1 Septembrie

1 Septembrie
Ziua ntia, nceputul Indictului, adic anul nou bisericesc.

patriarhul Antiohiei (ctre 457). Acesta, clugrindu-se, i uindu-se ntr-un stlp, i suferind ntr-acel stlp patruzeci i apte de ani, i fcndu-se de multe minuni fctor, a adormit n pace. Acest sfnt este altul dect Sf. Simeon Stlpnicul de la Muntele Minunat (+ 596), prznuit pe 24 Mai i decat Sf. Simeon Stlpnicul cel tnr, pomenit la 27 Aprilie.

Trebuie s tim c Biserica lui Dumnezeu prznuiete Indictul ("Indiction" la romni nsemn: porunc i artare), lund obicei de la cei batrni; c era obicei, la romni, s se fac nceptur anului de la acest Indiction, adic la 1 septembrie. i pentru c n aceast zi a intrat Domnul nostru Iisus Hristos n Sinagoga iudeilor, i dndu-I-se cartea lui Isaia proorocul, i deschiznd-o a aflat locul unde era scris: "Duhul Domnului peste Mine, pentru care M-a uns a binevesti sracilor, a vindeca pe cei zdrobiti la inim, a propovdui robilor slobozenie i orbilor vedere. A slobozi pe cei sfrmai ntru usurare, a propovdui anul Domnului cel primit" (Luca 4, 16-22 dupa Isaia 61, 1-2). Apoi dnd cartea slugii i seznd a zis: "C astzi s-a plinit Scriptura aceasta n urechile voastre". Ct s-au i mirat popoarele de cuvintele darului ce ieeau din gura Lui. De asemenea, tradiia spune c i poporul evreu a intrat in ara Fgduinei n aceast lun de Septembrie.

Pomenirea Cuvioasei Marta, maica Cuviosului Simeon Stlpnicul. Pomenirea Cuvioasei Evantia. Pomenirea adormirii lui Isus al lui Navi.
Acest Isus a fost al lui Navi, i urmtor lui Moise, celui ce a fost dttor de Lege evreilor. Acesta a luat i cetatea Ierihonului, care era a celor de alt neam. El a vzut pe Arhistrategul Mihail innd n mn spada, i aflnd el c acesta este mai-marele Voievod al puterii Domnului, lepadndu-si armele, a czut la picioarele lui. ns dnd el rzboi cu cei de alt neam, i fiind gata s apun soarele, avnd el osrdie spre razboi, rugatu-s-a lui Dumnezeu i a zis s stea soarele. i ndat a fost oprit soarele din calea lui s nu apun, pn ce a nfrnt Iosua pe cei strini care au fugit, i i-au biruit cu putere. Apoi povtuind el poporul, i trecndu-i prin pustie i mprtindu-le pmntul fgduinei, i judecnd pe popor douzeci i apte de ani, s-a fcut nfricotor vrjmailor. i artndu-i brbia i fapta bun n multe rzboaie, a murit, i a fost ngropat cu cinste de poporul su.

Pomenirea minunii svrit de Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, la Mnstirea Miasinilor; i pomenirea incendiului cel mare de acolo.
Pomenirea Nsctoarei de Dumnezeu din Mnstirea Miasinilor se face pentru sfnt icoan fctoare de minuni a Nsctoarei de Dumnezeu, care a fost aruncat n iezerul Gazurului, la Mnstirea Miasinilor, de frica lupttorilor mpotriva icoanelor. Aceasta dup mult vreme cu voia lui Dumnezeu a ieit nestricat. Iar pomenirea incendiului se face, cci s-a ntmplat pentru pcatele noastre de s-a facut ardere foarte mare n cetatea mprteasc n zilele lui Leon mpratul, i au ars cea mai mult parte a cetii timp de apte zile.

Pomenirea Sfintelor 40 de Mucenie Fecioare, i a lui Amun Diaconul, dasclul lor.

Aceste Sfinte Fecioare erau din Adrianopolul Macedoniei. i fiind cretine au urmat lui Hristos, avnd i dascl pe Diaconul Amun. Fiind prinse de Vaul, ighemonul Adrianopolului, i mult fiind chinuite ca s se nchine idolilor, s-au rugat lui Dumnezeu, i fiind spnzurate, n vazduh, chinuindu-se multe ceasuri, cznd jos, au pierit.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Simeon Stlpnicul (sau Stilitul) cel Batrn.
Simeon Stlpnicul (sau Stilitul) cel btrn s-a nscut ntrun sat ce se chema Sisa, n Asia Mica, ntre Siria i Cilicia, n zilele mpriei lui Leon cel Mare, i a lui Martirie,

2 Septembrie
Apoi a fost spnzurat Sfntul Amun, i l-au zgriat pe coaste, dup aceea au pus coif ars pe capul su. i izbvindu-se el a fost trimis mpreun cu sfintele fecioare de la Bereia la Iraclia Traciei la Licinie tiranul. i din porunca acestuia, zece dintr-nsele au fost bgate n foc, iar la opt, mpreun cu dascalul lor, li s-au tiat capetele; i alte zece, sbii prin gura i prin inima suferind, s-au sfrit; ase au fost tocate cu cuitele; iar celelalte ase s-au mutat la Domnul, fiind arse.

Pomenirea Sfntului Mucenic Anghel, care a mrturisit n Constantinopol, la anul 1680, i care prin sabie s-a svrit.

2 Septembrie
Ziua a doua pomenirea Sfntului Mucenic Mamant (sau Mamas).
Acest sfnt a trait n a doua jumtate a secolului al III-lea i era din cetatea Gangra, n Paflagonia (Asia Mic). Prinii si erau cretini, i fiind prini pentru credin n Hristos i bgai n temnia, Mamas (Mamant) s-a nscut acolo, n nchisoare. Murind prinii lui n temni, fericitul acesta a fost luat de o femeie cretin, anume Ammia, care l-a crescut. i deoarece copilul striga adesea pe maic-sa zicnd "mama", ea i-a pus numele Mamant. Iar dac s-a fcut de cincisprezece ani, aflndu-l c este cretin, l-au prins i lau btut cu toiege, i spnzurndu-i un plumb pe grumaz l-au aruncat n mare. Dar prin dumnezeiasc putere, mntuit de primejdie, s-a ascuns ntr-o peter, i se hranea cu lapte de ciut. i iari prinzndu-l, l-au supus la i mai grele chinuri i, spintecndu-i-se pntecele cu sulie de fier, s-a mutat din lumea aceasta.

Pomenirea Sfinilor Mucenici i frai buni, Evod, Calista i Ermoghen.

Aceti sfini mucenici, frati buni fiind, precum erau nscui dintr-un pntece, aa s-au nscut i duhovnicete prin scldtoarea cea dumnezeiasc pe vremea propovduirii. i de vreme ce au fost pri ctre cel mai mare ce era biruitor atunci, c sunt cretini, i cunoscndu-se bun-neamul i nengrozit starea sufletului lor, moarte de sabie asupra lor au rnduit, i aa sfrsindu-si calea muceniciei, la Domnul s-au mutat.

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Meletie cel Nou, care s-a nevoit n muntele Miupoliei (Myopolis) de lng Theba, n Capadocia, i care cu pace s-a svrit.
Sfntul Meletie s-a nscut n Capadocia (Asia Mica), ctre anul 1035. Puin dotat pentru studii, el a cerut i a primit de Dumnezeu, dup rugciuni fervente, darul cunoaterii Sfintelor Scripturi, pe care le-a citit i meditat fr ncetare tot restul vieii sale. Devenit monah la Constantinopol, el a plecat n plerinaj la Ierusalim, pe atunci ocupat de turci. De acolo a vizitat Roma, unde s-a nchinat la mormntul Sfinilor Apostoli, iar apoi s-a instalat n Grecia, la mnstirea de pe muntele Miopolis, n vremea domniei mpratului bizantin Alexis Comnenul (10811118). Aici a fcut dovada de o ascultare i de o smerenie exemplare n viaa comunitar, i de un zel arztor n lungile privegheri pe care le fcea n fiecare noapte n chilia sa, nednd nicidecum odihn pleoapelor sale pna ce nu uda patul sau cu lacrimi (cf. Ps. 131). O asemenea purtare ddtoare de sfinenie i-a atras desigur ura diavolului, care l-a supus la ngrozitoare ispite i boli. Dar, nc o dat, Meletie s-a artat biruitor prin rbdare, i astfel Dumnezeu i-a druit mulime de harisme - a profeiei, a inainte-vederii, a discernmntului, a vindecrii bolilor -, pe care sfntul le-a utilizat spre folosul i mntuirea ucenicilor si. A adormit n pace, i sufletul lui s-a alipit cetelor ngeresti, la 1 septembrie 1105.

Pomenirea Sfinilor i Drepilor Eleazar i Fineas, fiul sau, preoi ai Vechiului Legmnt. Pomenirea sfinilor 3628 de mucenici din Nicomidia.
Sfinii 3628 de mucenici din Nicomidia au suferit chinurile sub mpraii Diocletian (284-305) i Maximian (284-305). Acetia erau cretini ce veneau din Alexandria (Egipt), unde au cunoscut credina cretin odat cu mucenicia sfntului Petru, Arhiepiscop de Alexandria (25 noiembrie). Lundu-i femeile i copiii cu ei, acetia au venit n Nicomidia i prezentat pe ei nii de bun voie n fa chinuitorilor spunnd simplu : "Noi suntem cretini". La inceput Diocletian a ncercat s-i conving s renune la Hristos, dar vznd c nu ajunge la nici un rezultat, a poruncit s li se taie capetele, iar trupurile s fie aruncate ntr-o groap n flcri. Muli ani dup aceea, moatele sfinilor mucenici s-au descoperit n diferite mprejurri minunate i pline de har.

Pomenirea printelui nostru Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (582-595).

Acest ntre sfini Parintele nostru Ioan, a trit pe vremea mpriei lui Iustin II (565-578), Tiberiu i Mauriciu. Se ncuse n Constantinopol, i fusese lucrtor de aur, om

3 Septembrie
evlavios i iubitor de sraci i de straini, i temtor de Dumnezeu. Acesta a primit pe un monah anume Eusebie, ce venea din Palestina. Acesta umblnd pe cale de-a dreapta sfntului auzea zicndu-i-se: "Nu-i este ngduit Avva s mergi de-a dreapta celui mai mare". Prin aceasta Dumnezeu arta de mai nainte arhieria care avea s i se dea. Apoi a fost cunoscut de Sfntul Eutihie scolasticul i arhiereul lui Dumnezeu, care l-a sftuit s se tund ca fiind vrednic s intre n rndul clericilor. Fiind el nc diacon, a venit la biserica Sfntului Laureniu n amiaza zilei. i a aflat acolo pe un oarecare pustnic, pe care nu-l tia nimeni de unde era venit; i acesta art sfntului treptele jertfelnicului. i iat acolo se vedea multime mare de sfini i glas amestecat de cntare minunat, i toi erau mbrcai n vesminte albe strlucitoare. Ajungnd el mpritor si slujitor al banilor bisericii, cnd se ntorcea de la es i avea numai o pung, druia la sracii ce veneau la el, iar punga nu se golea. Dar ajungnd la locul ce se cheama Boul, un oarecare dintre sraci striga si zise: "Doamne miluiete pn cnd se va deerta aceast pung". Si numaidect punga ramase deart. Iar sfntul cautnd spre acela, cu un chip nfricotor, i zise: "Dumnezeu s te ierte, frate". Dup adormirea patriarhului Eutihie, voind ca s fie hirotonit, nu se supunea poruncii pn ce a vzut aceast vedenie nfricotoare: marea se suia pn la cer, i un cuptor de foc nfricotor i mulime de ngeri care ziceau aa: "Nu poate fi ntr-alt chip, ci taci; c altfel vei ispiti i una i alta". i acestea i ziceau cu asprime. Atunci, dei nu voia, s-a dat pe sine de a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului, petrecnd cu nevoin desvrit i cu via cinstit prin toat fapta bun pn la sfrit. Acesta trecnd pe mare (pe la Evdomon), i fcndu-se mare furtun, cu rugciunea sa i cu semnul crucii, a adus marea la linite. Ioan Gazeanul, scolasticul, ptimind de curgerea ochilor, i lund mprtanie de la sfntul, care zicea: "Trupul lui Hristos, Celui ce a tmduit pe cel din natere orb", l-a srutat i s-a tmduit. Fiind moarte mare, a dat unui om credincios dou conie; una deart i alta plin de ghioci, i i zise: "Stai la locul ce se numete Boul i numr morii ci trec, deertnd ghiocii n conia cea deart. i fcnd aceasta o dat si de dou ori, a cunoscut c n ntia zi au ieit afar trei sute douzeci i trei de suflete, i a doua zi fcnd asemenea, a cunoscut c a mai ncetat puintel. i fcnd aceasta apte zile, afl c s-a potolit de tot molima datorit rugciunii sfntului. La nfrnare att se nevoia, nct n-a but ap ase luni, fra ct numai miezul unei lptuci i-a fost i mncare i butura, sau puintel pepene; ori struguri sau smochine, schimbndu-le. Acestea i-au fost hrana, n treisprezece ani i jumtate ai arhieriei sale. Iar somnul lui era, seznd cu pieptul lipit de genunchii si. nfigea o undrea ntr-o lumnare aprins, si cnd ajungea focul lumnrii la undrea, cdea undreaua ntr-un lighean, i se trezea. Iar de se ntmpla s nu aud sunetul undrelei, toat noaptea urmtoare o petrecea fr somn. O dat, o femeie, fiindu-i brbatul ndrcit, i nzuind ctre un oarecare om pustnic, i zise acela: "Mergi la preasfntul Ioan, patriarhul Constantinopolului, c acela l va lecui". i fcnd aa n-a greit, c lund tmduirea brbatului ei cu ruga sfntului, se duse vesel la casa ei. Cu ruga acestuia i femei sterpe au nscut, i multi bolnavi s-au tmduit. Rposnd sfntul cu pace, i mergnd preamaritul Nil eparhul s-l srute, l-a srutat i sfntul pe el, vznd toi i mirndu-se. A fost ngropat nuntrul altarului Sfinilor Apostoli, precum era vrednic, mrind pe Tatl i pe Fiul i pe Sfntul Duh.

Pomenirea Sfntului Diomid, care fiind spintecat cu sabie, s-a svrit; a Sfntului Iulian, cruia zdrobindu-i-se capul cu lemn, s-a svrit; a Sfntului Filip, care de sabie s-a svrit; a Sfntului Evtihian, care pe grtar de foc s-a svrit; a Sfntului Isihie, care sugrumat, s-a svrit; a Sfntului Leonid, care de foc s-a svrit; a Sfntului Eutihie, care fiind rstignit, sa svrit; a Sfntului Filadelf, cruia ngreunndu-i-se grumajii cu piatra, s-a svrit; a Sfntului Melanip, care de foc s-a svrit; i a Sfintei Partagapi, care n mare s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Aitala i Amun.
Aceti sfini au fost pri ctre Vaud, ighemonul Adrianopolei din Tracia, c sunt crestini. Deci ntrebndu-i s-i spun neamul i vrednicia ce au, ei au raspuns c sunt cretini. Apoi poruncindu-le s jertfeasc la idoli i ei neplecndu-se, i-au batut cu vine de bou att de mult, nct n btaie i-au dat sufletele n mna lui Dumnezeu.

3 Septembrie
Ziua a treia, pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Antim, episcopul Nicomidiei.
Sfntul Antim era episcop al oraului Nicomidia (n Bitinia Asia Mic) atunci cnd, din porunca mpratului Diocleian (284-305), la anul 288, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douzeci de mii de cretini (mucenici prznuii n 28 decembrie). El s-a aflat n fruntea credincioilor si n aceast ncercare i i-a ncurajat a-i pun n Dumnezeu toat ncrederea i ndejdea. Atunci, prin harul i

3 Septembrie
providena lui Dumnezeu, sfntul Antim i ali civa cretini, au scapat de moarte i s-au ascuns n munii din mprejurimi. Dar dup civa ani ei au fost prini i sfntul episcop a fost adus legat naintea lui Maximian (305-311), unde se aflau de fa toate uneltele cele pentru chinuire. i, de vreme ce-l ntrebar, a mrturisit cu ndrzneala i nesilit de nimeni pe Hristos. Pentru aceea nti i-au zdrobit coastele, apoi l-au rnit cu fier ncins; l-au ntins gol deasupra unor hrburi i l-au btut cu toiege; l-au nclat cu nclminte de aram ars n foc, i apoi i-au tiat capul. Dar, minunea lui Dumnezeu, i dup moartea sfntului prul a continuat s-i creasc pe capul tiat. La o vrst foarte naintat, sfntul s-a mbolnvit i Eftimie a fost cel care, dei mplinise i el vrsta de 90 de ani, l-a vizitat i l-a ngrijit. Cnd Sf. Teoctist s-a mutat la Domnul n anul 467, la nmormntarea sa a slujit Patriarhul Anastasie al Ierusalimului. Sf. Teoctist al Palestinei este altul dect Sf. Teoctist al Siciliei (prznuit n 4 ianuarie).

Pomenirea Sfntului Zinon, care s-a svrit, fiind lovit cu pietre i decapitat.
Sf. Zinon a suferit mpreun cu mucenicul Antim episcopul n vremea mprailor Diocleian (284-305) i Maximian (305-311), care i persecutau pe cretini. Dup un incendiu la curtea imperial din Nicomidia, persecuia cretinilor s-a nteit, acetia fiind acuzai c au pus foc cu deadinsul. Numai n Nicomiodia de Ziua Naterii Domnului au fost ari de vii ntr-o biseric 20.000 de cretini. Aceast monstruoas inumanitate nu i-a speriat pe cretini, care au continuat s-i mrturiseasc credina cu trie, ndurnd mucenicie pentru Hristos. Civa ani mai trziu, soldatul Zinon l-a denunat pe mpratul Maximian pentru persecuiile nedrepte ale cretinilor, drept care a fost lovit cu pietre i decapitat.

Pomenirea sfintei Febe, diaconia la Cenchreae lng Corint.

Aceast sfnt a fost diaconi a Bisericii i urmtoare sfntului apostol Pavel, care o pomenete n epistola ctre Romani 16, 1-2.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Teoctist, mpreun-ajuntor cu marele Eftimie.

Sfntul Teoctist al Palestinei a fost un mare ascet care a trit n slbticia iudeic numit Wadi Mukellik. La nceput a fost mpreun-nevoitor cu Sfntului Eftimie cel Mare (praznuit la 20 ianuarie). Dragostea unuia fa de cellalt a crescut ntr-att nct preau c sunt dou trupuri cu un singur suflet. Cei doi se asemnau foarte mult n virtui i sfinenie, sprijininduse reciproc n nevoine. n fiecare an dup Boboteaz se retrgeau n deert pentru a se ruga n pustietate i se ntorceau la chiliile lor n Duminica Floriilor. Dup cinci ani petrecui mpreun, Sfinii Eftimie i Teoctist s-au retras n deert pe durata Postului Mare, descoperind n wadi (=oaz) o peter mare care a devenit mai trziu biseric. Ei au decis s rmn acolo, fiind convini c aceea era voia Domnului. Petrecnd izolai de lume, triau mncnd ierburi slbatice. ns Dumnezeu nu dorea ca aceste candele luminoase s rmn necunoscute. EL dorea ca i ceilali s se bucure de nelepciunea i sfinenia lor. Astfel, ntr-o zi nite pstori din Betania i-au descoperit pe cei doi i au alergat de au spus i altora din sat despre ei. Nu peste mult timp, ei au fost vizitai de muli oameni ba chiar i de clugri care veneau din alte mnstiri i doreau s rmn sub ascultarea lor. Adunndu-se muli clugri, sfinii au fost nevoii s ridice o lavr deasupra bisericii din peter. Teoctist a devenit egumenul lavrei iar Sf. Eftimie a continuat s triasc n singurtate, n peter. neleptul Teoctist a primit pe toi cei care veneau la el, spovedindu-i i vindecndu-le neputinele sufleteti i trupeti cu medicamentul spiritual potrivit fiecruia.

Pomenirea Sfintei Vasilisa din Nicomidia.

Fiind domnitor n Nicomidia Alexandru, care prigonea pe crestini, a fost adus naintea lui i sfnta. Domnitorul, vznd nenduplecarea ei, a poruncit s o bat peste obraz, iar ea mulumea lui Dumnezeu; atunci a poruncit s o dezbrace de mbrcminte i s o bata cu toiege. Iar ea mai mult mulumea lui Dumnezeu. i atta au btut-o peste tot trupul, nct era o ran peste tot. Apoi a fost supus la nenumarate chinuri, dar ea striga: "Multumescu-i Doamne, Dumnezeul meu". Vznd domnitorul c ea socotete chinurile ca nite jucarii, a poruncit s fie ncins un cuptor i s fie aruncat n el. Sfnta i-a facut semnul crucii i a intrat n mijlocul vpii i stnd multe ceasuri, a fost pzit nevtmat, aa cum a rmas nevtmat i din alte chinuri. Acestea toate vzndu-le domnitorul se minuna i, umilindu-se cu sufletul n ce chip sunt judecile lui Dumnezeu, a czut la picioarele sfintei zicnd: "Miluiete-m roaba lui Dumnezeu, cerescul mprat, i m iart de cte rele am artat fa de tine, i m f i pe mine osta mpratului tu, de vreme ce, precum zici, primete i pe cei pctoi". Atunci sfnta, mulumind Atotputernicului Dumnezeu, nv pe domnitor i ducndu-l n biseric la Antonie episcopul, l-a botezat. Dup ce a fost botezat, domnitorul a zis ctre sfnta: "Roaba lui Dumnezeu, roag-te pentru mine s fiu iertat pentru cele ce i-am fcut ie, i s svresc cu bun svrire vremea vieii mele". Sfnta fcnd ruga, iar Alexandru dnd mrire i mulumit lui Dumnezeu, numaidect i-a dat sufletul ctre Domnul. Sfnta, ngropndu-i trupul, a ieit mpreun cu episcopul din cetate afar ca la trei mile i, aflnd o piatr, a stat pe ea si, rugndu-se, a izvort apa i a but i a mulumit lui Dumnezeu; i mergnd nc puin zise: "Doamne, primete duhul meu cu pace". Acestea zicnd i, ngenunchind la pmnt, s-a dus ctre Domnul cu bucurie, veselindu-se i mulumind lui Dumnezeu. Deci episcopul Antonie a a

4 Septembrie
ngropat-o, fcndu-i mormntul lng piatra din care izvorse apa la rugciunea sfintei. Eparhul roman n-a putut s-l ngenuncheze pe Aristion dect prin violen, condamnndu-l la moarte. El a ordonat soldailor si s aprind un cuptor mare i s-l arunce pe sfnt n flcri. Sfntul a rmas curajos pn la sfrit. Puinii cretini prezeni la execuie s-au abinut s nu plng. Ei se rugau n oapt pentru sfnt, fiind foarte triti c printele lor i prsea. Ei tiau totui c pstorul lor sufletesc nu va nceta s se roage pentru ei, mai ales acum c se duce la Hristos. Pn la ultima suflare sfntul a nlat imnuri de laud lui Dumnezeu. Eparhul nu tia ce greeal mare svrete. El n-a neles c moartea nu nseamn sfritul nici pentru om nici pentru adevr. Nimic nu-l putea despri pe Sf. Aristion de Fntna Vieii, Domnul pregtindu-i cununa izbvirii. Dup stingerea focului, fiii duhovniceti ai sfntului au luat din cuptor ct de multe oase au putut i cu evlavie au ngropat sfintele moate ntr-un loc strin, nedescoperit nici pn n zilele noastre. n anul 2003, n Grecia John G. Thalassinos a publicat o biografie mai amnunit a sfntului, sub titlul: SFNTUL SFINIT MUCENIC ARISTION (Atena, 2003), care conine slujba i acatistul sfntului ntocmite de Ieromonahul imnograf Atanasie de la Mnstirea SimonosPetras din Muntele Athos.

Pomenirea Sfntului Aristion, episcopul Alexandriei din Cilicia, care prin foc s-a svrit.
Sf. Aristion a fost episcopul Alexandriei Inferioare, n Cilicia (Asia Mic). Acesta s-a nscut n orelul Aribazo, eparhia Apamea din Siria, la nceputul celui de-al doilea secol, din prini pgni, trindu-i primii ani de via n idolatrie. Nu tim ce educaie primar a primit Sf. Aristion sau unde a studiat mai departe, dar tim c nimic nu i-a satisfcut cutarea pentru adevr. Mucenicul Antonie, pe atunci un bieel de zece ani, i-a artat calea spre adevr, nvndu-l adevrata credin astfel nct Aristion a crescut duhovnicete. Riscndu-i viaa, ntr-o perioad n care persecuia era n floare, Antonie nu era doar un simplu membru al bisericii locale ci un propovduitor al credinei lui Hristos. Lucrarea sa pentru Aristion a fost binecuvntat pentru c i acesta se ruga pentru tnrul su prieten, amintindu-i de strdania i curajul acestuia de a nfrunta pericolul pentru credina adevrat. Nu numai c Antonie a devenit mucenic al lui Hristos la vrsta de 20 de ani dar a mai cluzit un suflet pe calea mntuirii, pe Sf. Aristion. Civa ani mai trziu, Sf. Aristion a fost sfinit episcop de Isso n Cilicia, fiind un bun pstor pentru turma sa. ntr-o zi, conductorul Alexandriei l-a arestat pe Aristion pe motiv c era cretin. Fiind supus unui proces public, sfntul episcop nu s-a pierdut cu firea. Pacea sa l-a fcut pe egumenul roman s neleag c nu-i va fi uor s trateze cu acest om. La nceput a vrut s-l deprteze de Hristos prin vorbe mgulitoare i promisiuni. Vznd c nu au nici un efect, acesta a trecut la ameninri cu tortura. Dar Sf. Aristion sttea n faa egumenului i a consilierilor si rugndu-se cu mil i cu dragoste pentru sufletele lor. Chiar i ntemniat, prizonierul era mai puternic dect captivii si, refuznd nchinarea la idoli. naintea unei mulimi de idolatri, sfntul a vorbit despre Dumnezeu i Sfnta Treime, prin care toate s-au fcut, despre ntruparea ca om a Mntuitorului Hristos din dorina lui Dumnezeu de a ne salva sufletele, despre cum Hristos aduce salvarea omului pctos, dndu-i ansa de a se mntui. "Ce goale sunt aceste statui fr de suflet i ce neajutorat pare eparhul vostru n hainele lui scumpe!, spuse episcopul." Cei care l-au auzit vorbind pe sfnt au fost impresionai de curajul su. Aristion i-a invitat s cread n adevrul pe care el l descoperea lor. Oamenii au neles c acela era un om deosebit, un sfnt i au dorit s asculte cuvntul su.

Pomenirea Sfntului Hariton, care fiind aruncat n groapa de var, s-a svrit. Pomenirea Sf. Mucenic Arhontiul, care cu foamea fiind chinuit, s-a svrit. Pomenirea celui ntru sfini mpratul Constantin cel Nou (cel Tnr), care se svrete n Biserica Sfinilor Apostoli din Constantinopol. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Polidor, care a mrturisit n Efesul cel nou la anul 1794 i prin sugrumare s-a savrit.

4 Septembrie
Ziua a patra pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, i a celor mpreun cu dnsul Sfinii trei prunci, care prin sabie s-au svrit.
Ieromartirul Vavila i cu el Cei Trei Tineri Urban, Prilidjan, Epoloniu i mama lor Cristodula au murit ca martiri sub mpratul Decius (249-251). n timpul ederii sale n cetatea lor Antiohia, mpratul a organizat cu mare pomp un festival n cinstea zeilor pgni. n acelai timp, sfntul i de-Dumnezeu-temtorul Episcop al Antiohiei, Vavila, slujea Sfnta Liturghie n biseric; se ruga pentru turma lui i o nva cu curaj s treac prin toate suferinele pentru credina n Hristos. Dup abominabil s nchinare la idoli, Decius, curios s cunoasc Sfintele Taine, a hotrt s intre n biseric i prin vizita sa s profaneze locaul sfnt al Domnului. Aceast veste a ajuns la urechile episcopului, care a ieit n ntmpinarea sa i a blocat intrarea n biseric pentru c nu dorea s ngduie mpietate n casa lui Dumnezeu. Cnd mpratul a ncercat s se apropie de uile bisericii, Sfntul

4 Septembrie
Vavila l-a mpins cu minile sale, nct mpratul a trebuit s renune la intenia sa. El voia s se rzbune pe sfnt imediat, dar vznd mulimea de cretini, i-a fost team de o rscoal. n ziua urmtoare mpratul, furios, ddu ordin s se dea foc templului cretin i s fie adus n faa lui Episcopul Vavila. Cnd a fost ntrebat de ce insult demnitatea imperial, nu d voie mpratului s intre n biseric i nu i respect funcia, sfntul episcop a rspuns : "Oricine s-ar ridica mpotriva lui Dumnezeu i vrea s i pngreasc lcaul, nu e demn de respect i a devenit dumanul lui Dumnezeu". mpratul a cerut ca sfntul episcop s se nchine idolilor i astfel s ispeasc pentru jignirea adus mpotriva lui, altfel s fie executat. Dup ce sa convins singur c sfntul episcop mucenic avea s rmn neclintit n credina sa, el a ordonat comandantului militar Victorinus s l lege n lanuri grele i s l conduc prin cetate cu ruine. Sfntul martir i-a rspuns : "mprate, pentru mine aceste lanuri sunt att de onorabile pe ct i este ie coroana imperial, i, suferind pentru Hristos, mi e la fel de uor de acceptat pe ct i este ie puterea imperial ; moartea ntru Regele Nemuritor mi e la fel de plcut pe ct ti este ie viaa". n ncercare cu Episcopul Vavila se aflau trei frai tineri, care nu l abandonaser nici n cele mai grele clipe. Vzndu-i, mpratul a ntrebat : "Cine sunt aceti copii ?" "Acetia sunt copiii mei duhovniceti" rspunse sfntul, "i i-am crescut n pioenie, le-am dat o educaie, i-am cluzit n ale culturii, i aici ntr-un trup mrunt se afl naintea ta aceti bravi tineri i cretini desvrii. Pune-i la ncercare i vei vedea". mpratul a ncercat n tot felul de moduri s i ademeneasc pe tineri i pe mama lor Hristodula s renunte la Hristos, dar n zadar. Apoi, cuprins de furie, a ordonat ca fiecare dintre ei s fie biciuit cu attea lovituri ci ani aveau. Primul a primit dousprezece lovituri, al doilea, zece i al treilea, apte. Lsndu-i pe mam i copii, torionarul a conjurat din nou pe episcop, spunndu-i c acei copii renunaser la Hristos. Dar minciuna repede a ieit la iveal i nu a reuit. Apoi el a ordonat ca toi martirii s fie legai de un copac i ari cu focul. Vznd curajul stoic al sfinilor, n cele din urm mpratul i-a condamnat la moarte prin tierea capului cu sabia. ntr-o cmar ascuns i nva pe pruncii celor nebuni s nu cinsteasc pe zei, ci s cinsteasc pe Cel rstignit". i ndat trimind cu dnsul ostai, au adus pe Vavila cu ucenicii lui naintea mpratului. i-i zise mpratul: "De ce nu te nchini la zeii la care se nchin toat lumea? De ce amgeti i pe prunci s nu se nchine la ei?" Iar sfntul rspunse: "Zeii pgnilor, o, mprate, sunt demoni, iar Dumnezeul nostru a fcut cerurile; dar tu i cei ce sunt cu tine fiind orbi, nu vedei adevrul". Aceste cuvinte aduser pe mpratul i pe cei ce erau cu dnsul la mnie, i au poruncit la patru ostai s-l bat cu pietre peste obraz, peste coaste i peste vine, s-i zdrobeasc umerii i gleznele, cu pietre, i, dup ce-i zdrobir toate ncheieturile, i puser legturi grele la grumaji i la picioare i l-au bgat n temni. Dup aceea aduser pruncii, optzeci i patru fiind la numr, parte brbteasc i femeiasc. i a nceput mpratul a-i lua cu cuvinte amgitoare, dar ei nu rspundeau, ci se ntorceau unii la altii. Vznd c nu rspund, a osebit pe zece dintr-nii, cei mai mari la vrst, i le zise: "Iat voi ca nite nelepi supunei-v poruncii mele, i facei jertf la zei, i vei fi n palat cu mine, ndulcindu-v mai bine". Atunci Amonie i Donat ziser mpratului: "Noi fiind credincioi, nu jertfim la demoni surzi i mui". Atunci a poruncit s-i bat, i ntorcndu-se mpratul ctre ceilali prunci, le-a zis: "Jertfii cel puin voi, ca s nu pii mai rele dect cele ce au pit acetia". Dar i ei strig: "Cretini suntem, i nu vom jertfi; ci anatema s fii tu i zeii ti". Atunci a poruncit s-i bat i s-i bage n temni, s se chinuiasc de foame. Iar a doua zi a poruncit s spnzure pe dasclul lor, i pe prunci, pe fiecare l ntreba, dac se leapad de Hristos i de dasclul lor. i vznd c nu vor s se lepede, a poruncit s li se taie capetele tuturor mpreun i dasclului. Mergnd nainte sfntul la locul cel rnduit cu cei optzeci i patru de ucenici ai si, cnta: "Iat eu i pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu". i sosind la locul sfritului, dup porunca mpratului, nti i-au tiat capul Sfntului Vavila, apoi au tiat i pe prunci. Iar unii credincioi mergnd noaptea, i punnd ntr-o corbioar moatele, le-au dus la Bizan, le-au pus ctre partea de miaz-noapte, afar din cetate, n trei sicrie unde este satul ce se cheam Moni, dnd laud i mulumire lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfinilor Teotim i Teodul care, dintre slujitorii chinuitori creznd, n foc s-au svrit. Pomenirea Sfntului Prooroc Moise, care cu pace s-a svrit.
Acesta s-a nscut n Egipt i l-a luat din ap fiica lui Faraon i l-a fcut siei fiu i l-a nvat toat nelepciunea egiptenilor. naintnd el cu vrsta i fcndu-se de patruzeci de ani, a ucis un brbat egiptean care btea pe un evreu. Pentru aceea temndu-se a fugit n pmntul Madiam. i acolo lundu-i femeie pe

Pomenirea Sfntului Vavila, dasclul de la Antiohia, mpreun cu cei de sub ascultarea lui, optzeci i patru de copii, care de sabie s-au svrit.
mprind Maximian la Nicomidia, cretinii se ascundeau din pricina gonirii mpotriva lor. Mergnd cineva la mpratul, i zise: "mprate, un btrn, anume Vavila, ade

5 Septembrie
Semfora, fata lui Iotor, i s-a artat Dumnezeu n para rugului. i plinind acolo patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogort la Egipt ctre Faraon, ca s-l fac s libereze pe evrei s aduc jertf lui Dumnezeu. i devreme ce acela nu voia s asculte, ndat a btut Egiptul cu zece plgi i lund poporul cu Pronia i voia lui Dumnezeu, cu argint i cu aur, i trecndu-i Marea Roie i nvndu-i cu semne, i-a ntrit cu Legea. Dar pentru c a mniat pe Dumnezeu cu grirea mpotriv, suindu-se n munte a murit, fiind de 120 de ani, nainte de venirea lui Hristos cu 1485 de ani. tot sufletul n Domnul nostru Iisus Hristos s-au nsntoit, i au rugat pe sfnta ca s se roage pentru dnsii s-si dea sufletele lor ctre Domnul naintea ei. i aceasta fcnduse a rposat i ea cu pace, aproape de acelai loc. i venind oarecare credincioi binecinstitori, i lundu-le moatele le puser n Efes n loc ales i nsemnat, ntru mrirea Tatlui i a Fiului i a Sfntului Duh.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian i Iulian, ce se trgeau din satul Candaveu.
Aceti sfini pentru mrturisirea cea ntru Hristos, dup alte multe chinuri din porunca lui Maximian au fost bgai ntro baie nfierbntat; dar scpnd de acolo prin dumnezeiescul nger, li s-au tiat picioarele cu tesla, i fiind aruncai n foc, i-au primit sfritul.

Pomenirea Sfintei Ermiona, una din fiicele lui Filip Apostolul.

Sfntul Apostol Filip (prznuit pe 11 octombrie), care a botezat pe famenul Candachiei, a avut patru fiice, pe care Evanghelistul Luca le mrturisete de proorocie i fecioare. Dintre acestea Ermiona i Eutihia s-au dus n Asia cutnd pe Teologul Ioan, i neaflndu-l cci se mutase, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui Pavel Apostolul, i lund nvtur de la dnsul, urma obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu mestesugul doctoriei. Drept aceea venea mulime mult, i lecuia pe toi, chemnd numele lui Hristos. Trecnd ns Traian mpratul asupra perilor, se art sfnta c este cretina i aducnd-o naintea lui cut s o nele cu amgiri i s o despart de Hristos. Dar de vreme ce nu voia s se supun, a poruncit ca s o bat peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona vznd pe Domnul seznd la judecat n chipul lui Petronie, care i gria i o ntrea, socotea btile ca o nimica. Deci vznd mpratul ntrirea i nenduplecarea gndului ei, ruinndu-se, a slobozit-o. i de atunci, deschiznd n Asia slluire de oaspei, odihnea pe toi i-i lecuia i sufletete i trupete. i Domnul se preamrea n toate zilele de ctre tot omul, ct a trit mpratul Traian. Iar dac a murit el, mprind Adrian, ginerele su, i ntiinndu-se de cele despre sfnta, trimise slujitori de o aduser naintea lui si-i zise: "Spune-mi, btrno, de cti ani eti, i de ce neam, i n ce stare te afli?" Iar sfnta, rspunznd, zise: "Domnul meu Hristos tie de ci ani sunt i de ce neam". mpratul zise: "Dezbracai-o de haina ei i o batei fr de mil", zicndu-i s rspund cu smerenie la cele ce o ntreab mpratul; i aa au btut-o cumplit. Dup aceea a supus-o la chinuri ndelungate n cldri cu smoal, din care a rmas nevtmat. i scond-o a grit ea ctre mpratul: "mprate! Domnul meu m-a ntors spre somn n cldare, i am vzut unde m nchinam marelui zeu Iraclie". Iar el bucurndu-se i porunci s intre n capiste. Atunci sfnta fcnd rugciune ntru sinesi ctre Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, ndat se fcu tunet din cer, i cznd jos la pmnt idolii care erau n capiste, se zdrobir i se fcur pulbere. i ieind, sfnta zise mpratului: "Intr nuntru de ajuta zeilor, c au cazut i nu pot s se scoale". Intrnd mpratul i vznd zdrobirea idolilor, a poruncit s i se taie cinstitul ei cap afar din cetate. i lund-o Teodul i Timotei, au ieit din cetate i nengduindu-i s-i fac rugciunea, s-au repezit cu obraznicie asupra ei, dar li s-au uscat minile. Rugndu-se atunci de sfnta, i creznd cu

Pomenirea Sfinilor Mucenici: Ermiona i surorile ei, Haritina i Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil i Veveea.
Aceti sfini au trit pe vremea mpratului Adrian. Dintre ei Tatuil era preot al idolilor, dar printr-un oarecare episcop, a venit la credina. Pentru aceea a fost btut cu toiege de Avgar domnitorul, ars pe obraz, i chinuit n multe i felurite chipuri. Iar la urm prin sabie s-a svrit, mpreun cu sora sa Veveea.

5 Septembrie
Ziua a cincea, pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatl naintemergtorului i Boteztorului Ioan.
Sfntul Profet Zaharia i Dreapta Elisabeta au fost prinii Sfntului Profet naintemergtor i Boteztor Ioan. Ei erau descendeni din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot n Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele dou femei cstorite i evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeaps de la Dumnezeu. ntr-o zi, n timpul slujbei din templu, un nger i s-a artat lui Zaharia care i-a spus c soia sa btrn va nate prunc, "care va fi mare naintea Domnului" (Luca 1:15) i "va merge naintea Lui cu duhul i puterea lui Ilie" (Luca 1:17). Zaharia s-a ndoit de aceast prezicere i pentru aceast slbire n credin el a fost pedepsit, lundu-ise graiul. Cnd Elisabeta a nscut un fiu, fiind insuflat de Duhul Sfnt i-a dat numele Ioan, dei nimeni din familie nu mai avea acest nume. Cnd l-au ntrebat i pe Zaharia acesta a scris i el numele de Ioan pe o tabl. Imediat dup aceasta i-a revenit darul vorbirii i a

5 Septembrie
nceput s profeeasc despre fiul su care urma s fie naintemergtorul Domnului. Cnd Irod mpratul a auzit de la magi despre naterea Mntuitorului, a dat ordin s fie omori toi copiii de parte brbteasc de pn la doi ani din Betleem i din mprejurimi, spernd astfel s nu-i scape nici pruncul Iisus. Irod tia despre naterea neobinuit a lui Ioan i vroia s-l omoare, creznd c acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profeii. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul n muni i s-a rugat la Dumnezeu s-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crpat i i-a adpostit pe mam i fiu pn ce prigonitorii au disprut. n acele zile tragice, Zaharia slujea n templu iar soldaii lui Irod au ncercat n zadar s afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta i Ioan. Apoi, acetia l-au omort pe sfntul profet, njunghiindu-l n faa altarului (Matei 23: 35). Elisabeta a murit la 40 de zile dup soului ei i Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trit n pustie pn n ziua n care a aprut n faa poporului lui Israel. teologic i istoric dup cum se poate vedea n jurnalul sfntului, care s-a pstrat. n tineree, Sf. Atanasie a fost dascl n casele comercianilor polonezi. n 1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Mnstirea Sf. Duh din Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah n 1632 i ales stare al Mnstirii Duboisk de lng Pinsk. Cu ajutorul i binecuvntarea special a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reuit s renvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost luate de polonezi. ntre anii 1638-1648 Sf. Atanasie a fcut ascultare ca egumen al Mnstirii Bretsk-Simeonov, ndurnd abuzuri nesfrite din partea Uniailor i fiind ilegal persecutat de autoritile civile. A fost ntemniat de trei ori. Sfntul a fost dus la Kiev n faa unui tribunal religios ca s fie judecat dar a fost achitat i s-a ntors la mnstirea sa. Timp de zece ani Atanasie a luptat mpotriva oamenilor ruvoitori, pentru triumful netulburat al ortodoxiei, marturie fiind suferinele sale.Dup mai multe ncercri de a-i frnge spiritul de lupt pentru ortodoxie, n cele din urm, dup un alt proces care i s-a intentat, sfntul a fost condamnat la moarte prin execuie, deoarece era mpotriva Uniailor. Sf. Atanasie a murit ca martir n noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moatelor s-a fcut n 20 iulie 1679.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn i a celor mpreun cu dnii optzeci de preoi i levii, adic diaconi.
Mucenicii Urban, Teodor, Medimn mpreun cu cei 79 de tovari au ptimit la Nicomidia sub mpratul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul ortodox Evagrie a fost nlturat de la Biserica din Constantinopol i cretinii care nu au acceptat erezia arian au fost nchii i torturai. Ajuni la disperare, cretinii ortodoci au cerut sprijinul mpratului i au trimis la el 80 de oameni religioi, condui de Sfinii Urban, Teodor i Medimn. Auzind plngerile lor justificate, mpratul s-a mniat foarte tare dar s-a stpnit s se arate. n secret l-a chemat pe eparhul Modest i i-a dat ordin s-i omoare pe delegai. Modest i-a urcat pe un vapor spunndu-le c vor fi trimii la nchisoare, dar apoi le-a dat ordin ofierilor s dea foc corbiei aflat n larg. Astfel, toi martirii de pe corabie au ars de vii.

Pomenirea purtatorului-de-patimire sfntul print Gleb.

Sfntul Prin Gleb, botezat cu numele David, a fost unul din primii martiri rui cunoscui sub numele de "Purttori de ptimiri". El a ptimit mpreun cu fratele su, prinul Boris (botezat n cretinism cu numele de Roman). Dup uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis Prinului Gleb un mesager mincinos care-i aducea informaii eronate despre tatl lor, Marele Prin Vladimir, mort din cauza unei boli, ncercnd astfel s scape i de ultimul pretendent la tronul din Kiev. Fiind minit, Prinul Gleb s-a grbit s ajung la Kiev nsoit de o mn de oameni. Fratele su mai nelept

Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, n Persia.

