Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
4Activity
P. 1
Negru Pe Alb

Negru Pe Alb

Ratings: (0)|Views: 286 |Likes:
Published by lora37918199

More info:

Published by: lora37918199 on Jul 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2012

pdf

text

original

 
 Negru pe alb
Scrisori la un prieten
Scrisoarea I
(Primblare)
 
Mai 1837 
După ce trece Podul Iloaei — mi
ș
eni
ț
ă de judani strem
ț
o
ș
i
ș
i puturo
ș
i — călătorul respiră maiu
ș
or mergând prin bogate fâna
ț
e
ș
i mănoase semănături, întovără
ș
it de melodioasa cântare acrestoasei ciocârlii
ș
i a fricoasei prepeli
ț
e, pre care o precurmă din când în când cristeiul curăgu
ș
itul glas. El s-ar lasa bucuros la o dulce reverie, dacă pocnetele biciu
ș
cei postilionului
ș
i prozaicele lui răcnete nu l-ar turbura. Dar iacă te apropii de Târgul-Frumos! Să nu te luneci a judeca după nume
ș
i lucrul! câte lucruri
ș
i câ
ț
i oameni î
ș
i ascund nimiccia sub pompoasenumiri!Acest târg a fost odată rezidin
ț
ă domnească; acum însă nici o urmă de antichitate în el nu se maivede, decât numai o biserică făcută de
Ș
tefan Marele; pe urmă ajunse a fi capitalie de
ț
inut, iar acum nici aceea nu este. Târgul-Frumos de ce merge, se face urât. Nu departe de aici, sunt apele minerale de Strungă, de însemnător folos la felurite boale; ele suntînsă neîngrijite. Pătima
ș
ul nu numai că nu găse
ș
te îndemânările trebuitoare, dar e nevoit să-
ș
ifacă
ș
i casă de locuit; pentru aceasta, mul
ț
i părăsesc de a-
ș
i căuta lecuirea în patria lor,
ș
i suntsili
ț
i a cheltui sume însemnătoare ca să se ducă să găsească asemine ape la Mehadia sau laBaden. În campania trecută mul
ț
i din bolnavii ru
ș
i s-au vindecat aice.Aproape de Târgul-Frumos sunt încântătoarele domene a Ruginoasei. Călătorul primind aiciospitalitate, uită necazele unui supărător drum. El pare că se treze
ș
te transportat ca prin unfarmec în un castel descris de Walter Scott, unde găse
ș
te pe lângă mărirea feodalită
ț
ii,gospodăria Poloniei
ș
i elegan
ț
a Fran
ț
ei;
ș
i dacă vechii no
ș
tri boieri — sprijeni a patriei
ș
i atronului — ar fi avut idee de arta heraldică, negre
ș
it n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor devizavechii Engliteri
 Dieu et mon droit 
. Dar să ne întoarcem la drumul nostru. Vezi într-acea valefrumoasă — adevărat peizaj a Elve
ț
iei — acel palat gotic, împregiurat de modeste case
ț
ărăne
ș
ti? Acolo sunt Miclău
ș
enii. O cucerie sfântă te cuprinde privind cea bisericu
ț
ă cungiuratăde morminte îmbrăcate de răcoroasa paji
ș
te. Crucele aste de lemn umbrite de salcii pletoasevorbesc mai mult inimii decât măre
ț
ele mausolee de bronz
ș
i marmoră ce arată lumeide
ș
ertăciunea oamenilor. Toate vestesc aici lini
ș
tea sufletului
ș
i dulcea
ț
a vie
ț
ii câmpe
ș
ti.Să ne oprim aici în deal, ca să ne uităm pu
ț
in la acea frumoasă casă de pe culme, ce se parezidită de mâna zânelor. Acolo este
Ș
cheea.Pe
ș
esul acesta s-au înfrânt ambi
ț
ioasele planuri a ungurenitului român Matias Corvin, cărui dei-ar fi lipsit ambi
ț
ia, dupre talentele
ș
i virtu
ț
ile lui, istoria pe dreptul l-ar pune în rândul lui Tit,ce numea pierdută ziua în care nu i se înfă
ț
o
ș
a prilej să facă vreun bine. Nu
ș
tiu însă de ce privirea se ostene
ș
te a se uita mult la această prea regulată arhitectură; poate pentru că lucrărilenouă n-au acel grandios ce se vede în toate lucrurile bătrâne. Aici pe vale curge Siretul; maiîncolo, pe un pestri
ț
prundi
ș
se leagănă trândava Moldovă. Întocma ca o cochetă, după ce facemulte cotituri, în sfâr 
ș
it lângă Roman, vine de saruncă în bra
ț
ele Siretului, amorezului ei.
 
