Istorie si Latinitate

Coordonatorul grupei : Lupescu Adrian Membrii grupei : Rosu Razvan Serban Marian Niti Mihai Talvan Marius Puflea Daniel Stroiuleasa Ionut Ciobanu Cristian Boicea Andrei Olteanu Mihai Lixandru Daniel Subiecte abordate: Tracii (realizat de Sereban Marian) Daco-getii (realizat de Talvan Marius si Niti Mihai) Romanii pana in sec. V (realizat de Puflea Daniel) Intalnirile intre daco-geti si populatiile migratoare (realizat de Rosu Razvan si Adrian Lupescu) Efectul marilor migratii asupra populatiei daco-romane din interiorul spatiului
2

carpato-danubiano-pontic (realizat de Ciobanu Cristian si Stroiuleasa Ionut) Relatia dintre populatia daco-romana si Imperiul Bizantin (realizat de Boicea Andrei si Olteanu Mihai) Efectele cuceririi romane asupra continentului european (realizat de Lixandru Daniel)

Stpnirea roman n Dacia a fost un izvor de ordine i propire " - Nicolae Iorga

Nulla est medicina sine lingua latina (Nu e medicin fr limba latin)

Alea iacta est (Caesar) ( Zarurile sunt aruncate)

 Vita brevis, ars longa (Seneca) (Viaa este scurt, arta lung)

Vitam impendere vero (Juvenal) (Si dai viaa pentru adevr)

1. Tracii
Tracii erau o multitudine de triburi Indo-Europene, care s-au rspndit n jurul Mrii Negre (Pontus Euxinus n antichitate), n Peninsula Balcanic i Asia Minor n mileniul III-II .c. Denumirea de Thrakos sau Thrakios era aplicat de scriitorii elenici popoarelor din aceast parte a lumii, considerate barbare, strine de Elenism. Treptat, tracii au ntemeiat regate precum Odrid, Bythinia, Lycaonia, Frigia, Dacia, n cadrul unui pseudoimperiu - Tracia. Herodot i considera pe traci ca fiind cel mai numeros popor dup indieni. El i descrie ca avnd n general aceleai obiceiuri, dar fiind foarte dezbinai, i iubitori de rzboi. Despre zeul rzboiului Marte/Ares, miturile si

legendele antice pretindeau c s-a nscut ntre Traci. Mitul Cavalerului Trac Dup cucerirea ultimului regat tracic de ctre Imperiul Roman n anul 46 d.c., denumirea de Trac a nceput s dispar, doar numele provinciei Tracia pstrndu-i amintirea. Carpii erau un trib dacic care tria n Moldova, de la Munii Carpai (despre care se crede c au motenit numele de la carpi) pn la Nistru, cele mai multe situri arheologice gsindu-se n partea de vest a zonei . Cucerii de romani,n anii 101-102 i 105-106, ei fceau parte din acei aa-zii daci liberi, extraprovinciali, fiind considerai de romani, mai ales din secolul III p. Chr., unul dintre cele mai mari pericole pentru provinciile Dunrii de Jos, ei de altfel se presupune c au recucerit o parte din teritoriile provinciei romane Dacia dup retragerea Aurelian. Ultima menionare a fost a istoricului grec Zosimos n 381 sub numele de carpodaci, scriind despre nfrngerea incursiunii acestora de ctre mpratul Theodosie I. Prezena carpilor, ca daci liberi, este constant la est de Carpai pe toat perioada de dominaie roman n Dacia, unde au creat cultura arheologic Poieneti-Zvortea
5

manifestndu-se prin continuitate de locuire a teritoriului i schimburi ntre populaiile dacice "libere" i locuitorii Daciei romane sau cu neamurile germanice. O parte a carpilor, mai ales din prile sudice ale Moldovei, au fost strmutai n diferite pri ale Imperiului. Diferitele sisteme de dominaie roman, n cadrul "hotarelor invizibile ale Imperiului" Th. Mommsen au determinat asimilarea de ctre carpi a culturii net superioare romanice, urmare a acestui proces, carpii nsuindu-i limba latin, favoriznd unitatea etnicolingvistic n ntreg spaiul dintre Nistru, Dunre i Tisa. Retragera aurelian din Nordul Dunrii din 275 a favorizat aceast sintez.

Limba tracilor. Limba trac se nrudea cu alte limbi indoeuropene: sancrita, iraniana, balta
6

veche, ilirica, idiomurile slave. Toate aceste limbi formau grupul satem al limbilor indoeuropene (un alt grup - kentum- formau limbile: greaca, latina, celta,germana). Sunt foarte puine date istorice despre limba tracilor. Versurile lui Ovidiu scrise n limba getic la Tomis (anii 8-17 d.Chr.) nu s-au pstrat. O inscripie n limba trac a fost descoperit n 1912 la Ezerovo n Bulgaria. Inscripia era scris cu caractere greceti. Despre limba tracilor se poate judeca i dup numele proprii toponimice, dup denumirea ierburilor de leac care s-au pstrat n izvoare istorice. Stabilirea unei limbi comune pe ntreg spaiul locuit de traci prezenta o form a unitii lor etnice. Divizarea tracilor n dou grupuri mari de nord i de sud a stimulat diferenierea lor lingvistic. Unii cercettori sunt de prerea c este vorba de dou dialecte, iar alii, - de dou limbi diferite. Ultimii invoc argumentul c la tracii de nord denumirile cetilor se terminau cu sufixul -"dava", iar la cei de sud cu "para", ns dup cum relata scriitorul antic Strabon, toi tracii vorbeau aceeai limb, cu mici diferene, de unde se impune concluzia c limba unic a tracilor avea dou dialecte. Ocupaiile i modul de via.
7

Tipul principal de aezare a tracilor era satul, alctuit dintr-un numr restrns de locuine. Casele construite la suprafa aveau perei din brne, mpletite cu nuiele i unse cu lut. Mai rar se foloseau locuine sub form de colibi i bordee. Multe localiti erau amplasate pe locuri nalte, fiind nconjurate cu anuri umplute cu ap. Localitile ntrite serveau drept reedine ale cpeteniilor de triburi (asemenea reedine erau la Butuceni (Orhei), Rctu (Bacu), Otomani (Bihor), Srata Monteoru, Babadag etc.) Tracii, conform izvoarelor istorice, i mai ales conform imaginilor de pe Columna lui Traian i Tropeaum Traiani (din Dobrogea), erau oameni de statur potrivit, puternici, aveau un termperament aprins, erau lupttori experimentai n multe conflicte militare. Mediul natural n care triau i modul de via care l duceau le asigurau o via lung. Ei se mbrcau n cmi lungi ncinse cu bre, purtau pantaloni (iari) din cnep sau in, dar iarna cojoace. Persoanele din mediul aristocraiei tribale (numii tarabostes sau, n latin, "pileai") purtau pe cap cciuli de postav, pe cnd oamenii de rnd (numii comai sau, n latin, "capillati") erau cu capul descoperit, iar la necesitate l acopereau cu o glug.
8

Femeile purtau cmei cu mniei croite din materialul ntreg, catrine (fuste), iar pe cap o basma. Acest port se aseamn cu portul naional al ranilor romni de astzi din zona de munte. Tribul era forma principal de conveuire a tracilor. Fiecare trib avea un teritoriu propriu. Conductorii rzboinici i slujitorii cultelor religioase (sacerdoii) aveau un rol deosebit n organizarea tribului. Posibil c pe lng conductorul tribului exista un sfat al btrnilor, reprezentani ai aristocraiei tribale. Aceast parte activ a membrilor comunitii capt posibilitate de a acumula bunuri materiale, ceea ce va duce la o stratificare social. Ocupaiile tracilor au progresat n continuu, avnd la baz agricultura, creterea animalelor, meteugurile. Agricultura primitiv se practica cu brzdarul din lemn sau corn de cerb. In secolul al V-lea .Chr, n agricultur se generalizeaz unelte de fier. n secolul al II-lea .Chr. tracii de nord au preluat de la tracii de sud brzdarul de fier. O ocupaie de baz era i creterea animalelor. Spre sfritul mileniului al II-lea .Chr. tracii foloseau calul domestic n activitatea gospodreasc i militar. Dintre meteuguri cele mai importante era metalurgia (prelucrarea bronzului, apoi a
9

fierului, a metalelor preioase) i ceramica, n prima jumtate a mileniului I .Chr. tracii au preluat roata olarului, probabil de la celti.