Sfntul acesta a fost pe vremea lui Teodosie mparatul romanilor i a lui Isdigerd I (399-419) mpratul persilor, n anii 412. Fiind prins de mai-marele vrjitor care l silea s se nchine soarelui si focului, fiindc nu s-a plecat, a poruncit s-l bat peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, att de mult, nct a ajuns ca un mort. Pentru aceasta lundu-l slujitorii l-au dus la casa sa. i dup un ceas i-a dat sufletul su n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea artarii Sfntului Apostolul Petru la Iustinian mpratul. Pomenirea sfntului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul) Mnstirii Sfntului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.
Sf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus i s-a nscut n anul 1597 ntr-o familie de cretini numit Filipovici. El a fost bine educat i cunotea literatur

6 Septembrie
Yaroslav, ajungndu-l din urm la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum, deoarece sfntul Gleb nu-i putea imagina o astfel de crud nelciune din partea fratelui su Svyatopolk. Nu departe de Smolensk, ucigaii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus, cernd doar s fie lsat n via pentru vrsta lui fraged. Dar la ordinul criminalilor, buctarul navei i-a tiat gtul lui Gleb ngropndu-l lng Smolensk, ntr-un loc pustiu, ntre dou trunchiuri de copac, ntr-un sicriu modest din lemn. (+1015). n perioada 1019-1020 fratele su, Yaroslav i-a descoperit mormntul i trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod lng Kiev i ngropat lng sfntul prin Boris. Mai trziu, moatele frailor au fost mutate n 2 mai la Biserica Sf. Vasile cel Mare, svrindu-se multe minuni la raclele celor doi sfini "Purttori de Ptimiri". Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujb pentru prinii sfini fixnd i data prznuirii lor n comun ziua de 24 iulie, ncepnd din prima jumtate a sec. al XI-lea. Biserica Rus i-a cinstit din vremuri strvechi pe aceti doi sfini, care prin rugciunile lor au ajutat locul lor de natere, mai ales n perioadele de mari tulburri. Astfel, chiar nainte de Btlia de la Neva din 1240, Ptimitorii Boris i Gleb au aprut n vis unui soldat din armata prinului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august i 23 mai), ajutnd ruii n timpul luptei. Cronicile sunt pline de mrturii ale milostivirii celor doi sfini rui i de minunile care s-au vzut la raclele lor. Multe biserici s-au construit n Rusia care au primit hramul Sfinilor Purttori de Ptimiri Boris i Gleb. Acestui Sfnt Romil i s-a tiat capul n zilele lui Traian, care a trimis la oarecare ceti n izgonire unsprezece mii de cretini, i cu amar moarte i-au omort. Iar n zilele lui Diocleian, Eudoxie primind pe slujitorii care l cutau, le-a spus c el este Eudoxie, i aceia l sftuiau s fug. Iar el uitnd de femeie, de copii, de rude, de cas i de celelalte, s-a dus naintea domnitorului din Melitin, i nti scondui brul de la sine, care era semn de dregtoria comitiei, l-a aruncat n obrazul domnitorului; i mpreun cu dnsul multimea ce sta mprejur, toat ceata lui, 1104 ostai, asemenea au fcut. Dup aceea pe dumnezeiescul Eudoxie l-au ntins patru slujitori i l-au btut pe coaste, l-au schingiuit i l-au condamnat a primi moarte prin sabie. ns cnd a sosit la locul execuiei, ntorcndu-se napoi i-a vzut soia, i aducndu-i aminte de cele ce o nvase mai nainte i poruncindu-i s pun sfrit bun la toate, i-a dat cea de pe urm nvtur: s nu plng pentru moartea lui, ci s-i fac n sat un mormnt fr de semn i s-i bage trupul acolo i s cinsteasc mai mult ziua aceea cu luminat bucurie. Apoi mucenicul ridicndu-i ochii i minile la cer, i s-a tiat cinstitul cap, mpreun cu iubitul su Zinon i cu ceilali sfini mucenici. Trecnd apte zile, s-a artat Sfntul Eudoxie n vis soiei sale, i i-a poruncit ei ca s spun Sfntului Macarie s mearg la divan, unde mergnd si nevrnd s aduc jertf la idoli, i s-a tiat i lui fericitul cap.

6 Septembrie
Ziua a sasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a facut n Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail.
Cnd a trecut prin Frigia ca s propovduiasc Evenghelia, Sfntul Apostol Ioan a prorocit o apropiat vizit providenial a prinului arhanghelilor, Mihail, n locul numit Heretopa. i ntr-adevr, la puin timp, n acel loc n mod minunat a izbucnit din pmnt un izvor vindector de toat boala. Unul din multii credincioi care s-au perindat pe la acest izvor, a crui fiic s-a vindecat prin aceast apa, a contruit pe acel loc, n semn de recunotiina, o mica biseric nchinat Arhanghelului Mihail. Nouzeci de ani mai trziu, n aceast biseric s-a aezat, spre a practica asceza i a servi la altar, un tnr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul i dragostea acestui tnr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni i vindecri. Dar oarecare elini, aprini de zavistie din pricina minunilor preamrite ce se fceau n biserica Arhistrategului Mihail, au vrut s abat rul care curgea acolo aproape i s-l porneasc asupra Bisericii, c s nece i Biseric i s piard i pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, nsui artndu-se i poruncind lui Arhip s se mbrbteze, a lovit cu un toiag piatr, i fcnd cale apei printr-ns, de atunci pn n ziua de astzi, se vede cum acolo este nghiit apa i se mistuiete.

Pomenirea celor 1104 ostai, i a Sfintei Calodoti, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor Faust prezbiterul, Macarie, Andrei i Viv monahul, Chiriac, Dionisie, Andronic, i sfintele: Andropelaghia i Tecla, i Teoctist corabierul, i alt Chiriac, Dimotul, ranul, care de sabie s-au svrit.
Aceti sfini au fost pri c sunt cretini, n zilele mpratului Deciu, ctre Valerie domnitorul Alexandriei. Fiind adui sfinii, si cutremurndu-se Valerie de ntrirea i nespimntarea lor, i-a osndit la moarte prin sabie. i lundu-i ei sfritul aa, iubitorii de Hristos ce erau n Alexandria le-au luat trupurile i le-au bgat n cetate, ntru mrirea lui Hristos, adevratul nostru Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Sarapavon senatorul, care de sabie s-a svrit.

Pomenirea ptimirii Sfinilor Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil i Macarie. 9

7 Septembrie

7 Septembrie
Ziua a aptea, pomenirea Sfntului Mucenic Sozont.
Acest sfnt se tragea dup neam din Licaonia (Asia Mic) i a trait n timpul mparaiei lui Diocletian (ctre 304). nainte de a primi sfntul botez se numea Tarasie, i era pstor de oi. De la pstorit el a nvat arta de a pate oile duhovniceti, i a adus un mare numr de pgni la credin prin propovduirea sa. Primind ncredinare printr-o vedenie c a venit vremea de a-i vrsa sngele pentru Hristos, sfntul sa dus la un templu idolesc de lnga Pompeiopolis (n Cilicia), unde pgnii adorau o statuie n aur a Artemisei, a tiat mna de aur a idolului, iar preul ce a luat pe ea l-a mprit sracilor. Pentru care domnitorul locului fcnd ru multor bnuii nevinovai, sfntul s-a vdit pe sine, spre uimirea pgnilor. i ndat fost dus n fa lui Maximian, guvernatorul Ciliciei, a fost supus la btaie cumplit i la alte multe chinuri, nct sfntul i-a dat duhul n minile lui Dumnezeu. Atunci pgnii au aprins un foc mare, ca s ard trupul sfntului mucenic. Ins o furtun puternic s-a pornit ca din senin i ploaia a stins focul, iar pgnii s-au mpratiat nspimntai, lsnd pe cretinii pioi s ia moatele sfntului.

Sf. Evod a slujit ca episcop timp de 27 de ani i a murit ca mucenic n zilele mpratului Nero (54-68). Sfntul Evod a lsat mai multe scrieri. n una din acestea el scrie c Prea Sfnta Fecioar Maria a nscut pe Mntuitorul lumii la vrsta de 15 ani. Alte scrieri ale sfntului nu ni s-a pstrat. Istoricul bisericesc Nichifor Calist pomenea ns, n secolul al XIV-lea, o alt carte, numit Steaua. Sfntul Evod a primit cununa muceniciei n anul 66 dup Hristos. Iar Onisifor, este cel pe care l pomenete Apostolul n Epistola a doua ctre Timotei: "Domnul s aib mil de casa lui Onisifor, cci de multe ori m-a nsufleit i de lanurile mele nu s-a ruinat, ci venind n Roma, cu mult osrdie m-a cutat i m-a gsit. S-i dea Domnul ca, n ziua aceea, el s afle mil de la Domnul. i ct de mult mi-a slujit el n Efes, tu tii prea bine." (II Timotei 1, 16-18). Acesta a fost fcut episcop al Colofoniei (Asia Mica), iar mai trziu n Corint, c era vrednic i puternic la cuvnt, i pna la snge a ntrit credina, murind mucenicete n oraul Pariul, nu departe de Efes, pe cnd propovduia pe Hristos locuitorilor pgni din Helespont. Acesta n ceata propovduitorilor mpreun cu Apostolul Evod se slluiete n ceretile locauri.

Pomenirea Sfntului Evpsihie, care de sabie s-a savrsit.

Sf. Mucenic Eupsihie s-a nscut n Cezareea Capadociei, n unele sinaxare spunndu-se c ar fi fost fiul senatorului Dionisie. n timpul unei persecuii a cretinilor sub mpratul Adrian, acesta a fost prins i torturat. Dup ce lau torturat, l-au aruncat n temni, unde un nger i-a vindecat rnile. Cnd l-au eliberat, Evpsihie i-a mprit toat averea sracilor ba chiar a dat o parte i dumanilor si care l-au denunat i l-au dat pe mna clilor. Sub noul guvernator, sfntul a fost arestat din nou. Pgnii l-au agat sus i i-au scrijelit trupul cu gheare de fier dup care i-au tiat capul. Martirul s-a stins din via n timpul mpratului Hadrian (117-138).

Pomenirea Sfinilor Apostoli Evod i Onisifor.

Sfntul Evod s-a numrat ntre cei 70 de apostoli i a fost n urma lui Petru episcop la Antiohia cea mare (Siria). Succesorul su, sfntul sfinitul mucenic Ignatie Teoforul (Purttorul de Dumnezeu, prznuit la 20 decembrie), ucenic al sfntului Apostol i Evanghelist Ioan Teologul, l pomenete n scrisoarea sa ctre Antiohieni cu aceste cuvinte: "Amintii-v de binecuvntatul printe Evod, care a fost fcut de ctre Apostoli primul vostru pstor". Precum se vede din Epistolele Fericitului Pavel, svrind el nevoina mare ntre cei aptezeci, s-a fcut predicator vestit al Cuvntului.

Tot n aceasta zi s-a savrsit adormirea Preacuviosului Luca, cel din eparhia licaonilor, ce a fost al treilea egumen al Manastirii Mntuitorului, unde se cheama Prul Adnc.
Sfntul Luca din Prusa a fost al treilea sfnt egumen al Mnstirii Mntuitorului, n Batheos Ryakos (lng Triglia, Lykaonia). A murit n pace, la sfritul secolului al X-lea. Primul sfnt egumen a fost Sf. Vasile care s-a svrit la nceputul secolului al IX-lea, la 1 iulie dup calendarul grecesc; al doilea egumen a fost Sf. Ignatie (prznuit la 27 septembrie). Mnstirea era renumit pentru stricteea vieii ascetice a vieuitorilor ei.

Pomenirea cuviosului Macarie de la Optina.

Cel ce avea s devin Sf. Macarie, s-a nscut n anul 1788 n nobila familie Ivanov, fiind botezat cu numele Mihail n cinstea Sf. Mihail din Tver (prznuit la 22 noiembrie). Prinii si aveau o proprietate n satul Shepyatino, districtul Dimitrov, provincia Orel. Mai aveau o proprietate i n satul Zhelezniki, aceeai provincie, unde i locuiau.

10

7 Septembrie
Familia Ivanov s-a mutat la Moscova n 1794 pentru ca Elisabeta s poat fi tratat de tuberculoz. Mama lui Mihail, pe care acesta a iubit-o foarte mult, a murit n 21 ianuarie 1797 i a fost nmormntat la Mnstirea Sf. Andronic. Biatul doar de nou ani, a fost dus n satul Karachev s triasc cu sora sa Daria i soul ei Simeon Peredelsky, care a primit o funcie la Curtea Districtual din Karachev. Mihail a nvat la coala primar din parohie. Prin 1801, Mihail i cei doi frai ai lui s-au mutat n casa mtuii Anna M. Verevkina, unde au crescut mpreun cu singurul ei fiu. In 1802, cnd a mplinit 14 ani Mihail i fratele su Alexis s-au angajat ca asisteni contabili la Trezoreria Lgov. Cu toate c nu era un servici uor, Mihail i-a ndeplinit sarcinile cu precizie i atenie, atrgnd atenia autoritilor provinciei. n 1805 Mihail a fost numit ef al Departamentului Financiar al Trezoreriei din Kursk. n timpul liber i plcea s citeasc i s cnte la vioar. Tatl su s-a stins din via n 17 martie 1806 dup o boal grea i a fost nmormntat la biserica parohial din Turischev. n octombrie 1810 Mihail a vizitat Sihstria Ploschansk, aflat la 24 de mile de proprietatea familial din Schepyatino. De acolo le-a scris frailor si c le las lor toat proprietatea pentru c are de gnd s rmn la mnstire. Singura condiie pe care le-a pus-o a fost ca ei s doneze suma de 1000 de ruble pentru a ridica o biseric de piatr la Turischev, unde a fost nmormntat tatl lor. Nici cei mai apropiai ai lui Mihail n-au tiut dac vizita sa la mnstire a fost premeditat sau ntmpltoare. Prea nclinat spre viaa monahiceasc dar probabil c nu s-a putut hotr dect dup ce a experimentat pe viu acest fel de a tri n mnstirea Ploschansk. Mihail a intrat n Mnstirea Maicii Domnului de la Ploscansk la vrsta de 22 de ani. Era o mnstire modest, fr chilii prea mari, deloc mbelugat i izolat de zonele populate. Poate chiar acest lucru l-a atras n primul rnd pe Mihail. Vieuitorii erau 50 la numr, condui de Ieromonahul Ioanichie. La o lun de la intrare, Mihail a fost novice iar in 24 decembrie 1810 a fost tuns rasofor cu numele Melchisedec. Nu l-au deranjat lipsurile din mnstire i munca grea ci faptul c la mnstire nu erau prini n vrst care s-i ndrume duhovnicete. Auzind de prinii btrni sporii duhovnicete care triau n pdurile din Bryansk i n mnstirile aparintoare diocezelor Orel i Kursk, monahul Melchisedec i-a dorit mult vreme s mearg s-i cunoasc i s nvee din cuvntul lor, dar nu a avut ocazia. n 1814, n pelerinajul pe care l-a fcut la Kiev, pentru a se nchina la moatele diferiilor sfini, la ntoarcere a cunoscut nite prini mbuntii cu care a putut conversa. Printele Pavel, care se trgea dintr-o familie de comerciani din Rostov i care a fost tuns la Muntele Athos, a devenit stareul mnstirii Ploschansk n 1815. Acesta a observat rvna monahului pentru viaa monahiceasc i pentru ndeplinirea ascultrilor sale. n 7 martie 1815, stareul Pavel l-a tuns monah cu numele de Macarie. La numai cteva zile, n 12 martie Episcopul Dositeu al Orel i Sevsk l-a hirotonit ierodiacon. Schimonahul Atanasie (Zakharov), un discipol al Sf. Paisie Velichkovsky (prznuit n 15 noiembrie) era n vizit la Ploschansk n 1815. El tria la Mnstirea Valea Alb i la Mnstirea Florischev din provincia Vladimir. n timpul ederii sale la Ploschansk, printele Atanasie a czut de pe o banc i i-a dislocat o articulaie la picior. n 1816 s-a dus la Mnstirea Cholnsk unde i-a revenit parial dar nu a mai putut merge fr crj. n 1817 s-a ntors la Ploschansk i monahul Macarie s-a mutat n chilia lui pentru a avea grij de el. Printele Atanasie a influenat n mare msur dezvoltarea spiritual a monahului Macarie, care-l considera printele i nvtorul su. Timp de 7 ani el a trit la Mnstirea Neam, unde a fost tuns de Sf. Paisie Velicikovski. Printele Atanasie i-a ncheiat cursul vieii n 17 octombrie 1825 murind n braele monahului Macarie. Mai departe a trit la Ploschansk timp de 10 ani, lund ca exemplu viaa trit de mentorul su. Monahul Atanasie avea copii dup traducerile vieilor sfinilor fcute de Sf. Paisie, chiar el traducnd Viaa Sf. Grigorie Sinaitul, Omiliile Catehetice ale Sf. Teodor Studitul, Omiliile Sf. Grigore Palama i multe ale scrieri importante. Printele Macarie nu numai c a citit, a copiat i i-a nsuit nelepciunea din acele scrieri, dar le-a i publicat pentru folosul altora. Monahul Macarie a primit taina sfintei preoii din mna Episcopului Dositei al Orel i Sevsk n 27 mai 1817. Cnd egumenul Pavel s-a retras la rezidena episcopal din Kaluga n 1818, l-a nlocuit Ieromonahul Serafim, un discipol al monahului Vasile (Kishkin), stareul Mnstirii Valea Alb. Monahul Serafim a condus foarte bine Mnstirea Ploschansk, cluzind monahii n viaa duhovniceasc. Cu binecuvntarea Monahului Serafim, Monahul Macarie a mers n pelerinaj la Kiev n anul 1819 mpreun cu ierodiaconul Paladie. Acolo l-au cunoscut pe Arhimandritul Antonie, cel care avea s devin Arhiepiscopul Voronezh i Zadonsk. La ntoarcere, cei doi au vizitat Mnstirea Glinsk, unde printele Macarie l-a cunoscut ierodiaconul Samuel, care avea experien n rugciunea minii. Deoarece Monahul Atanasie nu i-a vorbit niciodat de aceast practic, Macarie a fost bucuros c a gsit pe cineva s-i spun mai multe din proprie experien despre acest tip de rugciune. n 1824, Printele Macarie a mers la Rostov s se nchine la moatele Sf. Dimitrie (prznuit n 21 septembrie i 28 octombrie), tot atunci vizitnd i Mnstirea Optina cu noul schit pentru prima dat. ntr-un scurt interval de timp, doi dintre ndrumtorii duhovniceti ai Printelui Macarie s-au dus la Domnul: Printele Atanasie n 1825 i egumenul Serafim n 1826. Ieromonahul Marcellinus a fost ales stare al Mnstirii Ploschansk, n plus fa de ndatoririle pe care le avea ca asistent al Episcopului Gabriel. Timp de doi ani a rmas la Orel, n timp ce Mnstirea Ploschansk era administrat de printele Anatol, economul. n 10 iunie 1826 Printele Macarie a fost numit vicar al mnstirii. n ianuarie 1827 a fost ales duhovnic al Mnstirii Sf. Treime din Sevsk, ncepnd astfel drumul su duhovnicesc care a durat pn la sfritul vieii sale. El

11

7 Septembrie
nu a ales s fie duhovnic ci a acceptat ca ascultare fa de episcop. n 1828 Printele Leonid (Nagolkin) a venit la Ploschansk de la Mnstirea Sf. Alexandru de Svir, mpreun cu ali discipoli, ntmplare care a fost considerat de Printele Macarie ca un rspuns la rugciunile sale, deoarece Printele Leonid era un om de mare nelepciune duhovniceasc. Acest sfnt printe care a dus rzboaie cu muli vrjmai vzui i nevzui, putea s dea sfaturi folositoare tuturor celor aflai n ispite. El a neles din propria sa experien c cei care doreau s-L urmeze le Domnul trebuiau s-i pregteasc sufletul pentru ispite (I. Sirah 2:1). Mai mult, printele Leonid l-a primit pe printele Macarie s-i fie discipol i fiu duhovnicesc. Dup ce Printele Leonid s-a mutat la Optina, n 1829, Printele Macarie a inut legtura cu acesta prin lungi epistole. Printele Macarie s-a dus n vizit la Optina la printele su duhovnicesc n 1831, n drumul su spre Petersburg, unde episcopul Nicodim al Orel i exercita funcia pe care o avea n cadrul Sf. Sinod. Acesta l-a numit pe Printele Macarie econom i administrator, spre nefericirea celui din urm. Printele Macarie era ngrozit de agitaia pe care o presupunea viaa la ora, tnjind dup linitea lsat n urm la mnstire. Cu toate acestea nu a renunat la funcia sa, din ascultare fa de episcop. Dup aproape un an n Petersburg, Printele Macarie s-a ntors la Mnstirea Ploschansk. Pe drumul de ntoarcere, l-a vizitat din nou pe printele Leonid la Optina, exprimndu-i n scris ctre Printele Moise dorina sa de a rmne la Schit n Optina, ct de curnd posibil. Dar mutarea mult dorit nu a avut loc dect n 14 ianuarie 1834. Dup 23 de ani trii la Ploschansk, Printele Macarie a pstrat toat viaa sa un loc special n inima sa pentru aceast mnstire. n cele din urm, n 5 februarie 1834 Printele Macarie a ajuns la Optina. La vrsta de 46 de ani, Printele Macarie s-a lsat complet la voia Printelui Leonid, artnd ascultare i smerenie total. La nceput l-a ajutat pe printe cu corespondena, dar cu timpul, responsabilitile lui au crescut. n octombrie 1836 a fost numit duhovnic al mnstirii. Dup ce printele Antonie a fost desemnat stare al Mnstirii Sf. Nicolae din Maloyaroslavets, Printele Macarie l-a urmat ca egumen al schitului din 1 decembrie 1839. Aceast nou poziie a printelui Macarie nu a schimbat cu nimic relaia sa cu Printele Leonid. Primul nu fcea nici o micare fr binecuvntarea celui de-al doilea, punndu-i ndejdea n ajutorul i puterea rugciunilor sale. Printele Leonid a rmas la fel de smerit fa de printele su duhovnicesc pn n clipa cnd acesta s-a stins din via n 11 octombrie 1841. Chiar i dup mutarea acestuia de la schit la mnstire, Printele Macarie l vizita zilnic, cerndu-i sfatul n diverse probleme. Pe timpul ct a fost bolnav, Printele Leonid i-a ndrumat fiii duhovniceti la Printele Macarie pentru cluzire spiritual. Observnd la Printele Macarie aceleai caliti duhovniceti, pe care le avea i Printele Leonid, cei care lau consultat pentru problemele de zi cu zi l-au recomandat cu ncredere i altora, astfel nct numrul fiilor duhovniceti ai printelui cretea din an n an. Printele a mai fost ales i ndrumtor al novicilor i al celor ce urmau s fie tuni n monahism. Printele Macarie era ntre oameni de dimineaa pn seara, rezolvnd pe lng asta i problemele de coresponden destul de numeroase. Uneori printele era extenuat de mulimea de oameni i de numrul scrisorilor pe care trebuia s le scrie, dar smerenia i dragostea sa pentru oamenii rnii fizic i spiritual nu-i permitea s-i scurteze absolut deloc timpul acordat acestora. Printelui Macarie i-a plcut ntotdeauna s citeasc din scrierile sfinilor prini. La Ploschansk, el a copiat multe din traducerile Sf. Paisie Velicikovski, care erau n posesia schimonahului Atanasie. Cunotinele sale i nelepciunea duhovniceasc s-au mbuntit la Optina sub ndrumarea Printelui Leonid, un discipol al printelui Teodor de Svir, el nsui discipol al Sf. Paisie. Printele Antonie, stareul schitului i Printele Moise, stareul mnstirii, au ncurajat studiul crilor patristice, condiiile pentru asta fiind foarte favorabile deoarece cele mai bune copii ale acestor scrieri se aflau la Optina. n 1845, Ivan V. Kireyevsky, redactorul publicaiei "Moscovitul", l-a rugat pe Printele Macarie s scrie o biografie a Sf. Paisie pentru revista sa. n 1846, printele Macarie era n vizit la familia Kireyevsky pe proprietatea lor i discuia s-a ndreptat spre tema lipsei de cri duhovniceti att de necesare pentru urcuul spiritual al cretinilor. Natalia Kireyevsky, fiic duhovniceasc a printelui din 1838, chiar avea n posesie cteva manuscrise duhovniceti pe care era dispus s le doneze. La nceputul anului 1847 s-a publicat biografia Sf. Paisie Velicicovski, cu extrase din scrierile sale. De-a lungul timpului, 16 cri de literatur patristic s-au publicat sub coordonarea printelui, printre care scrierile Sf. Nil de Sora, ale Sfinilor Varsanufie i Ioan, ale Sf. Simeon Noul Teolog i ale Sf. Isaac Sirul. n 1853 printele s-a retras din funcia de stare al schitului Sf. Ioan Boteztorul, fiind urmat de Printele Pafnutie. Aceasta s-a ntmplat n 30 noiembrie, exact 14 ani de la numirea sa n funcie. n 1859, una din fiicele duhovniceti ale Printelui Macarie a czut grav bolnav, fiind pe moarte. Maria l-a rugat pe Printele Macarie s se roage pentru ca Domnul s-i crue viaa ca s-l mai poat vedea pe fiul ei. Printele i-a rspuns c femeia i va reveni dar c amndoi vor muri cam n acelai timp. Btrna le-a spus cunoscuilor ei despre premoniie atrgndu-le atenia c moartea ei este n legtur strns cu moartea printelui. Maria a murit n 23 august 1860, fiind de fa Prinii Macarie i Leonid Kavelin. n 26 august, Printele s-a mbolnvit de o boal a aparatului urinar, fiind consultat i tratat de un medic care se afla la Optina pe atunci. Printele Macarie s-a simit mai ru n acea sear i l-au dus la medicul personal al unui bogta. Acel doctor nu era de gsit, deci Printele Kavelin s-a dus la un alt doctor s-I cear sfatul. ns starea general a printelui Macarie nu s-a mbuntit i a fost miruit i mprtit cu Sfintele Taine dttoare de via ale Mntuitorului. n 2 septembrie el a primit dou daruri care l-au bucurat foarte mult. Unul a fost o icoan din smal a Maicii Domnului de la Mitropolitul Filaret al Moscovei, pe

12

8 Septembrie
care acesta a purtat-o pe piept, iar cellalt dar a fost o cruce care coninea o bucat din Sfnta Cruce a Mntuitorului. Printele s-a simit mai slbit n 4 septembrie i a primit Sfintele mprtanie dup Vecernie. n timpul ct a fost bolnav, fraii care l-au ndrgit au citit zilnic pentru el pravila de rugciune, la orele potrivite. De asemenea, printele i ruga s i citeasc pasaje din sfinii prini. n 5 septembrie printele Macarie a fost mutat din dormitorul su mic ntr-un loc mai ncptor i mai aerisit. n timpul nopii, schimonahul Ilarion care avea 90 de ani a murit, trgndu-se clopotele bisericii de trei ori, dup cum era obiceiul la mnstire, cnd murea unul din frai. Majoritatea au crezut c bat clopotele pentru Printele Macarie devenind foarte nelinitii pn cnd s-a anunat c nu printele Macarie a murit ci Ilarion. In 6 septembrie Printele Macarie a suferit de dispnee i i s-a dat Sfnta mprtanie, ajungnd la el i doi doctori s-l consulte dar nu s-a mai putut face nimic. Printele s-a simit mai ru n acea sear, primind pentru a doua oar Sf. mprtanie pe la ora 8,00. Pe la miezul nopii el a stat de vorb cu duhovnicul su o jumtate de or primind iertare i dezlegare de pcate. Printele Macarie a cerut s i se citeasc rugciunea celor pe moarte, pe care a ascultat-o stand pe un scaun. S-au mai citit Canonul i Acatistul Maicii Domnului, precum i Canonul Mntuitorului la utrenie, timp n care durerile printelui s-au mai uurat. n timpul nopii Printele Macarie a cerut de mai multe ori s fie mutat din pat pe scaun, fiind linitit, mpcat i mulumind celor din jurul su pentru ajutorul primit. La orele 6,00 n dimineaa urmtoare a primit Sfnta mprtanie pentru ultima oar. La ora 7,00 dimineaa n 7 septembrie 1860, Printele Macarie a plecat la Domnul, n timp ce se citea cel de-al noulea imn al Canonului Ieirii Sufletului din Trup. Cu doi ani nainte de moartea sa a fost tuns n secret n Marea Schim, de aceea o schim care a fost sfinit la Mormntul Mntuitorului a fost pus pe trupul su. S-au citit mai multe panahide pentru sufletul su n timpul zilei. Printele Macarie a fost nmormntat n 10 septembrie ntrun mormnt pregtit pentru el fa n fa cu altarul capelei sf. Nicolae din biserica mare. El a fost nmormntat n partea dreapt a mormntului Printelui Leonid, prietenul i ndrumtorul su. Patriarhul Moscovei a autorizat prznuirea local a Prinilor din Optina n 13 iunie 1996. Dezgroparea moatelor sfinilor Leonid, Macarie, Ilarion, Ambrozie, Anatol I, Varsanufie i Anatol al II-lea a nceput n 24iunie/7 iulie, 1998 i s-a ncheiat n urmtoarea zi. Totui, datorit srbtorilor hramului bisericii (Naterea Sf. Ioan Boteztorul, etc.) asociate cu datele dezvelirii moatelor, Patriarhul Alexei al II-lea a fixat ziua de 27 iunie/10 iulie ca dat de comemorare a acestui eveniment. Sfintele moate ale prinilor se afl acum n noua biseric a Icoanei Vladimir a Maicii Domnului. Sfinii prini din Optina au fost propui de ctre Patriarhia din Moscova pentru prznuirea universal n 7 august 2000.

8 Septembrie
Ziua a opta, pomenirea Naterii Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu i pururea Fecioarei Maria.
Tatl Sfintei Fecioare, Ioachim, se tragea din neam mprtesc. Acesta cu toate c-si ducea la Dumnezeu darurile ndoite, ca un iubitor de Dumnezeu i bogat ce era; dar pentru nerodire era defimat cci erau sterpi i nu aveau copii. De aceea mhnindu-se la inima, el n munte, iar femeia lui Ana n grdin, se rugau cu lacrimi lui Dumnezeu, Care ascultndu-i, le-a dat rod sfnt pntecelui, pe Preasfnta Nscatoare de Dumnezeu. Iar Sfnta Ana se trgea din Matan al douzeci i treilea din neamul lui David i al lui Solomon; acesta a luat pe Maria din neamul lui Iuda, i a nscut pe Iacov tatl lui Iosif teslarul, i trei fete: pe Maria, Sovi i pe Ana. Maria a nscut pe Salomi moaa; Sovi a nscut pe Elisabeta, iar Ana a nscut pe Nsctoarea de Dumnezeu. Deci Preasfnta este nepoat lui Matan i a Mariei femeia sa. Iar Elisabeta i Salomi erau nepoate ale Anei de surori, i verioare cu Nsctoarea de Dumnezeu.

Pomenirea Sfinilor frai buni, Ruf i Rufian, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Sever, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Artemidor, care n foc s-a svrit.
Povestire foarte de folos Un oarecare preot i cu un diacon, Evlavist, avnd ntre dnii dragoste mult spre Dumnezeu, dar nvrjbindu-se ei din drceasc nelciune, mult vreme au fost nempcai. ntmplndu-se s moar preotul n acea vrajb, diaconul sa ntristat c nu se mpcase, ct a fost preotul viu. De aceast ntmplare vorbind el cu un om bine chibzuitor, acela l-a ndreptat s mearg la un sihastru n pustiu. i aa cu mult srguin nconjurnd el locurile cele mai pustii, si caut tmduitorul. i aflnd pe un oarecare printe btrn, i descoperi acestuia aducerea aminte de ru, cernd de la dnsul iertare. Iar btrnul zise ctre dnsul: "Cel ce va cere cu credina, va lua; i celui ce va bate i se va deschide. ns nu este cuvntul acesta prin putina mea, o, frate; ci tu nevoindu-te spre bine, Domnul va face de-i vei lua curnd dezlegare; deci, mergi de unde ai venit, i ctre sear mergnd la biserica cea mare, s apuci mai nainte dect toti cu taina la uile cele frumoase, i oprete pe cel

13

8 Septembrie
ce va intra nti nuntru, i te nchina lui din partea mea, dndu-i i aceast scrisoare pecetluit, i de la dnsul ti vei lua cu adevarat ndreptarea greelilor tale". Atunci diaconul, a fcut dup cum l-a ndreptat acel parinte: la miezul noptii, a sosit naintea uii bisericii; i ndat s-a ivit omul de care spusese printele acela, cruia nchinndu-se, i-a dat scrisoarea btrnului, descoperindu-i ceea ce i se ntmplase. Iar omul acela fiind ntelept, a socotit c de la Dumnezeu era acea ndreptare, i vrsnd lacrimi multe, zise: "Dar cine sunt eu, un om prost ca mine, s ndrznesc a m apuca de un lucru ca acesta? ns avnd ndejde spre rugciunile celui ce te-a trimis voi ine seama de lucrul acesta". i stnd naintea acelor ui ncuiate, ridicndu-si minile la cer, i ngenunchind, i-a pus capul la pmnt i se ruga lui Dumnezeu optind. i fr zbav sculndu-se ndat ce zise: "Deschide nou ua milei Tale, Doamne", i se deschise ua singur, i intrnd diaconul mpreun cu dnsul, au stat n tinda bisericii. i mergnd mai departe la uile bisericii celei de argint, zise acel om sfnt ctre diacon: "Stai aici i nu merge mai nainte"; iar el fcndu-i iari obinuita metanie la pragul de jos, deschise i uile cele de argint ce erau ncuiate. i intrnd n biseric, minunat vedere a vzut: o lumin luminoas se pogora din bolta bisericii pe capul omului aceluia, de strlucea biserica, i tot de dnsul se inea fcnd el ruga. Dac a sosit i n altar, plecndu-i i acolo capul la ruga, iari a ieit ncetior afar la diacon, i iari se ncuiar uile singure. Atunci l cuprinse frica i spaima pe diacon, i nu cuteza el nicidecum a se apropia de acel om. Cci din ruga precum zicea, i era fata preamrit c fata ngerului, nct se tulbura diaconul cu cugetul, zicnd: "Nu cumva este nger acesta ce se arat i nu om?" Dar nc i gndul acesta l-a cunoscut sfntul acela, c zise ctre diacon: "De ce te tulbura i te lupta gndurile pentru mine, o, omule? Crede c i eu sunt om pmntean, i din snge i carne alctuit, i din cas strlucit. Sunt Hartularie, adic vistier de crti, fiindu-mi hran din venitul acela. Iar pronia lui Dumnezeu ce ocrmuiete toate spre bine, de multe ori prin cei proti i mici obinuieste a face minuni mari. S mergem, frate, spre lucrul ce ne st nainte". i mergnd amndoi degrab spre trg, au sosit la biserica ce era acolo a Nsctoarei de Dumnezeu, i apropiindu-se de uile ncuiate ale bisericii i pe acelea leau deschis cu rugciunea. i intrnd n altar, i-a svrit rugciunea dup obicei. i ieind afar ctre diacon, care sta de se mira, zise: "Doamne miluiete", i se nchiser uile amndou singure. Dup aceea au mers iarsi la biserica Nsctoarei de Dumnezeu din Vlaherne, i spunea diaconul: "Aa de repede socoteam c ne facem calea pe la biserici, ct nici pasre zburtoare n-ar fi putut a se asemna cu iuimea noastr". Apropiindu-ne i acolo de uile bisericii Nsctoarei de Dumnezeu, se deschiser i acelea brbatului acela, i fcndu-i i acolo rugciunea, i udndu-i fa sa cu lacrimile, a sosit i la uile sfintei racle, unde era sfntul bru al Preasfintei de Dumnezeu Nsctoare. i punnd pe diacon s stea ntre ui, i porunci s ia aminte bine i s bage seama pe cei ce vor intra; i fcnd el obinuita sa rugciune la pragul de jos, i se deschiser uile i ddur loc de au intrat, i mergnd n mijlocul bisericii, punnd genunchii la pmnt, fcea rugciune fierbinte, precum dup aceasta cu jurmnt diaconul ne ncredina i ne adeverea: "La pragul uii unde stm i m cutremuram, cu ochii mei aievea am vzut cum ieea un diacon luminos din altar cu cadelni n mn, i cdea toat biserica; peste puin am vzut pe unii ca nite clerici intrnd, mbrcai fiind cu podoabe albe preoeti; i iari alt ceat de preoi intrar mbrcai n veminte mohorte pn la pmnt, i acetia de amndou prile adunndu-se, cntau un vers foarte frumos i minunat", din care nu putea s mai priceap diaconul altceva, dect "Aliluia". i dup ce a svrit rugciunea, a ieit Hartularie afar i zise ctre diacon: "Frate, intr n biseric fr de nici o grij, i ia aminte la preoii cei din ceata de-a stnga, de poi s cunoti pe cel cu care ai rmas nempcat cu dnsul pentru neuitarea rutaii". i intrnd diaconul ngrozit, a ieit degraba ctre omul lui Dumnezeu, zicnd, cum ca n-a putut sa vad ntr-aceia pe preotul cel ce a murit nvrjbit. Dup aceea iarsi i zise acel pmntesc nger: "Intr i ia aminte i n ceata din dreapta". i mergnd zise ctre dnsul diaconul ca a cunoscut aievea pe cel ce cuta stnd acolo. i-i zise fericitul acela: "De l-ai cunoscut bine, mergi i zi: Iei, c Nichita Hartularie st afar i te cheam". Deci, mergnd diaconul dup cum l-a nvat, a fcut de a iesit preotul din ceata cea de-a dreapta afar ctre omul lui Dumnezeu, cruia i zise cu blnd i smerit glas: "Prezbitere, f dragoste i pace cu fratele, c amndoi netocmiti n greeal ai rmas cu grabnica mutare a ta". Atunci ngenunchind amndoi cu smerit srutare dezlegar vrajba. Dup aceea, preotul a intrat n biseric i a mers la ceata sa, iar omul lui Dumnezeu a luat pe diacon, i cznd la pragul sfintei biserici, se nchiser uile prin putere dumnezeiasc, i mergnd puin cale, s-au oprit amndoi. i aa zise omul lui Dumnezeu ctre diacon: "Frate, mntuiete-te i-i iubete sufletul, i mergnd ctre printele care te-a trimis la mine spune-i c, curaenia rugciunilor tale, i ndrznirea cea ctre Dumnezeu, poate s nvieze i mort spre mpcare, nednd noi nimic ajutor pentru aceasta". i aceasta zicnd s-a desprit de la ochii diaconului. Iar diaconul nchinndu-se la pmnt, unde sttuser picioarele acelui om minunat, i fcu cale nspimntat ctre btrnul printe, dnd lauda i mulumire lui Dumnezeu, Cruia se cuvine slava n veci. Amin.

Pomenirea Sfntului noul Mucenic Atanasie, care a mrturisit n Tesalonic, la anul 1774, i care prin sugrumare s-a svrit. Pomenirea cuviosului Serapion de la Mnstirea Spaso-Eleazar, la Pskov.
Sfntul Serapion din Pskov s-a nscut la Yuriev (acum Tartu), localitate ce se afla sub cotropire german, care urmreau s strpeasc ortodoxia. Prinii lui erau enoriai ai bisericii ruse cu hramul Sf. Nicolae. Sf. Serapion cunotea foarte bine Sfnta Scriptur i nu de puine ori a aprat ortodoxia. Cnd s-a ncercat convertirea sa forat la o credin pgn, sfntul s-a retras n pustia Tolvsk, nu departe de Pskov, acolo unde i-a nceput

14

9 Septembrie
lucrarea duhovniceasc i ascetul Eufrosin (prznuit la 15 mai). Sub ndrumarea acestuia, Sf. Serapion a dobndit nelepciunea vieii pustniceti dar asta nu l-a ferit de cderea n ispite. Fr binecuvntare Serapion a vrut s-l prseasc pe mentorul su i s se retrag n solitudine absolut. Dar Dumnezeu l-a adus pe novicele lipsit de experien cu picioarele pe pmnt: dup ce s-a rnit serios la picior, i-a prut ru de ascultarea propriei voine i nesupunere, ntorcndu-se la printele su. Dup ce a primit Marea Schim, Serapion a trit cu Sf. Eufrosin 55 de ani, pstrnd cu strictee votul tcerii. Tot mai muli frai au nceput s se adune n jurul Sf. Eufrosin, pentru care acesta a construit un schit nchinat celor Trei Ierarhi, impunnd i o rnduial monahal. Sf. Serapion ndeplinea cu srguin tot ce i se cerea, fiind un model de tritor printre clugri. Pentru c a trit respectnd cu mare strictee i votul srciei, un ucenic care a scris despre viaa lui l-a asemnat cu un "cadavru viu". El a suportat insultele cu deosebit smerenie, nvinovindu-se numai pe sine, cernd iertare de la cel care-l umilea. Clugrul credea cu trie n puterea rugciunii comune, spunnd c "rostirea celor 12 psalmi de unul singur n chilie nu poate egala un "Doamne miluiete" cntat n biseric. Sf. Serapion s-a svrit n 8 septembrie 1480, de praznicul naterii Preasfintei Theotokos (Nascatoarea de Dumnezeu). Deoarece ziua morii sfntului coincide cu una din cele 12 mari srbtori, comemorarea lui festiva se face n 7 septembrie. Exist un tropar i un condac ntocmite pentru Sf. Serapion. nsui Sf. Eufrosin a ngropat trupul nensufleit care era numai "piele i oase" din pricina asprelor nevoine. Sf. Serapion nu a fost desprit de printele su spiritual nici dup moarte, moatele acestora fiind ngropate unele lng altele. n slujba compus special pentru cei doi sfini n 15 mai, Sf. Serapion este slvit ca primul co-ascet, "prieten i nsoitor" al Sf. Eufrosin. tribul lui Iuda. Prin post i rugciune, dar mai ales prin rnduiala lui Dumnezeu, ei au avut un copil la btrnee, pe Fecioara Maria, Prea Sfnta Nsctoarea de Dumnezeu. Sfntul Ioachim a murit la ani dup ce au avut copila, n vrsta de 80 de ani, dup aducerea i intrarea fiicei lui n Templul de la Ierusalim. Sfnta Ana a murit n vrst de 70 de ani, la doi ani dup sfntul Ioachim, ani pe care i-a petrecut n Templu cu fiica ei. Sfinii Ioachim i Ana sunt adesea invocai n rugciuni de cuplurile care nu reuesc s aib copii. Iar la 25 iulie prznuim Adormirea sfintei Ana, mama Maicii Domnului.