Drumul mare este prin mijlocul a câteva sate de unguri, adu
ș
i
ș
i locui
ț
i aice de domnii români învremea necurmatelor bătălii ce aveau cu rigatul Ungariei, căci
ț
ara pustiindu-se adese denăpădirile du
ș
măne
ș
ti, domnii o împoporau cu prin
ș
ii ce luau de la vecinii lor. Colonii de acestesunt
ș
i în Besarabia, unde multe sate sunt locuite
ș
i pănă astăzi cu ru
ș
i (malorosiani).În vremea aceasta am ajuns la Roman, dar trebui să ne coborâm din trăsură,
ș
i n-ar fi nici ogre
ș
ală dacă am merge pe jos pănă la gazdă, căci prin bortele
ș
oselei de pe uli
ț
a Romanului,suntem în risc să ne prăvălim,
ș
i să ne rupem gâtul.Politia Romanului întemeiată de romani
ș
i numită
 Praetoria
 
 Augusta
 
ș
i mai apoi
 Forum Romanorum
, este catedră episcopală
ș
i capitală de
ț
inut. Biserica episcopiei nu se deosebe
ș
te prin altă decât prin o clopotni
ț
ă de mul
ț
i ani începută
ș
i tot nesfâr 
ș
ită. Nimic mai frumos decâtsitua
ț
ia acestui târg pe un vesel podi
ș
îmbră
ț
o
ș
at de Siret
ș
i Moldova,
ș
i nimic mai urât
ș
i maitrist decât casele lui. Un lan
ț
de dughene le lemn, mucede de vechie, cu lungi
ș
i spânzuratestre
ș
ine, în care pentru toată marfa un rufos judan întinde traiste, frânghii
ș
i băuturi, alcătuiescuna
ș
i singura uli
ț
ă a Romanului. Odată însă acest târg a fost mai locuit, cum se cunoa
ș
te dinmulte case ce sunt acum pustii.Aproape de Roman, pe mo
ș
ia Gâdin
ț
ii, se mai văd încă urme din risipurile cetă
ț
ii Smeredava.Dar iacă am venit la Moldova. Vornicul Ureche zise că numele
ț
ării vine de la ea
ș
i de lacăpauca lui Drago
ș
; gre
ș
ă
ș
te însă bunul bătrân în astă închipuire ce
ș
i-a făcut-o singur.
 Ț
ara funumită pentru frumuse
ț
a ei de romani
Molis
Dacia
 sau
Molis Davia
 ,
ș
i râul 
ș
i-a luat nume de la
ț 
ară. Aici iar pedestri trebui să trecem podul, dacă vrem să scăpăm întregi, căci podelele joacă ca tu
ș
ele clavirului.
 Negura de neplăcere ce î
ț
i dă înăuntrul Romanului se împră
ș
tie îndată ce ai ie
ș
it din el. Drumulde ce merge se face mai vesel
ș
i mai pitoresc. Culmele aste îmbrăcate cu rădiuri umbroase,satele aste cu a
ș
ezările mândre, mun
ț
ii azurii ce se privesc în depărtare, vegeta
ț
ia astă vie, toatete fac să ui
ț
i urâtul târgurilor. Satul prin care trecem este Bozienii; dincolo în stânga suntBude
ș
tii. Toate sunt frumoase în
ț
inuturile Romanul
ș
i Neam
ț
ul ce se par o grădină. Natura petoate le-a înzestrat deopotrivă; le deosebe
ș
te numai gustul proprietarului.Să nu trecem cu nebăgare-n seamă pe lângă Bălăne
ș
ti. În iazul acesta, precum odinioară înfântâna Ipocreni, ades se scaldă Muzele*Mergând înainte nu te po
ț
i opri de a privi cu răpire astă încântătoare vale ce se desfă
ș
urădinainte-
ț
i ca un covor. Vezi cel pârâu care o despică în lung
ș
i seamănă de departe cu o cordeaalbă? Se nume
ș
te Cracău. Artistul ar zugrăvi
con amore
acele sate vesele împregiurate de grădinice se prelungesc pe ambe malurile lui,
ș
i acest întreit
ș
ir de mun
ț
i ce se întind în amfiteatru peorizon, tufo
ș
i
ș
i cre
ț
i ca freza unei marcheze din veacul XIV, deasupra cărora în depărtaredomne
ș
te Pionul, spărgând norii cu ple
ș
uvul său cre
ș
tet.Iacă intrăm într-o văgăună ce pe ce merge se strâmtează. Vezi cele căsu
ț
e grămădite sub poalelestânco
ș
ilor mun
ț
i? Ia-
ț
i pălăria
ș
i te pleacă; acesta e târgul Petrii! Râule
ț
ul care l-am trecut devro trei ori, călcându-l în picioare cu dispre
ț
, profund de o palmă
ș
i abia zuzuind pe prundi
ș
,cutremură-te, căci e Huejdul! Când Carpa
ț
ii se mânie pe petreni
ș
i le trimit nori ca să-
ș
i verse ploaie piste târgul lor, Huejdul acest lin
ș
i ticnit, râule
ț
ul acest nensemnat se îmflă, prăvale
 
