3
această infirmitate subt un surâs de mare preŃmoral. Şi să porneşti cu nădejde, iar nu cobinda rău.Este o deosebire fundamentală între ocobe rea şi un turist prevăzător. Aceea e în staresă strice expediŃia cea mai frumoasă prinatmosfera de critică şi de fricoasă nemulŃumirece răspândeşte în jurul ei; pe când cel de aldoilea întâmpină şi învinge toate greutăŃile princuminŃenia sa, prin desăvârşireaechipamentului său material şi moral.Ce însufleŃite sunt plecările, dis dedimineaŃă, când muritorii cei de rând, — „regretabilii muritori", cum zice un prohodmodern, — moŃăie încă şi habar n'au de tainicafrumuseŃe a zorilor. Iar tovarăşii drumeŃi seînfiinŃează, unul după altul, la locuinŃa unuiadintre ei, unde vorbesc încet, ca să nu fiesupăraŃi „regretabilii" din casă. Ni s'a întâmplatchiar, într'o vilă, unde ne aflam numai noidrumeŃii, şi unde nu era nici o primejdie sătrezim pe cineva din somn cu tropăitul ghetelornoastre Ńintuite şi cu glasurile noastre vesele, săumblăm în vârful picioarelor şi să vorbim peşoptite. Era cea dintâi excursie a noastră deiarnă în Bucegi, era un avânt îndrăsneŃ sprenecunoscut!Fericirea acestor plăceri e plină de sfială;bucuria e atât de mare, încât inima abiaîndrăsneşte s'o creadă.Adică vom porni! Vom porni spre raiulmunŃilor. Vom trăi, timp de câteva ceasuri sauzile, o viaŃă cu totul nouă, fără grije, fărărăspundere sau datorie, o viaŃă neîncepută,închinată numai frumuseŃei şi veseliei celor mai