Pomenirea Sfntului Mucenic Severian, care s-a svrit legndu-i-se de picioare bolovani de piatr i apoi spnzurat pe zid.
Sfntul Severian (+ 320) a mucenicit pentru Hristos n cetatea Sevastia (Sebastia) din Armenia n zilele guvernatorului Licius, n anii cnd cretinii erau persecutai de mpratul Licinius. A fost descoperit crestin, pentru c ndemnase i pe cei patruzeci de mucenici de la Lacul Sebastiei (prznuii la 9 martie) spre nevoina muceniciei. Drept aceea, cteva luni mai trziu (n luna septembrie a aceluiai an 320) pgnii l-au adus i pe el n faa judectorului pentru a vina de a fi mrturisit credina cretin. L-au supus la multe chinuri, iar mai apoi l-au agat pe zidul cetii Sebastiei, i ngreunndu-i picioarele i grumazul cu bolovani mari de piatr, i-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Teofan mrturisitorul, care a sihstrit mai nainte de Diocleian.
Acest sfnt era din prini elini; i apropiindu-se ctre Hristos, fiind nc prunc, a vzut un copil ptimind foarte ru de frig, i l-a mbrcat cu hainele sale. ntrebndu-l tatl su: "Unde-i sunt hainele, fiul meu?" A rspuns: "Pe Hristos L-am mbrcat". Iar tatl su zise: "Cine este Hristos? De vreme ce noi cinstim pe Ermes i pe Apolon". Atunci copilul, lepdndu-se de tatl su, l-a luat ngerul Domnului, i l-a suit n muntele ce se cheama Diavinon, i l-a dat n seama unui printe sihastru, care petrecea viaa clugreasc de aptezeci i cinci de ani. i lundu-l acel printe l-a nvat Sfnta Carte i viaa clugreasc; i erau hrnii amndoi de un nger. Dup cinci ani, rposnd stareul, copilul a sihstrit n acea peter cincizeci i opt de ani. Dup aceea, fiind povuit de dumnezeiescul nger, a ieit din peter, i nclecnd pe un leu, a umblat aizeci de stadii, i a predicat pretutindeni credina n Hristos. Dar fiind prins, mpraii Caros, Carin i Numerian au pus i iau dat o sut de palme. Dup aceea, supunndu-l la felurite chinuri, i vznd c prin minunile ce facea el, venea ctre Hristos multa multime i se boteza de dnsul, s-au ruinat, i l-au lsat s petreac n sihstria sa. i suindu-se iari la petera n care locuise mai nainte, i petrecnd acolo i alti aptesprezece ani n sihstrie, pn s-au fcut toi anii sihstriei lui aptezeci i cinci, s-a mutat ctre Domnul.

9 Septembrie
Ziua a noua, pomenirea Sfinilor drepilor Prini Ioachim i Ana.
Prznuim n aceast zi pe sfinii Ioachim i Ana, ca unii prin intermediul crora noi toi am aflat Mntuirea, pentru naterea Preasfintei Stpnei Doamnei noastre de Dumnezeu Nsctoarea. Sfntul Ioachim, fiul lui Barpatir, era din neamul regelui David, cruia Dumnezeu i-a rnduit ca Mntuitorul s se nasc din urmaii lui. Sfnta Ana era fiica lui Matan. Din partea tatlui ei, era din tribul lui Levi, iar dinspre mama sa, era din

15

10 Septembrie Pomenirea Sfntului Hariton, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Prinilor celor ce s-au adunat n Efes la Sfntul i a toat lumea al treilea Sinod, n zilele mpratului Teodosie cel Mic, i au caterisit pe necredinciosul Nestorie, episcop de Constantinopol.
Acest Sfnt i a toat lumea Sinod s-a adunat pe vremea mpratului Teodosie cel mic, la anii de la Hristos 431, mpotriva lui Nestorie patriarhul Constantinopolului, care desprea n dou pe unul Hristos, cci l zicea c Hristos nu reunete n El nsusi n mod desarvrit firea uman i firea dumnezeiasc, i l vedea deci pe Hristos a fi un simplu om divinizat, i nu Dumnezeu ntrupat. Astfel, dup nvtura acestui Nestorie, Preasfnta Maria, Mama lui Iisus, nu poate fi numit Nsctoare de Dumnezeu (Theotokos). Mai ales datorit harului apostolic i scrierilor inspirate de Duhul Sfnt ale sfntului Chiril de Alexandria (prznuit la 9 iunie), Sfinii Prini n numr de dou sute, reunii n anul 431 la Niceea ntr-un Sinod a toat lumea (ecumenic) sub conducerea sfntului Chiril, au zdrobit erezia lui Nestorie i au confirmat credina primelor dou Sinoade Ecumenice, proclamnd clar c Domnul Iisus Hristos a asumat firea omeneasc n intregime, ca s ne deschid nou posibilitatea unei adevarate uniri cu firea Sa divina (ndumnezeirea). fratelui ei sora cu Teodosie cel Mic (cel Tnar: 408-450). A primit o educaie aleas i s-a remarcat prin ntelepciune i credina, studiind nvtura ortodox. Prin eforturile ei s-a zidit biserica Prea Sfintei Nsctoarei de Dumnezeu (Teotokos) la Vlaherne, precum i alte biserici i mnstiri. De asemeni, cu ajutorul ei a fost convocat Sinodul al III-lea Ecumenic i erezia lui Nestorie a fost condamnat. Din cauza intrigilor mprtesei Evdochia (Eudochia) soie a mpratului Teodosie cel Mic - Pulcheria a fost nlturat de la putere, aa nct ea s-a dedicat credinei i rugciunii ntr-o via de retragere. Totusi, cnd dezordinea a nceput s pun stapnire pe Imperiu, la cererea fratelui ei, mpratul Teodosie cel Tnar, Pulcheria a revenit i a reuit s calmeze spiritele ncinse de ereticii vremii. Dupa moartea lui Teodosie cel Mic, Marcian (450-457) a fost ales mprat. Sfnta Pulheria a vrut din nou s se retrag, dar att mpratul ct si ceilali demnitari ai Imperiului au rugat-o s nu refuze tronul, aa c a devenit logodnica a lui Marcian (Marchian). Pentru binele Imperiului a consimit s devina soia lui Marcian, cu condiia s i se permit s-i pstreze fecioria chiar n cstorie. Aa nct mpraii au trit n curie, ca frate i sor, pn la sfrit. Prin eforturile ei s-a convocat Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, n anul 451, unde au fost condamnate nvturile eretice ale lui Dioscor i Eutihie. n tot cursul vieii ei sfnta Pulcheria a aprat nvtura ortodox a credinei mpotriva diferitelor erezii ale timpului. A adormit cu pace ntru Domnul la 54 de ani, n anul 453, dup ce a dat o mare parte din bunurile ei sracilor.

10 Septembrie
Ziua a zecea, pomenirea Sfintelor Mucenie Fecioare Minodora, Mitrodora i Nimfodora.
Aceste fericite, surori dup trup, au trit n Bitinia n timpul domniei mpratului Galeriu Maximian (ctre 305311). i strluceau cu frumuseea sufletelor i a trupurilor lor. Iar din dragoste pentru Hristos s-au retras n muni, aproape de apele cele calde numite Pitia. Departe de oameni i de grijile lumeti, ele au cultivat florile sfintelor virtui i s-au ndulcit cu mierea vederilor dumnezeieti, astfel c au devenit locauri ale Duhului Sfnt i muli veneau la ele ca s ia vindecare, att de bolile trupeti, ct si de cele sufleteti. Fiind prte la Fronton, mai-marele cetii, i amare chinuri suferind pentru mrturisirea lui Hristos, i-au dat sufletele ctre Domnul.

Pomenirea Sfintilor Apostoli Apelie (Apelles), Luca (Luciu) i Climent (Clement).

Alt Apelie a fost acesta, i altul a fost cel ce a fost episcop la Iraclia Traciei. De acesta pomenete Pavel Apostolul la Epistola ctre Romni (16, 10), c s-a facut luminator Smirnei i fiind episcop al acestei ceti i slujind lui Dumnezeu cu cuviin, ctre Dnsul a cltorit. De asemenea i acest Luca, n-a fost evanghelistul, ci acela de care mrturisete Fericitul Pavel n Epistola ctre Timotei, c a fost arhiepiscop n Laodiceea Siriei, i bine pstorind-o, s-a mutat ctre Domnul. Iar unii zic c acesta este unul i acelai cu Luciu, pe care Apostolul Pavel l pomenete n aceeai epistol ctre Romani (16, 21). Iar Climent (Clement) acesta, este cel de care pomenete Apostolul Pavel n Epistola ctre Filipeni (4, 3) ca fiind "mpreun-lucrtor cu el". Sfntul Apostol Clement a fost fcut episcop al Sardiei (sau Sardica, n Asia Mica), i purtnd rnile lui Hristos pe trupul sau, ctre Domnul a rposat. Acetia sunt cu toii scrii n Cartea Vieii i se praznuiesc mpreun cu ceilalti 70 de apostoli n ziua de 4 ianuarie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Varipsava (Baripsabas).

Acest sfnt a trit n Dalmatia, i lund de la un oarecare pustnic, cinstitul snge, care a curs din coasta Domnului i Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, fcea cu dnsul lecuiri. Pentru aceasta a fost ucis, noaptea, cu vicleug de cei necredincioi. Dar odorul acesta a rmas iari la ucenicul sau cu paza.

Pomenirea Sfintei Pulheria mprteasa, care n pace s-a svrsit.

Sfnta Imprteas Pulcheria, fiic a mpratului bizantin Arcadius (395-408), a fost coregenta i asfatuitoare a

Pomenirea Sfntului Petru Marturisitorul, mitropolit de Niceea, care cu pace s-a svrit.
Sfntul Petru a fost episcop de Niceea i a aprat credina ortodoxa n vremea luptei iconoclaste din timpul domniei mpratului Leon Isaurul (813-820). A mrturisit i suferit pentru credina sa, i a murit n anul 823. De la Sfntul

16

11 Septembrie
Teodor Studitul (prznuit la 11 noiembrie) ni s-au pstrat opt scrisori ctre sfntul episcop Petru, scrise ntre anii 816-823. minunea aceasta preamrit, s-au spimntat i au mrit pe Dumnezeu.

11 Septembrie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Alexandria.
Precum mpria cerurilor s-a asemnat cu zece fecioare, dup pilda lui Hristos n Evanghelie, n acelai chip i zece femei, asemnndu-se cu schima brbailor, au zdrobit boldurile ucigtorului de oameni diavol. Una dintre aceste zece a fost i Teodora ce se prznuiete acum, avnd numele de dar al lui Dumnezeu. Ea se trgea din cetatea Alexandriei, i a trit pe vremea lui Zenon mpratul n anul 472. nsoindu-se prin nunt cu brbat legiuit, tria viaa cu bun rnduial i neprihnit. Dar, din pizma urtorului de bine diavol, a czut pe ascuns n preacurvie, i cugeta a cuta i a-i afla mntuirea. Auzind cuvintele Domnului c nu este nimic ascuns, care s nu se fac artt la judecata cea de apoi: "C nu este lucru de tain, care s nu se arate" (Luca 8, 17), ndat a cunoscut greutatea pcatului ce a fcut. i lepdnd mbrcmintea femeiasc, i lund ngereasc schima a monahilor, i n loc de Teodora s-a numit Teodor, a mers ntr-o mnstire brbteasc, i acolo se pocia i plngea pentru pcatul su. Dup ce a petrecut, fericit, doi ani ntregi, ostenindu-se cu slujbe grele i nevoindu-se la aducerea lucrurilor celor trebuincioase mnstirii, din pizma urtorului de suflet diavol, a fost clevetit cum c a fcut desfrnare cu o femeie, de ctre unii care au adus un prunc i aruncndu-l afar la poarta mnstirii, spunnd mincinos c era al ei. Pentru aceasta Fericita Teodora, primind prihnirea aceasta ca fiind adevrat, a luat pruncul i-l hrnea pe el cu curenie ca i cnd era al su. Aa se srguia, de trei ori fericit, a se tinui pe sine c era femeie dup fire. Dup aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu i pentru canonul pcatului su, i-au ngduit s locuiasc lng mnstire apte ani ntregi, luptndu-se cu gerul iernii i cu aria verii i cu culcarea pe jos, i abia cu greu mai pe urm a intrat n mnstire. De atunci, uscndu-i trupul cu desele rugciuni, cu osteneli i cu starea i privegherea cea de toat noaptea, i cugetnd la motenirea mpriei cerurilor, a ajuns la elul pe care l-a iubit. Cci femeie fiind dup fire, a vieuit mpreun cu brbaii fr a fi cunoscut, i s-a nevoit ca un brbat, strlucind prin pustnicie ca un mare lumintor. Pentru aceasta, fiind mpovrat de ostenelile sale cele vrednice de plat, s-a suit cu bucurie ctre Hristos, Mirele su Cel dorit. Iar monahii vznd

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Eufrosin buctarul.

Acest cuvios s-a nscut din prini rani i fiind crescut fr de nvtur, a venit la mnstire. i mbrcndu-se n schima monahiceasc, s-a fcut slujitor monahilor. Fiindc petrecea totdeauna n buctrie ca un om simplu, era defimat i luat n rs de ctre toi monahii. Dar fericitul suferea toate defimrile cu brbia inimii i a cugetului i cu linitea gndului, fr a se tulbura ct de puin. Cci, cu toate c era simplu dup cuvnt, ns nu era simplu i cu nelegerea. Cci n mnstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era i un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu srguin pentru ca s-i arate Dumnezeu buntile, pe care le vor dobndi cei ce-L iubesc pe El. Sf. Eufrosin buctarul. ntr-o noapte, dormind preotul, i se art n somnul lui c se afl ntr-o grdin i privea cu mirare i cu spaim la buntile cele veselitoare ce se aflau acolo. i vzu acolo i pe Eufrosin buctarul mnstirii, care sta n mijlocul livezii i se desfta de buntile acelea. Apropiindu-se de el, l ntreba: "A cui este grdina aceea? i cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a rspuns: "Grdina aceasta este locuina aleilor lui Dumnezeu, iar eu pentru mult buntatea Dumnezeului meu, sunt iertat a m afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "i oare ce faci n aceast grdin?" Eufrosin a rspuns: "Eu stpnesc toate cte vezi aici i m bucur i m veselesc de privirea i ctigarea acestora". Atunci preotul i-a zis: "Poi s-mi dai ceva din buntile acestea?" Eufrosin a rspuns aa: "Ia cele ce voieti din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a artat merele, i cerea s-i dea din acelea. Eufrosin lund cteva mere, le-a pus n rasa preotului, zicnd: "Iat ai dobndit merele, pe care le-ai cerut". i fiindc atunci a lovit n toac pentru ca s se scoale prinii la Utrenie, s-a trezit preotul. i n vremea cnd socotea c vedenia ce a vzut era vis, a ntins mna la rasa sa, i, o, minune! a aflat n fapt merele. i minunndu-se de acea preamrit bun mireasm, a rmas nemicat mult vreme. Dup aceea mergnd n biseric, i vznd stnd acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit i l-a jurat ca s-i spun unde a fost n noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iart-m, printe, nicieri n-am mers n noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". i preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai nti cu jurmnt, pentru ca s descoperi la toi mririle lui Dumnezeu, i tu nu voieti s ari adevrul?" Atunci a rspuns smeritcugettorul Eufrosin: "Acolo, printe, am fost, unde sunt

17

12 Septembrie
buntile pe care vor a le moteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care i tu de muli ani ai dorit s le vezi. Acolo m-ai vzut i pe mine desftndu-m cu buntile livezii aceleia. Pentru c voind Domnul s te ncredineze pe sfinia ta despre buntile celor dorite drepilor, a lucrat prin mine smeritul aceast minune". Atunci a zis preotul: "Printe Eufrosine, i ce mi-ai dat din buntile livezii?" Iar Eufrosin a rspuns: "Merele cele frumoase i mirositoare pe care le-ai pus acum n patul tu. ns, printe, iart-m c eu sunt vierme i nu om". Atunci preotul a povestit la toi fraii vedenia ce a vzut. i printr-aceasta a ndemnat pe toi a se minuna i a se spimnta, i spre dorina binelui i a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mrirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mnstire. i s-a deprtat fugind i rmnnd necunoscut pn n sfrit. Iar din merele acelea mncnd muli bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, ntru mrirea lui Dumnezeu. Sfntul ierarh mucenic Autonom a fost episcop n Italia. n vremea persecuiilor asupra cretinilor ale mpratului Diocleian (284-305), Sfntul Autonom i-a prsit ara i s-a statornicit n Bitinia (Asia Mic), n aezarea de la Soreus, dimpreun cu un alt brbat numit Cornelius. Sfntul Autonom i-a ndeplinit ndatoririle apostoleti cu rvn, drept care muli pgni au fost botezai n Hristos i o mare comunitate a fost format, comunitate a crei biseric a primit hramul Sfntului Arhanghel Mihail. Pe seama acestei biserici sfntul hirotonete pe Cornelius, mai nti diacon, iar mai apoi l ridic la cinstita treapt a preoiei. n peregrinrile sale apostoleti, predicnd nvtura mntuitoare despre Hristos, Sfntul Autonom a ajuns i n inuturile Lykaonia i Isauria. mpratul Diocleian a ordonat arestarea sfntului, drept pentru care sfntul se retrage la Claudiopolis, la Marea Neagr. ntorcndu-se mai apoi la Soreus l-a nlat pe Cornelius la treapta de episcop. A plecat dup acestea s predice n Asia, iar la ntoarcerea din Asia a predicat n mprejurimile Soreusului, la Limna. Odat, unii dintre noii convertii au distrus unul dintre templele pgne, pentru care pgnii s-au decis s se rzbune mpotriva cretinilor. Vznd acetia ceasul potrivit, au nvlit asupra bisericii Sfntului Arhanghel Mihail, chiar pe cnd Sfntul Autonom slujea dumnezeiasc Liturghie acolo. i dup ce l-au cznit, omort-au pe dnsul, nroind cu sngele lui mucenicesc sfntul altar. Diaconia Maria a scos mai apoi trupul sfntului de sub o gramad de drmturi i i-a dat ngropciunea cuvenit . n vremea sfntului mprat Constantin, s-a construit o biseric deasupra mormntului. n 430 un anume preot a drmat biserica, fra s cunoasc c aceasta fusese construit deasupra mormntului, i a reconstruit-o ntr-un alt loc. Dup ali 60 de ani, moatele sfntului au fost gsite nestriccioase, i s-a construit acolo o sfnta biseric nchinat sfntului ierarh martir Autonom.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Diodor, Diomid i Didim.

Acetia au fost din Laodiceea Siriei i fiind prini de domnitorul locului i mrturisind cu ndrzneal adevrul, au fost btui fr mil i aa au primit sfritul vieii lor.

Pomenirea ptimirii Sfintei Mucenie Ia, cea btrn de vrst.

Sfnta Martir Ia a fost prins mpreun cu 9000 de cretini de ctre mpratul Persan Sapor II i au fost dui n oraul Persan Bisada. eful vrjitorilor persani a cerut sfintei s renue la Hristos dar ea a rmas neclintit i a fost supus torturii. Apoi ei au aruncat-o n nchisoare, i dup torturi repetate i-au tiat capul.

Pomenirea Sfinilor Dimitrie i Evantia soia sa i Dimitrian fiul lor, care fiind chinuii cu foamea, sau svrit. Pomenirea sfintei Xenia cea nebun n Hristos, de la Sankt Petersburg (Rusia).

Pomenirea Sf. Sfintitului Mucenic Curnut, episcopul Iconiei.

Acest sfnt, aflndu-se n satul Sursalul, a fost prins de prigonitori i dus naintea lui Perinie domnitorul, pe care mustrndu-l pentru nebunia lui, acela a poruncit de i s-a tiat capul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Teodor, cel din Alexandria.

12 Septembrie
Ziua a dousprezecea pomenirea Sfntului Sfinit Mucenic Autonom. 18

Acesta nu este sfntul mucenic Teodor, arhiepiscop de Alexandria, care este prznuit n ziua de 3 decembrie.

13 Septembrie
Ci pe sfntul acesta propovduia cu ndrzneal pe Hristos, i aprinzndu-se ei de mnie, l ncununar cu spini, l btur peste obraz, l purtar legat prin oras i l aruncar n mare. Dar din toate acestea rmnnd nevatamat cu dumnezeiescul ajutor, la sfrit din porunca domnitorului i s-a tiat capul i s-a suit la ceruri purttor de biruint. prinzndu-l alexandrinii c sngelui meu; i d celor ce vor lua din rn mormntului meu, iertare de pcate i ferire de patimi. i s nu vina asupra arinilor lor psri strictoare sau lcuste sau alte vieti pricinuitoare de stricciune; i-mi primete duhul cu pace". Atunci s-a auzit glas din cer, zicnd: "Puitorul de nevoine a deschis porile, i tu intr ca cel ce te-ai nevoit dup lege". Acest glas auzindu-l i ceilali patruzeci de cretini ce erau ascuni la poalele muntelui, au aflat svrit pe mucenicul lui Hristos.

Pomenirea Cuviosului Daniil cel din Tasios, care n pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Andronic cel de la Atroa, n Muntele Olimp al Bitiniei, care n pace s-a svrit.

13 Septembrie
Ziua a treisprezecea, pomenirea sfinirii bisericii Sfintei nvieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru, de la Sfntul Mormnt de la Ierusalim.
Ca s dea slav lui Dumnezeu pentru fericitul sfrit al Sinodului de la Niceea (ntiul sinod ecumenic), Constantin cel Mare a vrut sa zideasc o biseric pe Golgota, locul nvierii lumii. Atunci episcopul Macarie i-a artat mpratului locul Mormntului, acolo unde l-a pstrat memoria Tradiiei, cci locul fusese acoperit cu pmnt n timpul domniei lui Adrian (135) cu scopul de a lrgi orasul. Dup ce au spat i au descoperit Mormntul i instrumentele Patimii, au zidit peste ele o mare biseric, a crei sfinire s-a fcut n ziua de 13 septembrie 335 pentru a nlocui srbtoarea pgn a lui Jupiter Capitolin. Aceast sfnt biseric era att de frumoas i de grandioas, ncat ea a devenit un simbol al victoriei cretinismului i chiar un model pentru multe biserici.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Machedonie, Tatian i Teodul. Pomenirea Sfntului Mucenic Ochian, care prin foc s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Iulian cel din Galatia, i cei 40 de mpreun-ptimitori cu el.
Acest sfnt a trit pe vremea lui Diocletian, i era n cetatea Galatia. Domnitor al cettii aceleia fiind Antonie, cruia fcndu-i-se tire c sfntul este crestin i st cu alti patruzeci ntr-o peter, a poruncit s fie prins i silit s spun i pe ceilali. Vznd ns c avea a sta naintea domnitorului, a strigat sfntul cu glas mare ctre cei mpreun pustnici cu dnsul, zicnd: "Iat m-au prins i merg s mrturisesc i nu v vnd; iar voi srguii de venii s m aflai". Iar Antonie i-a zis: "Apropie-te ctre zeu i adu jertf". Iar fericitul i-a zis: "Tu te fcui nou bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun i mai de folos la noi nu este dect a muri pentru credina cu care ne-am crescut". Sfrind iari judectorul ntrebrile, a poruncit s fie ars cu foc un pat de fier, i s fie pus sfntul deasupra patului cu faa n sus. Iar sfntul, nsemnndu-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a suit pe acel pat ncins, dar ngerul Domnului rournd vpaia, a pzit nevtmat pe mucenic. Antonie s-a ngrozit foarte i a nceput a ntreba pe sfntul: "Cine eti tu, de biruieti i focul aa lesne?" Zise mucenicul: "Slujitor al lui Dumnezeu sunt, i Iulian m cheam"; iar Antonie zise: "Dar care ti sunt printii?" i sfntul zise: "O btrn este maica mea iar tatl meu s-a mutat ctre Domnul". Atunci a poruncit ca degrab' s vina maica-sa naintea lui; i venind ea de fa, cutnd asupra ei cu slbticiune, rstit i zise: "Pleac-i, femeie, pe cel nscut al tu s tmieze la zei, c de nu, te vor apuca oamenii i-i vor ruina trupul tu, cu necinste". Dar viteaza mam zise: "Dar ce osnd voi avea dac n sil mi se va ruina trupul? Ci mai vrtos aceasta mi va fi mie rspltire i cunun". De acestea mirndu-se tiranul, a poruncit s se dea drumul mamei sfntului, iar Fericitului Iulian s-i taie capul. Mergnd n munte, la locul de execuie, sfntul, rugndu-se s-l lase puin ca s-i fac rugciunea, zise: "Multumescui, Doamne, c m-ai pzit neruinat pn la vrsarea

Pomenirea Sfinilor Mucenici Cronid, Leontie, Serapion, Straton i Seleuc.

Fericitul Cronid diaconul, strlucind cu bunele fapte ale vieii sale, n Mitropolia Alexandriei, au crezut printr-nsul Leontie i Serapion. Iar n Galatia cea barbar i necredincioas, Seleuc i Valerian, Macrovie i Gordian, i Straton la Nicomidia Bitiniei. ns Cronid, Leontie i Serapion, dup ce au ptimit multe chinuri n Egipt, legndu-li-se minile i picioarele, au fost aruncai n mare. Ale cror moate ieind la uscat, s-au artat ngeri prin vedenii la oameni credincioi, i le-au poruncit de le-au

19

13 Septembrie
acoperit cu pmnt. Iar cei din Galatia, Seleuc i Valerian, Macrovie i Gordian, chinuii fiind cu foc i cu sabie i n multe alte feluri de ighemonul ce era acolo, mai apoi de toate i-a dat s-i mnnce fiarele slbatice, i aa sufletele la Dumnezeu iau dat. Iar ighemonul Bitiniei, dup ce cu multe chinuri a chinuit pe Sfntul Straton, plecnd vrfurile a doi copaci, i-au legat minile de acelea i poruncind ndat s slobozeasc copacii la locul lor, au rupt pe sfntul n dou; i aa i-a dat sufletul lui Dumnezeu. (Silvut), unde i-a spat singur cu mari nevoine, o chilie de piatr, cunoscut pn azi sub numele de "chilia" sau iari "casa sfntului". Aici i-a petrecut restul zilelor n nencetate rugciuni i ajunri, ntocmai ca marii nevoitori ntru cele duhovniceti din primele veacuri cretine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui mbuntit s se sfreasc prea devreme. Spune tradiia popular c pe cnd si facea o fereastr la chilia lui, doi vntori de pe versantul celalat al prpastiei l-au mpucat, fr s tie cine era. Aa s-a svrit din via Cuviosul Sihastru sau Sfntul Ioan de la Prislop. Nu tim cu siguran cnd a trit Cuviosul Ioan de la Prislop. Presupunem c n veacul al XV-lea sau n prima jumtate a celui urmtor... El a fost este i va fi - pentru credincioii din prile Hategului i Hunedoarei - o pild vie de sfinenie, iar "chilia" sau "casa" lui rmne mereu un loc de pelerinaj i de reculegere sufleteasc pentru toi cei ce caut cuvnt de mngiere i de ntrire n locurile de mare frumusee natural ale Prislopului, n care au trit atia cuvioi clugri cu viaa aleas i bineplacut lui Dumnezeu. (Pr. prof. dr. Mircea Pcurariu: "Sfini Romni", editia 1987)

Pomenirea Sfntului Sfinitului mucenic Cornelie sutaul.

Acest sfnt a trit pe vremea Sfinilor Apostoli i este cel dinti dintre pgni, care a crezut. Petrecnd o via fr prihan, a vzut un nger care-l ndemna s cheme la sine pe Apostolul Petru, s aud de la el cele ce se cdea. i mergnd Petru ctre dnsul, i spunndu-i cuvntul Domnului lui i celor ce veniser cu dnsul, i nvndu-l i botezndu-l i-a dat rnduial i ocrmuirea cetii Schepsia. Pe care aflnd-o cufundat n idoli, a botezat pe toti cu harul lui Hristos; i chiar i pe Dimitrie ighemonul, care a crezut cu toat casa lui. Deci sfrsindu-i sfntul viata apostolete, ctre Domnul s-a dus.

Pomenirea sfintei marii mucenie Ketevan, regina Georgiei.

Sfnta Mare muceni Ketevan era descendent din familia imperial Bagration i era strnepoata a mpratului Constantin din Kartalin (1469-1505). Devenit soia lui David, urmaul mpratului Alexandru al II lea din Kakheti (1577-1605), ea nsi a condus imperiul. Pietatea profund a mprtesei se manifesta n atenia ei deosebit fa de nevoile Bisericii Georgiene, n zidirea de biserici, adposturi i case pentru cltori sau cei fr de acoperis. Dup moartea soului su, Sfinta Ketevan s-a instalat n singurtate. Constantin (numit Okayan), frate al soului ei, a acceptat Islamul i, urmnd instruciunile sahului Abbas I, a trimis asasini s l ucid pe tatl su care era pe moarte, mpratul Alexandru II, i fratele su George. Dup ce crima a fost nfptuit, Constantin a dat ordine s fie puse corpurile victimelor pe cmile i s fie duse mprtesei Ketevan. ngrozit n faa faptei de cruzime, mprteasa i-a jelit pe nevinovaii suferitori i i-a ngropat la catedral Alaverdsk. n plus, necredinciosul Constantin-Okayan a depit buna cuviin n faa respectabilei ei vduvii i i-a cerut mana, ameninnd cu fora n caz de refuz. mprteasa Ketevan i-a adunat poporul din Kakheti i a mers mpotriva lui Constantin, nvingnd pe necuviinciosul apostat. El avu parte de o moarte lipsit de glorie mpreun cu muli din armata persan. Sub conducerea neleapt a mprtesei Ketevan, pacea i dreptatea au fost restabilite n Kakheti. Sahul Abbas I i l-a napoi pe fiul ei Teimuraz, care, desi trise mai multi ani la curtea eicului ca ostatic, si pstrase Credinta Ortodox nentinat. Dup aceea sahul Abbas, ameninnd Georgia cu distrugerea, a constrns autoritile feudale din Kakheti s predea o sum de ostateci de seama. Printre ei, ca voluntar, se afla mprteasa Ketevan. Vrnd s previn dezastrul pentru naiunea georgian i Sfnta Biseric, ea a ajuns n

Pomenirea Sfinilor Mucenici Gordian, Macrovie, Ili, Zotic, Lucian i Valerian.

Aceti sfini au suferit chinuri pe vremea lui Liciniu. Gordian era din Capadocia, iar Macrovie era din Paflagonia, tineri de vrsta, i desvrii n credina ntru Hristos. Iar Zotic, Ili i Lucian, s-au svrit prin sabie la Roma, dup multe chinuri, din porunca lui Maxim ighemonul; ns Valerian s-a svrit plngnd deasupra mormntului sfinilor.

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru cel din Agreia, care n pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Ioan de la Prislop.
Se spune ca un tnr pe numele Ioan, din satul Silvasul de sus n hotarul cruia se afla i Sf. Locas - a prsit casa printeasc, s-a nchinoviat n obtea clugrilor de le Prislop, ducnd o via aleas de rugciune, mpletit cu munca i svrirea de fapte bune. Dup un numr de ani, dorind s duc o viat i mai linitit, retras cu totul de lume, a gsit un loc, ca la 500 metri de mnstire, pe malul prpstios al rului Slivut

20

14 Septembrie
Ispahan. Sahul Abbas a ndemnat-o pe mprteasa s accepte credina mahomedan, dar a primit un refuz hotrt. Apoi mprteasa Ketevan a fost aruncat n nchisoare, unde a petrecut zece ani, plini de suferinele martiriului. Nici josnicia curtenilor peri, nici propunerile viclene ale ahului de a o ridica la rangul de mprteas inutului pers, nici propunerile de mari bogii, nici implorrile i rugminile struitoare ale curtenilor i nobililor peri nimic nu era n stare s o ademeneasc s pronune chiar i o singur vorb blasfemitoare mpotriva lui Hristos. Nimic nu era n stare s o mite pe cea care suferea ntru Hristos. Au atrnat-o rstignit pe un copac n form de cruce i au torturat-o cu cleti ncini. I-au pus pe cap un coif nclzit la rou, a fost lovit cu vergi de otel i i-au mpuns trupul cu unghiile. Fumul gros din prul i capul su arznd s-a ridicat n sus, i binecuvintata martir i-a dat sufletul ntru Dumnezeu n ziua de 13 septembrie 1624. Trei coloane strlucitoare au cobort asupra trupului Sfintei Ketevan, semnificnd izbnda ei spiritual. Osemintele sfintei mprtese au fost aduse la Roma la catedrala sfntului Apostol Petru, de ctre clugri ai ordinului Augustinilor care fuseser martori la martiriul ei. O parte din moate (cinstitul cap i mna dreapt a martirei) au fost date de ctre clugrii Augustini mpratului Teimuraz I i puse sub masa altarului din catedrala Alaverdi a sfntului Mare mucenic Gheorghe din Kakheti. Patriarhulkatolikos Zaharia (16131630) a numrat pe Marea Martir Ketevan printre sfini i i-a rnduit Srbtoarea pentru 13 septembrie. Dup ce i-a desvrit educaia la Venetia, Sfntul Ierotei s-a ntors la Sfntul Munte. S-a instalat lng mnstirea Iviron n slbticia de la Khaga. Conform mrturiei contemporanilor si, a dus o via foarte strict de sihastru ; cu necontenit Rugciunea lui Iisus clugrul a descoperit adnc dragoste fa de aproapele i necazurile dttoare de bucurii. La intervenia igumenului din mnstirea Iviron, Sfintul Ierotei a fost hirotonit preot de ctre Mitropolitul Iacob din Neocezareea care tria acolo retras. La cererea locuitorilor din Skopelo, care nu aveau preot, ascetul tgduitor-de-sine i-a prsit singurtatea. A oficiat slujbele i a predicat timp de opt ani, mpreun cu discipolii si atonii, ieromonarhul Meletie i clugrii Ioasaf i Simeon. Simindu-si sfritul aproape, Sfntul Ierotei cu trei discipoli s-a retras n insula Yura, unde erau trimii de obicei cei osndii pe via. Acolo dup o scurt boal el a plecat la Domnul n anul 1745. Discipolii si l-au ngropat n acea insul, i dup trei ani capul sau venerabil a fost transferat la mnstirea Iviron. Muli bolnavi i cei chinuii cu suferinele trupeti erau tmduii prin rugciuni ctre sfnt.

14 Septembrie
Ziua a paisprezecea, pomenirea nlrii cinstitei i de via fctoarei Cruci: nlarea Sfintei Cruci.
Constantin cel Mare, ntiul mprat al cretinilor, avea rzboi, precum zic unii dintre istorici, la Roma, mpotriva lui Maxeniu, pn a nu lua mpria. Iar alii zic c la apa Dunrii, mpotriva sciilor. Vznd c mulimea potrivnicilor era mai mult dect oastea lui, era cuprins de nedumerire i fric. Atunci i s-a artat n amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, i litere romane mprejurul Crucii, care i acelea erau nchipuite cu stele i ziceau: "ntru aceasta vei birui". Fcnd numaidect o cruce de aur, dup chipul celei ce i se artase, i poruncind s fie purtat naintea ostailor si, au dat rzboi cu vrjmaii, dintre care cei mai muli au pierit, iar alii au fugit. Pentru aceasta, gndind ntru sine la puterea Celui ce a fost rstignit pe Cruce, i creznd c Acesta este Adevratul Dumnezeu i ntrindu-se cu Botezul mpreun cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca s gseasc Crucea lui Hristos. i a aflat-o ascuns, mpreun cu celelalte dou cruci, pe care fuseser rstignii tlharii; i nu numai crucile, ci i piroanele le-au aflat. Netiind mprteasa

Pomenirea Cuviosului Ierotei cel nou, Iviritul, ce sa nscut la anul 1686 i care n pace s-a svrit.
Sfntul Ierotei s-a nscut n 1686 n Grecia. Dorind s neleag nelepciunea Divina aa cum este ea n tiine i n viaa monahal, tnrul pios, dovedind mare abilitate i srguin, a studiat filozofia Latin i pe cea Greaca. Dup moartea prinilor si, vrnd s i continue educaia, Sfntul Ierotei a vizitat mai nti Muntele Athos, care era renumit pentru nvtorii si cei muli. La nceput a fost discipolul unui anume sihastru lng chilia Sfntului Artemie (srbtorit la 20 octombrie), i apoi s-a alturat frailor din mnstirea Iviron, unde a primit tunderea monahal. Sfntul Ierotei n curnd a ajuns la Constantinopol cu treburile mnstirii i de acolo n Valahia, unde Domnul l-a condus s i continue educaia pe care o ntrerupsese. Fiind instruit de un anume clugr cipriot, Sfntul Ierotei, prin bunele sale maniere i-a meritat favorurile Mitropolitului Auxentius din Sofia i a fost ordonat diacon.

21

15 Septembrie
care ar fi Crucea Domnului, s-a artat aceasta prin minune. O femeie vduv moart, de care s-a atins Crucea, a nviat; iar celelalte doua cruci ale tlharilor nu au artat nici un semn de minune. Atunci mprteasa s-a nchinat i a srutat Crucea, mpreun cu toata suita. i neputnd ncpea tot poporul s se nchine, s-a rugat ca mcar s o vad. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, i a nlat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si vznd-o poporul, a nceput a striga: "Doamne, miluiete!" i de atunci a nceput a se ine srbtoarea nlrii Cinstitei Cruci. Licaoniei. Iar chipul muceniciei sale a fost n multe feluri n timpul crora i-a dat sufletul ctre Domnul.

Pomenirea adormirii celui ntre sfini Printele nostru Ioan Gur de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.
Sfntul Ioan Hrisostomul ("Gur de Aur") a rposat n aceast zi de 14 septembrie, anul 407, n exil, i pentru praznicul Cinstitei Cruci, i s-a mutat slujba n luna noiembrie n 13 zile. Iar la 27 ianuarie prznuim aducerea moatelor sale la Constantinopol.

Pomenirea Sfntului Mucenic Teoclit, care prin sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Valerian pruncul, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului noul cuvios Mucenic Macarie de la Mnstirea Dionisiu (Muntele Athos), care a mrturisit n Tesalonic la anul 1525, i a fost ucenic al Sfntului Nifon, patriarhul Constantinopolului, i care prin sabie s-a svrit.

15 Septembrie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea ptimirii Sfntului Marelui Mucenic Nichita Gotul.
Sfntul Mare Mucenic Nichita era Got (un trib de origine german, care pentru scriitorii greci este "dincolo de Dunre"). S-a nscut i a trit pe malurile Dunrii i a suferit pentru Hristos n anul 372. Credina cretin era pe atunci deja larg rspndit prin tot inutul goilor. Sfntul Nichita credea n Hristos i a acceptat Botezul din partea episcopului got Teofil, care a participat la Primul Sinod Ecumenic (Niceea, 325). Goii pgni ncepur s se opun rspndirii cretinismului, ceea ce a avut drept consecin o dezbinare dezastruoas pentru ambele pri. Dup victoria lui Fritigern, aflat n fruntea unei armate cretine i nvingtor mpotriva pgnului Atanaric, credina cretin a nceput s se rspndeasc tot mai mult printre goi. Episcopul arian Ulfila, care a urmat dup episcopul Teofil, a creat un alfabet got i a tradus n limba got multe cri preoeti. Sfntul Nichita a avut o lucrare puternic printre discipolii si goi la rspndirea

Pomenirea binecredincioasei mprtese Plachila (Placila).

Aceast sfnt a fost soia mpratului Teodosie cel Mare, i petrecnd toat viaa ei ntru dreapta credin, n grij i nevoin spre sraci, aa s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea celor 170 sfini Prini, care s-au adunat la sfntul a toat lumea Sinod al VI-lea.
n anii 680-681, pe vremea mpratului Constantin VI Pogonatul, tatl lui Iustinian cel Mic, Riznomitul, crma Bisericii Constantinopolului o purta Serghie, i a Bisericii Romei, Agaton. i s-au adunat la Trula palatului imperial ce se chema Oat, acetia i trimiii papei Agaton, ai patriarhilor de Ierusalim i Alexandria, trei episcopi occidentali i ali episcopi i Prini din Orient, pn la numrul de 170, i supunnd anatemei pe monoteliii: Serghie, Pir, Petru i Pavel, ce fuseser episcopi ai Constantinopolului, i pe Macrovie al Antiohiei, pe Chir al Alexandriei, pe Onorie al Romei, pe tefan i Polihronie i pe cei ce erau la un gnd cu dnii. Sfntul Sinod s-a adunat pe vremea celui mai sus zis Constantin Pogonatul, iar Cartea Canoanelor s-a fcut n zilele lui Iustinian, fiul lui.

Pomenirea Sfntului Mucenic Papa.

Acest sfnt a trit pe vremea mpriei lui Maximian i a lui Magnus, ighemonul cetii Larandrei din Eparhia

cretinismului. Prin propriul exemplu i prin cuvinte pline de duh el a adus pe muli pgni la credina cretin. Totui, dup nfrngerea sa, Atanaric a furit din nou planuri s i adune forele, s se ntoarc n patria sa i s-

22

15 Septembrie
i rectige vechea putere. ntruct a rmas pgn, el a continuat s i urasc pe cretini i s i persecute. Sfntul Nichita a ndurat multe chinuri din partea regelui got pgn i a murit dup ce a fost aruncat n foc. Trupul su a rmas nevtmat de flcri i a fost iluminat cu o minunata strlucire. Noaptea, un prieten al mucenicului, un cretin pe care l chema Marian, a recuperat trupul Sfntului Nichita i l-a ngropat n Cilicia. Dup aceea a fost transferat la Constantinopol. O parte din moatele Marelui Mucenic Nichita au fost mai trziu mutate la mnstirea Vysokie Decani n Serbia. Sfntul Nichita a primit de la Hristos o nepieritoare coroan de preamrire n anul 372.

numete Survia, care se afl aproape de Macrenia cea din Zagora, i care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Ioan Criteanul (Cretanul), care a mrturisit n Efesul cel nou, la anul 1811. Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Visarion, arhiepiscopul Larisei, fctorul de minuni.
Acest ntre sfini Printele nostru Visarion era dintrun sat din Macedonia, din prile spre Tesalia. S-a nscut din prini cucernici i nvnd carte, cnd a fost de 16 ani, a poftit viaa i schima monahal; i cu adevrat s-a dus cu tot sufletul la Marco, mitropolitul Larisei. i ctva vreme rmnnd mpreun cu dnsul i trecnd treptat cele sfinitoare, a fost fcut episcop pe seama cetii Dometicului i Elasonului. Iar poporul cetii, din pricina mndriei, nu l-a primit ca episcop, pentru c n trecut cetatea lor era cinstit cu rang de Arhiepiscopie. Pentru aceasta, mergnd ei cu ndrzneal la patriarhul Teolip ce pstorea n vremea aceea, care era stpnit mai mult de aur dect de Dumnezeu, au luat de la dnsul ca episcop pe un oarecare Neofit. Iar Visarion, urmtorul lui Hristos, socotind acest lucru pricin de odihn, atepta lng Marco, printele lui duhovnicesc, vindecnd pururea cu cuvntul i cu fapta pe sracii i neputincioii ce ateptau la biserica sa. Trecnd patru ani, i vduvind de pstor episcopia Stagopului, a fost cerut de ctre credincioii acelei episcopii s le fie exarh. i petrecnd n episcopia aceea ase ani, multe suprri i prigoniri a suferit din pricina unui netrebnic de preot, numit Dometie. Iar preasfinitul Marco, dndu-i sfritul i mutndu-se ctre locaurile cele fericite, atunci cu alegerea i cu cererea episcopilor acelei eparhii i a clericilor, precum i a tot poporul drept-credincios, Sfntul Visarion a fost rnduit urma n scaunul Larisei de ctre patriarhul Ieremia. Ct a condus aceast eparhie a svrit cele plcute lui Dumnezeu: rscumpra pe cei robii, ajutora cu daruri pe cei sraci i lipsii; fcea poduri peste ape. Astfel, a fcut pod peste rul ce cobora din Pind n Etolia, numit de locuitorii de acolo Levcopotomos, adic rul alb, iar de poei Ahelios, curgtor ca argintul, peste care mai nainte nimeni nu putea trece i nici nu putea face pod din pricina repeziciunii cu care curgea apa i a nmolului ce se fcea n vremea ploilor. El a pus temelia i a zidit la munte, aproape de satul lui, Mnstirea cea frumoasa a Mntuitorului nostru Iisus Hristos. i a avut i ajutor ntru toate pe fratele lui bun, Preacuviosul Ignatie episcopul. n acest chip, bine i cu plcere dumnezeiasc chivernisindu-i toate lucrurile sale, precum i cele ce erau

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Filotei (Filoteu) preotul.