orice-i iasă nainte,
ș
i furios sparge, trage, îneacă
ș
i după ce î
ș
i răzbună de cei ce nu-l bagau înseamă, merge spumegând de se pierde în alte ape, agerul pârâu!Biserica astă ro
ș
ie este iar de
Ș
tefan înăl
ț
ată în cinstea Mergătorului înainte. Îndată ce câ
ș
tiga oizbândă asupra neprietinilor, el nu lipsea a ridica
ș
i un monument în care să se măreascăDumnezeul războaielor 
ș
i a îndurărilor; pentru aceasta în rar târg a Moldaviei nu vei găsi vreourmă de a lui;
ș
i în vreme ce pomenirea multor urma
ș
i ai săi cu sunet a pierit, lucrările erouluiromân după trei veacuri
ș
i jumătate stau încă întregi în Moldavia ca
ș
i numele lui în inimiromâne.Mai la vale este altă bisericu
ț
ă făcută de eteri
ș
ti; singură urmă ce a mai rămas din vestita Eterie!După fuga lui Ipsilanti
ș
i a ce Pe atunci locuia acolo prietinul nostru fabulist A. Donici.lorlalte căpitenii, Iordache Olimpioti intrând în Carpa
ț
i veni cu pu
ț
ini bravi la Peatră
ș
i făcu astă biserică; apoi statornic în cugetul său, merse de se îngropă pentru relege
ș
i patrie sub zidurileSecului.Pozi
ț
ia Petrii e foarte poetică. Ea stă între doi ascu
ț
i
ț
i mun
ț
i
ș
ori. Cest mai nalt se nume
ș
tePetricica, celalalt Cozla. Amândoi stau falnici
ș
i amenin
ț
ători deasupra ei, scăldându-
ș
i picioarele în apele Huejdului ce
ș
erpuie
ș
te în vale, în vreme ce pe malurile lui, juna românăculege
nu mă uita
ca să facă un buchet pentru amorezul ei.Muntele e lasat pentru poet,
ș
i poetul pentru munte. Aici privind maiestatea naturii, el se inspirăde a cânta amorul
ș
i gloria, nu în zgomotul ora
ș
elor unde câte o privighitoare pribagă, în aleetrase cu sfoara, sloboade ni
ș
te sonuri tânjitoare
ș
i regulate ca muzica din califul de Bagdat.Osian cânta între zăpezile Nordului, sub un cer brumos
ș
i posomorât.Vale e me ama.
Scrisoarea II
(Re
ț 
etă)
 
 April 1838
Una din cele mai mari supărări a traiului din provin
ț
ie este curiozitatea care un ia
ș
an de
ș
teaptă,când, din nenorocire, vro nevoie îl sile
ș
te a ie
ș
i în
ț
inut. Abia apucă a se coborî din trăsură,
ș
igloata curio
ș
ilor încungiură pre postilion. — Cu cine ai venit? — C-un boier. (Pentru postilion tot ce nu e
ț
ăran este boier.) — Cum îl cheamă? — Nu
ș
tiu. — De unde vine? — De la posta din urmă.
Ș
i râzând că l-a pâcâlit, postilionul lasă pre curios să caute pre al
ț
ii, casă-i deie mai lămurit răspuns.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->