Arta i credinele tracilor. Arta tracilor i-a gsit ntruchiparea n ornamentarea ceramicii, n figuri zoomorfe i antropomorfe din lut ars, n podoabe de bronz, aur, argint, decoruri pe unele arme. Aceste opere mrturisesc despre un gust frumos i o tendin de a reda cu mult fidelitate realitatea. Influenele externe (greceti, scitice etc.) se mbin armonios cu elementele locale. Decorul n form de cerc de pe vase i arme denot ataamentul tracilor fa de cultul Soarelui. Credina lor era politeist (mai muli zei). Zeul suprem era Zalmoxis (dup Herodot) sau Zamolxis (dup Strabon). Herodot scrie i despre zeul Gebeleizis, zeul soarelui. In opinia unor istorici acesta a fost iniial numele zeului suprem al dacilor, care apoi a fost nlocuit cu Zamolxis. Autorii antici scriu c tracii credeau n nemurire. Se credea c cel decedat pleac la Zamolxis. La fiecare 4-5 ani tracii trimiteau zeului suprem un sol, sacrificnd cu acest
10

scop pe un membru de vaz al tribului (prin aruncarea peste sulii ridicate n sus). Tracii practicau att incinerarea (arderea), ct i nhumarea (nmormntarea) celor decedai, n mileniul I .Chr. predomin incinerarea. Unitatea etno-cultural a getodacilor. La sfritul mileniului I .Chr, izvoarele istorice tot mai des i pomenesc tracii in rnd cu geii i pe daci. Pentru prima dat ei sunt menionai de Caesar n lucrarea "De bello galico", la mijlocul secolului I .Chr. n istoriografia modern pentru denumirea tuturor triburilor nord-dunrene este folosit denumirea de geto-daci. Aceast denumire ine cont de diferenierea regional a triburilor, deoarece geii locuiau n regiunea de es de la sud i est de Carpai i pe ambele maluri ale Dunrii de jos, iar dacii-n regiunea intermontan din Carpai Pe de alt parte aceast denumire exprim unitatea etno-lingvistica i cultural a acestor triburi. Se presupune c denumirea "dacii" provine de la daos-"lup" n limba nrudit a frigienilor. Despre aceasta par s mrturiseasc stindardele dace de pe Columna lui Traian, care erau prezentate n form de balaur cu cap de lup n unele izvoare se folosea denumirea de gei pentru daci de ctre greci
11

i de daci pentru gei (de ctre romani. Deci, scriitorii greci i romani au folosit aceste denumiri pentru triburi sau uniuni tribale care etnic nu se deosebeau i vorbeau n aceeai limb. Tentativele unor istorici sovietici de a diviza tracii de nord in doua grupuri separate: cei de vest - geii, i cei de est dacii, nu se bazeaz pe nici un fel de materiale arheologice sau scrise i se afl n contradicie cu totalitatea izvoarelor istorice i lingvistice. Unitii etnoligvistice a geto-dacilor, mrturisit de scriitorii antici, ii corespunde i unitatea de cultur material, rspndit pe ntreaga arie a vieuirii tracilor de nord Din secolele II-I .Chr. se consolideaz unitatea de cultur geto-dac, creia i corespunde o comunitate unitar etnic, ajungnd la o treapt nou de organizare politic - cea a constituirii statului.

12

2. Daco-getii
Lingvistii romanii,istoricii,arheologii au pus in evidenta,in decursul timpului,date si documente de limba care ne arata originea si caracterul limbii romane. In urma razboaielor dintre daci si romani,Dacia a fost transformata in provincie romana si va ramane stapanita timp de 156 de ani de catre romani.Romanizarea populatiei s-a desfasurat rapid si usor. Peste 2600 de inscriptii scrise in latineste au fost descoperite pe teritoriul tarii noastre.Influenta patrunderii de meseriasi,agricultori,negustori in Dacia inca de dinainte de cucerirea romana,se face simtita si astazi prin termeni din domeniu pastrati din latina :a ara(arare),grau(granum),legume(legumen),aur( aurum), sare(salem).Se poate vorbi despre o perioada de lingvism,cand se folosesc concomitent limba geto-daca si latina,pana la impunerea definitiva a acestora din urma.

13

Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina,acestora li se mai adauga apoximativ 100 de cuvinte izolate(abur,brad,barza) si 2200 de nume proprii(Arges,Cris,Dunare,Motru) Din slava avem aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte(cleste,boala,mila,deal,a iubi,noroc),din maghiara(gand,oras, chip) din turca(alai,cismea) din neogreaca(caramida,a pedepsi) iar din franceza(bacnota,geniu). Primul document cunoscut scris in limba romana este o scrisoare din anul 1521,iar dupa 1540 au aparut si carti in limba romana,cele mai multe fiind la Brasov. La Orastie s-a tiparit prima parte din Vechiul Testament.Pe langa forma literara si forma populara,limba romana mai este si limba literaturii artistice. Spre deosebire de limba romana,limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme,cuvinte sau expresii atat din limba populara cat si din graiuri.Invazia popoarelor migratoare(gotii,gepizii,hunii,avarii,slavii au influentat limba fara a modifica fondul principal
14

de cuvinte si structura gramaticala de origine latina. Morfologia limbii romane mosteneste in mare parte realitatea limbii latine populare.Majoritatea partilor de vorbire flexibile sau inflexibile sunt mostenite din limba latina:substantivul,adjectivul,articolul,pronumel e,numeralul,verbul cu cele patru conjugari. Sintaxa limbii romane,modifica topica cu predicatul la sfarsitul propozitiei,prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare dar au ca baza aceasi latina populara.

3. Romanii pana in secolul V

15

Potrivit tradiiei, Roma a fost ntemeiat n anul 735 .e.n. de Romulus i Remus; ns cea mai veche aezare descoperit aici dateaz, potrivit materialelor arheologice, de prin secolul al X-lea .e.n. De la sfritul secolului al VI-lea .e.n., Roma a devenit centru politic al republicii sclavagiste romane, iar din secolul I .e.n. al Imperiului roman. n anul 64, n timpul domniei lui Nero, o mare parte a oraului Roma a fost mistuit de incendiu. Reconstruit n timpul Flavilor, Roma a fost mrit, mai ales sub mpraii Traian, Adrian i Caracalla. Mutarea capitalei imperiului la Constantinopol (330), mprirea imperiului (395), cderea imperiului roman de apus (476) i migraiunea poparelor au dus la decderea oraului. Imperiul roman a fost unul dintre cele mai puternice i mai mari state ale lumii antice. Cea mai veche perioad din istoria Romei este cunoscut n istorie sub denumirea de ,,perioada regalitii, care ar fi durat, potrivit tradiiei, aproximativ dou secole i jumtate (753-509 .C.). Organizarea social a Romei n aceast perioad era democraia militar; locuitorii Romei (populus romanus) erau mprii n trei triburi a cte zece curii, fiecare curie avnd cte zece gini. Principalele
16

instituii ale statului roman incipient erau adunarea btrnilor (senatus), adunarea poporului pe curii (comitia curiata), care alegea pe toi magistraii i regele (rex), ales de adunarea poporului. n cursul evoluiei sale din aceast perioad populaia Romei s-a mprit n patricieni (aristocraia gentilic) i plebei (reprezentani ai triburilor aservite), amndou categoriile fiind formate din oameni liberi, sclavia, incipient, avnd un caracter patriarhal. n secolul al VI-lea .C. Roma a cunoscut o perioad de dominaie politic etrusc, care a influenat tradiia, instituiile politice i arhitectura secolelor urmtoare. La sfritul secolului al VI-lea .C. (potrivit tradiiei romane n anul 509 .C.), la Roma s-a instituit republica, autoritatea regal fiind nlocuit prin aceea a doi magistrai, numii la nceput praetori, iar apoi consuli, alei dintre patricieni, de ctre adunarea poporului. Senatul, alctuit din patricieni, a devenit organul suprem al puterii n republica roman, dnd acesteia un caracter net aristocratic. n cursul unui ndelungat proces istoric (sec VI-III .C.) s-au efectuat importante reforme sociale, care au pus bazele organizrii statului roman n forma cunoscut de istorie. Principalul coninut al istoriei interne a statului roman n perioada republican timpurie l constituie lupta plebeilor cu patricienii pentru
17

pmnt i pentru egalitate n drepturi politice. Lupta dintre patricieni i plebei ncheiat n 287 .C. a dus la importante modificri n structura social a statului roman; populaia liber a Romei s-a mprit n caste (ordines), n fruntea crora era noua aristocraie (nobilitas), alctuit din vrfurile patriciene i plebeiene. n a doua jumtate a secolului al Vlea .C., Roma dispunnd de o excelent organizare militar, a iniiat o politic expansionist n Latium, apoi n Italia. n urma rzboiului cu coaliia oraelor latine (340-338 .C.), care i-a adus hegemonia n Latium i a rzboaielor cu samniii (343-341, 327-304 i 298-290 .C.), Roma a cucerit ntreaga Italie central de pe ambii versani ai Apeninilor. Dup cucerirea Italiei centrale Roma a ajuns n conflict cu oraele greceti din sudul Italiei. n urma rzboiului cu regele Etirului, Pyrrhos (280-275 .C.), i a asediului Tarentului (272 .C.), Roma a ocupat toat Italia de sud. Dup ocuparea Italiei i organizarea ei din punct de vedere politic, social-economic i administrativ, interesele Romei s-au ciocnit de cele ale Cartaginei. Lupta pentru supremaie n bazinul mediteranean a dus la cele trei rzboaie denumite, rzboaie punice. n urma primului rzboi punic, Roma a obinut Sicilia, dar fora economic, politic i militar
18