Acesta era dintr-un sat ce se chema Mirmicos, din locul ce se cheam Opsichiu, i purta nume asemenea cu al maicii sale, pe care o chema Teofila. nsurndu-se i fcndu-se tat de copii, s-a nvrednicit i a fost fcut preot. i nevoindu-se cu postul i cu rugciunea, a ajuns fctor de minuni: la vreme de lips a dat pine celor flmnzi, a prefcut apa din ru n vin, i a mutat o piatr foarte mare cu cuvntul su. Iar la un an dup adormirea sa, fiind mutat n alt loc, i-a ntins minile ca i cum ar fi fost viu, i apucndu-se de umerii a doi preoi ce aveau s-l mute, s-a sculat pe picioare, i pind de trei ori s-a mutat, i s-a aezat n locul n care i acum zace. i izvorte necontenit mir, dnd minunat dovedire de viaa sa mbuntit.

Pomenirea Sfntului Porfirie, cel dintre ngntori (actorul / comicul).

Acestui sfnt poruncindu-i Iulian Paravatul (adic Apostatul, 361-363), cnd serba ziua naterii lui, ca s huleasc i s batjocoreasc lucrurile cele cretineti, cnd voia s intre n ap i s se afunde ca s batjocoreasc Sfntul Botez, a strigat tare: "Boteaz-se Porfirie n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh". Deci ieind afar, mbrcndu-se cu haine albe i mrturisind c este cretin i propovduind aceasta pe fa, dup multe chinuri i s-a tiat capul. Iar acestea s-au ntmplat la Efes, n anul 361.

Pomenirea aflrii moatelor Sfntului Acachie, episcopul Melitinei. Pomenirea Sfntului Mucenic Maxim, care de sabie s-a svrit. Pomenirea a dou sfinte fecioare, care prin sabie sau svrit. Pomenirea aflrii moatelor Sfntului ntiului Mucenic i arhidiacon tefan.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Gherasim, ctitorul sfintei Mnstiri a Sfintei Treimi, ce se

23

16 Septembrie
sub stpnirea lui, fiind aproape de 50 de ani, s-a dus ctre Domnul. Maicii Domnului din anul mntuirii 1656 s-a mutat ctre Domnul, fiind ngropat n biserica mnstirii. Mormntul su a devenit de atunci loc de cinstire i de rugciune pentru credincioii de pretutindeni. Mai apoi ns gsinduse cu dreptate ca sfintele sale moate s se aeze n chiar oraul n care a pstorit, spre mai mare cinstire i mplinirea cererilor de folos ale smeriilor rugtori, au fost strmutate cu mare alai n catedrala mitropolitana din Timioara n anul 1956, la trei sute de ani de la moartea sa. i a lucrat sfntul i dup moarte tot felul de minuni, ntru slava adevratului Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.

Pomenirea celui ntre Sfini Printelui nostru Iosif cel Nou, mitropolitul Timioarei i a tot Banatul, fctorul de minuni.
Acest fericit printe era din pmntul Dalmaiei, nscut la anul 1568 n oraul Raguza, unde prinii si, Ioan i Ecaterina, vlahi sau aromni, se ndeletniceau cu negoul pe mare, fiind cunoscui de toi locuitorii acelei pri ca oameni cu frica lui Dumnezeu. Murindu-i tatl, necat cu corabia n apele Marii Adriatice, tnrul Iacob, cum se numea n mirenie, sa mutat mpreun cu maica sa n Ohrida, unde a i nvat carte mai mult vreme la Mnstirea Maicii Domnului din acea cetate. Dorind s-i nchine viaa Domnului, a plecat apoi la Sf. Munte al Atosului, intrnd n Mnstirea Pantocratorului, unde s-a clugrit lund numele de Iosif. Pn la vrsta patriarhal de 82 de ani a petrecut ntre vieuitorii Sfntului Munte, fcndu-se pild de adevrat trire ntru Hristos. nfruntnd cu puterea credinei primejdiile i ostenelile de tot felul, alesul ntre cuvioi a crescut duhovnicete i a rodit bogat n fapte minunate. n vremea aceea surpndu-se stpnirea cretineasc din prile Banatului, o dat cu venirea turcilor, Domnul n-a lsat fr mngiere i ntrire pe credincioii acestor meleaguri; ci din Sfntul Munte le-a hrzit crmuitor duhovnicesc pe vldica Iosif, care prin alegerea i trimiterea sa de ctre Patriarhia arigradului trebuia s mpodobeasc scaunul mitropolitan al Timioarei. Dei la vrst naintat, n-a precupeit osteneala purcederii la calea lung ce-l ducea spre pstoriii si, care-l ateptau ca pe un sfnt ales al lui Dumnezeu, al crui dar al facerii de minuni n tot locul era vestit. Noul mitropolit a fost nscunat la 20 iulie 1650, din acea zi cercetnd cu o rvna deosebit ntregul inut pus sub oblduirea sa duhovniceasc, ndrumnd lucrarea preoilor, nviornd viaa credincioilor, rennoind bisericile i mnstirile sau zidind altele noi, dup trebuin. Pretutindeni pe unde a trecut, neputina se vindeca, viaa se nnoia, credina se ntrea, ndejdea cretea. Ostenindu-se ca un viteaz, s-a artat biruitor n vltoarea luptelor cu greutile, mna Domnului fiind cu el n toata vremea, ridicndu-l mrturie tare i pavz nenfrnat dreptei credine i artndu-l strlucit prin faceri de bine, prin svrirea de minuni i prin neabtut dragoste fa de toi oamenii. La 1653, n al optzeci i cincilea an al vieii sale, s-a retras la sfnta Mnstire a Partoului, nu departe de cetatea Timioarei, i aci a mai vieuit nc trei ani n rugciune, post, faceri de bine i tmduiri. Iar la praznicul Adormirii

16 Septembrie
Ziua a aisprezecea, pomenirea Sfintei Marii Mucenie i Prealudatei Eufimia cea din Calcedonia.
Aceast sfnt a trit n zilele lui Diocleian (ntre 284 i 305). Fiind prins, pentru mrturisirea n Hristos a fost chinuit cu focul, cu roata i cu alte chinuri. i scpnd cu darul lui Hristos de toate nevtmat, n sfrit a fost aruncat ca sa fie mncat de fiare, i aa i-a dat sufletul n minile Domnului printr-o simpl muctur de urs. Iar prinii ei au luat trupul sfintei i l-au ngropat n apropierea oraului. Dup ce persecuia lui Diocleian a ncetat, cretinii au pus moatele sfintei ntr-o racl de aur n biserica ce i-a fost dedicat. Iar n ziua prznuirii ei, curgea din mormntul ei snge proaspt care rspndea o mireasm dumnezeiasc. La mormntul acestei sfinte s-a ntmplat minunea respingerii tomului ereticilor de la sinodul ecumenic de la Calcedon, prznuit la 11 Iulie.

Pomenirea Sfintei Mucenie Meletina.

Aceast sfnt era din Marchinopolul Traciei (adic din cetatea lui Marchian), pe vremea mpratului Antonie i a ighemonului Antioh. Fcnd multe minuni, rsturnnd idolii la pmnt cu rugciunea sa, i zdrobind pe Apolon i pe Hercule, i aducnd pe muli ctre Hristos, a fost condamnat s i se taie capul. ns fiind dus la soia ighemonului ca s o ntoarc cu amgiri, ea a fcut-o i pe aceasta cretin. Dup ce i s-a tiat capul, zcnd cinstitul su trup nengropat, un oarecare Acachie, macedonean fiind, mergtor la patria sa, a cerut moatele sfintei, i ighemonul nebnuind nimic n aceasta, i le-a dat. Lund acesta sfintele moate, i punndu-le ntr-un sicriu, srguia a merge la patria sa. i cltorind el pe mare, a czut n boal i a murit, iar corabia abtndu-se la un col de mare, la ostrovul Limnului, a fost aezat acolo sfntul

24

17 Septembrie
trup al muceniei, i lng dnsa iubitorul de mucenici Acachie. spimntat i degrab au vestit lui Simpliciu, dar el nu i-a crezut. A doua zi au adus-o pe sfnta naintea lui, i vznd-o cu totul sntoas, neavnd mcar un semn ct de mic de rni pe trupul sau, a ntrebat-o: "Cine eti tu?" Iar sfnta i-a zis: "i s-a ntunecat mintea, c de-ai fi treaz mai cunoate c eu sunt Teodota". Acestea auzind Simpliciu, a poruncit s fie ncins tare un cuptor, n care au bgat pe sfnt. A doua zi a trimis dregtorul pe doi popi idoleti i cu alii dimpreun, ca s risipeasc cenua trupului sfintei. Acetia destupnd gura cuptorului, au fost ari amndoi de para focului, iar ceilali au vzut pe sfnta ntre doi tineri mbrcai n veminte albe, eznd i cntnd; i a ieit sfnta din cuptor nevtmat, bucurndu-se i cntnd. Dup aceea, plecnd Simpliciu la Bizan (Constantinopol), a poruncit s ia i pe sfnta legat s o duc dup dnsul. i abtndu-se el la Ancira, a cerut s fie adusa sfnta, ctre care a zis: "De nu te vei pleca mie s jertfeti la zei, te voi ucide pe grtar ncins". Iar ea zise lui: "De va intra i Doroteu, slujitorul zeilor, cu mine i va birui focul, voi jertfi i eu zeilor ti". i a zis Simpliciu ctre Doroteu: "Intr cu dnsa avnd pe zei ajutor". Dar intrnd el cu sfnta, ndat s-a topit de foc, iar sfnta a ieit nevtmat. De care lucru mirndu-se dregtorul, a poruncit s fie legat iari sfnta, i dus la Bitinia. i cnd a sosit la Niceea, a poruncit ca s intre sfnta n capitea idolilor s fac rugciune. Sfnta a primit aceasta cu bucurie; dar toi idolii au czut i s-au zdrobit. Atunci cu mnie a poruncit dregtorul ca sfnta s fie ntins n patru pri, i s fie despicat cu fierstrul. i fcndu-se aa, fierstrul s-a tocit, neputnd s fac nimic, iar sfnta rmase liber, mulumind Mntuitorului Dumnezeu. ntunecndu-se mintea lui Simpliciu, a poruncit s ucid pe sfnta prin sabie; i aa iau tiat capul.

Pomenirea Sfntului Ciprian de Cartagina (+258).

17 Septembrie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea Sfintelor Mucenie si bine-biruitoare fecioare: Pistis, Elpis i Agapis i a maicii lor, Sofia.
Aceste sfinte au trit n Italia, pe vremea mpriei lui Adrian (117-138). Deci aducnd pe Pistis, care era de doisprezece ani, i mrturisind ea pe Hristos, au btut-o cu toiege, i i-au tiat snii, din care n loc de snge a curs lapte, i dup alte chinuri, i-au tiat capul. Dup aceea pe Elpis, care era de zece ani, au supus-o de asemenea la felurite chinuri, i la urm, prin sabie i-a primit i ea moartea. Tot aa a fost chinuit i Agapis, care avea nou ani, i la urm i-au tiat capul. Iar maica lor, Sofia, trei zile pe urm plngnd pe mormntul lor, i-a dat sufletul ctre Domnul.

Pomenirea Sfintei Mucenie Agatoclia.

Aceast sfnt a fost slujnic a unui oarecare Nicolae, care era cretin. Femeia lui, care era pavlichian, ocar a fcut Agatocliei timp de opt ani, btnd-o peste grumaji cu pietre, gonind-o descul prin locuri coluroase, zdrobindu-i coastele cu un ciocan de fier i arzndu-i limba. Dar, vznd c nu poate s o ntoarc spre voia sa, i-a turnat jeratec peste grumaz, silind-o astfel s prseasc viaa aceasta.

Pomenirea Sfinilor o sut de mucenici, i a Sfinilor Pilevs (Pileus) i Nil episcopii i a celor 46 de mucenici de la Palestina.
Cnd s-a ridicat prigoana mpotriva cretinilor din partea nchintorilor la idoli, atunci au fost prini i aceti sfini. Din Egipt, au prins doi episcopi, ce se numeau Pilevs i Nil, i doi boieri mari, ce se chemau Patermutie i Ilie, i alii mpreun cu acetia fiind la numr o sut; iar din Palestina au prins cincizeci. Sfntul Pilevs i sfntul Nil, asemenea i Patermutie i Ilie, i cei cincizeci din Palestina, toi acetia prin foc au svrit mrturisirea, i au luat cununile de la Domnul. Iar pe cei o sut ce se trgeau din Egipt, mai nti i-au orbit, scondu-le ochii i tindu-le pulpele cele stngi ale picioarelor, dup aceea i-au dat ca s lucreze la metale. i n sfrit, le-au tiat capetele, lund i ei de la Dumnezeu cununile nevoinei.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Maxim, Teodot i Asclipiodota.

Aceti sfini au fost btui, li s-au tiat degetele minilor i au fost bgai n temnia ntunecat, pentru c mrturiseau pe Hristos. La urm le-au tiat capetele.

Pomenirea Sfintei Lucia i a Mucenicului Geminian, fiul ei. Pomenirea Sfintei Mucenie Teodota.
mpamprind Alexandru la Roma cea veche, a fost trimis Simpliciu n Capadocia, i a fost clevetit ctre dnsul Teodota, care era din prile Pontului, femeie foarte bogat. Fiind adus naintea lui, i neputnd s o plece ca s lase credina n Hristos, au atrnat-o i i-au zgriat pntecele multe ceasuri; iar ea luda pe Dumnezeu i rbda, prndu-i-se c altcineva ar fi chinuit. Dup aceea, pogornd-o, au bgat-o n temni i dup opt zile s-a deschis temnia singura, iar pzitorii s-au

Pomenirea Sfinilor Mucenici Haralambie i Pandoleon, cu tovarii lor. A cror prznuire se face la mucenicia lor, care se afl la Defteron. Pomenirea Sfinilor Mucenici Iraclid i Miron, episcopii Tamasului de la Cipru. 25

18 Septembrie

18 Septembrie
Ziua a optsprezecea, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Eumenie, episcopul Gortinei.
Acest Eumenie din tinereea vrstei, alegnd viaa sihstriei i petrecnd cu mult nevoie, a dobndit smerenia cea desvrit. Drept aceea i s-au ncredinat i turma Bisericii din Gortina. Acesta pe un balaur groaznic ce a nvlit asupra lui l-a omort cu fcliile. Apoi mergnd la Roma, ca un nalt lumintor, a luminat cu dumnezeietile nvturi, spimntnd pe muli cu semne i cu minuni. i de acolo, sosind la Tebaida, numaidect a potolit ntristarea secetei. Aflndu-se acolo, i-a dat sufletul su n minile lui Dumnezeu. Iar dup mutarea sa, tebanii i-au trimis trupul la moia i la turma sa, la locul ce se cheam Raxos, unde se afl i cinstitul trup al lui Chiril.

Synad, i suferind multe chinuri mpreun cu Dorimedont, li s-au tiat capetele.

Tot n aceast lun, pomenirea Sfinilor Mucenici Ianuarie, episcop de Bnvent, i cei mpreun cu dnsul. Tot n aceast lun, pomenirea Sfinilor Teodor, prin de Smolensk, i a copiilor si David i Constantin.

20 Septembrie
Ziua a douzecea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, soia lui, i doi fii ai lor: Agapie i Teopist.
Acest sfnt mare Mucenic Eustatie, pe cnd se numea nc Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste oti la Roma, pe vremea mpratului Traian (ctre anul 100). i dei era un pgn bogat, el strlucea cu virtuile, i mai ales era foarte milostiv fa de sraci. Vznd deci Dumnezeu bun nclinare a sufletului lui, i s-a descoperit ntr-un chip asemntor celui n care sa artat Sfntului Apostol Pavel. Cci fiind ntr-o zi la vnat, i s-a artat un cerb i a nceput a-l goni; i apropiindu-se a vzut ntre coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, strlucind mai mult dect soarele, i pe dnsa chipul lui Hristos, i a auzit glas de la Cruce, zicnd: "O, Placide ! pentru ce m prigoneti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu l cinsteti fr s tii prin lucrrile tale cele bune." Uimit i speriat, Placid a czut de pe cal i a rmas fr cunotin mai multe ceasuri. Mntuitorul i-a aprut i a doua oar, ca s fie ncredinat de adevrul din prima vedenie i ca s-i spun ca El este Dumnezeu, Creatorul cerului i al pmntului, i c din iubire pentru om a luat firea omeneasc i s-a ntrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa i s-a botezat, el i toat casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, soia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie i Teopist. Vznd credina i virtuile sale, Domnul i-a aprut din nou i i-a spus c o sa ajung, ca Iov, s ndure mari ncercri din partea diavolului, dar c Harul va fi cu el. i ntr-adevr, att rzboi a dat mpotriva lui ucigaul de oameni, diavolul, nct i-a pierdut averea, a trebuit s ia drumul exilului, iar pe femeia sa a vzut-o robit i pe copiii lui rpii de fiare slbatice. Dar s-a ntmplat ca n vremea aceea barbarii s invadeze pmnturile romanilor, fr ca ei s poat gsi un cpitan de oti destul de ncercat ca s le poat face fa. Atunci mpratul i-a adus aminte de Eustatie, de curajul lui i de

Pomenirea Sfintelor Mucenie femei Sofia i Irina. Pomenirea Sfintei Mucenie Ariadna (n alt parte numit Maria) din Frigia.
Aceast sfnt a trit pe vremea mprailor Adrian i Antonin (ntre 117 i 139). Era roaba unui anume Tertulus, ce era mare n cetatea Promises n Frigia. i pentru c n-a vrut s prznuiasc mpreun la naterea copilului stpnului su, n capitea idolilor, a fost foarte ru chinuit, dar a scpat. Stpnul ei cuta s o prind. Atunci ea, apropiindu-se de o piatr, s-a rugat lui Dumnezeu s o izbveasc; i din dumnezeiasca voie crpnd piatra, s-a ascuns sfnta ntr-nsa, i iar s-a aezat piatra cum a fost. Iar cei ce o cutau au pierit toi, ucii de ngerii ce s-au ivit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Castor din Alexandria.

19 Septembrie
Ziua a nousprezecea, pomenirea Sfinilor Mucenici Trofim, Savatie i Dorimedont.
Aceti sfini au trit pe vremea mpriei lui Prob (anul 277). Dintre ei, Savatie, stnd naintea guvernatorului la Antiohia, i fiind btut foarte ru, a fost bgat n temni, i astfel i-a dat sufletul n chinuri. Iar pe Trofim nclndu-l cu nclminte de fier, i urgisindu-l l-au dus la

26

21 Septembrie
multele lui isprvi de arme, i l-a chemat la curte i i-a redat averea i bunurile i titlurile aristocratice romane. Iar Eustatie, n fruntea otilor romane, a nvins i respins pe barbari, i ntorcndu-se la Roma, a aflat pe soia i copiii si, pstrai nevtmai de Harul lui Dumnezeu, pentru credina sfntului. Iar noul mprat, Hadrian (117), i-a redat lui cinstea cea dinti, dar i-a cerut ca s aduc jertf la idoli pentru victoriile obinute. Eustatie i-a rspuns c aceast victorie s-a datorat numai lui Hristos, nu i puterii iluzorii a idolilor i falilor dumnezei. De acest rspuns mniindu-se mpratul i-au dat, pe el i pe soia i pe copiii lui, spre mncare fiarelor slbatice. Cum ns fiarele nu au vrut s-i mnnce, i-au vrt ntr-un cazan de aram ncins cu foc i aa i-au dat sfinii mucenici sufletelor lor n minile lui Dumnezeu, fr ca focul s strice trupurile lor, spre mirarea pgnilor i bucuria cretinilor, care au neles astfel c harul lui Dumnezeu slluiete n trupurile Sfinilor Mucenici, ce le sunt lsate spre mngiere.

Pomenirea Sfntului noul mucenic Ilarion Criteanul.

Acesta era de fel din insula Creta, i a mrturisit pe Hristos n Constantinopol, la anul 1804, svrindu-se prin sabie.

21 Septembrie
Ziua a douazeci si una, pomenirea Sfntului Apostol Codrat.
Acesta fiind om vechi si mult stiutor a predicat cuvntul Domnului n Atena si n Magnesia; si luminnd pe multi cu nvatatura dogmelor i-a adus la lumina cunostintei lui Dumnezeu. Pentru aceea l-au alungat persecutorii de la turma sa din Atena; nti a fost mproscat cu pietre si n foc ispitit, si apoi cu alte chinuri. Iar mai la urma a primit cununa muceniciei pe vremea mparatiei lui Eliu Adrian.

Pomenirea Sfntului Prooroc Iona.

Acest Prooroc a fost fecior al lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de Azot cetatea elinilor de lnga mare. Si fiind aruncat de chit, a mers la Ninive de a propovaduit; si ntorcnduse n-a ramas n pamntul sau, ci lund pe mama-sa a locuit n Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru ca zicea: "Asa mi voi ridica rusinea mea, de vreme ce am mintit, proorocind asupra Ninivei cetatii celei mari". Acesta este feciorul vaduvei, pe care l-a nviat proorocul Ilie; caci mustra atunci Ilie pe Ahav, si chemnd foamete pe pamnt a fugit si mergnd la Sarepta Sidonului, a aflat pe acea vaduva cu fiul ei. Si a locuit la dnsa, caci nu putea sa locuiasca cu cei netaiati mprejur; si a binecuvntat-o pe dnsa pentru primirea ei de oaspeti. Acesteia i-a nviat feciorul care-i murise. Si sculndu-se Iona dupa foamete a mers la pamntul lui Iuda, si a ngropat pe mama-sa care murise, aproape de Balanul Deborei, si a locuit n pamntul Senaar, si a murit acolo si a fost ngropat n pestera lui Cenezeu, care fusese judecator unui trib, pe cnd nu era mparatie. Si a dat semn n Ierusalim si n tot pamntul, cnd vor vedea piatra urlnd cu jale cu viers subtire, si gndac din lemn graind catre Dumnezeu, atunci se va apropia mntuirea. Atunci vor vedea Ierusalimul stricat pna n temelie, si vor veni catre dnsul toate limbile ca sa se nchine Domnului. Si vor cladi pietrele lui spre apusul soarelui. Si acolo va fi nchinaciunea Unsului, caci Ierusalimul s-a dat spre pustiirea fiarelor salbatice. Si atunci va veni sfrsitul a toata suflarea.

Pomenirea Sfinilor Prinilor notri i Mrturisitorilor Ipatie episcopul i Andrei preotul.

Aceti sfini erau din Lidia, i de copii mici au mers la coal. Ipatie iubea clugria, iar Andrei a fost fcut propovduitor al Bisericii; ns ntrecea pe alii nu numai cu postul i cu privegherile i cu rugciunile, ci nc i cu toata smerita cugetare i dragoste. Aflnd de dnii episcopul Efesului i trgndu-i la sine, pe Ipatie l-a hirotonit episcop, iar pe Andrei prezbiter. i aflnd de dnii hulitorul de sfini Leon mprat, a trimis de i-au chemat i i-au bgat n temni. Dup aceea a poruncit de le despuiar capetele de piele i sfintele icoane cele de mult pre pe capetele lor le-a ars; i ungndu-le brbile cu smoal i-au purtat prin mijlocul oraului, i i-au junghiat n prile Zirolofului, dndu-i cinilor s-i mnnce.

Pomenirea Sfinilor Martin, Episcop de Rome, i Maxim cel nelept. Pomenirea Sfinilor Anastasie, Teodor i Euprepie, ucenici ai Sfntului Maxim. Pomenirea Sfinilor Mucenici Artemidor i Taleleu. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Meletie, episcopul Ciprului. Pomenirea celui dintre mrturisitori, marelui Ioan Egipteanul.

27

22 Septembrie Pomenirea preacuviosului Parintele nostru Iona Savaitul.

Acest preacuvios preot a fost tata al Preacuviosului si Preafericitului Teodor, si al lui Teofan facatorul de canoane. Chipurile lor le-a scris Teofil luptatorul de icoane. Acest parinte Iona mergnd la Lavra Sfntului Sava, si calugarindu-se, a dobndit smerenia desavrsita. Si facnd multe bunatati, ntru batrnete bune s-a dus catre Domnul Traian (catre anul 101), lund sfrsit prin sabie si prin foc. Si dupa mutarea lui catre Domnul a facut multe minuni.

Pomenirea Sfntului Foca gradinarul.

Acest Sfnt era din Sinope, cetate veche si vestita lnga Marea Neagra. Avea mestesug gradinaria, la care ostenea si lucra, si ce agonisea avea mare grija sa-si nfrumuseteze sufletul. Pentru aceea nu s-a ascuns, ci s-a vadit ca o sluga adevarata a lui Hristos catre ighemonul care era atunci. Si venind ucigasii, au gazduit la casa celui pe care l cautau. Primindu-i si odihnindu-i i-a ntrebat cine sunt si cu ce trebuinta au venit n cetatea lui? Aceia i spusera taina, ca ei cautau pe Foca, pentru a-l chinui. Si daca a auzit sluga Domnului acestea, facndu-si gatirea mormntului, s-a vadit pe sine la cei ce-l cautau; iar lor li s-a facut mila; dar el i ruga sa ndrazneasca a nfaptui porunca pe care o aveau, si taindu-i capul, s-a adus curata jertfa naintea lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Mucenic Eusebie.

Acest sfnt a mers singur catre ighemonul Feniciei si i-a zis: "Pentru ce esti fara de minte, luptatorule cu Dumnezeu, de gonesti turma lui Hristos?" Si acela mniindu-se a poruncit sa spnzure pe sfntul si sa-l sfsie, bagnd sare n traiste de par si legndu-le, strujea carnea sfntului foarte rau. Dar sfntul se bucura ca si cum ar fi patimit n trup strain. Atunci dregatorul aflndu-se n uimire, a dat porunca sa-i taie capul; si s-a suit la ceruri, slavind si binecuvntnd pe Dumnezeu.

Pomenirea Sfintilor Mucenici si frati buni, Eusebie, Nestavu si Zinon. Pomenirea Sfintilor Parintilor nostri: Meletie si Isachie, episcopii Ciprului.
Acesti sfinti si fericiti parinti ai nostri au fost episcopi ai Bisericii lui Hristos, din Cipru. Erau cucernici si cu frica lui Dumnezeu. Lucru nencetat avea a nvata pe popor dumnezeiestile cuvinte ale lui Hristos, si a-si mparti averea la cei ce aveau nevoie. Si asa facnd n toata viata lor, prin felurite locuri, s-au mutat catre Domnul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Isaac si a Sfntului Martin. Pomenirea Cuviosului Cosma Zografitul, ce a pustnicit n Sfntul Munte al Atonului, n anii 1323
Sfntul Cosma, pustnic al Mnstirii Zografu, a fost bulgar de origine. n tineree a fcut tot ce a putut s nu se cstoreasc i a prsit n secret casa prinilor si, plecnd spre Muntele Athos. Pe drum spre Sfntul Munte, diavolul a ncercat s-l zdruncine pe tnr printr-o viziune nfricotoare a unei adncimi infinite a mrii care nconjura muntele. Tnrul a scpat de ispita diavoleasc dup ndelung rugciune fcut cu ardoare. La Sf. Munte, Cosma a fost primit n Mnstirea Zografu, unde a fost novice o perioada lung de timp, dup care a fost tuns i numit ecleziarh. Sf. Cosma a fost nvrednicit de un dar deosebit chiar din partea Stpnei Sfntului Munte, Preasfnta Fecioar, care la hramul Buneivestiri de la Mnstirea Vatoped a binevoit s-i dezvluie acestuia o frm din grija ei fa de oameni. Astfel i se art o Fecioar cu slav mprteasc, care participa la slujbele din biseric i la trapez, toi clugrii slujind i supunndu-i-se ei. Curnd, sfntul a fost hirotonit diacon, apoi preot, ceea ce l-a inspirat la multe fapte remarcabile. Rvnitor pentru mntuire, prin multele rugciuni la Maica Domnului, a fost nvrednicit de un semn special din partea Preasfintei Fecioare. El a auzit vocea Maicii Domnului vorbindu-i dintr-o sfnt icoan n care ea l ntreba pe Fiul ei: "Cum se va mntui Cosma?" La care Mntuitorul a rspuns: "Lsai-l s se retrag n pustie". Dup ce primi binecuvntarea din partea superiorului su, Sf. Cosma s-a retras n slbticie, unde ntr-o peter tiat n stnc i-a nceput nevoina nsingurrii. Dumnezeu ns nu s-a lepdat de rugtorul su credincios, druindu-i darul naintevederii. Ca i la nceputul drumului su n ale credinei, vrjmaul neamului omenesc a ncercat din nou s-l abat pe sfnt de la drumul su, dndu-i in ultimele sale zile de via o ncercare cumplit. Nu cu mult timp nainte de moartea alesului lui Dumnezeu, i s-a artat nsui Hristos care i-a

Pomenirea Sfntului Mucenic Prisc. Pomenirea Sfintilor sase Mucenici, care erau pazitorii mparatului Maximian.

22 Septembrie
Ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Foca, facatorul de minuni.
Acest Sfnt era fiul lui Pamfil si al Mariei din cetatea Sinope, pe malul Marii Negre. Si nca din frageda vrsta facea minuni mari cu darul Sfntului Duh. Si a petrecut facnd minuni pna la sfrsitul vietii sale. I s-a aratat si sfrsitul muceniciei ce era sa vina, ca a venit un porumbel si a sezut pe capul lui si i-a pus cununa, graind omeneste: "Pahar ti s-a amestecat si trebuie sa-l bei". Pe care pe deplin s-a nvrednicit de l-a baut, n zilele mparatului

28

22 Septembrie
spus c nainte ca sufletul su s urce la cer va veni satan cu armata lui i-l vor chinui. Pregtit cu acea mngiere divin pentru ncercrile care urmau, sfntul a ndurat curajos atacurile demonice i n a treia zi de bti furibunde a primit Preacuratele Taine. Cu rugciuni de slav lui Dumnezeu pe buze, sfntul a plecat cu pace de la moarte la via n Snul Domnului. Dumnezeu, "Care slvete pe toi cei ce-L slvesc pe El", la slvit n mod minunat i pe Sf. Cosma la moartea sa. La slujba nmormntrii sfntului, mulime de animale slbatice i psri s-au adunat la petera sa, simind i ele pierderea pentru Sf. Munte. La punerea sa n mormnt, fiecare din cele necuvnttoare au scos sunete de jale, ca un ultim omagiu adus sfntului lui Dumnezeu. Dup patruzeci de zile, cnd fraii au deschis mormntul sfntului dup privegherea de toat noaptea, dup cum era obinuit, ca s mute cu cinste sfintele moate la mnstire, acestea nu au mai fost de gsit. Dumnezeu le-a ascuns n mod minunat. Acestea toate s-au ntmplat n anul 1323. Vrancea Cronicarul Miron Costin si mpreuna au semnat multe documente ale vrncenilor, urmai ai celor 7 feciori ai "babei Vrncioaia" , crora Sfntul Voievod tefan cel Mare le-a dat "ocine", fiindc "l-au slujit cu credin." In anul 1691 Mitropolitul Teodosie face o Diata in care scrie ca a ridicat mai multe locauri pe care le tie Dumnezeu si las toate donaiile pe care le-a primit de la credincioi pentru mnstiri, ucenicului sau Diaconul Laureniu ca sa mai fac doua mnstiri. Cronicarul Ion Neculce scrie ca in vremea aceea veneau ttarii ca lcustele si jefuiau pe moldoveni de tot avutul lor. Astfel, in anul 1694 o hoarda de ttari rzlei au ptruns in Mnstirea Brazi si l-au chinuit cumplit pe Mitropolitul Teodosie ca sa le dea odoarele si banii, si pentru ca el nu a voit sa le dea, l-au ucis tindu-i cinstitul su cap. Era dup "Ziua Crucii". Monahii mpreun cu credincioii de prin satele vecine l-au nmormntat in Biserica Sfntul Gheorghe, care era ridicat de Mitropolitul Teodosie. Din cauza cutremurelor din regiunea Vrancei, biserica ridicat de Mitropolitul Teodosie s-a ruinat. Atunci Ieroschimonahul Dimitrie, stareul Mnstirii Brazi, a dezgropat, in anul 1842, osemintele Mitropolitului Teodosie si le-au dus sa fie reinhumate in Petera de jos, ridicata de primii pustnici ai Mnstirii Brazi, Teofilact si Sava, unde era si Paraclisul "nvierea lui Lazar", in care se oficia si Sfnta Liturghie. In timpul in care soborul de preoi slujeau osemintele Sfntului Ierarh Teodosie, era acolo si Cuviosul Antipa (de la Calapodeti), pe care noi il srbtorim la 10 ianuarie, si el mrturisete: "M-am nvrednicit a vedea aceste moate, eu leam atins si erau binemirositoare". Un egumen al Mnstirii Brazi, Anton Dumbrava, care a fost si ajutor de stare la Mnstirea Neam, scria ca in anul 1857 se gsea tivda (capul) Sfntului Mucenic Teodosie la mare cinste, scoas din mormnt la Mnstirea Brazi. Stareul de la Mnstirea Brazi - Teodosie Filimon, care dup anul 1959, cnd Mnstirea Brazi a fost demolata de comuniti, a dat o declaraie la Mnstirea Cernica semnata de Prea Cuviosul stare si cu stampila Mnstirii Cernica, in care scrie ca "att in timpul meu, cat si nainte de mine, monahii si credincioii veneau de aprindeau lumnri si se rugau pentru mplinirea cererii lor la mormntul Sfntului Ierarh Mucenic Teodosie de la Mnstirea Brazi". Viaa Sfinitului Mucenic Teodosie, rvna lui pentru ridicarea de sfinte lcauri, smerenia sa, dragostea pentru buna rnduial a obtilor monahale, grija printeasc fa de pstoriii si, rbdarea tuturor suferinelor i prigonirilor nedrepte la care a fost supus, precum i lucrarea lui ncununat de jertf martiric au fcut ca s fie ntotdeauna cinstit cu evlavie de dreptmritorii cretini.

Pomenirea sfantului ierarh martir Teodosie de la Brazi.

Sfntul mucenic TEODOSIE s-a nscut n prima jumtate a secolului al XVII-lea n aproprierea Mnstirii Brazi din prini rzei de la sfntul voievod tefan cel Mare. Prinii si l-au dus la slujbele care se oficiau aici. La vrsta de 18 ani el a intrat ca frate la aceasta mnstire, iar metania de clugr a primit-o la Mnstirea Bogdana (azi n judeul Bacu). Fiind un monah evlavios si avnd si o inteligenta deosebita, cunoscnd Sfnta Scriptura si o parte din Scrierile Sfinilor Prini, a fost ales Episcop in anul 1669 la Rdui, unde mergea deseori la mormntul lui tefan cel Mare de la Mnstirea Putna, unde ardea permanent o candela. In anul 1671 a fost trimis sa pstoreasca Episcopia Romanului, unde a activat pn in anul 1674, cnd pentru activitatea sa pastorala si pentru nalta sa spiritualitate a fost ales Mitropolitul Moldovei, unde scaunul era vacant prin plecarea lui Dosoftei in Polonia. Cronicarul Ion Neculce scrie in Cronica Moldovei ca domnul Moldovei era Dumitrascu Cantacuzino, una dintre cele mai deczute figuri din istoria noastr. El a adus pe ttari in Moldova pentru a sta cat mai mult pe tron, pltind un bir mare provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar si din banii mnstirilor (de la Mnstirea Rascu lund toi galbenii). "Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrascu Cantacuzino zicand: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? si domnul s-a maniat si l-a scos din scaun cu necinste", scrie cronicarul Ion Neculce, si l-a nchis la Mnstirea Sfntul Sava din Iai. Cnd s-a ntors din Polonia Mitropolitul Dosoftei l-a scos din nchisoare si Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mnstirea Brazi, de care era legat sufletete de cnd a intrat ca frate la aceasta mnstire. Cum a ajuns aici a ridicat o biserica frumoasa cu hramul Sfntului Gheorghe, introducnd reguli cu slujbe monahale de zi si de noapte. A avut grija si de Mnstirea Bogdana, determinnd pe logoftul Solomon Brldeanu de a ridica din temelie o noua mnstire. A nzestrat aceste mnstiri cu terenuri arabile, vii, pomi fructiferi, pduri si mori de apa. In vremea aceea era Vornic de

29

23 Septembrie
Sfntul Teodosie de la Brazi a fost n mod solemn proclamat sfnt la data de 5 octombrie 2003. Pomenirea sa a fost stabilita pentru ziua de 22 septembrie. Nascatoarei de Dumnezeu, adica pentru minunea, si a batrnetilor si a sterpiciunii Elisabetei. Cnd Domnul si Dumnezeul nostru, unic Fiu si Cuvnt al Tatalui, se pregatea sa se pogoare din naltul Cerului pentru a fi zamislit n chip feciorelnic n snul Preacuratei Sfinte Maica Domnului, voi sa intareasca si sa vesteasca aceasta Minune intre Minuni printr-una care sa ii semene fara a fi precum el. De asemenea, pentru ca intru toate Sfntul Ioan Botezatorul sa fie inaintemergatorul lui Hristos, cu sase luni inainte ca Arhanghelul Gavriil sa se arate Maicii Domnului, acesta din urma se arata Marelui Prooroc Zaharia, in momentul in care intra in templul Domnului ca sa tamiieze si sa se roage pentru popor. Vazndu-l, Zaharia fu cuprins de spaima, dar Ingerul il linisti spunindu-i : "Nuti fie teama, Zaharie, rugile tale au fost ascultate, si femeia ta Elisabeta iti va darui un fiu pe care il vei numi Ioan. Vei avea multa bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. Caci el va fi mare in fata Domnului, si se va umple de Duhul Sfint inca din sinul mamei sale" (Luca 1, 13-15). Dar Zaharia era batrn, si la fel si femeia lui. De aceea el se indoi pentru o clipa de adevarul cuvintelor Ingerului cum ca acolo unde Dumnezeu voieste, rnduiala firii se biruieste. De aceea Gavriil il instiinta ca pentru necredinta lui, dar si ca sa nvete sa se foloseasca de graiul sau numai pentru a-l preamari pe Domnul -, el va ramne n mutenie pna ce se va naste pruncul.

Pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrnd pe mparatul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savrsit.
In 1274, la Lyon, imparatul Mihail al VIII-lea Paleologul ordona semnarea unui act de uniune intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica romana, nu din dragoste pentru adevar, ci numai pentru a-si asigura protectia politica a Papalitatii in actiunea lui de reconstituire a imperiului bizantin la sfirsitul ocupatiei latine. Poporul iubitor de Dumnezeu, gata sa ramina credincios pina la singe Sfintei Credinte Ortodoxe, nu accepta aceasta falsa unire si se dadu de partea Patriarhului Arsenie, care fu inlaturat pentru ca il infruntase pe imparat. Acesta, cu ajutorul lui Ioan al XI-lea Becul, barbat invatat si viclean pe care il ridicase la demnitatea Patriarhala, incerca sa impuna cu forta aceasta uniune. Din acel moment inchisorile se umplura de Preoti, de Calugari, de laici, de oameni simpli precum si de nobili, care preferau cu totii mai degraba tortura si surghiunul decit tradarea. Latinofronii (astfel erau numiti partizanii Uniunii) isi indreptara actiunea in special impotriva Calugarilor, care din toate timpurile fusesera aparatorii mult veghetori ai Sfintei Credinte Ortodoxe. Ei venira cu osti puternice pe Sfintul Munte Athos, pentru a-i constringe pe Calugari sa accepte Uniunea. In acea vreme, era un batrin ascet pe linga Manastirea Zografu care isi facuse pravila din citirea de mai multe ori pe zi a Acatistului Maicii Domnului. In acea zi, in timp ce oamenii imparatului se apropiau de Zografu, el auzi glasul Maicii Domnului raspunzind binecuvintarilor pe care i le adresa ca de obicei. Ea ii vesti ca dusmanii lui Hristos se apropiau si ii ceru sa mearga sa anunte aceasta la manastire, pentru ca cei care erau inca slabi sa poata sa fuga iar cei care ajunsesera la maturitate duhovniceasca sa poata sa se pregateasca de Mucenicie. La auzul acestei vesti, majoritatea Calugarilor au fugit in munte, dar douazeci si sase dintre ei s-au refugiat in turnul manastirii, primind de la Dumnezeu incredintarea ca venise vremea pentru ei sa primeasca coroana Muceniciei. Lingusirile si falsele argumente ale Latinilor si ale aliatilor lor greci pentru a-i convinge sa treaca de partea uniunii celei fatarnice ramasera fara succes, Sfintii raminind tari in marturisirea lui Hristos ca singur cap al Bisericii. Si murira aducindu-I slava in turnul caruia soldatii ii dadusera foc.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Ioan, Petru si Antonie, care s-au savrsit n Africa.
Domnind la Roma Vasile Macedon, domnea si tiranea preacrudul Avrahin Agareanul (Turcul) toata Africa. Acesta pradnd Siracuzele (aceasta este Mitropolia Siciliei), a luat de acolo pe Ioan mpreuna cu copiii lui, Petru si Antonie, care erau nca mici si ndata a poruncit sa-i nvete carte agareneasca. Si dupa ce au ajuns la vrsta barbateasca, si ntreceau pe multi cu ntelepciunea si cu faptele bune, mirndu-se de dnsii acel viclean Veliar, i-a boierit: facnd pe Antonie ghenicon, si pe Petru sachelar. nsa acestia n ascuns erau crestini, iar la vedere se fatarniceau ca sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp. Ca aflnd Avrahin, si mniindu-se, i-a pus cu picioarele n obezi, si i-a batut cu toiege noduroase. Fericitul Antonie lund patru sute de toiege pe talpi, multumea lui Dumnezeu. Dupa aceea l-a pus pe un gratar, legat deasupra unui samar cu streanguri si l-a purtat prin mijlocul trgului. Iar pe Petru dezbracndu-l, l-a batut cu toiege pe spinare si pe pntece, si l-a bagat n temnita. Dupa aceea mai scotndu-i, iarasi i-a supus la cumplite chinuri, n timpul carora si-au dat sufletul lui Dumnezeu.

23 Septembrie
Ziua a douazeci si treia, pomenirea zamislirii Sfntului slavitului naintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.
Aceasta dumnezeiasca zamislire a binevestit-o dumnezeiescul Arhistrateg Gavriil catre proorocul si sfintitul Zaharia, zicndu-i: "Ascultata a fost rugaciunea ta". Asa ca din aceasta s-a cunoscut mai nainte dumnezeiasca si fecioreasca nastere a Preacuratei

30

24 Septembrie
Dupa aceea au adus si pe tatal lor Ioan, si ridicndu-l cu mna stnga de grumaji, i baga lui sabia n gura pe gtlej, si asa el si-a dat duhul peste fiii sai. Si facnd foc mare, au ars trupurile sfintilor toate la un loc. Iar fericitul Andrei, foarte batrn fiind de vrsta, si multa vreme zacnd la nchisoare, uscat fiind de foame si de sete si de goliciune si nesupunndu-se aceluia, a fost strapuns cu sulita si apoi i s-a taiat capul. Si asa s-a plinit marturisirea lor. fiare salbatice de Alexandru, si la tauri ca sa o mpunga si sa o sfarme; si izbavindu-se de toate cu darul lui Dumnezeu, si propovaduind prin multe locuri pe Domnul Iisus Hristos si tragnd pe multi catre credinta n Hristos, s-a dus la patria sa, unde petrecnd cu singuratate ntr-un munte, ce se zice vechea Selevchie si facnd multe puteri de minuni, a parasit viata, despicndu-se o piatra si primind-o. Iar toata vremea vietii sale a fost nouazeci de ani. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Coprie. Acest sfnt parinte s-a nascut n gunoi lnga Mnastirea Sfntului Marelui Teodosie Chinoviarhul, dintr-o femeie urmarita de agareni, cu alti multi crestini care fugeau catre Sfntul Teodosie ca sa scape. Dupa ce s-au dus pagni, potoliti de dumnezeiescul dar ce locuia n Sfntul Teodosie, au aflat calugarii pe copilul ce se nascuse n gunoi. Din porunca marelui Teodosie l-au luat si l-au numit Coprie (adica gunoi) si a fost hranit cu laptele unei capre, care pastea n cmp mpreuna cu celelalte. Iar cnd stia vremea ca trebuie sa suga copilul, se pogora singura din munte de-l alapta si iar se ntorcea la turma. Daca s-a facut mare, copilul era foarte drag marelui Teodosie, si s-a nvrednicit de Duhul Sfnt. Caci pazind curatia sufletului a ajuns de i se supuneau fiarele salbatice. Asa, ntr-una din zile, aflnd un urs n gradina mncnd laptucile, l-a luat de urechi si l-a scos afara. Si poruncindu-i, cu ruga marelui (Teodosie), n-a mai cutezat ursul altadata sa mai intre n gradina. Si n munte suindu-se cu un magar la lemne, si aducnd lemnele iarasi a venit un urs, si a apucat magarul sa-l vatame. Dar sfntul a prins pe urs, si a pus lemnele pe el zicndu-i: "Nu te voi lasa, ca acum trebuie sa faci tu slujba magarului pna se va tamadui". Si prin ruga marelui Teodosie i se supunea ursul si cara lemne. Acest sfnt servind la bucatarie, cnd undea caldarea de se varsau bucatele, negasind la ndemna lingura cea obisnuita, si baga mna goala n caldare de potolea undele si nu se vatama. Ajungnd el la nouazeci de ani, stralucea ntre parintii aceia ca soarele, mpodobit fiind cu preotia si cu tot felul de virtuti. Si stnd ntr-un loc ascuns si tindea rugaciunile catre Dumnezeu atta, nct marele Teodosie, dupa mutarea sa catre Domnul, i se arata, si venea mpreuna cu dnsul si cnta. Si mai pe urma zise catre dnsul: "Iata, frate Coprie, ti-a venit vremea petrecerii tale; vino catre noi la locul care-ti este gatit". Si daca auzi aceasta minunatul, peste putine zile se mbolnavi si sarutnd pe sfintii parinti, se duse cu pace catre Domnul.

