napoi n pat, spuse Margie n cele din urma. Randy se ridica tacut n picioare si se facu nevazut pe hol, ndreptndu-se spre camera lui. Un moment Margie se gndi s-l sune pe doctorul Banning, dar se razgndi. Mahmureala avea efecte ciudate asupra oamenilor. Probabil ca tot ce-i trebuia erau cteva ore de somn.

SOMNAMBULII La urma urmelor, nu avea nimic dect privirea aia ciudata. Dar parea complet apatic, lucru cu totul neobisnuit pentru el. Ei, n ziua aceea avea sa-l lase n pace. Va sta cu ochiipe el si, daca a doua zi nu se va simti mai bine, l va duce ladoctor. Frank Arnold sedea n pat scaprnd din priviri la sosirealui Judith si a lui Jed, urmati de Vulturul Cafeniu. l vazusera prin usa deschisa si Judith tocmai se pregatea s-l ntrebe ces-a ntmplat cnd, intrnd n camera, l vazu pe Otto Krugerla picioarele patului lui Frank. -Spuneti-i sa iasa de-aici! mri Frank, aratnd cu degetul spre Kruger. -Haide, haide, Frank, spuse Otto. N-am venit pn-aici sate enervez. Voiam doar sa aflu ce mai faci. -Iar eu ti-am spus, replica Frank ragusit, cu falcilenclestate att de tare, nct cuvintele i tsneau printre dintica niste sageti subtiri, ca o s-mi angajez un avocat si va daun judecata. Chestia de ieri nu e un accident. Bill Watkins stiaca acolo conducta coteste, dupa cum si tu stiai. Acum stiu ces-a ntmplat, Kruger. Vor sa-mi nchida gura si nu se dau nlaturi nici de la crima. Asa ca-i dau n judecata. Pe toti la unloc - UniChem, Compania Petroliera Borrego, Kendall, Watkins si tu. Asa vom afla si noi ce se-ntmpla. Si cine stie adauga el - poate aflam si ce s-antmplat cu Max! Kruger se nrosi la fata de furie. -Da-o dracului, Frank! Macar o dat-n viata taci din gurasi asculta si de glasul ratiunii! Crezi ca de placere am venitaici? Am venit fiindca m-a trimis Kendall. Zice ca ar fi trebuit sa fii legat cu o coarda cnd ai intrat n conducta. UniChem s-a si nvoit sa-si asume ntreaga responsabilitate aaccidentului! Ti se platesc toate cheltuielile si-ai sa capeti si o compensatie.

John Saul Privirea i se ntuneca si n voce i se strecura o nota batjocoritoare. -Daca era dupa mine, nu primeai nimic. O sa fie cuvntul tau contra cuvntului nostru. N-a fost altceva dect un accident. Asa ca ce tot bati cmpii cu complotul tau? Cred ca ai o obsesie, pentru numele lui Dumnezeu! -Obsesie, repeta Frank, ridicndu-se sa stea drept. Asculta-m bine, Kruger... ncepu el, dar fu ntrerupt de Judith. -Potoliti-v, amndoi, se rasti ea. l fixa cu privirea pe Frank, ncercnd s-l avertizeze. n cele din urma, cu greu, Frank si lasa trupul sa se relaxeze. Judith se rasuci catre Otto Kruger. -Cred ca e mai bine sa plecati, i spuse ea cu raceala. Nu stiu despre ce e vorba, dar nu vreau s-l suparati pe Frank. - ncerc doar sa-l lamuresc... ncepu Kruger, dar Judith scutura din cap. ' -Spunndu-i ca-i nebun? Va rog sa plecati. Bine? Kruger fu pe punctul de a o contrazice, apoi se ntoarse pe calcie si porni spre usa. Vocea lui Frank l opri chiar n prag. -Poti s-i spui lui Kendall sa se pregateasca, spuse el. Nu glumesc, Kruger, zau ca va dau n judecata. Kruger dadu din cap. -O sa-i spun, raspunse el cu un glas ncarcat de sarcasm. Nu cred ca o sa-i sporeasca generozitatea fata de tine, dar eu i spun. Si disparu. Ramas fara adversar, Frank tacu un moment, apoi zmbi stins. -Mi-am cam iesit din rabdari, nu? Am impresia ca mi se ntmpla cam des n ultima vreme. Judith se apleca si-l saruta. -La drept vorbind, a cam cautat-o cu lumnarea. Si ma ndoiesc ca stie prea bine ce-i aia o obsesie.

SOMNAMBULII 241 Frank o cuprinse cu bratele si o strnse lnga el, apoi ifacu semn cu capul Vulturului Cafeniu. -Am impresia c ai avut dreptate ieri, remarca el cu tristete. ti multumesc c-ai venit. l fixa pe Jed cu privirea. -Tu esti cuminte? Lui Jed i veni imediat n minte parbrizul spart al camionetei, dar dadu afirmativ din cap. -Totul e-n regula, spuse el. Ma descurc de minune. Frank se ncrunta usor. Era n ochii lui Jed ceva care-i spunea c baiatul nu-i marturiseste tot adevarul. Fu tentat sa insiste, dar se razgndi. Daca el credea ca se descurca, era de acum destul de mare ca sa stie ce face. Ofta adnc, apoi se lasa sa cada la loc pe perna. -S-ar parea c lucrurile sunt mai ncurcate dect am crezut ieri, spuse el, alegndu-si atent cuvintele. Mai bine stati jos cu totii. Arunca o privire ceasului de pe perete. -Doctorul Banning a spus ca vine la opt si jumatate. Judith simti cum i se nmoaie genunchii. - S-a ntmplat ceva azi-noapte? ntreba ea, lsndu-se sa cada pe un scaun, lnga pat. Si daca s-a ntmplat, de ce nu m-ati chemat si pe mine? Sau pe Jed? -Usurel, spuse Frank. Am avut un fel de criza, atta tot. Probabil nu-i nimic grav, dar mi-au fcut o multime de analize si... -Daca nu-i nimic grav, de ce ti-au facut analize? l ntrerupse Jed. Daca s-a ntmplat ceva, trebuiau sa ma cheme. As fi venit. Frank si privi fiul sarcastic. -Erai acasa? l ntreba. Jed l privi vinovat. - Am fost plecat un pic, recunoscu el. Dar m-am ntors pe a unsprezece.

John Saul -Si unde ai fost pna la unsprezece? l ntreba Frank, incapabil sa renunte la rolul de gardian nici de pe patul de spital. Jed fu salvat de privirile cercetatoare ale tatalui sau prin aparitia lui Bob Banning, care avea n mna un teanc gros de hrtii, rezultatele analizelor facute lui Frank n timpul noptii. Frank tacu, iar Banning ncepu sa le spuna cum credea el ca se petrecusera lucrurile. Ascultndu-l pe Otto Kruger relatndu-i discutia cu Frank Arnold, privirea lui Paul Kendall se ntuneca. Dupa ce Kruger sfrsi, Kendall i multumi sec, apoi rmase un moment batnd darabana cu degetele pe birou. si cntari prudent optiunile, constient ca exercitiul acesta mental e el nsusi o pierdere de vreme. Hotarrea fusese luata chiar n vreme ce asculta raportul lui Kruger. n cele din urma, puse mna pe telefon. Din punctul lui de vedere, cazul Frank Arnold era acum rezolvat. -Din pacate, ncheie Bob Banning, nu avem un scannerCAT aici si, pna-l transportam pe Frank pna la Santa Fe sauLas Cruces, n-o sa mai putem fi siguri. Ce e sigur nsa e ca nnoaptea trecuta, pe la miezul noptii, a suferit un fel de atac. Poate sa fi fost o hemoragie cerebrala minora, dar, daca ar fifost asa, cred ca s-ar fi vazut la radiografie. Am descoperit ousoara fractura craniana, subtire ct un fir, dar loviturile la cap pot da reactii de tot felul, unele imediate, altele ntrziate. Judith l privea pe Banning, cu chipul pamntiu. ncercase sa-l urmareasca pe cnd le citea rezultatele analizelor, dar nu-l ascultase dect pe jumatate, avnd n fata ochilorimaginea lui Frank zvrcolindu-se n agonie pe dusumea sidndu-se cu capul de perete.

SOMNAMBULII -I... iertati-ma, spuse ea n cele din urma, abia auzit. Ma tem ca nu prea nteleg. Vreti sa spuneti ca Frank a suferit o comotie? Banning ezita, apoi nclina din cap. -Vreau sa spun ca e o posibilitate. Judith si simti sngele nghetndu-i n vine. Mai nti Reba Tucker, apoi Max Moreland, iar acum Frank. -nteleg, suspina ea, apoi continua: Se va repeta? Banning si ntinse minile n laturi, neajutorat. -E greu de spus. Nu vreau sa dau nici un pronostic pna nu am mai multe date. Dar mie mi se pare ca... Se opri, caci trupul lui Frank se ncordase. -Frank? spuse el. Ti-e rau? -S-simt un miros, sopti Frank. Apoi, odata cu gustul acru care-i invada gura, l cuprinse panica. - ncepe iar, doctore Ban... Vocea l parasi si, brusc, ochii i se cascara mari si totcapul i ntepeni. -Frank! striga Judith, ridicndu-se n picioare si privindul ngrozita. Dumnezeule mare! Ce se-ntmpl cu el? ntinse instinctiv mna sa-l atinga, dar, cuprins de convulsii, Frank urla n agonie si ridica brusc bratul, lovind-o peJudith peste obraz si izbind-o de perete. n timp ce Vulturul Cafeniu se repezea la Judith si Jed siprivea uluit tatal, Banning apasa cu putere butonul de alarma, dar aparatele conectate pe corpul lui Frank sunasera deja alarma n camera de garda si usa se dadu de perete. Doi infirmierisi o asistenta intrara n ncapere si nconjurara patul. De-acum Frank, cu fata stacojie, dadea din mini salbatic, tn toate partile. Sira spinarii i se arcui grotesc si piciorul stngncepu sa-i tresara spasmodic. -Aduceti chingi! striga Banning.

John Saul Imediat, unul dintre infirmieri se repezi afara din ncapere. Glasul lui Frank crescu ntr-un strigat de durere, n carecuvintele nu se mai ntelegeau, apoi se frnse deodata, odatacu trupul care ramase moale, inert. -Tineti-l, se rasti Banning. Asistenta si unul dintre infirmieri l apucara de brate si, n acelasi moment, reaparu ce de-al doilea infirmier. Cu miscari iuti legara trupul masiv al lui Frank de pat; tocmai prindeau ultima chinga cnd ncepu o noua criza. Ochii i se holbara si limba i iesi din gura. ncepu sa se sufoce, scotnd strigate dezarticulate, nabusite, n timp ce se zbatea nebuneste n legaturile care-l tintuiau de pat. -Nu puteti face nimic s-l ajutati? gemu Judith cu chipul brazdat de lacrimi, privindu-l pe Frank neputincioasa. Dumnezeule, are sa moara! Banning i spuse ceva repede asistentei, care disparu din ncapere. Se ntoarse aproape imediat si-i ntinse doctorului o seringa. n loc sa nfiga acul n bratul lui Frank nsa, acesta ramase n asteptare, urmarindu-l. -Doamne, Dumnezeule! striga Judith. Nu vedeti prin ce trece? Pentru numele lui Dumnezeu, faceti ceva! Apoi, la fel de brusc cum ncepuse, criza lua sfrsit. Banning ezita un moment, apoi i dadu napoi asistentei seringa nefolosita. Fara sa ia seama la suspinele lui Judith, se apleca deasupra lui Frank si-i verifica pulsul si respiratia, apoi pupilele. -E inconstient, spuse. l privi pe Vulturul Cafeniu, ncadrat de Jed si Judith, dar tinndu-i n brate pe amndoi. -E mai bine daca-i scoti n sala de asteptare, i spuse cu voce blnda. Avem o groaza de facut aici. Vulturul Cafeniu si Judith facura o miscare catre usa, dar Jed ramase pe loc. l privi pe doctor drept n ochi.

SOMNAMBULII 245 -Moare? l ntreba, cu un glas ciudat de linistit. Banning ezita. -Nu stiu, raspunse n cele din urma. Ma tem nsa ca, n momentul asta, nu-ti pot spune ca nu. Vazu ca Jed facea eforturi s-si stapneasca emotia. -mi pare rau, i spuse. O sa facem tot ce ne sta n putere. Ochii lui Jed se umplura de lacrimi, care i se scursera pe obraji. Fara sa spuna un cuvnt, iesi din camera si ramase cu Judith si cu bunicul n sala de asteptare.

Cei trei stateau tacuti n sala de asteptare, fiecare prada propriilor gnduri. n mintea lui Judith se ntiparisera adnc imaginea lui Frank, trupul lui puternic contorsionat n spasme oribile. ncetncet, imaginea disparu si-l avu n fata ochilor zacnd pe perne, sleit, cu ochii nchisi, cu toata energia dintrodat pierita. Nu era drept s-l piarda pe Frank acum, cnd abia l gasise. i simti bratele cuprinznd-o, atingerea buzelor pe buzele ei si se cutremura. Erau lucruri pe care poate n-o sa le mai traiasca niciodata. Nu! Goni gndul acesta din minte. Oamenii si revin dupa comotii - se-ntmpl zilnic. Iar Frank e puternic si sanatos. O sa se faca bine. Timp de o clipa, numai una, aproape ca se convinse. Apoi si aminti de Reba Tucker si de Max Moreland. Si de vaccinuri. Se ntoarse cu gndul la ziua anterioara. i facusera lui Frank o injectie. Nu. Nu i facusera". Greg Moreland i-o facuse si tot el aranjase sa fie vaccinati toti elevii.

SOMNAMBULII Icni, apoi, pentru c si Jed si Vulturul Cafeniu se ntorsesera sa o priveasca, si acoperi gura cu palma. Greg? si repeta. Era oare cu putinta? Cu siguranta ca nu - l cunostea pe Greg de ani de zile. Sau poate ca nu. JJ cunoscuse pe vremuri, cu zece ani n urma, pe cnd era student la medicina. Dar trecusera zece ani de cnd nu-l mai vazuse. Si totusi, mintea refuza sa accepte acest gnd. Greg era doctor - un doctor interesat de soarta pacientilor sai. Cheltuise o multime de bani din buzunarul propriu pentru construirea unui centu particular de recuperare... Un centru de recuperare, unde nca mai zacea Reba Tucker, n urma comotiei. Dar Max? Imposibil ca Greg s-i fi facut ceva propriului sau unchi. Nu. Asa ceva era cu neputinta. Si totusi, gndul nu-i dadea pace. Lua o revista si ncepu sa o rasfoiasca, hotarta sa goneasca banuielile ngrozitoare. Dar nchipuirile continuau sarevina, rasucindu-i-se n jurul creierului asemenea crceilorunei plante, sugrumnd-o, pn-i veni sa urle. Dar, n clipa ncare simti ca nu mai poate, usa ce ducea spre aripa din spatese deschise si intra Bob Banning. O clipa, pna sa vada expresia de pe chipul lui, Judithsimti un val de speranta. Banning le facu semn sa ramna acolo unde erau si seaseza stnjenit pe marginea unui scaun, cu minile mpreunate si un aer grav. - Ce se-ntmpla? l auzi pe Jed ntrebnd. Ce-i cu tata? Banning scutura din cap, iar Judith ntinse mna si apucamna lui Jed. Acesta nsa, cu privirea atintita pe chipul doctorului, aproape ca nici nu observa gestul.

John Saul -Ma tem ca n-am vesti prea bune, spuse Banning. E treaz, dar e ametit si vorbeste cu mare greutate. I-am controlat reflexele si nu sunt prea bune. Si-a pierdut aproape total controlul bratului stng si nu-si poate misca deloc piciorul stng. De data asta sunt sigur. A avut un atac cerebral, si nca unul serios. De pe buzele lui Judith se desprinse un geamat slab de durere, pe care si-l reprima iute, hotarta sa nu se lase doborta. Jed, ametit de cele aflate, l privea nelinistit pe doctor. -Dar... o sa se faca bine, nu? ntreba el cu o voce n care se strecura deznadejdea. Adica, oamenii si revin dupa comotii, nu-i asa? Banning si musca buza inferioara, alegndu-si cu grija cuvintele. -Da, uneori si revin, spuse el ntr-un trziu. Iar Frank are multe atuuri. E relativ tnar si puternic ca un taur. Continua, vaznd ca att Jed, ct si Judith se agatau de paiele pe care li le ntindea: -Necazul e ca nu stiu ct de grave sunt loviturile la cap. Pna aseara pareau minore, dar acum trebuie sa va spun ca e n mare pericol. Pare sa aiba cteva cheaguri de snge pe creier. Ne gndim si la posibilitatea de a micsora presiunea pe cale chirurgicala... -O puteti face? ntreba Vulturul Cafeniu. Puteti sa-l operati? Banning ridica neputincios din umeri. -nca nu stim. ncercam s-i micsoram tensiunea, pe urma mai facem o evaluare. Dar, daca mai face o hemoragie pe masa de operatie, s-ar putea sa fie foarte grav. Judith nchise ochii o clipa, vrnd parca sa goneasca implicatiile spuselor lui si, deodata, mintea i fu invadata de

SOMNAMBULII o alta imagine, a lui Frank stnd teapan n capul oaselor, stacojiu la fata, certndu-se cu Otto Kruger. -Kruger, sopti ea. Daca n-ar fi venit... Banning ridica mna s-o opreasca. -M-am gndit si eu la asta. Si, desigur, daca as fi stiut ceare sa se-ntmple, nu i-as fi dat voie s-l vada pe Frank. Darnu e obligatoriu sa existe o legatura. Chipul lui Jed se nnegura. -Nu cred, spuse el cu vocea tremurnd de furie. Sunt convins ca de-aia a venit, fiindca stia c-o s-l nfurie pe tata... Se opri si umerii i se ncovoiara. -Acum ce mai conteaza? ntreba el sec, apoi l privi din nou pe Banning. Pot sa-l vad? Banning ezita, apoi ncuviinta din cap. -Dar sa nu te miri daca nu te recunoaste, i spuse. Si nu sta mult. Jed dadu din cap si se ridica. O fractiune de secunda paruca nu se poate tine pe picioare, apoi si reveni si intra n aripaestica. n fata camerei tatalui sau se opri, inspira adnc, apoi intra. Frank, ntins pe pat, cu un tub Levine n nas si un ntregsistem de fire legndu-i corpul de un set de monitoare portabile instalate lnga pat, parea mai mic dect atunci cnd lvazuse ultima data. Chipul i era alb ca o coca, iar bratele, inerte pe lnga el, aratau ca membrele descarnate ale unuibarbat de doua ori mai n vrsta. La intrarea lui Jed, Gloria Hernandez ridica ochii si-i zmbi ncurajator. -Frank, ai un musafir, spuse si-i facu semn lui Jed sa seapropie de pat. Jed privi n jos la chipul livid al tatalui sau si ochii i seumplura din nou de lacrimi. ncerca sa spuna ceva, dar voceanu-l asculta. Apoi observa ca Frank ncearca sa zmbeasca siauzi un bolborosit venit de pe buzele lui.

John Saul Jed se apropie, buzele lui Frank se miscau spasmodic. Reusi n cele din urma sa articuleze, cuvinte care ieseau ncet, unul cte unul. -Am... spus... ca... mi-a... sarit... o siguranta... azi-dimineat... Cuvintele lui facura o bresa n starea de tensiune a lui Jed. ntinse mna si i-o puse pe umar. - Hei, spuse el, fortndu-si glasul sa nu-i tremure, mi-au spus afara ca esti bolnav ru. Am impresia ca nu prea stiu ce vorbesc, nu? Capul lui Frank se nclina foarte putin si chiar reusi s-i faca aprobator cu ochiul lui Jed. -Bravo, sopti el abia nteles. Sa nu-i lasi niciodata sa vada ca suferi... Trase greu aer n piept, ca si cnd efortul de a articula cuvintele l-ar fi sleit complet. Jed simti un nod de panica n stomac si si strnse tatal de mna. -Lasa, tata, nu mai vorbi. Dar Frank dadu din nou din cap si buzele ncepura sa i se miste. Jed se apleca, mai aproape de el. -Ai... grija... de... Judith. Facu o grimasa de durere, apoi ncerca sa vorbeasca iar. -Ma... ucid, sopti cu glas abia auzit. Ma... Vocea i se sugruma si degetele-i strnsera mna lui Jed ca ntr-o menghina. Jed ridica speriat capul, cutnd-o din ochi pe Gloria Hernandez chiar n clipa cnd asistenta l mbrncea sa-l dea la o parte. - Alt atac, spuse ea. De data aceasta, nsa, se termina aproape imediat. Trupul lui Frank se ncorda un moment si chipul i se contorsiona ntr-o scurta grimasa de durere. Apoi, brusc, serelaxa. Trupul i se destinse si capul i cazu ntr-o parte, ngrozit, Jed si privi tatal.

SOMNAMBULII 251 -Tata? spuse el. Tata! Usa se dadu de perete si Bob Banning, urmat de un infirmier, intra grabit n ncapere. -Ce s-a ntmplat? ntreba el, cu ochii pe aparate. - Un alt atac, i spuse Gloria. N-a durat mult, dar a fost violent. -Fir-ar sa fie! blestema Banning ncet, fara s-si iaprivirea de pe monitorul care nfatisa undele cerebrale. Liniile care strabateau ecranul, una dupa alta, erau frntesi neregulate, reflectnd cu exactitate haosul din creierul luiFrank Arnold. Dar fiind tot ceea ce i se ntmpla, Banning fu fericit caFrank se cufundase adnc ntr-o stare de coma. Judith sedea n masina, ncercnd sa se adune. Tot nu stia prea bine ce sperase ca va obtine venind la The Cottonwoods. Dar, n asteptarea lui Jed, apoi auzind de cel de-altreilea atac al lui Frank, ntelese ca trebuia sa vina si sa ncerce macar sa nteleaga ce se petrecuse cu Reba Tucker. Nu ca s-ar fi asteptat sa afle prea multe, dar asa avea senzatiaca face ceva. Privi locul, dndu-si ncetul cu-ncetul seama ca se asteptase, n subconstient, sa gaseasca cu totul altceva; poate chiarceva sinistru. Aici nsa nu era nimic neobisnuit. Nu parea safie nimic altceva dect o ferma veche, un fost grajd, un michambar si nca vreo cteva cladiri mai mici, pentru oaspeti, sau cladiri auxiliare, raspndite n crngul ntins de plopicanadieni adapostit lnga peretele nordic al canionului. Eraliniste - pasarile ciripeau ncet, topaind prin ramurile copacilor; pna si prul, curgnd alene n albia lui, de-a lungulperetelui sudic, era aproape tacut; doar un bolborosit stins imarca prezenta.

John Saul Cobor din masina si se ndrepta spre cladirea principala, bucurnd-se de racoarea canionului. Cteva clipe mai trziupasea pe usa principala si, aproape imediat, o femeie pe carenu o cunostea si facu aparitia dintr-un birou din fund. Femeia o saluta amabil, dar, cnd auzi ca Judith voia sa o vada pe Reba Tucker, zmbetul i se transforma ntr-o usoara ncruntatur. -Sunteti rude? ntreba ea, masurnd-o banuitor pe Judith. - Nu. Numele meu e Judith Sheffield. Am... i-am fost eleva doamnei Tucker. N-ar fi putut spune exact de ce nu-i marturisise femeii ca tot ea preluase postul doamnei Tucker, la scoala, dar era ceva, nauntrul ei, care o ndemna sa faca dezvaluiri ct mai putine. -Stiu si eu... statu femeia la ndoiala. Doamna Tucker nu prea primea vizitatori. Nervii lui Judith, deja ntinsi dupa orele de asteptare de la spital, cedara. -E vreun motiv anume pentru care nu pot s-o vad? ntreba ea brusc. Femeia paru stnjenita. - N... nu, ncepu ea, dar Judith, simtind ca urmeaza s-si schimbe atitudinea, nu o lasa sa continue. -n cazul acesta, va rog sa-mi spuneti unde este. Femeia, ncoltita, si arunca ochii n jur, parca spernd sa apara cineva care sa o scape de sarcina de a hotar daca s-o lase sau nu pe Judith s-o vada pe pacienta. Dar, pentru ca nu aparu nimeni, ofta din greu si spuse: -E-n casuta nr.3. O luati pe alee, ocoliti casa, apoi la dreapta. Putin mai trziu, privind curioasa casuta, Judith si dadu seama ca, din atitudinea femeii, se asteptase sa gaseasca srma groasa la ferestre, sau poate chiar gratii. Dar casa nu parea sa aiba nimic iesit din comun. Era o cladire simpla, 081601

SOMNAMBULII patrata, pe schelet de lemn, cu latura nu mai mare de saptemetri, zugravita ntr-o nuanta neutra de bej, cu obloane maronchis flancnd ferestrele. ndreptndu-si spatele fara sa-sidea seama, Judith se apropie de usa si batu scurt. Usa sedeschise si o femeie ale carei trasaturi erau aproape necate nmasa de carne a chipului o privi banuitor. Purta o uniformamedicala mototolita si un ecuson n piept, care spunea ca eElsie Crampton. -Am... am venit s-o vad pe doamna Tucker, se blbiJudith nesigura, vaznd ca sora nu spune nimic. Asta e casa? Elsie Crampton ridica din umeri. - Asta e, spuse ea. Deschise usa si Judith intra. Peretii erau acoperiti cu lambriuri noduroase de pin si pe podea se ntindea un covor uzat. Lnga fereastra opusa usii se afla un pat de spital, iar lnga oalta fereastra era un scaun vechi. Pe scaun, cu privirea fixa n directia canionului, sedeagramadita silueta Rebei Tucker. n cei zece ani de cnd n-omai vazuse Judith, mbatrnise grozav, dar Judith era convinsa ca totul se ntmplase mai degraba n ultimele ctevasaptamni. -Doamna Tucker? sopti Judith. Silueta de pe scaun nu reactiona n nici un fel. Judith o privi ntrebator pe sora. -Ma aude? o ntreba. -E greu de spus, i raspunse Elsie. Doctorul spune ca da, dar eu n-as putea sa jur. Zice ca a avut un fel de atac, dar parerea mea e ca e pur si simplu senila. Judith simti cum o cuprinde furia mpotriva sorei, dar se Rtrdui sa si-o ascunda. -Ei, eu mai am si altele de facut, continua Elsie Crampton. Daca aveti nevoie de mine, soneria e acolo lnga pat, adauga ea pe un ton care lasa clar sa se nteleaga ca spera ca Judith

254 John Saul sa nu se foloseasca de sonerie. i ntoarse spatele si iesi, tragnd usa dupa ea. Judith ramase neclintita un moment, apoi se apropie de scaunul de lnga fereastra. ngenunche si-si puse blnd mna pe bratul Rebei Tucker. -Doamna Tucker? spuse din nou. Sunt eu, Judith Sheffield. Ma auziti? Ca de undeva de departe, Reba Tucker auzi vocea care-i vorbea si, printre fragmentele creierului ei, o amintire ncepu sa se miste. Era o voce din trecut, nu una din cele pe care le cunoscuse n interminabilele perioade de timp de cnd se trezise n locul acesta nspaimntator. Se concentra si reusi sa ntoarca putin capul, examinnd din priviri chipul suspendat parca n fata ei. Un chip pe care-l recunostea. Era de undeva de demult, dinainte sa moara si sa ajunga n iad. -Judy, sopti cu voce stranie si noua si pentru ea nsasi. Pe Judith o cuprinse un val de bucurie. Doamna Tucker o auzea; ba o si recunoscuse. -Am venit sa aflu ce vi s-a ntmplat, doamna Tucker, spuse ea, pronuntnd ncet si raspicat fiecare silaba. Reba si simti creierul dezintegrndu-i-se, chipul de lnga ea disparnd ncet. Se concentra mai tare, cznindu-se sa pastreze imaginea intacta si sa nteleaga vorbele pe care i le spusese Judy. -Moarta, sopti ea n cele din urma. Iadul... Inima lui Judith se strnse. Totusi, si pierduse doamna Tucker mintile? -Nu, i spuse. Nu sunteti moarta, doamna Tucker. Mintea Rebei se lupta cu cuvintele. -Vie? sopti ea. Ochii i se umplura de lacrimi si scutura din cap.

SOMNAMBULII -Traiti, doamna Tucker, insista Judith. Traiti, dar v-ati mbolnavit si v-au adus aici. ncearca sa va vindece. Creierul distrus al Rebei se lupta cu cuvintele, apoi, nca o data, Reba dadu ncet din cap. -Doare... sopti ea. Judith se ncrunta. -Doare? repeta. V-au facut ceva? Ochii Rebei se ocoperir si aproba ncet din cap. Apoi cuvintele i se strecurara de pe buze si mna i se ntinse, ncercnd sa apuce mna lui Judith. -Miroase, reusi sa spuna. Urt. Vad lucruri... Urte... Se opri o clipa, apoi mai sopti un singur cuvnt: - Doare. La vederea durerii si a suferintei ntiparite pe chipulRebei Tucker, ochii lui Judith se umplura de lacrimi. Degetele deformate de artrita se nclestara pe mna lui Judith, care o privea neputinciosa cum ncearca sa vorbeasca rar. -Noaptea, reusi sa sopteasca. Noaptea... doare. Judith o privea fara sa poata face nimic, dar o sclipire dinadncul ochilor ei i spunea ca, orice s-ar fi ntmplat cu RebaTucker, femeia cu siguranta ca nu era senila. Parea cancearca sa comunice, s-i spuna lui Judith ce se petrecuse, dar ca ncercarea era peste puterile ei. Cautnd cu disperareceva care sa o ajute sa priceapa, Judith privi n jur. Agatata de picioarele patului, se afla foaia de observatie. Desprinzndu-si usor mna din strnsoarea Rebei, Judithse repezi la pat si desprinse foaia de observatie. O parcurserapid, ncercnd sa patrunda sensul abscons al cuvintelor sifrazelor scrise cu caligrafia imposibila, tipica doctorilor. Dadu repede paginile si ochii i cazura pe datele cele mairecente. O mna neglijenta -pe care Judith o identifica imediat ca fiind a lui Elsie Crampton -scrisese un singur

John Saul cuvnt: Atac". Alaturi era si ora: douasprezece si unsfert noaptea. Judith strnse din buze si puse foaia la locul ei, apoi sentoarse si ngenunche din nou lnga Reba Tucker. -Azi-noapte ati avut un atac, doamna Tucker. Puteti sa-mi spuneti ceva despre el? Indiferent ce. Dar privirile mpaienjenite ale Rebei Tucker erau din nou atintite afara, pe fereastra. Judith i mai vorbi o data, apoi i mngie cu blndete mna. Nu observa nici o reactie din partea batrnei. Judith mai rmase lnga scaunul ei timp de cteva minute, ntrebndu-se daca poate face ceva, orict de putin, pentru Reba Tucker. Stia nsa ca nu poate face nimic. Daca n-ar fi fost luminita aceea stranie, disperata, din ochii ei si faptul ca rostise un nume pe care Judith nu-l mai folosise de aproape zece ani, ar fi fost tentata sa fie de acord cu Elsie Crampton ca Reba Tucker se senilizase. Dar licarul de inteligenta pe care-l vazuse i daduse de nteles ca Reba se straduise sa-i spuna ct mai multe, sau macar ct mai mult din ce ntelegea ea, din tot ce i se ntmplase. Iar mesajul era ca, pe ct se pricepea Judith, creierul i fusese distrus. Se ntoarse, se ndrepta spre usa si iesi. O gasi pe Elsie Crampton n picioare lnga un plop, la numai ctiva metri departare, fumnd o tigara. Judith se apropie de ea, hotarta. -I-am vazut foaia de observatie. Sper... sper ca nu va suparati. Elsie ridica din umeri. -Eu nu ma supar. Si cred ca n-are cine stie ce secrete, dac-o lasa asa, atrnata acolo. Judith dadu din cap. - M-ntrebam ce i s-a ntmplat azi-noapte. Vad ca a avut un fel de atac, sau ceva asemanator.

SOMNAMBULII Elsie mai trase un fum din tigara, apoi o arunca si o strivicu vrful pantofului. -A-nceput sa tipe, spuse ea cu o expresie de nemultumire pe fata. A adormit imediat dupa cina - nu c-ar fi mncat cine stie ce - si pe urma, la miezul noptii, a nceput sa tipe ca apucata. Nu stiu exact ce i s-a-ntmplat. Pn-am ajuns eu acolo, se terminase. Judith o privi pe femeie, nevenindu-i sa creada. -Adica e singura acolo noaptea? ntreba ea. Cum pot sa-i faca una ca asta? E complet neajutorata! Elsie ridica din umeri. -Nu ma-ntreba pe mine. Nu eu hotarasc aici. Eu doar fac ce mi se spune. Dar ochii i fugira o clipa spre cladirea principala si cobor vocea. -Parerea mea e ca nimanui pe-aici nu-i pasa prea mult daca pacientii traiesc sau mor. Sigur - adauga ea - asta se-ntmpl mai peste tot, nu? Atta vreme ct banii curg, nimeni nu da prea multa atentie, spuse, dnd din cap. Urt fel de a-ti petrece ultimii ani, nu? O privi pe Judith. -A zis ceva? Doamna Tucker vreau sa zic. Judith ezita putin, apoi raspunse: -Nu. Nici nu stiu daca a fost constienta de prezenta mea. Elsie Crampton aproba din cap. -Da, asa e. N-a mai ramas nimic din ea. Judith dadu din cap absenta, cu gndul deja n alta parte. -Atacul asta. Pe foaie scrie ca a avut loc la douasprezece si un sfert. Elsie dadu din umeri. -Pai cam atunci am ajuns eu, cred. De fapt, cred c-a apuato cam pe la miezul noptii. Judith simti un fior rece pe sira spinarii.

John Saul Gina Alvarez statea n fata casei familie Sparks, ncercnd sa nu-si piarda cumpatul. De ce mi l-as pierde? sentreba. La urma urmelor, Randy a spart parbrizul. De ce saplateasca Jed? Mai ales dupa cte s-au ntmplat azi-dimineata." l sunase pe Jed mai devreme si, vaznd ca nu raspunde, sunase la spital. Dupa ce Gloria Hernandez i povestise ce i se ntmplasetatalui lui Jed, Gina i spusese asistentei sa nul mai cheme latelefon. -O sa vin si eu mai trziu, spusese ea. Mai am putina treaba. n cele din urma, adunndu-si tot curajul pe care-l avea, se apropie de usa de la intrare si apasa pe butonul soneriei. Dupa cteva secunde, doamna Sparks crapa usa, privi banuitor afara, apoi deschise larg. - Mai, mai! Ia te uita cine-a venit! Intra. Zmbetul i mai disparu cnd Gina ntreba de Randy. -Mda, spuse ea, facnd semn cu capul spre camera lui. E-n pat, doarme. Miji ochii usor. -N-ai fost cu el aseara pe platou, asa-i? Gina ezita, apoi nclina capul. - Hm, pufni Margie. Te credeam altfel. -Vreau... trebuie sa vorbesc cu Randy, spuse Gina. Margie Sparks dadu din umeri a nepasare. -Treaba ta. Dar te previn ca se poarta ciudat n dimineataasta. Nu-l compatimesc - numai ideea ca un pustan desaisprezece ani se scoala dimineata mahmur! Ce mai, cum esacul, si peticul. Exact la miezul noptii trecute Frank avusese primul atac.

SOMNAMBULII Margie intra n bucatarie, iar Gina o porni pe coridor pnadadu de o usa nchisa, a camerei lui Randy, banui ea. Batu, dar, neprimind nici un raspuns, ncerca usa. Nu era ncuiata deschise putin si privi inauntru, unde l vazu pe Randyins pe pat, cu ochii deschisi, atintiti n tavan. - Randy? spuse ea. El si rasuci capul si privi catre ea fara s-o vada. - Eu sunt, spuse Gina. Intra n camera si, n sfrsit, Randy se ridica n capulaselor. -Mama ta mi-a spus ca ti-e rau. Randy ridica din umeri. - N-am nimic, spuse el. Gina l privi piezis. Totusi, ceva nu era n regula cuRandy astazi. Avea niste ochi stranii, goi, iar gura si pierdusembetul smecheresc, obisnuit. -Ba ar trebui sa ai ceva. Dupa cum te-ai purtat aseara. Randy nu raspunse. Ramase asezat n pat, zgindu-se a ea. - Ai spart parbrizul camionetei domnului Arnold, spuse Gina. Sau nici nu-ti amintesti? Randy dadu din cap. - mi amintesc. Vocea lui plata o scoase pna la urma din sarite. -Ei? Si ce-ai de gnd sa faci acum? l ntreba. Pe fata lui nu se citea dect uimirea. -Ce-ar trebui sa fac? Gina l privi furioasa. Ce era cu el? -Pai, ai putea macar sa i-l platesti! exclama ea. De ce sa-l lateasca Jed? Nu ti-a facut nimic. - Bine, spuse Randy. Gina l privi, socata. Nu si-ar fi nchipuit ca nici macar-are s-o contrazica. Se uita la el, banuitoare.

