Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Campia de Vest - Analiza Complexa

Campia de Vest - Analiza Complexa

Ratings: (0)|Views: 191 |Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Jun 30, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/27/2013

pdf

text

original

 
Câmpia de Vest
1. Poziţie geografică, denumire, limite, cunoaşterea în literatura de specialitate
Se desfăşoară în vestul României între graniţa de stat cu Ungaria şi Iugoslavia (vest)şi Dealurile de Vest, Munţii Zarand şi Munţii Oaş (est).
Matematic
prin nord trece paralela de 48º 01’, iar la sud cea de 45º 14’; extremitateavestică (Beba Veche) este marcată de meridianul de 20º 15’, iar cea estică de meridianulde 22º 14’.Face parte dintr-o mare unitate depresionară (Depresiunea Panonică) şi din BazinulMijlociu al Dunării, în estul căreia se află.Prin ea trece toată reţeaua de drumuri care leagă România de statele din vestul şicentrul Europei.
Suprafaţa
este de cca. 17 100 kmp (7% din cea a României); are o dezvoltare nord-sud de cca. 520 km şi lăţimi (est vest) variabile (între 10 km în dreptul oraşului Oradea şi peste 120 km în axul Mureşului).La scara Europei este o subunitate a Depresiunii Panonice sau a Câmpiei DunăriiMijlocii sau Câmpiei Tisei.
 Denumirea
acestei subunităţi este dată diferit în lucrările de geografie – CâmpiaTisei (Şt. Manciulea, 1923), Câmpia de Vest (V. Tufescu, 1974), Câmpia Banato-Crişană(Enciclopedia României, 1983), Câmpia Banatului şi Crişanei (Geografia României, vol.IV, 1992). Frecvenţa cea mai mare în ultimele decenii o are termenul de „Câmpia deVest”.
Limita de vest
coincide cu graniţa României; genetic şi prin caracteristici, diferitelesubunităţi ale ei se extind la vest de aceasta.
Limita de est
are o desfăşurare sinuasă cu pătrunderi în lungul marilor culoare devale şi a depresiunilor (în vestul Munţilor Apuseni şi retrageri spre vest în dreptul unor masive muntoase sau a principalelor subunităţi deluroase):-nă la Someş, contactul se realizează în cea mai mare parte cu Muii Oaş, printr-un glacis coluvio-proluvial care se află la o altitudine de cca. 150 – 170 m; limita trece prin localităţile Talna Mare – Turţ – Turulung – Călineşti – Seini care se află pe acest glacis; este un contact net, munţii alcătuiţi dinroci eruptive şi cu înălţimi de 300 – 600 m domină prin versanţi cu pantăfoarte mare şi încă bine împăduriţi, câmpia care apare netedă şi cu folosinţăagricolă;-între râurile Someş şi Barcău contactul se face dominant cu subunităţi dinDealurile Silvaniei. Prezintă caracteristici diferite pe sectoare. Astfel, întrelocalităţile Seini Crucişor ea secţionează culoarul Someşului care selărgeşte rapid spre vest, terasele acestuia coborând până se pierd în câmpie;în dreptul localităţii Seini este dominată de culmi din sud-vestul Munţilor Igniş; la est de aliniamentul Seini – Crucişor se află culoarul Someşului cetrece prin Depresiunea Baia Mare. Între Crucişor – Viile – Satu Mare – Ardud (E) – Belting pe râul Crasna contactul câmpiei cu Dealurile Codruluise face printr-un glacis la 160 – 200 m care apare ca un plan înclinat întreversanţii dealurilor care se ridică la 200 – 300 m şi câmpia joasă. Între văile11
 
Crasna şi Barcău limita trece prin localităţile Supuru de Jos – Tâşnad (SE) – Marghita, separând o treaptă mai înaltă a câmpiei (la 180 – 200 m) netedă şicu dominantă agricolă de Dealurile Crasnei;-între Barcău şi Mureş contactul cu unităţile deluroase şi cu Munţii Zarandeste foarte sinuos şi urmăreşte şirul localităţilor: Marghita – Oradea (E) – Băile 1 Mai – Apateu – Tinca (E) – Holod – Şoimi – Craiva (E) – Beliu – Sebiş – Ineu (S) – Tăuţ – Şiria - Păuliş. Apar trei aspecte: a. Pătrundereacâmpiei pe culoarele văilor (îndeosebi pe Barcău, Crişul Negru, Crişul Alb şiCigher) la nivelul luncii şi terasei inferioare din cadrul acestora, b. Dealurilecare sunt încă bine împădurite se termină aproape brusc deasupra treptelor mai înalte ale câmpiei pe care se află diverse culturi (cereale, livezi, vii). Petot acest parcurs contactul se află la 150 – 180 m marcând diferenţe evidentesub raport hipsometric, structural, în folosinţa terenurilor; pe el se înşiră celmai înalt aliniament al aşezărilor din câmpie. Între Şiria şi Păuliş, MunţiiZarand, cu înălţimi de 400 – 500 m, se termină printr-un glacis viticolimportant cu desfăşurare la 110 – 130 m;-la sud de Mureş limita îşi păstrează caracterul sinuos, cu pătrunderi marispre est pe culoarele văilor Bega, Timiş, Pogăniş, Bârzava, Caraş ceea ceface ca lăţimea ei să fie de peste 150 km. În dreptul principalelor subunităţideluroase contactul variază fie că apare net, subliniat de versanţi cu pantăridicată, fie că este lin încât cu greu se poate realiza o delimitare (la sud dePogăniş). Contactul poate fi dus la intervalul hipsometric de 150 – 180 m (la180 – 200 m la sud de Pogăniş unde există mai multe glacisuri extinse).În
cercetarea geografică
a câmpiei se pot separa două categorii de studii: unelereferitoare la analize pe componente geografice şi limitate la anumite sectoare (îndeosebiîn bazinul Crişurilor) şi altele care s-au referit la întreaga câmpie. Între acestea din urmăsunt lucrările lui Şt. Manciulea (1923 - 1938), L. Someşan (1938, 1939), V. Mihăilescu(1966), P. Coteţ (1967), Al. Savu (1958), Gh. Măhăra (1973), I. Berindei (1974), Gr.Posea (1988, 1992, 1995, 1997). La acestea se adaugă capitole însemnate din Monografiageografică a României (1961), Geografia României (vol.I, 1983; vol. IV, 1992), teze dedoctorat asupra unor subunităţi din câmpie (Gh. Măhăra, A. Bogdan, V. Ardelea, Ianoş I.)sau din regiuni limitrofe în care sun analizate probleme ce implică şi spaţiul câmpiei (E.Vespremeanu, Aurora Posea, 1977, Gh. Măhăra 1977, P. Tudoran 1983) etc.
2. Elemente de geologie şi evoluţie paleogeografică
Câmpia de Vest face parte din Depresiunea Panonică formată la mijloculneozoicului prin fragmentarea şi coborârea sectorului cristalin din vestul Carpaţilor Occidentali. Ulterior a fost bazin de sedimentare în care s-au acumulat formaţiunidetritice cu grosimi variate. Deci în alcătuirea geologică a acesteia intră un fundament şio suprastructură sedimentară.
2.1.Fundamentu
(proterozoic paleozoic- mezozoic) este constituit dinşisturi cristaline şi depozite cretacice. Definitivarea structurii lor s-arealizat de către mişcările laramice. Ulterior el a fost fragmentat de unsistem de falii cu desfăşurare aproape perpendicula. Exisfaliiorientate nord-sud (specifice regiunii panonice) între care cele care trec pe la Carei – Oradea (V); Arad şi Timişoara (M. Săndulescu). Ele separă22
 