Pomenirea Sfintei Mucenite Raida fecioara.

Aceasta sfnta s-a nascut n Egipt, la locul ce se cheama Tama, fiica fiind unui preot anume Petru, si a mbracat schima monahiceasca, avnd ea doisprezece ani. Deci pogorndu-se mpreuna cu alte fecioare la fntna ca sa-si scoata apa si vaznd multe fecioare, femei si multime de barbati, preoti si diaconi si calugari, pe care i prinsese ighemonul Luchian, si-i ducea legati ntr-o corabie, si aflnd ea ca sunt legati pentru Hristos, mbarbatndu-se, a intrat si ea ntre dnsii, rugndu-se lui Comentarisie care era mai mare, ca sa fie si ea cu aceia, iar acela o nvata sasi aleaga ce este mai bine: sa nu patimeasca chinuri, nici sa moara cu acei legati. Dar nevrnd ea, a stat naintea ighemonului si a batjocorit pe zeii lui si l-a scuipat n obraz caci si batea joc de credinta crestinilor. De aceea, dupa multe chinuri i s-a taiat capul.

Pomenirea Cuvioaselor femei surori Xantipi si Polixeni.

Aceste sfinte au fost din tara spaniolilor, pe vremea lui Claudie Cezarul. Xantipi era femeia lui Prob care administra tara si a fost nvatata de Apostolul Pavel cnd a fost acolo, si mpreuna cu altii si barbatul ei. Iar Polixeni fusese rapita de oarecare om rau si facator de rele; dar cu darul lui Dumnezeu a scapat curata si nentinata, si a fost botezata de Apostolul Andrei. Creznd multi prin ea, a luat cu sine pe Apostolul Onisim, si s-au dus n Spania, patria sa. Dupa acea calatorie mare si nespusa, a fugit tragnd cu dnsa si pe Rebeca cu care se botezase, si a aflat pe sora sa Xantipi. Si petrecndu-si viata mpreuna, si multe puteri de minuni aratnd, catre Domnul s-au dus.

Pomenirea Sfntului noul Mucenic Nicolae Pantopolitul, care, marturisind n Constantinopol, la anul 1672, prin sabie s-a sfrsit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Ioan din Konitsa.

24 Septembrie
Ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfintei Marii Mucenite si ntocmai cu Apostolii Tecla.
Aceasta sfnta a fost din cetatea Iconiei, nascuta fiind de Teoclia, de bun neam si slavita. A nvatat cuvntul credintei de la marele Pavel Apostolul, cnd acesta nvata n casa lui Onisifor. Iar sfnta cnd a venit la credinta era de optsprezece ani, logodita fiind cu Tamir. Si nebagnd seama focul n care s-a aruncat, nici de logodnic, a urmat lui Pavel. Iar dupa aceea mergnd la Antiohia, a fost data la

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Siluan Athonitul.

31

25 Septembrie
Acest Siluan, cetatean al Ierusalimului cel ceresc, s-a ivit din parinti cucernici de pe pamntul Rusiei n satul numit Sovsk, tinnd de Mitropolia Tambovului. S-a nascut n anul al 1866-lea de la nasterea dupre trup a Cuvntului lui Dumnezeu, si din tinerete a fost chemat la pocainta de nsasi prealaudata Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria. Ajungnd cu vrsta la al 27-lea an, a parasit grijile lumii si ntarindu-se la drum cu rugaciunile celui ntre sfinti Parintele Ioan din Kronstadt, a ajuns n Grecia, la vestitul Munte Athos, lund asupra-si jugul cel monahicesc n Mnastirea Sfntului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon. Daruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, n putina vreme nu numai a primit rugaciunea cea nencetata n dar de la Preasfnta de Dumnezeu Nascatoare, dar si negraitei dumnezeiesti aratari n slava a Domnului nostru Iisus Hristos s-a nvrednicit, n cinstita biserica a Sfntului Prooroc Ilie care se afla n moara zisei mnastiri. Stingndu-se nsa primul har si cuprins fiind cel preacuvios de plns mare, si de multe ori fiind parasit de Dumnezeu si dat ispitirilor vrajmasilor celor ntelegatori, vreme de 15 ani urmnd pasilor lui Hristos, "cereri si rugaciuni catre Cela ce putea sa-l mntuiasca pre dnsul din moarte, cu strigare tare si cu lacrami aducnd" (Evr 5,7), nvatat de Dumnezeu fiind (vezi In 6,45), de Sus a auzit glasul Datatorului de Lege: "Tine-ti mintea n iad si nu deznadajdui", pre carele pazind ca pre un nemincinos ndreptar, alergat-a n calea lui Antonie, lui Macarie, lui Sisoe, lui Pimen si a celorlalti preaslaviti dascali ai pustiei, a caror masura si ale caror daruiri a atins, aratndu-se un nvatator apostolicesc si proorocesc, viu fiind si dupre moarte. Lasat-a si scrieri pline de har si de Duhul Sfnt, pre care lea facut aratate ucenicul si nvatacelul lui, Staretul Sofronie, ntemeietorul si arhimandritul celei din insula Britaniei mnastiri a binecredinciosilor ortodocsi. Si ce nevoie este aici de a nmulti cuvinte despre atotcuviosul Siluan? Caci mai nainte venind acel Avva Sofronie, nsemnat-a si a scris viata si nvatatura aceluia pre larg si cu de-amanuntul la nceputul cartilor dumnezeiestilor si preadulcilor lui scrieri. Carea carte nvata, precum este cu putinta celor ce citesc sa cunoasca si sa vaza, ce fel a fost acest nevoitor al Domnului, si cum, pazind Poruncile cu scumpete, murind vietii ntru totul, dobndit-a pre Hristos, precum zice Sfntul Pavel, viind ntr-nsul (Ga 2, 20); carte, altfel de Dumnezeu insuflata, fiind scrisa cu con-deiul Duhului. Adeveresc cuvntul acesta cei multi cari printr-nsul "dintru tot neamul ce este sub cer" (FA 2, 5) "la cunostinta adevarului" (1 Tim 2, 4) au venit, si nca si acuma vin. Caci a fost acest minunat barbat "blnd si smerit cu inima" (Mt 11, 29), nflacarat rugator catre Dumnezeu pentru mntuirea tuturor oamenilor, si un propovaduitor neasemuit al dragostei pentru vrajmasi, carea este ntarirea cea mai nendoielnica cu putinta a venirii Duhului, cu adevarat Cel dumnezeiesc. Mutatu-s-a de la moarte la viata acest fericit Cuvios Siluan, mplinit n zile dupre Duhul, n luna lui septembrie, ziua a 24-a, n anul 1938, mparatind Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia slava si stapnirea n vecii vecilor. Amin.

25 Septembrie
Ziua a douazeci si cincea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Eufrosina, fiica lui Pafnutie Egipteanul.
Sfnta Eufrosina a trait pe timpul mparatului Teodosie cel Mic. Parasind ea lucrurile veselitoare ale lumii si desertaciunea si slava vietii acesteia, si fugind pe ascuns din casa parinteasca, s-a schimbat pe sine, mbracnd haine barbatesti, Smarald numindu-se, n loc de Eufrosina. Si fiindca a iubit vietuirea monahiceasca, a mers la o mnastire de barbati, aratndu-se ca un famen mparatesc, si tunzndu-si parul capului sau, se silea prin tot chipul sa se ascunda, ca sa nu o afle Pafnutie, tatal ei. Dupa ce si-a cstigat dorinta, se nevoia cu multe nevointe si osteneli si cu rugaciuni nencetate, pna cnd si-a uscat cu totul trupul sau gingas femeiesc, asa fel, nct toti fratii mnastirii se spaimntau si se minunau, vaznd patimirea ei. Si cu adevarat era un lucru minunat, sa vada cineva o femeie frumoasa, locuind n mijlocul monahilor. Prin urmare asa a putut a straluci n mijlocul barbatilor cu virtutile, precum si piatra cea scumpa smaraldul straluceste n mijlocul celorlalte pietre. Cu adevarat smarald s-a aratat fericita aceasta Eufrosina, ramnnd necunoscuta, nu un an sau doi sau trei, ci vreme de treizeci si opt de ani ncheiati, adica pna la sfrsitul vietii sale. Caci numai la sfrsitul vietii sale s-a aratat cum ca era femeie, si nu barbat. Pafnutie, tatal ei, a mers odata la mnastire, pe timpul n care era sa moara cuvioasa. Si vazndu-l ea, a zis catre dnsul cuvntul acesta cel mai de pe urma: "O, tata!" Si asa si-a dat duhul n minile lui Dumnezeu, bucurndu-se si veselindu-se de bunatatile ce avea sa le dobndeasca pentru nevointele si ostenelile sale. Tatal ei auzind cuvntul acesta, s-a spaimntat, pentru bucuria cea peste masura ce a luat, ca s-a nvrednicit a vedea pe fiica sa, si a cazut la pamnt ca un mort. Si ce alt dar se cuvenea sa patimeasca, n timp ce a auzit acest cuvnt facator de bucurie? A lasat el patria si lumea si cele din lume, si lund n sufletul sau asemenea rvna si dorinta

32

25 Septembrie
a pustnicestilor nevointe ale fiicei sale, s-a facut si el monah. Pentru aceasta s-a aratat mostenitor, att al locului cum si al chipului, mnastirii, si al virtutilor fiicei sale. Ca un tata al acestui fel de copil evlavios, bucurndu-se si veselindu-se, s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Pavel si Tatis, cu fiii lor.

Acesti Sfinti Pavel si Tatis, si copiii lor Savinian, Maxim, Ruf si Eugenie, erau din cetatea Damascului. Si fiind prti ca sunt crestini, au fost nchisi n temnita si legati cu lanturi. Si fiind adusi la ntrebare, au fost batuti tare si chinuiti de minile celor fara de lege, dndu-si sufletele la Dumnezeu.

Pomenirea sfntului mucenic Pafnutie Egipteanul.

Sfantul Martir Pafnutie a fost chemat din Egipt si s-a nevoit in desert. In timpul persecutilor lui Diocletian (284305), guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfantul Pafnutie sa ii fie adus inainte. Sfantul neasteptand dupa acestia de au fost trimis sa il aduca,s-a infatisat inaintea guvernatorului pentru a marturisii pe Hristos si pentru a primii mucenicestile cazne. Dintre soldatii care l-au pus la cazne, Dionisie si Callimachii, vazand puterea cu care Dumnezeu il tinea pe mucenic neatins au crezut in Hristos Mantuitorul ei insisi, fapta pentru care le-au fost taiate capetele. Dupa aceste cazne Sfantul Pafnutie a fost aruncat in inchisoare unde dintre cei inchisi adduce la Hristos un numar de 40, acestia fiind si ei martirizari prin arderea cea de vii. Dupa o vreme Sfantul Pafnutie a fost lasat liber, nevatamat aratandu-se prin grija lui Hristos, iar un crestin pe nume Nestorie l-a primit pe dansul la sine. Acesta, impreuna cu a sa familia, primind indrumarea cea duhovniceasca a sfantului, au ajuns in curand dintre cei mai ravnitori in credinta, iar pana intr-un sfarsit au primit moartea cea muceniceasca. Sfantul a fost sfatuirtor si a intarit in credinta multi alti crestini pentru al marturisii pe Hritos si pentru a primii de Dumnezeu binecuvantatele cazne. Unii fost au taiati cu sabile altii arsi de vii, 546 a fost numarul acestora. Sfantul insusi a fost aruncat de calai intr-un rau cu o piatra atarnata de gat, dar minune s-a aratat plutind acesta la mal cu piatra. Pana in sfarsit l-au trimis pe sfantul mucenic inaintea lui Diocletian insusi, imparatul ordonand ca sfantul sa fie rastignit intr-un smochin.

Pomenirea Sfntului Parintelui nostru Serghie de Radonej, facatorul de minuni si ocrotitorul Rusiei.
Sfintul Serghie s-a nascut in 1313 la Rostov. Parintii sai, Chiril si Maria, il botezara cu numele de Bartolomeu. Inca din sinul maicii sale, Dumnezeu lasa sa se intrevada maretia ce ii va fi data mai tirziu supusului sau. Astfel o data, in timpul Liturghiei, inaintea citirii Evangheliei, pruncul incepu sa tipe in pintecele maicii sale, atit de puternic incit glasul lui fu auzit si de catre ceilalti. Cind se cinta imnul Heruvimilor, vocea pruncului rasuna din nou, ceea ce o infricosa pe Maria. Cind Preotul rosti ecfonisul "Sfintele Sfintilor",pruncul scoase un strigat pentru a treia oara iar mama sa incepu sa plinga. Cei de fata voiau sa vada copilul ; dar mama fu nevoita sa spuna ca el nu striga din bratele sale ci din pintecele sau. Dupa aceasta intimplare neobisnuita, Maria, pe toata perioada cit a fost gravida, nu a mincat nici carne nici lapte nici peste ; se hranea numai cu piine si apa si se ocupa numai cu rugaciunea. Cind implini sapte ani, copilul fu trimis la scoala. Dar spre deosebire de fratii sai Stefan si Petru care invatau bine, Bartolomeu intimpina dificultati. Invatatorul il pedepsea, colegii rideau de el, parintii il certau ; dar Bartolomeu, cu toata bunavointa lui, nu reusea sa invete. Atunci se intimpla acelasi lucru ca si cu Saul. Intr-o zi, in timp ce tatal sau il trimisese pe cimp sa aduca acasa caii, Bartolomeu vazu un calugar batrin sub un stejar, care se ruga plingind. Tinarul se apropie incetisor, asteptind sfirsitul rugaciunii Staretului, care ii spuse : Bartolomeu raspunse : . Staretul, spunind o rugaciune, dadu copilului o bucata de prescura si ii spuse : . In timp ce Staretul voia sa plece, Bartolomeu cazu la picioarele lui si ii ceru sa vina in casa parintilor sai. Adauga : . Batrinul, zimbind, se duse la casa parintilor copilului, care ii facura o primire foarte respectuoasa. Il rugara sa ramina cu ei la masa, apoi Staretul intra in capela familiei. Luind pe copil cu el, batrinul calugar ii porunci sa spuna ceasurile. Dar surprins, Bartolomeu raspunse ca el nu putea sa citeasca. Staretul ii mai porunci o data si copilul, luindu-si binecuvintarea, incepu sa citeasca Psalmii corect si raspicat, spre surprinderea generala. La masa, parintii povestira calugarului ce se intimplase la biserica atunci cind copilul

Pomenirea sfntului Pafnutie anahoretul si a celor 546 mucenici mpreuna cu dnsul. Pomenirea aducerii aminte de cutremurul cel mare, n care s-a facut rapirea unui prunc n vazduh.
Pe timpul mparatiei lui Teodosie cel Mic, vrnd Dumnezeu sa arate oamenilor, mai nainte de ziua nvierii, a ngaduit de s-a facut cutremur nfricosator. Pentru aceasta a facut litanie tot poporul cu mparatul Teodosie, si cu patriarhul Proclu si cu tot clerul Bisericii, si cu tot orasul pentru frica, afara la cmp. Si fiindca atunci din ispita diavolului se ncepuse eresul teopashitilor (a celor ce ziceau ca Dumnezeu a suferit), fara de veste a fost rapit un copilas si se ducea n sus n vazduh. Si strignd toti cu frica si cu spaima multe ceasuri: "Doamne miluieste", s-a pogort iarasi copilasul seznd ca pe un norisor, si a spus cu mare glas, ca cetele ngerilor cnta ntreit sfnta lauda: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi". Si ndata cu glasurile acestea si-a dat copilasul sufletul la Dumnezeu si a ncetat cutremurul.

33

25 Septembrie
era inca in pintecele mamei sale. Staretul, inainte de a-si lua ramas bun, spuse aceste cuvinte cu tilc : . Dupa aceea, Bartolomeu incepu cu ardoare sa se duca regulat la biserica si sa citeasca Sfinta Scriptura. Dupa o oarecare vreme, pe cind era in virsta de doisprezece ani, incepu sa se infrineze cu strictete, abtinindu-se de la a minca miercurea si vinerea si multumindu-se in celelalte zile doar cu piine uscata si apa. Din cauza unor necazuri pe care le avu la Rostov, tatal lui Bartolomeu, Chiril, pleca la Radonej cu familia. Acolo Bartolomeu continua sa traiasca ca un ascet. In timp ce cei doi frati ai lui se casatorisera, el ceru voie parintilor sa intre in calugarie. Acestia il rugara sa mai intirzie in dorinta sa pina la moartea lor. Insa la putin timp se dusera chiar ei la manastire si murira curind. Timp de patruzeci de zile Bartolomeu se ruga la mormintul lor, dadu de pomana saracilor si se ingriji sa fie tinute slujbele de pomenire. Dupa aceea ii darui lui Petru, fratele sau mai mic, toate bunurile sale si hotari sa isi implineasca dorinta. Stefan, fratele sau mai mare, a carui sotie murise, fu ordonat calugar la Manastirea din Khotov, unde ii erau ingropati parintii. Bartolomeu, care voia sa traiasca in singuratate deplina, il convinse pe Stefan sa caute un loc mai prielnic vietii de ascet. Mersera multa vreme prin paduri, pina gasira un loc in apropierea unui curs de apa si departe de drumul mare, la vreo zece kilometri de Radonej si de Khotov. Construira o chilie cu o mica biserica. Fratele mai mic, supus celui mare, intreba carui sfint avea sa fie inchinata biserica. Bartolomeu, amintindu-si cuvintele Staretului, raspunse ca se cuvenea ca biserica sa fie rinduita Sfintei Treimi. Fratele mai mic spuse ca tot astfel gindea si el. Biserica fu sfintita cu binecuvintarea Mitropolitului Teognost. Cum ii ceruse si Igumenului Mitrofan sa vina, Bartolomeu isi primi tunsoarea monacala cu numele de Serghie. Avea pe atunci douazeci si patru de ani (1337). Iar Stefan pleca la putina vreme la Manastirea Teofaniei la Moscova. Si iata ca Serghie se trezi singur in aceasta padure, unde lupii urlau in apropiere de chilia lui. La fel si ursii se apropiau de locul in care vietuia Sfintul. O data, Serghie dadu peste un urs pe care il vazu ca nu era pe atit de feroce pe cit de infometat si incepu sa ii fie mila de acest animal, apoi ii dadu de mincare. Fiara se atasa de parinte si venea adesea sa isi primeasca milostenia. Sfintul i-o dadea de fiecare data, isi impartea ultima bucata de piine cu acest animal, mergind pina intr-atit incit se lipsea el de hrana ca sa ii dea ursului. Sfintul Serghie ramase singur vreme de trei ani pina cind fanatici ai pioseniei incepura sa il solicite voind sa traiasca sub indrumarea sa spirituala. Incet incet, doisprezece frati se adunara si fiecare isi construi propria chilie. Slujba de la miezul noptii, Utrenia, Ceasurile, Vecernia si Pavecernita erau savirsite zilnic la biserica. Pentru a spune Liturghia, fratii chemau pe un Preot din afara, caci inca nu era nici unul printre ei. In fine, Igumenul Mitrofan, care il tunsese monah pe Serghie, veni sa locuiasca impreuna cu ei. Dar la putina vreme acest batrin muri. Serghie, din smerenie, nu voia sa devina Igumen. Fratii se reunira atunci, venira sa il vada pe Sfint si ii spusera : "Parinte, nu putem trai fara Igumen si noi voim ca tu sa indeplinesti acest rost. Astfel, cind vom veni sa iti marturisim pacatele noastre, vom primi invataminte si iertarea. Se cuvine de asemenea ca Sfinta Liturghie sa fie zisa si ca noi sa primim Sfintele Taine din miinile tale curate". Dar Serghie refuza si dupa citeva zile comunitatea se reuni din nou la Sfint, rugindu-l sa accepte indatoririle de Igumen. "Nu imi e ingaduit mie sa indeplinesc Slujirea Ingereasca; rostul meu e sa pling pentru pacatele mele", le raspunse el. Fratii plinsera si spusera in cele din urma : "Daca tu nu vrei sa iei in grija sufletele noastre, vom fi nevoiti sa parasim aceste locuri, vom rataci atunci precum oile pierdute si va trebui sa raspunzi in fata lui Dumnezeu". "Prefer sa ma supun decit sa poruncesc, spuse Serghie, dar, de teama judecatii lui Dumnezeu, las acest lucru in voia Domnului". Luind cu el doi calugari dintre cei mai in virsta, se duse in localitatea Pereiaslavl, la Atanasie, Episcopul Voliniei (*Ukraina), caruia Sfintul Alexei, pe atunci la Constantinopol, ii incredintase treburile diocezei metropolitane. In 1354, Serghie fu hirotonit Preot si ridicat la rangul de Igumen de catre Episcopul Atanasie. Savirsea zilnic Sfinta Liturghie si venea primul la biserica pentru fiecare slujba. Fabrica el insusi luminarile si prescurile, nu ingaduia nimanui niciodata sa participe la aceste treburi. Timp de trei ani, numarul calugarilor ramase neschimbat, primul care spori numarul lor fu Arhimandritul Simon din Smolensk, care prefera mai degraba sa fie supus Sfintului Serghie decit poruncitor in alta parte. Seara dupa Pavecernita, nimeni nu avea dreptul sa se duca in chilia altui calugar, cu exceptia cazurilor de extrema necesitate. Caci orele noptii trebuia daruite numai lui Dumnezeu. Restul vremii, ei ramineau in liniste alternind rugaciunea si lucrul manual. La sfisitul rugaciunii pe care fratii trebuiau sa o incheie in chiliile lor, Sfintul facea in secret turul acestora. Daca auzea discutii desarte sau risete, batea in geam pentru a le face sa inceteze si se ducea de acolo plin de intristare. Dimineata ii aduna pe impricinati si cu ajutorul pildelor si pe un ton umil si blind, ii povatuia. El nu uza de severitate, si aceea masurata, decit fata de cei care refuzau sa se caiasca si ramineau in greselile lor. Iubea atit de mult saracia incit institui ca regula stricta aceea de a nu face niciodata cheta in folosul manastirii, oricare i-ar fi fost nevoile. Comunitatea traia in desavirsita saracie : iluminatul se facea cu taciuni pentru Slujba, iar cartile erau facute din scoarta de mesteacan. Intr-o buna zi manastirea ajunse in asemenea nevoi incit nu se mai gasea nici piine nici apa. Dupa ce a petrecut trei zile fara de hrana, Serghie se duse la fratele Daniel si ii spuse : "Am aflat ca voiai sa construiesti o intrare in fata chiliei tale. Am sa ti-o construiesc eu pentru ca miinile mele sa nu leneveasca. Nu o sa te coste scump, vreau piine stricata daca ai". Daniel ii aduse bucati de piine stricata pe care le avea la el. "Pastreaza-le, ii spuse Sfintul, pina la ceasul al noualea ; eu nu iau simbrie inainte de a fi lucrat". Sfirsindu-si lucrul, Serghie se ruga, binecuvinta piinea, minca din ea, bau apa, si asta fu mincarea lui. Din lipsa hranei, fratii incepura sa isi manifeste nemultumirea : "Noi murim de foame" spusera cei slabi "si tu nu ingaduiesti sa cerem de pomana. Miine ne vom duce de aici, fiecare in seama lui, si nu ne vom mai intoarce". Sfintul ii convinse atunci sa nu isi slabeasca nadejdea in Dumnezeu. "Cred, zise el, ca

34

25 Septembrie
Dumnezeu nu ii va uita pe vietuitorii acestui loc". Atunci se auzi cineva batind la usa. Paznicul vazu ca cineva adusese multe piini. Alerga plin de bucurie si ii spuse Igumenului : "Parinte, ne-au fost aduse multe piini. Da-ne binecuvintarea ca sa le luam!" Sfintul porunci ca binefacatorii sa fie lasati sa intre si ii invita pe toti fratii la masa, dupa ce mai inainte savirsi o slujba de multumire. "Unde sint cei ce ne-au adus aceste daruri ?" intreba el. "Noi i-am invitat la masa si i-am intrebat cine le-a trimis" raspunse calugarul "iar ei ne-au raspuns ca au fost trimise de cineva care il iubeste pe Hristos ; dar ca, avind si altele de infaptuit, trebuiau sa plece". Alta data, Sfintul, seara tirziu, se ruga pentru fratii din manastirea lui. Deodata, auzi un glas spunindu-i : "Serghie!" Terminindu-si rugaciunea, deschise fereastra si zari o lumina neobisnuita coborind din cer iar glasul continua : "Serghie! Domnul a auzit rugaciunea pentru copiii tai ; iata cita multime s-a adunat in jurul tau in numele Sfintei Treimi". Atunci, Sfintul vazu o multime de pasari minunate, zburind nu numai in manastire ci si in jurul ei. "Astfel, continua glasul, se va inmulti numarul discipolilor tai si nu iti vor lipsi urmasii care sa mearga pe urmele tale". La putina vreme, Patriarhul Filotei (praznuit la 11 octombrie) trimise Sfintului o cruce si multe alte daruri impreuna cu o scrisoare cu urmatorul continut : "Prin Indurarea Dumnezeiasca, Arhiepiscopul Constantinopolului, Patriarhul Ecumenic, Filotei, catre Serghie, fiu in Sfintul Duh si slujitor al umilei noastre persoane. Fie ca harul, pacea si binecuvintarea sa fie cu voi toti! Am auzit si noi de viata ta plina de virtute, incuviintam, si il preamarim pe Dumnezeu pentru aceasta. Dar iti lipseste un lucru : comunitatea (monahism cenobitic). Stii, Parinte prea asemuit lui Hristos, profetul David, care pe toate le pricepea cu mintea lui, a laudat comunitatea." "Ce e mai frumos pentru frati decit sa traiasca impreuna ?" (Psalmul 132). De aceea, va voi da un sfat folositor : instituiti cenobitismul. Fie ca mila lui Dumnezeu si binecuvintarea noastra sa fie cu voi!" Urmind sfatul Patriarhului, Sfintul, cu binecuvintarea Mitropolitului Alexei, introduse in manastirea sa viata in comuniune totala. Construi cladirile necesare, stabili datoriile proprii acestui mod de viata, si porunci ca toate sa fie comune, interzicind cuiva de a detine ceva propriu sau de a numi ceva ca fiind "al sau". Numarul discipolilor spori atunci si abundenta domnea in manastire. Fu introdusa ospitalitatea, fura hraniti saracii si se dadu pomana celor care o cereau. Sfintul Serghie se supuse acestui sfat al Patriarhului din spirit de ascultare. Desi ramase iubitor de singuratate, accepta sa isi asume aceasta forma mai rigida de conducere, fara a inceta insa de a fi un parinte si un invatator mai degraba decit un administrator. Dar in curind avea sa fie supus la grele incercari. Intr-o simbata, Sfintul se gasea in Altar, savirsind Vecernia. Fratele sau, revenit in manastire, il intreba pe cel care cinta (Canonarque) : "Cine ti-a dat aceasta carte ?" " Igumenul", raspunse acesta. "Cine e Igumen aici ?" raspunse la rindul sau, cu minie, Stefan. "Nu eu am fost primul care a creat acest lacas ?". Si adauga cuvinte grele. Sfintul auzea toate acestea in Altar si intelese ca aceasta manifestare de nemultumire se datora de fapt noii ordini instituite in manastire. Nemultumiti de cenobitism, citiva parasira manastirea pe ascuns iar altii isi doreau sa nu il mai aiba pe Serghie ca Igumen. Sfintul, lasindu-i pe cei care voiau sa vietuiasca dupa voia lor in fata propriei constiinte, nici nu reveni in chilia sa, ci se indeparta de manastire. Calugarii cei mai destoinici erau nelinistiti, dar inca se mai gindeau ca Serghie va reveni. Totusi fura dezamagiti in asteptarea lor. Sfintul se stabili la Kirjatch. La cererea citorva, Sfintul Alexei trimise mesageri la Sfintul Serghie, pentru ca el sa revina la manastire unde era atit de folositor. Dar Sfintul Alexei, simtindu-si sfirsitul aproape, si-ar fi dorit pe Sfintul Serghie ca urmas. Il aduse la el si ii darui crucea sa episcopala. Dar Sfintul Serghie, din smerenie, o refuza spunind : "Iarta-ma Doamne, dar inca din copilarie nu am purtat niciodata aur iar acum, cu atit mai mult voiesc sa ramin in saracie". "Stiu, prea iubite, dar accepta din supunere" raspunse Alexei. Si totodata ii puse crucea in jurul gitului si ii vesti ca il numea urmasul sau. "Iarta-ma, cinstite pastore, dar tu voiesti sa ma incarci cu o greutate care depaseste fortele mele. Nu vei gasi in mine ceea ce cauti. Eu sint cel mai pacatos si cel mai rau dintre toti". Cind hoardele tatarilor se napustira asupra pamintului rus, si cind poporul era inspaimintat, marele Duc Dimitrie Ivanovici, care avea mare credinta in Sfintul Serghie, il intreba daca trebuia sa intre in razboi impotriva tatarilor pagini. Sfintul il binecuvinta pe marele Duc pentru a intra in razboi si ii spuse : "Cu ajutorul lui Dumnezeu, vei fi invingator si vei iesi din lupta neatins, acoperit de glorie". In timpul celei de a doua batalii de la Koulikovo, Sfintul era in rugaciune cu fratii sai si vorbea de desfasurarea fericita a luptelor. Pomenea chiar numele celor care cadeau, spunind o rugaciune pentru ei. Conform prezicerii Sfintului Serghie, marele Duc cistiga renumita victorie de la Koulikovo, care constituia inceputul eliberarii de sub jugul tatar. Intr-o noapte, in timp ce Sfintul Serghie cinta Acatistul Maicii Domnului si ii adresa rugaciuni infocate pentru manastire in fata Icoanei ei, se intrerupse o clipa pentru a-i spune ucenicului sau Miheea : "Vegheaza, copilul meu, caci vom avea un oaspete miraculos!". Abia ce pronunta aceste cuvinte ca auzi un glas : "Preacurata soseste!" Se precipita la intrarea in chilia sa si, deodata, o lumina neobisnuita il invalui, mai stralucitoare decit soarele. O vazu pe Prea Sfinta Maica Domnului, insotita de Apostolii Petru si Ioan, raspindind o maretie de nedescris. Sfintul se prosterna la pamint dar Maica Domnului il atinse cu mina sa si ii spuse : "Nu-ti fie teama, alesul meu! Am venit la tine pentru ca ti-am auzit rugaciunea pentru discipolii tai si pentru acest loc. De acum inainte nu vei mai parasi manastirea ta, atit in viata cit si dupa moarte, o vei ocroti". Dupa aceea Sfintul nu mai dormi toata noaptea, meditind cu cucernicie la mila cereasca. Cu sase luni inainte de moartea sa, Sfintul, chemind comunitatea, o incredinta lui Nicon si se dedica el insusi singuratatii si rugaciunii. In septembrie isi presimti boala, chema din nou pe frati si le dadu la toti ultimele indrumari. Muri in ziua de 25 septembrie 1391, la virsta de 78 de ani.

35

26 Septembrie

26 Septembrie
Ziua a douazeci si sasea, pomenirea mutarii la Domnul a Sfntului slavitului Apostol si Evanghelist Ioan Teologul.
Sfntul Ioan Evanghelistul a fost feciorul lui Zevedei si al sotiei lui, Salomi, care era fiica logodnicului Iosif. Pentru ca acesta a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda si pe Iosie si trei fete: pe Estera, pe Marta si pe Salomi, care a fost femeie lui Zevedei, si maica lui Ioan. De aici se vede ca Domnul nostru Iisus Hristos era unchi lui Ioan si frate al Salomiei, fetei lui Iosif. Acesta este cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos, ca cel ce era foarte iubit de Dnsul. Pentru ca si la vnzare a fost cu Dnsul, si la rastignire, cnd a luat si pe Nascatoarea de Dumnezeu n casa sa, slujind-o pna la adormirea ei. Iar dupa adormire aruncnd sorti Sfintii Apostoli unde era sa mearga fiecare dintr-nsii si sa propovaduiasca, a cazut lui Ioan soarta ca sa mearga n Asia. Se mhnea de aceasta ca cunostea mai nainte ca o sa aiba nevoie de calatorie pe mare, ceea ce si spuse mai nainte ucenicului sau Prohor. Umblnd patruzeci de zile si patruzeci de nopti pe mare, purtat de puterea valurilor, caci se mhnise pentru sorti; si (fiindca n-a nadajduit la puterea lui Dumnezeu cea nebiruita) pentru aceasta s-a ngaduit de la Dumnezeu ca sa cada n ispita, ca prin acea ispita sa i se ierte greseala sa cea omeneasca. Si s-a dat ntr-o parte de loc al Asiei, ce se cheama Marmareonda si acolo a aflat pe Prohor cazut si el n primejdie. Caci fiind dispretuit de oamenii ce erau acolo, si parndu-li-se ca este vrajitor, si ca Ioan ar fi furat galbeni din corabie si a fugit. Scapnd cu nevoie a sosit la locul ce s-a zis mai sus. Mergnd la Efes ia aflat pe ei o femeie anume Romana vestita n rautate pna si la Roma. Aceasta platindu-le i-a silit sa slujeasca la baie. Apostolii nestiind mestesugul baii, ea i necajea att de rau ca i-a facut pe amndoi ca pe niste robi. Ioan era rnduit sa faca foc, sa ncalzeasca baia, iar Prohor sa porneasca apa la baie n tot timpul. De trei ori ntr-un an un drac cumplit sugruma nauntru cte un tnar si cte o tnara, pentru ca atunci cnd se zidise baia a pus un tnar si o tnara la temelie, si din aceasta pricina ncepuse a face moarte. Cnd a fost a treia luna, intrnd Domnus, feciorul lui Dioscorid ntr-acea baie, a fost sugrumat de demon. Iar Romana facnd plngere, s-a auzit n tot orasul Efesului si la Dioscorid, care auzind aceasta, de mare ntristare si de multa mhnire a murit si el. Atunci Romana a rugat foarte pe Artemida sa nvieze pe Domnus, dar fara folos.

ntrebnd Ioan pe Prohor ce se ntmplase i-a vazut Romana vorbind, si a apucat pe Ioan si strmtorndu-l i zicea ca este fermecator, si ca de nu va nvia pe Domnus i va desparti sufletul de trup. Facnd apostolul rugaciune si nviind pe copil, s-a spaimntat cu duhul Romana, si zise ca este ori Dumnezeu, ori fiul lui Dumnezeu, si a crezut n Hristos, marturisindu-se catre Ioan. Iar nviind si pe Dioscorid, a crezut si el mpreuna cu fiul sau Domnus, si se marturisira toti, botezndu-se: Dioscorid, Domnus si Romana. Si a rupt Romana nscrisul de robie, iar Ioan a departat si duhul cel viclean din baie. Pe cnd efesenii praznuiau pe Artemida, apostolul a stat ntr-un loc nalt, unde se afla acel idol. Iar poporul nfuriindu-se pentru aceasta, arunca cu pietre asupra lui Ioan, dar nu-l atingeau pe el, ci loveau idolul nct l-au facut farme. Apostolul le spunea multe pentru credinta; iar ei ntartndu-se, iarasi au aruncat cu pietre asupra lui; pietrele nsa se ntorceau asupra celor ce le aruncau. Atunci facnd apostolul rugaciune se facu o fierbere mare din pamnt, si au cazut jos la pamnt din popor ca la vreo doua sute de oameni si au murit. Iar ceilalti abia dezmeticindu-se si izbavinduse din groaza, se rugau sfntului sa-i miluiasca, si sa nvieze pe cei morti. Deci rugndu-se si nviindu-i pe cei ce murisera, si iarasi facndu-se fierberea aceea a pamntului, au cazut la Ioan toti si s-au botezat. Apoi cnd sta sfntul ntr-un loc ce se chema Tihi, a tamaduit pe un slabanog ce zacuse doisprezece ani, care, sculndu-se, marea pe Dumnezeu. Facutu-s-au si alte multe minuni de Ioan, de s-a dus pretutindenea vestea minunilor. Vaznd dar demonul ce se afla n capistea Artemidei, toate cele ce se facuse de sfntul si cunoscnd ca si pe el era sa-l goneasca de acolo, a strnit furie mare n popor mpotriva Sfntului Ioan si a ucenicului sau Prohor. Cunoscnd Ioan prin Duhul Sfnt ca pornirea poporului era sa iasa spre bine, s-a dat de bunavoie poporului mpreuna cu ucenicul sau Prohor. Si tragndu-i poporul pna la capistea Artemidei, se rugara ei lui Dumnezeu sa cada capistea, dar sa nu vatame pe nimeni din cei ce erau acolo. Si asa caznd capistea, apostolul zise catre demonul care se afla acolo: "Tie zic, demone spurcat, cta vreme este de cnd locuiesti aici? Si de ai pornit tu asupra noastra poporul, marturiseste!" Iar demonul striga tare: "De cnd locuiesc aici sunt doua sute patruzeci si noua de ani si eu iam pornit pe acestia toti asupra voastra". Zise drept aceea sfntul: "Poruncescu-ti n numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, sa nu mai locuiesti n acest loc". Si ndata iesi demonul din oras. Atunci pe toti i-a cuprins cutremur si frica, si cei mai multi dintr-nsii au crezut n Domnul. Facndu-se si alte multe semne si minuni din minile apostolului, si venind multa multime la credinta, s-a dat stire de lucrurile lui si la ighemonul de atunci ca poporul, ademenit de niste nvataturi fermecatoresti graite de

36

26 Septembrie
apostol, paraseste legile mparatilor, si calca cinstea zeilor, nct si capistile cele mai bune ale lor au cazut de s-au sfarmat. De aceea au fost izgoniti n ostrovul Patmos, de care i se aratase Domnul n vis lui Ioan spunndu-i-se ca are sa patimeasca mult si sa fie izgonit la un oarecare ostrov ce se cheama Patmos, fiind celor de acolo de mare folos mergerea lui. Mergnd pe mare la locul Exoriei, a nviat pe unul din slujitorii ce se necase n mare, si ntoarse spre liniste si furtuna, care ridicase asupra lor valul cel groaznic al marii. Pentru aceea s-au botezat toti. Iar Ioan mergnd bucuros la Exoria ostrovului Patmos, a scapat pe feciorul lui Miron, pe Apolonid, de dracul ce locuia ntr-nsul. Si ndata toata casa lui Miron a crezut n Hristos si s-a botezat, mpreuna cu Lavrentie ighemonul, care avea mare putere n acel ostrov, si femeia lui Hrisipia, fiica lui Miron, cu fiul sau si cu toate slugile sale. Deci, era n partile acelea un vrajitor anume Chinops petrecnd n loc pustiu, care cu multimea nalucirilor demonice minuna atta pe cei fara de minte, nct era socotit ca un zeu. Preotii lui Apolon vaznd ndraznirea ce avea Ioan n nvatatura sa, au vorbit lui Chinops, pe dnsul rugndu-l, sa foloseasca mestesugirile lui mpotriva sfntului. Acela, nevrnd sa mearga n cetate, caci petrecea n pustietati neumblate, a fagaduit ca va trimite un duh viclean la casa lui Miron, ca sa ia sufletul lui Ioan. A doua zi a trimis pe unul din duhurile cele viclene nvatndu-l sa-i aduca sufletul lui Ioan. Mergnd demonul la casa lui Miron, a stat n locul unde se afla Ioan, care simtind pe demon, i-a poruncit sa nu se mai mute de acolo, ci sa stea pna va spune pricina pentru care a venit. Iar duhul a zis: "Preotii lui Apolon au venit la Chinops, si au vorbit multe lucruri rele despre tine, si-l chemau sa vina n oras sa-ti rnduiasca moarte; iar el s-a aparat zicnd: "Nu vreau sa ma ostenesc sa merg n cetate pentru un om mic si ticait, ci va ntoarceti napoi, ca mine voi trimite un duh si voi lua sufletul lui si-l va aduce la mine, si-l voi da la judecata". Iar Ioan zise: "Ai mai fost trimis vreodata si ai mai luat suflet de om sa i-l duci?" Si zise duhul: "Am fost trimis de am omort, dar suflet n-am luat". Atunci Ioan zise: "Pentru ce-l ascultati?" Si zise duhul: "Toata puterea satanei locuieste acolo si s-a tocmit cu toti cei mai mari si noi cu dnsul, si ne asculta Chinops pe noi, si-l ascultam si noi pe el". A zis Ioan: "Asculta duh viclean: ti porunceste apostolul lui Dumnezeu Ioan sa nu mai mergi niciodata sa mai viclenesti om, ci sa iesi afara dintr-acest ostrov, si sa umbli ratacind, si sa nu ai loc nicaieri". Si ndata duhul cel viclean a iesit din ostrov. Vaznd Chinops ca nu se mai ntoarce duhul, a trimis pe altul, care patind la fel a mai trimis si alti doi: unul sa intre la Ioan si altul sa stea afara sa-i aduca raspuns. Deci intrnd acela si patind ca si ceilalti, s-a dus celalalt si a spus lui Chinops ce s-a ntmplat. Atunci Chinops, umplndu-se de mnie, si lund toata multimea demonilor a mers n cetate; iar cetatenii au nceput a striga, si toti i se nchinau. Gasind el pe Ioan unde nvata, s-a umplut de multa mnie si a zis catre popor: "Oameni orbi si rataciti! Ascultati calea adevarului: de este drept Ioan si sunt adevarate graiurile lui, si va face cuvntul care voi zice, voi crede si eu n cele ce zice". Si apucnd Chinops pe un tnar i zise: "Tnarule, traieste tatal tau?" Iar acela i spuse ca a murit. Chinops zise: "Cu ce moarte?" Iar acela raspunse: "A fost corabier, si spargndu-se corabia pe mare s-a necat". Iar Chinops zise catre Ioan: "Iata, arata de graiesti adevarat, si scoate pe tatal copilului din mare si adu-l la fiul sau, sa-l vedem si noi viu". Iar Ioan zise: "Nu m-a trimis Hristos ca sa nviez mortii, ci ca sa nvat oamenii rataciti". Deci zise Chinops catre tot poporul ce sta acolo: "Macar acum sa ma credeti pe mine, oamenilor, ca acest om este amagitor si va nseala cu farmece; tineti-l pna ce voi aduce pe tatal tnarului si-l pun naintea voastra viu". Si l-au tinut pe Ioan. Iar Chinops tinzndu-si minile si lovind marea, si facndu-se sunet n mare de a speriat pe toti, s-a facut nevazut. Atunci au naltat toti glas, zicnd: "Mare esti Chinops si nu este altul afara de tine". Si fara de veste iesi Chinops din mare tinnd, precum a zis, pe tatal copilului, si s-au minunat toti. Deci zise catre copil: "Acesta este tatal tau?" Si zise copilul: "Acesta este, doamne", si se nchinara toti lui Chinops. Si vrnd ei sa ucida pe Ioan, nu i-a lasat Chinops zicnd: "Daca veti vedea altele mai mari dect acestea, atunci va fi certat rau". Si ntreba pe unul din cei de fata: "Ai feciori?" El zise: "Am avut, dar l-a ucis oarecine cu viclesug". Chinops s-a fagaduit sa-l aduca si pe acela la tatal sau, viu. Deci strignd tare, chema anume si pe ucigas si pe cel ucis; iar ei ndata se aratara stnd de fata amndoi. Si zise Chinops catre omul acela: "Acesta este fiul tau? Si acesta este cel ce l-a ucis?" Si zise omul: "Asa, doamne". Iar Chinops zise catre Ioan: "Te miri de acestea?" Iar Ioan zise: "Nu ma mir, ci mi-e mila de sufletele ce pier prin tine". Si se lauda Chinops ca va face si pe sfntul sa se mire de cele ce facea el, speriindu-l, ca n cele din urma si de viata l va lipsi. Iar Apostolul a zis: "Curnd ti se vor dezlega semnele si tie". Acestea auzind poporul si pornindu-se asupra lui Ioan, pna ntr-att l-au batut si l-au zdrobit ca lau lasat aproape mort; si parndu-le tuturor, chiar si lui Chinops, cum ca ar fi murit apostolul, nu l-au socotit vrednic de ngropare, ci din porunca lui Chinops l-au lasat nengropat, ca sa-l mannce fiarele si pasarile. Apoi s-a dus fiecare la casa lui, bucurndu-se ca au scapat de Ioan, si mirndu-se de spurcatul Chinops. Dupa aceea, peste putin, auzind Chinops ca Ioan nvata la locul ce se cheama zvrlitura pietrii, au chemat pe demonul cu care facea fermecatoriile, si mergnd n locul acela a zis catre Ioan: "Vrnd sa te fac de mai mare rusine te-am lasat atunci viu; dar vino sa mergem la marginea marii, si vei vedea puterea mea si te vei rusina". Deci au mers dupa dnsul si cei trei demoni, care se aratasera a fi nviat din morti. Si batnd Chinops tare din palme, sari n mare disparnd fara de veste din vederea tuturor. Iar poporul striga: "Mare esti Chinops si nu este altul ca tine". Iar Ioan, poruncind demonilor care se faceau ca sunt oameni nviati din morti sa stea pe loc sa nu se miste de acolo, s-a rugat catre Dumnezeu sa nu mai lase viu pe Chinops. Si ndata se facu mare sunet n mare, si nvaluindu-se apa unde cazuse Chinops, n-a mai iesit. Iar demonilor carora se aratasera ca au nviat din morti, le-a poruncit Ioan n numele lui Iisus Hristos cel rastignit sa iasa din acel ostrov, si s-au facut nevazuti. Asteptnd poporul pe Chinops trei zile si trei nopti pe