a Cartaginei rmnea aproape intact. n cursul celui de-al doilea rzboi punic armata cartaginez, condus de Hanibal, a invadat Italia, pricinuind armatei romane nfrngeri zdrobitoare la Lacul Trasimene i mai ales la Cannae. Dar tactica temporizatoare elaborat de Fabius Cunctator, precum i campaniile din Spania i Africa conduse Publius Cornelius Scipio, au hotrt soarta rzboiului; Cartagina a suferit o grea nfrngere la Zama i a pierdut n favoarea Romei toate posesiunile de peste mri. n urma celui de-al doilea rzboi punic Roma a obinut hegemonia n bazinul apusean al Mrii Mediterane i i-a ndreptat atenia spre rsrit (unde ocupase Iliria). n urma a trei rzboaie Macedonia a fost nfrnt i supus. Dup nfrngerea unei mari rscoale antiromane (148-149 .C.) Macedonia a fost transformat n provincie roman, iar n 146 .C., dup nfrngerea rscoalei Ligii Aheene oraele greceti au fost subordonate provinciei romane Macedonia. n acest timp, Cartagina sa refcut din punct de vedere economic; un nou rzboi, al treilea rzboi punic (149-146 .C.), provocat de romani, a avut drept rezultat zdrobirea Cartaginei (care a fost drmat i includerea teritoriilor acesteia n provincia roman Africa. Dup consolidarea stpnirilor n provincia Balcanic i dup zdrobirea
19

Cartaginei, romanii au nceput ofensiva pentru cucerirea teritoriilor asiatice. n 129 .C., regatul Pergamului i posesiunile sale au fost transformate n provincie roman; aceeai soart a mprtit-o Bithynia n 75 .C.. n Asia Mic rmnea liber regatul Pontului, care sub conducerea lui Mitridate al VI-lea Eupator a nchegat n jurul lui o vast uniune politic ndreptat mpotriva Romei. n urma a trei rzboaie Roma a nfrnt pe Mitridate, ocupnd toate teritoriile stpnite sau controlate de acesta. Profitnd de puternica criz politic a statelor elenistice, romanii au nfrnt i au transformat n provincii romane statul Seleucizilor (Siria) (64-63 .C.) i statul Ptolemeilor (Egiptul) (30 .C.), Roma mpunndu-i astfel hegemonia i n bazinul rsritean al Mrii Mediteraneene.

n secolele II-I .C., ca urma a transformrii Romei ntr-un mare stat maritim, s-au dezvoltat comerul, capitalul financiar i cmtresc i a crescut rolul cavalerilor n viaa politic i social a statului. Spre sfritul secolului I .C. Roma devenise unul dintre cele
20

mai mari i mai puternice state ale lumii antice. Creterea imens a numrului de sclavi n urma rzboaielor de cucerire i introducerea pe scar larg a muncii acestora n producie au marcat generalizarea modului de producie sclavagist la Roma. Consecinele principale ale acestui fapt, eliminarea treptat a productorilor liberi, concentrarea pmntului i formarea latifundiilor, precum i ascuirea contradiciilor sociale au provocat o larg micare social pentru nfptuirea unei reforme agrare, condus de fraii Caius i Tiberius Gracchus. n secolele II-I .C. au avut loc puternicele rscoale ale sclavilor din Sicilia i rscoala condus de Spartacus. n acelai timp s-au rsculat i aliaii italici ai Romei care, dei nfrni au obinut cetenia roman. Micarea social a gracchilor, rscoalele sclavilor, rzboiul aliailor, complotul lui Catilina au fost semne ale crizei politice i sociale. ncercnd s rezolve criza, conductorii armatei, ai cavaleriei i ai plebei, Pompei, Crassus i Cezar s-au unit formnd primul triumvirat (59 .C.). Lupta pentru putere a luat forme ascuite. Dup ce n 52 .C. Pompei a fost ales consul fr coleg, instituind n fapt dictatura, Cezar a trecut Rubiconul (49 .C.) n fruntea armatei cu care cucerise Galia, a ocupat ntreaga Italie, l-a nfrnt pe Pompei i pe partizanii acestuia devenind conductor
21

unic al statului roman. Senatul l-a numit pe Cezar dictator pe termen nelimitat, tribun pe via i cenzor. Reformele nfptuite de Cezar au netezit calea instaurrii imperiului. Lupta pentru putere, care a continuat i cu mai mult violen dup asasinarea lui Cezar (44 .C.) s-a sfrit dup un lung rzboi civil cu instituirea principatului de ctre Octavian August (27 .C.).

n timpul principatului s-a ntrit proprietatea funciar mijlocie i s-au dezvoltat viaa oreneasc, meteugurile i comerul. n secolul I .C. i I D.C. i mai ales n perioada lui August (numit i epoca de aur a artei i literaturii romane), cultura roman a atins apogeul. Cele mai remarcabile personaliti ale epocii au fost oratorul Cicero, poeii Virgiliu, Horaiu, Ovidiu, istoricii Salustiu, Cezar, Trogus, Pompeius, Titus Livius, Tacit, Suetoniu, naturalistul Pliniu cel Btrn. O caracteristic important a perioadei I-II D.C. a fost ntrirea procesului de romanizare a provinciilor unde locul vechilor
22

rnduieli a fost luat de cultura i civilizaia superioar a Romei i creterea rolului provincialilor n viaa imperiului. Traian (98117), primul provincial devenit mprat, i-a nfrnt pe daci n dou campanii sngeroase (101-102 i 105-106), transformnd cea mai mare parte a Daciei n provincie roman. n secolul al III-lea Imperiul roman a intrat n criz; pe plan politic aceasta s-a manifestat n desele schimbri de mprai, n urma rzboaielor civile dintre pretendeni, n slbirea rolului aristocraiei senatoriale, n creterea rolului politic al armatei, n tendinele unor provincii de a se rupe de imperiu (Galia, Hispania, Britania i regatul Palmyrei) i n rscoale ale coloniilor i populaiilor supuse. n sec. al III-lea sunt remarcabile domniile mpraiilor Septimius Sever, Aurelian i Diocleian. n timpul lui Aurelian administraia roman a prsit Dacia, sub presiunea goilor i a dacilor liberi.

23

Constantin cel Mare (306-337) a continuat reformele sociale i politice ale lui Diocleian; el a mprit imperiul n patru prefecturi (Galia, Italia, Iliria i Orientul), a mutat capitala la Constantinopol, ora cldit de el. n anul 313 a dat edictul de toleran n favoarea cretinismului. Dar, sfiat de luptele interne pentru putere, de creterea luptei de clas, de atacurile poparelor din afar, Imperiul roman nu mai putea s revin la vechea lui strlucire. La sfritul sec. al IV-lea, Theodosius (379-395) a realizat ultima reunire a imperiului sub o singur autoritate. Dup moartea sa, imperiul s-a mprit definitiv n formaiunile politice

24

cunoscute sub numele de Imperiul roman de apus i Imperiul roman de rsrit. n anul 410 Roma a fost ocupat i jefuit de vizigoi, condui de Alaric i n 455 de vandal,i condui de Genseric. n anul 476 ultimul mprat roma, Romulus Augustus, a fost detronat de Odoacru, comandantul mercenarilor germani i pe teritoriul Italiei s-a constituit primul regat barbar. Imperiul roman de rsrit, adaptndu-se, datorit unor condiii speciale, dezvoltrii istorice, s-a transformat, n urma unor procese complexe, ntr-un stat feudal cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin, care a continuat s existe pn n secolul al XV-lea.

25

Prima referire la un conflicr militar in care s-au mentionat geto-dacii a fost razboiul dintre persii sub conducerea lui Darius I si sciti.Stirile au devenit apoi mai variate atat in ceea ce priveste organizarea militara a triburilor si uniunilor de triburi geto-dace cat si in raporturile cu neamurile din preajm, ale cror drumuri si interese s-au ciocnit in spatiul carpato-danubianopontic:greci,sciti,persi,macedoneni,celti,romani ,etc. Calitatile militare ale geto-dacilor au produs o puternica impresie asupra contemporanilor. Pentrut Herodot getii erau cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci.De la Tomis unde se afla exilat poetul Ovidiu ii infatisa astfel pe ostenii geto-daci:Coasta aceasta,macar ca-ntre geti si barbari emprtit,/Ins de getii rebeli pare sa tina mai mult ./Vezi intr-un numar mai mare pe getii ce umbl clare,/ Vin si se duc tot foind prin a orasului strzi./Nu e nuci unul din ei sa nu poarte in spate o tolba ,/Arc si sageti, ce la varf unse-s cu fiere de serpei ./Chip fioros ,glasul crunt ,icoana lui Marte intreaga;/barba si pletele lor n-au fost taiate nicicand ./Mana
26

4. Intalnirile intre daco-geti si popoarele inconjuratoare

deprinsa le e sa-nfiga in dusman cutitul,/Arm la oricare get stand langa sold in cimitir.