John Saul -Costa doua sute cincizeci de dolari, spuse ea. Am sunatla reprezentanta Ford din Las Cruces azidimineata. Se asteptase sa-i rda n nas, dar el sari din pat, gol pusca, si se duse la scrinul de lnga perete, sub fereastra. Prea uluitaca sa mai scoata un cuvnt, Gina se multumi s-l priveasca. Randy trase sertarul de jos complet afara, baga mna nauntrusi scoase un plic lipit cu scotch de peretele scrinului. ldeschise, numara 250 de dolari, apoi puse la loc si plicul sisertarul. i dadu Ginei banii si se urca la loc n pat. Stupefiata, Gina privea cu gura cascata de la banii dinpalma la Randy. -D... de unde ai astia? l ntreba. Randy ridica din umeri. -O parte i-am furat. Restul i-am facut vnznd droguri lascoala. Gina si simti genunchii tremurnd. Toata povestea astaera o aiureala. Se asteptase ca el s-i rda n fata, sau sa refuzepur si simplu sa plateasca parbrizul. Crezuse ca va trebui saduca munca de lamurire, poate chiar s-l ameninte ca-i spunemamei lui totul. Dar nu se asteptase la una ca asta. Si iata-l pe Randy, ntins n pat, ca si cnd nu s-ar fintmplat nimic. -A... asculta, se blbi ea. Trebuie sa plec, OK? Randy nu spuse nimic. Nu era sigura nici macar ca oauzise. Privea din nou n gol, cu expresia aceea vaga, ciudatan ochi. Bagnd banii n buzunar, iesi grabita din casa familiei Sparks, fara sa se mai opreasca macar sa-i spuna larevedere mamei lui Randy. Douazeci de minute mai trziu se afla n fata spitalului, dorindu-si sa fi existat o cale de a evita sa intre. Detesta spitalele, detesta mirosul lor si ntreaga lor atmosferabolnavicioasa. si amintea nca foarte bine ca, atunci cnd

SOMNAMBULII avea numai cinci ani, mama ei o adusese aici s-si viziteze bunica. Abia o recunoscuse pe batrna ntinsa n pat, cu ochii ochii aceia care licarisera ntotdeauna plini de veselie la vederea Ginei - acum opaci si lipsiti de viata. Bunica i ntinseseGinei o mna si, desi nu voise s-o ia, o facuse, obligata demama ei; atinsese usor carnea umeda si lipicioasa, careia idaduse repede drumul, ducndusi minile la spate. Din ziuaaceea, ori de cte ori trebuia sa vina la spital, si amintea de" unica muribunda si simtea atingerea rece si straina. Dar trebuia s-l gaseasca pe Jed. Inspira adnc ca s-si stapneascanelinistile, mpinse usa si intra n sala de asteptare. Jed, lungit pe o canapea, privind n gol, nici nu o observapna nu se aseza lnga el si-l lua de mna. -Ce e? sopti Gina, sigura ca stie ce e. Nu cumva tatal ;tau a... Nu fu n stare sa termine propozitia si o lasa n suspensie. Jed si musca buzele, apoi clatina din cap. -N-a murit, spuse el, ragusit. Apoi o privi n ochi. -Dar e ca si cnd ar fi murit. E... e n coma. Ochii i se umplura de lacrimi. -Nu mai face altceva, dect zace, Gina. Nu se misca si, daca-l atingi, nu reactioneaza n nici un fel. Gina l strnse de mna, nestiind ce sa spuna. Statura n tacere cteva minute, apoi Jed se ntoarse sa o priveasca. - Of, Doamne, spuse el, promisesem ca trec pe la tine azidimineat, nu? - Nu-i nimic, i spuse Gina. Apoi se apuca s-i povesteasca cum fusese acasa laandy. -A fost tare ciudat, sfrsi ea dupa vreun sfert de ceas. facut exact cum i-am spus si, cnd s-a dat jos din pat, parca 'ci nu si-a dat seama ca e gol-golut.

Rita Moreland era la etaj, n camera pe care o mpitisecu Max, ducnd cu greu la capat dureroasa sarcina de a sortalucrurile care-i apartinusera. Prin ferestrele deschise pentru aprimi adierea dupamiezii auzi scrsnetul de cauciucuri pepietrisul aleii si fu bucuroasa de prilejul care i se oferea de aface o pauza. Ajunse n capul scarilor exact cnd Judith deschidea usasi intra n hol. -Ai venit, spuse Rita, ncepnd sa coboare. Dar se opri, vaznd chipul livid al lui Judith. S-a ntmplat ceva cu Frank, nu-i asa? respira ea adnc. A murit? Judith nchise usa n urma ei, se rezema de ea pret de cteva secunde, ncercnd sa se adune nainte de a deschide gura. Cum putea s-i spuna Ritei ce gndea? n fine, clatina din cap. -Nu, spuse. N-a murit. Dar a avut o serie de... Privirile i se ntlnira cu ale Ritei. - A avut o serie de atacuri, Rita. Rita ncremeni pe scari si pali, dar si reveni iute. Cobortreptele si o lua pe Judith de brat. -Dupa cum arati, ti-ar prinde bine un pahar.

John Saul O duse n sufragerie, o aseza pe un scaun, se duse la bar, de unde scoase o sticla cu ultimele resturi din whisky-ulpreferat al lui Max. Turna cte doua degete n doua pahare si-idadu unul lui Judith. -Bea, spuse. Si spune-mi ce se-ntmpl. O fixa pe Judith cu o privire limpede, fara urma de teama. Judith dadu din cap, simtindu-si corpul relaxndu-se ncontact cu stapnirea de sine a batrnei. Duse paharul la buze. Whisky-ul i arse gtlejul, dar, cnd i ajunse n stomac, seraspndi ca o caldura binefacatoare prin tot trupul, gonindfrigul nghetat care pusese gheara pe ea pe drumul de la TheCottonwoods napoi. ncetul cu-ncetul, se porni s-i spunaRitei tot ce se ntmplase, tot ce gndea. Singurul detaliu pe care l omise era numitorul comun. Greg Moreland si injectiile lui. -Stiu ca pare o aiureala, spuse ea, ncheind. Stiu ca parla fel de scrntit pe ct spune lumea despre Frank ca e. Multa vreme Rita nu spuse nimic. Se rezema de spatarulscaunului, lasnd-o pe Judith sa-si examineze paharul, pecare-l rotea cnd ntr-o parte, cnd n cealalta. n cele dinurma, ca si cum ar fi ajuns la o concluzie, reveni si-o privi peJudith din nou. -Nu toti credem ca Frank e scrntit, spuse ea. Eu, una, nu cred. Dar mai e ceva ce nu mi-ai spus, Judith. Judith o privi alarmata. -N-ai spus nimic despre nepotul meu. Judith inspira scurt. - N-am... -Ai vrut sa ma cruti, spuse Rita sacadat. Se ridica n picioare si ncepu sa se plimbe prin camera. -Ma tot surprind ntrebndu-m care e vrsta la care cei din jur hotarasc sa nceapa sa te crute.

SOMNAMBULII Pufni dispretuitor si-si flutura degetele minii stngi prinaer, ca si cnd ar fi gonit o insecta. -Sigur, n-are nici o importanta. Ce conteaza e ca tu esti convinsa ca Greg are un amestec n povestea asta, nu-i asa? La urma urmelor el a fost cel care i-a tratat si pe Reba si pe Max. De asemenea, el era de garda ieri, cnd Frank a avut accidentul, si stiu bine ca Greg e cel care a ordonat inocularile la scoala. Judith tacu, stiind ca nu era nevoie de nici un raspuns. Rita se ntoarse cu spatele si se apropie de o fereastra, lnga care ramase o vreme. n sfrsit, se ntoarse. -Stii, ntotdeauna l-am considerat pe nepotul meu putin anormal. Judith se ncrunta. -E adevarul adevarat, continua Rita. Cnd era mai mic, era de un snobism insuportabil. A, da, era destept si aratos, si avea cu ce se mndri, dar nu era numai asta. Avea o aroganta a lui, ca si cnd ceilalti ar fi existat numai si numai pentru a-l servi pe el. Zmbi ironic. -Cnd era mai mic, avea impresia ca si eu si Max suntem niste prosti. n fiecare an, dupa ce a murit fratele lui Max, iar Greg a nceput sa-si petreaca o luna sau doua n fiecare vara cu noi, ncerca sa ne convinga sa ne mutam. Zicea ca ar trebui sa stam la New York, unde era si maic-sa, si sa avem o casa mare, cu servitori. Oamenilor de pe-aici nu le spunea dect toprlani. Judith se ncrunta mai tare. -Dar pareai att de mndra de el. Rita inspira adnc. -Da, eram mndra. nca de cnd s-a ntors n ultima vara, dupa ce s-a prapadit si biata Mildred. Acela a fost anul n care a ramas Ia noi. Dar se schimbase att de mult. Mi-a strnit

John Saul banuielile, credeam ca are un motiv ascuns. Cinstit vorbind, ntotdeauna l-am suspectat ca vrea sa se asigure ca eu si Max n-aveam sa-l uitam cnd ne scriem testamentele. II ultimii cinci ani m-am convins ca greseam. O privi pe Judith drept n ochi. - Dar poate ca nu gresisem, spuse ea cu o voce care, pentru prima data de cnd ncepuse sa vorbeasca, i tremura. Poate ca Greg nu s-a schimbat niciodata. Tacu; ar fi vrut sa nu trebuiasca sa continue, dar stia ca n-are ncotro. Continua cu voce abia auzita. -E ceva n legatura cu Greg ce n-am spus nimanui pna acum. Cnd era copil a... strangulat o data un catel, numai ca sa vada ct i trebuie ca sa moara si daca poate s-l mai nvie. -Dumnezeule bun, sopti Judith. Timp de cteva minute, cele doua femei statura pur si simplu privindu-se pna cnd se auzi o masina pe alee. O clipa mai trziu se deschise usa de la intrare. -Matusa Rita? striga Greg Moreland. Rita i arunca lui Judith o privire de avertisment. -Aici, dragul meu, striga la rndul ei. Sunt cu Judith, bem un paharel. Greg Moreland aparu n parg, cu o expresie grava pe chip. -Am vorbit cu Bob Banning dupa-amiaz, spuse el. Nu stii ct de rau mi pare de Frank. Judith l privi, ncercnd sa detecteze o urma, ct de mica, pe fata lui, care sa dea impresia ca minte. Dar n-o gasi. Ochii i erau mari si sinceri, zmbetul blnd. Se nsela - cu siguranta ca se nsela. Si-atunci si aminti cuvintele rostite de Rita, cu cteva clipe nainte: A strangulat o data un catel, ca sa vada ct i trebuie ca sa moara."

SOMNAMBULII Se ridica n picioare tremurnd si reusi sa zmbeascafortat. -Multumesc, spuse si puse paharul pe masuta. Iertati-ma, am cteva telefoane de dat. Si, fara sa astepte vreun raspuns din partea Ritei sau a luiGreg, iesi n graba din ncapere. I se paru ca simte n spate privirea lui Greg, urmrind-osuspicios. Sau era doar imaginatia ei? La ora zece, conform obiceiului vechi de mai bine de douazeci de ani, Rita Moreland ncepu sa se pregateasca deculcare. Umbla ncet prin casa, ncuind usile si ferestrele, facnd gesturile pe care Max le facuse pna n ziua mortii, n mod straniu, Rita gasea ritualul acesta linistitor. Aveaimpresia ca Max se plimba cu ea prin casa, dndu-i instructiuni tacute. Verifica usile de la veranda de doua ori, i se paru ca-laude spunnd pe cnd intra n sufragerie. Broasca aia n-afunctionat niciodata ca lumea." Rasuci cheia n broasca si trase de usi, supunndu-se ntacere instructiunilor la fel de tacute ale lui Max. Satisfacuta, trecu n biblioteca. Aici prezenta lui Max era mai puternica. Biroul eraacoperit cu hrtii - nici chiar ieri, lucrnd ea nsasi la birou, iu deranjase lucrurile lui Max. Pe masa de lnga fotoliul luipreferat statea, cu fata n jos, o carte deschisa. Rita se opri unmoment, atinse volumul, apoi l ridica brusc, l nchise si-lpuse la loc pe rafturile din lemn de nuc care captuseau peretii. Se duse la ferestre, le verifica si trase draperiile grele dedamasc. Ajunsa la usa se opri o clipa si privi n urma, nainte de a stinge lumina.

John Saul Un val de neliniste o coplesi si, o secunda, crezu ca o sa izbucneasca n plns. Rasuci hotart ntrerupatorul, cufundnd ncaperea n ntuneric, si nchise usa n urma ei. n fine, urca la etaj, unde trecu din camera n camera, deschiznd ferestrele si lasnd aerul racoros al serii sa intre. Ajunsa n dormitorul mare ncepu sa mpatureasca hainele - hainele lui Max - ramase ntinse pe pat si sa le puna n cutiile aduse ieri de Greg. Greg. Amintindu-si conversatia pe care o avusese cu el dupa ce Judith iesise, o trecu un fior rece. Se straduise sa-si ascunda sentimentele, dar era aproape sigura ca el simtise ca ceva nu e n regula. Si totusi, nu se spusese nimic clar. Facusera conversatie de salon o vreme, iar ea l asigurase ca se simte bine. Nu, nu era singura. Nu, nu se mai gndise la vnzarea casei. Da, auzise despre Frank Arnold, i spusese Judith. n timp ce vorbeau despre Frank, i cercetase chipul ncautarea unui semn ct de mic ca ngrijorarea lui n-ar fi fostreala. Dar, chiar cnd el i spuse la revedere, l pomenise dinnou pe Frank. -Ce pacat, zisese el cu glasul ncarcat de o grija careRitei i suna sincer, sigur ca uneori poate fi enervant, darnimanui n-ar trebui sa i se ntmple ce i s-a ntmplat lui azi. Rita l privise drept n ochi n timp ce vorbea, dar nu vazunimic. Dupa plecarea lui, urcase sa vorbeasca din nou cuJudith. -Nu stiu ce sa spun, suspinase ea, asezndu-se pe marginea patului lui Judith, poate ca ne nselam. -Nu ne nselam, insistase Judith. L-am sunat pe prietenulmeu din Los Alamos. Nu are nca un raspuns, dar mi-apromis ca mai ncearca.

SOMNAMBULII Se uita la ceas, apoi din nou la Rita. -Asculta, i-am promis lui Jed ca ma duc sa-l iau de laspital si ca iesim sa mncam n oras. Nu vrei sa vii cu mine? Cred ca n-ar trebui sa stai singura aici. Rita o opri. -Nu fi caraghioasa. Nu i-am spus lui Greg nici un cuvnt. Si am nevoie de timp sa ma gndesc putin la toate. E... ce mai, e incredibil. Dar tu du-te, draga mea. Nu te ngriji de mine. si facuse ceva de mncare, dar nu putuse sa mannce, ncercase sa lucreze la un goblen, dar nici aceasta activitate, draga ei, nu reusi s-o linisteasca. Sfrsise prin a-si petrece cea mai mare parte a serii n fata caminului n care nu aprinsese focul, gndindu-se la Greg si la experienta lui cu catelul. Si, dintrodat avu certitudinea c stie ce facea Greg acum. Facea o noua experienta. Numai ca, de data asta, nu cu viata unui catel. De data asta cu vieti omenesti. Mine va trebui sa gaseasca o cale de a-l opri. Obosita, sfrsi de pus n cutii lucrurile de pe pat, se dezbraca si-si puse un halat. Se aseza n fata masutei de toaleta, si scoase agrafele din par, apoi ncepu sa-l perie de o suta de ori, asa cum facuse n fiecare seara nca de cnd avea zece ani. De obicei acest ritual al periatului o relaxa, o ajuta sa uite de grijile zilnice, dar asta-sear el nu avea efectul obisnuit si, chiar si dupa ce termina, continua sa fie agitata. Nelinistita, se duse la fereastra si privi afara, n noapte. Luna era sus si peste platou dansa o lumina argintie. Vedea liliecii sagetnd ntunericul si auzi strigatul usor al unei bufnite care plutea pe aripile brizei, n cautare de soareci.

John Saul Tocmai voia sa se ntoarca, dar i se paru ca vede o miscaren umbra de-afara; privi din nou, fara sa mai vada nimic. nfine, se ntoarse si se baga n pat. O vreme citi, dar discutia cu Greg i revenea n minte sifu nevoita sa reia de multe ori aceleasi pagini, citind cuvintefara nici un nteles pentru ea. n cele din urma adormi. Nu stia ct era ceasul cnd se trezi, dar simti imediat ca ceva nu e n regula. Aerul din ncapere era greu si ncarcat cu un miros acrude fum. Se trezi de-a binelea - si-l auzi. Un prit ca al unei hrtii sifonate. Alerga la fereastra si privi afara, asteptndu-se oarecumsa vada tufele desertului arznd. Dar lumina galbena, stralucitoare, care umplea curtea, nuvenea din desertul de dincolo de marginile proprietatii. Veneadin casa. Rita trnti instinctiv fereastra si nsfaca halatul de la picioarele patului, vrndu-si minile pe mneci n timp cealerga la usa dormitorului. Holul era plin de fum, care navali n camera cnddeschise usa, umplndu-i narile si sufocnd-o. Trnti usa si serepezi iar la fereastra. Nu putea cobora. Daca sarea, avea sa-si rupa picioarele, sau poate chiar sira spinarii. si facu repede socotelile. Daca-si umplea plamnii cu aer, putea ajunge pna jos si iesi prin fata nainte de a avea nevoie din nou de aer. Si daca se mpiedica si cadea pe scari? Goni gndul acesta.

SOMNAMBULII Se ntoarse iar catre usa si-si facu curaj, inspirnd adnc de trei ori, ultima data pastrnd aerul n plamni. Dadu usa de perete si o lua la fuga catre scara, aflata la mai bine de sapte metri departare. Zgomotul focului se auzea din ce n ce mai tare si aproape ca o facu sa se ntoarca, noroc ca ajunsese n capul scarilor. Peretii salonului erau n flacari, lambriurile de lemn sculptate priau si se curbau la atingerea limbilor de foc. Era prea trziu sa se mai ntoarca. si strnse halatul pe lnga ea si se repezi n jos pe scarile de marmura. Ajunse n salon. Usa de la intrare era la numai ctiva metri distanta. Alerga la ea si apasa pe clanta; plamnii dadura drumul aerului n asteptarea celui proaspat, de pe partea cealalta a usii. Dar usa refuza sa se deschida. Degetele Ritei bjbiau la mecanismul pe care se chinuiau sa-l deschida. Plamnii i explodara si fumul intrat n gtlej o sufoca. Tusind, rasuci cheia si trase cu putere de usa. Usa ceda putin, apoi se ntepeni din nou. Lantul! Panica o coplesi si, n ncercarea de a respira, fumul i arse plamnii si si simti picioarele cednd sub ea. Se arunca asupra usii, ncercnd sa ajunga la lant, dar era prea trziu. Picioarele o lasara si aluneca pe podea, ametita de fumul din ncapere. Fumul o nconjura, vrnd parca sa o ia n brate, cu flacari care i murmurau n urechi, chematoare. Umplndu-si nca o data plamnii cu aerul amar, ntepator, se lasa prada bratelor mbietoare, se lasa prada focului. Intrnd n ntunericul care o cuprindea, i se paru c-l vede pe Max venind spre ea, cu mna ntinsa.

272 John Saul Asa au gasit-o cnd focul fu, n cele din urma, stins: cumna ntinsa ca si cum ar fi cerut ajutor. Au crezut ca ncerca sa ajunga la usa, sa scape de flacari. Adevarul era ca, desi nimeni nu avea s-o afle vreodata, n acele ultime secunde fugare ale vietii ei, nu la usa ncercasesa ajunga. ncercase sa ajunga la Max, pe care-l gasise n sfrsit. 9143

Peste Borrego se lasa noaptea. De undeva, de deasupraorasului, de pe buza canionului se auzea zumzetul nfundat alunei masinarii bine unse. ncet-ncet, gigantica antena se trezea la viata. Era miezul noptii. Gina Alvarez statea ntinsa n pat, cu ochii nchisi si cu ocarte sprjinita pe genunchi. Adormise devreme, dar o trezisera sirenele masinilor de pompieri gonind prin fata caseiunde locuia mpreuna cu mama si sora sa mai mica. Se sculase si se repezise la fereastra. La nceput nu vazuse nimic, dar ceva mai trziu o geana portocalie izbucnise lngaperetele canionului. i trecuse prin cap sa iasa si sa vada maibine, dar se razgndise si se ntorsese n pat. Era nsa de-acumperfect treaza, astfel nct se hotarse sa mai citeasca cevapentru ora de literatura americana. Avea Ucigasul de cerbi si, desi povestea era destul de interesanta, stilul i se parea demodat si si simtea pleoapele ngreunndu-i-se. Nu dormea cu-adevarat, dar nici treaza nu mai era. Era n starea aceea de mijloc, oarecum constienta de ce se ntmplan jur, dar deja nconjurata de imaginile din visele viitoare, iesite din adncurile subconstientului precum fiinte ale noptiidin vizuinile lor.

John Saul Cu coada ochiului vedea o raza de lumina si o secunda se ntreba daca se facuse deja dimineata. Stia ca nu se poate veioza era nca aprinsa si simtea apasarea cartii pe picioare. Cocheta cu ideea de a pune cartea pe noptiera si a stinge lumina, dar stia ca miscarea nsasi avea s-i goneasca somnul care aproape o cuprinsese. Si va ramne n ntuneric, treaza, mintea va ncepe sa-i lucreze si se va gndi la orarul de mine, la o eventuala lucrare la istorie, sau se va gndi cum l-ar putea ajuta pe Jed. Se trezi brusc, fara sa vrea. Ofta, lua cartea, privi paginile fara sa le vada, apoi o nchise si o puse deoparte. Stinse lumina, se ntoarse pe-o parte si ncerca sa adoarma repede. Secundele se scurgeau, una cte una. Un miros. Adulmeca aerul ncruntndu-se, apoi se ridica. Era unmiros oribil, ca de cauciuc ars sau de gunoi n putrefactie. Se ncrunta mai tare si trase aer adnc pe nari, dar mirosul parea sa fi disparut. Ezita un moment, apoi se culca la loc. Se concentra s-si relaxeze muschii unul cte unul, ncepndcu degetele de la picioare, apoi din ce n ce mai sus, spremuschii torsului, de-a lungul bratelor pna la degetele de lamini. De obicei, cnd termina exercitiul, dormea dusa. Dupa cteva minute ajunsese aproape la sfrsit. Se simtea aproape complet relaxata, de parca ar fi plutit. Degetelemoi ale somnului i mngiau cugetul si porni sa le iasa nntmpinare. Visele ncepeau sa se nasca, imagini fara forma, vrtejuricolorate care ieseau din ntuneric si-i dansau naintea ochilor. Si, n timp ce le urmarea, ncepura sa capete forme; care nsadipareau chiar n clipa n care credea ca le recunoaste. Si din nou, fara nici un avertisment, ntregul corp i fucuprins de un spasm si toti muschii i se contractara la unison.

SOMNAMBULII Si din nou se trezi. Acum stia ce i se ntmpla. Spasmele reveneau la interale diferite, tocmai cnd statea sa adoarma. Se repezeauupra ei, lund-o prin surprindere, exact cnd si gaseaozitia cea mai comoda, cnd nu-i era nici cald, nici frig. Trma apoi o alta jumatate de ora de trezire si era nevoita sa-side la capat complicatul program de relaxare. De data asta nsa, lucrurile erau diferite. De data asta, dupa ce trecu spasmul, se simti relaxata. Setinse lenes n pat si casca. Nu avea nici un chef sa aprinda din nou lumina si sa maiiteasca, dar nici nu o mai irita gndul ca va trebui sa piarda o jumatate de ora nefacnd altceva dect sa ncerce adoarma. Si, ntr-un minut, adormi adnc, fara vise. Jeff Hankins se rasuci de pe-o parte pe alta, trase un icior paturii si se trezi brusc. Visul fusese agitat. Era pe terenul de fotbal, unde tocmai prinsese o pasa n atatea lui. Cu mingea strnsa n brate, o lua la goana, si auzea toti prietenii strignd din tribune, n timp ce trabtea terenul. Si-atunci, cu coada ochiului, si vazuse unul din adversari propiindu-se din stnga. l fentase, apoi i taiase calea, tindu-i degetele cum i ating glezna, ntr-o ncercare placaj. Terenul n fata era gol, vedea linia de tinta la numai douaci de metri. Multimea parca nnebunise, fanfara ncepuse deja cteva orduri, sustinndu-i cursa spre capatul terenului. Zece metri, apoi numai cinci, n clipa aceea aparura, ca din pamnt.

276 John Saul Erau trei. nalti, toti mai nalti dect el, veneau n forta, ncerca sa se ntoarca, dar din spate veneau alti doi, si maisolizi dect primii trei, blocndu-i calea. l izbira. Lua n plin socul masei lor combinate si si simti plamniistriviti, goliti de aer. Se trezi tresarind si se ridica n sezut. Trase o gura marede aer, ncercnd sa-si recapete suflarea. Apoi vazu unde e sintelese ca nu fusese dect un vis. Dumnezeule! Si nici macar nu mai era n echipa de fotbal. Ba chiar interesul lui fata de acest sport nu mai mergeamai departe de faptul ca-si cumpara o jumatate de duzina desticle cu bere si se mbata mpreuna cu prietenii sub o peluza, n timpul cte unui meci. Dupa care se ntorceau n oras sifaceau un pic de scandal, pna se plictiseau sau pn-i trimitea politia acasa. Se simtea ca si cum ar fi jucat de-adevratelea. Avea totulnca limpede n minte, ba l durea chiar si capul, parc-ar fifost lovit n realitate. Se-ntinse din nou si respiratia i reveni ncet la normal. Segndea la visul n care i se paruse ca aude pna si strigatelemultimii. Nici o sansa. Nu fusese niciodata prea grozav la sporturilede echipa; ntotdeauna le considerase stupide. Hotarse ncade mult ca, daca un lucru nu poti s-l faci de unul singur, atunci probabil ca nici nu merita facut. Acum nsa, amintindu-si din nou visul si imaginndu-sicum trebuie sa fie sa auzi multimea aclamndute, se ntreba daca nu cumva se nselase. Chicoti ncet, gndindu-se ce-ar spune prietenii lui daca a doua zi, dupa scoala, n loc sa mearga cu ei la A & W, s-arduce pe terenul de fotbal. Si-si spuse ca poate o s-o faca.

SOMNAMBULII 277 Cteva minute mai trziu, pe jumatate cu speranta cavisul va reveni si ca va putea juca din nou, Jeff adormi la loc. Susan Paynter se ridica n picioare si se ntinse. Fusese onoapte linistita. Spitalul era aproape gol si mai toti pacientiidormeau, cu exceptia doamnei Bosworth, care statea n pat sise uita la ecranul televizorului de pe perete. DoamnaBosworth nu dormea aproape deloc, dar asta nu parea sa oderanjeze si, atta vreme ct Susan i lasa televizorul deschis, nu se plngea niciodata de nimic. Porni pe culoar, aruncnd cte o privire n fiecare camera, apoi se ntoarse n ncaperea pentru personal, de la capatulculoarului. Infirmierul de noapte sedea la masa si rasfoia orevista. Ridica o clipa ochii, o vazu pe Susan turnndu-si ocana de cafea, apoi se ntoarse la revista lui. Strmbndu-sela gustul amar si statut al cafelei, Susan ntinse mna dupazahar. Dar, mai nainte sa fi pus mna pe el, auzi un urlet carefacu tandari linistea spitalului. n aceeasi clipa infirmierul fuIn picioare. -E Frank, spuse Susan, iesind n goana din ncapere siSndreptndu-se spre celalalt capat al culoarului. Caut-l pedoctorul Banning! Dar, din directia opusa, Bob Banning gonea deja spre ei. Susan ajunse prima, dadu usa de perete si aprinseluminile. Cu nici cinci minute mai devreme, cnd trecuse pela el, l gasise pe Frank dormind linistit n patul lui, cu respiratia usoara si regulata, cu toti parametrii vitali normali. Dacan-ar fi fost undele cerebrale, anormale, ar fi parut ca doarmepur si simplu. Acum nsa ochii i erau larg deschisi si se zbatea din nouviolent n chingile care-l tineau legat de pat. Venele gtului siale bratelor i ieseau n evidenta si din gtlej scotea sunetesugrumate, bolborosite.

John Saul -Iisuse Hristoase, murmura infirmierul, privindu-l pe Frank cu ochii mari. E treaz? Bob Banning arunca o privire monitoarelor. Undele cerebrale aveau niste traiectorii dementiale, linii fara nici o regularitate. Creierul i era parca bntuit de o furtuna si trimitea stimuli tuturor muschilor din trup n acelasi timp. Alte monitoare aratau ca si respiratia si pulsul i-o luasera razna. Si-apoi, sub ochii lor, totul lua sfrsit. Frank se relaxa, bratele si picioarele i cazura la loc pe pat, capul i se pravali ntr-o parte pe perna. Ochii, atintiti n tavan, i ramasera deschisi, sticlosi, orbi. Susan Paynter si simti inima batnd cu putere. Pna acum nu vazuse niciodata pe cineva murind. si arunca ochii pe monitoarele semnelor vitale observnd ca, desi bataile inimii se regularizasera, respiratia i era ca si oprita. Desi nca viu, Frank Arnold mai avea doar cteva minute de trait. Fara sa mai astepte sa i se spuna, Susan se repezi n cautarea unui aparat de respirat. Se ntoarse n mai putin de un minut, mpingnd caruciorul cu aparatul si instalndu-l n spatiul anume lasat gol, lnga pat. ntr-o tacere aproape deplina, cunoscndu-si prea bine datoria ca sa mai aiba nevoie sa li se spuna ce sa faca, cei trei se pusera pe treaba. Un sfert de ora mai trziu, conditia lui Frank se stabilizase, iar Bob Banning ofta din greu. -Faceti-i o radiografie, i spuse el lui Susan. Ce s-a ntmplat n creierul Iui e de proportii. Vreau sa vad ct de ru e. Susan aproba n tacere. -Sa-l sun pe Jed? ntreba ea. Banning ezita. Probabil ca, legal, fiul lui Frank avea dreptul sa fie informat imediat de ce se ntmplase. Dar, de fapt,

SOMNAMBULII la ce bun? n clipa asta nu-i mai putea spune lui Jed mai mult dect ca tatal sau suferise, dupa toate aparentele, un nou atac. Si ce i-ar fi putut spune cnd baiatul s-ar fi interesat de starea n care se gasea tatal sau? Doar ca, n timp ce trupul i era nca viu, creierul i era, dupa toate aparentele mort. -Las-l sa doarma. Nu poate face nimic pentru Frank acum, iar mine va trebui sa ia cea mai dificila hotarre din viata lui. Ochii i fugira la forma inerta de pe pat. -Va trebui sa hotarasca daca s-si tina tatal n viata, asa cum e, sau s-i lase si trupul sa moara. Cteva minute mai trziu, n timp ce se pregateau s-l duca pe Frank n sala de radiografie, se ntreba daca n-ar fi fost mai uman sa se prefaca a nu fi vazut aparatul de respirat adus de Susan si s-l lase pe Frank sa se stinga. Dar decizia nu-i apartinea. Era o decizie pe care numai Jed Arnold o putea lua. Si-apoi, poate ca nici el nu va fi nevoit s-o faca. Era foarte posibil ca Frank Arnold sa aiba un nou atac nainte de sosirea zorilor, care s-i puna capat suferintei. Dar nu avea sa fie asa: miezul noptii venise si trecuse.

Jed tresari n somn, agitat, si se trezi brusc. Nu o trezirelenta, nceata, asa cum i placea dimineata, cnd nu voia sa sedea jos din pat, ci un moment de tensiune brusca, de ascutirea simturilor, de ncordare, ca si cum l-ar fi pndit un pericolnevazut. Se ridica, dnd la o parte patura cu care era nvelit, sisi freca un punct dureros n musculatura umarului drept, undeavea o crampa fiindca statuse prea mult n aceeasi pozitie. Dormise prost. Se culcase devreme, cu gndurile nvalmasite de toate ntmplarile zilei precedente. Dar, n timp cestatea treaz, si amintise senzatia de calm care-l nvaluise n noaptea precedenta n kiva, cu bunicul. Rememorase totul, revazuse licarul flacarilor si tavanul jos, rechemnd din adncul memoriei tot ce vazuse, auzise sau simtise atunci. Si, ncet, starea aceea ciudata, ca de transa, l nvaluise iar. nca nu era sigur ca dormise vreun pic, caci noaptea trecuta fusese, iarasi, o noapte petrecuta cu spiritele, iaramintirea lucrurilor pe care i le aratasera ele i era nca vien minte. Zburase iar cu Rakantoh, pe deasupra desertului, privind lumea cu ochii spiritului.

SOMNAMBULII Pretutindeni vazuse rul. Jos, pamntul purta urmele distrugerilor provocate de oamenii albi pe care i vazu, de sus, trndu-se n umbra si carora le simti rautatea iradiind. O vreme nu zarise dect stralucirea galbena a flacarilor, care murisera iute, dupa un moment scurt de glorie. Ceva mai trziu - nu stia sigur ct, timpul era distorsionat - percepuse n aer o vibratie stranie, care-l dezorientase. Simtise cum se prabuseste din naltul cerului, din ce n cemai aproape de pamnt, sigur ca va muri. l strigase peRakantoh, dar si spiritul se rostogolea, batnd aerul cu aripineputincioase. Apoi ciudatele vibratii ncetasera, iar el siregasise echilibrul. Dar de jos, dinspre pamnt, venea acum ceva nou, senzatia unei suferinte cum nu mai ncercase vreodata. Rakantoh, urlnd de furie, cotise pe o pala de vnt si mpreuna zburaser deasupra canionului, cautnd zadarnic adapostul de pefundul lacului. Acum, n lumina crescnda a zorilor, Jed statea nemiscat, revaznd cu ochii mintii imaginile noptii trecute, ncercnd sapatrunda sensul acestor stranii nchipuiri. Cnd Judith iesi din dormitorul lui Frank era aproape sasesi jumatate. Desi Jed insistase ca nu e nevoie sa-si petreacanoaptea cu el n casa, ea ramasese, stiind ca, daca era sadoarma vreun pic n noaptea aceea, o va face mai degraba npatul lui Frank, unde macar l simtea aproape. Si asa fusese, dormise adnc, iar dimineata se trezise mngiata de parfumul lui, pastrat n cearsaful cu care era nvelita. Se opri nfata camerei lui Jed, cu usa deschisa. Batu usor, apoi mpinseusa. l gasi ntins n pat, dar, cu toate ca parea ca privestedrept spre ea, nu dadu nici un semn ca ar fi vazut-o. -Jed? spuse ea. Jed, te simti bine? El se misca putin, apoi privirea i se limpezi.

John Saul -Cred c-ar trebui sa sunam la spital, spuse ncet. Cred catatei i s-a mai ntmplat ceva azi-noapte. Judith simti coltii panicii muscnd-o, dar se stradui sa-indeparteze. Ce putea sa stie Jed? Daca i s-ar fi ntmplatceva lui Frank, spitalul ar fi sunat aici, desigur. Nu-i raspunse, ci iesi prin sufageria strmta, spre bucatarie, unde puse safaca un ibric de cafea. Se tot uita la telefon cu teama crescnda, provocata de cuvintele lui Jed. si aminti cum Jedaflase n urma cu numai cteva zile, ca Randy Sparks fuseseacela care aruncase cu piatra prin fereastra Ritei. n cele din urma, fiindca Jed venise n urma ei si se asezase tacut la masa, puse mna pe telefon si forma numarulspitalului. n timp ce l asculta pe doctorul Banning fcndu-i odescriere sumara a celor ce se ntmplasera peste noapte, simticum i se nmoaie picioarele. nchise si se ntoarse spre Jed. - Ai avut dreptate, i spuse cu vocea tremurnd. Douazeci de minute mai trziu, Judith intra la spitalmpreuna cu Jed. De cum vazu expresia de pe chipul lui BobBanning, ntelese ca lucrurile stateau mai rau dect crezuse. Banning i conduse n camera lui Frank, unde ramaselnga Judith care, cu ochii plini de lacrimi, l lua de mna peFrank. l privea, ncercnd sa regaseasca barbatul plin deenergie pe care ncepuse sa-l iubeasca att de mult. Dar pe patparea ca e un strain. Chipul i era fara expresie, maxilarul i atrna. Si, desistatea cu ochii nchisi, nu parea sa doarma. n ciuda miscarilor pieptului, provocate de aparatul carel obliga sa respire, parea mort. Cu toate ca stia ca nu e constient de nimic din ce se petrece n jurul lui, Judith se apleca si-l saruta pe obraz. Si, fara sa dea drumul minii lui, si sopti cu voce tare gndul: -Frank, ce vrei sa facem?