37

27 Septembrie
marginea marii, de foame si de racnete si de zaduf cea mai mare parte dintr-nsii lesinase, de zaceau fara glas, dintre care au si murit trei copii. Dar facndu-i-se mila sfntului, si rugndu-se pentru mntuirea lor si mult nvatndu-i pentru credinta, a nviat pe copiii cei morti. Atunci toti cu o unire ntorcndu-se catre Hristos, au primit Sfntul Botez. Deci s-au ntors toti locuitorii ostrovului la propovaduirea Evangheliei si venind catre Hristos prin credinta, au facut rugaciune toti catre apostolul, sa le dea scrisa toata mntuitoarea propovaduire. Mergnd Apostolul Ioan ntr-un munte, mpreuna cu ucenicul sau Prohor, a postit trei zile, rugndu-se lui Dumnezeu pentru aceasta. Si dupa a treia zi s-a facut fulger mare si tunet, ca s-a cutremurat muntele si Prohor a cazut la pamnt, iar Ioan ridicndu-l si seznd de-a dreapta lui si cautnd la cer a nceput a zice: "La nceput era Cuvntul, si Cuvntul era la Dumnezeu"... si celelalte. Si savrsind Sfnta Evanghelie, a dat-o n minile lor, si de acolo s-a raspndit la toate marginile pamntului. Si a petrecut acolo mpreuna cu Prohor; si a aflat pe un tnar ntr-un oras aproape de Efes, pe care nca pna a nu fi izgonit la Patmos, sfntul l daduse pe mna episcopului bisericii, dar fugind de la episcop, s-a facut capetenie de tlhari. Pe acesta iarasi l-a ntors la pocainta, si a izbavit orasul de moarte, si l-a ndreptat catre Hristos. Si asa a trait Sfntul Evanghelist n Efes, si facnd nespuse minuni a atras multa multime catre Hristos. Acolo a mai trait douazeci si sase de ani, si mai nainte noua ani; iar la Patmos cincisprezece ani. Iar cnd a mers la Efes de la Ierusalim era de cincizeci si sase de ani si sapte luni, nct s-au facut anii lui peste tot o suta cinci ani si sapte luni. Si tragea n casa lui Domnus; de unde iesind cu ucenicii sai, sapte fiind, si mergnd ntr-un loc le porunci sa sada acolo. Si era pe la vremea utreniei, si dndu-se putin nlaturi de la dnsii si facu rugaciune multa. ntorcndu-se la dnsii, le-a poruncit sa sape crucis dupa statul sau, si facnd ei precum le poruncise, a mers si a intrat n groapa, si sarutndu-i pe dnsii pentru despartire si ei foarte ntristndu-se, caci se lipseau de dascalul lor, si varsnd lacrimi pentru dnsul, i-a nvatat sa-l acopere cu pamnt pna la genunchi; dupa aceea iarasi sarutndu-i si nvatndu-i, l-au mai acoperit pna la grumaji; dupa aceea, punndu-si o mahrama peste obraz, si punnd pamnt peste dnsul a fost acoperit de tot, si rasarind soarele, si-a dat duhul. Ucenicii plngnd mult, caci ramasera lipsiti de dascalul lor, se ntoarsera si povestira celor din cetate despre petrecerea lui, si auzind aceasta fratii care erau n cetate au mers de au sapat si n-au gasit nimic. Si plngnd mult si rugndu-se se ntoarsera n cetate. De aceasta si Policrat, episcopul poporului Efesu-lui, scriind catre Victor, episcopul Romei, zise asa: "A adormit n Asia, mare Stihie, care va sa se scoale la ziua cea de apoi a venirii Domnului, Ioan cel ce s-a rezemat pe pieptul lui Hristos". Iar dumnezeiescul Ipolit povestind propovaduirea si savrsirea apostolilor, zice: "Ioan, fratele lui Iacov, propovaduind n Asia cuvntul, a fost izgonit la ostrovul Patmos. Si de acolo, iarasi fiind chemat din izgonire de la Efes, s-au savrsit acolo, n zilele lui Neron. Ale carui moaste cautate de locuitorii cetatii cei credinciosi nu s-au aflat". Iar Chesarie, fratele marelui Grigorie, ntrebnd la Constantinopol de aceasta pe vremea lui Sicret, i s-a raspuns asa: "Acest Ioan la sfrsitul Evangheliei sale a aratat aceasta: Si aceasta zicnd Iisus, zise lui (adica lui Petru): Vino dupa mine; si ntorcndu-se Petru a vazut pe ucenicul pe care-l iubea Iisus urmnd, si zise: Doamne, dar acesta ce? Si zise lui Iisus: de voi vrea sa ramna el pna voi veni Eu, ce-ti este tie? Drept aceea a iesit cuvntul acesta ntre frati ca ucenicul acela nu va muri. Pentru aceasta si unii din pricina cuvntului acesta zic ca Ioan nici pna astazi n-a gustat moarte, ci ca s-a mutat. Dar nu este asa adevarul: de vreme ce aflnd Hristos unde vna peste, poruncit-a numai lui Petru sa-i urmeze. Iar el vrnd ca sa mearga si Ioan mpreuna cu dnsul, zise: Doamne, dar acesta ce? Iisus a poruncit lui Ioan sa ramna la vnatoarea pestelui, zicnd: De voi vrea sa stea acesta aici pna voi veni, sa pescuiasca pna iarasi ma voi ntoarce, ce-ti este tie? Numai ca iubitul lui Hristos, Ioan, a murit, de vreme ce si mormntul lui se stie unde este. nsa o adevereaza aceasta si marele dascal si ntocmai cu apostolii Ioan Gura de Aur, n tlcuirea Epistolei catre Evrei, a Evangheliei dupa Matei si a Evangheliei dupa Ioan".

Pomenirea Sfintei Mucenite Hira, care prin sabie s-a savrsit. Pomenirea dreptului Ghedeon, care mai nainte a vazut Nasterea lui Hristos, prin roua lnii.

27 Septembrie
Ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfntului Mucenic Calistrat, si a celor mpreuna cu dnsul 49 de sfinti mucenici.
Acesti sfinti au trait n Roma, n zilele mparatului Diocletian. Sfntul Calistrat fiind prins de Persendin Stratilatul si marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, a fost batut foarte. Dupa aceea l-au pus peste niste hrburi ascutite si l-au tras peste ele; apoi l-au bagat ntr-un sac si l-au aruncat n mare. Dar rupndu-se sacul, a iesit sanatos. Vaznd minunea, cei patruzeci si cinci de slujitori au crezut n Hristos; pe aceia batndu-i Persendin i-a bagat cu Calistrat n temnita. Acolo el i-a nvatat despre judecata si despre nviere si despre suflet. Dupa aceea iesind din temnita cu dnsii dimpreuna si facnd rugaciune, au darmat toti idolii; si vaznd aceasta ceilalti o suta optzeci si patru de slujitori au crezut si ei, si li s-au taiat capetele tuturor.

Pomenirea Sfintilor Apostoli Marcu, Aristarh si Zinon.

Marcu Apostolul, care si Ioan se cheama (de care pomeneste Evanghelistul Luca n cartea Faptelor Apostolilor), hirotonindu-se de apostoli episcop Bivlei, s-a dovedit istet la lucru evanghelicesc, si asa era de lipit si iubit la

38

27 Septembrie
Dumnezeu, nct de umbra lui se departau bolile. nsa s-a aflat si alt Apostol Aristarh ntre cei 70, de care a pomenit Apostolul n Epistola catre Romani, si a fost episcop la Apamia Siriei. Alt Ioan Acridomelitrofos (adica se hranea cu mugur si cu miere) mbracat cu cojoc, acela a fost Zinon legiuitorul, de care pomeneste Fericitul Pavel n Epistola catre Romani, si acesta a fost episcop n Diospol, care facndu-se locas al Sfntului Duh, si propovaduind Evanghelia a trecut catre Domnul. greaca, turca, slava veche, araba, iar mai trziu si limba romna. Dupa marturiile vremii, se pare ca dupa ce a scapat din robia turceasca, a trait n preajma Patriarhiei de la Constantinopol unde a nvatat arta sculpturii n lemn, pictura si broderia. Catre anul 1690, evlaviosul voievod, Sfntul Martir Constantin Brncoveanu l aduce la Bucuresti unde, dupa ce nvata mestesugul tiparului n tipografia domneasca, se muta la mnastirea Snagov unde ntemeiaza o noua tipografie. A tiparit si a supravegheat cu neobosita rvna, n migaloasa ndeletnicire, scotnd din tiparnitele pe care le-a ndrumat 63 de carti, din care 38 lucrate de el nsusi, n dife-rite limbi: romna, greaca, araba, georgiana. Pentru virtutile si viata sa curata, a fost ales mai nti staret la mnastirea Snagov, apoi episcop la Rmnic si nu mult dupa aceea, mitropolit al Tarii Romnesti. Cu ajutorul si harul lui Dumnezeu cel Atotputernic, cu blndete si necrutnd nici o osteneala, si-a pastorit clerul, calugarii si credinciosii carora le-a ridicat noi sfinte lacasuri sau le-a prennoit pe cele stricate de vreme. Marturie despre aceasta lucrare sta ctitoria sa, mnastirea Antim din Bucuresti, cu hramul Tuturor Sfintilor pe care, cu darurile pe care i le-a harazit Dumnezeu, a zidit-o, mpodobind-o cu alese sculpturi si a nzestrat-o cu tipografie. O alta lucrare laudabila a Marelui Ierarh a fost nfiintarea de scoli pentru copiii celor saraci n care nvatamntul era fara plata. Smerit si convins fiind ca numai datorita Milostivului Dumnezeu a ajuns vas ales lucrarii dumnezeiesti, Sfntul Parinte Ierarh Antim priveghea cu osrdie si fara de lene, ziua si noaptea si n tot ceasul, pentru folosul si spasenia tuturor de obste, nvatndu-i si ndreptndu-i pe toti cu frica lui Dumnezeu pe calea cea dreapta". Podoaba a carturarilor si dulce graitor al ntelepciunii dumnezeiesti n graiul romnesc, Sfntul Ierarh Antim a adapat poporul nsetat de credinta prin cuvntul sau de nvatatura, lasnd Bisericii noastre marele tezaur literar si teologic cuprins n Didahiile si predicile sale. Nesocotindu-i-se toate cte cu harul lui Dumnezeu a izbndit, Sf. Ierarh Antim, pe nedrept a fost departat de toata lucrarea si ordinea arhiereasca si dezbracat de harul divin si scos din catalogul arhieresc". Osndit a fost cu exilul si pus a fost sub paza necredinciosilor ostasi turci care, l-au chinuit foarte, pna la moarte, prin taierea capului pe care apoi lau aruncat n apele Tungiei, un afluent al rului Marita, n sudul Dunarii. Asa s-a savrsit de moarte muceniceasca Parintele si Mitropolitul Antim al Tarii Romnesti, a carui pomenire ramne nscrisa pentru vesnicie n cartea Bisericii si neamului romnesc.

Pomenirea Sfintei Mucenite Epiharis.

Epiharis, mucenita lui Hristos, a trait n Roma, n zilele mparatului Diocletian, si a fost prinsa de Chesarie eparhul. Marturisind cu ndrazneala numele lui Hristos, au atrnat-o si i-au sfsiat trupul si au chinuit-o n multe feluri. Ea si-a primit sfrsitul prin sabie, si asa si-a dat fericitul si cinstitul suflet lui Dumnezeu.

Pomenirea preacuviosului Parintele nostru Ignatie, ce a fost egumen la Manastirea Mntuitorului Hristos, ce se cheama Valea-Adnca.
Acest sfnt a fost din a doua eparhie a Capadociei pe vremea mparatilor Nichifor si Ioan. Din pruncie el a fost daruit lui Dumnezeu de parintii lui ca si Sfintitul Samuel. Si fiind nvatat, adeverirea petrecerii calugaresti de Vasilie, ctitorul mnastirii, si trecnd prin toate treptele bisericesti, a fost hirotonit preot si pus egumen. El a crescut si a nmultit mnastirea spre venituri, si spre toate cele ce trebuiau; a zidit si dumnezeiesti biserici Sfntului Arh. Mihail, vazatorului de Dumnezeu Ilie, si a facut si alta sfnta biserica a Sf. Apostoli la un trg din afara cetatii si altele. Iar n zilele de prigoana s-a nevoit vitejeste mpotriva celor ce biruiau atunci, pe care-i hirotonise Andart, cel fara de lege si fara Dumnezeu, care toata lumea a tulburat-o cumplit. Iesind acesta de acolo, s-a dus la Constantinopol si a facut sfinte odoare si semnul Domnului nostru Iisus Hristos si Evanghelie ferecata cu argint, pe care a si trimis-o prin fratii ce erau cu dnsul la acea mnastire. Iar el zabovindu-se acolo a cazut n boala, de care vaznd ca se topea de tot si ncet-ncet i grabea moartea, se silea sa mearga la mnastirea sa. Sosind la Amoreea si-a luat sfrsitul vietii, si a fost ngropat la o biserica cinstita a acelui oras. Si daca a trecut un an, au vrut parintii mnastirii sa-i ia moastele, si deschizndu-i sicriul, i-au aflat trupul ntreg si nestricat si plin de minunat miros. Si l-au adus la mnastirea lor, si l-au pus n tinda bisericii.

Pomenirea Sfntului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Romnesti.

Vistierie de daruri, ca un pom rasadit lnga izvoarele apelor, acest trimis al lui Dumnezeu pamntului romnesc din ndepartata Ivirie (Georgia), nu a ngropat nici un talant din cti i-au fost daruiti de Dumnezeu si pe toti, ca o sluga buna si credincioasa, i-a nmultit. nsemnndu-l la botez cu numele Sfntului Apostol Andrei, parintii sai, Ioan si Maria, l-au crescut n evlavie si dreapta credinta. Ocrotit fiind de Bunul Dumnezeu n robia turceasca n care a cazut, tnarul Andrei si arata - de timpuriu - ascutimea mintii, deprinznd cu usurinta limbile

39

28 Septembrie Pomenirea Sfintilor Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu si a Sfintei Mucenite Gaiani. Pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost bagati n corabie si aprinznd corabia cu foc, s-au necat n mare.
Iar Fericitul Marcu, un pstor, pastea oile, avnd parul capului alb si lung pna la calcie. Sf. Marcu a fost arestat pentru mrturisirea deschis a credinei cretine n Antiohia Pisidiei. Cei treizeci de soldai care-l pzeau au fost convertii la cretinism de Sf. Marcu fiind martirizai la Niceea prin tierea capului. Iar pe sfntul l-au trimis la Claudiupoli, unde au chemat fauri ca sa faca legaturile sfntului. Si au venit trei frati, anume Alfie, Alexandru si Zosima, care locuiau n satul Cataliton, mesteri deprinsi la lucrul fierului. ncepnd a bate fierul, curgea apa pe ei si li se muiau minile, dar fierul nu se lasa batut; iar ei mirndu-se de ceea ce li se ntmpla, si auzind dumnezeiesc glas care-i ndemna sa se nevoiasca mpreuna cu Marcu, au marturisit ca sunt crestini. Atunci ndata au fost supusi la chinuri felurite, n timpul carora si-au dat duhul. Iar Marcu a fost ncaltat cu ncaltaminte de chinuire, batut, mpuns cu frigari si, dupa ce i s-a taiat limba, i s-a taiat si capul la Claudiopolis. Cnd au luat capul sfntului mucenic s-l duc n templul pgn al lui Artemis, toi idolii s-au prbuit la pmnt i au fost distrui. Martorii acestei minuni, Nicon, Neon, Heliodor mpreun cu ali tineri brbai i femei au crezut n Hristos, i-au mrturisit credina crestina, au fost chinuiti impreuna cu multi tineri si fecioare i le-au taiat capetele la locul ce se cheama Maromilium (Moromilio).

28 Septembrie
Ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.
Acest sfnt a trait pe vremea mparatului Aurelian n cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus naintea judecatii si marturisind cu ndrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa sfrsitul mparatuluilui Aurelian (270-276), scapnd sfntul, s-a dus n pustiu, unde a cazut ntre tlhari, care prinzndu-l si legndu-l, a scapat de dnsii ntr-acest chip: venind un sarpe si intrnd n vasul n care tineau tlharii vin, si-a varsat otrava n vin, din care bnd ei, toti au murit. Iar sfntul, facnd pestera biserica si adunnd multime de calugari, a facut mnastire, scotnd dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratndu-se lecuitor de orice boala; iar la adnci batrneti a adormit ntru Domnul.

Pomenirea Sfntului Prooroc Baruh.

Adevarata oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, cnd acesta plngea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si n timpul ct a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se nchisese ntr-o pestera si plngea nstrainarea lui Ieremia; si n-a iesit de acolo pna la ntoarcerea poporului. Iar cnd s-a ntors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce vazusera Ieremia n uimire cnd era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un suflet n doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh nsemna si i adeverea pe amndoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre ornduiala ntruparii lui Hristos, zicnd: "Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lnga Dnsul" si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a ngropat pe Ieremia cu srguinta, curnd dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut si acesta.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Calinic si Eustatie Romeul. Pomenirea Sfntului Mucenic Alexandru, si a celor mpreuna cu dnsul treizeci de mucenici. Pomenirea sfntului mucenic Eustatie de la Lavra Pesterilor din Kiev.
Mucenicul Eustaie din Peter s-a nscut n sec. al XI-lea la Kiev, ntr-o familie bogat. Devenind adult, a primit tunderea n monahism la Mnstirea Peterile Kievului, dup ce a dat toate proprietile sale sracilor. Sfntul a dat dovad de smerenie n ndeplinirea ascultrilor sale de la mnstire, fcndu-i pravila cu strictee i petrecnd n post i priveghere. n 1096 poloveii au cotropit Kievul, prdnd mnstirea Peterilor i omornd muli clugri. Sf. Eustaie a fost fcut prizonier i vndut ca sclav unui evreu din Korsun mpreun cu ali treizeci de vieuitori ai mnstirii i douzeci de locuitori ai oraului. Evreul pgn a ncercat s-i fac pe captivi s renune la Hristos, ameninndu-i cu moartea prin nfometare pe cei care refuzau. Sf. Eustaiu i ncuraja pe fraii si cretini, spunndu-le "Frailor, nici unul din noi cei botezai ntru Hristos s nu ne lepdm jurminile fcute la botez. Hristos ne-a purificat prin ap i prin Duh, scondu-ne de sub blestemul Legii prin Sngele Su i fcndu-ne motenitori ai mpriei sale. Dac vom tri, vom tri pentru Domnul iar de vom muri, vom muri ntru Domnul, primind via venic." ncurajai de cuvintele sfntului, prizonierii au ales s suporte nfometarea dect s renune la Hristos, Cel ce este Apa i Hrana n Viaa de Veci. Epuizai de foame i sete, unii dintre ei au murit n trei zile, alii dup patru i apte

Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Marcu pastorul; a Sfintilor Mucenici si buni frati Alexandru, Alfiu (Alfeu) si Zosima; a Sfntului Mucenic Pimen, a Sfintilor Mucenici Nicon, Neon, Eliodor (Heliodor) si celelalte fecioare si fii.
Acesti sfinti au trait pe vremea mparatului Diocletian (284-305), n cetatea Pisidiei, n Asia Mica, cnd acolo era domnitor Magnus.

40

29 Septembrie
zile. Sf. Eustaiu a rmas n via paisprezece zile, fiind obinuit cu postul nc de mic copil. Suferind de foame nu s-a atins de hran sau ap. Necredinciosul evreu, vznd c a pierdut banii pe care i-a dat pe sclavi, s-a rzbunat pe sfntul clugr. Apropiindu-se Sfnta nviere a lui Hristos, evreul avea i el srbtoarea lui pascal. Acesta s-a gndit mpreun cu prietenii si s-l crucifice pe sfnt. Pgnii i-au btut joc de el spunndu-i c este invitat la masa lor pascal. Dar sfntul le-a rspuns, "Domnul mi-a artat mare milostivire lsndu-m s ndur moarte pe cruce n numele Su aa cum a suferit El". Sfntul a mai prezis o moarte groaznic pentru evreu. Auzind acestea, evreul a apucat o suli i l-a njunghiat pe Sf. Eustaie pe cruce. Corpul mucenicului a fost luat de pe cruce i aruncat n mare. Cretinii au cutat mult vreme sfintele moate dar nu le-au putut gsi. Dar, prin mila dumnezeiasc moatele ntregi ale sfntului au fost gsite ntr-o peter, unde se svreau multe minuni. Mai trziu, acestea au fost mutate la Mnstirea Peterile Kievului. Proorocia sfntului despre rzbunarea sngelui su vrsat s-a adeverit la scurt timp dup moartea sa. mpratul bizantin a dat un decret prin care se expulzau toi evreii din Korsun, lundu-li-se proprietile i ucigndu-i pe btrnii lor pentru persecuia cretinilor. Evreul care l-a crucificat pe Sf. Eustaie a fost spnzurat de un copac, primindu-i rsplata pentru rutatea sa. Aceasta sfnta fiind crestina, si ntorcnd pe multi din persi la credinta crestinilor, a fost prinsa de Savorie mparatul persilor. Dar, nevrnd sa aduca jertfa focului, a bagat-o n temnita, multi ani chinuindu-se de foame. Dupa aceea scotnd-o din temnita, si nevrnd sa se lepede de Hristos, nti i-au despuiat capul de piele, apoi tintuind-o cu piroane la stlp foarte tare, si-a dat sfntul sau suflet Domnului.

Pomenirea Sfntului Mucenic Casdon si Casdoas. Pomenirea Sfintilor Mucenici: Dada, Govdela si Casdoas, din care unii rudenii, iar altii erau adevarati fii lui Savorie, mparatul persilor.
n zilele lui Savorie, mparatul persilor, tatal Sfntului Govdela, era un oarecare crestin anume Dada, mai de frunte la palatul mparatesc, preaiubit si neam cu mparatul. Fiind trimis ca sa domneasca tarile ce erau sub biruinta lui, el a crezut n Hristos. Dar prndu-l oarecine la mparatul, si trimitnd la dnsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregatorii lui, ca sa afle adevarul, l-a gasit creznd n Hristos si a scris despre aceasta mparatului. Iar mparatul scriind raspunsul, i-a dat putere mpotriva crestinilor. Acest raspuns l-a trimis cu fiul sau Govdela, care primindu-l si seznd alaturi cu el, Govdela a nceput a face cercetare. Si lundu-i seama cu amanuntul, si zicndu-i cele ce aveau ei n gndul lor, a aflat pe sfntul creznd cu tot sufletul n Domnul nostru Iisus Hristos si vrnd sa moara cu osrdie pentru Dnsul. Atunci a aprins un cuptor cu foc foarte mare, si a poruncit sa bage pe sfntul n el. Daca s-a apropiat de cuptor, sfntul si-a facut semnul cinstitei si de viata facatoarei Cruci, cuptorul s-a stins si a izvort apa n loc de vapaie; si se minunau toti de aceasta minune. Atunci fiul mparatului Govdela a zis: "Iubitul meu Dadas, cine tea nvatat aceste farmece?" Iar el a zis: "Macar de te-ai fi nvrednicit si tu sa fii nvatat de la Dascalul meu!" Si Govdela a zis: "Dar de voi crede n Hristosul tau, putea-voi sa fac si eu acestea?" Zis-a Dadas: "Nu numai acestea vei face, ci si cu Dnsul mpreuna vei mparati". Si poruncind Govdela de a aprins un cuptor, si chemnd el numele lui Hristos, ndata l-a stins; si caznd la sfntul a crezut n Hristos. Acestea vaznd Andrameleh s-a dus de a spus toate mparatului. mparatul auzind ca fiul sau s-a facut crestin a trimis de l-au adus si a poruncit sa taie toiege ghimpoase si a pus patru servitori de l-au batut. Iar sfntul fiind batut peste tot trupul, se ruga sa i se dea rabdare. Si aratndu-i-se ngerul l ntarea zicndu-i: "Fii barbat, ca eu sunt cu tine", si bagndu-l n temnita a stat cinci zile. Dupa aceea lu-nd oarecare Gargal voie de la mparatul asupra sfntului si asupra tuturor crestinilor, si scotnd pe sfntul din temnita, si batndu-l cu vine de bou, sfntul se ruga si anatemiza credinta tatalui sau. Atunci a poruncit Gargal sai scoata doua fsii de piele de la picioare pna la cap, zicnd: "Lasa ca va veni n adevar Hristosul tau de te va tamadui", si dupa aceasta legndu-l foarte tare l-au bagat iar n temnita. Dar dezlegndu-se legaturile singure ndata s-a facut sfntul sanatos precum era si mai nainte. Si vaznd Gargal aceasta, se minuna. Si a mers de a spus mparatului. Iar el i-a zis: "Mergi de-l omoara, ca nu-mi este fecior, ci-mi este vrajmas de vreme ce a crezut n Hristos". Atunci l-a supus Gargal la nenumarate si grele chinuri din care a ramas nevatamat. Vazndu-l cei ce erau

29 Septembrie
Ziua a douazeci si noua, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Chiriac Sihastrul.
Acest Sfntul Chiriac s-a nascut la anul 448, n vremea mparatului Teodosie cel Mic, n cetatea Corintului. Tatal lui se chema Ioan, fiind preot al bisericii din Corint si mama lui Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, citet fiind la aceeasi biserica. mplinind optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim si a fost facut calugar de marele Eftimie. Si aratnd multa nevointa si mustrnd pe cei ce urmau greselilor lui Origen, si cu lucrarea lui Hristos facnd multe minuni si ajungnd la adnci batrneti a trecut din viata. Era blnd si bun primitor, spunnd mai nainte cele ce aveau sa fie din dumnezeiasca descoperire. Era mare la trup, cu cuviinta si cu dar, pazind toate partile trupului ntregi, neschimonosindu-se cu nimic din pricina batrnetii. A fost si egumen ctiva ani la Lavra Sfntului Hariton.

Pomenirea celor 150 de Mucenici din Palestina. Pomenirea Sfintei Mucenite Petronia. Pomenirea Sfintei Mucenite Gudelia.

41

30 Septembrie
n temnita, s-au minunat zicnd: "Mare este Dumnezeul crestinilor". Iar stapnitorul mniindu-se a poruncit sa fie supus la chinuri si mai grele. Deci auzind mparatul, a zis lui Gargal: "Tot traieste acel fermecator Govdela?" Iar el a zis: "Asa mparate, viu este. Si eu mult l-am chinuit, dar tot viu este". Atunci mparatul a poruncit sa-i despoaie pielea capului spre spate, sa-i acopere obrazul si facndu-i si aceasta, iar l-a bagat n temnita, iar el marea pe Dumnezeu. Dimineata aflnd ca tot este viu, i-au dezradacinat unghiile de la mini si de la picioare, si cele patru masele mari. Si l-au aruncat n temnita ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apa, nici sa intre cineva la dnsul. Iar sora-sa a mers la dnsul, si i-a dat apa, zicnd temnicerului sa nu spuna cuiva, ca-si va pune capul. Iar sfntul, daca i s-a adeverit credinta, nu mai avea nevoie de lecuire; ci lund rabdare si ndraznire si osrdie la chinuri cu luminarea Sfntului Duh, aflndu-se si ranit, se bucura si tamaduia pe toti; si toti se minunau de acestea. Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla n temnita pentru multe rele ce facuse, vaznd rabdarea sfntului si minunatele lucruri ce facea, a cazut la picioarele sfntului zicnd: "Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomeneste-ma si pe mine naintea Hristosului tau". Iar sfntul i-a zis: "Crede ntr-nsul si te va scapa de toate relele tale". Si Gargal a zis: "Cred ntru Tine, Doamne Iisuse Hristoase", si s-a alaturat cu Govdela. A doua zi i-a adus domnitorul pe amndoi naintea sa, si dezbracnd pe Gargal, a poruncit de l-a batut cu toiege, si el cautnd la cer, zicea: "Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tau patimesc, ntareste-ma"; si acestea zicnd si-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar pe Sfntul Govdela, l-au supus la nenchipuit de cumplite chinuri, dar ramnnd viu, Gargal s-a consultat cu ai sai, a rastignit pe sfntul, gol, sus pe un lemn, si l-au sagetat multi oameni multe ceasuri; dar sfntul ramnea neranit, caci sagetile aruncate asupra lui se duceau n vazduh. Aceasta a facut pe toti de s-au cutremurat. Vaznd mparatul toate lucrurile zadarnice, a trimis pe fiica sa Cazdoua ca sa nvete pe Govdela si sa-l ntoarca. Iar ea daca s-a dus, fiind nvatata de fratele ei, s-a facut crestina. Deci mniindu-se mparatul de aceasta, a poruncit de a supus pe fiica sa la multe chinuri. Atunci ea a zis catre sfntul: "Roaga-te pentru mine ca nu pot rabda chinurile". Iar sfntul i-a zis: "Sa nu-ti lipseasca credinta ntru Hristos, si nadajduiesc n Acela n Care ai crezut, ca nu vei mai suferi alte chinuri". Deci scotnd mparatul pe Sfntul Govdela, a poruncit sa-i lege minile si picioarele, si sa-l arunce n picioarele cailor celor ce nvrteau moara, ca sa-l calce toata noaptea. Dar sfntul a fost pazit nevatamat, binecuvntnd pe Dumnezeu. Iar dimineata aflndu-se sanatos si dezlegat din legaturi, se minunau toti. Apoi a fost supus la alte grele chinuri. Iar Dadie si Avdie, crestini fiind staruiau de scriau chinurile sfntului n taina, de frica mparatului, catre care a zis sfntul: "De puteti aduceti-mi apa si untdelemn ca sa ma botez, iar de nu puteti, rugati-va ca sa se faca aceasta". Si cnd graia aceste cuvinte, iata un norisor mic ca o negura a acoperit pe sfntul, si a turnat pe capul lui untdelemn si apa multa si s-a auzit glas zicnd: "Iata ca ai primit sfntul botez, robule al lui Dumnezeu, Govdela". Si s-a facut fata lui ca lumina, si a iesit mult miros frumos. Iar auzind sfntul glas, facea rugaciune catre Dumnezeu, multumindu-I si marindu-L, si rugndu-se sfntul catre Dumnezeu, si-a dat sufletul. Atunci Gargal i-a legat picioarele cu streanguri, si legndul de coadele unor cai nenvatati, i-a tras trupul gol prin locuri rele si pietroase, de se rupea carnea bucati de pe dnsul, si ce mai ramasese din trupul lui l-a taiat de l-a facut trei parti si l-a risipit. Pe acestea si preotii, Dadie, Avdie si Armaazac diaconul, le-au luat si le-au dus la casele lor; si nfasurndu-le cu pnza si cu aromate le-au ngropat cu osrdie. Iar Sfntul Dadas cel marit, varul mparatului fiind chinuit mai nainte n multe feluri, l-au taiat tot bucati din toate membrele, si asa si el n Domnul s-a savrsit. Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunnd si bucatile moastelor lor, le-au ngropat la loc nsemnat. Deci cntnd cei trei barbati ce s-au pomenit mai nainte, toata noaptea, cnd a fost la miezul noptii s-a aflat si Sfntul Govdela n mijlocul lor, si a zis: "mbarbatati-va n Domnul, fratilor, si stati ntariti si neschimbati, si nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida". Iar ei daca l-au vazut s-au bucurat; si iarasi le-a zis: "Dumnezeu sa va dea plata pentru cele ce ati ostenit pentru mine". Si plecndu-si capul catre Dadia, a zis: "Ia cornul cu untdelemn si sfntul trup al lui Hristos, si intra n gradina mparatului, si unge pe sorumea Cazdoua si o mpartaseste cu Sfntul Trup". Acela lundu-le a mers si cum a sosit la poarta, i s-a aratat ngerul Domnului si a intrat cu dnsul, si boteznd-o si mpartasind-o cu trupul Domnului, i-a zis: "Mergi si dormi pna la venirea Domnului nostru Iisus Hristos", si ndata lund ngerul sufletul ei l-a dus la cer. Iar dimineata intrnd maica-sa la dnsa, si aflnd-o savrsita s-a dus la mparatul si i-a zis: "De acum nainte bucura-te, tu si mparatia ta; ca fiul meu ca si cum ar fi facut greseli de mii de ucigasi, n mii de chinuri s-a petrecut; iar acum si fiica mea, ca si cum ar fi ucis pe tatal sau, goala, ucisa cu toiege ghimpoase ca un tlhar, s-a savrsit si ea". Acestea auzind cumplitul si nemilostivul acela mncator de snge mparat, nu s-a plecat nicidecum spre mila. Iar mparateasa lund aromate de tot felul cu mirosuri scumpe a uns moastele sfintei fiicei sale si nvaluind-o n porfira mparateasca, a pus-o cu Govdela fiul ei.

30 Septembrie
Ziua a treizecea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Grigorie, Iluminatorul Armeniei celei mari.
Acest sfnt s-a nascut catre anul 240, si era persan de neam, fiul lui Anac, rudenie lui Cusaro, mparatul Armeniei, fratele lui Artavan, mparatul persilor. Fiind prins ca crestin de domnitorul Tiridat, a fost supus la multe si nenchipuite chinuri, dar din toate a ramas viu cu ajutorul

42

1 Octombrie
lui Dumnezeu. Dupa aceea, aflnd Tiridat ca sfntul este fiul lui Anac persanul care cu nselaciune omorse pe tatal sau, i-a legat minile si picioarele sfntului si la cetatea Ararat l-a aruncat ntr-o groapa adnca plina de fiare si de trtoare n care sfntul a trait 15 ani, fiind hranit n taina de o femeie vaduva. Iar mparatul Tiridat, iesindu-si din minte, si musca din carnea trupului sau si pastea cu porcii prin munti. Atunci sora sa, Cusaroducta, a avut un vis si glas a auzit, ca de nu va iesi Grigorie din groapa, Tiridat nu se va face sanatos. Atunci a fost scos sfntul din groapa si iesind a botezat pe multi. Iar fiind facut episcop, a zidit multe biserici si a luat parte la sfntul si marele nti sinod ecumenic n 325, an n care s-a si mutat cu pace catre Domnul. ocrotitoarea a toat lumea, pe Preasfnta Fecioar Nsctoare de Dumnezeu, stnd n vzduh i rugnduse, strlucind cu lumin i acoperind pe popor cu cinstitul su omofor, nconjurat de oti cereti i de mulime de sfini, care stteau n haine albe cu cucernicie mprejurul ei; din care doi erau mai alei, Sfntul Ioan naintemergtorul i Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilin graiuri ale rugciunii ei ctre iubitul su Fiu i Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: "mprate ceresc, primete pe tot omul cel ce Te slvete pe Tine, i cheam n tot locul preasfnt numele Tu; i unde se face pomenirea numelui meu, acel loc l sfinete, i preamrete pe cei ce Te preamresc pe Tine, i pe cei ce cu dragoste m cinstesc pe mine Maica Ta. Primete-le toate rugciunile i fgduinele i-i izbvete din toate nevoile i rutile". tiind i noi pe solitoarea i pe acoperitoarea noastr, s nzuim ctre dnsa cu umilin strignd: "Acoper-ne pe noi cu acopermntul tu, Preasfnta Fecioar, n ziua rutilor noastre; acoper-ne n toate zilele noastre, iar mai ales n ziua cea rea cnd sufletul de trup se va despri, de fa s ne stai ntru ajutor, i s ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vzduh, cele de sub cer, i n ziua nfricotoarei judeci, s ne acoperi pe noi ntru ascunsul Acopermntului tu".

Pomenirea Sfintelor Mucenite Ripsimia, Gaiani si alte treizeci si doua cuvioase mucenite femei si fecioare.
Aceste doua sfinte femei erau de neam mare si au trait pe vremea mparatiei lui Diocletian, fiind fecioare prea ncuviintate cu frumusetea si calugarite. Deci pentru ca n-a voit Ripsimia a se nsoti cu mparatul, a fugit si s-a dus mpreuna cu Gaiani n partile Armeniei. Si aflnd aceasta Tiridat, domnitorul laturilor acelora, a trimis si au adus-o si a silit-o la nelegiuita mpreunare. Dar cu puterea lui Hristos nu a biruit-o pe ea, iar el nedobndindu-si dorinta, zacea ca un mort. Atunci ea a fugit, dar ostasii mparatului, gonindo si prinznd-o, mai nti i-au rupt hainele, apoi legndu-i minile la spate, i-au taiat limba, trupul i l-au ars si i-au scos ochii. Asa si-a dat fericitul sau suflet. Au fost ucisi nca mpreuna cu ea 70 de barbati crestini si 32 de femei. Iar viteaza Gaiani a fost strapunsa prin gt si dupa aceea au suflat n ea ca ntr-o basica, si fiind despuiata de pielea trupului pna la sni, a fost zdrobita cu pietre si i s-a taiat capul.

Pomenirea sfintilor celor saptezeci de mucenici, carora li s-au taiat capetele mpreuna cu Sfnta Ripsimia. Pomenirea Sfntului Mucenic Stratonic. Pomenirea Sfntului Mucenic Mardonie care prin foc s-a savrsit. Pomenirea cuvioaselor doua femei si a sfintilor o mie de mucenici, care prin sabie s-au savrsit.

1 Octombrie
Ziua nti prznuim pomenirea Acopermntului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nsctoarei i pururea Fecioarei Maria.
Trebuie s tim c acest praznic a nceput a se prznui pentru o pricin ca aceasta: n zilele mpratului Leon cel nelept n Constantinopol, spre o duminic, fcndu-se priveghere de toat noaptea n sfnta biseric Vlaherna a Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, n ntia zi a lunii octombrie, i mulimea poporului stnd nainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos i-a ridicat ochii n sus mpreun cu ucenicul su, Fericitul Epifanie, i au vzut pe mprteasa cerului, pe

Pomenirea Sfntului Apostol Anania.

Sfntul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat i pe Pavel din descoperire dumnezeiasc, fcndu-se episcop de ctre apostoli n acea cetate. Deci fcnd multe vindecri n Damasc i n Elevteropole i convingnd pe muli la credina cea n Hristos, a fost btut cu vine de bou de ctre guvernatorul Luchian, strunjit la coaste i prjolit cu fclii;

43

1 Octombrie
apoi fiind scos afar din cetate, a fost ucis cu pietre, i aa plinindu-i mucenicia s-a petrecut ctre ceretile locauri. ns luxul i strlucirea curii imperiale nu-l satisfceau pe tnrul evlavios. Odat, ntrebat fiind ce a mncat la cin, acesta a rspuns: "fasole i mazre" (adic koukouzelis). De atunci, aceea i-a rmas porecla. Ioan cuta modaliti de a se desprinde de ispitele i viaa de la curtea imperial, precum i s evite cstoria pregtit de mprat pentru el. Cu voia lui Dumnezeu, tnrul a ntlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mnstireti. Dezvluindu-i dorina sa de a pleca de la curte, printele i-a dat binecuvntare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat i tuns clugr. Acolo a primit ca ascultare s ngrijeasc de turma de capre a mnstirii. Mergnd cu animalele la pscut n locuri mai retrase de pe munte, tnrul clugr se putea ruga, medita la Dumnezeu i cnta imnuri de slav n voie. Vrjite de vocea angelic a pstorului, animalele se adunau pe lng el i-l ascultau czute parc n trans. Din modestie i smerenie, cntreul n-a lsat s se tie printre frai despre darul su de a cnta aa frumos, ns, un locuitor al acelor pustieti l-a auzit ntr-o zi i i-a spus egumenului despre cum cnta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvluit acestuia c a fost cntre de curte i l-a implorat s-l lase n continuare s pstoreasc animalele. Egumenului fiindu-i team c mpratul va afla c favoritul cntre al curii e la Sf. Munte, i-a cerut s se ntoarc de unde a venit. Vrnd s-l mpace pe mprat, egumenul a cltorit la Constantinopol ca s-i explice acestuia ce s-a ntmplat cu Ioan, implorndu-l s nu-l abat pe tnr din calea mntuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cntat la catedral n duminici i srbtori. Odat, dup ce a cntat un acatist n faa icoanei Maicii Domnului, clugrul s-a nvrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a nfiat i i-a spus cuvintele acestea: "Bucur-te, Ioane i nu te opri din cntat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita", dup care i puse n mn o moned de aur i dispru. Moneda a fost aezat lng icoan i multe minuni s-au ntmplat datorit icoanei i monedei de aur. Icoana a fost numit "Cucuzelisa" n memoria Sf. Ioan i a fost pus n Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorat n ziua de 1 octombrie i n a zecea vineri de dup Sf. Pati. Preasfnta Fecioar i se mai art o dat lui Ioan vindecndu-l de o boal a picioarelor, din cauza statului mult n picioare n biseric. Ioan i-a petrecut zilele rmase n mari nevoine ascetice, lucrnd mult i la disciplina cntrilor bisericeti, primind titlul de maestru didact i regent. El a lucrat la aranjamentul i compilarea mai multor stihuri, tropare i condace, editnd textele imnurilor i scriindu-i propriile condace, care se pot gsi n unele din aceste manuscrise: "O carte scris cu voia lui Dumnezeu i cuprinznd tipicul slujbelor bisericeti", scris de maestrul didact Ioan Cucuzel," "Tipicul slujbelor" de maestrul didact Ioan Cucuzel, "De la nceputul Vecerniei pn la sfritul Sfintei Liturghii" i "tiina cntrii i notele muzicale cu poziia minii i toate aranjamentele cntrii." Vznd dinainte ceasul plecrii sale la venicie, Ioan i-a luat luat rmas bun de la frai i le-a lsat cu limb de moarte s-l ngroape la Biserica Arhanghelului construit

Pomenirea Sfinilor Mucenici Mihail din Mnstirea Zovei i a celor cu dnsul, 36 de sfini monahi, care au mrturisit n Eparhia Sevastopolei.
Aceti sfini au fost pe vremea mpriei lui Constantin i a Irinei, eznd la o mnstire ce se chema Zovi, lng Sevastopol. Deci, otindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra rii aceleia a prins pe sfini; iar cuvioii prinii aceia i-au stat mpotriv, ntrii fiind cu puterea lui Hristos, i stnd la mijloc Mihail preacuviosul egumen i nvndu-i, i-a povuit pe toi spre moartea cea pentru Hristos; i nti ei plecar capetele spre tiere, apoi Cuviosul Mihail.