Angajarea primei lupte consemnate de istorie impotriva unei puternice armate,cea persana,constituie o dovada elocventa despre nivelul organizarii la care ajunsesera triburile si uniunile de triburi geto-dace in sec VI-V i.e.n. Expeditia Imperiului Persan impotriva scitilor a fost o demonstratie de forta pentru captarea tracilor si a macedonenilor in sfera influentei persane in vederea unui conflict cu grecii. Pentru razboiul contra scitilor, persii au concentrat forte uriase, Herodot le evalueaza la 700.000 de luptatori. Nici una din coloniile grecesti sau vreunul din triburile trace nu s-au ridicat impotriva fortei de invazie persane. Singura rezistenta intampinat de Darius a fost din parte getilor .Avand in vedere superioritatea covarsitoare,atacurile geto-dace probabil au luat forma hartuirii,dar nu e exclus ca atacurile sa fi avut si o amploare
27

deosebita ,caci istoricul grec Herodot atribuie o important demna de a fi subliniata biruintei reputate de persi contra getilor . Un alt episode in care au fost implicate triburi trace au fost razboaiele medice si peloponesiace. Profitand de desfasurarea general a razboaielor medice care au condus la slabirea si ulterior disparitia prezentei persane pe litoralul vestic al Pontului Euxin, odriii au pus bazele in 480 i.e.n primului stat din lumea sudtrac , care ulterior s-a extins ingloband alte triburi trace inclusive geto-dacii dintre Balcani si Dunre .Prin intermediul statului Odris getii au fost angajati in evenimente in N,impotriva scitilor iar in S in special impotriva Macedoniei. In timpul razboaielor peloponesiace statul Odris s-a aflat alaturi de Atena in conflict cu Macedonia si Sparta. Alaturi de odrii au luat parte si celelalte triburi trace inclusive si cele din afara stapanirii odrise ,importiva Macedoniei.Se poate spune ca atunci,pentru prima oara toti tracii au fost uniti, dar dupa moartea regelui Odris aceasta alianta s-a destramat dar statul Odris a supravietuit,decazand continuu,fiind cucerit ulterior de macedonenii condusi de Filip II si disparand odata cu ultimul regat macedonean fiind cucerit de romani.

28

Alt contact tensionat important intre geto-daci si lumea inconjuratoare,consemnat de istorici a fost tot impotriva macedonenilor,care vroiau sa-si extinda influenta pana la Dunre.In aceasta perioada geto-dacii se aflau intr-o rezistenta acerba impotriva scitilor.Daco-getii ajunsesera sa dispuna de un potential economic si militar suficient penrtru a riposta eficient repetatelor tentative scite de inaintare inspre vest.Tocmai aceasta realitate explica faptul ca scitii incapabili sa infranga singuri dacii au fost nevoiti sa ceara ajutor macedonenilor ,urmarind prinderea ca intr-un cleste a teritoriilor daco-gete dar datorita unor evenimente,relatiile dintre macedoneni si sciti s-au tensionat iar macedonenii au zdrobit intreaga armata scita in timp ce aceasta pustia Dobrogea. Politica expansionista a statului macedonean a capatat un impuls deosebit dupa ce la carma lui venise un conducator remarcabil,FilipII, care prin ansamblul de reforme pe care le-a aplicat a facut din armat acel instrument de forta capabil sa serveasca telurile expansioniste macedonene.Dupa asasinarea lui Filip la conducerea statului macedonean a venit fiul acestuia Alexandru.Triburile trece sperand ca posibilitatile militare ale lui Alexandru erau sub
29

acelea ale tatalui su au dus o politica ferma impotriva expansiunii macedonene.Astfel triburile de nord si de sud trace s-au aliat,ceea ce i-a determinat pe macedoneni sa-i atace,,Alexandru reusind cu o singura campanie sa-i infranga pe toti tracii. Desi Macedon a avut o armata numeric inferioara ,modul in care era inarmata, organizatra, si condusa o faceau net superioara aliantei tracilor, invingand treptat tote triburile trace,chiar si pe daci care ereau cei mai puternici dintre traci,dar dupa o confruntare in camp deschis getii au observat ca nu pot invinge falanga si au incercat sa evite o infruntare directa folosind tactica pamantului parjolit si hartuirile. Dupa ce Alexandru s-a convins ca tracii nu-i vor mai face probleme a inceput campania de pedepsire a Imperiului Persan. Un alt contact militar a fost intre getodacii condusi de Dromichetes si macedonenii lui Lysimah.In timp ce Lysimah se lupta in Asia Mica cu un altul dintre regatele ramase din Imperiul Macedonean,Dromichetes profita de situatie pentru a incerca sa uneasca geto-dacii de la sud si de la nord de Dunare.Datele arheologice arata ca in lumea daca are loc un proces de unificare a triburilor si a uniunilor de triburi.Dispunand de osti mult mai numeroase ,mai bine organizate,mai inzestrate
30

si de un numar mult mai mare de puncte fortificate,geto-dacii lui Dromichetes spre deosebire de ceilalti dusmani ai lui Lysimah;ceea ce il facea cel mai periculos,de aceea Lysimah a abandonat campania din Asia si a intreprins o expeditie pentru inlaturarea acestui pericol de la granitele imperiului sau. Impotriva lui Dromichetes a aplicat cu deplin succes strategia pamantului parjolit,hartuind armata macedoneana peste tot astlel incatdesi acesta reusise sa cucereasca o serie de asezari fortificate a fost pus intr-o situatie grea dupa cum evidentiaza istoricul Diodor din Sicilia in scrierile sale: Armata lui Lysimah era chinuita de foame .Prietenii il sfatuiau pe rege sa scape cum va putea si sa-si mute gandul ca oastea lui l-ar putea salva .Lysimah le raspunde insa ca nu e drept sa-si paraseasca oastasii si prietenii,asigurandu-si lui o scapare rusinoasa .La momentul in care capacitatea combativa a armatei lui Lysimah se diminuase Dromichetes a atacat-o decisiv si a capturat-o in intregime.Daca in timpul razboiului dromichetes si-a demonstrat calitatile proprii unui mare comandant de osti, dupa victorie el s-a dovedit un om politic si diplomat de exceptie . Invinsii ,inclusiv regele Lysimah au fost dusi la o cetate unde au fost tratati si ospatati ,iar soarta lor supusa spre dezbaterea adunarii poporului. Episodul e infatisat de
31

Diodor din Sicilia :Ajungand ostirea lui Lysimah in puterea tracilor , acestia se stransera la un loc si strigara sa le fie dat pe mana regele prizonier , ca sa-l pedepseasca . Caci poporul , care luase parte la primejdiile razboiului trebuie sa aiba dreptul de a chibzui asupra felului cum sa fie tratati cei prinsi . Dromichetes fu impotriva pedepsirii regelui si-i lamuri pe osteni ca e bine sa-l crute pe barbatul acesta . Daca l-ar omora pe Lysimah , alti regi au sa-I ia domnia si se prea poate ca regii acestia sa fie mult mai de temut decat inaitasul lor. Dar crutandu-l pe Lysimah , acesta are sa se arate recunoscator tracilor , care i-au daruit viata . iar locurile intarite aflate mai inainte in stapanirea tracilor , ei le vor dobandi inapoi fara nici o primejdie. Datorita deselor migratii ale celtilor dinspre vest , ale scitilor si ulterior ale bastarnilor dinspre est geto-dacii au fost obligati sa se uneasca in un singur stat centalizat. Cel care a realizat asta a fost Burebista. El a fost conducatorul unuia dintre triburile geto-dace iar prin mijloace militare sau diplomatice a reusit in cativa ani sa uneasca toti geto-dacii intr-un singur stat..In timpul conducerii sale Dacia a devenit un adversar pe masura Imperiului Roman atat din punct de vedere economic cat si militar.
32