un domeniu vestic puternic afundat de altul estic format din blocuri cu poziţie diferită pe verticală. Blocurile sunt separate de falii dezvoltate dela est la vest (valii carpatice). Există blocuri mult coborâte cu caracter degraben (în lungul Someşului, Crişului Repede, Crişului Negru, CrişuluiAlb, Begăi, Timişului etc.) între care se află blocuri ridicate (frecvent în prelungirea masivelor carpatice).
2.2.Sedimentaru
neozoic, în condiţiile unei astfel de poziţii a blocurilor dinfundament, va avea grosimi deosebite. În cadrul grabenelor atinge 3000 – 5000 m pe când în dreptul blocurilor horst doar câteva sute de metri.
 Există două 
cicluri de sedimentare:
-
helveţian – sarmaţian
cu depozite variate, ce au grosimi mari în grabene;sunt gresii, argile, nisipuri, calcare, tufuri depuse în regim marin saulacustru; mişcările de la finele sarmaţianului au exondat regiunea.-
 Ponţianul 
marchează o nouă transgersiune pe fondul unei subsidenţe active(mai ales în grabene); se acumulează nisipuri, pietrişuri, argile, marne.-
 Din dacian
(mişcările arctice) şi mai ales la finele
romanianului
(mişcărilevalahe) ridică diferenţiat regiunea care devine treptat o câmpie mlăştinoasăcu sectoare lacustre (îndeosebi grabene) unde subsidenţa este activă înanumite faze şi spre care se îndreptau râurile ce veneau din Munţii Apusenişi Munţii Banatului. Acestea aduc cantităţi mari de aluviuni pe care le depunformând (în cuaternar) câmpii înalte de glacis în prelungirea spre vest ateraselor din dealuri şi munţi.
2.3 Mişcările tectonice
din faza valahă care au înălţat munţii s-au reflectat şi înspaţiul Câmpiei de Vest printr-un joc pe verticală al blocurilor. Ca urmare unele ausuferit ridicări slabe, altele subsidenţe iar local (la sud de Mureş) cuvertura sedimentară acăpătat o ondulare-cutare. Tot un reflex al acestui joc al blocurilor din adânc sunt şimişcările seismice care se manifestă la anumite intervale de timp (mai ales la sud deMureş după anul 1990).
3. Relieful
3.1. Elemente morfografice şi morfometrice
Pe ansamblu este o unitate de câmpie netedă desfăşurată între 90 şi 200 . La nord deSalonta altitudinile sunt între 100 şi 140 m şi doar la contactul cu dealurile urcă la 150 – 160 m. La sud de Salonta pe de-o parte se află sectoarele cele mai coborâte de 90 – 100 m(în bazinul Crişului, între Mureş şi Bârzava cu accent pe Timiş şi Bega), iar pe de altacâmpii înalte lângă dealuri la 140 – 160 m ce urcă uneori spre acestea până la 200 m.
 Altimetric
domină treapta de 90 – 110 m în jumătatea vestică a câmpiei şi cea de120 – 160 m în cea estică ceea ce indică o cădere generală spre vest.Caracteristicile morfologice sunt dependente de modul de formare pe ansamblu şilocal a câmpiei. A rezultat printr-un proces continuu de acumulare a unui volum imens demateriale cărate de râuri din Carpaţi şi depuse sub forma unor conuri de aluviuni maimult sau mai puţin aplatisate. Ceea ce a diferenţiat acest proces, determinând o serie dedeosebiri în fizionomia regională a câmpiilor au fost: - poziţia ariilor de subsidenţă,succesiunea în timp a intensităţii lăsării şi felul aluviunilor cărate. Ca urmare în Câmpiade Vest pot fi separate mai multe
tipuri şi subtipuri genetice.
După Gr. Posea (1992) acestea sunt:33

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->