SOMNAMBULII Ramasera cteva minute cu el, apoi iesira din camera si-lurmara pe Bob Banning n birou. -Mai... mai are sanse s-si revina, nu? ntreba Jed cu un glas n care se citea disperarea. Vreau sa zic, sunt oameni care ies din coma, nu? Banning tacu o clipa. Stia ca ar fi fost mai usor daca Frank ar fi murit n cursul noptii. Si, fara aparatul de respirat, ar fi murit. Dar avusese aparatul si datoria i cerea lui Banning sa-l foloseasca. Iar acum trebuia sa explice care era starea lui Frank Arnold celor doi oameni care-l iubeau cel mai mult pe lume. -Ma tem ca nu, spuse el, facnd un efort s-l priveasca pe Jed n ochi n timp ce rostea cuvintele. Baiatul tresari ca lovit si-si nclesta falcile; dar nu spuse nimic si reusi s-si stapneasca lacrimile din ochi. -Fara aparatul asta, continua Banning, ma ndoiesc ca supravietuieste mai mult dect cteva minute. Se ridica, ndreptndu-se catre panoul luminat unde erau agatate ultimele radiografii ale creierului lui Frank; indicnd cu degetul petele mari, ntunecate, continua: -Distrugerile sunt pe zone ntinse. Mai are parti ale creierului care nca lucreaza, dar mintea practic nu-i mai functioneaza. De fapt, nici nu se poate spune ca e treaz sau doarme. Si nu e nici macar n starea pe care eu as numi-o coma. Pentru mine coma presupune o stare n care creierul mai are o sansa, ct de mica, de recuperare. Trase adnc aer n piept si continua: -Din nefericire, nu acesta e cazul lui Frank. Starea n care se gaseste el e mai mult una de existenta ntrerupta. Trupul e viu, dar el nu are nici un fel de control asupra lui si cu att mai putin constiinta existentei lui. E inconstient si nu va mai fi niciodata altfel.

John Saul Se opri o secunda, apoi se sili sa rosteasca cuvintele pecare stia ca trebuie sa le rosteasca: -mi pare nespus de rau, Jed, dar tatal tau e mort. Judith si nclesta degetele pe mna lui Jed. -Dar trebuie sa mai fie ceva de facut, se ruga ea. Inima i mai bate, si nca mai respira... Banning ridica neputincios din umeri. -Asta numai datorita aparatului. Fara el... Lasa fraza n suspensie. Judith dadu din cap, muta, straduindu-se sa accepte ceea ce parea de neacceptat. n cele din urma, trase adnc aer n piept si, ndreptndu-si inconstient spatele, l privi pe doctor. -Ce putem face noi? ntreba cu un calm ciudat n voce. Banning si alegea cu grija cuvintele. -Ma tem ca nu putem face prea mult. Aici... la spital... regula e sa tinem... un trup n stare de functionare, daca pot sa spun asa, ct mai mult timp posibil. Jed l privi putin derutat n timp ce Judith si simti ochii umezindu-i-se. Se sili sa traduca vorbele lui Banning si sa le rosteasca. -Adica n-o sa-l lasati pe Frank sa moara, chiar daca el nu mai poate trai prin forte proprii. Banning aproba; i era recunoscator. Era un principiu cu care era total de acord si nu avea caderea de a sugera ca cel mai bine pentru Frank, si chiar si pentru Jed, ar fi fost sa nchida aparatul de respirat. Da, daca vreunul dintre ei deschidea discutia, era mai mult dect dispus sa o duca pna la capat. Si, spre marea lui usurare, asta fu exact ce facu Judith. -Daca hotarm sa-l mutam pe Frank, spuse ea, e vreun loc unde ne-ar da voie sa nchidem aparatul? Din gtlejul lui Jed erupse un vaiet dureros. -Jude, nu pot face asta... ncepu el, dar Judith l strnsede mna, silindu-l sa taca.

SOMNAMBULII - N-am spus asta, Jed. Am spus, daca. Trebuie sa stimcare sunt toate posibilitatile. Si trebuie sa facem cum e maibine pentru Frank, chiar daca noua ne e greu. si muta privirea spre doctorul Banning, solicitndu-itacut ajutorul. -Are dreptate, Jed, spuse Banning. Stiu ct ti e de greu. Hotarrea asta va fi cea mai grea din cte ai luat vreodata. E posibil ca, ajutat de aparatul de respirat si hranit intravenos, tatal tau sa traiasca nca multi ani sau sa moara oricnd. Atta vreme ct e aici, vom face tot ce ne sta n puteri sa-l tinem nviata ct mai mult. Pe de alta parte - spuse el dupa o pauzaabia simtita - daca s-ar afla ntr-un sanatoriu sau un azil, ati avea dreptul sa le cereti sa nu faca mai mult dect s-i asigureun regim confortabil. Iar daca va schimbati parerea n privinta aparatului de respirat, exista locuri unde se poate proceda dupa cum doriti. Jed si musca buza, apoi l nfrunta pe doctor cu ochii tulburi. -Daca ar fi tatal dumneavoastra, ntreba el n cele din urma cu o nota sfidatoare n glas, ce-ati face? Banning i sustinu privirea. -L-as lasa sa se duca, raspunse, iar baiatul tresari la auzulverdictului. Eu nu sunt de parere ca un om trebuie tinut nviata pentru simplul motiv ca avem posibilitatile tehnice de a o face. Aici trebuie. E regula spitalului. Dar daca ar fi dupamine... E-o vreme pentru trait si una pentru murit, citael ncet. Cuvintele ramasera parca suspendate n aer pna cnd Jeddeschise iar gura. Avea o forta noua n voce. - Pot s-o fac eu? ntreba el. Am doar saisprezece ani, dartata nu mai are pe altcineva. Pot sa iau eu hotarrea? Banning se fti stnjenit.

286 John Saul -Nu stiu, recunoscu el n cele din urma. Dar mi se pare ca va trebui sa fie cineva care sa actioneze ca tutore. -Jude, spuse Jed imediat, si ntoarse privirea catre ea. -Vrei? o ntreba cu ochi rugatori. Stii bine ca asa ar fi vrut si tata. Lacrimile din ochii lui Judith dadura pe-afara si ncepura sa i se scurga pe obraji. Jed ntinse mna si i le sterse cu tandrete. -Hei, i spuse cu un glas infinit de blnd, o sa ne descurcam. O sa luam toate hotarrile mpreuna, OK? Timp de o clipa, pe Judith o trecu un fior, apoi si regasi cumpatul. -Exista vreun loc unde l-am putea muta pe Frank? ntreba ea. Banning se ntoarse catre Jed. Ceva se schimbase n baiat n aceste cteva clipe. Chipul i era n continuare tras si palid, dar n adncul ochilor doctorul zari o umbra de maturitate abia nascuta. Jed fusese obligat sa creasca pe neasteptate. -Exista unul, sus n canion, ncepui el sa spuna. Nu stiu prea multe despre el, dar... -The Cottonwoods? ntreba Jed, dinrrodat aspru. Banning aproba. - Nu, spuse imediat Jed. Derutat, Banning se rasuci spre Judith, dar fata ei aveaaceeasi expresie de hotarre ca a lui Jed. -E singurul la care ma pot gndi pe moment... ncepu el, dar Judith l ntrerupse. -Atunci, pe moment, nu vom face nici o miscare, spuseea. Frank poate ramne aici, nu? -Desigur, raspunse Banning.

SOMNAMBULII Atmosfera din ncapere se schimbase dintrodata. Jed si Judith se priveau si, chiar daca nu scoteau nici un cuvnt, comunicarea ntre ei se simtea. Jed se ridica. -Cred ca trebuie sa mai discutam, spuse el. Apoi vomhotar ce e de facut. Da? Banning nclina din cap si, o clipa mai trziu, i urmarineputincios cum ieseau din birou. Era limpede ca se ntmplase ceva, dar habar nu avea ce. Judith sedea n sala de asteptare cu Jed. Nu-si spuseseranici un cuvnt de cteva minute, fiecare ncercnd sa patrundacuvintele doctorului. Erau ca amortiti, mintile li se nvrteau neputincioase, facnd eforturi sa priceapa ca Frank era pierdut. O umbra poposi deasupra lui Judith si ea si ridica privirea, n cadrul usii principale era o silueta pe fondul ceruluistralucitor al diminetii, dar lumina venita din spate o mpiedica sa vada cine e. Apoi usile se deschisera si persoana intraJn hol. Era Greg Moreland. Se opri, privind la Judith ca si cum ar fi vazut o stafie. Apoi, prnd sa-si revina, se ndrepta spre ea. -Judith? Te simti bine? Unde ai fost? Ceva, o disperare din glasul lui, o facu pe Judith sa se ridice. -Frank... spuse ea, apoi se opri. Dar tu deja stii, nu? l ntreba ea, fixndu-l cu privirea. Greg ezita, aparent dezorientat. Apoi expresia i se topi ntr-una de compasiune. Spuse ncet: -Dumnezeule, nu ai aflat, nu? Era rndul lui Judith sa fie derutata. - F...Frank, se blbi ea. A avut un nou atac. -Iisuse! gemu Greg. Nu, vorbeam de matusa Rita.

John Saul Se lasa sa cada pe un scaun si se ntinse sa apuce mna luiJudith. -mi pare rau. O simti pe Judith ncordndu-se si ea si smuci mna. -Azi-noapte a avut loc un incendiu, continua Greg. La ea acasa. Ea... ce sa mai, n-a reusit sa scape. Judith l privea fix, uluita. -Nu te cred, spuse ea cu voce seaca. Dar cuvintele i erau la fel de seci ca si vocea, caci adevarul era acolo, n ochii lui Greg. -Ce s-a-ntmplat? ntreba ea. Era prea socata, prea obosita, prea sleita emotional ca sa-si mai poata retine furia care o coplesea. -Ce-ai mai nscenat? Un scurtcircuit? Un taciune cazut din camin? Greg pali si-si nclesta maxilarele. -Dumnezeule, gfi el. Cum poti sa faci o asemenea insinuare? Era matusa mea, Judith. mi era aproape ca o mama. -Da, spuse Judith ntr-un suierat furios. Iar Max ti-ar fi putut fi tata. Dar Reba Tucker? Si ea ti era apropiata? Ce faci, Greg? Si de ce? si ngropa fata n mini, suspinnd. Greg i facu un semn Gloriei Hernandez, care tocmai iesea din schimb. Gloria grabi pasul, apropiindu-se, iar Greg i spuse ncet: -A facut o criza, Gloria. n dulpiorul din cabinetul meu e un calmant. Te rog sa mi-l aduci. La auzul acestor cuvinte, Judith si recapata calmul. -Nu! exclama ea apasat. Gata, Gloria. Sunt doar suparata, atta tot. Dar o sa-mi revin. Se ntoarse spre Jed si-l apuca strns de mna. -Ar trebui sa ma duci acasa, Jed. Cred ca mi-ar prinde bine sa ma ntind un pic.

SOMNAMBULII Imediat Jed se ridica n picioare si, sprijinind-o pe Judith, o duse afara la masina. Ea cauta n geanta, gasi cheile si i ledadu. Apoi se prabusi pe locul de lnga sofer, cu fata ngropata n mini. Nu se ridica dect cnd fu sigura ca au ajunsdestul de departe de spital. - Ce prostie! spuse ea cu voce tare. Prostie, o prostie imensa! Jed o privi cu ochi mari. -Ce naiba am... ncepu el, dar Judith clatina repede din cap. -Nu tu. Eu. Cum am putut fi att de proasta nct sa-l acuz asa, n fata...?! Jed i arunca o privire cu coada ochiului. - Chiar crezi ca el a omort-o pe doamna Moreland? Judith se rezema iar de speteaza si gemu. -Of, Doamne! Nu stiu. Poate am nnebunit eu de tot. Ajunsesera n fata casei lui Jed, dar nici unul nu facea vreun gest sa coboare din masina. - Tu ce crezi, Jed? Am nnebunit? Jed se ntoarse sa o priveasca. -Nu cred, i spuse. Dar ce putem face? Nu putem merge la politie, or sa spuna ca nu suntem n toate mintile. Si, oricum, toata lumea de pe-aici l iubeste pe Greg la nebunie. La dracu', e ca un zeu pentru ei. Judith strnse din buze. -Dar n-ar fi normal sa se fi bagat de seama ca majoritatea pacientilor lui sunt fie morti deja, fie muribunzi? Jed ridica din umeri. -Pna si Heather Fredericks, spuse el. Doar ca nu vad cum poti sa dai vina pe... Cuvintele i murira pe buze; si amintise ceva. Porni motorul din nou, baga n marsarier si iesi n strada.

290 John Saul -Mergem n sat, sa vorbim cu bunicul. ti amintestiprima data cnd am fost acolo, cnd ziceam ca e nebun? Judith aproba mecanic din cap. -Ei bine, m-am nselat. Spunea ca cineva pe numeHeather s-a aruncat n canion, ti amintesti? Zicea ca a vzut-o din kiva, tot asa cum si eu l-am vazut pe Randy Sparks dinkiva. Iar daca el stie ce s-a ntmplat, poate stie si cum.

Luni dimineata, Judith statea n pragul clasei, cercetndoarul n cautarea lui Jed. Primul clopotel sunase, dar n'neata aceea copiii se ndreptau parca mai ncet spre clase, Judith stia si de ce. Ca si profesorii n cancelarie, acumteva minute, discutau despre incendiul n care-si gasisesitul Rita Moreland. De altfel, din dimineata urmatoare bcului nu se mai discuta despre altceva n Borrego; aproapetot orasul fusese acolo, sa vada ruinele carbonizate ale casei. Se adunasera n grupuri mici si discutau cu glas scazut, facnd speculatii asupra celor ntmplate. Judith nu comentase prea mult, nici cu o zi nainte si niciIn dimineata aceea. Nu ca n-ar fi vrut sa le spuna ce crede, sianume ca focul fusese provocat intentionat, n speranta ca eansasi va muri alaturi de Rita Moreland. Ascultndu-i nsa peoameni, ntelese ca, pna acum cel putin, nu-i trecusenimanui prin cap ca focul n-ar fi fost ntmplator. Din cteipunea Elliott Halvorson - care se oprise, ca de obicei, lacafenea, sa culeaga ultimele brfe - totul pornise probabil dinlubsol, unde se gasisera ramasitele unei gramajoare de crpembibate cu benzina. ncerca sa-si imagineze ce mutre ar fifacut profesorii daca lear fi marturisit banuielile ei: ca celcare daduse foc casei fusese Greg Moreland.

John Saul Avea un sentiment de frustrare din ce n ce mai puternic. Pna acum avusese numai banuieli. Care nsa i se ntarisera ieri, dupa ce Vulturul Cafeniu le povestise ce vazuse" nnoaptea n care murise Heather Fredericks. -Era cineva cu ea, spusese Vulturul Cafeniu. i vorbea, ispunea ce sa faca. Si cnd i-a spus sa sara, a sarit. Dar, cnd Judith i sugerase sa spuna toate astea politiei, Vulturul Cafeniu scuturase din cap. -Eram n kiva, nu uita. Nu puteam sa vad, n realitatenimic. Iar eu sunt un Kokati - un indian. Si toti indienii sunt mincinosi, stii prea bine, spusese el cu amaraciune n glas. Si astfel, nu le mai ramasese, ei si lui Jed, dect sa astepte. Sa astepte pna va suna Peter Langston sa le spuna ce eran seringa trimisa de Judith; la urma urmelor, aceasta era singura lor dovada concreta. Daca aveau dreptate. Dar exista siposibilitatea sa se fi nselat - si spuse ea. Culoarul se mai golise si clopotelul suna din nou, pentrunceperea orelor. Judith intra n clasa si nchise usa n urmaei. Absenta lui Jed o nelinistea. Insistase sa se opreasca doarcteva clipe la spital, dupa care avea destul timp sa ajunga lascoala. Judith hotar ca, daca nu apare pna la sfrsitul primeiore, va da telefon la spital. Se plimba repede printre banci, strngnd caietele de teme. Se ndrepta apoi spre tabla, de pe care ridica o harta; sub ea eraproblema din fiecare dimineata, ritual ntotdeauna nsotit de uncor de mormaieli dezaprobatoare din partea clasei. Astazi nsa nu auzi nici un comentariu. ncruntata, Judith si plimba privirile pe deasupra lor, facnd o numaratoarerapida. Lipseau trei, un pic mai bine dect vineri. Deci lipsamormielilor nu se datora numarului mic de elevi. ncerca sa se convinga ca pur si simplu copiii se obisnuisera cu metodele ei.

SOMNAMBULII 293 Necazul era ca si ea se obisnuise cu felul lor de a fi si imtea lipsa vaicarelilor. Parca nici nu le mai pasa destul deuit ca sa protesteze. n schimb, erau toti aplecati constiinios deasupra ecuatiei pe care le-o scrisese pe tabla. Facurezenta, notndu-si absentii n carnetel, apoi si ndreptaatentia asupra teancului de teme. Tocmai se pregatea sa sepuce de prima cnd usa se deschise si intra Jed. Privirile lise ntlnira si ea ntelese imediat ca ceva era n neregula. ifacu semn sa iasa si se ndrepta, la rndul ei, rapid, printrebanci, spre usa. -L-au mutut din spital, spuse el cu voce ncordata. Mi-a spus Gloria Hernandez. Judith l privi ncremenita. Nu era cu putinta. -Cum? sopti ea. Cine le-a permis? -Doctorul Moreland, raspunse Jed rece, cu un licar mnios n ochi. Gloria spune ca el a fost ntotdeauna medicul tatei - orice va fi vrnd sa nsemne asta - si ca azi-dimineat, cnd a sosit la spital, a dat ordin ca tata sa fie mutat la The Cottonwoods. Sustine ca e mult mai ieftin si ca nu mai are nici un motiv s-l tina n spital. Judith nchise o clipa ochii, blestemnd pe tacute. Creierul i lucra febril, dar nu avea nici cea mai mica idee de ce-ar putea face. Pna la urma spuse: -ti trebuie un avocat. Asculta, nu veni azi la ore. Trebuie saDar, spre surpriza ei, Jed nega hotart. -M-am gndit si eu la asta. N-am cum sa-l ajut pe tata acum. Ai auzit ce-a spus doctorul Banning. Si am vazut amndoi monitoarele alea la care l-au conectat. Judith si musca buzele. -Dar faptul ca e acolo... spuse, amintindu-si groaza pecare o citise n ochii Rebei Tucker.

John Saul Jed scutura din nou din cap., -Daca facem valuri, o sa-i strnim si mai tare banuielile lui Moreland. Iar tatei nu mai au ce rau sa-i faca, Jude. ti amintesti? Doctorul Banning a spus ca nu mai simte nimic. E... e deja mort, adauga el cu voce tremurnda. -Atunci ce vrei sa faci? Jed ncerca s-si domine emotiile si reusi aproape sa zmbeasca. -Cred ca, n momentul asta, o sa fac exact ce-ar fi vrut tata sa fac, adica sa stau la scoala. Cel putin pe ziua de azi. Judith inspira adnc si expira ntr-un oftat chinuit. Dar Jed avea dreptate. Deocamdata nu era absolut nimic de facut, nimic care l-ar fi putut face pe Greg si mai banuitor. -Bine, accepta ea. Dar dupa-mas mergem acolo. Se ntoarsera amndoi n clasa. Pe catedra, Judith gasi doua lucrari gata terminate, asteptnd-o. Arunca o privire numelor de pe ele, apoi nca una. Ambele apartineau unor elevi care nu mai departe de saptamna trecuta tinusera cu dintii de lucrari pna n ultima clipa, nu pentru ca n-ar fi fost n stare sa le faca, ci pentru ca preferau sa piarda timpul visnd. Judith stia ca nu erau prosti, numai ca nu se puteau concentra asupra unui lucru. Astazi nsa terminasera amndoi, iar rezolvarile erau perfecte. Surprinsa, Judith ridica privirea si si-o plimba prin clasa, n cautarea celor doi. Stateau n banci, cu chipuri senine, privind drept nainte. Dar fara sa vada nimic. Clopotelul suna la sfrsitul celei de-a patra ore si Jed si lua cartile, ntrebndu-se daca facuse bine ramnnd la scoala. Nu se putea concentra deloc si nu luase nici o singura nota, la nici o ora. Nu se putea gndi dect la tatal sau. l tot

SOMNAMBULII vedea zacnd inert pe patul de spital, fara sa stie ce se ntmpla n jur. Nu stia nici el cum, dar reusise, n fine, sa accepteideea ca tatal sau nu avea s-si mai revina niciodata. Poate ca asta se ntmplase n seara precedenta cnd, mpreuna cuJudith, se mai oprisera o data la spital, seara trziu, sperndca s-a schimbat ceva - orice. Privise liniile drepte de pe monitoare, care reprezentau activitatea cerebrala a lui Frank, uitnduse nca o data la chipul lui lipsit de expresie, fara sa aibasentimentul ca si privea tatal. Ce vedea el acolo nu mai era dect carapacea sub caretraise odata tatal sau. Toata dimineata se asteptase sa primeasca un telefon si sai se spuna ca si trupul lui murise, n sfrsit. Dar telefonul nu sunase si, cnd sosise ultima ora, ncepuse sa se ntrebe ce avea sa faca daca Frank nu murea. Nuavea idee ct ar costa s-l interneze ntr-o clinica, dar probabil ca nici nu avea importanta. Orict ar fi costat, stia ca nu-siva putea permite. Dupa cum, fara banii cstigati de tatal sau, nu-si va puteapermite sa plateasca ratele pentru casa, sau pentru camioneta, sau pentru multe altele. Se trezi ntrebndu-se daca tatal sau si facuse vreo asigurare si, daca da, ce valoare avea ea. Poate, n loc sa se duca la masa de prnz, ar trebui sa gaseasca un telefon si sanceapa sa caute raspunsuri la toate aceste ntrebari. Iesi pe culoar si se uita n jur dupa Gina, care l asteptamai ntotdeauna acolo, sau la bufet. Dar Gina nu era nicaieri. De fapt, acum si aducea aminte ca abia daca-i vorbise ntimpul primei ore. Cu o grimasa de nedumerire pe chip, oporni spre bufet, oprindu-se numai s-si lase cartile n dulap. Odata ajuns, rasufla usurat, vaznd-o pe Gina la masaobisnuita, cu JoAnna Garcia, Randy Sparks si Jeff Hankins.

296 John Saul Le facu un semn cu mna, apoi se aseza la rnd cu ceilaltielevi care asteptau sa-si ia de mncare, dar, n loc s-si ia, cade obicei, portii duble din fiecare fel, se surprinse uitndu-sepe rnd la preturi. Aproape mirat el nsusi, se multumi cu unsandvis cu brnza si un pahar cu lapte. Nu erau preaatragatoare, dar costau cu vreo doi dolari mai putin dect cecheltuia n mod obisnuit. Cu tava aproape goala, se aseza lamasa, pe scaunul de lnga Gina. -Buna, i spuse el. M-am uitat dupa tine n fata clasei domnului Moreno, dar nu erai. Gina l privi, putin mirata. l ntreba: -Ar fi trebuit sa fiu? Jed se ncrunta usor. -Pai... stiu si eu? De obicei erai, atta tot. Se ntoarse sa o priveasca, dar fata parea absorbita de mncarea din farfurie. Si Jed crezu ca a nteles. -mi pare ru ca nu te-am asteptat pe drumul spre scoala azi-dimineata. Ea l privi cu un zmbet sters pe buze. - Nu-i nimic, i spuse cu voce taraganata, neobisnuita pentru ea. Pot sa merg si singura. -A... a trebuit sa ma duc la spital. L-au mutat pe tata. Gina l privi cu ochii goi. -Se face bine? l ntreba ea. Jed o privi fix. Ea venise la spital smbata - stia cu siguranta care era starea lui atunci. i raspunse tremurat: -Nu, nu se face bine. Are... are sa moara, Gina. Gina casca ochii mari, usor dezorientata. -Ah, Jed, spuse ea, mi pare foarte... foarte rau. N-am vrut sa... numai... Tacu.

SOMNAMBULII Jed era convins ca ntelege ce se ntmpla cu ea. Pursi simplu nu mai stia ce sa spuna, cum sa iasa din situatiapenibila. -Hai, Gina, lasa. O lua de mna si o strnse. -Si, cine stie, poate intervine ceva. Poate totusi o sa se faca bine. Si pentru ca Gina nu-i raspundea, o privi din nou. -Gina? Esti sigura ca ti-e bine? S-a-ntmplat ceva? Gina i zmbi si ochii i se limpezira. -N-am nimic, vreau doar sa-mi mannc mncarea. Nu asta trebuie sa fac? n clipa aceea, Jed si muta privirea catre celelalte chipuri, trecnd de la unul la altul. Deodata si dadu seama ca Gina nu era singura de la masacare arata straniu. JoAnna Garcia arata ca de obicei, rasturnata confortabil n scaun, cu picioarele ntinse sub masa fara sa mai lase loc sicelorlalti, dar, ca niciodata, nu scosese un cuvnt de cnd sosise Jed. Jeff Hankins sedea, pur si simplu, cu ochii n tava din fatalui si-si mnca ncet mncarea din farfurie. Si, alaturi de Jeff, Randy Sparks avea aceeasi privire pierduta, ca si cum n-ar fi stiut prea bine ce face. Jed si aminti fragmente din ce-i spusese Gina despreRandy, smbata. Era ciudat... a facut tot ce i-am cerut." lmasura pe Randy un moment, apoi spuse: -Hei, Randy. Pun pariu ca nu nimeresti ceasul de pe perete cu o portie de unt. n mod obisnuit, aceasta ar fi fost o provocare acceptata imediat. Astazi, Randy se multumi s-l priveasca mirat. -De ce-as face una ca asta?

John Saul Jed nu stiu ce sa-i raspunda. -A... asa, ca sa vezi daca poti, se blbi el. Altadata de ce-o faceam? Randy l mai privi o clipa fix, apoi se concentra din nou asupra mncarii. Jed astepta cteva secunde si l aborda iar. De data aceasta, rosti cuvintele nu ca pe o ntrebare, ci ca pe un ordin: -Randy, ocheste tavanul cu o bucata de unt. Imediat, Randy lua o bucatica de unt pe lama cutitului si o arunca n sus, facnd-o sa se lipeasca de tavan. Se ntoarse apoi la mncarea lui, fara sa arate ca ar fi fost constient de ce facuse. Jed o privi pe JoAnna Gargia. - Ce naiba se-ntmpla? ntreba el. JoAnna ridica din umeri. -Ce se-ntmpla? repeta ea, calm. Se-ntmpla ceva? -Ce aveti cu totii? striga iritat. Daca sunteti bolnavi, de ce nu va duceti acasa? Randy, Jeff, JoAnna si Gina l privira cu ochi goi. -Dar eu nu sunt bolnava, spuse Gina. Ma simt foarte bine. Nu e nimic n neregula. -Ei bine, nu prea pari, i spuse Jed. Arati ciudat. Poate-ar trebui sa te duci sa te vada sora. Fara sa spuna un cuvnt, Gina se ridica si o porni spre usa. Jed ezita o clipa, apoi se ridica si-si facu rapid loc printre mese. O prinse din urma la usa. -Hei, esti suparata pe mine? Gina l privi cu ochi lipsiti de expresie. -Nu. Dar ma duc la cabinetul medical. Asta mi-ai spus sa fac, nu? Si, fara vreun alt semn, se ntoarse si iesi.

SOMNAMBULII -Nu cred ca ti poti permite sa stai sa astepti telefonul prietenului tau, spuse Jed, urcndu-se n masina lui Judith n aceeasi zi, dupa ore. I, Judith, care era pe punctul de a porni motorul, se razgndi, privindu-l. - De ce? l ntreba. S-a mai ntmplat ceva? Jed dadu din cap, sumbru. -N-ai observat astazi? Copiii - au nceput sa se poarte ciudat. ncepu s-i povesteasca ce se ntmplase la prnz la bufet si scena care urmase. Dupa iesirea Ginei de la bufet, Jed o urmase, ncercnd sa-i vorbeasca, dar nu fusese usor. Nu pentru ca ar fi fost suparata pe el, ci pentru ca parea sa nu-i pese de nimic. i raspunsese la toate ntrebarile, dar glasul ei, de obicei att de nsufletit indiferent despre ce s-ar fi ntmplat sa vorbeasca, suna acum plat si lipsit de viata, ntr-un fel n care Jed nu-l mai auzise niciodata. Luase loc cuminte n cabinetul domnisoarei Sanders, raspunznd ntrebarilor asistentei, dar fara sa ofere nici o informatie din proprie initiativa, insistnd permanent ca nu are nimic. Laura Sanders i luase temperatura, i examinase gtul siganglionii, sa vada daca nu are vreo inflamatie, apoi spusese: -Ce sa zic, ntr-adevar pari sa nu ai nimic. Dar Jed ntelese ca si asistenta observase apatia neobisnuita a Ginei. -Nu vrei sa te duci acasa? o ntrebase asistenta. -Daca vreti... raspunsese Gina. Asistenta se ncruntase. -Nu e cum vreau eu, Gina. E cum ti e tie mai bine.

John Saul Gina nu raspunsese. La sfrsit, se ntorsese mpreuna cuJed la bufet si-si terminase prnzul. In tot restul zilei, ori decte ori o vazuse, se purtase la fel: calma si placida, mergeadin clasa n clasa, dar fara sa se opreasca sa stea de vorba cuprietenele, rspunzndu-le numai daca i se adresau. - Iar Jeff Hankins se comporta la fel, si la fel si RandySparks, ncheie Jed. N-ai bagat de seama? Umbla toti de colocolo ca niste somnambuli. Ea realiza ca avea dreptate - daca n-ar fi fost att de ngrijorata din cauza lui Frank... Alunga gndul, ncercnd nschimb sa-si aminteasca orele din cursul zilei. Da, unii dintre elevii ei se comportasera complet anormal. Cei doi din primaora, de exemplu, care rezolvasera ecuatia n cele zece minuteavute la dispozitie. Si, acum si dadea seama, toate claselefusesera mai cuminti, de parca li s-ar fi administrat elevilortranchilizante. Injectiile. Asta sa fi fost? Dar era o aiureala. De ce sa administrezi sedative unei scoli ntregi? Iar daca injectiile fusesera sedative, cum se facea ca attde multi copii se comportau nca normal? l besteli n gnd pe Peter Langston - ncercase de douaori sa dea de el n cursul zilei, dar de fiecare data i se spuseseca e ntr-o sedinta. Si nu, nu putea fi deranjat dect pentruurgente. Ar fi putut inventa si ea una, dar ambele telefoane ledaduse din cancelarie si era sigura ca macar Elliott Halvorson o asculta, curios. l ignorase, hotarta sa nu-i dea prilejul savada ct de ngrijorata e. Mai mult, si spusese, daca Peteravea vreo veste, stia unde sa o gaseasca. Dar Peter nu aflase ct de importanta s-ar putea dovediseringa. Brusc, i veni o idee. -Ma duc pna acolo, spuse.

SOMNAMBULII Dar, abia n clipa n care rosti cuvintele, si dadu seama cad vorbea. Nu auzise nici un cuvnt din tot cei spusese pna tunci. -Spuneam ca m-am hotart sa renunt la scoala, repeta el. Judith l privi stupefiata. -Sa ce? repeta ea. -Spuneam ca stiu ca tata n-ar fi vrut sa renunt la scoala, dar nu vad cum as putea trai daca nu-mi iau o slujba. Judith dadu din cap, dezorientata. -Dar azi-dimineat spuneai... -Stiu ce spuneam, o ntrerupse Jed ncapatnat. Dar toataziua nu m-am gndit la altceva si n-am gasit nici o altasolutie. Si-apoi -spuse el cu o voce mai aspra, privind-opentru prima data n ochi de cnd i spusese ca va renunta lascoala - daca-mi gasesc de lucru la companie, si pariez ca pot, chiar daca se fac disponibilizari, poate aflu ce i-au facut tatei. Se ntmpla ceva, Jude. Nu e numai tata si familia Morelandsi doamna Tucker. Fac ceva care ne afecteaza pe toti. O parte a lui Judith ar fi vrut sa-l contrazica, dar o altaparte stia ca el are dreptate. i spuse obosita: -Bine. Asculta. Du-te sa-ti vezi tatal. Nu te arata suparatc-l gasesti acolo - nu arata nimic. Crezi ca poti? Jed ezita, apoi dadu din cap. - Mda, spuse el. Pot. -Bun. Eu plec chiar acum la Los Alamos sa-i mai dau un brnci lui Peter Langston. Si disear, cnd ma-ntorc, o sa hotarm ce-i de facut. Bine? O clipa i se paru ca Jed are s-o contrazica, dar el o aproba. - OK, spuse el. Deschise portiera si cobor din masina, apoi se apleca sa-si bage capul pe geam. -Ai grija, da?

John Saul Judith reusi sa-si compuna un zmbet pe care l-ar fi doritncurajator, dar Jed se ntorsese deja pe calcie si se ndreptaspre camioneta lui Frank, printre masinile din parcare. Putin mai trziu iesi din parcare, prea preocupata ca saobserve masina albastra care o urmase, ndeaproape, ct timpmersese pe strazile oraselului Borrego, si o urma si acum, darde la o distanta discreta de aproape un kilometru, pe drumulspre sud si apoi spre est, ce ducea spre Los Alamos.

Caldura dup-amiezei trepida deasupra desertului. Chiarn fata ei, Judith vedea mirajul apei care parea sa ntretaiesoseaua. Dar imaginea tremurnda ramnea, ca ntotdeauna, departe, plutind imediat sub linia orizontului, n asa fel nctparea nesfrsita, contopindu-se cu cerul nsusi. Era la patruzeci de minute si optzeci de kilometridepartare de Borrego si conducea repede, acul vitezometruluioscila ntre o suta si o suta douazeci de kilometri pe ora. Drumul era drept si de obicei Judith se relaxa la volan, dar astaziera ncordata, muschii spatelui si ai umerilor ncepeau s odoara, iar tensiunea parea c-i face fiecare nerv sa zbrnie. Privi n oglinda retrovizoare si se ncrunta. n urma ei, lanu mai mult de o jumatate de kilometru, se tinea o masinaalbastra, pe care o observase pentru prima data cu zeceminute n urma. si spuse ca are vedenii si ca nu are nici unotiv sa creada ca o urmareste cineva. Nu o observase de la iesirea din Borrego. Si totusi, daca, asa cum i se paruse lanceput, venise dinspre nord si o ajunsese din urma, ar fi trebuit ca pna acum s o si depaseasca. Dar nu, masina ramnea acolo, n urma, ca si cum ar fi pastrat intentionat aceeasi viteza.

John Saul Se ncrunta si ridica piciorul de pe accelerator, iar Hondancepu sa ncetineasca. Privi din nou n oglinda retrovizoaresi vazu masina albastra mai aproape. Poate ar trebui sa opreasca. Oare atunci individul ardepasi-o? Sau ar opri si ar ntreba-o daca are nevoie de ajutor? Si de ce ma tot gndesc ca soferul e un barbat? se ntrebaJudith deodata. Ar putea la fel de bine sa fie o femeie." Hotarndu-se pna la urma, Judith frna si trase la marginea drumului. Cauciucurile izbira marginea dura dinblocuri de lut amestecat cu paie, apoi Honda se opri complet. Masina albastra trecu suiernd pe lnga ea, iar Judith sencrunta. Era sigura ca barbatul din masina acum stia macarcu certitudine ca era un barbat - o vazuse. Dar ce concluzie putea sa traga din faptul ca el nu oprise? Fie crezuse ca are o problema tehnica, dar nu-i pasa, fienu voia ca ea s-i vada chipul. Cu sentimentul ca se facuse ridicola, baga n viteza siintra din nou pe autostrada. naintea ei, abia vizibila, eramasina albastra; o data la cteva secunde parea sa dispara, numai pentru a reaparea o clipa mai trziu. Mai merse o jumatate de ora, pna cnd vazu o statie debenzina la marginea drumului - unul din locurile aceleastranii, pustii, rasarite ca din senin n mijlocul desertului. Se apropie si vazu masina albastra iesind de pe sosea; cteva secunde mai trziu, depasind-o, vazu persoana de lavolan stnd de vorba cu un batrn zbrcit, aparent proprietarul locului. De data aceasta nsa, barbatul din masina albastra i facu cu mna n timp ce trecea pe lnga el. Deodata, Judith se simti mai bine. Macar nu se facuse ca nu o vede. Si, daca ar fi urmarit-o cu adevarat, nu asa ar fi procedat, nu? O ora mai trziu era la marginea orasului Los Alamos. Numai vazuse masina albastra si simpla ei absenta o ajuta sa serelaxeze.