Principalul izvor il constituie marturiile istoricului Strabon care scria despre Burebista :Ajungand in fruntea neamului sau , care erea istovir de razboaie dese , Burebista ,barbat get , l-a inaltat atat de mult prin exercitii, cumpatare si ascultare fata de porunci , incat , in cativa ani , a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte a populatiilor vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani. Statul creat de el se intindea spre apus pana la Dunarea de mijloc si Moravia , spre nord la Carpatii Padurosi , spre est la raul Bug si era marginit doar de Marea Neagra iar la sud Muntii Haemus din Balcani.In granitele sale erau cuprinse toate pamanturile ce apartineau geto-dacilor din cele mai vechi timpuri. Statul roman aflat in plina expansiune , a urmarit cu atentie iar de la un anumit moment cu ingrijorare, inchegare satului dac in imediata vecinatate a zonelor lui de stapanire si interes . Totusi timp de peste un deceniu n-a avut loc nici un fel de contact militar ceea ce ia usurat lui Burebista eforturile de unificare statala . Dupa instalarea triumviratului lui Caesar, Pompeius si Crassus , Roma a reusit sa-si infranga treptat adversarii dar ca urmare a mortii lui Crassus , Caesar si Pompeius au inceput sa-si dispute tot mai aprig puterea.
33

Armatele ambilor generali s-au strans in Balcani , iar dupa prima lupta Pompeius a iesit victorios,ceea ce a sporit numarul aliatilor sai .Burebista a urmarit cu atentie evolutia evenimentelor .Pentru regele dac se punea problema de a obtine recunoasterea statului sau si a autoritatii sale asupra oraselor grecesti.In acaeste conditii el era obligat sa ia partea unuia dintre pretendenti. O alianta cu Caesar era greu de conceput caci acesta se manifestase constant ca un promotor al politicii expansioniste si era clar ca nu va tolera existenta unui stat dac puternic in aproprierea frontierei statului roman . In schimb Pompeius dovedise in Orient ca prefera o politica de organizare a unui sistemde state clientelare. Acesta din urma era pentru Burebista singurul aliat posibil dealtminteri pozitia lui militara parea mai puternica. Asadar Burebista s-a decis sa-l sprijine pe Pompeius .Deznodamantul razboiului s-a petrecut insa inainte ca armata daca sa poata interveni, Caesar a strivit armata lui Pompeius si cele ale sprijinitorilor sai la Minda in Hispania. O confruntare intre regatul dac si statul roman devenise iminenta . Imparatul a strans in pen Balcanica 16 din cele mai bune legiuni si 10.000 de calareti, iar Burebista a dus dese incursiuni in provincile romane, a consolidat vastul sau sistem de fortificatii si a facut
34

aliante cu celelalte triburi trace si cu bastarnii si cu celtii .Cu patru zile inainte de data fixata pemtru invazie , caesar a fost asasinat in Senat de complotistii condusi de Cassius si Brutus ; iar la putin timp dupa aceea si Burebista a murit asasinat de un grup de complotisti. Burebista a creat o opera monumentala,primul stat dac centralizat si independent .Statul dac infaptuit si condus de el s-a afirmat ca o mare putere politica si militara a antichitatii, care-si exercita autoritatea pe un vast teritoriu .Societate daca a inregistrat o dezvoltare si inflorire in multe privinte comparabila cu alte civilizatii contemporane. Din punct de vedere militar Burebista s-a dovedit a fi inzestrat cu un dezvoltat spirit organizatoric si o patrunzatoare gandire strategica . In perioada urmatoare poporul dac n-a renuntat nici un moment la lupta sa pentru libertate impotriva tuturor celor care au vrut sa ocupe teritoriul dac, in special impotriva romanilor sub forma raidurilor in provincile romane vecine.Dar in acelasi timp regii daci au incercat sa refaca statul dac centralizat.Regi ca Deceneu ,Comonisicus , care pe langa ,statutul de rege erau si mari preoti au incercat sa asigure recentralizarea statului dac, ceea ce a mentinut uniti toti dacii ,demonstrand ca aparitia lui Burebista nu a fost un eveniment
35

istoric intamlator ci rezultatul unui proces legic ,obiectiv care trebuia sa-si gaseasca implinirea intr-un act unificator de genul celui infaptuit sub Burebista .Interventia factorilor externi ostili a inetinit reunificarea daciei ,iar cucerirea lui traian a facut-o imposibil. Imperiul Roman nu a organizat imediat dupa moartea lui Burebista o actiune militara de anvergura impotriva dacilor. Moartea lui Caesar a adus declansarea unor convulsii interne care s-au incheiat cu triunviratul lui Octavian, Marcus Antonius si Lepidus. Planul lui Caesar de cucerire a Daciei nu a fost abandonat insa de Octavian insa Datorita conflictului dintre Octavian si Marcus Antoniu a fost amanat. Pluthar mentioneaza ca un rege getodac, Dicomes, i-a promis lui Antonius ca-l va ajuta cu armata numeroasa. La randul sau ,Cassius Dio vorbeste despre dacii care isi oferisera servicile intai lui Octavian ,dar nedobandind nimic din cele cerute,trecusera de partea lui Antonius.Pana la urma dacii au avut un rol redus in desfasurarea luptei pentru putere in Imperiul Roman. In ultimele decenii ale secolului I i.e.n incercand sa slabeasca amenintarea romana dinspre sud, vest si sud-vest dacii au lansat o serie de actiuni in macedonia care devenise o baza de lansare a expansiunii romane peste
36

Haemus catre linia Dunarii ,pe pamanturile dace.Datorita diplomatiei romane ,acestia au reusit sa-I facaca pe geti sa se lupte intre ei , reusind sa-i slabeasca ,iar apoi sa-I cucereascaajungandu-se ca in perioada lui Decebal granita Imperiului Roman sa fie Dunarea, iar stapanirea romanilor in zonele sud-dunarene sa fie stabilizata In primele decenii ale secolului ale sec I e.n pericolul expansiunii romane a crescut enorm ,amenintand in chip grav independenta si fiinta poporului dac. Momentul care a amrcat o noua faza a confruntarilor a fost expeditia lui Marcus Vinicus. Pana la aceasta expeditie Roma se mentinuse in defensiva la vestul Dunarii.In timp ce Vinicius ataca prin vest romanii au cuceit teritorile dace de pe malul marii ajungand la Delta ,cu scopul de a controla litoralul maritim cat si teritoriile extracarpatice, iar in anul 6 e.n s-a instituit un comandament militar al Moesiei,iar ca legatus Augusti pro praetore exercitus a fost nimit Ceacina Severus , a cerui prima fapta a fost o campanie pentru infrangerea rezistentei gete de la nord si sud de Dunare.Adoptarea de catre Roma a unei atitudini ofensive nu a intarziat sa-si arate efectele.prin 11-12 e.n guvernatorul Panoniei si cel al Moesiei au atacat teritorile dintre Carpatii Meridionali si Dunare distrugand numeroase puncte fortificate si stramutand
37

50.000 de daci la sud de Dunare. Ca riposta dacii au atacat si cucerit majoritatea cetatilor romane de pe cursul Dunarii,ca urmare intreaga navigatie comerciala si militara pe Dunare incetase sa fie controlata de romani. Privita pe un plan larg epoca lui Augustus este plina de conflicte ale dacilor cu romanii, in special in perioada iernii cand Dunare ingheta si dacii treceau la sud .Cel mai afectat a fost teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra unde dacii atacu ajutati si de alte semitii care nu tineau cont de populatia lacal. In timpul domniei lui Tiberius(14-37 e.n) s-au luat noi masuri de consolidare a frontierei dunarene : Comandamentul militar moesic a fost transformat in provincia Moesia, iar la vest sarmaritilor iazygi li s-a acordat permisiunea sa se aseze in campia dintre Dunare si Tisa, locuita pana atunci de daci,creand astfel o noua primejdie pentru daci.Dar aceste masuri nu au impiedicat actiunile dacilor in partea rasariteana a Peninsulei Balcanice reusind chiar in unele momente sa alunge garnizoanele romane din unele teritorii intrate sub stapanirea imperiului. In timpul domniei imparatului Claudius(41-54 e.n) regatul clienteral odris a fost transformat in provincia Tracia iar teritoriul dintre Dunare si Mare a fost incorporat Moesiei, sistemul provinciei a fost puternic organizat ,
38

garnizoanele romane au fost dislocate in cetati din aproprierea Dunarii si au fost construite drumuri strategice pentru o deplasare mai rapida si mai usoara a trupelor, si numeroase campanii de dislocare a populatiei de la nord de Dunare la sud ,ceea ce demonstra densitatea populatiei dace din nord si a incapacitatii romanilor de a controla atacurile dacilor. O caracteristica a deceniilor 7-8 ale scolului I e.n e aceea ca puterea militara a Daciei a determinat Roma sa plateasca subsidii pentru a mentine pacea intre cele doua state. Dupa urcarea pe tronul imperiului a lui Domitian (81-96),raporturile dintre Dacia si Roma s-au deteriorat rapid .Motivul l-a reprezentat faptul ca imparatul intentiona sa nu mai achite goto-dacilor serviciile si sumele de bani acceptate de predecesorii sai ceea ce la determinat pe Duras-Durpaneus sa se cansidere dezlegat de obligatiile asumate anterior fata de imperiu .Cauza principala a fost ,fara indoiala ciocnirea intereselor expansioniste ale Romei si independenta statului dac .Pe de alta parte statul dac acumulase destule forte si bogatii pentru a se degaja de relatiile clienterale. Roma sustine un razboi cu Dacia datorita crizei financiare prin care trecea Imperiul in contrast cu bogatia Daciei ,fiind
39