Sfinii ase preacuvioi mucenici, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Preacuviosului printelui nostru Roman Melodul, fctorul de condace.
Acest ntre sfini Printele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergnd la Constantinopol, n zilele mpratului Anastasie, a rmas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Nsctoare, cea din Chir, petrecnd cu evlavie, i priveghind toat noaptea la slujba Vlahernelor. i dup svrirea slujbei de acolo, iari se ntoarse la Chir, unde i darul alctuirii condacelor a luat, artndu-se lui n vis Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu, i dndu-i o bucat de hrtie, i porunci s o mnnce; deci i se pru c deschise gura, i nghii hrtia; i fiind praznicul naterii lui Hristos, ndat cum se detept, suindu-se n Amvon, a nceput a cnta: "Fecioara astzi pe Cel mai presus de fiin nate...". Acesta a fcut condacele i ale celorlalte praznice, nc i ale sfinilor celor mari; aa ca mulimea condacelor fcute de dnsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Sfntul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, cnd i fcea curi mprteti, l-a prins aflndu-l c este cretin, i aducndu-l de fa la judecata lui i-a zis cu mnie: "Pentru ce fiind eu n scaun aici n cetate, cutezi tu de mrturiseti pe alt Dumnezeu? Ci de voieti s trieti, jertfete zeilor". Iar sfntul nevrnd s se nduplece, mpratul a poruncit de i s-a strunjit trupul. Maximian vznd c se batjocorea de sfntul, a poruncit s-l scoat afar din cetate, unde i zdrobir fluierele i tindu-i picioarele, dup apte zile de chinuri, mucenicul mulumind lui Dumnezeu i-a dat Lui fericitul su suflet.

Cuviosul Ioan cntreul cel numit Cucuzel, care sa nevoit n hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a svrit.
Sfntul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rmas orfan de mic. nzestrat cu o voce frumoas el a intrat la coala de curte din Constantinopol, unde, fiind ndrgit de mpratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cntre principal.

44

2 Octombrie
de el. Cantorii bisericilor l slvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual. cumplit. i a fost ctigat la credina cea ntru Hristos de ctre Iustina fecioara i cretina, care pe toate demonicele lui lucrri ca pe o pnz de pianjen lea sfrmat, fiind i ea din Antiohia. Cci un brbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseii ei rnindu-se i neajungndu-i scopul a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimind demonii ctre tnra, n-a izbutit nimic. Deci dup ce a cunoscut c meteugul su este neputincios, s-a botezat i, arznd vrjitoretile sale cri, a crezut n Domnul. Apoi a fost fcut episcop i pe muli povuindu-i la credina lui Hristos, a fost prins mpreun cu Iustina de ctre stpnitorul Damascului, i strunjindu-li-se coastele au fost bgai n cazan de fier; i fiind trimii la Nicomidia li s-au tiat capetele. Iar marele Grigorie Cuvnttorul de Dumnezeu, nu pe altul, ci pe acesta l numea iubit Fecioarei. i se svrete soborul lor la locul muceniciei, care se afla de acea parte, la locaurile lui Solomon.

Cuviosul Grigorie Domesticul care n acea mare Lavr a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit i o moned de aur de la Nsctoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a svrit.
Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trind la Marea Lavr din Muntele Athos n sfinenie i evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cnta n corul din dreapta al Marii Lavre i chiar era numit Grigorie Cucuzel n onoarea nvtorului su. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice i dulceaa vocii. El cnta slujbele de priveghere cu mult evlavie i zdrobire de inim, fr s se aeze vreodat n biseric. Patriarhul Calist I (prznuit n 20 iunie) a introdus cntarea "Toat suflarea se bucur" la Liturghia Sf. Vasile cel Mare n locul "Cuvine-se cu adevrat.." , dar Patriarhul Filotei (prznuit n 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus n Sf. Liturghie a Sf. Vasile "Cuvine-se cu adevrat..". Curnd dup acestea, Sf. Grigorie a cntat "Toat suflarea se bucur" la Sf. Liturghie n ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, n prezena Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioar i-a aprut lui Grigorie i i-a mulumit c a cntat imnul n cinstea sa, dndu-i o moned de aur. De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se cnt "Toat suflarea..". Sf. Grigorie a adormit ntru Domnul n 1355.

Pomenirea icoanei Maicii Domnului, zis Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a aprat de invazia strinilor oraul Odessa n timpul Rzboiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotrt ca "acest eveniment s nu rmn necunoscut posteritii" i s se prznuiasc n data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscut drept fctoare de minuni i a fost recunoscut ca atare de Sf. Sinod n anul 1840, dup cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. nainte de aceasta, icoana s-a aflat n posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie n anul 1809. n fiecare vineri se citete Acatistul Maicii Domnului n faa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai srbtorete n 29 iunie i n miercurea luminat.

Pomenirea Preacuviosului printelui nostru Teofil Mrturisitorul.

Preacuviosul Printele i mrturisitorul nostru Teofil era monah cucernic pe vremea mpriei lui Leon Isaurul, a crui necredin i rea pornire asupra sfintelor icoane vznd, a mers de l-a mustrat de fa, i i-a zis ca este fr de lege i naintemergtor lui antihrist. Din care pricin pornindu-se mpratul cu mnie i cu urgie a poruncit de lau btut cumplit i l-au bgat n temni, unde s-a chinuit cu foamea. Apoi scondu-l, i nevrnd s se supun, l-a trimis n exil departe, i acolo mulumind lui Dumnezeu, i-a dat Aceluia sufletul.

Pomenirea Sfntului nou Mucenic Gheorghe, care la Carageas a mrturisit, n anul 1794 i care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici David i Constantin, prini din Georgia.
Mucenicii David i Constantin, Prini ai Aragvet, Georgia, au fost crescui n credina ortodox, fiind nu numai conductori vrednici i curajoi dar i cretini evlavioi. Fraii cei sfini au aprat Georgia de invazia musulman dar raportul numeric dintre cele dou fore militare era inegal. Comandantul militar arab Murvan-Abdula-Kasim, lundu-i prizonieri, a ncercat prin promisiuni meteugite s-i fac s accepte credina islamic. Dar cei di au rmas

2 Octombrie
Ziua a doua, pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Ciprian vrjitorul i a sfintei Iustina fecioara.
Acesta era din Antiohia Siriei n vremea mpratului Deciu (ctre 250), de bun neam i bogat, filozof i vrjitor

45

3 Octombrie
drepi n credina lor. Apoi Then Murvan-Kru ("cel tare de ureche") a cerut ajutorul vrjitorilor pentru a-i ntoarce pe frai de la cretinism. ns acetia au reuit s se apere de toate fcturile lor cu ajutorul rugciunii. Vznd hotrrea celor doi cretini, mahomedanii au poruncit s fie torturai i necai n fluviul Rioni (n anul 740). Apa unde au fost aruncate trupurile a fost luminat de trei stlpi de lumin. Cretinii au scos corpurile sfinilor mucenici din ap i le-au ngropat ntr-o peter pe muntele Tskal--Tsiteli, n oraul Kutaisi. n sec. al XII-lea, mpratul Bagrat cel Mare (1072-1117) aflndu-se la vntoare, a dat peste sfintele moate aflate ntregi i iradiind strlucitor. mpratul a construit o biseric n cinstea lor, nfiinnd Mnstirea Motsameti. La sfintele moate ale frailor s-au petrecut multe vindecri. Not: n tradiia ruseasc se face pomenire, n aceast zi de 2 octombrie, de sfntul Andrei, cel nebun pentru Hristos. Dar grecii i romnii l pomenesc pe acesta la data de 28 mai. pntecos, degetele minilor lungi. i se svrete soborul lui n preasfnta marea Biseric.

Sfinii Mucenici Rustic i Elefterie, ucenicii sfntului Dionisie Areopagitul. Sfntul Mucenic Teoctist. Sfntul Mucenic Dionisie i cei cu dnsul 8 mucenici.
Acesta a fost pe vremea mprailor Valerian i Galien; i fiind adus ctre guvernatorul Emilian i nesupunndu-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. Dup aceea l-au tras la popor i l-au mprocat cu pietre, ptimind mai mult dect cele ce ptimise mai nainte din partea lui Deciu n Libia. Deci nchizndu-l ntr-un loc sec, cu Faust i cu Gaius i cu Petru i cu Pavel, i cu ceilali patru care, suferind cu el doisprezece ani, s-au svrit n bun mrturisire.

Sfntul Mucenic Teaghen. Sfntul Mucenic Teotechi. Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.
Acest sfnt printe al nostru Ioan a fost tebeu din ara Egiptului. Deci primind de la moul su ngerescul chip al monahilor i lund iertare de la btrnul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepdat Soborul din Calcedon i de Biserica soborniceasc se deprt pe sinei; dar voind a se nchina cinstitei Cruci, i oprit fiind a se apropia, i s-a prut ca aude glas, c cei ce nu fac parte din Biserica soborniceasc, sunt nevrednici de nchinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biseric, apoi iari s-a ntors la moul su, i fiind iertat iari de ctre btrnul a ieit din mnstire. i aflnd ntr-un loc rpos i cu anevoie o mic peter, a locuit n ea, hrnindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrnd Dumnezeu s-l slveasc l-a vdit aa: Oarecare Ananie, sihastru mare i vestit, locuia n acele locuri; deci a fost adus un copil ndrcit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bntuit de duh necurat i acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfntul acesta i nela ca s mearg mai nuntru pustiei s caute pe Ioan egipteanul. Deci aici fiind trimii aflar pe cel ce cutau i spunndu-i cu ce treaba au mers, nti s-a aparat c face rugciune, apoi suprndu-l, a fcut i a zis ctre demon: "n numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, i poruncete s iei din copil". Acestea auzind duhul cel necurat de la sfntul, ndat a ieit i copilul s-a fcut sntos. i fcndu-se prin minunea aceasta vestit, se supuse i fr de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. i neputnd a petrece acolo viaa cea pustnic i fr glceav, a lsat Cezareea i iari s-a dus n pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care avnd i el un copil ce era bntuit de duhul necurat, l-a pus ntr-o coni i acoperindu-l cu buruieni l-a pus lng ua sfntului i s-a dus n lturi; deci, plngnd copilul i sculndu-se sfntul i vzndu-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia ntrnsul i gonindu-l, a tmduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea s-l vad, dar de vreme ce el fcuse jurmnt ca s nu mai ias din peter, mcar de vrea a-i urma nevoie mare i

3 Octombrie
Ziua a treia, pomenirea Sfntului sfintiului Mucenic Dionisie Areopagitul.
Acesta, ntrecnd pe toi cu bogia, cu slava, cu mintea i cu nelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat i a fost hirotonit episcop. Fiind nvat tainele cele de negrit i dumnezeieti de neleptul Ierotei, a lsat i cri minunate i foarte nalte. ns acest sfnt Dionisie tlcuind i Tipicul bisericetii ornduieli, dup aceea s-a dus spre prile Apusului, pe vremea mpriei lui Domiian i artnd multe minuni, i s-a tiat capul n cetatea Parisului. i primindu-i capul n minile sale, a umblat dou mile de loc pe picioarele sale, fcnd ca sa se minuneze cei ce l vedeau, i nu l-au lsat pn nu s-a ntlnit cu o femeie anume Catula. i oprindu-se din dumnezeiasc pronie, l-a pus n palmele ei ca pe un odor. Aijderea i ucenicii si, Rustic i Elefterie, tindu-li-se capetele i aruncndu-li-se trupurile mpreun cu mucenicescul trup al sfntului propovduitor ca s-l mnnce fiarele cele slbatice i psrile. Oarecare credincioi le-au luat i le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigtori; i dup ce sau dus aceia, le-a aezat Fericita Catula ntr-o cas, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, usciv, albenet, cam galben, puinel cam scobit la nri, cu sprncenele dese, cu ochii adncii i cu urechile mari, crunt pros, cu barba cam lung i rar puinel, cam

46

4 Octombrie
neaprat, ca s nu se poat mntui, legndu-se el nsui cu cuvntul, nu putea s dezlege acea legtur, deci socotii ce lucru minunat a fcut i aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. nger lund pe sus pe Marcian din chilia lui, fr clinteal l-a pus n petera fericitului Ioan; deci mpreun fiind amndoi, i srutndu-se unul cu altul, i sturndu-se unul de altul de duhovniceasc vorbire i alctuind fericitul Ioan cuvntul cel de apoi de mulumire zicea aa: "Slav Sfntului Dumnezeu, Care m-a nvrednicit a vedea pe doritul meu Marcian". Fr veste rpit fiind Marcian de nger, s-a fcut nevzut dinaintea ochilor fericitului Ioan. ns aceasta a bgat pe sfntul la multe gnduri i se ndoia luptndu-se cu gndurile i, calcndu-i legtura, a ieit din peter i purcese pe crarea care mergea la chilia lui Marcian pentru c se spimntase de mrimea minunii, socotind s nu fi fost vreo nlucire ceea ce se fcuse. Deci dac se duse i auzi pe Cuviosul Marcian chemndu-l pe nume i nelegnd fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima i se veselea. Drept aceea iari srutndu-se unul cu altul, i mulumind lui Dumnezeu, s-a ntors la locaul su. Acesta a gonit muli demoni din oameni i a tmduit i boli fr de leac, i a fcut de a izvort i ape prin multe locuri i de multe ori ploi din cer a cobort prin rugciunea sa i alte multe semne printr-nsul a fcut Dumnezeu. i dup acestea cinstitul su suflet ntru btrnee bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat. Bostrei; i ca un dascl fiind cretinilor, a fost prt la conductorul agarenilor al acelei ri, i ducndu-l n Damasc, pentru dragostea lui Hristos, tindu-i-se limba, a grit i mai curat i mai desluit. Apoi i-au tiat mna dreapt i picioarele. Dup aceea l-au lipsit de ochi, l-au rstignit, i i-au tiat capul, i arzndu-i-se oasele au fost aruncate n ru.

Sfnta Muceni Domnina i fiicele ei Verina i Prosdoca.

Aceste femei, din rvn dumnezeiasc, prsindu-i casele i rudele, au fugit i s-au nstrinat din loc n loc pn la Edesa. Oprindu-se ele acolo, fr de veste a ajuns brbatul ei i tatl fetelor, avnd i slujitori, ca s prind vnatul. Deci dac le prinser, le duser la Ierapole i acolo fiind un ru ce nconjura locul, i persecutorii punndu-se sa pzeasc, s-au dat dup buturi; ele atunci se furiar, i fcndu-i ruga din prip, s-au aruncat n ap i le-a luat repejunea apei i s-au svrit necate de ap.

Sfntul mucenic Audact i Calistena, fiica lui.

Acesta a fost din Efesul Asiei, care fiind duce peste alt duce, i eparh al lui Maximin, ntrecea pe ceilali cu bogia, i cu nelepciunea. Dar pentru c n-a vrut s-i dea pe fiica sa mpratului, care era strin de credin, l-au dat n jaf de i-au prdat tot, i izgonindu-l la Melitini, i-au tiat capul. Iar Calistena, fiica-sa, i-a tuns prul capului, i mbrcndu-se brbtete s-a ascuns la Nicomidia. Dup opt ani, s-a dus la o femeie din Tracia, a crei fiic era beteag la ochi i a tmduit-o; i pentru tmduirea ce a fcut acelei fete, au vrut prinii ei s o mrite dup dnsul, s-l fac ginere, prndu-li-se c este brbat. Deci silind-o spre aceasta, a spus cele despre sine; i minunndu-se, au ludat pe Dumnezeu cu cuviin. Deci murind Maximin, a luat mpria Liciniu; atunci Callistena s-a nfiat la mprteasa acestuia, care era cretin i sor a marelui Constantin. i povestindu-i toate cte i s-au ntmplat, a luat-o lng sine i a fcut-o ca pe o maic a fiului su; i aa fericita Callistena, i ntoarse napoi toat averea tatlui sau, pe care o luase Maximin. i a adus sfintele moate ale tatlui su, din Mesopotamia n Asia i fcnd o biseric muceniceasc n numele lui, a sfinit-o i apoi petrecndu-i viaa apostoleasc, s-a mutat ctre Domnul.

4 Octombrie
Ziua a patra, pomenirea celui dintru sfini printelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.
Acesta a fost, mpreun cu Dionisie Areopagitul, unul din cei nou sfetnici ce erau la Areopag. Deci fiind nvat ale credinei de ctre Sfntul Apostol Pavel, a fost hirotonit episcop al Atenei. Acesta a nvat pe marele Dionisie credina n Hristos, i a fost i nceptor al cntrilor la Adormirea i la ngroparea Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, n adunarea Sfinilor Apostoli. El era cu totul nstrinat i deprtat cu sufletul de cele pmnteti, i artat ctre toi la care se vedea i se auzea, c este cuprins de dumnezeire, i de Dumnezeu ludtor. Deci, vieuind, bine plcut naintea lui Dumnezeu i veselind pe Dumnezeu cu faptele sale bune, ctre Domnul s-a mutat.

Preacuviosul Printele nostru Ammun Egipteanul.

Acesta a fost egiptean de neam, i srac de prini i fiind silit de unchiul su s-a nsurat, i locuind cu femeia optsprezece ani, el avea grij de fcea balsam care-i da multa trud i osteneal, nesocotindu-i otia ca i cnd nu i-ar fi femeie, ci ca pe o sor o inea. Apoi, cnd au aflat el aceast nelepciune, plecnd de la casa sa, a mers n pustie la marele Antonie. Iar femeia sa a rmas la casa lor cu bun cuviin i a fcut acolo o mnstire de maici. Iar Amun s-a ostenit 22 de ani n deertul Nitriei, ajungnd la mare dreapt socotin i fctor de minuni fcndu-se, spre folosul multora. Sfntul Amun venea adeseori pentru sfat la sfntul Antonie cel Mare - prznuit la 17 iunuarie. La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfntul Antonie a vzut pe ngeri nsoind sufletul lui Amun ctre cer. Sfntul Amun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.

Sfntul mucenic Petru din Capitoliu.

Acesta era foarte nelept, ntrecnd pe muli cu nelepciunea. Deci lundu-i femeie i nscnd trei copii, dup aceea s-a fcut clugr, i s-a preoit, lund acest har, fr voia lui, de la cel ce purta atunci crma arhieriei

47

5 Octombrie Sfinii Mucenici Faust, Gaiu, Eusebiu i Herimon diaconii.

Acetia erau ucenici ai Sfntului Dionisie, i diaconi Domnului nostru Iisus Hristos. Deci Gaiu i Faust, izgonii fiind cu dnsul, i multe ptimind i-au primit mucenicescul sfrit. Iar Eusebiu i Herimon, dup izgonirea dasclului lor umblnd i cercetnd pe sfinii care erau nchii prin temnie, i ngropnd moatele mucenicilor, i ajungnd ei pn n zilele lui Deciu, i suferind multe ispite pentru mrturisirea lui Hristos, au fost prini i li s-au tiat capetele.

Vedenia lui Cosma Monahul, nfricotoare i folositoare.

n al treisprezecelea an al mpriei lui Romano, care ocrmuia cu cucernicie mpria romanilor, se afla un oarecare om la Constantinopol, fiind din cei ce slujeau la camera de culcare a lui Alexandru (ce fusese cu puin mai nainte mprat, care era fiu al lui Vasile Macedon i frate al lui Leon mpratul), i din cele mai de cas slugi. Acesta alergnd la viaa clugreasc, a ajuns egumen clugrilor, ce se aflau la mnstirea ce este la apa Sangarului. Trecnd civa ani i s-a ntmplat de a czut ntr-o boal foarte grea i a zcut mult vreme. Dup cinci luni, ntr-o zi la trei ceasuri s-a trezit puintel i venindu-i n fire s-a sculat ncetior din pat, i a ezut sprijinit i de o parte i de alta de ctre cei de cas. i aa eznd i iei din fire i era mintea lui dus cu ochii aintii n sus la podul casei de la trei ceasuri pn la al noulea i optea cu gura cuvinte nencheiate i nenelese, i ntru aceste ceasuri, ce s-au zis mai sus, mai venindu-i n fire oarecum, ceru de la cei ce erau cu dnsul dou buci de pine uscat, zicnd: "Daimi cele dou buci de pine ce am luat de la btrnul", i zicnd aceasta i bg minile n sn pipind i cercnd cele ce cuta. Iar un oarecare din cei ce stteau acolo se ruga s le spun aceast mare tain, zicndu-i: "Spune-ne, printe, i nu te ndura a nu ne fi de folos, unde ai fost attea ceasuri? i la ce vedenie i suisei gndul? i cu cine vorbeai micnd din buze?" Iar el vzndu-i pe ei foarte ntristai i plni a zis: "ncetai fiilor, c de va da Domnul sa mi viu n fire, voi plini cererea voastr". Deci cnd fu dimineaa, se strnse la dnsul toata obtea freasc i ncepu el povestea aa: "De voi vrea s le spun ntocmai toate cte una cu gndul meu, prinilor i frailor, i s le povestesc cu amnuntul, trece peste mintea i limba omeneasc, dar cte voi ine minte i voi putea s povestesc, acestea v voi povesti. Acolo unde edeam pe patul meu sprijinit de doi frai, mi se pru ca vedeam n partea de-a stnga mulime, de nite omulei nenchipuii, cu obraji negri i negrea nu era la toi ntr-un fel, ci la unii mai mult i la alii mai puin, i unii erau cu obrajii schimonosii, alii cu vnti la ochi, alii cruntai de snge, avnd cuttura groaznic i slbatec i unii cu buzele umflate, alii cu buzele vinete, la unii cele de sus, la alii cele de jos, acetia dar veneau de se apropiau de patul meu i se nevoiau sa m ia de la voi i nti vzndu-v ca stai mprejurul meu, mi se prea ca nu mi era prea fric, nici nu m temeam de pornirea lor. Apoi nu tiu cum am rmas singur de voi i am fost cuprins de dnii, i au cutezat i m-au luat; deci unii m trgeau nainte legat, alii m mpingeau dinapoi, i unul de o parte, altul de alta parte m strngeau tare i aa m-au dus la o rp foarte mare; limea ei nu era mai mult dect o arunctur de piatr, iar adncimea pn la tartar i m trgeau cu sila la acea rp. i era dinspre acea rp o crruie foarte strmt, att ct nici o urm de picior nu ncpea, deci pe acea crruie strmt m trgeau i eu m lsam tot spre partea dreapt, de m cumpneam, ca nu cumva s scapt, ca s cad n acea prpastie adnc peste seam; i ntru acea prpastie se vedea un ru unde curgea cu mari iroaie, zgomotoase. Deci trecnd cu mult groaz acea crruie strmt, se

5 Octombrie
Ziua a cincea, pomenirea Sfintei Mucenie Haritina.
Aceasta a fost pe vremea mpratului Diocleian si a lui Dometie comitul, slujnica fiind a unui oarecare Claudie, de care aflnd comitul c este cretina, a scris stpnului ei s o trimit la dnsul s-i fac cercetare, cci este cretina i ntoarce pe muli la credina cretineasc. Iar stpnul su ntristndu-se s-a mbrcat cu sac i o plngea, iar ea mngindu-l i zicea: "Nu te mhni, domnul meu, ci te bucur, c i pentru pcatele mele i pentru ale tale voi fi socotita jertf bine-primit lui Dumnezeu". Deci zicnd i el: "Pomenete-m i pe mine la Cerescul mprat", o trimise la comitul, la care sosind i pe Hristos mrturisind, i-au ras capul, i-au turnat pe cap jratic de crbuni aprini i cu frigri de fier nroite i-au mpuns snii i coastele, apoi i-au legat o piatra grea i au aruncat-o n mare i ieind vie s-a artat iari comitului i mult chinuind-o i scondu-i unghiile de la mini i de la picioare din rdcina i dinii, i-a dat duhul la Dumnezeu.

Sfnta Muceni Metodia din Kimolo. Sfnta Muceni Mamelhta.

Aceasta a fost din Persida, preoteas a capitei Artemidei, avnd i sora cretina i vzu n vis ngerul lui Dumnezeu unde-i arta tainele cretinilor i sculndu-se cu fric povesti surorii sale. i ea o duse la episcop i botezndu-se i se fcu singur sor-sa na de a o primi din botez. Pentru care pornindu-se elinii asupr-i cu mnie, o uciser cu pietre, fiind nc mbrcat cu hainele sfntului Botez i o aruncar ntr-o groapa adnc din care abia au putut-o cretinii s o scoat. Iar episcopul, mergnd la mpratul Perilor, a luat stpnire s strice capitea Artemidei i s zideasc o biseric n care au pus cinstitele moate ale sfintei Mucenie Mamelhta.

48

5 Octombrie
fcea c mergeam spre partea rsritului i aflarm o poart mare deschis la capul acelei prpstii. Acolo edea un om mare ca un uria, negru i groaznic la chip, ai crui ochi erau strmbai i foarte mari i sngerai i lsau din ei par de foc mult i fum din nri, iar limba lui spnzura afar din gur de un cot i mna lui dreapt era de tot seac, iar cealalt era umflat, ca un stlp gol i foarte ntins, care apuca pe cei osndii de-i arunca n acea prpastie i toi ci se osndeau ntru acea prpastie, strigau: "Vai, vai!". Apropiindu-m eu de acel om nfricotor i groaznic, el striga tare ctre cei ce m duceau, zicnd: "Acesta este prietenul meu", tinzndu-i mna cu poft s m apuce. Iar eu, spimntndu-m de fric, m-am cutremurat i m-am tras spre sine-mi i ndat se artar doi brbai ca i cum iar fi trimis cineva, oameni btrni i cuvioi, care socoteam s fie Andrei i Ioan, Sfinii Apostoli, semuindu-i dup chipurile din sfintele icoane. Pe acetia vzndu-i acel scrnav i groaznic, ndat s-a tras i s-a ascuns. Deci lundu-m aceti doi btrni i trecnd prin porile de care am spus mai nainte, i prin oraul care era ntre pori, am ieit la un loc es, unde erau nite sate frumoase i trecnd pn unde se sfrea acea cmpie, am ieit la o vale ierboas cu pajite foarte frumoas, care frumusee i darul ce-l avea, este peste putin a o povesti i a o arta cu cuvintele. Iar n mijlocul ei edea un btrn, om foarte vesel i de cinste, avnd mprejurul lui mulime de copii ca nisipul mrii. Atunci prsindu-m fric, am ntrebat cu smerenie pe cei ce m purtau, cine era btrnul acela? i ce era acea mulime nenumrat dimprejurul lui? i ei ziser: "Acesta este Avraam i snul lui Avraam, de care ai auzit", i ndat fiind purtat de ei m nchinai cu plecciune i srutai pe acel ce ziceau ei, ca este Avraam i iari mergnd nainte noi pe cale i sfrindu-se valea, am aflat un pomet foarte mare de mslini, care precum mi se pare, erau mai muli pomi dect stelele cerului, i la fiecare pom era ca un cort i cu pat sub cort i pe fiecare pat era un om, ntre care am cunoscut pe muli din cei ce se aflau la curtea mprteasc i pe muli din ora i pe unii din rani, nc i pe unii dintre ai mnstirii noastre, i acetia ci am cunoscut sunt toi mori mai demult. Cugetnd eu s ntreb, ce era pometul acela de mslini aa de mare i minunat, btrnii apucar a vorbi nainte de ntrebarea mea, zicnd: "Ce cugei despre acest mare i prea nfrumuseat pomet de mslini? i care sunt toate cte sunt n el? Acestea sunt acele: "Multe locauri la Tine, Doamne, sunt, dup vrednicia tuturor mprite dup msura virtuii"; i dup msliniul acela era o cetate, a crei frumusee i mpestritur i ncheietur i tocmirea zidurilor cu neputin este a povesti cineva. Erau dousprezece rnduri mprejurul a tot zidul, ca dousprezece brie din cele dousprezece pietre scumpe, i fiecare bru dintre acestea era ntreg fcut dintr-o piatra i fiecare i fcea nconjurarea lui, i ce pot s zic de netezitura zidului i de bun alctuire i tocmire ce era la toate; i n zidul acela erau pori pestrie, cu aur i cu argint amestectur, i din pori nuntru era pardoseal de aur, i case de aur cu scaune de aur, i cu mese de aur, i toat cetatea era plin de lumin nepovestit, plin de miros, plin de bucurie, prin care trecnd n-am vzut nici om, nici vit, nici pasre zburtoare, nici altceva nimic din cte se mica pe pmnt i n vzduh; iar despre marginea cetii aceleia erau zidite curi minunate mprteti, i la intrarea curilor era o bolt de lung ct ai azvrli cu o piatr, i din marginea bolii pn n cea margine era ntins o mas de marmur ce se numete Romancon, de nalt ct se rezema omul i era plin de oaspei, ce edeau, i toat casa era plin de lumin foarte vie i de un bun miros i de daruri, iar n fundul bolii era o scrioara nvrtit de ieea ntr-un foior fermector care se vedea de la mas, din care plecndu-se i ivindu-se din afar doi tineri luminai la fa ca fulgerul i plini de toat strlucirea, ziser btrnilor care m ineau: "S ad i acesta la mas", i ndat cum ziser au artat i locul, la care aducndu-m btrnii m-au pus, iar el a ezut de o parte. Iar tinerii, au intrat pn n casa cea dinuntru de la fereastra soarelui, i zbovindu-se ei, eu m uitam i foarte luam aminte la masa aceea i cunoteam muli prieteni din cei ce edeau i din mireni i din monahii cei din mnstirea noastr, iar unii erau i din cei ce se aflau la mprie. Dupa aceea trziu iari venind acei tineri strigar pe cei doi btrni, zicndu-le: "Ridicai-l pe acesta, ca mult l plng fiii lui cei duhovniceti i mpratului i s-a fcut mil i vrea s-l lase s petreac cu monahii n via i ducndul pe alt cale, luai n locul lui pe monahul Atanasie de la Traian". i ndat lundu-m btrnii, degrab am ieit din bolta i din cetate i am mers pe alt cale, aflnd apte iezere pline de munci i de chinuri, unul era plin de ntuneric, altul plin de foc, altul de negura mpuit, altul cu viermi, altele cu alte feluri de munci i toate erau pline de nenumrat mulime, care plngea i se tnguia cu jale. Deci trecnd aceste iezere i puin loc mai nainte, iari am aflat pe btrnul acela ce zicea c este Avraam, i nchinndu-m la dnsul iari l-am srutat, iar el mi-a dat un pahar de aur, plin de vin mai dulce dect mierea, i trei buci de pine uscat, din care una o am muiat n vin, precum mi se pare ca o am mncat i am but i vinul tot, iar celelalte dou ce le ceream ieri, le-am bgat n sn; dup aceea peste puin iari am mers la locul acela unde edea uriaul acela, ce era peste seam de grozav, i obrazul lui asemenea cu noaptea, care vzndu-m scrnea din dini greu mpotriva mea, i-mi zicea cu mnie i cu amar: "De aicea mi-ai scpat, dar de acum nainte nu voi nceta a face tot felul de uneltiri asupra ta i asupra mnstirii tale". Pn aicea, frailor au fost cte am cunoscut i am inut minte de v-am spus, iar cum mi-am venit n fire nimic nu tiu. Deci, trecnd vedenia aceasta n acest chip, ndat am trimis la Mnstirea lui Traian i au aflat pe monahul Atanasie mort i-l scoteau din chilie pe patul cel ce poart morii. i ntrebnd cnd a murit, au aflat ca a murit ieri pe la al noulea ceas, n ziua n care a vzut printele acesta vedenia i i-a venit n fire. i peste scurt vreme s-au fcut aceste dou mnstiri tot una, fiind aproape una de alta, i pn n ziua de astzi se chivernisesc de un egumen. i crmuindu-se amndou mnstirile cu viaa plcut lui Dumnezeu, treizeci de ani, de ctre acest printe ce a vzut aceasta vedenie, trind el atta vreme, mult au sporit aceste mnstiri, att cu petrecerea cea plcut lui Dumnezeu a monahilor ct i cu veniturile din toate prile spre

49

6 Octombrie
chivernisirea i hrana lor, ntru slava iubitorului de oameni, Dumnezeului nostru. Amin. apostolul, si vorbea cu mireasa, si parndu-i-se ca este Toma, i zise: "N-ai iesit tu mai nainte dect toti? Dar cum iarasi ai venit?" Iar cel ce se aratase zise: "Eu nu sunt Toma, ci dupa har frate i sunt lui, si cine va urma dupa Mine ca dnsul, lepadndu-se de lume, va fi la a doua nastere nu numai frate, ci si dimpreuna mostenitor mparatiei Mele". Si zicnd aceasta s-a facut nevazut. Deci, aceia pazind la sine cuvntul ca un margaritar, au facut rugaciune toata noaptea, catre cel ce li se aratase, iar dimineata s-au dus tatal si socrul la casa n care se culcau tinerii, si aflndu-i seznd osebiti, s-au mhnit, si ntrebnd pricina, pentru ce sed osebiti, ei au zis: "Ne rugam, ca sa se tina aceasta osebire ntre noi pna la sfrsit, ca sa ramnem nedespartiti la vremea cununiilor n camara de nunta cea vesnica, dupa fagaduinta celui ce ni s-a aratat n asemanarea strainului. De aceasta tulburndu-se tatal si socrul, fagaduira daruri ca sa fie gasit nselatorul acela, sa fie adus nainte, si trimitnd cautau pe cel ce se aratase. Iar cercetatorii dupa cuvntul psalmistului, s-au stins iscodind multe caci cel ce se aratase tinerilor, nu se afla n chip vazut, iar n chip nevazut aratndu-se noilor sai ucenici, i ntarea. Fiindca tinerii rugau pe Domnul, ca sa mblnzeasca mnia tatalui si socrului lor, si sa-i nvredniceasca a cunoaste credinta cea adevarata, auzindu-i Dumnezeu, a rnduit ca si acela sa se faca crestin. Si a fost nvatat de catre nsisi tinerii cinstirea de Dumnezeu, si a crezut n Hristos cu tot sufletul. Iar dupa ce s-a facut aceasta, auzind acesti ispititi ucenici ai lui Hristos, cum ca Toma zaboveste n India, au mers la el cu srguinta si s-au desavrsit cu sfntul Botez; acestia apoi altora s-au facut propovaduitori ai Sfintei Evanghelii. Iar cnd a mers apostolul Domnului la Gundafor mparatul Indiei, l-a ntrebat acesta ce mestesug stie, la lemn sau la pietre a lucra? Apostolul raspunse ca la lemn stie a face pluguri, juguri, crme si vsle; iar la pietre, coloane, temple si case mparatesti. Atunci mparatul zise: "Oare, putea-vei sa-mi faci niste palate dupa voia mea la locul care mi va placea? Apostolul zise ca poate; si se tocmira si fara sa-si faca grija, porunci sa se dea apostolului aur, ca sa ia cele ce-i trebuie si sa puna temeliile, aratndu-i si locul. nsa apostolul zise: "Acum, mparate, nu este vreme a zidi cineva, ci n luna lui octombrie". Aceasta mi se pare sa o fi zis apostolul, pentru rasplatirea ce este sa se dea n veacul cel viitor, pentru cele ce am facut n viata; si asa prea lesne ndupleca firea mparatului, mai ales ca lua n minile sale si dreptarul si desemna cu mestesug locul de construit, si-l linisti ca sa nu aiba nici o grija. Deci mirndu-se mparatul de istetimea apostolului, dndu-i si de cheltuiala de ajuns, se ntoarse la casa sa. Iar apostolul mparti tot aurul la saraci, si ca un apostol facu mparatului case nefacute de mna de om, n curtea celor nti-nascuti. Deci trecnd ctva timp, mparatului i era aminte sa stie despre lucru, si auzind ca lipsea numai acoperisul de bucurie socotind ca este adevarata vestea, trimise si alta masura de aur la apostol, zicnd sa-i faca acoperisul foarte frumos si mai curnd. El iarasi lund aurul, si ridica minile si ochii catre cer, si zise: "Multumescu-Ti Iubitorule de oameni, ca n multe feluri de chipuri stii si rnduiesti mntuirea fiecaruia; si aflndu-se tot n acel gnd, l mparti tot la cei lipsiti. Deci n cele din urma, unii din cei ce se aflau cu

6 Octombrie
Ziua a sasea, pomenirea Sfntului maritului Apostol Toma, numit Geamanul.
Acesta propovaduind cuvntul lui Dumnezeu, la midieni, la parti, la persi si la indieni, a fost nchis de Smideu mparatul, caci crezu printr-nsul Uazan fiul sau si Tertia femeia lui, Migdonia si Narca. Drept aceea l-a si dat pe minile a cinci ostasi, care suindu-l ntr-un munte, l-au junghiat cu sulitele, si asa s-a petrecut n Domnul. nca traind apostolul, a trecut n India, cu un negutator anume Avan, si au gazduit la o casa n Andrapole. Tocmai atunci avea nunta maimarele cetatii aceleia, care si marita o fiica si se veseleau toti cti se ntmplasera acolo. Apostolul sezuse la masa mai jos dect altii, si ospatndu-se toti ceilalti, numai el nu mnca, ci fiind n grija si pe gnduri, se pazea pe sine si sedea linistit. Iar una din slugi, ngmfndu-se, a dat sfntului o palma peste obraz, zicndu-i: "Daca ai venit la nunta, nu sedea posomort, ci te bucura si te veseleste mpreuna cu ceilalti oaspeti". Iar apostolul a zis aceluia ce i-a dat palma: "Sa-ti ierte Domnul greseala n veacul viitor, iar n acest de acum, mna care s-a ntins fara de cale asupra mea, sa o mparta fiarele salbatice, pentru a multora nvatatura si certare". Si ndata dupa cuvnt, alergnd acela ca sa aduca apa, sa dreaga vinul cu apa, fiind paharnic, a iesit o fiara ce pndea acolo la fntna, de l-a sfsiat si a murit. Atunci un cine gasind n drum mna ce lovise pe sfntul si lund-o n gura a intrat cu ea unde era masa, ca si cum ar fi aratat tuturor pedeapsa ce a luat acela pentru lovirea ce a dat apostolului. Si mirndu-se toti cti erau acolo a cui sa fie mna aceea, o oarecare femeie evreica ce cnta cu fluierul la nunta, a strigat cu glas mare si a zis: "Mare taina ni s-a aratat astazi, nuntasilor! Sau Dumnezeu, sau apostolul lui Dumnezeu, a vrut sa sada mpreuna cu noi la masa; pentru ca eu cntnd cu fluierul si veselindu-va, am auzit pe un om de o limba cu mine, care a zis evreieste catre paharnicul ce l-a lovit: "Mna ta cea dreapta ce m-a lovit, sa fie rupta de cini n viata aceasta, pentru ca sa vada toti si sa se ntelepteasca". Si iata ca s-a nfaptuit cuvntul lui". Si au aflat toti minunea aceasta, si a ajuns si la urechile stapnitorului. Acesta dupa ce a trecut nunta, chemnd pe apostol, i zise: "De vreme ce stii prin blestemul tau a pricinui moarte, arata si puterea rugaciunii tale, la fiica mea pe care o am dat astazi". Deci primind apostolul acesta bucuros, intra n camara cea de nunta, si ntarind pe tineri spre curatenie, si convingndu-i ca sa urasca dulceata poftei trupesti, dndu-i n seama lui Dumnezeu s-a dus de acolo. Deci peste putina vreme a vazut mirele pe un oarecare, ce semana cu

50

6 Octombrie
apostolul, au spus mparatului ca nu va iesi nici un fel de zidire de la acel om, de vreme ce aurul l-a mpartit la saraci, si nca propovaduieste pe un Dumnezeu nestiut, face niste lucruri minunate catre cei ce merg la dnsul, si nu mannca nimic". mparatul umplndu-se de nespusa mnie, a trimis si a adus pe apostol si l-a ntrebat daca a zidit palatul? Iar el raspunznd a zis: "Ti-am zidit mparate palat foarte frumos, precum am nvatat eu sa lucrez, de la marele mester Hristos". Si mparatul zise: "Ia sa mergem sa-l vedem". Iar apostolul zise: "Nu-ti va trebui acum, ci cnd te vei muta de aici, atunci cu bucurie vei avea salasluirea palatului ce s-a zidit. Iar mparatului parndu-i ca-l ia n rs, striga salbaticit: "Luati pe acest nselator si-l bagati ntr-o groapa, care va fi mai ntunecoasa, mpreuna cu negutatorul, care mi l-a adus". Deci aflndu-se la nchisoare n legaturi apostolul, fratele mparatului caznd n multa inima rea, chemnd pe mparatul i zise: "Pentru mhnirea ce ti s-a ntmplat de la acest nselator, ngreunndu-ma la suflet, acum voi sa mor"; si vorbind amndoi asa, i pieri firea si muri. Atunci lundu-i sufletul ngerul, si purtndu-l pe la salasele Domnului i arata frumusetea lor si-l ntreba unde-i place sa locuiasca? Iar sufletul vaznd unul mai ales si osebit pe urma tuturor, l arata pe acela ngerului, si se ruga a se salaslui n o parte a acelui palat; ngerul nsa i zise: "Nu vei putea sa te salasluiesti n acesta ca este al fratelui tau pe care i l-a facut Toma strainul". El i zise: "Rogu-te lasa-ma sa ma duc la dnsul, ca-l voi cumpara de la el cu putin pret si ma voi ntoarce; ca el nu-i stie frumusetea. Atunci ngerul ntorcnd sufletul n trupul cel mort, si trezindu-se mortul ca dintr-un somn greu, a trimis sa cheme pe fratele sau. care venind i zise: "Stiu fara ndoiala ca ai fost tu bucuros sa dai jumatate din mparatia ta pentru mine, ca sa nviez. Cer dar de la tine un dar mic, si te rog a mi-l da". mparatul zise: "Ceea ce este n puterea mea, voi da bucuros, iubitului meu frate", adeverindu-i cu juramnt. Atunci fara nici o sfiala spuse frate-sau cererea, zicnd: "Daruieste-mi palatul pe care-l ai n ceruri; cti bani vei vrea sa-ti dau sa mi-l dai?" mparatul la aceasta ramase ca un mut; apoi ntreba: "Eu sa am palate n cer? De unde?" "Cu adevarat ai, macar ca tu nu stii; cele ce ti le-a zidit strainul care este nchis n temnita". Atunci punnd mparatul n mintea sa cuvintele acestea, urni pe frate-sau n acest chip, zicndu-i: "De ar fi ceea ce poftesti din cele ce sunt sub mparatia mea, ar fi pacat a se calca juramntul; dar fiindca este din cele ce sunt osebit la ceruri, judeca tu singur! Fiind nsa mesterul de fata, ti-l ia si-ti va face mai frumoase, dect cele ce ai vazut". Acestea zicnd, scoase pe apostol si pe Avan din temnita; si caznd mparatul la picioarele lui, i-a cerut iertare pentru greseala ce a facut din iuteala mniei. Iar apostolul multumind lui Dumnezeu de aceasta, si luminndu-i pe amndoi cu cuvntul harului, dndu-le si arvuna mparatiei celei vesnice, adica dumnezeiescul Botez, se duse n alte cetati propovaduind si binecuvntnd pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfnt.