! SOMNAMBULII Datorita circulatiei tot mai intense, prin care trebui s-sifaca loc spre Institutul Brandt, unde lucra Peter, nu observalimuzina bej care o preluase de cum se apropiase de oras. Judith opri n fata unei porti grele, de metal. Dincolo depoarta se ntindea o pajiste larga, n centrul careia era asezata o cladire mare, cu doua etaje. Era destul de noua, construitatn stil spaniol - maur, cu fatada alba, simpla, fara ornamentatii, ntrerupta doar din cnd n cnd de ferestrele miciacoperite cu gratii masive de metal. Acoperisul de tigla rosiecobora n panta usoara. Aleea, care de la poarta ducea directpeste pajiste pna n fata cladirii, se oprea brusc n dreptulusii duble de stejar, fixata n balamale de fier forjat, batute npiroane zdravene. Cu exceptia acestei usi, Judith nu zari nici0 alta intrare. Nici n jur nu era prea multa animatie. TrebuiseBa traverseze tot orasul ca sa gaseasca cladirea; si ea nicimacar nu era n oras. Dincolo de gardul nalt care nconjuraInstitutul Brandt, nu era mare lucru de vazut dect desertul, iar Judith gasea ntinderea vasta a pajistii putin stranie. Ca sicum cel care gndise cladirea, cu tot ce o nconjura, ar fi doritla o separe complet de mediu, dar nu reusise dect sa o facasa iasa n evidenta, ca un adaos nepotrivit. ntregul domeniu, caci asta ar fi fost daca n-ar fi existatgardul, poarta si ghereta paznicului de la mijlocul aleii, erasituat la o distanta de o jumatate de kilometru de sosea, undenu exista dect un semn foarte discret care sa-l anunte. Din ghereta iesi un paznic si Judith si dadu numele sintreba de Peter Langston. Paznicul se ntoarse n ghereta siridica receptorul unui telefon. Dupa cteva secunde, sentoarse si-i nmna lui Judith un ecuson de plastic. Aveatiparit n partea de sus numele ei. -Nu pot sa cred, murmura ea, privind uimita ecusonul. Paznicul zmbi.

John Saul -Computerul. Odata ce-ati primit aprobarea, eu batnumele si masina scuipa imediat ecusonul. Si, pentru ca o vazu pe Judith n continuare mirata, adauga: -Galben nseamna ca sunteti n vizita aici. Nu uitati s-l lasati la poarta cnd plecati. Pe spate are o banda magneticadetectabila oriunde v-ati afla, n institut. Daca treceti cu el dincolo de gard, computerul declanseaza alarma. Judith privi uimita ecusonul, apoi l ntoarse pe dos. Arataexact ca orice carte de credit, inclusiv banda longitudinala de pe spate. -Trebuie s-l si semnez? ntreba ea, doar pe jumatate ngluma. Paznicul zmbi iar. -Numai daca aveti statut permanent. Atunci trebuie sasemnati zilnic. Paznicul o privi prinzndu-si ecusonul de bluza si intranapoi n ghereta. Poarta se deschise si Judith patrunse cumasina n curtea institutului. Poarta grea de metal se nchise n urma ei; doar o clipa maitrziu, n timp ce masina se apropia de usa masiva de lemn acladirii, portalul enorm se deschise nspre nafara, permitndautomobilului sa treaca printr-un tunel scurt, taiat sub niveluletajului al doilea, si sa intre ntr-o curte interioara uriasa. Judith casca ochii uluita. La caparul dinspre ea al curtii se afla o parcare, iar dincolo de ea - un parc. Peste tot se vedea frunzisul tropical pesub care curgea un prias artificial, ntretaiat ici si colo depodete joase de lemn. Peter Langston, nalt, osos, cu par mai carunt dect si-lamintea Judith, o astepta, aparent amuzat de uimirea pe carei-o strnise jungla din curtea interioara. -Nu-mi vine sa-mi cred ochilor, spuse Judith, cobornddin masina. Cum Dumnezeu traiesc toate astea iarna?

SOMNAMBULII -Avem un acoperis - uite acolo, l vezi? E rabatabil, ldeschidem cnd e vremea frumoasa, i spuse el, aratnd n sus. - Incredibil. -Nu-i asa? raspunse Peter sec. O mbratisa afectuos, apoi o ndeparta putin si o privi atent, serios. O ntreba: -Ce se petrece? Voiam sa te sun disear. Judith scutura din cap. -N-am mai avut rabdare. Se petrec prea multe si mi-e frica, Peter. De pe chipul lui disparu si ultima umbra de zmbet. - Vino. Hai n biroul meu. O conduse n sus pe scari catre o logie larga care nconjura cladirea prin interior la nivelul etajului doi. -Cred ca nu are nici un rost sa te ntreb ce faceti aici, nu? Din cte-am vazut la poarta, presupun ca totul e foarte secret. Langston ridica din umeri. -n parte, da. Dar restul e secret numai n masura n care ;ii un interes financiar aici, ceea ce Willard Brandt are cu siguranta. Lucram mult cu superconductori, iar n aripa estica e un grup care, oficial, se ocupa de un computer nou care o sa faca cel mai perfectionat Cray sa arate ca o rabla nvechita. Intrara ntr-un birou, unde i facu semn lui Judith sa ia loc Intr-un fotoliu confortabil, nainte de a se aseza el nsusi ntr-un balansoar de lemn care lui Judith i se paru cam nelalocul lui In context. -Am necazuri cu coloana, i spuse el. Acum, spune-mi, ce se ntmpla? Si de ce toata graba asta? Judith i povesti tot ce se ntmplase n Borrego n weekend, mpreuna cu comportamentul ciudat al unora dintre elevii ei. -Sunt absolut sigura ca exista o legatura cu injectiile alea, ncheie ea. Dar pna nu-mi spui ce contin, nu pot dovedi nimic.

John Saul - Adevarul e ca abia n dupa-amiaza asta am reusit saprind microscopul electronic liber. Hai sa mergem sa neuitam mpreuna. Iesira din nou n logie, dar de data asta nu coborr pescari, ci cu liftul, pna la nivelul al treilea subteran. Usile sedeschisera si ei trecura ntr-un coridor captusit cu placi deportelan alb, iluminat perfect de panourile fluorescente dintavan. Pe toata lungimea coridorului, n spatele usilor nchisese ascundea o activitate, oricare va fi fost ea, care i va ramne necunoscuta lui Judith. -Un adevarat decor de era spatiala, nu? spuse Langston. Judith nu raspunse. n sfrsit, Peter intra ntr-una dinncaperi si-l ntreba pe tehnicianul care cerceta imaginea depe monitorul unui computer. -E solutia mea? Tehnicianul dadu din cap. - Da, dar nu-mi dau seama ce e. Judith privi imaginea de pe monitor. Nu semana cu nimiccunoscut, dar, n acelasi timp, i se parea vag familiara. Era oarecum rectangulara, cu doua vrfuri, cam ca vrfurile unei mine de pix, la unul din capete. Corpul parea nfasurat ntr-o srma si, acolo unde Judith presupunea ca erabaza obiectului, avea alte doua vrfuri, atasate n asa fel, nct pareau ca se pot apropia unul de celalalt. Tehnicianul, pe chipul caruia se citea aceeasi uimire ca sipe a lui Judith, spuse n fine: -Ma dau batut. Nu va pot spune ce e, dar pot sa va spunce nu e. Nu are o structura celulara si nu e de origine organica. Si nu seamana cu vreo alta molecula pe care am vazut-ovreodata. Peter Langston dadu din cap aprobator; sprncenele stufoase i se unira din pricina concentrarii asupra obiectului straniu de pe ecran.

SOMNAMBULII 309 -Nu, cu siguranta nu e o molecula. E mult prea mare. Dar e prea mic ca sa fie organic. Ar ncapea n orice celula a corpului uman si-ar mai lasa loc pe de laturi. Judith i arunca o privire lui Peter. -OK, spuse ea, convinsa ca stie deja raspunsul. Ce e? -La o prima vedere, i raspunse el, as spune ca e un fel de microaparat. Judith si lua ochii de pe ecran si-l fixa pe Peter. -Un ce? l ntreba ea. Peter i zmbi. -Un microaparat. Daca nu ma nsel -si as face pariu o suta contra unu ca nu ma nsel - e un mecanism minuscul, probabil ncrustat n silicon. Judith continua sa-l priveasca fix. -Adica actioneaza n vreun fel? ntreba ea. Peter puse degetul pe ecran, urmnd protuberantele gemene de la baza obiectului. -As fi gata sa jur ca astea doua se nvrtesc pe cei doipivoti, spuse el, oprindu-si degetul pe ceea ce parea a ficapatul unui ac fixat n corpul obiectului, trecnd prin protuberanta. Ba chiar, asta de-aici seamana foarte bine cu un ntrerupator. Vezi? - continua el - uit-te la suprafata taiata acelor doua vrfuri. Daca le lipesti, fatetele taiate se suprapunperfect, formnd un punct de contact. Judith nu-si lua ochii de la el. -Dar ct e de mare? Daca functioneaza ntr-adevar... Lasa fraza n suspensie. Peter l privi ntrebator pe tehnician. -Ctiva microni - spuse el - mai exact unu virgula opt. Peter fluiera. -Mic, nt-adevar. -Dar ce face? ntreba Judith. Langston ofta din greu.

John Saul -Va trebui s scot multe imagini, apoi sa recompun obiectul tridimensional pe computer. Abia atunci voi putea sa-mi fac o idee mai buna asupra scopului sau. Judith si smulse iar privirile de pe monitor si-l privi ngrijorata pe Peter. -Si ct va dura asta? Peter scutura din cap. -N-as sti sa-ti spun. Probabil cteva ore. Odata ce voi afla ce e, nsa, voi mai avea nevoie de ceva timp sa-mi dau seama cum functioneaza si ce face exact. - Dar nu avem timp, raspunse Judith cu glasul strident de spaima. Doi oameni au murit deja n Borrego, Peter, si alti doi sunt ca si morti. Si copiilor li se ntmpla ceva... Peter o opri, ridicnd o mna. -Am nteles, spuse el. Bine, o s caut pe cineva s ma ajute si, daca trebuie, o sa lucrez toata noaptea si toata ziua de mine. Ct despre tine, ia-ti o camera la hotel si asteapta s te sun. Da? Judith clatina din cap. -Nu, trebuie sa ajung acasa. Frank are nevoie de mine, si Jed... Peter o masura ngrijorat. -Asculta, indiferent ce e obiectul asta, el e primejdios. Si daca afla cineva ca ai subtilizat seringa, primejdia cea mare pe tine te va pndi. Judith inspira adnc, apoi expira ncet, dar asta n-o ajuta s-si risipeasca teama. Dar era constienta ca trebuia s se ntoarca n Borrego. -Nu pot s ramn. Nu pot. Peter facu un gest sa o contrazica, dar ntelese din privirea ei ca n-ar fi avut nici un rost. -Bine, ceda el. Dar ai grj, OK? Judith dadu scurt din cap.

SOMNAMBULII - O sa am. Dar promite-mi ca ma suni de ndata ce afli cee obiectul acesta. Indiferent la ce ora. Zece minute mai trziu, dupa plecarea lui Judith, PeterLangston se apuca de lucru. Peste nca o ora, pe masura ceadevarul n legatura cu microaparatele ncepea sa i se dezvaluie, ncepura s-l strabata fiori tot mai reci. Copiii din Borrego erau ntr-o primejdie mult mai maredect banuia Judith. Cu privirea atintita asupra cladirii masive, din caramidantunecata, nalta de patru etaje, asezata la coltul strazilorUnu si E, Jed simti prima umbra de ndoiala. Cladirea Borrego, si acum cea mai mare din oras, parea mai amenintatoareca oricnd, dar Jed stia ca totul e numai n imaginatia lui. Defapt, cladirea, cu fatada ei usor gotica, arata la fel ca ntotdeauna - putin parginita, ca si restul orasului, dar cu un aerde stabilitate. Si totusi, Jed ezita, parcndu-si masina ntr-unui dinlocurile din fata. Dar luase o hotarre si nu avea de ce sa mai traga de timp pna a doua zi. Odata angajat al companiei, vaputea afla adevarul n legatura cu ce i se ntmplase tatalui sau. Cobor din cabina camionetei, intra si trecu pe lngabirourile bancii de la parter, apoi urca n graba pna la etajulal doilea. Acolo, n capul scarii, se gasea schema cladirii, pe o placa de sticla. Jed i arunca o privire rapida, apoi studienumerele de pe usile din jur. n fine, se ntoarse spre stnga si o porni pe coridorul strmt pna n dreptul biroului cunumarul 201, ncrustat pe geamul de sticla n foita de aur carese cojea. Trase adnc aer n piept, apasa pe clanta si intra. n ncapere erau doua birouri, dintre care numai unul eraocupat. Charlie Hodges, un barbat de vreo cincizeci si cincide ani, cu prul ncaruntit, pe care Jed l cunostea dintotdeauna, ridica lenes ochii din hrtii si zmbi larg, ridicndu-sen picioare si ndreptndu-se catre el cu mna ntinsa.

312 John Saul -Jed! spuse Charlie. Ce coincidenta! Chipul i se umbri. -Tocmai lucram la niste formulare n legatura cu tatal tau. Formele de asigurare si de pensionare pentru boala. Dadu trist din cap. -E unul din cele mai neplacute lucruri pe care a trebuit sa le fac vreodata. De cte ori ma gndesc la Frank... Vocea i se stinse o clipa, apoi paru sa-si revina. - Cum se simte? E vreo schimbare? Jed scutura din cap. -Am fost la el azi dup-amiaz. E la fel... Glasul ncepu s-i tremure, dar se stapni. -nca nu stiu ce-am sa fac, spuse el, lasndu-l pe Hodges sa nteleaga ce vrea. Se gndise foarte serios si voia sa vorbeasca din nou cu Jude pe seara, dar nca i venea greu sa accepte ideea de a-si lasa tatal sa moara. Hodges nteles imediat si-l prinse de umeri, prieteneste. -E greu, stiu, spuse el. Ce face prietena aia a lui? Profesoara. -Bine, raspunse Jed, apoi l privi pe Hodges drept n ochi. De fapt, n-am venit pentru tata. Am nevoie de o slujba. Hodges l masura surprins, reprimndu-si impulsul de a-l ntreba daca-i spusese si tatalui lui ce intentii are. Dadu din cap. -Dupa cum stii, la noi s-au fcut disponibilizari, dar cred ca n cazul tau putem face o exceptie. Vreau sa zic, date fiind mprejurarile, adauga el, cu jena n glas. i facu lui Jed semn s-l urmeze si se ntoarse la biroul sau, scoase un formular din sertarul de jos si i-l dadu baiatului. - Completeaza asta. O sa dau un telefon sus. Forma un numar de trei cifre si astepta. -Domnul Kendall? Sunt Charlie Hodges, de jos. E la mine cineva care vrea o slujba.

SOMNAMBULII 313 Tacu o clipa, ascultnd ce i spunea celalalt si dnd din cap. -Stiu, spuse el la sfrsit. Dar cred ca acesta e un caz special. E vorba de baiatul lui Frank Arnold, Jed. Tacu din nou, ascultnd, i facu cu ochiul lui Jed si nchise. -Dupa cum am banuit. Daca e un lucru care nu s-a schimbat aici n ultima saptamna, e faptul ca firma se strduie nca s-si ajute oamenii. Jed si ridica ochii de pe formular, cu un zmbet pe buze. -Si cei disponibilizari? ntreba el. Hodges dadu din umeri. - E doar temporar, spuse el. Dar adauga, citind ndoiala n ochii lui Jed: -Asculta, stiu care era parerea tatalui tau despre ce se ntmpla aici, dar e gresita. UniChem are planuri mari pentru companie. n doi ani rafinaria va creste de doua ori si se va construi si o fabrica. -O fabrica? l ngna Jed. Zau, domnule Hodges, ce fel de fabrica s-ar putea construi aici? Hodges dadu din umeri. -Nu stiu dect ca e ceva cu tehnica foarte avansata. Aud vorbindu-se despre un mod nou de fuziune si altele asemenea, n trei ani vor fi aici mai multe locuri de munca dect muncitori. Jed mpinse peste birou formularul completat. Sa fie oare adevarat ce spunea Hodges? Se nselase tatal sau? Dar chipul lui Frank i reveni n minte, urmat de un altul, al Ginei Alvarez. Nu, tatal sau nu se nselase, dar nu lasa sa i se citeasca ndoielile pe chip n discutia cu seful de personal. -Suna minunat, spuse el. S-ar putea sa pornesc alaturi de o initiativa grozava. Hodges dadu din cap entuziast si-i nmna lui Jed o fisa.

John Saul -Du asta la spital. Iar mine dimineata te prezinti la baraj, la Bill Watkins. O jumatate de ora mai trziu, n micul spital de la marginea orasului Borrego, Jed vorbea cu doctorul Banning pentru a doua oara n aceeasi zi. De data aceasta, n loc sa examineze analizele lui Frank Arnold, doctorul le studia pe cele ale lui Jed. Acesta daduse o proba de urina si una de snge. La atingerea acului care i intra n vena, Jed trebuise sa faca eforturi sa nu se smulga din minile asistentei. -Pai, cam asta ar fi, i spuse n cele din urma Banning. Avem tot ce ne trebuie, si pari perfect sanatos. Plus ca fisa spune ca saptamna trecuta ti s-a facut la scoala vaccinul antigripal, deci suntem acoperiti. Aproape automat, Jed deschise gura sa modifice greseala din fisa, dar o nchise repede la loc. Daca ei credeau ca i se facuse injectia, nu avea nici un motiv s-i contrazica. -Deci asta e? ntreba el, ridicndu-se. Banning zmbi. -Da. N-a fost chiar asa de rau, nu? Jed ridica din umeri, si lua ramas bun si iesi din spital, n aerul cald al amiezii. Porni spre casa, bucuros. Raspunsurile tuturor ntrebarilor lui se aflau undeva nauntrul companiei la care lucra acum si el. Si, ntr-un fel sau altul, le va gasi.

Barbatul din Chevrolet-ul albastru parcat peste drum decasa lui Frank Arnold se lasa mai jos n scaun sub luminafarurilor care-i maturau parbrizul. Nu putea sa sufere sa steala pnda de unul singur, ntr-o masina, ntr-un cartier locuit; ntotdeauna i se parea ca din fiecare casa l urmarea cte opereche de ochi. Dar instructiunile fusesera foarte explicite: atta vreme ct la ferestrele casei Arnold ardea o singuralumina, trebuia sa ramna unde se afla si nu avea voie s-si paraseasca postul la mai putin de o ora dupa ce toate luminilese vor fi stins. Dar, cine stie, poate pustiul si profesoara eraudin cei care se culca devreme. Farurile erau ale aceleiasi camionete cu parbrizul spartcare plecase cu o jumatate de ora mai nainte si barbatul dinmasina se destinse vazndu-l pe Jed Arnold, nsotit acum de o fata, cu siguranta Gina Alvarez, cobornd din camioneta siintrnd pe usa din fata. Asigurndu-se ca au intrat n casa, cobor din masina, facu ctiva pasi pe strada si arunca oprivire nauntru, n trecere pe lnga o fereastra. Cei doi copiistateau de vorba cu Judith Sheffield, dar nu pareau sa-sispuna nimic important. Mai facu ctiva pasi, traversa si sentoarse pe trotuarul de vizavi pna ajunse n dreptul masinii. Arunca o privire n jur, apoi, cu acelasi sentiment neplacut ca

John Saul e pndit de la fiecare fereastra din cartier, se urca n masina si decise ca era timpul sa ncalce ordinele. Porni motorul si se ndeparta. Putea tine casa subsupraveghere de la distanta; va trece prin fata ei cam o data la o jumatate de ora. Desi ntr-un orasel amart ca Borrego se ndoia ca Judith Sheffield avea de gnd sa iasa undeva n seara aceea. Cei trei stateau n mica sufragerie - Jed si Gina alaturi, pe sofa, iar Judith n fotoliul mare al lui Frank. Trecuse aproape o jumatate de ora de cnd Jed o adusese pe Gina si, cu fiecare minut care trecea, pe Judith o cuprindea mai tare spaima. Gina era complet schimbata. si pierduse si glasul expresiv, si gesturile animate. Ochii, ntotdeauna licarind interesati de tot ce era n jur, si pierdusera luciul si mobilitatea. Privirea i se lipea de cte un obiect din cnd n cnd, dar Judith avea impresia stranie ca Gina nu vedea cu adevarat nimic din tot ceea ce privea. Parca nsasi creierul i era ntr-un punct mort. n cea mai mare parte a timpului statuse cuminte lnga Jed, raspunznd numai ntrebarilor care i erau n mod expres adresate, altfel parnd pierduta ntr-o lume a ei, interioara. Doar ca pe Judith o ncerca sentimentul ca lumea aceea era pustie. Fata traia ca ntr-un vid. - Gina, spuse Judith, aplecndu-se n scaun si ridicnd vocea de parca ar fi vorbit unei fiinte surde, te rog sa-mi spui daca s-a ntmplat ceva smbata seara. Ceva ciudat, neobisnuit. Gina nega muteste. Dar daca ce s-a ntmplat nu i se pare ei neobisnuit?" i trecu deodata lui Judith prin minte. -Bine, atunci s-o luam altfel. La ce ora te-ai dus la culcare? Gina se ncrunta.

SOMNAMBULII - Pe la zece, cred. Judith dadu din cap ncurajator. - Bun. Acum, spune-mi, te-ai culcat imediat sau ai mai itit? Ori ai mai ascultat radioul? -Am citit, raspunse Gina. Am ncercat sa termin Ucigasul de cerbi, dar nu ma puteam concentra. Si am adormit. -OK, spuse Judith. Si ai dormit pna dimineata? -Nu. M-am trezit cnd a trecut masina pompierilor sim-am dus sa ma uit pe geam. Pe urma am ncercat sa maicitesc un pic. Tacu din nou. Judith se simtea ca un inchizitor care smulge informatiile ncet, dureros, bucata cu bucata. -Ct ai mai citit? Gina ridica din umeri. -Nu prea mult. Tot atipeam, apoi ma trezeam... - Dar nu ai donnit de-a binelea, nu? Urma o tacere. Gina parea ca ncearca sa se concentreze. -Nu, spuse ea n cele din urma. Si-atunci a-nceput sa miroasa. Judith si lasa capul ntr-o parte. Sa miroasa? A ce? -N... nu sunt sigura, se blbi Gina. Mirosea urt. A gunoi. -Si mirosul te-a trezit? Gina dadu din cap ca da. Strmba din nas la amintirea mirosului. - Mirosea ru de tot. In mintea lui Judith rasuna ecoul vocii Rebei Tucker, abia auzita, pronuntnd ragusit cuvintele unul cte unul: Miroase... urt. Vad lucruri... urte". -Gina, spuse Judith tremurat. Vreau sa te gndesti bine. Cnd ai simtit mirosul, ai si vazut ceva? Indiferent ce, ai vazut? Gina si miji ochii si-si ncrunta sprncenele, concentrnduse.

John Saul -Am vazut culori, spuse ea. Si nca ceva. Era ceva n jurul meu. Nu vedeam ce, dar era acolo. Judith si simti inima batndu-i mai repede. -Perfect. Altceva? De simtit ai simtit ceva? Gina se gndi din nou, apoi nclina usor din cap. - Ceva ciudat. Un spasm. Stii cum e, ca atunci cnd esti pe punctul de a adormi si tresari din tot corpul. Judith aproba. -Asa ti s-a ntmplat si smbata? -Chiar cnd eram gata sa adorm la loc. Dar a fost altfel. De obicei, dupa ce mi se ntmpla asa ceva, ramn treaza. Smbata, imediat dupa aceea, m-am simtit complet relaxata si am adormit imediat. -OK, i spuse Judith. E foarte bine, Gina. Iar ieri si azi-dimineata te-ai trezit ca de obicei, da? Gina aproba. -Acum, vreau sa ne gndimm nca o data, Gina. Vreau sa ncerci sa-ti aduci aminte la ce ora se ntmplau toate astea. Stim ca a fost dupa ce ai auzit pompierii, care au trecut pe la unsprezece si jumatate. -Pai, trebuie sa fi fost nainte de douasprezece si jumatate, cnd vine mama acasa. Si cred ca am ncercat sa citesc vreo jumatate de ora dupa ce am auzit sirenele. Judith si simti tot trupul ncordndu-i-se. Miezul noptii. Ceea ce se petrecuse cu Gina smbata noaptea, fusese la aceeasi ora la care ncepuse comotia lui Frank, cu o noapte nainte. Si la care avusese loc atacul Rebei Tucker. Peste un ceas, cnd se ntoarse dupa ce o condusese pe Gina acasa, Jed o gasi pe Judith seznd gnditoare la masa din bucatarie si privind fix la o bucata de hrtie. Se aseza pe un scaun n fata ei si rasuci hrtia sa o poata citi.

SOMNAMBULII Era o lista de nume, ncepnd cu tatal lui si cu Reba Tuck er. Dedesubt erau altele. Max Moreland Gina Alvarez Randy Sparks JoAnna Garcia Jeff Hankins Heather Fredericks Urmau alte trei nume, peste care nsa Jed trecu foarte repede, caci de pe ultimul rnd l izbi unul, singur. Al sau. Lnga care Judith pusese un semn mare de ntrebare, sub liniat cu doua linii. Dupa cteva secunde, Jed si lua ochii de la hrtie si o privi ntrebator. -ncerc sa gasesc numitorul comun, spuse Judith. Trebuie sa existe un factor comun tuturor. Jed privi nca o data lista si, deodata, i se paru c-l vede. -Compania. Toti copiii. Toti au cte un parinte care lucreaza pentru Compania petroliera Borrego. Judith se ncrunta. -Si Gina? Tatal ei e mort, iar mama lucreaza la cafenea. -Unchiul ei, raspunse Jed. Carlos. - Dar Reba Tucker? Jed mai studie o data lista si vazu ca mai e un amanunt comun pentru toti cei de-acolo.

-Oameni incomozi, sopti el. Asta e! Judith l privi nencrezatoare. Apoi repeta: -Incomozi? Jed dadu din cap. -Asta e, cu siguranta. Priveste! Copiii: n afara de Gina, toti au dat nu o data de bucluc, iar Gina face parte din grup. Si stii foarte bine parerea lui Greg Moreland si a lui Otto

John Saul Kruger despre tata. I-a facut viata lui Kruger de nesuportat sis-a mpotrivit cnd Max a vrut sa vnda compania. -Si Reba? repeta Judith. Tot nu pricep care e rolul ei. -Nu? replica Jed. Ei bine, eu pricep. Le dadea numaibatai de cap la scoala. Tot timpul i pisa sa repare cladirea sisa o modernizeze. Facea scandal pentru carti, salarii, si ctealtele. Iar primavara trecuta s-a nfuriat att de tare, nct ahotart sa nfiinteze un sindicat al profesorilor. Ce mai, tottimpul era aici, de vorba cu tata. Judith l privea uimita. Sa fie cu putinta? Parea ca nu, dar... Apoi si aminti un lucru pe care i-l spusese Frank: UniChem a declarat falimentare doua dintre companiile salenumai ca sa distruga sindicatele. Nu vor ca oamenii sa facaaltceva dect s-si vada de treaba si sa taca din gura. Dar n-osa le mearga. Eu n-o sa tac". Si totusi, l facusera sa taca. Apoi alt gnd o izbi. Jed. Toata lumea era convinsa - n afara de ei doi - ca si Jed facuse una din cele doua injectii. Si daca era pe lista lor... Stia ce aveau de facut. In cinci minute i dadu lui Jed instructiunile. -Asta trebuie sa faci mine dimineata. Crezi ca poti? l ntreba ea dupa ce sfrsi. Jed tacu cteva clipe, apoi dadu ncet din cap. -Cred ca trebuie. Daca nu, s-ar putea sa ma omoare si pe mine, ca pe tata.

Conducnd aproape din reflex pe drumul de pe buzacanionului, a doua zi dimineata, Jed se gndea la ce-i spuseseJudith Sheffield cu o seara nainte. Dupa ce se dusese la culcare, ramasese ntins n pat, cu lumina stinsa, perfect treaz, ntrebndu-se daca va fi n stare sa duca totul pna la capat, n ciuda asigurarilor pe care i le daduse lui Judith, nu erasigur ca va putea. O vreme se gndi chiar sa nu mearga delocla lucru. Dar daca parasea compania acum, n prima zi, i trimitealui Kendall un semnal clar - caci era convins ca Paul Kendall era la fel de vinovat de ce se ntmplase ca si Greg Moreland. Dar, daca ieri reusise sa se stapneasca de fata cu GregMoreland, care l trimisese pe Frank la The Cottonwoods, vaputea sa o faca si astazi, sub ochii lui Kendall. Si astfel, toata noaptea se gndise la ce avea de facut. siaminti de Gina, de Randy Sparks si de alti copii pe care ivazuse la scoala. Si se stradui sa nu uite ca se presupunea casi lui i se facuse una din injectiile asasine. Parcnd masina n locul special amenajat, mai sus debaraj, se privi n oglinda. si lasa muschii fetei sa se relaxeze, trasaturile i devenir inexpresive. si lua o privire pierduta, goala, asa cum vazuse n ochii Ginei Alvarez n ajun.

322 John Saul n fine, se dadujos din masina, apuca gentuta cu mncarea tatalui sau si trnti portiera. Porni pe drumul spre baraj, cucapul n pamnt si ochii doar la poteca de sub picioare. Ajunsn dreptul biroului operativ de la capatul barajului se opri, strduindu-se sa nu arate nimic, nici o reactie n afara supunerii, indiferent de ce i se va spune. Intra. Bill Watkins, ocupat cu un teanc de hrtii, i arunca o privire scurta. n al doilea birou, vizibil prin usa deschisa, Otto Kruger vorbea cu cineva la telefon. -O sa-i trimit n grupuri de cte patru, l auzi pe Kruger spunnd. Am impresia ca a venit toata lumea, asa ca nu cred sa avem vreo problema. Tacu o clipa, se ntoarse ca si cum ar fi vrut s-i spun ceva lui Bill Watkins, dar ncremeni la vederea lui Jed. l privi cu ochii mijiti, iar Jed trebui s-si adune toate puterile ca s nu reactioneze la privirea lui staruitoare. Apoi Kruger spuse pe un ton evident scazut, dar nca destul de clar: -A venit Arnold. Arata bine. E n biroul lui Watkins, asteapta ordine. Lasa receptorul n furca si se ridica, ramnnd n pragul usii dintre cele doua birouri, cu un zmbet pe jumatate nedumerit. -Hei, Jed, cum te simti azi? Jed si ridica, ncet, capul. -Bine, ma simt bine. Kruger ridica din sprncene, foarte putin. -Ai dormit bine azi-noapte? Fara probleme? Ochii lui Kruger l ardeau, dar reusi s dea usor din cap, n semn ca da. - Foarte bine. Atunci nu mai pierde vremea aici, ca prostul. Sunt o gramada de lucruri de facut jos si avem mare nevoie de mna de lucru.

SOMNAMBULII 323 La auzul cuvintelor ca prostul" Jed simti muscatura furiei, dar reusi sa se stapneasca. Dadu din cap, se rasuci pe calcie si iesi, fara sa-i arunce lui Bill Watkins macar o privire. Dupa plecarea lui, Watkins se scarpina n cap gnditor. -Ce-o fi cu el? se ntreba el. Buzele lui Kruger se strnsera ntr-un rnjet neplacut vederii. -Poate a ajuns, n sfrsit, la concluzia ca batrnul Arnold s-a nselat, spuse el. Am impresia ca a nteles ca e mai bine sa taci din gura si sa-ti vezi de treaba. Watkins mormai: I - Bine-ar fi sa fie toti asa, spuse. Mi-ar face slujba mult mai usoara. Fara sa raspunda, Kruger se ntoarse zmbind n biroul Sau. Bill Watkins avea sa-si vada dorinta ndeplinita mult mai curnd dect credea. Jed cobora ncet scara n spirala care ducea nauntrul barajului. Pasii lui strneau un ecou ritmat pe treptele de metal, facnd peretii putului sa rasune straniu. Ajunse jos si o porni pe culoarul strmt, luminat de cteva becuri goale, protejate n custi de srma si asezate la distante de sase-sapte metri. Se apropie de maistru, care-l fixa cu privirea. -Azi o sa lucrezi n conducte, Arnold, i spuse el. Ai un lampas de miner si o sonda. Tot ce ai de facut e sa cauti crapaturile. Cnd le gasesti, le largesti si le cureti cum poti mai bine. Jed nu raspunse. si puse gentuta cu mncare pe un raft, lua o casca de protectie, si-o puse pe cap si gasi sonda. Era o bucata groasa de metal dur, usor ncovoiata, care avea atasat un mner de lemn. In cele din urma, se pregati sa intre n conducta. Fusese improvizat un lift, un obiect ca o macara nalta care ducea oamenii de la baza putului pna sus, n vrf.

John Saul Banda transportoare era si ea deja n functiune: un circuit permanent de recipiente care urcau, golindu-si continutul pe oalta banda; la capatul acesteia din urma se afla o rampa careducea pna la un camion ce astepta la poalele barajului. Sus, la naltime, pe schele, erau deja oameni care spargeau betonul deteriorat al putului si aruncau bucatile ntr-oplnie facuta pentru ca cei de jos sa poata lucra n conditii derelativa siguranta. Totusi, o ploaie de bucatele minuscule debeton cadea de deasupra si aerul era ncarcat de praf. -Hei, aici sus! striga unul din cei aflati pe schela. Jed si ridica privirea si vazu deschiderea ngusta a uneiadin conductele de intrare. Poate era chiar cea din care cazuse tatal sau vineri dimineata. Trase adnc aer n piept si ncepu sa urce pe schelapna ajunse n dreptul platformei pe care statea cel care-l strigase. Privi n gaura aceea ntunecata, cu un diametru nu maimare de saptezeci de centimetri. n stomac simti ghearele fricii; le goni, spunndu-si ca nuavea de ce sa se teama. -Cu capul nainte, i spuse omul. Aprinde-ti lumina sitine capul ridicat. O sa ai destula lumina sa lucrezi. i arunca o privire, apoi i spuse cu voce scazuta: -Daca intri n panica, opreste-te si strig-m. O sa-ti leg o frnghie de glezna si te trag imediat afara, daca e nevoie. Jed ramasese cu ochii atintiti n deschizatura neagra dinperetele putului. -Ma descurc, spuse el, ncercnd s-si goneasca din glasspaima de care nu reusise sa scape cu totul. Ma descurc. Ridica mna si si aprinse lampasul de pe casca, apoi, apucnd strns sonda cu mna dreapta, se apleca si intra cujumatatea de sus a corpului n deschizatura.

SOMNAMBULII Primul lucru pe care l constata fu aerul greu, sufocant, in conducta. Statut si umed, ameninta sa-l nabuse. Spaima i se chirci n stomac si simti primele degete ale anicii ntinzndu-se s-l apuce. nchise ochii un moment, brtnd panica sa se ndeparteze de el, fortndu-se sa respire rul mucegait. -Esti OK? se auzi o voce. Scrsni din dinti si deschise ochii. Raza slaba de lumina tralucea naintea lui, dar disparea repede n ntunericul con' uctei. Totusi, frica l mai parasise. -Sunt OK, reusi el sa spuna. N-am nimic. nainta trs, explornd tubul de beton cu vrfurile egetelor. Curnd, simti o portiune mai aspra si-si ntoarse apul n asa fel, nct lumina lampasului sa cada pe perete. Cu jutorul sondei largi crapatura, razuind noroiul si algele, esprinse o bucata de beton, apoi o alta. Continua pna cnd rful sondei nu mai reusi sa smulga nimic din spartura. Trecu mai departe. Ajunse la o alta fisura, de data aceasta pe tavanul conuctei. si dadu capul pe spate, dar nu avea loc suficient pentru a raza de lumina sa prinda locul cu pricina. Va trebui sa se ntoarca cu fata n sus. ncepu sa se rasuceasca ncet n spatiul strmt. n clipa urmatoare privea n tavanul care era la numai tiva centimetri de nasul lui. si aduse aminte ca deasupra se gaseau miile de tone de ton din care era construit barajul. ntins pe spate, cu pieptul xpus, avu impresia ca i simte ntreaga greutate apsndu-l. Panica ncepu sa-l cuprinda din nou si, de data aceasta, nu ai reusi sa o domine. Instinctiv, ncerca sa se ridice, dar se lovi de tavan.