considerata ca un eldorado al vremii,iar din punct de vedere militar ,o granita la linia Carpatiilor era mai usor de aparat decat cea de pa Dunare. In aceste imprejurari un conflict era iminent. Pe fondul accentuarii contradictiilor dintre Dacia si Roma in iarna anului 85 -86 e.n o oaste daca a patruns adanc in Moesia atacand mai multe castre pe care le-a ocupat in lupte pierzandu-si viata guvernatorul provinciei. Alarmat de vestea acestei infrangeri in urma careia Moesia ramasese fara forte militare generalul Cornelius Fuscus a fost trimis cu trupe si a reusit sa-I impinga fortele dace peste Dunare Pentru a preintampina alte atacuri Domitian a reorganizat provincia in Moesia Inferior si Moesia Superior primind fiecare cate 2 legiuni in timp ce generalul Fuscus se pregatea de o invazie la nord de Dunare. Pentru a face fata acestei primejdii , dacii au luat la randul lor masurile care se impuneau.Regele Duras simtindu-se prea batran pentru o situatie asa grea ,a lasat tronul nepotului sau Decebal , un ilustru comandant militar si diplomat, generalul .General reformator si novator a actionat rapid in vederea intaririi si perfectionarii aparatului administrativ al statului,stimularii vietii
40

economice si mai ales organizarii armatei si pregatirii intregii populatii pentru aparare. In vara anului 87 generalul roman a trecut Dunarea si s-a indreptat spre Sarmizegetuza. Decebal l-a lasat sa se indeparteze de bazele sale si l-a facut sa-i creada pe daci slabi prin diferite oferte de pace, iar cand generalul a ajuns la Tapae, Decebal a prins armata romana in ambuscada iar dupa o scurta dar sangeroasa batalie ,a nimicit cea mai mare parte a armatei romane, generalul Fuscus a fost omorat , numerosi soldati au fost facuti prizonieri si mari cantitati de arme si echipamente au fost capturate. Dupa aceasta izbanda,care a avut un ecou deosebit in acea epoca,Decebal a incercat sa-si castige aliati in exterior pentru a consolida fortele militare ale Daciei. Realist, Decebal stia ca trupele romane aveau sa revina in numar si mai mare , fiind constient ca invinsese decat un general , nu insusi putera romei care erea uriasa.Decebal a incercat sa atraga mesteri si soldati fugari din imperiu ca sa construiasca fortificatii , masini de razboi si sa participe la pregatirea militara a dacilor. Totodata a incheiat aliante cu neamurile de la Dunarea mijlocie are aveau sa atace Pannonia. In anul 88 pentru a razbuna infrangerea suferita de Fuscus,Domitian a organizat o noua aarmata la S de Dunare condusa de generalul
41

Tettius Iulianus .Acesta a patruns la N de Dunare incercand sa-si deschida drunul spre capitala.Acesta reuseste sa evite toate cursele lui Decebal, iar ajungand la defileul Tapae a reusit sa infranga oastea daca suferind insa pierderi insemnate.Oastea daca s-a retras in ordine ,punand diferite obstacole in calea urmaritorilor. In aceasi perioada cu atacul lui Tettius asupra Daciei, imparatul Domitian a condus o expeditie in Pannonia care s-a terminat cu esec,fortele comandate de el fiind infrante de aliatii regelui dac. Cu toata rezistenta activa a dacilor inaintarea romana a continuat, dar fortele generalului tettius se diminuau rapid datorita hartuirii si ciocnirii dintre armata daca si cea romana. Desi romanii inregistrau succese in Dacia, imparatul avea nevoie de aceste forte urgent in alta parte, in consecinta a fost nevoit sa ajunga la un compromis : regatul dac devenea regat clienteral al Romei cu toate obligatiile ce decurgeau , printre care si acelea de inapoiere a capturilor facute cu prilejul zdrobirii legiunilor lui Fuscus si de a sustine interesele politice romane, primind in schimb importante sume de bani , precum si mesteri de tot felul pentru fortificatii si constructii de alta natura .
42

In aceste conditii pacea a durat 12 ani si nu mai putea dura mult din cauza crizei economice care avea consecinte asupra intregului imperiu. O data cu numirea lui Traian ca imparat in 98 el a luptat impotriva tuturor fortelor de la granitele imperiului ,inabusind revolte si facand paci avantajoase pentru romani.Transformarea Daciei in provincie romana a aparut ca principal punct in programul lui Traian inca de la nimirea sa. A platit si el subsidiile lui Decebal timp de 2 ani dar, in acelas timp a facut pregatiri pentru razbaiul ce avea sa le curme pentru totdeauna.El a ordonat construirea de drumuri si poduri pe teritoriul Moesiei pentru o mai buna miscare a fortelor la sud de Dunare in cazul unui atac .Efectuarea acestui proiect genist a intarit convingerea lui Decebal ca o agresiune romana era iminenta. Traian a strans mai multe legiuni avand fiecare aproximativ 100.000 de soldati fata de cei 40.000 ai armatei dace.In fata invaziei romane Decebal constient de inferioritatea numerica, a adoptat un plan realist si prudent ,care in esenta preconiza organizarea apararii in zona muntilor unde putea exploata avantajele terenului cat si sistemul puternicelor fortificatii. Totodata regele dac a dus mari eforturi pentru a inchega
43

aliante militare au alti adversari ai romanilor, cu ajutorul carora a pus in aplicare in iarna anului 101 un plan care avea sa dejuce intentiile lui Traian de a supune Dacia . In 25 martie 101 Roma a declarat razboi Daciei .De la inceputul campaniei Decebal a repartizat fortele. O parte din oaste a primit misiunea de a desfasura lupte in camp deschis , de a executa incursiuni si hartuiri, o alta parte a fost destinata apararii fortificatiilor. Imparatul a urmarit un rezultat radical si rapid ceea ce l-a det sa-si asigure o superioritate semnificativa si sa inainteze pe drumul cel mai scurt dinspre Dunare ,pe la Tapae si spre zona Sarmizegetuzei.Prima mare batalie a avut loc la Tapae unde ambele tabere si-au angajat in lupta fortele principale.Decebal a ales sa se retraga evitand o lupta cu intreaga armata romana,si incergand sa organizeze o noua si puternica rezistenta catre centura de cetati sarmizegetuzene,unde putea sa foloseasca si fortele menite sa apere fortificatiile cat si toata populatia din zona .Cand traian a reusit ,dupa lupte grele sa ajunga in muntii din jurul Sarmizegetuzei ,sosise iarna.Dandu-si seama ca un asalt hotarator era imposibil asupra fortificatiilor dace ,imparatul a dispus incetarea atacurilor ,aceste urmand sa fie reluate in primavara viitoare.
44

Aliatii lui Decebal au trecut la sud de Dunare unde nu au intampinat rezistenta , fortele romane fiind cu efective incomplete. Aceasta actiune ameninta izolarea fortelor romane din zona Orastiei de restul Imperiului ,chiar se punea problema daca fortele romane se vor putea salva. Traian afland de cele ce aveau loc la sud ,a fost nevoit sa-si transporte armata acolo unde era nevoie urgenta de ea si a lasat un numar mic de forte pentru a mentine pozitiile cucerite.Marea batalie s-a dat la Adamclisi intre trupele aliate lui Decebal si romani,care au fost nevoiti sa introduca in lupta toate efectivele, inclusiv pe cei ce aparau tabara.In 108 s-a ridicat aici un monument in cinstea celor morti .Batalia a fost castigata de romani dar cu un pret foarte mare, o mare parte din armata fiind distrusa.In aceasi perioada,Decebal a infrant trupele ramase in zona orastiei . Reluarea actiuniilor ofensive catre capitala Daciei insemna in fapt reeditarea campaniei precedente ,ceea ce , in conditiile pierderilor grele inregistrate favoriza partea romana care putea sa-si refaca efectivele dispunand de un bazin demografic mai mare decat al dacilor si aliatiilor sai. In primavara anului 102 Traian ataca din nou .In aceste conditii Decebal s-a hotarat
45