John Saul Simti conducta strmtndu-se n jurul lui si i se taie respiratia. Simtea nevoia sa urle, sa se ridice n picioare si sa o rupa la fuga. Muschii i se ncordara. ncerca sa-si traga picioarele, care i ramasesera blocate n peretele conductei. Nu se mai putea misca, dar trebuia sa o faca. Se zbatu un moment, panica ameninta sa-l copleseasca. n gtlej i se aduna un urlet de groaza. Dar, chiar n clipa n care era gata s-i dea drumul, si nclesta falcile. Nu, nu va ceda dorintei de a striga, nu va ceda panicii care l cuprinsese. Se zbatu iar, de data asta numai pe dinauntru, nchise ochii si se stradui s-si nchipuie ca nu e n baraj. Era pe platou, deasupra desertului, si nu avea nimic n jur dect aerul curat si limpede. si nchipui ca-si umple plamnii cu aer, ndepartnd umezeala conductei. ncetul cu-ncetul muschii i se relaxara si el reusi sa nainteze din nou, mai nti cu torsul, pentru a-si elibera picioarele, nchise din nou ochii si se concentra, asa cum o facuse atunci n kiva, cu bunicul; asa cum o facuse n camera lui, smbata seara. Mergea. O parte a lui ramasese n conducta, comandnd trupul n activitatea sa. Dar cea mai mare parte a mintii sale era afara, dincolo de baraj, si respira liber. Panica, groaza de conducta aceea, care-l doborse pe Frank, nu-l mai puteau atinge. Dupa doua ore simti ceva care-l tragea de glezna. -Fa o pauza, pustiule, auzi o voce strigndu-i. Nu potis-o tii asa toata ziua.

SOMNAMBULII Jed se opri si, o clipa mai trziu, se simti tras afara. Parteade minte care fusese ocupata cu fuga din ghearele paniciireveni n trup si, o clipa, simti din nou atingerea paralizanta africii. Apoi se trezi afara din conducta, n putul principal. Setr n jos pe schela si patrunse n sala turbinei. Banda transportoare se opri si tacerea se asternu brusc, apoi ncepura saapara cei care lucrau sus. Se deschisera termosurile si cineva i dadu lui Jed o ceasca cu cafea aburind. Auzea n jur voci schimbnd glume sau, din cnd n cnd, cte o njuratura, dar nu lua parte la ele. Rmase neclintit, privind n gol si sorbindu-si fara chefcafeaua. Cnd cele cincisprezece minute permise luara sfrsit, maistrul spuse: -Hei, Gomez. Ia-i pe Harris, pe Sparks si pe Hankins siduceti-va la spital. Pentru vaccinurile antigripale. Platestecompania. Jed ncremeni, dar reusi sa ramna tacut, reusi chiar nici sa nu se uite la tatal lui Randy si la cel al lui Jeff, care se ridicasera si voiau sa stie daca li se platea timpul pe care-lpierdeau. mpreuna cu ei, alti doi barbati se ndreptara spretreptele care duceau sus, pe baraj. -Da, o sa vi se plateasca, striga maistrul n urma lor. Cndcompania va trimite sa faceti ceva, atunci tot ea v si plateste. Cei patru izbucnira n urale, apoi disparura n coridorul strmt. Jed ar fi vrut sa strige dupa ei, sa le spuna sa nu facainjectiile, dar stia ca nu avea voie s-o faca. N-ar fi facut dect sa se dea de gol. Judith privea ngrijorata cea de-a treia grupa din ziuaaceea intrnd ordonat n clasa si ocupndu-si bancile n

328 John Saul liniste. Randy Sparks si nc doi lipseau, dar, din ceilaltidouazeci si doi de elevi prezenti, cinci aveau privirea aceeasticloasa pe care o observase la Gina, la Randy si la altii cu ozi nainte. Clasa era anormal de tacuta, caci si n grupa deacum, ca si n cele doua dinainte, copiii cei mai galagiosifusesera cei afectati. Ca si Jed, Judith se straduise sa nu-si dea pe fatabanuielile. n pauza de dimineata, abia ncheiata, reusisechiar sa rda cnd Elliott Halvorson spusese n gluma caspera ca gripa de anul acesta, indiferent de care era, sa bntuiect mai mult. Toate clasele erau foarte linistite si, pentruprima data dupa multi ani, copiii erau atenti la ce le spunea. Lui Judith i venise sa-i strige ca ce li se ntmpla elevilornu avea nici o legatura cu gripa, dar se stapnise si-si fortaseun zmbet. Asa fusese toata dimineata. ncercase sa se convinga ca exagereaza, asa cumexagerase si ieri, cnd i se paruse ca o urmareste o masinaalbastra. Pna si pe drumul spre scoala, dimineata, se treziseprivind n jur, cautnd indicii ca era ntr-adevar urmarita. Dar nu descoperise nici unul. Nici o masina parcata n alt loc dect cele obisnuite, nuparea sa o urmareasca nimeni. Si pe urma, ce nevoie ar fi avutsa o faca? Daca cineva voia sa stie unde e, nu era greu degasit n Borrego. Nu trebuia supravegheata dect soseauacare taia orasul de la nord la sud. Daca nu aveai o camioneta si o doaga putin sarita - nu aveai alta iesire din oras. Attavreme ct nu parasea orasul, oricine o putea localiza n celmult zece minute. nainte de nceperea orelor nu intrase deloc n cancelarie, convinsa c-i va fi cu neputinta sa se prefaca. La vremeapauzei nsa, teama o cuprinse din nou: decise ca, daca nu-si

SOMNAMBULII facea aparitia n cancelarie macar sa bea iute o ceasca de cafea, avea sa dea nastere la banuieli. Si-apoi, daca toate clasele erau ca ale ei, ar fi trebuit ca si ceilalti sa observe ca ceva nu era n regula. Totusi, n pauza, nici unul dintre profesori nu se arata ctusi de putin ngrijorat. Cei mai multi, ca Elliott Halvorson, pareau bucurosi de schimbare. Problemele disciplinare disparusera, iar copiii erau de-a dreptul atenti. Judith nu era nici macar sigura ca erau atenti cu adevarat. Privind la ei, i veni o idee. Se ntoarse catre tabla si ncepu sa scrie un sir de exercitii. Deliberat, puse pe tabla mai nti exercitiile mai dificile si le lasa pe cele mai simple Ia urma. Cnd termina, se ntoarse din nou catre clasa si spuse: -Aveti cinci minute sa le copiati. Copiati-le n ordine, va rog. Se auzira cteva mormieli, care o bucurara pe Judith, fiindca era un semn ca macar o parte din elevi erau perfect normali. i urmari atent pe cnd se apucau de lucru. Cei mai multiaruncau priviri repetate la tabla, apoi se concentrau asuprafoilor de hrtie pe care scriau n reprize scurte; dupa ctevasecunde priveau tabla din nou. Elevii inoculati - somnambulii, cum ncepuse s-inumeasca Judith n sinea ei - nu pareau sa se uite att de desla tabla si scriau, chiar daca ea nu vedea exact ce, ntr-un ritm mult mai constant. Dupa trecerea celor cinci minute, Judith acoperi tabla cuharta. - Gata, le spuse. Acum apucati-va de lucru. Aveti o jumatate de ora.

John Saul Se aseza la catedra, aparent sa corecteze un teanc delucrari, n realitate studiindu-i atent, pe fiecare n parte. Cei saptesprezece neafectati lucrau, dupa toate aparentele, normal. Cu chipurile contorsionate ntr-o ncordareaproape dureroasa, bateau cu creionul n banca, meditnd lasolutii, se uitau pe fereastra sau n tavan. Trei din ei trageau cu ochiul la ce scrisesera colegii. Cei cinci somnambuli nsa stateau cuminti, cu ochii atintiti n hrtii. Pe chipurile lor nu se citea nimic. Creioanele li se miscau egal, cu exceptia a doi dintre ei, carepareau ncremeniti. Secundele treceau ncet. Dupa douazeci de minute, trei dintre elevii neafectati venira la catedra cu lucrarile. Doi somnambuli lasasera creioanele jos si stateau linistiti, cu privirile atintite drept nainte. Unul nca lucra, iar ultimii doi priveau tinta n lucrari, cu creioanele ntepenite n mna. Dupa cele treizeci de minute anuntate, Judith se ridica n picioare. - Gata, spuse ea. Imediat, elevii neafectati ncepura sa trimita, din mna n mna, lucrarile. Ceilalti cinci nici nu se clintira. -Va rog sa trimiteti lucrarile, spuse Judith ncet. Cei cinci si trimisera lucrarile. Judith aduna toate foile si privi la ceas. Mai erau cinci minute. -Bun, spuse ea. Asta-i tot pentru azi. Nu aveti tema. Ne vedem mine. n timp ce clasa se golea, Judith ncepu sa verifice lucrarile.

SOMNAMBULII 331 Saptesprezece din ele aratau absolut normal - cei maimulti terminasera exercitiile sau aproape. Toti rezolvaseraexercitiile mai simple, cu numarul obisnuit de raspunsurigresite. Dupa cum era de asteptat, peste unele din cele maidificile sarisera cu totul. si concentra atentia asupra lucrarilor celor cinci elevineobisnuit de cuminti. Doua erau terminate, amndoua - lucru deloc surprinzator din moment ce apartineau celor mai buni copii din clasa rezolvate perfect. Solutiile erau puse ordonat pe hrtie, farastersaturi sau taieturi. Celelalte trei erau ciudate. La fel de ordonate ca si primele, scrise curat, fara modificari. Iar ce fusese rezolvat fusese rezolvat corect. Unul dintre ei, nsa, nu terminase nici primul exercitiu; aldoilea ajunsese pna la jumatate; iar cel de-al treilea renuntase chiar la sfrsit. De ultimul exercitiu, care era 2+2=X, nu se atinsese nici unul dintre ei. Lui Judith i se puse un nod n gt si simti un pietroi nstomac; ntelese ce se ntmplase. Cei cinci facusera, ca si Gina Alvarez cu o seara nainte, exact asa cum li se spusese. Li se spusese sa scrie exercitiile n aceeasi ordine ca petabla si asa si facusera. Lucrasera metodic, fara sa se dea batuti. Acolo unde se mpotmolisera, se oprisera pur si simplu. Iar Judith stia de ce. Nu le spusese sa treaca prin tot exercitiul si sa nceapa cuce e mai simplu, apoi sa mearga napoi, pna la cele mai complicate, n ordinea gradelor de dificultate, ceea ce era modalitatea cea mai eficienta de rezolvare.

John Saul Le spusese doar sa se apuce de lucru, iar ei urmasera instructiunile ad litteram. Att ct facusera era fara cusur, pna cnd se mpotmolisera. Ajunsi nsa n acest punct, erau ca niste roboti care au dat de un zid. Nu mai facusera nimic. Ramasesera n loc, cu rotitele nvrtindu-li-se n gol, asteptnd.

Cu nervii zdruncinati, Judith se ndrepta spre biroul consilierului liceului din Borrego. n ciuda propriei ratiuni, privea tot timpul peste umar sa vada daca nu o urmarestecineva. Era ridicol; ca profesor, avea tot dreptul sa vadaoricnd dorea fisele elevilor. Cu toate acestea, ramasese singura n clasa, dupa ultima ora, inventnd un pretext pentrucazul n care ar fi ntrebat-o cineva. n cele din urma, se hotarse asupra variantei unei revizuiri a tuturor claselor pecare le avea. Voia sa-si schimbe putin planurile de lectie sivoia sa stie ct de bine erau pregatiti pentru introducerea unorelemente de trigonometrie mai complicata. Statu putin n fata usii, privind nca o data n urma, pecoridor. Nu era nimeni. n fine, deschise si intra. Caria Bergstrom, singurul consilier cu norma ntreaga al scolii, tocmai si scotea poseta dintr-un sertar al biroului. -Judith, i spuse ea, tocmai ieseam. Judith zmbi chinuit, dar, spera ea, fermecator. -De fapt, spuse ea, nici nu am nevoie de ajutorul tau. Vreau numai fisele ctorva din elevii mei. Caria dadu din umeri. -Te rog, esti invitata mea. Stii sa folosesti computerul? De data aceasta rsul lui Judith fu natural.

334 John Sal -Mai exista vreun om n lumea de azi care sa nu stie? Dar mi-ai economisi ceva timp daca m-ai baga n programul care-mi trebuie. Caria aproba, se aseza la birou si apasa pe cteva taste. -Asta e, spuse ea. i dai numele elevului si parola, si el ti da restul. Se ridica, si lua geanta si se ndrepta spre usa. -Daca ai probleme, ma gasesti n cancelarie, cu toti ceilalti. n secunda urmatoare, Judith se afla n fata computerului, cu lista de nume ale elevilor. La nceput treaba mergea ncet; dupa zece minute si dadu seama ca nu proceda bine - n ritmul asta nu avea sa termine nici de introdus toate numele n pauza de prnz. Abandonnd tot ce facuse pna acum, ceru o lista de programe, n care gasi imediat ce cauta. Un program de prelucrare de date, acelasi utilizat de scoala din estul Los Angeles-ului. Cu un suspin de usurare, ncepu sa-si selecteze datele necesare, cu ajutorul unor cuvinte si fraze-cheie. n acest fel, computerul avea sa faca el nsusi lista de nume n ale caror fise apareau cuvintele-cheie. Iar ei nu-i mai ramnea dect sa citeasca lista. Daca ea si Jed ajunsesera la concluzia corecta cu o seara nainte, atunci stia si cam ce nume trebuie sa cuprinda lista. Dupa cteva momente de gndire atenta, compuse un program care va scoate fisele tuturor elevilor cu rude angajate la Compania Petroliera Borrego si care avusesera probleme disciplinare. n fine, apasa pe butonul Intrare si ramase cu ochii pe monitorul pe care se perindau imagini. Nu dura mult pna cnd ncepura sa apara numele. Da, asemanarile erau evidente.

SOMNAMBULII Erau acolo numele tuturor somnambulilor ei, mpreunacu multe altele, dintre care pe unele le stia, pe altele nu. Legnd ntre ele cteva variabile, ngusta cmpul de cercetare. Obtinu o lista mult mai scurta pe care, nsa, erau n continuare prezente toate numele copiilor care asistau att decuminti si fara reactii la orele de dimineata. Tulburata, Judith scoase pe imprimanta o lista de nume, ompaturi cu grija si o baga n poseta. nchise computerul siiesi. i mai ramasesera cincisprezece minute din pauza deprnz, suficiente pentru o gustare de la una din masinile aflatef la intrarea n bufet. O porni ntr-acolo, dar se opri auzindglasuri n cabinetul de vizavi al Laurei Sanders, a carui usaera deschisa. n biroul asistentei statea un barbat. Judith l recunoscu desi era cu spatele. Greg Moreland. Si, pe cnd vocea Laurei se ridica ntr-o noua izbucnire defurie, Judith se strecura grabita pe coridor. Constienta c-si pierde cumpatul, Laura Sanders se gndea ca oricum nu mai are nici o importanta. Desi de o politetedesavrsita cnd intrase n biroul ei, cu zece minute nainte, Greg Moreland lasase limpede sa se nteleaga ca o acuza deincompetenta. Si daca era vreun lucru care sa o scoata peLaura din sarite mai mult dect orice altceva, era sa-i pui landoiala constiinciozitatea. -Ca sa fiu sincera, nu ma intereseaza prea mult parereata, Greg, i spuse ea pe un ton ridicat si fixndu-l cu privirea. Inocularile le-am facut personal, pna la ultima. Am fiselecompletate, asa cum mi-a cerut domnul Beckwith, si le-amverificat imediat dupa vaccinarea fiecarei clase. Privirea lui Greg se naspri. Toata dimineata, dupa ce-lsunase Kendall, la ora sapte, ncercase sa afle daca si cum

John Saul s-ar fi putut rataci o seringa. Imediat dupa telefonul lui Kendall, verificase si rasverificase fisele, fara sa poata descoperi vreo scapare. Toate dozele erau mentionate, fie ca administrate cuiva, fie ca existnd, sub cheie, n cabinetul lui. Mai mult, pierduse mai bine de un ceas cautnd n seif, verificnd seringile conform listelor de inventar. Aparent, toate erau la locul lor. -Nu te-am acuzat de nimic, Laura, spuse Greg, nelasndsa i se citeasca furia n glas. Vreau numai sa mai verificam odata listele astea. Undeva e o greseala si te rog pe tine sa maajuti sa o descoperim. Cu gura punga, Laura lua listele si se apuca sa la citeascanca o data. Totul era n ordine, la fel ca si ultima data cnd le cercetase, cu nici cinci minute nainte. n momentul acela ochii i cazura pe al doilea nume din clasa de dimineata a luiJudith Sheffield. Jed Arnold. Se uita la numarul din dreptul lui. Nu erau n ordine - nici n ordinea numerelor din clasa lui, nici n cea a numerelor din clasa precedenta. Apoi si aminti. -Da, ar fi ceva aici, spuse ea, ridicnd ochii si descoperindo pe Judith Sheffield nsasi n prag, ascultnd. Se pregatea sa o salute, dar se razgndi, vaznd-o ca scutura din cap si-si duce un deget la buze. -E vorba de Jed Arnold. n dimineata aceea a ntrziat si a ratat injectia. Laura o vazu pe Judith dnd violent din cap. Timp de ofractiune de secunda, nu ntelese. Apoi pricepu. Cauta febril o solutie salvatoare si, vaznd norii de furie cum se aduna n privirea lui Greg Moreland, se hotar:

SOMNAMBULII -Asta e motivul pentru care numarul lui nu e n serie cu celelalte, continua ea pe un ton mai potolit. A venit dupa ore si i-am facut vaccinul. Lasa o umbra de duritate sa i se strecoare n glas. -De altfel, dac-ti amintesti, tocmai verificam listele cnd ai venit sa le iei. Greg o privea, nestiind daca sa o creada sau nu. Exista, desigur, o posibilitate de a se convinge ca Jed devenise la fel de docil ca si ceilalti: un telefon la baraj. Pe urma, oriunde ar fi fost greseala - daca fusese ntr-adevar vreo greseala - ea nu mai conta. Daca Jed se comporta la fel ca si ceilalti copii, se explica prezenta tuturor seringilor. i multumi Laurei pentru colaborare si se ntoarse pe calcie sa plece. Judith Sheffield abia avusese timp sa dispara dupa colt, n directia bufetului. Peter Langston statea cu ochii atintiti la telefon. Douazeci si patru de ore. Att i luase, desi lui i se paruse mai mult. Statuse aproape toata noaptea, mpreuna cu tehnicianul, n al doilea nivel subteran al Institutului Brandt, unde amndoi se rentorsesera n zori. Nu le luase prea mult sa priceapa cu ce fel de microaparate aveau de-a face. Asta fusese partea cea mai simpla. Nu erau altceva dect niste transformatoare miniaturale. Odata actionat ntrerupatorul de la baza, curentul electric le strabatea, facnd sa se ncalzeasca protuberantele din partea superioara, facute dintr-un material ceramic, foarte rezistent. Sursa de curent nu fusese nici ea o problema. Calculase cantitatea de energie necesara pentru a le pune !n functiune si aflase, fara mirare, ca ea era egala cu cantitatea foarte mica de energie generata de corpul omenesc.

338 John Saul Observase nsa si cteva lucruri mai neobisnuite si, n cele din urma, dimineata, se hotarse s-l sune pe TomPatchell, neurochirurgul pe care institutul l consulta adesea. - Obiectele astea sunt acoperite cu un strat de ceva, i spuse Langston lui Patchell. Pare o proteina, dar nu-mi dau seama nici de ce e acolo, nici ce rol are. Patchell venise cu ideea de a injecta o parte din lichidul din seringa unui animal de laborator, pentru a vedea ce se ntmpla. Se hotarsera asupra unui cimpanzeu pe care, la o ora dupa injectie, l anesteziasera si-l legasera de patul unui rezonator magnetic nuclear. Imediat, pe ecran ncepura sa apara imagini n timp ce aparatul bombarda corpul cimpanzeului cu impulsuri extrem de scurte de energie electromagnetica, pentru a-i masura apoi reactiile nucleelor atomice, reconstruind n forma vizuala nsasi structura tesuturilor. Tehnicianul facu o serie de ajustari de finete si microaparatele si facura aparitia n circuitul sanguin, ca nenumarate puncte ntunecate, minuscule. - Nu pricep, spuse Langston n soapta. Par sa pluteasca la ntmplare. Tom Patchell se ncrunta fara sa-i raspunda, ncercnd s-si aminteasca un lucru pe care l citise cu cteva luni n urma. n final reusi. -Mai asteptam cteva minute, spuse el, si i examinam creierul. Trecu un sfert de ora, apoi, la instructiunile lui Patchell, tehnicianul obtinu imaginea mult marita a creierului cimpanzeului, ctiva milimetri patrati odata. Limbile ceasului de pe perete naintau si, odata cu ele, minutele se scurgeau ncet, pe cnd cei trei cercetau adncurile creierului maimutei, n cautarea unui detaliu neobisnuit, ct de mic. SOMNAMBULII 339 n cele din urma, lui Tom Patchell i se paru ca vede ceva. -Uite! exclama el. Se apleca mai aproape de ecran. n timp ce majoritateaunctisoarelor ntunecate ce reprezentau microaparatele continuau sa se scurga prin sistemul de vase capilare ca nistefrunze duse de apa unui ru, erau unele care se lipisera deperetii unor celule, ca si cum unele dintre frunze s-ar fi prinsn radacinile copacilor de pe mal.

- Nu pricep, spuse Langston, dar Patchell nu-l asculta. -Mareste-o pe asta, i ceru el tehnicianului, atingnd unuldin punctele de pe ecran cu vrful creionului. Degetele tehnicianului zburau pe deasupra panoului de control al rezonatorului; cteva secunde mai trziu, pe monitor aparu o noua imagine. De data aceasta, ea cuprindea doarcteva molecule, marite de mai multe milioane de ori, n asa fel nct structura lor devenise vizibila. La o apasare de buton, imaginea ngheta pe ecran. Patchell o examina cteva momente, apoi fluiera usor. -Pentru numele lui Dumnezeu, murmura el. Au reusit! Langston ncepuse sa se legene nerabdator pe calcie. -Ce-au reusit? vru el sa stie. -Uita-te aici, i spuse Patchell. Vezi moleculele astea?

Langston privi ecranul de aproape si facu semn din capca da. -Ei bine, au realizat un lucru care se presupune ca e abian stadiu experimental. Ce vezi aici sunt doua tipuri diferitede molecule, una face parte dintr-o celula nervoasa, cealaltadin stratul care acopera microaparatele. -Si? ntreba Langston. -Fiecare tip de celula din corpul omenesc e mbracataIntr-un strat proteinic aparte. Cine a construit micromasinriile astea, le-a acoperit cu substante specifice, astfel nctsa le faca sa adere numai la anumite tipuri de celule. Cu alte

John Saul cuvinte, microaparatele circula la ntmplare prin sistemul sanguin pna gasesc celula la care sunt programate sa adere. Si cnd o gasesc, se lipesc de ea. Ca si cum fiecare masinarie e o mna, n cautarea mnusii potrivite. Langston facu ochii mari. -Vrei s spui c obiectele astea pot fi amestecate cu straturi protectoare de diferite tipuri si ca nu conteaza cum si pe unde patrund n circuitul sanguin pentru c, odata ajunse acolo, si gasesc singure drumul si tinta? Chipul lui Patchell capata o expresie dura. -Exact. Mai asteptam vreo doua ore, apoi mai vedem, ntre timp, hai sa vedem daca ghicim mecanismul de declansare. Lasara cimpanzeul, nca inconstient, sub supravegherea tehnicianului si se ntoarsera n laboratorul de fizica, unde si petrcuser cea mai mare parte a timpului. Peter gasi raspunsul destul de repede. -Trebuie sa fie prin unde radio. Din cte mi spune Judith, declansarea se face de la distanta. Btu cu vrful creionului mica portiune de la baza obiectului de pe ecranul microscopului electronic. -Partea asta seamana cu un receptor radio foarte simplu. Imediat dupa-amiaz erau gata pregatiti. Aveau mai multe lame, fiecare cu cte un strop din solutia salina continuta n seringa. Aceasta, la rndul ei, fusese ncuiata ntr-un container captusit cu placi de plumb; containerul se afla ntr-un seif din biroul lui Langston. Iar ei erau acum n laboratorul de microscopie, unde Langston avea instalat un emitator de dimensiuni mici, capabil sa emita semnale slabe pe o plaja de frecvente foarte larga. Lamele microscopului aveau atasati electrozi. Tehnicianul ajusta microscopul electronic pna cnd pe ecran aparura vreo sase aparate minuscule. Patchell apasa pe un buton care descarca o sarcina electrica foarte mica, de

SOMNAMBULII ordinul minivoltilor, n solutia prin care pluteau microaparatele. n fine, Langston puse n functiune emitatorul, alese o zona de frecvente mai nalte si ncepu sa rasuceasca un cadran. Timp de cteva secunde nu se ntmpla nimic. Apoi, att de brusc nct nici unul din ei nu vazu exact ce se petrecuse, unul dintre microaparate disparu de pe ecran. -Ce dracu'? murmura Tom Patchell. ncruntat, Patchell si nota frecventa la care disparuse mecanismul, apoi potrivi din nou emitatorul, n clipa urmatoare mai disparu unul. -Vreau toata povestea asta nregistrata, spuse Langston. Tehnicianul nclina din cap. -E, deja. Daca vreti, putem relua ultima secventa cu ncetinitorul. - Da, spuse Langston. Imaginea disparu de pe monitor, apoi reaparu. n parteade sus a ecranului era un cronometru care masura timpul nmicrosecunde si o scala pe care se nregistrau schimbarile defrecventa ale undelor radio la care erau expuse probele. Vazura ntrerupatorul de la baza unuia din aparate nchiznduse si, cteva microsecunde mai trziu, facnd contact. Apoi protuberantele de la celalalt capat ncepura sa se modifice si, n fine, ntreaga structura se dezintegra. - Am avut dreptate, sopti Langston ca pentru sine. Circuitul se nchide, imediat transformatorul ncepe sa nghitaenergie electrica din solutia salina si toata instalatia sencalzeste pna la ardere. Fu rndul lui Patchell sa se ncrunte. - Atunci de ce n-au disparut toate? -Sunt programate pentru frecvente diferite, i explicaLangston. Nu m-ar surprinde sa descoperim ca exista o

John Saul legatura ntre frecventele care activeaza ntrerupatoarele sitipurile de celule la care se ataseaza. Cteva minute mai trziu se ntorceau n al doilea nivel subteran. Cimpanzeul, tot fara cunostinta, zacea inert pe patulrezonatorului. Tehnicianul si ridica privirile din revista pecare o citea. -Gata pentru o noua ncercare? Patchell dadu din cap. Tehnicianul lasa revista din mna si trecu la panoul de comanda, n ncaperea alaturata. Pe ecran aparu din nou imaginea mult marita a creierului. Tom Patchell studie atent monitorul. Dadu multumit din cap. - Da, stau strns n grupuri, spuse el. Vezi? Un numar mare sunt aici, n zona hipotalamusului, si aici n zona cortexului. Coborr cimpanzeul de pe rezonator, l pusera pe un carucior si-l dusera napoi n cusca. Ct timp transportara cei doi micul emitator pna jos si-l instalara, efectul sedativului ncepu sa dispara. Cimpanzeul ncepu sa miste. O jumatate de ora mai trziu, emitatorul era instalat lnga cusca si, pe o masa de lnga chiuveta de laborator, erau doua seringi cu un tranchilizant puternic. Maimutoiul, complet treaz, dar ntins pe carucior, i urmarea cu ochi langurosi. n sfrsit, Peter Langston dadu drumul emitatorului, alegnd frecventa care actionase asupra micromecanismelor n laborator. Pe neasteptate, cimpanzeul deschise ochii mari si se ridica n sezut, rotindu-si capul ca si cum ar fi urmarit niste obiecte invizibile pentru Langston si Patchell. -Schimba frecventa, spuse Patchell. Langston modifica usor emisia. Cimpanzeul ncepu sa scuipe si s-si stearga gura cu minile, ncercnd parca sa scape de un lucru cu gust ru. Apoi, la o noua modificare

SOMNAMBULII a frecventei, ncepu sa tipe - de furie sau de durere - si, sarind de pe carucior, se repezi la barele custii. -nchide-l! striga Patchell, inutil, de altfel, caci Langstonntrerupsese deja contactul emitatorului. Se uitau amndoi la animalul care zacea acum inert pepodea. Chipul lui avea o expresie ciudat de omeneasca, pe jumatate nspaimntata, pe jumatate uimita de ceea ce i sentmplase. Patchell ezita un moment, apoi deschise usacustii, urmarind prudent cimpanzeul. Acesta l privea, dar nu facu nici o ncercare sa-l atace sausa evadeze. Chirurgul intra n cusca cu miscari lente. -Da-mi una din seringile alea, spuse el ncet, cu trupulncordat, cu ochii tot timpul la maimutoi. Langston i ntinse una din cele doua seringi si Patchell seapropie de cimpanzeu ncet, fara miscari bruste, vorbindu-icalm. i atinse usor bratul drept, asteptndu-se ca animalul sa si-lretraga, dar el nu facu altceva dect sa-l priveasca cu capulusor plecat ntr-o parte. Tresari putin cnd acul i strapunseepiderma, patrunzndu-i n vena, dar nu facu nici o ncercaresa se fereasca. Dupa cteva minute dormea adnc. Patchell l ridica si-lpuse napoi pe carucior. Cinci minute mai trziu se ntorceau n laborator. -Dumnezeule mare! sopti Peter Langston si fluiera usor, vaznd imaginile din creierul cimpanzeului, care ncepeau sa se formeze din nou pe ecran. Uite! Tom Patchell strnse din buze si ncuviinta. n timp ce un numar destul de mare de microaparate erau nca vizibile, celelalte disparusera cu totul, nlocuite de leziuni evidente, dovada fizica a seriei de comotii suferite. -E oribil, spuse Patchell n cele din urma, clatinnd ngrozit din cap. Daca le-am fi declansat pe toate, n-ar mai fi

John Saul ramas nimic din creierul lui. Si n-ar fi ramas dect leziunile, fara nici o urma a ceea ce le-a provocat. Tacura amndoi, realiznd ca lucrul pe care l privea era instrumentul de tortura perfect al erei nucleare. Sau arma unei crime. Peter Langston privi ceasul de pe perete. Era aproape patru. Se ndrepta spre biroul sau, de unde voia sa o sune pe Judith Sheffield.

Judith Sheffield simtea cum o strng peretii. Toata dup-amiaza ncercase sa se convinga ca i se pare, ca nu o urmarestesi nu o pndeste nimeni. Si totusi, fara sa vrea, privea tot maides pe fereastra. Ce se astepta sa vada afara? Un barbatntr-un impermeabil, cu o palarie cu boruri largi trasa pe ochi, cu minile vrte adnc n buzunare, rezemat de stlp? Numai ca n fata ferestei nu era nici un stlp, daramite unbarbat n impermeabil si cu o palarie pe cap?! Si, daca erantr-adevar urmarita, probabil ca cei care o faceau foloseaumetode mult mai sofisticate dect credea ea. si arunca ochii spre platou - acolo s-ar fi putut ascundecineva cu un binoclu puternic, sau cu un telescop, ntr-unadin sutele de crevase sapate n gresie. Cine stie, poate aveausi aparatura de ascultare ndreptata asupra casei sau conectatala telefonul ei. Opreste-te!" si spuse; dar tresari zdravan cnd telefonuldin bucatarie ncepu deodata sa sune. Tritul o zgria penervi, aproape ca o lua la fuga ca sa raspunda mai repede. -Peter? ntreba ea cu voce tremurata, n ciuda efortului de a nu lasa sa se vada ct e de tulburata. -Judith? raspunse Peter. Judith simti cum o mai paraseste ncordarea. -Esti bine?

John Saul Apoi: -Stiu, ntrebarea e prosteasca. n fine, cert e ca am gasit solutia. Microaparatele sunt de fapt niste transformatoare cu electrozi; i le-am injectat unui cimpanzeu si i-au provocat o serie de manifestari identice - n consecinte - cu comotiile cerebrale. Dar m-am consultat si cu un neurochirurg, care mia spus ca pot produce si halucinatii - att vizuale, ct si olfactive. Nu intru acum n detalii - la naiba, nici nu avem cine stie ce detalii deocamdata - dar se pare ca indivizii au ajuns pna acolo, nct pot face aproape ce vor cu persoanele carora li s-au inoculat masinariile. Acestea adera la diferite parti ale creierului, dar, n final, daca au un numar suficient de mare reglat pe diverse frecvente, omul poate fi manevrat la fel de usor ca si cum ai cnta la un instrument. Poti s-l scoti din minti, sa-i distrugi vointa - ba chiar si s-l omori instantaneu. Cu gndul la Reba Tucker si la Frank Arnold, Judith simti cum i se nmoaie genunchii. Nici unul nu murise nca, dar pe Frank l pedepsisera, n timp ce pe Reba si faceau experientele. Iar pe Max Moreland l asasinasera de la bun nceput. - Doamne, Dumnezeule! sopti ea sugrumat. Ce... ce putem face? -n momentul asta nu prea mult, dect sa aflam cum le declanseaza si sa-i oprim. Mai trziu vom ncerca sa gasim o modalitate de a elimina micromecanismele din organism. Daca am descoperi cum se poate dizolva stratul proteinic care le acopera... Sunetul soneriei de la usa sparse n bucati putina atentie pe care reusise sa i-o acorde lui Peter. Cu creierul ca si amortit, ncerca sa se concentreze. -St... stai putin, Peter, spuse ea. E cineva la usa. Lasa receptorul pe bufet si, cu gndul tot la ce-i spusese Peter si la posibilele consecinte, se repezi la usa si o deschise, n clipa n care facu aceasta, realiza ca facuse o greseala.

SOMNAMBULII Toate obsesiile ei de ieri si de azi, toate banuielile si impresiile cum ca ar fi fost urmarita si supravegheata sedovedeau a fi fost corecte. Caci n fata usii se gaseau doibarbati pe care nu-i mai vazuse niciodata. Erau mbracatiobisnuit, cu blugi decolorati si camasi de cow-boy cu capse"e sidef. Amndoi aveau cizme de cow-boy sclciate, iarul avea o jacheta de blugi aruncata pe bratul drept, care-iacoperea mna. Instinctiv, Judith realiza ca sub jacheta se ascundea unistol. Icni si facu un pas napoi, ncercnd sa nchida usa, darera prea trziu. Unul din cei doi facu un pas, ridica bratulstng si mpinse usa, iar n clipa urmatoare era n casa. Tovarasul sau l urma imediat, nchiznd ncet usa n urma. Mintea lui Judith refuza sa creada. Era cu neputinta. Nuse putea ca doi barbati - doi straini - sa intre peste ea n casan felul acesta! Iar de-afara se vazuse ca si cnd ea i-ar fi invitat sa intre, stia prea bine. Deschise gura sa strige, dar primuldintre ei, nalt de aproape un metru nouazeci, cu prul negruca taciunele si un spate lat care parea si mai lat datoritacamasii strmte, ntinse o mna uriasa s o apuce de gt. Orele de karate si de judo - care i permisesem s-l domine att de usor pe Randy Sparks cu cteva zile nainte - sispusera cuvntul: Judith facu un pas lateral, gata sa-i rasuceasca bratul la spate. Dar el i anticipa miscarea si o contracara, venind fulgerator n spatele ei. Bratul lui i se ncolacica un sarpe n jurul gtului si din strigatul ei nu mai ramasedect un scheunat anemic; Judith pricepu cu o luciditatenfricosatoare ca prima lui miscare nu fusese dect o fenta, o capcana n care cazuse mult prea usor. -Nici un cuvnt, spuse el ncet, dar pe un ton taios ca olama de otel. Daca ncerci sa strigi, te omor aici si acum.

John Saul Ca si cum ar fi vrut sa o convinga ca vorbeste serios, ostrnse putin cu bratul de gt, n timp ce cu degetele miniistngi i gasi un nerv, pe care apasa, trimitndu-i prin tot corpul un junghi insuportabil de durere. Plamnii i se contractaraautomat si ncerca din nou sa strige, dar se sufoca si ncepusa tuseasca. Cel care o tinea i facu un semn cu capul tovarasului sau, un barbat cu par nisipiu si ochi de un albastru rece, care trecuimediat n bucatarie. Judith auzi receptorul pus ncet n furca. -Am sa te las sa respiri, i spuse cel cu prul negru pe unton de conversatie banala care-i dadu fiori lui Judith. Dar daca tipi, sau scoti vreo vorba, sau faci vreun lucru fra sa-tifi spus eu sa-l faci, va fi ultimul tau gest. Cnd termina de vorbit bratul i se nmuie, lasnd-o peJudith sa-si umple plamnii cu aer. O parte a creierului eirealiza ca nici macar nu se ostenise sa astepte de la ea unsemn ca a nteles instructiunile, si cu att mai putin ca e deacord cu ele, nainte de a-i da drumul. Aceasta mari spaimacare ameninta sa o copleseasca, fiindca era sigura ca se vatine de cuvnt, fra s-i pese daca ea e sau nu de acord cuconditiile lui. Barbatul cu par blond revenise n sufragerie. Salta putinjacheta pentru ca ea sa vada pistolul. Habar navea ce fel depistol era, dar era mic si compact, cu o teava scurta care-idadea o nfatisare urta, rutcioasa. -E-un pistol de calibru 38, i spuse el, zmbind usor. iaracesta, continua el, scotnd din buzunarul jachetei un cilindrude metal, e un amortizor. Adevarul e ca nu e deloc bun cnd e nevoie de precizie si ca, daca reusesti s fugi, la o departarede peste cincisprezece-douazeci de metri, nu te mai nimeresc, dar de-aproape, ca de exemplu lipit de spinare, precizia numai e att de importanta, nu? Zmbi rece; nici el si nici brunetul nu parura sa observeca telefonul ncepuse sa sune.

SOMNAMBULII -Vecinii vor vedea, continua blondul, n cazul n care se gaseste cineva sa ne urmareasca, cum te ajutam sa te urci n masina. Fiindca nu te simti prea bine, pricepi? Asa ca, daca ma obligi sa te mpusc, are sa para doar ca te simti si mai ru. -De... de ce? reusi sa ntrebe Judith. O durea gtul acolo unde brunetul i zdrobise laringele, si cuvintele nu-i fusesera dect un croncanit. Blondul ridica din umeri. -Cineva vrea sa stea de vorba cu tine, i spuse. Si ne-a trimis pe noi sa te aducem. -O sa am nevoie de cheile masinii, spuse brunetul pe acelasi ton banal, care facea aceasta simpla cerere s sune ca o amenintare. -n... n geanta, izbuti Judith sa spuna, aratnd cu capul catre o masuta de lnga canapea. Brunetul se duse la masuta, apuca geanta si ncepu sa cotrobaie n ea pna cnd gasi cheile. Apoi i-o nmna lui Judith si deschise usa de la intrare. -Pot sa-ti ofer bratul? Ca un automat, Judith si trecu bratul pe sub al lui si iesira mpreuna. Blondul trase usa dupa el, amutind aproape complet zbrnitul telefonului care nca suna, apoi li se alatura, lund-o de celalalt brat si apsndu-i teava pistolului n coaste. n strada, n spatele masinii ei era Chevrolet-ul albastru pe care-l vazuse cu o zi nainte. Brunetul i deschise usa de lnga sofer si o lasa sa urce. Blondul se strecura la volan. -Amicul meu n-a renuntat la arma, i spuse brunetul. Are sa conduca cu o mna si cu cealalta va tine pistolul. Daca faci vreo ncercare s sari din masina, sau s strigi sau orice altceva dect s stai aici cuminte, o sa te omoare. O clipa mai trziu Chevrolet-ul disparu dupa un colt, iar brunetul se urca n masina lui Judith, iesi din alee si baga n viteza.

John Saul Doua case mai ncolo, pe partea opusa a strazii, o femeieuda iarba. Cnd trecu prin fata ei, brunetul i zmbi si i facucu mna. Femeia, uimita, i ntoarse totusi zmbetul si semnul, apoisi vazu de treaba. Peter Langston batu n furca cu ochii lipiti de receptorulpe care-l tinea n mna. - Judith? spuse el. Tinu furca apasata o secunda, apoi forma din nou numarul, grabit. Lasa sa sune de cincisprezece ori, pe urma nchise. -Acolo s-a-ntmplat ceva, i spuse el lui Tom Patchell, care l privea cu capul aplecat pe-o parte, ngrijorat. A venit cineva la usa, apoi s-a ntrerupt. Patchell si miji ochii. -Ar trebui anuntata politia de-acolo. Sfatul nu mai era necesar, Peter forma deja numarul politiei din Borrego. ncepu sa vorbeasca agitat: -Va rog sa ma credeti, s-a ntmplat ceva! Le relata ce se petrecuse, apoi zise: -Nu stiu adresa. Sta la prietenul ei. si cerceta memoria, dar nu reusi s-si aminteasca cum l chema pe noul prieten al lui Judith. Poate ca nici nu i-l spusese vreodata. Atunci i veni o idee. -Stati, omul e n spital. Tocmai a avut o comotie cerebrala. Aproape imediat trnti furios receptorul. -Ma duc pna acolo, i spuse lui Patchell. Stiau cine etipul, dar mi-au spus ca e cam scrntit. Cred ca nici macar nuvor verifica. -Vrei sa merg cu tine? ntreba Patchell, dar Peter scuturadin cap. -Rami aici si vezi ce poti sa mai afli despre nenorocitelealea de masinarii. De exemplu o modalitate de a le neutraliza.

SOMNAMBULII Patchell l privi pe Peter cu ochi tristi. -La asta ma tot gndesc, i spuse. Nu stiu daca existavreo astfel de modalitate, n afara de a le distruge. Si pentruasta, singura cale care-mi vine n minte este sa le. declansam. Privirea lui Peter Langston era ca de cremene. -Trebuie sa existe si alte cai. Pentru ca, daca nu exista... Lasa fraza neterminat, nevrnd sa accepte ideea ca pentru adolescentii din Borrego nu exista scapare de bombele care le fusesera implantate n creier. Cnd schimbul lui lua sfrsit, Jed Arnold nu mai avea nevoie sa se prefaca a se misca precum un somnambul. Urca scara n spirala care ducea tocmai sus, pe baraj, cu ntreg trupul amortit. si petrecuse dup-amiaza n putul principal, ncarcnd sparturi de beton pe banda trasportoare si abia acum si mai putea misca bratele. Urca treptele una cte una, miscndu-si greu picioarele, fortndu-le sa mpinga trupul. n fine, ajunse la suprafata; iesi clipind n lumina puternica a soarelui de dup-amiaz. Se opri si trase aer proaspat n plamni, tusind si scuipnd, ncercnd sa-si curete gtlejul de praful si mizeria din put. Imediat, dndu-si seama ca supraveghetorul din cabina de la capatul barajului l-ar fi putut vedea, si lasa din nou capul n pamnt si o porni pe creasta barajului, aparent fara sa vada nimic n jur. -Arnold! latra Otto Kruger cnd trecu pe lnga usa deschisa a cabinei. Jed se opri si-si salta ncet capul, avnd grija sa nu-si modifice expresia. Kruger i ntindea un plic din hrtie groasa, maronie. -n drum, lasa asta la centrul de comanda. Da-l primului om care-ti iese n cale. Nu era o rugaminte, ci un ordin. Din felul n care i vorbise, Jed ntelese bine ca Kruger nu se asteptase sa fie contrazis. Se asteptase ca el sa se supuna ordinului n tacere.

John Saul Fara sa spuna un cuvnt, ntinse mna si lua pachetulsubtire si o porni spre camioneta, avnd grija sa nu arunceplicului nici macar o privire. Trecu pe lnga ceilalti membri ai echipei, adunati n jurulcamionetei lui Carlos Alvarez sa bea o bere, se urca n masina, porni motorul si iesi n drumul de pe buza canionului. Doar cnd fu sigur ca nimeni de la baraj nu-l mai putea vedea, puse mna pe plic si-l cerceta, cautnd indicii care sa-i spunace putea fi nauntru. Dar nu gasi nimic. Nici un nume, nici oadresa, nici macar antetul Companiei Petroliere Borrego saual lui UniChem. Nu era altceva dect un simplu plic maroniu. l puse pe scaunul de-alaturi si mari viteza, bucurndu-se de vntul care i batea n fata prin geamul deschis. Nu ncetinidect n portiunea n care drumul cotea pe sub margineastncii, apoi, cnd intra n canionul propriu-zis, acceleradin nou. La patra sute de metri de la intrarea n canion, la adapostul unui crng des de plopi canadieni, opri. Se dadu jos, siscoase camasa si se spala pe fata si pe gt cu apa din pru, n fine, se ntoarse la camioneta, scoase un prosop din spatelescaunului din dreapta si se sterse, ndepartnd grosul stratuluide murdarie si transpiratie; tot corpul l durea. La sfrsit, dupace se mbraca din nou cu camasa lipicioasa si murdara, luadin nou plicul, ncercnd de data aceasta sa vada daca e sigilat sau nu. Spre surprinderea sa, nu era. Si de ce-ar fi fost? se gndi el. Era evident ca fusesera convinsi ca va face asa cum i se spusese, fara sa manifeste vreo curiozitate fata de continutul plicului. Ei bine, se nselasera. Deschise grabit plicul si scoase din el o coala de hrtie, suficient ca sa vada ce era scris pe ea. Era o lista a celor cu care lucrase toata ziua si care disparusera pe rnd, n grupuri de cte patru, n momente SOMNAMBULII 353 diferite ale diminetii si dupa-amiezei, trimisi la spital sa-sifaca vaccinul antigripal". n dreptul fiecarui nume era un numar din cinci cifre. n afara listei cu nume si numere, plicul nu mai contineanimic. Jed o privi atent cteva secunde, dupa care ncepu sascotoceasca n buzunarul portierei pna gasi un ciot de creionsi o punga veche de hrtie. Copi numele, mpreuna cu numerele corespunzatoare, apoi baga punga si creionul la loc. Foaia o puse n plic, pecare-l nchise grijuliu cu clema metalica. Peste zece minute oprea n fata centrului de comanda sicobora din masina. Ezita. Ar fi vrut sa vada mai mult din cladire dect partea imediat de dupa usa. Privind la masinile din parcare, i veni oidee. Merse de la o masina la alta, pna gasi ce cauta. Pe bordul

unui Buick albastru era un plic, adresat cuiva pe numeStan Utley. Privi si n celelalte masini, dar erau toate ncuiatesi nu mai gasi nimic interesant. Va trebui sa mizeze pe pliculdomnului Utley. Compunndu-si din nou o expresie opaca, intra n cladire. O fata pe care nu o cunostea si ridica ochii spre el.

- D-mi mie plicul, spuse ea, ca si cum nu ar fi vorbit cu un om, ci cu un robot. Jed scutura din cap. -Mi-au spus sa i-l dau lui Utley, spuse el. Stan Utley. Fata l privi un moment, apoi dadu din cap. -n spate, i spuse ea. Pe usa aia, n sala emitatorului. E acolo. Urmnd instructiunile, Jed si nabusi un suspin de usurare. Trecu de usa si imediat simti cum temperatura scade, ncaperea din spate era sapata n peretele de stnca.

John Saul Lui Jed i evoca imediat o camera de comanda. Monitoare peste tot si, n fata unora dintre ele, oameni cu chipuri lipsitede expresie, batnd pe tastele computerelor. Se opri cu capul plecat, dar cu ochii n toate partile, ncercnd sa cuprinda ct mai mult. Pe un birou, nu departe delocul unde se afla el, se afla o lista cu nume si numere, proptita de un monitor. Pe ecran plpiau alte numere. Deodata n fata lui Jed aparu un barbat n halat. -Eu sunt Stan Utley, spuse el. Si-att. Jed i nmna plicul. -Asta-i tot, spuse Utley. Poti sa mergi acasa. n tacere, Jed se ntoarse si porni spre iesire, dar, ajuns la usa, l auzi pe Utley vorbind cu cineva: -Baga astea n calculator si regleaz-le pe frecventele cu parametrii B. La plecarea din centrul de comanda, nu mult dupa aceea, Jed avu convingerea ca gasise sursa rului facut celor din Borrego. Centrul de comanda nu emitea pentru celelalte statii ale UniChem-ului. El emitea n directia orasului.

Peter Langston se apropie grabit de usa casei din blocuride zgura si batu scurt. Se ntunecase si primele stele ncepusera sa apara, iar Peter fu scuturat de un fior, fara sa fiesigur ca fiorul i fusese provocat de racoarea serii. Se pregateasa bata din nou cnd usa se deschise si din prag l privi unadolescent cu tenul masliniu, cu trasaturi fine si cu niste ochi uimitor de albastri. n ciuda tenului nchis, chipul baiatuluiparea palid si lipsit de expresie. La vederea lui Peter si amintidescrierea facuta de Judith elevilor ei afectati" si inima i se strnse. Dar, daca acesta era Jed Arnold, nu putea sa fie subefectul unei injectii pe care nu o facuse. -Jed? ntreba el. Jed Arnold? Fruntea baiatului se ncreti aproape imperceptibil, iar el dadu ncet din cap. - Sunt Peter Langston, prietenul lui Judith Sheffield... Chipul lui Jed se nsufleti. l trase pe Langston nauntru si nchise usa. -Unde-i Jude? vru el sa stie. E cu dumneavoastra? Cnd am venit acasa n-am gasit-o si... Vazu expresia de pe fata lui Langston si se opri. -Dumnezeule! sopti el. I s-a-ntmplat ceva, nu-i asa? Peter nclina din cap. -Cred ca a fost rapita. Stiu ca pare de necrezut, dar...

John Saul Jed nega. - Nimic nu mai pare de necrezut pe-aici. Ce s-a-ntmplat? Peter ezita putin. La urma urmelor, ce putea face pustiul? La politie ar fi trebuit sa se duca, sa le dea cazul pe mna; ei vor sti ce trebuie facut. Dar, sub privirea staruitoare a lui Jed, se razgndi. Era n copilul acesta o forta pe care nu o mai ntlnise niciodata la cineva att de tnar. i povesti pe scurt ce se petrecuse. -Antena, spuse Jed imediat ce Peter si ncheie istorisirea. Prin ea se face emisia. Privirile i se umbrira. -Si cred ca stiu si unde-au dus-o pe Jude. -Atunci hai sa sunam la politie. Jed se gndi o clipa, pe urma refuza ideea. - Nu, spuse el. Ne ia prea mult timp. Chiar daca i convingem, va fi prea trziu. Ne descurcam mai bine singuri. Fara sa mai astepte raspunsul lui Peter, Jed si nsfaca jacheta si disparu pe usa din spate a casei. Peter l urma imediat. Judith se smuci sa scape din chingile cu care era legata de pat; la ncheieturile minilor si picioarelor avea deja rani provocate de fsiile groase de piele. Asezat pe un scaun la ctiva metri mai ncolo, brunetul o urmarea indolent. -N-o sa-ti ajute prea mult, i spuse pe acelasi ton enervant, de banalitate. Mai bine stai linistita pna vine domnul Kendall. Lui Judith i venea sa urle, dar nu voia sa-i dea aceasta satisfactie. Nu stia ct timp trecuse de cnd cei doi aparusera la usa ei si o rapisera, cu un pistol n coaste - fara sa stie sau s-i pese nimanui. ntelesese unde o duc de ndata ce masina se nscrisese pe drumul spre canion. O adusesera ntr-una din

SOMNAMBULII casutele de la The Cottonwoods, unde o legasera si i pusesera un calus. Ceva mai trziu aparuse un infirmier care, spregroaza ei, i facuse o injectie. Crezuse ca o sa adoarma, dar, cnd constata ca nu i se facea deloc somn, ntelese cu o spaima nca si mai mare ca injectia nu putea fi altceva dect o doza din micromecanismele administrate aproape tuturoradolescentilor din oras. n cele din urma, odata cu trecerea orelor, spaima facuseloc furiei si, cnd brunetul i scosese calusul, tipase nu defrica, ci de nervi. Singura lui reactie fusese sa chicoteasca ncet, asezndu-se pe scaun. -Poti sa tipi ct vrei, spuse el. Pe-aici mai toata lumeatipa. De-atunci ncoace continuase sa se zbata n tacere, stiind foarte bine ca nu are destula forta sa rupa legaturile. Si chiar daca ar fi avut, brunetul era acolo, cu ea, si nu avea nici o ndoiala ca, daca era nevoie, avea sa o ucida, poatechiar cu placere. Dupa un timp, usa se deschise si n ncapere intra GregMoreland. l saluta pe brunet si se apropie de pat, privind-ope Judith cu ochi n care sclipea o furie rece. Judith nceta sa se mai zabt si l fixa cu privirea. -De ce? l ntreba aspru. De ce faci toate astea? Greg se facu ca nu aude ntrebarea. -Vreau sa stiu ce ai facut cu seringa mea cu vaccin. Judith nu raspunse. -Asculta, Judith, i spuse Greg de parca n-ar fi fost ntr-oncapere n care o tineau prizoniera, ci la un cocteil. Nu stiuct ai aflat tu din ce fac eu, dar pot sa te asigur ca, n momentul acesta, nu mai are nici o importanta. Ceea ce vreau eu sastiu e cum ai facut de-ai pus mna pe seringa. Pentru ca aireusit sa pui mna pe una. Altfel nu aveai nici un motiv sa teduci ieri pna la Institutul Brandt.

John Saul Mintea lui Judith lucra febril. Greg nu avea nici o certitudine. Facea numai presupuneri. Si daca refuza s-i raspundala ntrebari... Greg parc-i citise gndul. -Ai sa-mi spui, pna la urma. ntrebarea e daca-mi spui acum sau mine dimineata. Valul de spaima care o cuprinse i se vazu n priviri. Moreland zmbi. -Cred ca ti-ai dat seama pna acum ce fel de injectie ti-a facut infirmierul un pic mai devreme. De fapt, ma gndisem sa pun si un tranchilizant, dar te-ar fi facut sa dormi toata noaptea. Si nu am vrut sa te lipsesc de placerea de a te alinia celorlalti. Judith l privi dusmanos. -Asa numesti tu crima, aliniere? Vocea i tremura si de frica dar si de furie. Glasul lui Moreland se naspri: -Judith, tu nu ai nici cea mai mica idee despre ce facem noi aici, dar te asigur ca nu are nici o legatura cu crima. De data aceasta furia fu mai puternica dect frica. - Dar ce li s-a ntmplat lui Frank Arnold si lui Max Moreland si Rebei Tucker? ntreba ea. Greg ridica din umeri, ca si cnd tot ce-i spunea Judith n-ar fi fost dect o chestiune lipsita de importanta. -Victime ale procesului de cercetare, daca vrei. - Dumnezeule mare, sopti Judith. Te joci cu vietile oamenilor asa cum te-ai jucat cu cea a catelusului... Greg pali. -Deci matusa Rita ti-a povestit si asta. Toata viata m-a urt pentru ntmplarea aceea. M-a privit ca pe un descreierat. Si nu era singura. A povestit tuturor ce facusem. De-aia ma detesta cu totii... Continua sa vorbeac, dar lui Judith i fu de ajuns.

SOMNAMBULII Avea o idee fixa, ca toata lumea din Borrego l ura. Siobsesia aceasta l-ar fi nsotit oriunde s-ar fi dus. n oricare alt loc ar fi fost convins ca oamenii l urmaresc, l pndesc, comploteaza mpotriva lui. Dar aici, n Borrego, gasise si o cale de a-si descarca furiaoarba, de a-si razbuna ura nchipuita. Abia cnd el se opri, Judith ncepu din nou sa vorbeasca: -De fapt, habar n-ai ce faci, nu-i asa? Chipul lui Greg capata o expresie dura si Judith pricepu ca a atins un punct sensibil. -Nu-i asa? Lovesti orbeste, fara sa stii unde, si astepti sa vezi ce se ntmpla. -Nu te preface mai proasta dect esti, o repezi Greg. Ai vazut nceputurile lucrarii noastre. Si daca te gndesti mai bine, nici nu-i att de rau. N-ai bagat de seama ca elevii au fost mai linistiti n clasa n ultimele doua zile? Si ca unii dintre ei sunt mult mai atenti dect erau pna acum? - Sunt ca niste somnambuli! se nfierbnta Judith. Nu faci altceva dect sa le distrugi creierele. -Nu, raspunse Greg. Aici te-nseli. n realitate eu le eliberez creierele. Cnd ne vom ncheia proiectul, vom fi capabili sa cream o populatie asa cum nu a mai existat niciodata pe acest pamnt. Judith avu sentimentul ca ntelege. -Sclavi, sopti ea. i transformati pe toti n sclavi, nu-i asa? Trasaturile lui Greg se nasprira. - Cuvntul e urt, Judith, spuse el. Se plimba o vreme ncoace si-ncolo, apoi se opri si oprivi. -Tu esti profesoara. Dupa parerea mea, tu, mai degrabadect altii, ar trebui sa vezi si sa ntelegi ce se ntmpla n taraasta. Ne asteapta ruina n plan economic. Ea nca nu s-a petrecut, dar e la orizont. America pur si simplu nu mai rezista

John Saul concurentei. Oamenii nu mai au nici o educatie destul de buna si nici o disciplina asumata. Jumatate din timp si-l pierdtnjind dupa lucruri pe care nu le pot avea, iar cealalta jumatate plngnd fiindca nu se poate. Uita-te numai la orasulasta. E vreun om fericit aici? Nu. Toti l detesta, asa cum si detesta slujbele si viata n general. Eu am gasit modalitatea dea schimba starea asta de lucruri. Facnd numai cteva mici modificari n creierele lor. Si vom sfrsi prin a avea o populatie cu o capacitate de concentrare mai mare dect oricinealtcineva vreodata. si vor primi ordinele de la cei care i conduc si le vor duce la ndeplinire cu att de putine greseli, nctjaponezii nsisi se vor mira. Judith l privea pe Greg, nevenindu-i s-si creada urechilor. -Dar acestia nu mai sunt oameni. Pentru numele lui Dumnezeu, tu n-ai vazut ce le-ai facut? Acum trei zile Gina Alvarez era un copil vioi si fericit. Acum nu mai scoate o vorba nentrebat. N-o mai intereseaza nimic. Doar sta si se uit-n gol! Greg Moreland o privi aproape compatimitor. -Dar daca o ntrebi, ti va spune ca se simte foarte bine, nu-i asa? o ntreba el. Si, de fapt, asta conteaza: pentru tot restul vietii ei Gina, ca si toti ceilalti, va fi fericita. -Fericita? repeta Judith. Dumnezeule mare! Greg, nu va fi deloc fericita, fiindca nu mai e n stare sa simta nimic. Ati omort-o asa cum l-ati omort pe Frank, si pe Max, si... Vocea i se frnse si tot trupul i fu zguduit de un suspin pe care nu si-l putu reprima. Buzele lui Greg Moreland se contorsionara ntr-un zmbet sardonic. -Ei, asta-i doar punctul tau de vedere, nu? Oricum, nu mai ai mult si-ai sa vezi pe pielea ta cum e. Judith se facu mica n pat. Lui Greg i se lati zmbetul.

SOMNAMBULII -S nu-ti fie frica, i spuse el. Pentru cei mai multi experienta pare sa nu fie chiar asa de neplacuta. Doar ca un visurt. Desi cred ca tu vei fi perfect treaza. Si mine, cnd o ste ntreb din nou de unde ai seringa, o sa-mi spui. O sa vreis-o faci. l saluta din nou n tacere pe brunet si iesi afara, n noapte. - Aia e, spuse Jed ncet. Opri camioneta pe marginea canionului, la ctiva metri deantena. Primul su impuls fusese s mearga direct la The Cottonwoods, dar Peter l convinsese ca nu e bine. -Daca ei sunt cei care au rpit-o pe Judith, pna acum i-au si facut o injectie. Masinariile i-au ajuns deja n creier, iar ei le pot activa n orice clipa. Avem vreo posibilitate sa scoatem antena din functiune? Daca am putea-o nchide macar o bucata de vreme, am mai cstiga ceva timp. Peter privea prin parbriz la gardul metalic care mprejmuia antena. n lumina argintie a lunii avea un aspect urt, chiar daca pentru moment parea sa nu functioneze. ntr-un trziu, Jed deschise portiera si cobora, cu Peter pe urmele lui. Avea n masina o trusa mare de scule; o deschise si scoase din ea un bomfaier si o surubelnita mare, cu mner de plasttic. mpreuna cu Peter se apropie de gard. - Nu-l atinge, l avertiza Peter, amintindu-si de gardul Institutului Brandt. S-ar putea s fie electrificat. Jed se apropie si, asigurndu-se ca mna nu-i atinge dect mnerul de plastic, lipi surubelnita de gard. Nu se ntmpla nimic. Jed clatina din cap. - Nu nteleg, spuse el. Trebuie sa aib un sistem de alarma. Peter se ncrunta.

John Saul -Poate s-au gndit ca o alarma ar face-o sa para mult prea importanta, si dadu el cu parerea. Jed ridica din umeri. -Atunci nu avem alta posibilitate de a afla. Cu surubelnita n buzunar si bratul trecut prin rama bomfaierului, urca rapid gardul si-si dadu drumul pe partea cealalta. n aceeasi secunda se auzi urletul unei sirene si patru reflectoare puternice se aprinsera, mprastiind ntunericul cu lumina lor artificiala, orbitoare. -Fir-ar sa fie! blestema Peter. Iesi de-acolo, Jed! ntr-o clipa or sa apara paznicii. Dar Jed nu facu nici o miscare sa urce din nou gardul. Dimpotriva, se ndrepta spre antena, acolo unde iesea din platforma de beton conducta de PVC care urca apoi pe peretele canionului. -Mai avem putin timp, striga el pe deasupra urletului sirenei. Le trebuie cel putin douazeci de minute sa ajunga aici. ngenunche si ncepu sa taie conducta. Peter, care sub lumina reflectoarelor se simtea ca dezbracat, privi n jur, cautnd o modalitate de a le stinge, dar era imposibil. Erau ancorate n vrful stlpilor de metal, nvelite ntr-un strat gros de plexiglas, protejat la rndul sau de o plasa solida, metalica. Timp de cteva secunde se lasa cuprins de panica, dar l vazu pe Jed, de partea cealalta a gardului, taind linistit la conducta, indiferent la lumini si la zgomotul sirenei. Lama trecu de partea de sus a tevii si ncepu sa nainteze mai usor. Apoi nsa se opri n manunchiul de cabluri dinauntru. Jed se ntrerupse. Unul din ele era cu siguranta un cablu electric. Scoase bomfaierul din taietura si i examina atent mnerul. Era n ntregime din metal. Daca ar fi continuat sa taie si ar fi atins firul electric, s-ar fi electrocutat.

SOMNAMBULII -Peter! striga el. Cauta n cutie, am nevoie de banda izolatoare. Peter se repezi la masina si scotoci grabit n trusa de scule. n fine, la fund, sub o gramada de chei, gasi o rola de banda. O smulse de-acolo si o azvrli peste gard. Jed o prinse din zbor si se apuca sa nfasoare grabit mnerul bomfaierului. Abia dupa ce-l nfasurase n cinci straturi izolatoare, se apuca din nou de lucru. Lama musca din nou din cabluri; trebuia sa lucreze mai ncet. Deodata izbucni o ploaie de scntei, luminile se stinsera si urletul sirenei muri. Jed blestema n soapta: ochii, cu pupilele micsorate datorita luminii stralucitoare a reflectoarelor, refuzara s-l mai ajute cteva momente. Cu toate acestea, continua sa taie. Nu peste multa vreme, cnd ochii ncepusera sa i se adapteze la lumina slaba a lunii, bomfaierul sectiona ultimii centimetri de PVC si conducta se separa. Jed smuci de unealta, ncercnd sa o scoata printre cele doua capete de teava, dar lama se mpotmoli n cablurile care se deplasasera. n cele din urma renunta, abandonnd bomfaierul si escalada din nou gardul, ateriznd de partea cealalta. -Nu stiu exact ct timp avem, spuse el, dar o sa le ia ceva sa repare tot. Se ndreptau n goana catre masina; brusc, Peter se opri sa se uite la Jed. -ncotro? ntreba el. Daca ne ntoarcem pe unde-am venit, dam nas n nas cu ei. -O luam n partea cealalta, spuse Jed. Peter scutura din cap. -Dar gura canionului e n spate. Daca e sa mergem dupa Judith... Jed nsa era deja n masina.

John Saul -Fa cum ti spun eu, da? Sau vrei s rami aici sa vezi cese mai ntmpla? Porni motorul, apoi masina intra pe drumul cu santuriadnci. Pe buza canionului se vedea lumina unor faruri ndreptndu-se spre ei. Pe masura ce se ndeparta spre est, drumul se ngusta, apoi disparea cu totul. Peter l privea pe Jed putin speriat. Dar Jed mergea tot nainte. Ceea ce cauta el era la nu maimult de o jumatate de kilometru departare de marginea canionului.

Greg Moreland se afla la jumatatea drumului ntre TheCottonwoods si centrul de comunicatii cnd linistea noptii fusfsiata de vaietul ascutit al sirenei. Se apleca peste volan, privi n sus, la stralucirea alba a reflectoarelor care mprejmuiau antena si calca cu toata puterea pe pedala de acceleratie. Spatele masinii derapa pe pietrisul drumului, nainte dea face priza. Masina tsni. n mai putin de un minut frna violent n fata centrului de comunicatii si se repezea nauntru. Biroul era gol, dar n sala sapata n stnca i gasi pe PaulKendall si pe Stan Utley ghemuiti n fata unui terminalde computer. -Ce dracu' se-ntmpla? vru Greg sa stie. Utley nici nu-si ridica ochii de pe ecran. -nca nu stim sigur, spuse el. Sus s-a declansat alarma, dar deocamdata toate instalatiile merg normal. Mai privi cteva secunde ecranul, apoi si ridica privirilespre Paul Kendall. -Poate a fost o pasare. Vreo bufnita n cautarea unuisoarece, care a trecut prin fascicolul instalatiei de alarma. Moreland scutura din cap. Ce se ntmplase cu antena nuavea nici o legatura cu bufnitele sau cu vreun alt animal

366 John Saul salbatic. Daca Judith Sheffield fusese n stare s descoperetotul, atunci o puteau face si altii. -O echipa care sa urce pna acolo, comanda el. Acum, imediat! Utley i arunca o privire iritata, dar nu-l contrazise. Ridica receptorul telefonului, forma un numar si astepta rabdator, batnd darabana pe birou, pna auzi, la capatul celalalt al firului, vocea lui Otto Kruger. nchise n mai putin de un minut. -Kruger se va duce el nsusi, cu ctiva oameni de la baraj, spuse el. Dar daca e, ntr-adevar, vreo problema... Urletul sirenei se ntrerupse pe neasteptate. Utley vru sa zmbeasca, dar ochii i se oprira pe ecranul computerului si zmbetul i pieri. -Drace! murmura el. Paul Kendall, din ce n ce mai nervos, l mpinse pe Utley la o parte si privi ecranul. Era clar ca nu era rupt numai cablul de semnal care ducea la antena, ci si firul electric. -Vreau avaria reparata, spuse pe un ton foarte taios. Avem o gramada de lucruri de facut n noaptea asta, si toate urgente. Utley si trecu limba peste buza de jos. Nu aveau cum sti ct de grava era avaria si ct avea s le ia reparatia pna cnd Kruger nu ajungea la fata locului. Dar l cunostea prea bine pe Kendall ca s-i treaca prin cap sa-i contrazica vreun ordin. -Cnd primim vesti de la Kruger, te anunt, i spuse el. Kendall aproba scurt din cap, cu gndul deja n alta parte. Hotarse demult ce trebuia facut n aceasta noapte si trebuia s se pregateasca. Dar, n loc s se aseze, mpreuna cu Greg Moreland, n fata unui computer, sa puna la punct noul program pe care aveau s-l emita n Borrego de ndata

SOMNAMBULII ce se va fi reparat antena, se trezi aproape fara sa vrea afara, in linistea canionului. Privi n sus, dar luminile din jurul antenei erau stinse; nuse vedea dect umbra ntunecata a peretelui nordic al canionului. Pe gresia peretelui sudic lumina lunii lucea stins, reducnd toate culorile pietrei, att de vii n timpul zilei, la unmilion de nuante de cenusiu. Chiar deasupra lui, cerul era tintuit de stele, mai multe dect si amintea sa fi vazut vreodata. Se ndeparta putin de zidul cladirii, atras de briza usoara, ncarcata de mirosul ierburilor. Si vazu n dreapta sa omiscare scurta, umbra unei umbre, un liliac zburnd n apropiere. Prul curgea linistit n albie, bolborosind usor n ntuneric; Kendall auzea oracaitul broscutelor chemndu-se una pealta, cutndu-si parteneri. Lui Kendall i placea canionul, ba chiar ncepea s-i placasi desertul. Nu voise sa vina n Borrego; parerea lui fusese ca experimentul ar fi trebuit sa se desfasoare n Alaska. Acolo, erau orase izolate, fara drumuri de legatura cu alte zone, orasecomplet rupte de lume pe tot timpul lungii ierni nordice. Cuvremea nsa si daduse seama ca, n loc sa fie o calitate, aceasta izolare era mai degraba un neajuns. E adevarat, nimeni nu putea ajunge n aceste orase, dar nici de parasit nule putea parasi nimeni. Iar Greg Moreland l asigurase ca Borrego era o alegereideala. -Nimanui nu-i pasa ce se ntmpla aici, insistase el cucinci ani n urma, cnd i expusese lui Kendall pentru primaoara planurile sale. N-o sa bage nimeni de seama ce se petrece.

368 John Saul Si acum, dupa toti acesti ani de planuri si proiecte, cndtotul parea realizabil, cnd ajunsesera n pragul succesului, vatrebui sa-si strnga lucrurile si sa o ia de la capat n alta parte. Sau poate nu chiar de la capat. Toate detaliile erau puse lapunct. n numai o luna - sau poate chiar doua saptamni - arfi fost gata s prezinte proiectul lui Greg consortiului carefinantase toata aceasta actiune pe care o conducea de cinci anide zile. Dar nici abandonarea oraselului Borrego nu era total lipsita de avantaje. Succesul ultimelor zile fusese precedat decteva esecuri. Reba Tucker. Sigur, nu fusese n intentia nimanui ca Reba sa moara. Dar le trebuise un subiect pentru primul experiment pe material uman si motivele pentru alegerea Rebei fuseseraconvingatoare. Din primul moment n care auzise sugestia luiGreg, profesoara i se paruse lui Kendall a fi unul din aceioameni devotati elevilor lor, capabili uneori s-i influenteze. Era nsa, n acelasi timp, prea grijulie cu ei, la fel cum FrankArnold era prea grijuliu fata de oamenii lui. Si nu de grijaaveau ei nevoie. Dupa parerea lui Paul Kendall, americanii sebucurasera deja de prea multa grija. Pentru care acum, nacest ultim deceniu al secolului, trebuiau s plateasca. ntreaga natie se lenevise la gndul ca patruzeci de ani desuprematie economica erau suficienti ca sa le marchezedefinitiv statutul pe planeta. Prea multi erau aceia care, influentati de oameni ca Reba Tucker, erau de parere ca mplinirealor n plan personal era mai importanta dect mplinirea rolului lor economic. Iar tara ntreaga platea politele n contul lor. Dar iata c-si facuse aparitia Greg Moreland, cu planulsau de realiniere a creierelor tineretului natiunii.