sa reia tratativele de pace incercand totusi sa obtina unele conditii care sa asigure existentas statului dac si pe el in calitate e conducator al acestuia .Traian la randul sau avand trupele slabite a fost determinat sa accepte un incetarea luptei .Pacea a fost incheiata in toamna anului 102 ,conditiileimpuse regelui dac fiind menite sa creeze din dacia un stat dependent de Roma. Toate elementele pactului lui domitian au fost anulate ,Decebal ramanea aliat al Romei ,era obligat sa restituie tot ce primise de la romani,sa cedeze teritoriile ocupate de acestia si sa darame cetatiile.Pentru respectarea pacii o garnizoana romana a fost lasta in sesul Hategului la 40 km de Sarmizegetuza si alte garnizoane au fost instalate in unele puncte de importanta strategica. Conditiile puse in tratatul de pace ii dadeau un caracte de armistitiu ceea ce i-a determinat pe ambii conducatori sa-l trateze ca atare si au reinceput pregatirile de razboi de ambele partii,situatie care-I avantaja clar pe romani.Ei au ineput constructia unui pod de piatra peste Dunare la Drobeta ,iar Decebal a inceput reconstructia cetatiilor afectate de razboi si a incercat reichegarea aliantelor. Decebal a atacat fortele romane de ocupatie si le-a invins. In consecinta Senatul roman a declarat razboi Daciei .Traian a revenit in graba
46

la Dunare pentru ca sa fie in fruntea fortelor sale .In aceste imprejurari aliatii dacilor au incheiat pace cu Traian, tradand astfel alianta.Atacul roman s-a produs simultan pe mai multe directii pentru a imrejura sistemul de fortificati din zona Sarmizegetuzei, in acest fel Decebal sa nu poata primi ajutor sau sa se retraga in alte regiuni.In fata acestei situatii dacii sunt nevoiti sa lupte pana la ultima picatura in unele secvente reprezentate pe Columna , romanii asalteaza aprig o serie de cetati dace ale caror ocupanti se apara cu inversunare.In finalul luptelor se petrece un episod din cele mai dramatice,dacii cu fetele obosite ,se ingramadesc in jurul unui vas din care beau un lichid si cad morti. Dupa lungi eforturi apararea Sarmizegetuzei cedeaza iar tezaurele sunt pradate si duse la Roma.Caderea capitalei nu a insemnat incetarea luptelor ,Decebal reuseste sa iasa la timp din cetatea asaltata ,si-a adunat fortele pe alte inaltimi fortificate si a continuat rezistenta dar fiind urmarit de intreaga armata romana a fost incercuit ,si a preferat sa se sinucida decat sa fie tarat in lanturi prin Roma. Disparitia regelui dac a diminuat dar nu a facut sa inceteze ,cum sperau romanii,lupta de rezistenta a dacilor. In perioada urmatoare in inaintarea lor ,trupele romane au fost atacate de garnizoane
47

dace si de populatia din zonele invadate.Acestea explica razbunarea romanilor care cu distrus Sarmizegetuza ,templele dace si celelalte cladiri care simbolizau puterea daca. Tezaurul imens jefuit din Dacia a fost destul pentru a scoate imperiul din criza economica o perioada ,pentru constructia unor impozante monumente si pentru spectacole si serbari timp de 123 de zile. Peste un an Traian a inceput organizarea noii provincii si a incheiat astfel un conflict care durase cu intermitente doua decenii.Desi romanii au iesit invingatori dacii au demonstrat ca armata daca inferioara nimeric si ca dotare pate tine piept armatei romane. Desi dupa incheierea razboiului mai existau multi daci liberi acestia nu au putut crea un stat dac centralizat, fiind asimilati cu timpul de cultura romana Sfarsitul razboiului a insemnat si ocuparea romanilor a unor teritorii din vatra vechii Dacii.Luptele grele purtate de Traian impotriva dacilor lui Decebal l-au facut pe imparat sa se limiteze la ocuparea numai a unei parti din Dacia. Cealalta parte din teritoriile extracarpatice din Vest,Est si Nord siau pastrat independenta.

48

Desi pe harta Daciei existau doua entitati politice: Dacia libera si Provincia romana Dacia,unitatea etnica si culturala a poporului dac s-a mentinut.

5. Efectele marilor migratii asupra populatiei daco-romane din interiorul spatiului carpatodanubiano-pontic
Pentru Romania pozitia geoistorica a teritoriului sau este definita de confruntarile intre comunitatile dacice, daco-romane si romanesti, in procesele complicate ale marilor migratii ale popoarelor, atat din vest (celtii), cat mai ales din est, migratii de tipul inflagratiilor, invazii ori revarsari al caror scop a fost contopirea de teritorii ale bastionului carpatic, dunarean si pontic. Acest spatiu a cunoscut socul de stepa si silvostepa, a padurilor de codrii si in mod deosebit spatiul delimitat de coroana carpatilor, deci relieful montan. Fara a putea fi acoperit in intregime, in trupul spatial romanesc, au fost fortate, in scopul cotropirii locale si nu in ultimul rand in scopul patrunderii spre Europa de Vest, parti inscrise in istoria Europei ca poarta pontica
49

dunareana banateana.

somesana

sau

silviana

si

Prima poarta pontica dunareana a fost fortata de valurile mareelor stepice din est indreptate spre centrul, vestul si nordul Europei. Poarta Silvania a fost fortata in zona de codrii, iar cea banateana in spatiul montan propriu-zis. De aici au ramas pana in zilele noastre toponimele de poarta ca: Poarta de Fier a Transilveniei, Poarta Mezesului, Poarta Orientala, Coridorul banatean, poarta maritima, puntea dobrogeana s.a. Ele poarta denumiri cu semnificatii locale, recunoscute prin functiile lor de veritabile parti continentale. Realitatea a confirmat la ce pericol s-a expus imperiul Roman in urma disparitiei vechii Dacii (poarta a Europei antice), cand prin spatiul ramas liber, au penetrat valurile de migratori ce au rupt limesurile construite si au fortat pe cel Dunarean, ajungand pana la portile Cetatii Eterne, pe care au anihilat-o si au cucerit-o. La randul lor, imparatii habsburgi si rusi au inteles importanta acestui spatiu ca zona de siguranta. Sunt cunoscute, in acest sens, proiectele de refacere a vechii Dacii, actualizate, mai ales in perioadele cand Principatele erau slabe si nesigure. Insasi Poarta Otomana a simtit nevoia, chiar in vremurile de maxim expansionism, sa prezerve
50

spatiului romanesc rolul de tampon, mentinut sub supraveghere, intre ea si imperiile vecine. Acestea au muscat deseori cate o felie din teritoriul nostru national, dar nu au putut merge pana la a-l absorbi integral. Viabilitatea acestui proces legitim, care s-a chemat stabilitatea romaneasca, avea sa-si gaseasca implinirea in construirea Romaniei moderne si faurirea statului national. Din perspectiva istorica intelegem foarte bine ca atunci cand spatiul romanesc s-a consolidat si stabilizat, vecinii acestuia si Europa au vegheat in mai multa liniste la propriile interese, iar cand acest spatiu a ramas deschis, Europa a suferit alaturi de Romania consecintele negative si nelinistea prezentei factorilor generatori de insecuritate. Ca zona geopolitica cheie, constatare care se impune din perspectiva analizei istorice, Romania indeplineste doua functii, cu temeiuri geografice si geopolitice incontestabile:

functie in momentele de criza europeana, de aparare in caz de defensiva sau pivot de manevra in caz de ofensiva; functie specifica in momentele de liniste europeana, de a desfasura o actiune de neutralizare, unificare si impacare a
51

influentelor ori tendintelor divergente care se incruciseaza aici. Putem spune ca stravechiul popor din Carpati a avut timp sa se adapteze ambiantelor multiple ale locurilor si sa poata stapani taina atenuarii antagonismelor si neutralizarii fortelor, intereselor si influentelor care s-au incrucisat si se vor incrucisa in spatiul coarpato-danubiano-pontic romanesc. Ca o argumentare semnificativa vom prezenta si avertismentul pe care Vintila Mihailescu il aducea in atentia specialistilor si oamenilor politici referitor la un asemenea pivot geopolitic cum este Romania: cine lupta pentru intregirea si consolidarea statului carpatic romanesc lupta pentru pacificare de durata a Europei, iar cine sustine trunchierea acestei tari si acestui popor, pledeaza, cu voie sau fara voie, constient sau subconstient, pentru intoarcerea la vechile imperialisme, adica la framantarea trecutului. Fireste, cazul pamantului si poporului romanesc este numai unul din numeroasele semne dupa care se poate intrevedea viitorul continentului nostru. O migraie deosebit a fost aceea a slavvilor. Slavii erau n esen un popor sedentar, deoarece practicau n egal msur agricultura i creterea animalelor. Migraia lor
52

Slavii

a fost masiv, numai astfel explicndu-se slavizarea unor ntinse teritorii din Peninsula Balcanic i Europa Central. Prezena slavilor pe teritoriul Romnieii este atestat arheologic ncepnd cu mijlocul secolului VI, dar numai n Moldova, estul Munteniei i estul Transilvaniei. n anul 602, n urma atacurilor repetatee avaro-slave, grania de pe Dunre a Imperiului Bizantin cade, urmnd o revrsare de populaii slave n peninsul. Slavii care au rmas la nordul Dunrii, dar i cei care au venit ulterior (secolele VIIVIII) au fost complet asimilai de romni pn n secolul X. Este de subliniat totui prezena n numr destul de mare a slavilor i convieuirea acestora panic cu romnii, dovad fiind numeroasele cuvinte slave mprumutate de romni, dar care nu au schimbat caracterul romanic al acesteia. Amintirea prezenei slave este pstrat i de numeroase denumiri de ruri (Bistria, Ialomia, etc) i localiti (Blgrad-Alba Iulia, Craiova, etc) de origine slav. Se consider de asemenea c denumirile marilor ruri dei se pstreaz din antichitate, prezint n parte anumite schimbri fonetice slave.Acest fapt ar sugera aezarea slavilor n cmpii i o predilecie a romnilor pentru zonele de deal i de munte, dei nsi simbioza cert care a
53

avut loc ntre cele dou etnii dovedete totui totui i vieuirea mpreun. Din punct de vedere arheologic cultura slaavilor din secolele VI-VII poate fi deosebit de aceea a autohtonilor daco-romni, dar ulterior se constat o uniformizare, arheologia ncetnd s ne mai ofere date despre etnicul populaiilor. Dar ceea ce trebuie remarcat pentru perioaada mai trzie, adic secolele VIII-X, este creterea deosebit a numrului aezrilor n toate provinciile romneti: Moldova, Muntenia, Transilvania. Slavii aezai pe teritoriul Romniei au fost aceiai care au populat i Bulgaria, dovad fiind anumite caracteristici bulgare, iar nu srbo-croate, ale componentei slave a limbii romne.

6. Relatia dintre populatia dacoromana si Imperiul Bizantin

In sud-estul Europei adevarat laborator istoric s-a dezvoltat o civilizatie care, in pofida unor forme politice speciale, mai
54

durabile sau trecatoare, a format o zona cu trasaturi specifice. Straturi de civilizatie s-au sedimentat aici chiar din paleolitic. In aceasta zona geografica am putut vedea cum infloreste civilizatia traca, apoi cea greco-romana si in final civilizatia bizantina. Sud-estul Europei a cunoscut numeroase mutatii socio-politice in epoca migratiilor cand s-au format popoarele care locuiesc inca aici in zilele noastre; Imperiul Otoman le va influenta, intr-o masura mai mare sau mai mica civilizatia. Venind in contact cu populatiile barbare daco-romanii au adoptat forma de organizare impusa de noile conditii istorice create. Ei s-au constituit in ceea ce Nicolae Iorga denumea Romanii populare sau Romanii rurale, adica teritorii pe care autoritatea imperiului nu mai era efectiv exercitata si care existau ca forme populare. Ele erau considerate Romanii de catre locuitorii lor care stiau ca apartineau in cea mai mare parte sau ca apartinusera Imperiului roman, devenit Imperiului romanobizantin si mai apoi Imperiul bizantin. Chiar de la constituirea statelor romanesti, cancelariile princiare au adoptat modelul cancelariilor bizantine. Operele romanesti de arta medievala, fie ca e vorba de pictura sau de architectura, se remarca prin originalitatea lor. Arta
55

romaneasca s-a dezvoltat pe baza creatiei proprii si in acelasi timp in strinsa legatura cu arta tarilor invecinate; a intrunit intr-o sinteza originala elemente din traditia locala si elemente bizantine sud-slave si din Europa occidentala. Raporturile economice, politice si culturale ample, intretinute de Tarile Romane cu alte state au facilitat raspindirea culturii romanesti medievale dincolo de frontiere, pina in Orientul Apropiat si au favorizat participarea lor activa la dezvoltarea culturii. Cu sprijinul voievozilor si a familiilor nobiliare romanesti, s-au imprimat carti religioase (1508) distribuite dincolo de Dunare, care sustineau atat credinta caracteristica epocii dar si aceea a constiintei nationale. In Tarile Romane s-a continuat traditia culturala imperiala a Bizantului. Unii principi romini au avut constiinta acetei misiuni si au actionat in numele ei; Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1633-1654), Vasile Lupu (1634-1653) si Constantin Brancoveanu (1688-1714) s-au considerat ca mostenitori ai dreptului traditiei imperiale de aceea si-au asumat rolul de protectori ai Bisericii Ortodoxe si de continuatori ai operelor imparatilor bizantini. Eu au introdus la curte fastul si ceremonia imparatilor bizantini.

56

7. Efectele cuceririi romane asupra continentului european

Roma parcurge formele de organizare politica de la regat pana la imperiu.In toate teritoriile cucerite si transformate in provincii romane,au fost instituite formele de conducere si de administratie romana.Toate provinciile au fost puse in legatura directa cu Roma prin drumuri nou construite.In timpul stapanirii romane in aceste provincii au fost aduse trupe militare romane. Romanizarea a fost procesul istoric prin care s-au creat noi
57

popoare:Franta,Spania,Portugalia,Italia si poporul roman.Formarea popoarelor europene s-a produs in acelasi mod ca si poporul roman.Aceste popoare sunt popoare romanice,adica fondul principal de cuvinte al limbii vorbite de aceste popoare este de origine latina. In toate provinciile cucerite de roamani s-au impus regulile de viata ale romanilor,asadar romanizarea a fost un fenomen istoric impus.Influenta s-a manifestat pe plan economic,politic,cultural si religios.Provinciile au renuntat fortat la divinitatile lor si au adorat divinitatile romane. In Dacia stau marturie a contactului cu romanii,monumentul de la Adamclisi si diferite izvoare arheologice gasite in diferite locuri.

Bibliografia :
Zorile istoriei in Bereciu D.,Carpati si la Dunare, Bucuresti , 1966

58

 Bereciu D.,Contribution a letude de lart thracogete,Bucuresti,1974 Petrescu-Dambovita M.,Scurta istorie a Daciei preromane,Iasi,1978 Nicorescu P.,La campagne de Filip II en 339 n.e,in Dacia,1925 Preda C.,Unele probleme politico-economice din Dobrogea secolelor V-VI i.e.n,1982 Babes M.,Dacii si bastarnii, in Memorii Antice vol 2 ,1970 Popescu D., Celtii in Transilvania,1944 Berciu D., Burebista-mare personalitate a lumii antice,1981 Berciu D.,Burebista si traditia statala,1980 Crisan I.H.,Statul geto-dac,Bucuresti ,1977 Daicoviciu H.,Epoca clasica a civilizatiei dacogete,1980 Marinescu Fl.,Forta militara a geto-daciilor,1980 Daicoviciu H.,Regatul lui Rhemaxos,1967 Daicoviciu H.,Dacia de la Burebista la conducera romana,Cluj ,1972 Bichir Gh.,Relatiile dintre sarmati si geto-daci la sfrsitul sec I,1976 Carcopino J.,Les richesses des Daces et le redressment de lEmpire Romain sous Trajan , in Dacia ,1924 Florescu Fl. B.,Monumentul de la Adamclisi,1959 Moiseil C.,Monetele imparatului Traian referitoare la razboaiele cu dacii si la cucerirea Daciei,1929 Rossi L.Trajans Column and the Dacian Wars, New York, 1971 Tudor D.,Decebal si Traian,Bucuresti,1977 Banea D.,Din istoria militara a Moesiei si a Daciei .Legiunea a VII-a a Claudia si legiunea a IV-a Flavia,Cluj-Napoca ,1983
59

 Bichir Gh.,Dacii liberi in secolele II-IV e.n.,1980 Bodor A.,Imparatul Aurelian si parasirea Daciei,1972 Tudor D.,Scurta istorie a Daciei, Bucuresti,1979. Marcea M.,De la Burebista la Dacia Postromana,Cluj-Napoca,1979 Protase D.,Problema continuitatii in Dacia in lumiana arheologiei si numismaticii,Bucuresi,1966 Protase D. Autohtonii,in Dacia,Bucuresti,1980 Webster G.,The Roman Imperial Army of the 1-st and 2-nd centuries A.D.,Londra,1969 Crisan, Ion Horatiu Burebista si epoca sa, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1977 Crisan, Ion Horatiu Origini, Editura Albatros, Bucuresti, 1977 Musat, Mircea Izvoare si marturii straine despre stramosii poporului romn, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti

Mors ultima ratio - Moartea este raiunea final

60