SOMNAMBULII Cel mai elegant aspect al ntregii scheme - cel care nfierbntase cu adevarat imaginatia lui Kendall - era faptul ca, prin nsasi natura sa, aceasta realiniere va permite modelareasubiectilor n functie de ce anume cerea societatea - sau Paul Kendall - de la ei. Celor cu talente rare li se va construi si o personalitatepotrivita pentru exploatarea acestor talente. Celorlalti - maseide indivizi care nu vor iesi niciodata n evidenta - li se vor ajusta pur si simplu creierele n asa fel, nct sa atinga o starede multumire pe care natura nu le-ar fi ngaduit-o niciodata. Asta, desigur, pentru viitor. Dar n Borrego experimentular fi urmat sa se ncheie abia peste cteva saptamni, poatechiar cteva luni. n ciuda nerabdarii lui Greg Moreland, carear fi vrut sa avanseze ct mai repede, Kendall planificase totulntr-un ritm mult mai lent, emitnd n benzi nguste defrecventa si urmarind apoi comportamentul celor afectati. Eradeja clar ca mai existau lucruri care trebuiau mbunatatite. Prea multe cazuri de actiune asupra hipotalamusului, iar uniidintre subiecti devenisera prea letargici pentru a mai fi utili. Pe de alta parte, cazurile respective s-ar putea dovedifolositoare. Asa cum se ntmplase cu Frank Arnold. Frankndraznise sa iasa din rnd si si primise pedeapsa. Daca ar fi avut timp suficient, ar fi putut pune totul lapunct. mpreuna cu Greg Moreland ar fi putut nregistraschimbarile suferite de fiecare subiect n parte si realiza combinatiile ideale pentru a le modifica tipul de comportament norice chip ar fi dorit. De aceea si insistase ca fiecarei persoane injectate sa i sefaca o fisa detaliata. Dozele erau reglate pe sute de frecventediferite. Si pna acum si alesesera subiectii cu multa grija. ncepusera cu cei mai incomozi, cu pustii care faceau zilenegre nu numai profesorilor lor, ci si tuturor celor din jur.

John Saul Acum nsa aparuse o bresa n sistemul de protejare a proiectului, cu mult nainte ca ei sa fi fost pregatiti sa-l faca public. Nu se puteau astepta la cooperare din partea oamenilor pnacnd acestia nu vor fi capabili sa vada avantajele actiunii lor. Iar n momentul acesta, data fiind starea n care se aflau Gina Alvarez si Randy Sparks, i-ar fi acuzat cu siguranta de crimempotriva umanitatii". Kendall hotarse ca asa ceva nu se va ntmpla. n noaptea aceasta, de ndata ce vor fi reparat antena, voremite semnale puternice, care vor acoperi ntregul spectru defrecvente folosite pentru dozele deja injectate. Si n numai cteva secunde toate aparatele din zonaBorrego se vor autodistruge, fara sa lase vreo urma a existentei lor. Vor muri multi oameni. Desigur, unii vor supravietui, fizic vorbind, dar Kendallstia ca din creierele lor nu va mai ramne mare lucru. Vor urma inevitabilele cercetari care, n lipsa probelor, nlipsa microaparatelor fixate n creierul celor injectati, nu vorlasa n urma dect ntrebari. Si nici Greg Moreland, nici Paul Kendall nu vor mai fiaici sa raspunda. Ei se vor afla n cu totul alta parte, ntr-unalt orasel izolat, gata sa repete experimentul. Data viitoare nu vor mai exista scapari. ntorcndu-se la centrul de comunicatii pentru a pune lapunct programul care avea sa distruga creierele a treizeci lasuta din populatia orasului Borrego, Paul Kendall se ntrebacum vor reactiona locuitorii la descoperirile pe care aveau sale faca a doua zi dimineata. Pacat ca nu puteau ramne s-i studieze. Pe lnga implicatiile sociologice interesante ale ntregii afaceri, Borregoncepuse chiar s-i placa.

SOMNAMBULII Ce-i drept, nu destul de mult ca sa se opuna distrugerii lui. - Am ajuns, spuse Jed, frnnd. Peter Langston privi n jur. Erau la numai ctiva metri demarginea canionului. Drumul era acum nu mai mult dect opotecuta serpuita prin tufele de ienupar care acopereau platoul; lui Peter nu i se parea nimic neobisnuit. Dar Jed sicoborse din masina, iar Peter l urma. Jed cotrobai din nou n trusa de scule, de unde scoase un cutit ruginit de taiat covoare, pe care si-l puse la bru, si osurubelnita lunga, pe care i-o dadu lui Peter. -Nu e cine stie ce, dar daca trebuie, macar poti sa scoticuiva un ochi cu ea. La auzul acestor vorbe, Peter se crispa; si spuse ca nu eradect o manifestare a teribilismului adolescentin si, fara tragerede inima, lua surubelnita si si-o nfipse n cureaua pantalonilor. -Unde suntem? l ntreba pe Jed, care se ndrepta dejaspre buza canionului. -Uite poteca, i raspunse Jed. Dupa cteva minute stateau amndoi pe margine. Peterarunca o privire n jos si se trase iute ndarat cu o gheara npntec, mpotrivindu-se tentatiei de a se azvrli n haulchemator, cascat sub el. si ntoarse privirea si l urma pe Jed, care o pornise cu pasi iuti pe marginea stncii, spre nord, aparent neimpresionat de naltime. Douazeci de metri maincolo se zarea o despictura n peretele canionului. Peter privi n jos, prin ea cu oarecare ndoiala. Nu mailata de trei metri la baza, ea se ngusta pe masura ce coboraIn stnca, pna cnd disparea cu totul. -Isuse Hristoase, asta numesti tu poteca?! Jed zmbi n lumina lunii.

John Saul -Sigur. Bunicul o foloseste de ani de zile. El mi-a aratat-o, cnd aveam zece ani. Nu-i spuse ca el nsusi nu o folosise niciodata, nici macar n plina zi. Se lasa pe marginea stncii, pe burta, apoi si dadu drumul, atrnat numai n mini. Cu ochii nchisi si facu o rugaciune si si dadu drumul, drept n jos. Peter ngheta. Nu-i venea s-si creada ochilor. Pustiul nu era n toate mintile. Apoi l auzi din ntuneric. - Haide! Cuvintele pluteau straniu n bezna crapaturii din stnca. Peter se apropie de margine si privi sovaielnic n jos. Jedl astepta pe polita ngusta, cu crestetul la doitrei metri depicioarele lui. Era rndul lui. Se aseza si si lasa picioarele sa atrne. Gheara din pntecse strnse iar; o clipa simti o dorinta aproape necontrolabilde a se arunca n abis. Dar i trecu. Trs, centimetru cu centimetru, ajunse sa se tina numai cu torsul si cu bratelepe creasta. -Perfect, l auzi pe Jed, ncurajndu-l. Hai, nca putin, si mai dadu drumul nca putin si ramase suspendat, agatat n degetele ca niste gheare, care ncercau sa se nfiga n stnca. Simti cum aluneca. Un strigat i se ridica n gtlej, dar si-l nabusi. Clipa de cadere fu lunga ct o vesnicie, dar la capatul ei simti o pereche de mini apucndu-l si picioarele lui atinsera pamntul. Se lipi de peretele de gresie cu inima bubuindu-i n piept, cu respiratia taiata. -Stiam eu de ce nu-mi place sa urc pe munte, spuse cu glas tremurat.

SOMNAMBULII -Hai ca nu-i chiar asa de ru. Trebuie doar sa nu te uiti n jos, dect daca nu ai ncotro, i raspunse Jed, apoi o porni pe lnga perete. Se ghemui din nou, dar de data aceasta, n loc s-si dea drumul pe o alta polita, dedesubt, facu un salt peste prapastie si ateriza n partea cealalta, la vreun metru si jumatate mai jos. Cu ochii n fundul genunii, Peter se gndea ca, daca rateaza aterizarea, are sa cada paralel cu peretele pna la baza canionului. n clipa aceea, bruma de curaj care-i mai ramasese l parasi si ea. -Nu...nu cred ca pot, spuse el. Cuvintele ricosara n peretii de stnca, ntorcndu-se batjocoritoare. -N-ai de ales. Bunicul mi-a spus ca nu se poate merge dect ntr-o directie. Far frnghii nu pot ajunge la tine, si tu, fara mine, nu poti ajunge sus. l cuprinse panica. Se lipi din nou de stnca din spatele lui, care i mai dadea curaj. Dar cnd privi n sus, ntelese ca Jed avea dreptate. Nu exista alta cale dect n jos. Se mbarbata si sari, nainte de a-si da timp sa se gndeasca bine la ce face. -Asa! exclama Jed, prinzndu-l a doua oara. Ai vazut ca se poate?! Continuara s coboare ct puteau de repede. Cu ct coborau mai jos, cu att se facea mai ntuneric, pna cnd Peter nu mai putu sa vada mai nimic. Dar Jed nainta rapid si sigur, folosindu-si simtul de orientare pentru a nu pierde poteca. n cele din urma aceasta disparu cu totul si i lasa sa se trasca pe marginea ngusta, la peste o suta de metri deasupra solului, pna ajunsera n dreptul unei noi fisuri n stnca. Peter o aborda exclusiv cu spinarea lipita de perete si cu pasi mici, de ctiva centimetri.

John Saul Cel de-al doilea horn, larg de numai un metru, era perfectvertical, dar avea pe laturi mici neregularitati. Multe dintreele pareau sapate deliberat pentru a crea puncte de sprijinpentru mini si picioare. Odata ajunsi jos, Peter l ntreba peJed ce e cu ele. -Cred ca bunicul le-a facut, i raspunse acesta. Dar astanumai atunci cnd nu-l vedea nimeni nici de sus, nici de jos. mi spunea uneori ca e bine sa ai un drum de care sa nu maistie nimeni. Dupa douazeci de minute ajunsera n sfrsit la nivelul celmai de jos al canionului. Aici, acesta facea un cot si prulcurgea chiar pe lnga perete astfel ca, atunci cnd si daduradrumul de pe ultima polita, cei doi aterizara ntr-o jumatate demetru de apa rece. Peter se cutremura, apoi, aplecndu-se, lua apa n palmesi si stropi fata, abia acum realiznd ca, n ciuda racoriinoptii, tot corpul i era scaldat n sudoare. Bau o gura de apasi lipai spre mal, unde l astepta Jed. La doua sute de metrimai ncolo, n canion, se vedeau sclipind luminile cabanelorde la The Cottonwoods. Pentru moment, cei doi, pierduti numbrele canionului, erau complet invizibili. Pornira rapid, pe tacute, de-a lungul malului; la unmoment dat Jed se topi n crngul de plopi canadieni. Peter, care se trezise deodata singur n ntuneric, ngheta, si ncorda auzul, ncercnd sa prinda orice zgomot, orict deslab, care s-i indice prezenta lui Jed, dar nu se auzea nimic. Jed aluneca prin crngul de plopi cu simturile ncordate, absorbind fiece vibratie a noptii. I se parea ca si vede micilecreaturi furisndu-se prin ntuneric, ca simte mirosul animalelor care calcasera cu multa vreme nainte pamntul pe care mergea.

SOMNAMBULII Se opri. Chiar daca nca nu o vedea, simtea casuta pe-aproape. Casuta n care era tatal sau. Ezita, stiind ca ar trebui sa nainteze, sa gaseasca ceea ce cauta, casuta n care o nchisesera pe Judith Sheffield. Dar ntelese de ce spiritul care l calauzise pna acum l adusese aici. Avea o sarcina de dus la capat. Se strecura tacut prin ntuneric si ajunse n umbra cabanei. n fereastra stralucea stins o lumina - lumina ecranelor monitoarelor. Frank era singur. Jed ocoli cladirea si ajunse la intrare, ca o umbra. Usa era descuiata. Se strecura nauntru. Stia prea bine ce avea de facut; probabil ca stia asta ncade ieri, de cnd si vazuse tatal aici. N-o facuse ieri, nu avusese destul curaj. Dar acum nu mai avea de ales. l privi nlumina palida a tuburilor catodice, ncercnd pentru ultimaoara sa regaseasca macar o farma din omul pe care-l cunoscuse o viata. Nu regasi nimic. n patul acela nu mai erau dectramasitele a ceea ce fusese odata tatal sau. n lumina slaba, chipul palid si rece era total lipsit deexpresie. Era nconjurat de aparatele care l tineau n viata; Jed, privind trupul inert manipulat de aceste aparate, ntelese nfine ca tatal sau nu mai traia cu adevarat. ntinse o mna ca pentru a atinge obrazul lui Frank, darIn ultima clipa mna ncepu s-i tremure si si-o retrase. ncele din urma, trase aer adnc n piept si se ndrepta de

John Saul spate. Era vremea sa elibereze spiritul tatalui sau din trupul deja mort. Facndu-si curaj ntinse mna si ntrerupse aparatul de respirat, care-l tinea n viata. Rmase neclintit, urmarind n liniste cum pieptul lui Frank nceteaza sa mai miste. Secundele treceau ncet. Se pregatea tocmai sa se ntoarca si sa plece, cnd i separu ca vede ceva n ntuneric. O umbra palida, argintie, se ridica deasupra patului undeera ntins Frank. Aceasta pluti o clipa n aer si Jed se simticuprins de o liniste ciudata, ca si cum aura pe care o vedeas-ar fi ntins catre el si l-ar fi atins. Pe urma disparu. Jed privi monitoarele: toate liniile erau perfect orizontale. Trupul tatalui sau era acum mort, iar spiritul sau si luasezborul. ntorcndu-se pe calcie, Jed se strecura afara la fel detacut precum intrase, pornind din nou n cautarea lucruluidupa care venise. n fine, ajunse napoi n locul unde l astepta Peter Langston. - E-aici, i spuse Jed. O simt. Trei camionete, fiecare cu cte doi oameni, oprira n dreptul antenei. Formara un semicerc n jurul ei, n asa fel nctfarurile cu halogen sa inunde ntrega zona cu lumina lor puternica. Otto Kruger sari din prima masina si se ndrepta ngoana catre poarta, cu o legatura de chei zngnindu-i nmna. Cauta si gasi iute cheia potrivita si descuie poarta. Odata ajuns nauntru, nu-i lua dect cteva secunde sadescopere tubul de PVC taiat.

SOMNAMBULII 377 -Hernandez! striga el. Adu cutia cu scule si apuca-tede treaba. Briggs si Alvarez, luati masina si continuati-vadrumul! -Ce dracu'! se vaita Joe Briggs, care tocmai se pregatea sa plece acasa cnd venise ordinul lui Kruger. sstiapot fi oriunde! Daca au avut o camioneta, ar fi putut s-o iasi peste cmp! -Poate, l aproba Kruger. Dar eu n-am de gnd s-i spunlui Kendall c nici macar n-am ncercat s-i gasim si, cum pedrum ncoace n-am vazut pe nimeni, poate au luat-o n parteacealalta. Asa ca termina cu miorlaiala si misc-ti fundul! Briggs, cu Carlos Alvarez tolanit pe scaunul de alaturi, dadu masina cu spatele. ndepartndu-se de gardul de srma, rasuci de volan si baga n viteza. Apasa brutal pe acceleratie, facnd rotile s se nvrta n gol si si mai descarca din necaz. Camioneta derapa si aproape se ntoarse n loc, apoi Briggscrmi, prinznd din nou pamntul sub roti si disparu n noapte. Cu ochii la el, Otto Kruger clatina din cap trist. - Prostul, o sa se sinucida. Jesus Hernandez intra n ngraditura ducnd o ladita cuscule; se ncrunta la vederea tubului de PVC taiat, apoi scoaseun bomfaier si se puse pe treaba. n mai putin de un minuttaie o sectiune lunga de vreo treizeci de centimetri. O azvrlideoparte, ngenunche si, cu ajutorul unei lanterne, se uitanauntru, pe teava. -Fir-ar al dracului! blestema el ncet. -Ce e? ntreba Kruger. Hernandeze ridica din umeri. -Cablul e foarte lung. Propria lui greutate l-a tras n jos. Se vad capetele, dar sunt la mai bine de-un metru si jumatatede deschizatura. -Ei, si? Trage-l afara!

John Saul Hernandez si privi batjocoritor seful. -Nu zau! Si cum propui sa-l trag? Mai nti, daca n-aiadus cu dumneata vreo scula de care eu n-am auzit pnaacum, nu vad cum putem apuca de capetele cablurilor. Sichiar daca putem, tot nu facem mare lucru. Nu stiu dumneata, dar eu, unul, nu pot sa trag trei sute de metri de cablu. E prea greu. De furie, lui Kruger i se nclestara toti muschii gtului. -Si-atunci ce facem? ntreba el. Hernandez ridica din umeri. -Spargem betonul. Daca vrei s-o reparam n noapteaasta, nu se poate dect daca spargem platforma, taiem teavasi nnadim cablul. Kruger l aproba tacut, cu gndul dus n alta parte. Dintonul lui Utley, cnd vorbise cu el ceva mai devreme, era clarca Paul Kendall se afla lnga el si asculta fiece cuvintel. Astansemna ca ordinul de a repara antena n aceasta noaptevenise de la Kendall. Iar ordinul acesta trebuia ndeplinit. Kruger zbiera la cei doi care, rezemati de bara de protectie a celei de-a treia camionete, fumau cte o tigara. -n masina am vreo doua baroase si o pana. Aduceti-le ncoace. Avem o gramada de lucruri de facut. Cei doi mormira, dar si azvrlira tigarile. La ntoarcere, douazeci de minute mai trziu, Joe Briggs si Carlos Alvarez l gasira pe Kruger plimbndu-se de colocolo pe lnga grad. Briggs cobor din masina. -Ai avut dreptate, i spuse el lui Kruger. Am gasit o camioneta la vreo doi kilometri mai ncolo. -Stiti a cui e? Briggs ezita o fractiune de secunda, dar si nclina capul. - Mda. E a lui Frank Arnold.

SOMNAMBULII 379 Kruger si simti sngele urcndu-i-se n cap de furie. Ce Dumnezeu, individul era ca si mort, zacea ntr-o casuta n canion. Apoi pricepu. Pustiul. -Bun, mri el. ncotro a luat-o? Briggs ridica din umeri. -De unde sa stiu eu? Pe lnga masina nu era si n-aveacum sa coboare n canion pe-acolo, deci probabil se ascundepe undeva. Iar dac-a oprit vreo masina, e la jumatatea drumului spre oras. Kruger scutura din cap. -Daca voia sa se ntoarca n oras, ar fi mers cu masina macar o parte din drum. Dar n-ar fi luat-o exact n directieopusa. Deci e pe undeva pe-aici. Scoase un aparat de emisie-receptie din tocul lui si-l pusen functiune. Vocea lui Stan Utley se auzi ragusit, dar destulde tare. -Am aflat cine e autorul spuse Kruger, apasnd un butonde pe una din laturile aparatului. Oamenii mei au gasitcamioneta lui Frank Arnold. Cred ca e pustiul lui, suparat dece i s-a ntmplat lui taica-su. Jos, n centrul de comunicatii, Stan Utley l privi pe PaulKendall. Fata acestuia se facuse stacojie. i arunca lui GregMoreland priviri ucigase. -Asa au pus mna pe seringa, spuse Kendall cu glasultremurnd de furie. Au spus ca pustiul si-a facut injectia, iarWatkins zicea ca se comporta normal. Ca executa ordinelefar sa comenteze. Dar totul a fost o pacaleala! Blestematiine-au tras pe sfoara! si arunca ochii la ceasul de pe perete, apoi l fixa din noupe Stan Utley. -Ct mai dureaza pna repara antena aia? ntreba el.

John Saul -Cel putin o jumatate de ora. Poate chiar o ora. Kendall aproba ncordat si ncepu sa dea ordine scurte tehnicienilor. Greg Moreland, coplesit de aceeasi furie ca si Kendall, se rasuci pe calcie si iesi cu pasi mari din ncapere. Avea o jumatate de ora si un lucru de facut neaparat. Voia sa o vada pe Judith Sheffield suferind. Sau, si mai bine, voia sa o tortureze cu mna lui.

Jed ngheta, cu tot trapul ncordat la auzul trosnetuluiabia simtit al unei crengute. Venea cineva. Era singur, pePeter l lasase ascuns n umbra deasa a crngului de plopi, iarel iesise n cmp deschis, sa arunce o privire cabanei. Semisca iute si fara zgomot printre bolovanii raspnditi pelnga peretele canionului pna cnd, n cele din urma, se opri, ghemuit n umbra unuia din ei, simtind pericolul pe care nu1 putea vedea. Cnd trosni si cea de-a doua crenguta, l vazu. La nceput numai vrful aprins al tigarii, a carui stralucirese intensifica la intervale scurte de timp, atunci cnd omultragea din ea, pentru ca apoi sa scada, disparnd aproape cutotul n ntunericul de cerneala al canionului. Jed nsa, ai carui ochi vedeau perfect noaptea, l zarea saltnd spre el. Apoi, pentru o clipa, silueta iesi din umbra si Jed vazu caera o femeie masiva, care mergea ncet, parca obosita. Se oprisi Jed o auzi vorbind singura, apoi strivi tigara sub talpa si oporni din nou, ceva mai iute. Se apropie de cabana, batu de doua ori si ncerca clanta. Pentru ca usa nu se deschise batu din nou, mai tare. n clipaurmatoare, usa se crapa doar ctiva centimetri; n deschizatura

John Saul aparu o silueta impresionanta. Se auzi murmur de voci, apoiusa se deschise larg si femeia intra. Usa se nchise. Jed ramase n asteptare. Timpul parca statea pe loc. Dupa cteva minute, care durara o vesnicie, usa sedeschise iar si femeia iesi. Ducea o tava cu cteva vase murdare. De ndata ce iesi, barbatul nchise usa n urma ei. Jed auzi broasca ncuindu-se. Rmase pe loc, neclintit cabolovanul lnga care era pitit. Cnd o vazu pe femeie venindspre el, i se taie respiratia. Dar ea trecu pe lnga el, la nu mai mult de doi metri distanta, fara ca macar sa-i simta prezenta. Jed ncepu sa respiredin nou, dar ramase nemiscat pna cnd femeia disparu complet n ntuneric, iar el simti ca e n deplina siguranta. n cele din urma, iesi iute din ascunzatoare si se apropiede casuta. Avea mai multe ferestre si el ezita putin, nainte dea hotar pe unde sa riste sa se uite. O alese pe cea care ncadramica veioza. Lumina ei avea sa transforme suprafata interioara a geamului ntr-o oglinda. Si totusi, se apropie cuteama, cu fiecare nerv ncordat, gata sa o rupa la fuga spreadapost la cel mai mic semn de primejdie. Ajunse n dreptul ferestrei si privi nauntru. Se relaxa imediat, caci barbatul dinauntru statea ntr-un fotoliu lnga veioza, cu spatele la fereastra. Jed se apropie si mai mult, ridicndu-se. O vazu pe JudithSheffield n pat, legata. Avea ochii nchisi, dar era convins canu dormea. O zari miscndu-se si ncercnd sa se ridice, cu ochii la geam, ca si cum i-ar fi simtit prezenta. Ca reactie la miscarea ei, barbatul din fotoliu se ridica. Era masiv, mult mai voinic dect Jed. Dar ei erau doi... Multumit, se ntoarse n ntuneric. n cteva secunde ajunsese la adapostul plopilor si vorbea n soapta cu Peter.

SOMNAMBULII Aproape imediat ieseau amndoi din crng, de data asta fara a face nici un efort s-si ascunda prezenta. Se apropiara iute de usa, iar Jed se lipi cu spatele de zid. Peter batu scurt o data, apoi nca o data, ca orice om nerabdator. nauntru se auzi o miscare. n clipa urmatoare usa se deschise ctiva centimetri. Un barbat nalt, cu pr negru, l privi banuitor pe Peter, cu ochii atintiti. -Sunt doctorul Langston, spuse Peter destul de tare pentru a fi auzit de Judith, dar nu att de tare nct s-l alarmeze pe cel care bloca usa cu trupul lui. Spera c vocea nu-i tremura. -Doctorul Moreland m-a rugat sa vin s-o vad pe... ezita, cautnd parca numele n memorie - domnisoara Sheffield, nu? Brunetul si miji ochii si mai tare. -Mie nu mi-a comunicat nimic, spuse el banuitor. Peter se gndi cteva clipe, apoi hotar c atacul e cea mai buna aparare. -Asta nu e treaba mea. Si n-am batut drumul pn-aici, tocmai de la Santa Fe, numai ca sa m-ntorc napoi. Baga mna n buzunar, si scoase portofelul, l deschise si scoase ecusonul de la institut. - Poate ar trebui s-i dai un telefon doctorului Moreland, daca asta te ajuta sa te simti mai bine, propuse el. Privirea barbatului zbura o clipa spre ecuson, apoi si aminti scena de mai nainte, cnd venise doctorul Moreland, si se mai linisti. Moreland fusese nervos, poate uitase sa pomeneasca de doctor. Si totusi... n clipa aceea vazu numele de pe ecuson. Institutul Brandt. Individul nu fusese trimis de Moreland! Era prieten cu Sheffield! Peter vazu schimbarea n ochii lui. n secunda n care usa ncepea sa se nchida, se arunca spre ea si barbatul, surprins

John Saul de miscarea neasteptata, facu un pas reflex napoi pentru a-sirecapata echilibrul, dupa ce fusese mpins de usa. Peter mai mpinse o data si usa se deschise, dar celalalt sirevenise si se ghemuia, pregatindu-se sa loveasca. Peter serasuci ferindu-se si, n aceeasi clipa, Jed intra n ncapere. Cucutitul ruginit n mna, trnti usa n urma lui si se aruncaasupra barbatului. Judith, cu ochii larg deschisi, si neca un strigat la vederea pumnului pe care brunetul l repezea spre Jed, izbindu-lde perete. Peter intra n lupta, fluturnd surubelnita lunga pecare o tinuse pna atunci ascunsa la bru. Fara sa ezite, searunca cu toata greutatea asupra brunetului, nfigndu-isurubelnita n stomac. Brunetul, cu ochii holbati de violenta atacului, apuca mnerul surubelnitei, dar fu surprins din spatede Jed, nainte de a apuca sa si-o scoata din rana. Cu Judith pe post de martor ngrozit, bratul lui Jed sencolaci n jurul gtului brunetului, nfignd lama curbataadnc n carnea si tendoanele de sub urechea stnga. Cu omiscare scurta i reteza beregata; sngele izbucni din veneletaiate. Cu chipul contorsionat de uimire si spaima, brunetulcazu n genunchi si si duse spasmodic minile la gt. Apoi seprabusi, ramnnd nemiscat. Fara s-i mai acorde atentie, Peter se repezi catre pat sidesfacu legaturile care o tineau pe Judith imobilizata. O ntreba: -Poti sa mergi? Judith ncuviinta din cap n timp ce-si freca glezneleamortite. Se dadu jos din pat si se ridica, ametita brusc. sipierdu echilibrul si se prabusi n bratele lui Peter, care osustinu. Scutura din cap. -Ma descurc, spuse ea. Am ametit o clipa. Sprijinindu-se de bratul lui Peter, o porni spre usa, cu capul ntors pentru a nu fi nevoita sa priveasca trupul brune

SOMNAMBULII tului, ntins pe podea lnga usa. Jed, care smulsese surubelnitadin maruntaiele mortului, deschise usa si Judith, urmata imediat de Peter, iesi afara n noapte. Se opri un moment, umplndusi plamnii cu aer proaspat, apoi privi n jur, cautndn zadar masina pe care se asteptase s-o gaseasca. -Jed, ncepu ea sa spuna, dar Jed i acoperi gura cu palma, nabusindu-i cuvintele. -Taci, i sopti el. Taci si urmeaz-m. i dadu drumul si se ndrepta n graba catre crngul de plopi canadieni, cu Peter si cu Judith pe urme. Abia ajunsesera n umbra copacilor cnd lumina unei perechi de faruri matura fatada cabanei, apoi n fata opri o masina. Pna cnd sa coboare Greg Moreland si sa se apropie de usa, cei trei din crngul de plopi o si pornisera n susul canionului. Greg Moreland batu scurt, apoi ncerca clanta. Usa era ncuiata. Batu din nou ceva mai tare. - Walters! Nici un raspuns. Brusc avu presentimentul ca se ntmplase ceva foarte rau. Se apropie de una din ferestre si privinauntru. Patul era gol, iar pe podea, att de aproape nct nu sevedea dect o parte din el, era trupul lui Lamar Walters. Darpartea pe care o vedea Greg - ochii morti, larg deschisi, siberegata retezata - i spuse tot ce avea nevoie sa afle. njurnd n soapta, se ndrepta n goana catre cladirea principala, n care intra ca un taifun. Elsie Crampton, ghemuita pe un scaun, cu un roman siropos n brate, si ridica privirile surprinsa. l recunoscu peGreg si tsni n picioare. -Doctore Moreland, se blbi ea. Ce faceti...

John Saul -Unde e? o ntreba el furios, tintuind-o cu privirea. Ce dracu' se-ntmpl aici? Elsie l privi fara sa nteleaga. - Unde e cine? - Sheffield, tmpito! o repezi el. I-ar fi strivit cu placere mutra cu ochii aceia de vacatoanta. -Ea a disparut, iar Walters e mort! Elsie pali. -Dar abia am fost acolo, spuse ea. Am luat tava cu vasesi totul era normal. N-au trecut dect cinci minute de-atunci, cel mult zece. Moreland se lasa prada furiei. Ridica mna si o plesni peElsie att de tare, nct o arunca pe spate; aceasta se prabusisi rmase asa, suspinnd. Moreland o abandona si se repezi latelefon; forma un numar. n clipa urmatoare auzi vocea luiPaul Kendall. -Pustiul lui Arnold e n canion, spuse Moreland, fara samai piarda timpul cu prezentarile. ntr-un fel sau altul a reusits-l ucida pe Lamar Walters. Si Judith Sheffield a disparut. Vocea lui Kendall se auzi scrsnit pe fir. -ti trimit ctiva din oamenii lui Kmger, chiar acum, spuse el. -Blocati intrarea n canion, i spuse Moreland. Dar nu-iluati prea multi oameni lui Kruger, lasati-l sa termine dereparat antena. Sunt acolo n cteva minute. Trnti telefonul n furca, apoi, fara a-i mai acorda vreoatentie lui Elsie Crampton, iesi din casa si o lua la fuga spremasina. Frecndu-si obrazul lovit, Elsie se ridica n picioare si oporni schiopatnd spre usa. n cadere se lovise la sold si acum o durea cnd pasea. Se sprijini de cadrul usii, privind n urma

SOMNAMBULII lui Moreland cu ochi furiosi. Cteva secunde mai trziu masina trecu n goana pe lnga ea. Si cu asta basta", si spuse ea. Locul asta nu-i placea deloc. De altfel, toata seara segndise cum sa faca sa plece, mai ales de cnd o adusesera pefemeia aceea att de draguta - cea care venise n vizita ladoamna Tucker. Elsie o vazuse de doua ori: odata cnd dusese tavile cu cina si a doua oara cnd le luase, acum cteva minute. Dupa parerea ei, Judith nu arata defel bolnava. Aratasperiata, iar barbatul care era cu ea n cabana era genul de durcare-i placuse teribil lui Elsie pe vremuri, pna cnd nvatase, dureros, ca oamenii de felul asta au obiceiul de a vorbi nu cu gura, ci cu pumnii. Luminile masinii lui Moreland disparura si Elsie pornicatre camera ei, din spatele cladirii. O sa-si strnga repedelucrurile si o sa dispara n zece minute. Leafa pe ultimelesaptamni putea sa se duca naibii - nu merita efortul. Dar n clipa aceea mintea i-o lua pe alta pista si ea siaminti ca Moreland spusese ca barbatul din casuta cu numarulcinci murise. Cu gndul la el, iesi din cladire si o lua ncetpeste pajiste, frecndu-si soldul lovit. Ajunse la numarul cinci, batu la usa, apoi descuie cu cheia pe care i-o dadusera. Privi cadavrul o secunda, ncruntata, gndindu-se la ce oastepta. Daca pleca acum, fara nici o explicatie, s-ar puteasa-i puna n crca asasinatul. Mai medita putin, apoi zmbi, caci stia ce avea de facut. Dintr-o singura miscare avea sa iasa din culpa si sa se razbunepe Moreland. Lasnd usa cabanei larg deschisa, Elsie se ntoarse ncladirea principala unde scotoci prin sertarele biroului pnagasi cartea de telefon a orasului Borrego.

John Saul Numarul pe care l cauta era tiparit cu cifre mari, rosii, pecontracopert. Forma, asezndu-se comod n fotoliul dinspatele biroului. -Sectia de politie din Borrego, spuse o voce plictisitadupa cteva apeluri. Elsie zmbi. -Ma numesc Elsie Crampton, spuse ea. Lucrez la The Cottonwoods. Stiti unde e, n Canionul Mordida. -h, spuse politistul. -Avem niste probleme, continua Elsie. Una dintre pacientele noastre a disparut si cel care o ngrijea e mort. - Poftim? spuse omul, brusc fara urma de plictiseala n glas. Cum ati spus ca va cheama? Elsie si repeta calm numele. -Pe pacienta o cheama Judith Sheffield, spuse ea n continuare. Judith Sheffield. n sectia de politie, Billy Clark asculta ncordat. Ce dracu' cauta una din profesoarele de la liceu acolo? -Spuneti ca e pacienta acolo? ntreba el cu ndoiala n voce. Elsie i explica pe scurt ce se ntmplase, apoi nchise telefonul si se ntoarse n camera ei s-si faca bagajul. Va astepta sosirea politiei, le va spune tot ce stie si va raspunde tuturor ntrebarilor si, cnd va fi terminat, doctorul Moreland avea sa dea de bucluc. Nu era foarte sigura, dar impresia ei era ca neanuntarea politiei n cazul unui delict constituia n sine o ncalcare a legii. Iar daca delictul respectiv era o crima... Lasa gndul acesta n suspensie si zmbi ncntata. O sa-l nvete ea pe Greg Moreland ce-nseamn sa o plesneasca pe ea, Judith aluneca pe o piatra de pe fundul apei si se mpiedica, rasucindu-si glezna Jed o prinse iute de brat, sprijinind-o.

SOMNAMBULII ncerca s-si lase toata greutatea pe glezna si se strmba dedurere, nabusindu-si strigatul de durere. -Ai patit ceva? o ntreba Jed. Judith dadu din cap. -mi... mi pare ru, dar trebuie sa m asez putin. Jed strapunse cu privirea ntunericul din fata lor. -Un pic mai ncolo. n mijlocul prului e un bolovan mare. Te poti aseza pe el. Judith vru s-l contrazica, dar se razgndi iute. Cnd oamenii lui Greg - care formasera cu siguranta pna acum o potera - vor descoperi ca nu se ndreptasera catre gura canionului, vor aduce cini sa le ia urma, ceea ce nsemna ca prul era singurul loc care le oferea un adapost. -Ai sa poti? ntreba Jed cu voce scazuta. Judith i facu semn ca da si se sprijini greu de el, schiopatnd prin apa. La douazeci de metri mai ncolo dadura de bolovan, pe a carui suprafata plata Judith se aseza usurata. Scoase piciorul din apa s-l maseze. Peter o privi nelinistit. - E rupt? -Nu cred, spuse Judith, apasndu-si din nou glezna. Bachiar am impresia ca nici macar scrntit nu e. Doar l-amrasucit. n cteva clipe nu mai am nimic. Tacu o vreme, cu respiratia taiata. De cnd iesisera dincrng, nici unul din ei nu spusese mare lucru, ncercnd salase sanatoriul ct mai mult n urma. Acum nsa, fiindca durerea din glezna ncepuse s o mai lase si se asigurase ca nuerau urmariti, spaima mai veche, n crestere de cnd o adusesera la sanatoriu, ncepu sa-si arate iar coltii. -Jed, mi-au facut o injectie, spuse ea. Jed ncuviinta. - Ne-am nchipuit.

John Saul Privi n urma, n lungul canionului, apoi n sus. Pe marginea stncii se vedeau luminile unor faruri. Aveau o echipacare lucra deja la antena, ncercnd sa o repare. Si dacareuseau... Se lasa sa alunece de pe piatra, n apa. -N-avem prea mult timp. Peter clatina din cap. -Dar ce importanta mai are? Unde putem merge? Chiardaca iesim din canion, la ce ne foloseste? Odata antena reparata... Judith l privi prin ntuneric. -Antena? ntreba ea nedumerita. Ce legatura are? Cu glasul necat si de oboseala, dar si de certitudinea ca, pna la urma, cnd antena va fi reparata, i astepta esecul, Peter i explica mecanismul de declansare a microaparatelor. -Dar trebuie sa putem face ceva, spuse ea. Nu puteam urca pna acolo? Dupa o clipa de tacere, Jed spuse: -Nici nu trebuie sa urcam. S-ar putea sa existe o alta solutie. Privi n ochii lui Judith. -Poti sa mergi? Judith aproba si, ca pentru a-si dovedi siesi ca poate, puse piciorul n apa si se ridica. Un spasm dureros o mpunse n tot piciorul, dar i trecu repede. Facu un pas, schiopatnd mult mai putin dect cu cteva minute mai nainte. Mergeau ct puteau de repede, nevoiti n cele din urma sa paraseasca albia prului cnd fundul devenise prea neregulat si sa gaseasca o carare paralela cu cursul apei, printre copaci. Dupa alte zece minute trebuira sa se opreasca. n fata lor, la nici douazeci de metri, se nalta peretele neted al barajului, blocndu-le drumul.

SOMNAMBULII Judith ramase cu ochii la structura masiva de beton, cu suprafata ca de sticla n lumina lunii. Auzi vocea lui Jed. - Pe-aici, spuse el ncet. O si pornise repede spre peretele nordic al canionului. Si-atunci, n sfrsit, Judith ntelese ncotro i conducea Jed. Montate n beton, ncepnd de la circa trei metri deasuprasolului, o serie de bare de metal, la distante de saizeci-saptezecide centimetri ntre ele, urcau ca o scara pe fata barajului. Sesfrseau ntr-o mica platforma de metal, ca palierul unei scaride incendiu, cam la un sfert din naltimea barajului. -E o scara de serviciu, le explica Jed. Putem sa urcam pe ea, sa fortam usa aceea si sa intram n baraj. Peter masura nencrezator, din priviri, scara. -Daca ajungem pna la prima treapta. - Scoate-ti cureaua, i spuse Jed, n timp ce si-o scotea pe a lui. Peter ezita, apoi facu asa cum i se ceruse. Jed prinse curelele una de alta n asa fel, nct sa formeze o bucla de peste saptezeci de centimetri. -O sa ma urc eu primul, apoi Peter. Peter se apropie de baraj si si mpleti strns degetele. Imediat, Jed puse un picior n palmele lui mpreunate si, n timp ce Peter se sprijinea teapan de baraj, el se ridica, ajutnduse de zidul de beton. -Putin mai sus, spuse Jed. Peter se ncorda s-l ridice si, o clipa mai trziu, l auzi: -Gata! si ramase cu minile goale. Frecndu-si palmele, Peter facu un pas napoi si privi n sus. Jed era atrnat de prima bara. Urmarit din priviri de Petersi de Judith, se ridica n brate pna ajunse cu barbia la nivelulbarei. Trase aer n piept, dadu drumul barei cu mna drepta sise ntinse dupa treapta urmatoare.

John Saul Repeta actiunea pna ajunse sa stea cu picioarele pe ultima bara. -Usurel, spuse. Aruncati-mi curelele. Peter si facu din nou minile scara pentru Judith, n timp ce Jed astepta; curelele ajungeau aproape pna la nivelul lor. Dar Judith clatina din cap. -Mai nti tu, i spuse ea lui Peter. Ultimul va trebui tras n sus, iar eu sunt cea mai usoara. Peter fu tentat sa o contrazica, dar se gndi ca nu facea dect sa piarda timpul. Si-n plus avea dreptate. Judith i tinu scara si, dupa o ncercare nesigura, Peter se ridica. Mna lui trecu la mai bine de un sfert de metru de bara, dar Jed i anticipase miscarea si-i ntinsese curelele. Peter se clatina neajutorat un moment, dar apoi, cu ajutorul lui Judith, care-l mpingea, si al lui Jed, care-l tragea, reusi sa se nalte destul ca sa se prinda de ultima bara de jos. Statu putin atrnat, apoi se ridica n brate. Jed l nsfaca de gulerul hainei si l ajuta sa se prinda bine de bare. i facu semn sa urce. -Ia-o nainte, i spuse. Cu Judith ma descurc singur. Peter sovai, apoi i urma ordinul. Jed se ghemui din nou pe ultima treapta, agatat cu o mna de cea de deasupra. Se ntinse n jos si lasa curelele sa atrne la ndemna lui Judith. - Sari! spuse el, un singur cuvnt ca un ordin. Judith trase aer adnc n piept si sari, prinznd cu minilebucla facuta de curele. Socul produs de greutatea ei l facu peJed sa icneasca. Cu tot trupul ncordat, ncepu sa se ridice. Facu o scurta pauza si ddu drumul celei de-a doua bare pentru a o apuca pe a treia. Judith reusi sa apuce prima bara cu omna. Jed o mai ridica putin, iar Judith apuca, cu celalata

SOMNAMBULII mna, cea de-a doua bara. Dadu drumul curelelor si se ridica pe trepte. n mai putin de un minut erau pe platforma din fata usiitaiate n peretele barajului. Peter scobea n rama de lemn, faraalta unealta dect surubelnita plina de snge. n fine, dadu demetalul broastei. Se opinti n tija calita a surubelnitei sismulse broasca din locasul ei. Intrara n corpul barajului. - Pe-aici, spuse Jed. O scara n spirala ducea drept n sus, dar Jed le indicaseun coridor lung si strmt care cotea spre dreapta, urmnd conturul barajului. Jed o rupse la goana pe culoar, iar Judith si Peter l urmara, prima cu o durere care o njunghia n glezna ori de cte oripunea piciorul jos. Ajunsera la o bifurcatie si Jed se opri. Cndceilalti doi l ajunsera din urma, le facu un semn spre coridor. -Tineti-o tot asa, la capatul celalalt e o alta scara. O sa va scoata n vrf, chiar lnga peretele sudic al canionului. ncercati sa ajungeti la pueblo. Peter si miji ochii. -Si tu? l ntreba. Jed inspira adnc. -Am o idee. S-ar putea sa nu mearga, dar eu o sa ncerc. De data asta Peter l contrazise, dar interveni Judith. -Las-l, stie el ce face. Doar el ne-a adus pna aici, nu? l privi pe Jed o secunda, apoi se ntoarse si pomi pe culoar, n clipa urmatoare, Jed ramasese singur n maruntaiele barajului. Otto Kruger era cu ochii pe Jesus Hernandez. O bucatalunga de un metru si jumatate din teava de PVC fusese taiata, dnd la iveala capetele cablurilor. -Ct mai dureaza? vru el sa stie.

John Saul Hernandez ridica din umeri. -Zece minute. Poate ceva mai putin. Kruger strnse din falci fara sa spuna nimic. i ntoarse spatele, auzind un sunet ndepartat. n zare spre stnga, dincolo de gura canionului, vazu o lumina intermitenta rosie, rotindu-se pe deasupra desertului. O clipa mai trziu auzi, stins, sirena. Kendall, si spuse el, a chemat n sfrsit politia." Nu va mai dura mult. Totul avea sa se termine, iar Jed Arnold avea sa capete ce merita.

Jed astepta sa-i vada pe Judith si pe Peter disparnd, apoise ndrepta grabit catre galeria principala. Ajunse n cameracomenzilor si ncremeni n loc. Pe o bancheta sedea un om, mestecnd un sandvis. Omul l privi si se ncrunta, ncercndparca sa-si aminteasca ceva. ntr-un trziu, se ridica si seapropie de interfonul instalat n panoul de comanda. Inima lui Jed ncepu sa bata cu putere. Barbatul era cumult mai nalt dect el si puternic ca un taur. Dar, privind lamiscarile lui ncete, Jed pricepu. -Stai asa! spuse el cu o voce hotarta. Paznicul ngheta de parca cineva i-ar fi apasat pe un ntrerupator interior. -M-au trimis sa te schimb, i mai spuse. Mi-au spus sa te duci acasa. Chiar acum! Fara sa ezite, omul se ntoarse catre bancheta, si lua cutia de mncare si trecu pe lnga Jed fara sa spuna un cuvnt, lasndu-l singur n sala comenzilor. Jed privi la panoul ncarcat cu ntrerupatoare si indicatoare si aproape ca se lasa pagubas. Dar si-o aminti pe Gina Alvarez si ochii ei goi, stranii. Daca dadea gres, toti prietenii lui - aproape toti cunoscutii lui - vor arata la fel peste putina vreme. Si, pna la urma, i vor face si lui una din injectiile acelea.

John Saul l trecu un fior. Apoi ncerca sa nu se mai gndeasca dectla ce avea de facut. Intra n putul principal si nchise usa etansa, nvrtindvana din centrul ei pna cnd o vazu perfect nchisa. Apoi sentoarse la panoul de comanda. n stnga lui, montata n peretele de beton, se gasea o altavana, cu un diametru de un metru si jumatate, careia i corespundea un put vertical, care intersecta o conducta din tavan. Printre doua spite ale vanei fusese trecut un lant gros, legat deun belciug masiv ngropat n podea. Cele doua capete ale lantului erau prinse cu un lacat. Jed ncerca cu surubelnita pe care o baga mai nti n veriga lacatului, apoi ncerca sa o rasuceasca. Dar, fara un punctde sprijin, lacatul i scapa din mna. Arunca o privire n jur si vazu o ldit de scule asezatalnga perete. Se repezi la ea, o deschise si trase primul sertar. Dedesubtul lui gasi un bomfaier. Se ntoarse la lacat, ncerca lama pe veriga acestuia, apoise puse pe treaba. Dupa un timp, care i se paru nesfrsit, lacatul ceda. Jed smulse lantul de pe vana. O apuca cu ambelemini si trase cu toata forta. Fara nici un rezultat. Se urca pe ea, dar nici macar greutatea lui ntreaga pe unadin spite nu reusi sa o clinteasca. Cu ochii nlacrimati deneputinta, privi n jur, cautndu-si o alta uneala. si aminti. Se repezi la usa etansa, rasuci vana si o deschise. n galerie era ntuneric bezna, dar Jed o porni pe pipaite, tinnduse de pereti, pna gasi ce cauta. Lopata pe care o folosise toata ziua era acolo unde olasase, sprijinita de perete. O nsfaca si se ntoarse grabit, nchiznd nca o data usa n urma lui. Se apropie iar de vana uriasa, baga lama lopetii ntrespite, apoi o propti sub axul vanei. De data aceasta, roata, cu

SOMNAMBULII raza mai mare cu un metru, se clinti. Mai nti ctiva centimetri, dupa care Jed muta lopata si mpinse din nou. Alti ctiva centimetri, dar era sigur ca acum vana semisca mult mai usor. Abandona lopata si trase de o spita. Roata ncepu sa semiste si, departe, deasupra capului, Jed auzi un scrsnet stins. Dupa cteva secunde, zagazul amplasat la doisprezece metrisub nivelul lacului se ridica, si Jed auzi primele valuri de apintrnd n conducta uriasa. Continua sa roteasca vana pna cnd zgomotul sepreschimba n vuiet, apoi ntr-un adevarat muget. n fine, vana ajunse la capat. Zagazurile erau complet deschise. Zgomotul era asurzitor si Jed era pe punctul de a sendrepta spre suprafata cnd si aduse aminte ca mai avea cevade facut. si arunca privirea asupra panoului de control si gasice cauta: o prghie mare de care trase. Se auzi un scrsnet deprotest, nainte ca turbina uriasa sa se puna n miscare. La nceput nu scoase dect un mrit, dar, pe masura celua viteza, sunetul se facea tot mai ascutit pn se auzi ca untipat strident suprapus mugetului apelor. Pe neasteptate, de undeva din interiorul instalatiei, se auziun trosnet nfiorator. Zgomotul l puse pe Jed n miscare. Abandona panoul de control si iesi n goana din ncapere, lund-o la stnga pe coridorul care traversa barajul dintr-o parte ntr-alta, la nivelul inferior. Zgomotul pe care l facea alergnd era puternic, dar el numai auzea dect vaietul apei, urletul turbinei si, din ce n cemai tare, bubuiturile oribile ale bucatilor de beton desprinsedin peretii conductelor atunci cnd izbeau palele turbinei. Jed ntelegea prea bine ce se ntmpla: turbina arunca napoibucatile de beton, sfrmndu-le, zvrlind n peretii conductelorcu pietre si bucati de ciment, mcinndu-i si mai tare. Nu va mai dura mult pna cnd turbina nsasi va ncepesa cedeze; cu palele smulse, monstrul rotitor si va pierde

John Saul echilibrul si se va rupe. Iar daca va iesi din ttni nainte ca elsa ajunga la suprafata... Goni gndul din minte. Ajunsese la piciorul scarii metalice. Cu plamnii lipsiti de aer, cu toti muschii torturati mainti de ziua lunga de munca n baraj, apoi de coborrea peperetele canionului, ncepu sa se catere, mai mult trgndu-sen mini, n timp ce picioarele amenintau sa-l lase. Ajuns la jumatatea drumului se mpiedica, piciorul stngi aluneca de pe treapta ngusta si se izbi cu capul de unul dinsuportii metalici. l cuprinse un val de greata si privirea ise ncetosa. Se prabusi pe scara plngnd, si lacrimile i seamestecara cu sngele ce i se scurgea deja dintr-o ranade pe frunte. n jurul lui galagia era din ce n ce mai mare, asaltndu-l. Simtea barajul ncepnd sa se rupa n bucati. Uimita, Judith ramasese cu ochii la silueta aparuta dinsenin pe creasta barajului. Cu numai cteva secunde nainte, ea si Peter iesisera la lumina pe scara metalica; acum nsa erancremenita, neputndu-si crede ochilor. -Vulturul Cafeniu, sopti. Bunicul lui Jed facu un pas spre ei. -Eram n kiva, spuse el. Am vazut... Cuvintele i murira pe buze la vederea lui Peter Langston, dar pe urma o privi din nou pe Judith. -Stiu ce vrea sa faca Jed, spuse el, apoi zmbi. Si vreau sa vad. Peter Langston se ncrunta, nedumerit. Tocmai se pregatea s-l ntrebe pe misteriosul indian despre ce vorbeste, cnd auzi un scrsnet ndepartat. Zgomotul crescu, apoi Judith l auzi si ea. l apuca instinctiv pe Vulturul Cafeniu de brat. - Ce e? Ce se-ntmpl? Pe fata Vulturului Cafeniu zmbetul se lati si mai tare. -Cred ca Jed a deschis conducta principala de aductiune.

SOMNAMBULII -Conducta? l ngna Peter. De ce? Dar Judith ntelesese. -Tocmai o reparau, nu? Si daca nu e gata... -Daca nu e gata nca, s-ar putea sa distruga barajul, completa Vulturul Cafeniu cu voce seaca. Cred ca asta si spera Jed. Peter facu ochii mari. Mugetul apei continua sa creasca. Privi peste marginea barajului si vazu departe, jos, suvoaie scurgndu-se pe toate gurile de siguranta. Deodata barajul fu inundat n lumina si, la capatul celalalt, un om iesi n goana din baraca. -Haideti, spuse Vulturul Cafeniu. Sa plecam de-aici. Facu gestul de a se ndeparta, cu mna pe bratul lui Judith, dar aceasta ramase neclintita. -Trebuie s-l asteptam pe Jed. Vulturul Cafeniu scutura din cap. -Dar el nu vrea sa l asteptam. De-aia v-a trimis nainte, n ciuda propriilor cuvinte nsa, nu facu nici o miscare sa paraseasca barajul. Se uita numai n jos, peste margine. Din ultima gura de iesire, apa tsnea cu putere. Apoi, aruncata de jetul de apa, o bucata de beton facu mai bine de treizeci de metri prin aer, nainte de a cadea n prul de dedesubt. Prul nsusi ncepuse sa devina ru n toata regula. Auzira ceva ca un lant de explozii venind din interiorul barajului. Si totusi, nici unul nu se misca din loc, cu ochii fixati asupra trapei pe unde trebuia sa apara Jed. Daca avea sa mai apara. Privirea lui Jed se mai limpezi; si sterse ochii de lacrimi si de snge. Capul i bubuia, iar zgomotul din baraj l izbea cu o forta aproape materiala. Facu un efort sa se ridice n picioare si rencepu sa urce.

John Saul Treptele se clatinau sub picioarele lui si i se paru ca audechiar sunetul metalului smuls din metal. Urca chinuit, n patru labe, n timp ce picioarele amenintau sa-l lase definitivn orice clipa. n acel moment vazu trapa chiar deasupra capului sau. Un val de adrenalina i strabatu organismul. Ultimeletrepte le urca n viteza si tsni afara prin trapa, adunndu-sesi ridicndu-se n picioare imediat. Lumina reflectoarelor aproape l orbi, apoi, nsa, zari chiar naintea lui trei oameni. Bunicul se ndrepta deja spre el, urmat de Peter Langston. -Nu! striga la ei. Apoi, ntelegnd ca nu-l puteau auzi, ncepu sa dea disperat din brate, facndu-le semn sa coboare de pe baraj. Vulturul Cafeniu sovai, iar Jed o rupse la fuga. -Se rupe! urla Jed. Fugiti! n sfrsit, ceilalti se ntoarsera catre peretele sudic si o luara la goana. Jed alerga n urma lor; muschii picioarelor l ardeau. Ajunsera la capatul barajului, de unde urca n zigzag o poteca ngusta, pe fata canionului pna n vrf, la o naltime de saptezeci de metri. Pornira sa urce, dar se oprira sa priveasca n urma. Dedesubtul lor, pe peretele barajului urca ncet o fisura provocata de presiunea apei n conducte. Brusc, se auzi un zgomot ca de tunet si barajul fu gaurit de turbina scapata din suruburile uriase de ancorare, care explodase prin peretele de beton. Apoi barajul paru ca se despica si partea din mijloc se separa de restul. n mod reflex, Judith se trase lnga peretele de piatra al canionului, privind spectacolul ca hipnotizata. Apa facu constructia sa explodeze si luminile se stinsera n timp ce, cu un zgomot asurzitor, un val de apa nalt de peste saptezeci de metri o porni n josul canionului. -Urcati! striga Vulturul Cafeniu. Apa are sa rupa peretele! Poteca se va prabusi sub picioarele noastre!

SOMNAMBULII Judith rmase ncremenita pna cnd Vulturul Cafeniu oplesni peste fata, nu prea tare, ci doar att ct s o scoata din transa. Scuturnd muteste din cap, Judith ncepu urcusul pepoteca, cu Vulturul Cafeniu pe urme, dupa care veneau Petersi Jed. Elsie Crampton statea la fereastra casutei cu numarulcinci. Pe podea, trupul lui Lamar Walters zacea exact asa cuml gasisera cu cteva minute nainte cnd i adusese aici pe ceidoi ofiteri, Billy Clark si Dan Rogerss, pe cararea care veneade la cladirea principala. Rogers, blondul care parea preatnar pentru un politist, verificase imediat lesul, cautndu-ipulsul; desi nu scosese un cuvnt, parerea lui Elsie era ca-siirosea vremea. Individul avea capul pe jumatate retezat detrunchi si tot locul era plin de snge. Dupa cte si dadea easeama, nu putea avea mai mult de o jumatate de litru ramasn vene. Billy Clark si deschise carnetul si ncepu s scrie, punndui din cnd n cnd cte o ntrebare lui Elsie. Aceasta nu o deranja, caci i era deja limpede ca nu o banuiau implicata nceea ce se ntmplase cu Walters. Chiar asa, ntins pe podea, cu ochii goi atintiti n tavan, era nca amenintator si oricuii-ar fi fost imediat clar ca Elsie nu ar fi putut n nici un cazsa-i faca o asemenea rana. -Si doctorul Moreland? o ntreba Clark. Elsie ridica din umeri, si stinse tigara pe o farfurie aflata pe masa si si aprinse imediat alta. - Nu cred c-a fost el, spuse ea n cele din urma. Doctorul avea s dea destul de bucluc si Elsie hotar ca era mai bine s spuna adevarul. -N-a stat prea mult aici si, oricum, nu arata ca si cnd ar fi omort un om. Adica, vreau s zic, mie aproape nici nu mi-a dat vreo atentie si cnd i povestea celuilalt tip ca Walters a fost omort, parea foarte suparat. Si-apoi Walters era mult

John Saul mai voinic ca Moreland si n-ar fi stat cu minile ncrucisate, asteptnd s-i taie cineva gtul. Eu zic ca au fost cel putin doi, care erau afara cnd am venit sa iau tavile. O trecu un fior. -Am impresia ca am avut noroc, nu? -Asa am si eu impresia, comenta Clark. n acel moment amndoi auzira un sunet ndepartat. Eraun bubuit gros, ca de tunet. Elsie ciuli urechea si se apropiede fereastra. Cu ochii mariti vazu n canion peretele de apa, nalt silucind n lumina lunii, care se ndrepta spre ei. Scoase un tipat gtuit si facu un pas napoi. Fu rndul luiClark sa priveasca pe geam si sa nghete, ntelegnd ce se petrece. Peretele de apa era acum la numai o suta de metri si, constient ca e prea trziu, scoase un strigat de avertismentpentru colegul sau. - Barajul! Dan Rogers, speriat, ridica privirea exact n clipa n carevalul izbi casuta. Zidurile se prabusira instantaneu, acoperisulcazu si cei trei fura zdrobiti de suvoiul amestecat n parte cubucati de beton smulse din baraj, n parte cu trunchiuri decopac smulse din radacini de apa, n drumul sau prin canion, ntr-o fractiune de secunda cabana si ocupantii sai furanghititi de potop. n casuta ei, Reba Tucker, asezata toata seara n fotoliul din fata ferestrei si privind n ntunericul de afara, asteptaurmatorul atac al demonilor care pareau sa vina ntotdeaunaodata cu caderea noptii. Cnd primele tunete prevestira potopul ce se prvleaprin canion, Reba nici macar nu le auzi. Dar zgomotul crescusi penetra pna la nivelul constientului; una din minileasezate n poala tresari.

SOMNAMBULII Mugetul crescu si ochii Rebei percepura valul furios ce sendrepta spre ea, cu creasta de spuma sclipind n lumina lunii. Pentru Reba, aceste ultime clipe ale vietii trecura ncet; parca s-ar fi uitat la niste fotografii vechi, studiindu-le unacte una si savurndu-le. Nu ntelese ce se ntmplase sau cum avea sa moara. Dar imaginile se ntiparira n ceea ce mai ramasese dinmintea ei. Un copac plutind ciudat, cu radacinile n sus si crengilendreptate spre pamnt, aparu n raza vederii ei, apoi disparupentru totdeauna n apele spumegnde. n fata i aparu brusc un bloc de beton mare ct ntreagacasuta si Reba l privi muta. Se apropie pna umplu cadrul ferestrei, gonind spuma. Auzi zgomote, mai teribile dect cele pe care le auzisevreodata n zilele de tortura de aici, si simti podeaua clatinndui-se sub picioare. Apoi fereastra i exploda n fata si ochii, strapunsi decioburile zburatoare de sticla, nu mai vazura nimic; de-acum nsa nu mai conta. Masa uriasa de beton, propulsata de forta a milioane detone de apa o zdrobi sub greutatea ei, apoi trecu mai departe, dupa ce facuse din casuta o mna de surcele care se roteau nvrtejul de apa. Totul se sfrsi n cteva secunde. Pe locul pe care fusesera cladirea mare si cteva casutemprastiate prin crngul linistit de plopi, acum nu mairamasese nimic. Nici o bucatica de vegetatie nu supravietuise furiei potopului; nu ramasese ntreg nici un fragment din temeliilecladirilor. Nu se mai vedea dect fundul de piatra al canionului, perfect curatat; gresia avea rani adnci, dovezi ale unui atac pe care natura nu-l dorise. Apa si continua drumul.

Jess Hernndez si ncepu ultimul tur de control. Aveau iar curent electric si, din nou, platforma de beton pe care eramontata uriasa antena era scaldata n lumina reflectoarelor cu halogen. Examina atent legaturile, apoi, n fine, dadu din capcatre Kruger. - Gata. Kruger, care se plimbase tot timpul n sus si-n jos, ndemnndul pe Hernndez sa se grabeasca, apasa pe butonul aparatului de emisie-receptie, lund legatura cu Kendall. -Spune-le sa nceapa probele. Aproape imediat antena se trezi la viata. Discul ncepu sa se roteasca, apoi se nclina pe ax. Kruger spuse: -OK Pare sa fie bine. Legatura e provizorie, dar sper sa tina pna dimineata. Aflat n centrul de control, Kendall simti cum ncordarea ncepe s-l mai paraseasca. Cu ochii pe ecranul unui computer, verifica din nou codurile, apoi i facu un semn lui Stan Utley. - D-i drumul, i spuse. Utley arunca o privire ecranului si fluiera usor. - Iisuse Hristoase! Ai s-i omori pe toti! Se uita ezitnd la Greg Moreland. Moreland aproba scurt din cap.

SOMNAMBULII Utley sovai, apoi ridica din umeri, acceptnd ordinul. Maiapasa pe niste butoane ale emitatorului si pregati aparatulpentru a primi comenzile computerului. Cu mna deasuprabutonului Intrare mai privi o data ntrebator la Kendall si laMoreland. Amndoi nclinara din cap si Utley apasa pe buton. n timp ce antena se trezea la viata si ncepea sa trimitaprimele valuri de unde peste Borrego, pe ecran ncepura saapara serii de numere. Apoi, brusc, se stinsera toate luminile. Grota se afunda nntuneric. Paul Kendall ncremeni o fractiune de secunda, pe urmase lasa cuprins de furie. Bjbi pe ntuneric si gasi aparatul deemisie-receptie. -Ce dracu' se petrece? racni el. Aici jos nu mai avem curent! Pe buza canionului Otto Kruger traia aceleasi sentimente. Tocmai voia sa se rasteasca la Jesus Hernandez cnd auzi un huruit, aproape ca o explozie, venit dinspre capatul estic al canionului. Se ncrunta nedumerit, dar ntelese n clipa n care auzi n aparat vocea lui Kendall, n care enervarea era limpede, n ciuda parazitilor. -Barajul, sopti el ca pentru sine. Cu toti muschii ncordati apasa pe butonul transmittorului pe care l tinea n mna. Striga: -Barajul! Cred ca s-a dus! Huruitul se apropiase si, n clipa urmatoare, Kruger si oamenii lui vazura zidul de apa dnd un cot n canion si aruncnd un nor de spuma peste marginea stncii. Iesit n ntuneric, gonea prin canion ca un tren de marfa scapat de sub control. Vrful sau semana cu capul unei reptile monstruoase, izbit pe rnd de peretii de stnca. n urma lui, trupul umplea canionul pna la o naltime de treizeci de metri.

John Saul Copaci, bolovani si bucati gigantice de beton apareauaduse la suprafata de forta apei, pentru a se scufunda din nousi reaparea mai ncolo. Kruger privea spectacolul acesta nfricosator, cu fiecareparticica a trupului ncremenita. Cu putin nainte de locul unde se afla antena, canionulfacea un cot, iar Jesus Hernandez, ntelegnd instinctiv ce-aveasa urmeze, o rupse la fuga, ncercnd sa se ndeparteze debuza canionului si mpiedicndu-se printre tufele de salvie side ienupar care acopereau platoul. Ajunsese la aproape o sutade metri departare cnd valul trecu peste margine si forta apeil arunca la pamnt. Pe urma aceeasi apa, retrgndu-se, ncerca sa-l traga cu ea n canion. Minile care zgriau pamntul gasira n sfrsit crengileinferioare ale unei tufe mari de ienupar. Apa, a carei forta se irosise, i dadu drumul. Se ridica npicioare si privi napoi, spre antena. Nu mai ramasese din ea dect o gramada de fiare nclcite. Gardul de srma era turtit si singura camioneta ramasadupa ce ceilalti patru muncitori plecasera sa nchida gura canionului, acum o jumatate de ora, zacea pe-o parte, la douazecide metri de buza stncii. Nu se zarea nici urma de Otto Kruger. Sub privirile lui Hernandez, pamntul ncepu sa-i tremuresi, fara veste, cincizeci de metri din marginea canionului seprabusira, disparnd n apa tulbure de dedesubt. Antena, platforma pe care era asezata si camioneta pierira pentru totdeauna. Uluit, Jesus Hernandez si facu cruce, apoi se lasa sa cadan genunchi si, pentru prima data dup multi ani, ncepu sa se roage. Mugetul apei n canion ncepuse deja sa scada n departare. n grota din spatele baracii Paul Kendall auzise ultimelecuvinte ale lui Otto Kruger, dar, o clipa, sensul lor i ramasesestrain. n clipa urmatoare nsa, cnd auzise huruitul ame

SOMNAMBULII ninttor al cataclismului care se repezea spre ei, arunca transmitatorul si porni n goana spre usa. Se mpiedica de un scaun, si pierdu echilibrul si cazu. Se ridica n picioare, dar, n ntuneric, nu se mai putea orienta. Zgomotul crestea nencetat si el se lasa coplesit de panica. Bjbi prin bezna si dadu de un obiect dur. Un birou. Care? Nu stia. -Utley! racni el. Greg! Unde sunteti? Nu primi nici un raspuns, dar i auzea pe ceilalti miscnd n ncapere, ncercnd sa se orienteze dupa sunete. Kendall dadu cu genunchiul ntr-un obiect tare si se ntoarse, testnd o alta directie. Greg Moreland, cutndu-si drumul prin ntuneric, gasi ceva ce semana a usa. Apoi simti niste degete atingndu-l. In clipa urmatoare o pereche de mini i se nclestara n jurul gtului si se trezi aruncat la podea n timp ce altcineva Kendall? Stan Utley? - ncerca sa deschida usa. Odata cu zgomotul apei crestea si spaima lui Greg Moreland. Ratiunea l parasi. ncepu sa dea din mini orbeste, ncercnd sa se ndrepte mai nti ntr-o directie, apoi n alta. Dar, orincotro se ndrepta, calea i era blocata. Zgomotul asurzitor se suprapuse trosnetului structurii fragile de lemn de la intrarea n grota. Apoi, odata cu apa carecomprima aerul din incinta, fu lovit de o durere cumplita. Timpanele, nemairezistnd presiunii, i se sparser. Brusc, Greg Moreland se trezi nconjurat de o tacere deplina. Dar nici tacerea nu dura mai mult de-o clipa, nainte de a-lacoperi apa. l arunca la podea, apoi l ridica numai pentrua-l strivi de peretele de piatra al grotei. O bucata de beton, smulsa din baraj si purtata de fortacurentului, i strivi capul ca pe un ou, lovindu-l de gresiaaspra.

John Saul Apa se retrase, lasnd n urma grota goala, ducnd cu eatrupurile lui Greg Moreland, Paul Kendall si Stan Utley, maturnd emitatorul si computerele, adugndu-le uriaseicolectii de resturi si ramasite strnse de suvoi. Cnd, n fine, valul de apa se duse, grota din stncarmase, ca si restul canionului, curatata de orice urma a trecerii vreunei fiinte omenesti. Nu mult mai trziu, peretele canionului, sapat de furiaapei, se surpa, marcnd locul cu o gramada de bolovani care, daca nu-i misca cineva, aveau sa ramna asa o mie de ani, modelati ncet de ploi si de vnt. Cei patru se apropiar ncet de buza canionului. O linistestranie parea sa se fi asternut n noapte. Mugetul apei sestinsese complet, dar nici sunetele obisnuite ale noptii fosnetele produse de miscarile animalelor mici, bataia dearipi a liliecilor n cautare de pard, tritul insectelor care secheama una pe alta - nu se mai auzeau. Parca tot ce era viu pe platou amutise la trecerea fortelordezlantuite de prabusirea barajului. Instinctiv, Judith si strecura bratul pe sub al lui Jed si sendreptara mpreuna spre marginea prpastiei. Poteca pe care urcasera cu numai cteva clipe nainte disparuse, iar marginea stncii avansase cu sapte sau opt metri. Fata cea noua a canionului, de gresie proaspat iesita la lumina, era aspra si neregulata, ca o piatra pretioasa nca neslefuita. Jos de tot stateau mprastiate fragmente din peretelesfarmat, acoperind ceea ce fusese cndva albia prului, darnu mai era acum dect stnca goala, aspra si umeda. La dreapta era fundul fostului lac, un strat ntins de mladus de apa prului n ultimii cincizeci de ani si depus acolo, n cele din urma, chiar daca barajul nu s-ar fi prabusit, lacultot ar fi disparut, iar canionul s-ar fi umplut cu aluviuni. Acumse ntindea sub razele lunii, o patura de ml groasa de zecemetri, cu suprafata gravata cu modele stranii, desenate de apa.

SOMNAMBULII Priveau ruinele rezervorului si ale canionului nspaimntati, neclintiti, fiecare cufundat n propriile gnduri. Jed privea peisajul dezolant, coplesit de dimensiunilepotopului pe care l strnise. n cele din urma, si smulseprivirile din canion, ndreptndu-si-le spre cer. Luna si stelelel mai linistira caci, spre deosebire de peisajul pamntean, eleerau neschimbate, nepastoare la cataclismul ce maturasecanionul. n timp ce le privea, o umbra trecu pe deasupralunii. Jed simti mna bunicului pe umar, strngndu-l usor. -Ce e? ntreba Jed ncet, murmurat, ca si cnd vocea sa singura ameninta sa sfsie tacerea plina de veneratie a noptii. Mna de pe umar l strnse mai tare. -Nu vorbi, i sopti Vulturul Cafeniu. Priveste. Si Judith, si Peter si ridicasera ochii spre cer. Ca si cumar fi cautat lumina lunii, umbra reveni, desenata pe fonduldiscului argintiu, si porni sa coboare lenes, n spirala. Era o pasare, cu aripile ntinse larg, plutind n voia curentilor de aer. Se apropia tot mai mult, din ce n ce mai mare, uimindu-i pe toti. Desena un cerc desupra lor, apoi se ridicaspre est, batnd din aripile uriase, tot mai sus, pna regasicurentii care o purtau de colo-colo pe deasupra canionului. Disparu n departare, apoi, o clipa mai trziu, aparu din noubatnd din aripi, cobornd pna aproape de micul grup de pe marginea stncii. Scoase un tipat ascutit care se lovi de peretii canionului, apoi ncepu sa urce, din ce n ce mai sus cu fiece bataie dearipi, conturata din nou pe fondul stralucitor al lunii. n fine, cnd fu gata s piara din raza vederii, plonja cu aripile strnsesi cu gtul ntins, despicnd aerul cu ciocul curbat, urias. Era deasupra canionului; si atunci, n clipa n care treceape lnga buza stncii, tipa nca o data. Cu aripile larg deschise se apropie de peretele canionului, doar la ctiva metri deasupra stratului de ml, si tipa pentru atreia oara.

John Saul ntinse ghearele si se prinse de stnca goala, apoi, ntr-oclipa, disparu. Priveau toti patru n tacere, fara a fi convinsi ca vazuserasau auzisera cu adevarat strania pasare fantoma. VulturulCafeniu curma tacerea. -Rakantoh, spuse el ncet. S-a ntors acasa. Mergeau de un ceas, oprindu-se din cnd n cnd sa priveasca n jos, n canion. Privisera n liniste locul unde fusese sanatoriul. Acum, ca si n restul canionului, aici nu mai ramasese nimic n afara ctorva bolovani aruncati parca ironic ici si colo de ape. Ceva mai ncolo se oprira din nou sa priveasca gramada de bolovani ramasa de pe urma stncii pe care fusese montata antena; gramada nchidea intrarea n grota sapata dedesubt, n perete de piatra. n fine, ncepura sa coboare panta lina catre desert. Departe se vedea orasul, cu cteva lumini n ferestre. ntinsa peste desert, disparnd iute n nisip si crevase, intrnd n nenumaratele albii minuscule care crestau podisul, se mai vedea nca o pojghita lucioasa de apa. Va disparea pna dimineata. Se oprira ca si cum s-ar fi vorbit, si Judith se ntoarse spre Jed Arnold. -Ce vrei sa le spunem? ntreba ea. ntelesera imediat ce voia sa spuna. Jed tacu o clipa, dar cnd vorbi, o facu cu glas limpede. -O sa le spunem adevarul, spuse el. Ca au ncercat sa ne ucida pe toti. Asa ca i-am ucis eu pe ei mai nainte. O pornira din nou spre oras, cu calea luminata doar de razele lunii. Dar deasupra capetelor lor, n naltul cerului, se rotea pasarea uriasa. Jed privi n sus la ea si zmbi.

De acelasi autor a aparut NTUNERIC ntr-un orasel rupt de lume, undeva n Florida, lamarginea unei mlastini nspaimntatoare, oameniitraiesc n afara legilor obisnuite. Departe de priviriiscoditoare, au loc nestingherite ritualuri primitive dincare nu lipsesc lumnarile si sngele. Dupa ani ntregipetrecuti departe de oras, familia Anderson se ntoarce ca sa traiasca un cosmar. Ceva i astepta. Ceva sinistru, care se hraneste cu snge nevinovat. Si curnd, fiicafamiliei Anderson va atrage atentia acestui monstrunemilos.

CLUBUL CRTII Cao clasic