Sfntul noul mucenic Macarie cel din Chios, n Bitinia, care n Brusa a marturisit, mproscat fiind mai nti cu pietre; n urma de sabie s-a savrsit. Pomenirea sfntului Inochentie, Mitropolitul Moscovei, Ilumintorul aleuilor i Apostol pentru America.
Sf. Inochentie, Mitropolitul Moscovei, Ilumintorul aleuilor i Apostol pentru America, (cu numele real Ioan Popov-Veniaminov), sa nscut n 26 august 1797, n satul Anginsk, dioceza Irkutsk, n familia unui paracliser. Biatul i-a terminat studiile foarte devreme i la vrsta de apte ani citea Apostolul n biseric. n 1806 familia l-a dat la Seminarul din Irkutsk. n 1814, noul rector a considerat c ar fi mai bine s schimbe numele de familie ale unor studeni. Astfel Ioan Popov a primit numele de Veniaminov n onoarea Arhiepiscopului Benjamin al Irkutsk (decedat n 8 iulie, 1814). n 13 mai 1817 a fost numit diacon al Bisericii Bunavestire din Irkutsk iar n 18 mai 1821, a fost hirotonit preot. Activitatea misionar a viitorului apostol pentru America i Siberia a nceput n 1823. Printele Ioan a petrecut 45 de ani muncind la iluminarea populaiei din Kamchatka, Insulele Aleutine, America de Nord, Yakutsk i frontiera Khabarov, n condiii vitrege, punndu-i chiar viaa n pericol. Sf. Inochentie a botezat zece mii de oameni i a construit biserici i coli unde a predat personal liniile fundamentale ale vieii cretine. Cunotinele muncii manuale i ndemnarea l-au ajutat foarte mult n procesul misionar. Printele Ioan era un predicator nnscut, cluzindu-i enoriaii nentrerupt, n timpul Sf. Liturghii, a diferitelor slujbe de pomenire sau de priveghere. n cltoriile sale numeroase, printele a studiat limba, tradiia i obiceiurile popoarelor n mijlocul crora se afla. Munca sa n domeniul geografiei, etnografiei i lingvisticii a fost foarte apreciat n toat lumea. El a compus un alfabet i o gramatic a limbii aleute traducnd Catehisme, Evanghelia i multe ale rugciuni n acea limb. Una din cele mai reuite lucrri este Drumul ctre mpria Cerurilor (1833), tradus n variate dialecte ale popoarelor din Siberia, tiprit n mai mult de 40 de ediii. Datorit muncii Printelui Ioan, poporul Yakut a putut auzi pentru prima dat n 1859 cuvntul lui Dumnezeu i slujbele bisericeti n limba sa. n 29 noiembrie 1840, dup moartea soiei sale, printele Ioan a fost tuns monah cu numele de Inochentie de ctre Sf. Filaret , Mitropolitul Moscovei, n cinstea Sf. Inochentie al Irkutsk. n 15 decembrie Arhimandritul Inochentie a fost sfinit Episcop al Kamchatka i al Insulelor Kurile i Aleutine. n 21 aprilie 1850, episcopul nochentie a fost promovat la rangul de arhiepiscop.

Sfnta Mucenita Erotiida.

51

7 Octombrie
Din voia lui Dumnezeu, n 5 ianuarie 1868, Sf. Inochentie l-a succedat pe Mitropolitul Filaret la scaunul din Moscova. Prin Sf. Sinod, Mitropolitul Inochentie a consolidat eforturile misionare seculare ale Bisericii Ruse (deja n 1839 a propus un proiect pentru mbuntirea organizrii activitii misionare). Sub ndrumarea mitropolitului a fost nfiinat Societatea Misionar iar Mnstirea Sf. Acopermnt a fost reorganizat pentru activiti misionare. n 1870 s-a nfiinat Misiunea Spiritual Ortodox Japonez condus de Arhimandritul Nicolae Kasatkin (dup care devenit Sf. Nicolae al Japoniei (prznuit n 3 februarie), cruia sf. Inochentie i-a mprtit mare parte din experiena sa misionar. Cluzirea diocezei Moscovei de ctre Sf. Inochentie a fost de asemenea fructuoas, prin eforturile sale construindu-se Biserica Sf. Acopermnt al Maicii Domnului n cadrul Academiei Spirituale din Moscova. Sf. Inochentie s-a mutat la Domnul n 31 martie 1879, n sfnta zi de duminic, fiind nmormntat la Biserica Sf. Duh al Sfintei Treimi -Lavra Sf. Serghie. Biserica Ortodox l-a canonizat pe Sf Inochentie n 6 octombrie 1977. Sfntul este prznuit de trei ori n an: 31 martie, ziua morii sale, n 5 octombrie (dup Sinaxarul Ierarhilor Moscovii) i 6 octombrie, ziua canonizrii sale.

Sfintii Mucenici Iulian Prezbiterul si Chesarie Diaconul.

mparatind Claudiu la Roma, si omornd pe maica-sa pentru credinta n Hristos, nu i se mai facea mila de crestini; atunci fericitul Chesarie venind din Africa la un sat ce se cheama Tarachini si vaznd spurcatele Jertfe, le-a scuipat si le-a calcat cu picioarele. Atunci l-au prins si l-au bagat n temnita, zacnd trei zile nemncat, apoi l-au dat la proconsul. Si legndu-i minile dindarat, l-au trt slujitorii naintea carului dregatorului, pna la capistea lui Apolon. Si daca au venit acolo, facnd sfntul ruga, ndata a cazut capistea din temelie, fiind nauntru preotul cel mare al idolilor si alti multi; lucru pe care vazndu-l Leontie Ipatul a cazut la sfntul, si creznd n Hristos, s-a botezat naintea tuturor. Atunci venind preotul Iulian l-a cuminecat cu Sfintele Taine, si consulul ndata si-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu, precum poftise prin rugaciunea sfntului. Deci vaznd Loxorie capetenia ceea ce se facuse a prins pe preotul Iulian si pe Chesarie diaconul, si a poruncit sa-i bage n saci si sa-i arunce n mare; iar sfintii i-au zis: "Noi, o Loxorie, vom fi aruncati n mare, iar tu muscat fiind de un sarpe rau, ti vei lepada sufletul cu rea moarte"; ceea ce s-a si facut; ca peste doua zile, umblnd el pe lnga mare, s-a ncolacit peste dnsul un sarpe foarte mare si batndu-i toate madularele, att l facu de nu putea sa rasufle, si era mai mort, fiind o priveliste mare de jale celor ce-l vedeau zacnd umflat. Iar trupurile sfintilor iesind din mare de Domnul ndrumate, trimisi fiind prin vedenie oarecare Eusebiu preot si Felix de le-au primit, si trecnd pe unde zacea acel nenorocit, pe care si vazndu-i striga si se vaita ticalosindu-se pe sine, si dupa putin si-a lepadat sufletul; iar feciorul botezatului Leontie consulului celui mai sus numit, dupa ce au ngropat moastele sfintilor lnga cetate, au taiat si capetele lor, si le-au dat pe ru. Atunci Cuart preotul din cetatea Capua, fiind povatuit de dumnezeiesc nger, a mers de a luat moastele acestora, adica ale lui Eusebiu si ale lui Felix, si le-a pus n loc cucernic, ntru marirea Tatalui si a Fiului si a Sfntului Duh.

7 Octombrie
Ziua a saptea, pomenirea Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah.
Acestia au trait la Roma pe vremea mparatiei lui Maximian (catre anul 296). Serghie era primicer din scoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeasi scoala. Deci, nvatnduse si urmnd din nceput credintei crestinilor, si dumnezeiestilor Scripturi, si fiind prti la mparatul, i silira sa faca mpreuna cu dnsul jertfa de idoli; si ei neprimind nicidecum aceasta, iau descins de brie si le-au luat portul cel de podoaba, ce purtau mprejurul grumajilor, si i-au mbracat cu port femeiesc, si i-au dus n mijlocul trgului, ca sa-i ocarasca, ncarcati de lanturi. Apoi au fost trimisi la guvernatorul Antioh - un dregator cu deosebire crud - n cetatea Barbalison pe Eufrat. Aci apropiindu-se, din aratare ngereasca s-au umplut de ndrazneala si de putere dumnezeiasca, si nti Vah fiind batut cu vine de bou crude multa vreme, si-a dat duhul n aceste chinuri. Iar lui Serghie facndu-i-se strnsori n multe chipuri, si bagndui n picioare ncaltaminte de fier, si silindu-l sa alerge departe, dupa aceea bagndu-l n temnita, si iarasi pironindu-se cu aceleasi rani de ncaltaminte, i s-a taiat capul.

Sfntul Leontie Consulul, creznd n Hristos si rugndu-se cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Eusebiu prezbiterul si Felix. Cuviosii nouazeci si noua de parinti, care n insula Creta s-au nevoit, cu pace s-au savrsit. Sfntul Mucenic Polihronie.
Acesta a fost nascut n provincia ce se cheama Gamfanita, iar tatal acestuia Vardenie era plugar. Si si-a nvatat copilul carte, si i-a poruncit sa urmeze dupa ceilalti copii. Si fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvort fntna n curtea tatalui sau cu apa foarte buna; pentru ca avea copilul multa ntelepciune si nfrnare. Deci ajungnd n vrsta, se lua cu cei ce lucrau la vii si merse la Constantinopol. Si lucrnd si el cu ceilalti lucratori la vie, gusta hrana si bea apa a doua zi, sau a treia zi. Iar stapnul viei mirndu-se de lucratorul lui Dumnezeu si respectnd virtutea lui, i-a dat o suma de aur si l-a trimis zicndu-i: "Du-te la casa ta si te

52

8 Octombrie
roaga lui Dumnezeu pentru mine", oprindu-i si sapa de dragul credintei, care a facut multe minuni; iar el cu aurul ce avea la mna lui, a facut o biserica; si aflndu-se la Sinodul ce s-a tinut la Niceea, fiind citet s-a nvrednicit si de diacon si de preot. Dupa aceea murind marele Constantin, ndata erezia lui Arie ncepu a prinde pe multi; atunci sfntul acesta tinnd tare credinta cea dreapta, se silea totdeauna a o creste si a o ntari. Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie, si aflnd pe sfntul stnd la altar, au sarit fara veste si l-au junghiat si l-au taiat cu sabiile, amestecndu-l cu tainicul si dumnezeiescul snge, si astfel l-au trimis fara voia lor jertfa sfnta lui Dumnezeu. casa ei pelerinilor straini. Taisia s-a hotarat sa-si dedice viata lui Hristos si sa nu se marite niciodata. Dupa ce si-a cheltuit toata mostenirea, Taisia a fost tentata sa faca rost de mai multi bani prin orice mijloace, incepand sa duca o viata pacatoasa. Parintii din Sketis de langa Alexandria auzind de caderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Piticul (Ioan Colovul, praznuit in 9 noiembrie) sa mearga la Taisia si sa o convinga sa se pocaiasca de cele rele. "Ea a fost buna cu noi si acum ar trebui s-o ajutam", spusera ei. Tu, parinte, esti intelept. Du-te si incearca sa-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu sa te ajute". Parintele s-a dus la casa Taisei dar servitorul n-a vrut sa-l lase sa intre. Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului sa-i transmita stapanei lui ca i-a adus ceva de pret. Taisia, stiind ca de multe ori calugarii gasesc perle pe malul marii , i-a spus servitorului sa-l lase pe Ioan inauntru. Sfantul s-a asezat, a privit-o in ochi si a inceput sa planga. Taisia l-a intrebat de ce plange si Sf. Ioan i-a raspuns: "Cum sa nu plang cand ai uitat de Mirele Tau, Domnul nostru Iisus Hristos si faci voia satanei cu faptele tale?" Cuvintele sfantului i-au strapuns sufletul Taisiei ca o sageata de foc dandu-si seama ce viata pacatoasa ducea. Cu frica, ea l-a intrebat pe sfant daca Dumnezeu ar accepta pocainta unei pacatoase ca ea. Sf. Ioan i-a raspuns ca Mantuitorul asteapta pocainta ei. De aceea a venit EL pe pamant, sa caute si sa mantuiasca pe pacatosi. "EL te va primi cu dragoste" mai adauga sfantul "si ingerii se vor bucura impreuna cu tine". Dupa cum Insusi Mantuitorul a spus, "mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste (Luca 15:7). Sentimentul de pocainta a pus stapanire pe ea si vazand in cuvintele sfantului o chemare de la Dumnezeu de a se intoarce la EL, Taisia cauta cat mai repede o cale de a-si salva sufletul. S-a ridicat si a plecat din casa fara nici un cuvant si fara sa lase dispozitii despre ce se va intampla cu proprietatea sa, astfel incat s-a mirat si Sf. Ioan de reactia ei. Urmandu-l pe Sf. Ioan in pustie, ea s-a grabit sa se intoarca la Dumnezeu prin penitenta si rugaciune. La caderea noptii, parintele i-a pregatit Taisiei un culcus si o perna din nisip pe care sa se odihneasca si el a mers putin mai departe pentru a-si face rugaciunile de seara dupa care s-a pus si el la odihna. Dar la miezul noptii sfantul a fost trezit de o lumina ce venea din cer si o invaluia pe Taisia, in locul unde aceasta dormea. In lumina minunata el vazu ingerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei. Apropiindu-se de ea, sfantul isi dadu seama ca Taisia murise. Sf. Ioan I-a cerut in rugaciune lui Dumnezeu sa-i arate daca Taisia s-a mantuit sau nu. Atunci un inger al Domnului a venit la el si i-a raspuns:, "Avva Ioan, o ora de pocainta din partea ei a facut cat o multime de ani pentru ca s-a pocait din tot sufletul si cu toata zdrobirea de inima. " Dupa ce a ingropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a intors la Sketis si le-a spus calugarilor ce s-a intamplat. Toti au dat

8 Octombrie
Ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai nainte a fost desfrnata.
Aceasta sfnta a fost n zilele mparatului Numerian; ea era din cetatea Antiohiei si umbla pe la jocuri si prin teatre, si facnd desfru a strns avere mare din acea rea agonisire. Apoi lund nvatatura de la oarecare om sfnt anume Non episcopul, pocainduse cu caldura si botezndu-se, si lepada toata averea, ca si cum ar fi fost niste gunoaie, si mbracndu-se cu haine de par, schimbndu-se n chip barbatesc si tainuindu-se, s-a dus n muntele Maslinilor. Aici s-a nchis ntr-o chilie si si-a petrecut viata ce i-a mai ramas cu placere dumnezeiasca si a raposat cu pace.

Sfnta Pelaghia fecioara.

Aceasta a fost de la Antiohia Siriei de neam mare; si aflnd conducatorul tarii aceleia ca este crestina, a trimis ostasi sa o prinda. Deci ei mergnd acolo i-au nconjurat casa, vrnd sa o rapeasca; iar sfnta prinznd de veste i-a rugat sa-i ngaduie putin si ei au ascultat-o; deci stnd ea catre rasarit, la locul unde-si facea rugaciunea, ridicndu-si minile n sus si naltndu-si ochii la cer, s-a rugat multa vreme lui Dumnezeu ca sa nu o lase sa cada n minile ostasilor, ci sa ridice catre Dnsul curata si sfintita jertfa fara prihana; apoi suindu-se deasupra casei, s-a aruncat pe sine n prapastie si si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Pe aceasta Sfntul Ioan Gura de Aur cu laude a cinstit-o pentru curatia fecioriei ei si pentru multa ei nevointa.

Sfnta Taisia, care a fost desfrnata.

Sfanta Taisia a trait in Egipt in secolul al V-lea. Ramasa orfana dupa moartea parintilor ei instariti, ea a dus o viata evlavioasa, impartindu-si averea la saraci si oferind salas in

53

9 Octombrie
slava lui Dumnezeu pentru ca s-a milostivit de Taisia, care s-a pocait ca si talharul de pe cruce, intr-o singura clipa. Cu trecerea timpului, Ioan s-a nvrednicit de tunderea n monahism primind numele de Ignatie. Printele Acachie ia dat binecuvntare s cltoreasc la Constantinopol mpreun cu clugrul Grigorie ca s-L mrturiseasc pe Hristos. Dup ce a primit Sfintele Taine la Constantinopol, Ignatie s-a simit pregtit pentru marea ncercare. mbrcat n haine musulmane, Ignatie a mers n faa cadiului recunoscnd c este cretin. El a povestit cum a promis n tineree c se va converti la Islamism, dup care arunc turbanul din capul su la picioarele cadiului, mrturisind c nu se va lepda nicioadat de Hristos. Creznd la nceput c Ignatie e nebun, cadiul l-a avertizat s nceteze cu acele vorbe altfel va suferi chinuri groaznice nainte de a fi omort. Iar dac va rmne la Islamism va primi bunuri materiale i mult cinste din partea lor. Curajosul mucenic i-a rspuns cadiului c nu are nevoie de darurile sale care sunt deertciuni i c ameninrile cu tortura i moartea nu sunt noi pentru el. Ignatie mrturisi c a venit tocmai ca s ndure acele chinuri i s moar mucenic pentru Hristosul su. Sf. Ignatie a continuat s-l numeasc pe Mahomed un fals profet, un nvtor al pierzaniei i prieten al vrjmaului, invitndu-i pe musulmani s cread n Hristos, care era singurul Dumnezeu adevrat. Cadiul s-a mniat att de tare nct nu a mai putut vorbi, fcnd semn unui servitor s-l scoat afar pe Ignatie din sal. ns Ignatie s-a mpotrivit i a ngenunchiat n faa cadiului, plecndu-i gtul pentru a fi tiat pe loc. Atunci ali servitori l-au prins i l-au trt n temni. Mai trziu a fost adus din nou n faa stpnului turc pentru a rspunde la ntrebri. Cnd a fost ntrebat cine l-a adus la Constantinopol, el a rspuns c l-a adus Iisus Hristos. Atunci turcul l-a mai avertizat nc o dat de chinurile care l ateapt spunndu-i s nu se atepte c va muri de sabie, ca cretinii s-I adune sngele ca pe o binecuvntare, pentru c avea de gnd s-l spnzure. Ignatie i-a rspuns c i va face o favoare indiferent cum va muri, pentru c el accept orice din dragoste pentru Hristos. Vznd c nu-l poate abate de la credina sa, cadiul a dat ordin s fie spnzurat. Ignatie a fost dus ntr-un loc numit Daktyloporta, unde s-a dus la capt sentina. Trupul mucenicului a rmas agat timp de trei zile, dup care nite cretini evlavioi au pltit rscumprarea i au luat trupul pentru a fi nmormntat pe insula Prote. Sf. Ignatie i-a dat viaa pentru Hristos n 8 octombrie 1814. El mai este srbtorit n 1 mai mpreun cu Sf. Acachie i Eftimie. Capul Sf. Ignatie se afl la Mnstirea Sfntul Pantelimon din Muntele Athos.

Pomenirea sfntului noului mucenic Ignatie bulgarul, care a calugar la Muntele Athos si a spnzurat de turci la Constantinopol pentru marturisirea lui Hristos la anul 1814.
Sf. Nou Mucenic Ignatie s-a nscut n satul Eski Zagora, regiunea Trnovo a Bulgariei i a fost botezat Ioan. Pe cnd era nc copil, prinii si George i Maria s-au mutat in oraul Philippopolis unde l-au dat la coal. Dei se descurca bine la nvtur, copilul avea o dorin arztoare pentru viaa monahal. Ajungnd la maturitate, sa dus la Mnstirea Rila, din vestul Bugariei, fiind dat n grija unui printe sub ascultarea cruia a rmas timp de 6 ani. Cnd asprimea printelui a devenit insuportabil, Ioan s-a ntors acas. Cam pe-atunci srbii s-au revoltat mpotriva guvernului musulman iar tatl lui Ioan a fost numit comandant al unei brigzi otomane, ns el a refuzat s lupte mpotriva cretinilor ortodoci. Musulmanii l-au atacat pe George cu furie, njunghiindu-l i apoi tindu-i capul. Mama i surorile lui Ioan au fost prinse de agareni i n cele din urm s-au convertit la Islam. Ioan a fugit i s-a ascuns n casa unei btrne ortodoxe. Mama i surorile sale aflnd unde se ascunde, le-au spus musulmanilor. Acetia vrnd s-l prind, nu l-au cunoscut la nfiare i femeia le-a spus c nu-l cunoate pe cel pe care-l caut. Apoi btrna l-a ajutat s fug la Bucureti, n Romnia, unde l-a cunoscut pe Sf. Eftimie, care i el a ndurat mucenicie. ns Ioan nu a dorit s rmn n Bucureti, pornind spre Muntele Athos. Pe drum a trecut i prin satul Soumla, unde l-a ntlnit din nou pe prietenul su, printele Eftimie, care, ntre timp, s-a lepdat de adevrata credin i a devenit musulman. Aflnd aceasta, Ioan s-a ntristat i a prsit satul. Dar nu a ajuns prea departe cnd a fost prins de soldaii turci i i-au fost luate toate cele ce avea asupra sa, fiind ameninat s se converteasc la Islamism. De fric Ioan lea spus c aa va face i a fost lsat s plece. Ajungnd n satul Eski Zagora, acolo a cunoscut un clugr atonit de la mnstirea Grigoriu i au plecat mpreun spre Muntele Athos. Acolo, Ioan s-a stabilit la schitul Sf. Ana unde l-a cunoscut pe printele Vasile. ntr-o zi, cei doi mergnd la Tesalonic cu treburi, au fost martorii muceniciei suferite de clugrii David i Eftimie.din Demetsana. Vznd suferina lor pentru credina cretin, Ioan s-a nsufleit de dorina de a suferi i el mucenicie pentru Hristos ns printele Vasile l-a convins s amne aceasta i s se ntoarc la Sf. Munte. La scurt timp, printele Vasile s-a mutat la cele venice. Mai trziu, aflnd de la un clugr de la schit despre Noul Mucenic Eftimie care a suferit mucenicie (prznuit n 22 martie), Ioan a revenit la gndul de a se sacrifica prin mucenicie pentru credina sa. Fiind lsat sub ndrumarea Printelui Acachie, acesta a primit de la btrn s fac diferite rugciuni, nchinciuni i s citeasc din Evanghelie.

9 Octombrie
Ziua a noua, pomenirea Sfntului Apostol Iacov al lui Alfeu.
Acesta era fratele Sfntului Matei Evanghelistul, care fusese mai nainte vames, si era fiu al lui Alfeu; mergnd la propovaduirea Evangheliei, arzndu-se de rvna dumnezeiasca, a stricat toate

54

9 Octombrie
capistile idolilor, tamaduind boli si gonind duhuri necurate; pentru care lucru si multimea limbilor, l-a numit samnta dumnezeiasca. Acesta umblnd multa parte a lumii, si vestind pe Hristos, ca un iubitor de Hristos si patima ce-a rvnit si moartea, ca a fost rastignit pe cruce, si asa si-a dat Duhul la Dumnezeu. ne du ntru frica ta. Iata pentru numele tau, am lasat casa noastra, ca sa nu ne nchizi noua usile mparatiei Tale". Si plngnd amndoi, au mers n calea lor si ajungnd la Ierusalim s-au nchinat la Sf. Locuri, si vorbind cu multi parinti, au luat binecuvntare de la dnsii. Si auzind de parintele Daniil, au mers la dnsul, si i s-au nchinat lui; acesta vorbind cu ei cuvnt de mntuire, mult i-a folosit, si scriindu-le o carte i-a binecuvntat si i-a trimis la Mnastirea Tavenisiotului. Deci mergnd acolo, a dat fericitul Andronic pe sfnta lui sotie Atanasia la mnastirea de femei. Iar el ntorcndu-se la parintele Daniil, a primit ngerescul chip si a petrecut fericitul lnga acest parinte doisprezece ani, nevoindu-se. Dupa aceasta a rugat pe parintele sa-l lase pe el la Ierusalim sa se nchine la Sfintele Locuri; iar parintele Daniil facnd rugaciune i-a dat voie. Si mergnd parintele Andronic n partile Egiptului, a sezut sa se odihneasca putin sub un copac, si iata dupa rnduiala lui Dumnezeu a vazut pe fericita Atanasia, femeia sa, care mergea n chip barbatesc, si s-au nchinat unul catre celalalt. Deci a cunoscut Atanasia pe barbatul sau, iar el nu a cunoscut-o pe ea. Caci cum era cu putinta sa o cunoasca, ca fata ei se vestejise de nfrnare, si era neagra ca un arap: Catre aceasta nca si rnduiala sa schimbndu-si, era mbracata barbateste, si a ntrebat pe Andronic, zicnd: "Oare, nu esti tu ucenicul parintelui Daniil, cel ce se numeste Andronic?" Iar el a zis: "Eu sunt". Si iarasi l-a ntrebat: "Unde mergi Avva Andronic?" Raspuns-a Andronic: "Ma duc la Sfintele Locuri sa ma nchin; dar tu unde mergi, si cum ti este numele?" Iar ea a zis: "Ma duc si eu la Sfintele Locuri, si numele mi este Atanasie" (pentru ca asa si schimbase numele). Si a zis Andronic: "Sa mergem dar mpreuna". Iar Atanasie a zis: "De voiesti sa mergi cu mine, sa pui paza gurii tale ca n tacere sa calatorim". Iar el a zis: "Bine, sa fie asa precum voiesti". Grait-a Atanasie: "Sa mergem dar, si rugaciunile sfntului tau staret sa calatoreasca cu noi". Si ajungnd la Sfnta Cetate si nchinndu-se la Sfintele Locuri, s-au ntors cu tacere la Alexandria. Si a zis Atanasie catre parintele Andronic: "Voiesti, parinte, sa petrecem amndoi ntr-o chilie?" Raspuns-a Andronic: "Sa petrecem; nsa mai nti voi ntreba pe staret daca ne va porunci noua ca mpreuna sa petrecem". Si a zis Atanasie: "Mergi si ntreaba, iar eu te voi astepta pe tine n schitul ce se cheama Optsprezecinicul; si de-ti va porunci parintele sa vii la mine, precum am umblat cu tacere, asa cu tacere si n chilie sa petrecem. Iar de nu vei putea sa petreci n tacere, sa nu vii la mine; ca macar si parintele de ar porunci, nu voi sa vietuiesc acolo unde nu ar fi tacere". Si mergnd Andronic la Avva Daniil, i-a spus de mpreuna-calatorul sau Atanasie. Si a zis Daniil lui Andronic: "Mergnd sa iubesti tacerea, si sa petreci cu Atanasie de vreme ce este calugar desavrsit". Deci a luat Andronic pe Atanasie, si l-a dus n chilia sa, si au petrecut n frica lui Dumnezeu cu tacere alti doisprezece ani; si n-a cunoscut Andronic ca Atanasie este sotia lui; pentru ca aceea se ruga cu deadinsul lui Dumnezeu ca sa nu fie cunoscuta de barbatul sau. Iar Avva Daniil adeseori venea la dnsii si-i nvata. Odata fiind la dnsii, si mult graindu-le de folosul sufletului, se ntorcea; si mai nainte de a sosi n chilia sa, l-a ajuns fericitul Andronic, zicndu-i: "Parinte

Preacuviosul Parintele nostru Andronic, si Atanasia sotia lui.

Acest cuvios Andronic, a fost din Antiohia cea mare, lucrator de argint, foarte cucernic, plin de fapte bune si bogat; si a luat luisi pe Atanasia, femeie curata si iubitoare de Dumnezeu; iar bogatia lor o mparteau n trei parti; o parte la saraci, alta la mpodobirea bisericilor si a treia la trebuinta casei lor. Au nascut ei un fiu si o fiica, iar dupa nasterea celor doi fii, n-au mai adaugat a se cunoaste trupeste, ci amndoi se nevoiau pururea n curatie, la rugaciune, si a face bine saracilor si a cauta pe bolnavi. Traind asa doisprezece ani mpreuna, fiind fiii lor la o vrsta care putea sa dea bucurie parintilor, ntr-o zi mbolnavindu-se amndoi fiii au murit. Deci Andronic, nu se arata mhnit de acea ntmplare, ci nca a strigat fericitul, acel glas al lui Iov, zicnd: "Gol am iesit din pntecele maicii mele, gol ma voi si duce": "Domnul a dat, Domnul a luat". Iar femeia lui, Atanasia, avea jale nemngiata, zdrobindu-se cu attea plnsuri, nct de mhnirea cea mare atta a slabit nct era sa moara; pentru ca zicea: "Sa mor si eu cu fiii mei". La ngroparea fiilor lor s-au adunat toti cetatenii si nsusi patriarhul cu tot clerul, si i-au ngropat n biserica Sf. Iulian. Iar dupa ngropare nu voia Atanasia sa mearga la casa sa, ci sedea lnga mormntul fiilor sai plngnd. La miezul noptii nsa i s-a aratat ei Sfntul Mc. Iulian, n chip de calugar, zicndu-i: "Pentru ce nu lasi pe cei ce sunt aicea sa se odihneasca, femeie?" Iar ea a zis: "Nu te mnia pe mine, domnule; sunt mhnita, pentru ca doi fii am avut, si pe acestia astazi i-am ngropat mpreuna". Iar el i-a zis: "Dar de ce plngi pentru dnsii? Ca n ce chip cauta firea omeneasca mncare si nu se poate a nu-i da, asa si copiii cu cerestile bunatati se hranesc de la Hristos, pe Care roaga-L, zicnd: "Dreptule judecator, daca ne-ai lipsit de cele pamntesti, nu ne lipsi de cele ceresti". Iar ea auzind acestea s-a smerit si si-a schimbat mhnirea n bucurie, ca zicea: "Daca fiii mei vietuiesc n cer, apoi de ce plng eu?" Si s-a ntors sa mai vorbeasca cu cel ce i se aratase si nu l-a mai vazut; l-a cautat prin toata biserica, si n-a aflat pe nimeni. Atunci Atanasia a cunoscut ca vedenie a fost, si s-a spaimntat; si mergnd a spus barbatului ceea ce a vazut, si s-au mngiat amndoi. Iar nu dupa multa vreme, a zis Atanasia catre Andronic: "Lasa-ma la o mnastire, ca sa-mi plng pacatele", si el primind cuvntul cu bucurie, fiindca dorea si el, au mpartit cea mai multa parte din avutia lor la saraci, si au iertat robii ce erau cumparati, iar cealalta avutie a lor au dat-o socrului sau ca sa faca bolnita de saraci si gazda strainilor, si lundu-si putina avere, ct sa le fie pe cale, au iesit noaptea din cetate numai ei amndoi. Iar fericita Atanasia ntorcndu-se, a vazut de departe casa sa, si cautnd spre cer a zis: "Dumnezeule cel ce ai zis lui Avraam si Sarei: iesi din pamntul tau si din rudenia ta, si vino la pamntul pe care l voi arata tie, cauta si spre noi si

55

9 Octombrie
Daniel, parintele Atanasie se duce catre Domnul!" Si ntorcndu-se staretul, l-a aflat ntr-o mare fierbinteala; si a nceput Atanasie a plnge. Si staretul i-a zis: "Se cade sa te bucuri ca mergi sa ntmpini pe Hristos, iar nu sa plngi". Raspuns-a Atanasie: "Nu plng pentru mine, ci pentru parintele Andronic; ci sa faci dragoste parinte, dupa ngroparea mea vei afla o scrisoare sub capatiul meu, si citind-o sa o dai parintelui Andronic". Si facnd rugaciune, s-a mpartasit Atanasie cu dumnezeiestile taine, si s-a dus catre Domnul. Si au venit fratii sa ngroape trupul lui, si aflara ca era femeie cu firea ei. Iar Avva Daniil a aflat sub capatiul ei scrisoarea si, citind-o, a dat-o lui Andronic. Atunci a cunoscut Andronic, ca femeia lui era, si toti au laudat pe Dumnezeu. Si s-a auzit aceasta n toate Lavrele, si trimitnd Avva Daniil a chemat pe toti parintii cei din Egipt, si pe cei din pustiul cel mai dinauntru, si s-au adunat din toate Lavrele, si au ngropat cu cinste sfntul trup al fericitei Atanasiei, marind pe Dumnezeu cel ce i-a dat o asemenea rabdare. Iar dupa ngroparea ei, au petrecut staretul cu Andronic pna la a saptea zi, si n ziua a saptea facnd pomenirea celei ce se mutase, a voit ca sa ia pe Andronic n chilia sa; iar Andronic l ruga zicnd: "Lasama aicea parinte, ca si eu sa ma ngrop cu doamna mea Atanasia". Si lasndu-l staretul s-a dus; si nca nesosind el pna la chilie l-a ajuns un calugar, zicndu-i: "Parintele Andronic se duce catre Domnul". Si a trimis staretul n urma parintilor celor ce plecase, zicnd: "ntorceti-va cu mine la parintele Andronic; iar ei ntorcndu-se l-au aflat nca viu, si au luat binecuvntare de la dnsul. Iar sfrsindu-se cu pace parintele Andronic, s-a ngropat cu fericita Atanasia, laudnd pe Dumnezeul cel minunat ntre sfintii sai. caruia se cuvine marirea, n vecii vecilor. Amin.Avraam sai, legamint ce avea sa fie simbolizat in taierea imprejur a oricarui nascut de parte barbateasca din descendenta lui Avraam. Ca prim semn al favorurilor sale, Domnul ii dadu un fiu lui Sarah cea sterila, chiar daca si ea si barbatul ei erau foarte inaintati in virsta. Isaac deveni astfel semnul bunavointei lui Dumnezeu si simbolul viitorului Mesia, Hristos, care trebuia sa vina pentru a duce la bun sfirsit si la perfectiune promisiunile facute de Dumnezeu Sfintului Patriarh. Avraam muri intr-o batrinete fericita la virsta de o suta saptezeci si cinci de ani. Fu ingropat in pamintul din Canaan, pe ogorul pe care il cumparase ca sa ii faca mormint lui Sarah. Cind Lot intra cu Avraam in tinutul Canaan, puse stapinire pe paminturile bogate si fertile din cimpia Iordanului si se instala in Sodoma. Dar locuitorii tinutului erau in acea vreme afundati in viciu si perversiuni. Ei atrasera minia Domnului, care hotari sa distruga orasul. Trimise totusi doi Ingeri ca sa-l vesteasca pe Lot si sa ii porunceasca sa fuga de acolo, el si ai sai. Ii spusera : "Mntuiete-i sufletul tu! S nu te uii napoi, nici s te opreti n cmp, ci fugi n munte, ca s nu pieri cu ei!" (Geneza 19 :17). In momentul in care Lot se indeparta, Dumnezeu facu sa ploua peste Sodoma si Gomora pucioasa si foc, si pacatosii murira in chinurile pe care li le pregateste pentru vesnicia in iad. Dar femeia lui Lot nu asculta porunca Domnului si se intoarse pentru a se uita in urma. Fu dintr-odata schimbata intr-o statuie de sare, sa fie de invatatura pentru generatiile ce aveau sa urmeze ca trebuie sa urmeze chemarea Domnului fara nici o privire pentru lumea si obiceiurile din care El ne-a scos. Lot si Avraam sint praznuiti si cu ceilalti Stramosi ai lui Hristos, in duminica dinaintea Craciunului.

Pomenirea Sfintei Mucenite Poplia.

Aceasta traia pe vremea pagnului Iulian, maritata fiind mai nainte si nascnd roada vrednica lui Dumnezeu, pe preotul Ion care a fost purtator de grija pentru ornduiala Bisericii, si pururea fugea de vrednicia episcopiei, pentru multa lui smerenie. Deci mergnd atunci Iulian la Antiohia, avnd multa mndrie demonica si silind pe toti sa creada n demoni, aceasta cinstita batrna, a nceput a cnta n fata mparatului cu niste fecioare: "Idolii pagnilor argint si aur, lucruri de mini omenesti". Pentru aceasta trnd-o, au batut-o tare peste obraz, atta ct s-a rosit si pamntul de sngele ei, dar nu a fost omorta, pna la ntoarcerea Paravatului. Acela nsa, fiind njunghiat, nu s-a mai ntors, iar ea traind un an dupa aceea, cu pace s-a dus catre Domnul.

Pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot.

Pomenirea dreptului Avraam si a nepotului sau Lot. Avraam s-a nascut prin secolul al doisprezecelea inainte de Hristos la Ur, in tinutul caldeenilor. Se tragea din neamul lui Sem si era casatorit cu Sarah, ramasa fara copii. Dumnezeu il alese pe Avraam pentru a face din el parintele poporului sau. Ii spuse : "Iei din pmntul tu, din neamul tu i din casa tatlui tu i vino n pmntul pe care i-l voi arta Eu. i Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvnta, voi mri numele tu i vei fi izvor de binecuvntare. Binecuvnta-voi pe cei ce te vor binecuvnta, iar pe cei ce te vor blestema i voi blestema; i se vor binecuvnta ntru tine toate neamurile pmntului" (Facere 12, 1-3). Avraam se incredinta cuvintelor Domnului si fara sa se uite in urma, isi lua pe femeia lui Sarah, pe nepotul sau Lot, avutiile si slugile sale si se duse tot inainte, catre tinutul Canaan. In schimbul credintei sale, Dumnezeu ii promise lui Avraam sa faca un legamint vesnic intre El si urmasii

Preacuviosul parintele nostru Petru.

Acest fericit ostas a fost pe vremea mparatiei lui Teofil; si fiindca era ncuviintat si la frumusete si la stat, si la chipul trupului, a fost ncins de mparatul mare spatar. Apoi calcnd si lepadnd toate lucrurile lumesti, a mers la viata calugareasca, la o mnastire ce se cheama Dafnes, si si-a pus numele Petre, n loc de Leon. Apoi s-a dus la Olimp, dupa aceea la Sfintele Locuri, apoi la Laodiceea si la Attalia, suferind toate ostenelile calatoriei. Deci fiindca ntelese naltimea vietii si a faptelor sale celor bune, l-a plecat mparatul Vasile Macedon, de a mers la Mnastirea

56

10 Octombrie
sfntul Foca. n care nevoindu-se foarte dupa Dumnezeu, cu pace si-a dat duhul. cautndu-l si nevoindu-se sa afle pe cel ascuns; si dupa ctiva ani, aflnd cele despre copil, au mers la egumen, cernd cu pofta sa le arate pe fiul lor; iar egumenul nti mhnindu-se foarte de acest lucru, nici cum se pleca; dar daca vazu ntristarea lor si fara de voie l-a aratat. Vazndul parintii, n cinul ce se afla, pornindu-se spre plngere, amestecata cu bucurie, mbratisndu-l si sarutndu-l, ce nu zicea, si ce nu facea, ct era destul sa porneasca si pe cel fara de suflet spre bucurie. Atunci bucurndu-se cteva zile cu fiul lor, si cu adevarat cunoscnd harul ce era asupra lui, adeverira catre egumenul cu juramnt, ca ntorcndu-se acasa poftea sa-si aiba si copilasul cu dnsii; ca sa faca o mnastire cu cheltuiala lor, precum de mult doreau; si deoarece acum este vremea aceea, trebuia sa se apuce de lucru. Aparnduse egumenul gasira cu cale sa ia de la Dumnezeu raspunsul acestui lucru. Si a facut rugaciune si post trei zile nencetat, si savrsind rugaciunea: "O, minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!" Si auzi un glas de sus n biserica, poruncind: "Sa sloboada copilul". Pe care lundu-l parintii mpreuna si cu oarecare frati din mnastire, se ntoarsera cu bucurie la casa lor. Deci facndu-se n scurta vreme mnastirea, se afla Sfntul Teofil petrecnd n ea sihastreste de ctiva ani. Iar fiara cea hulitoare Leon mparatul, luptatorul mpotriva icoanelor, facu de veni sfntul naintea lui, si marturisind nchinaciunea sfintelor icoane, porunci sa-l bata cu vine de bou; apoi sa-i lege strns minile la spate si sa-l duca pe calea ce mergea la Niceea. Si pe stlpnicul Longin, sa-l ntinda cu fata n sus pe pamnt, si sa-i arda pe cap icoanele ce s-au aflat. Iar sfntul Teofil ajungnd la Niceea, statu naintea judecatii, si nesuferind pagnul ndraznirea si mustrarea sfntului, porunci sa-l ntinda pe doi stlpi crucis, si sa-i rupa carnea cu vine de bou uscate. Si pagnul vaznd ca-i curgea sngele ca un izvor, de se rosea pamntul, se scula si el de pe scaun, si a batut nsusi pe sfntul peste obraz multe ceasuri. Deci dupa ce nceta a-l bate, porunci sa-l ncalte cu ncaltaminte de fier arsa, si sa alerge naintea lui. Atunci consulul umilit fiind de patimile sfntului i zise: "Oare numai tu Teofil si cu ai tai, va aflati fara minte la nchinarea icoanelor?" Iar sfntul zise: "Daca vei vrea, ia sa cercam din Sfintele Scripturi despre ntrebarea aceasta ca te stiu ca bine le stii. Si de ma vei ramne cu socoteala, voi parasi nchinarea icoanelor; iar de vei ramne tu, vei voi sa te nchini lor?" Capetenia zise: "Fara ndoiala, asa sa fie!". Atunci sfntul facndu-si voie buna, ncepu a se ntreba pentru cinstea si rnduiala sfintelor icoane. Si nvingnd sfntul pe capetenie, acesta zise catre el: "Cinstite batrnule, eu voi pune nevointa sa nduplec pe mparatul, sa urmeze la aceasta cunostinta de voi putea. Iar tu du-te la chilia ta". Iar sfntul se mhni ca nu-si savrsi calea muceniciei, nsa avnd ranile i parea bine. Si ntorcnduse la mnastire, a dus mare bucurie fratilor, si prietenilor si rudelor, si tuturor cti erau pe aproape. Deci trecnd putina vreme de la ntoarcerea lui de la marturisire la mnastire, cunoscnd fericitul mutarea sa cea dupa pamnt spre ceruri si bine tocmind lucrurile mnastirii si nvatnd si binecuvntnd pe toti, s-a mutat catre Domnul, de Care dorea: a Caruia este marirea n veci. Amin.

10 Octombrie
Ziua a zecea, Sfintii Evlampie si Evlampia.
Acesti sfinti mucenici au fost pe vremea lui Maximian (catre anul 296), cnd domnea n orasul Nicomidia Maxim. Pe atunci mai multi crestini ascunsi n munte, au trimis pe Sfntul Evlampie la cetate ca sa le cumpere pine. Iar el mergnd, a fost prins de slujitorii idolesti; si punndu-l naintea mparatului si ntrebndu-l, se marturisi pe sine ca este crestin; si intrnd n capistea idolilor, n loc sa jertfeasca, el a poruncit idolului lui Aris sa cada si a cazut de s-a sfarmat. Fiind el pedepsit a venit Evlampia, sora sa, la mijloc si l-a rugat sa faca rugaciune pentru dnsa, ca sa marturiseasca si ea mpreuna cu el. Deci, bagndu-i ntr-o caldare ce fierbea, si ramnnd nevatamati, au crezut n Hristos doua sute de barbati, carora li s-au taiat capetele mpreuna cu dnsii.

Sfintii doua sute de mucenici ce s-au taiat mpreuna cu sfntul Evlampie. Parintele nostru Vasian.
Acest Preacuvios, parintele nostru Vasian, era de la Rasarit, din Siria. Iar n zilele mparatului Marcian a venit n Constantinopol, si atta a stralucit cu faptele si cu minunile, nct mparatul a zidit o biserica ntru numele lui, care se afla pna astazi. Si i s-a nmultit numarul ucenicilor pna la trei sute, dintre care era si Preacuvioasa Matroana. Deci, traind asa si pe multi aducnd lui Dumnezeu, si tamaduind boli, si fiind facator de nespuse minuni, ntru adnci batrneti catre Domnul s-a dus.

Preacuviosul Parintele nostru Teofil marturisitorul.

Acest fericit, parintele nostru Teofil, a fost nascut aproape de Tiberiupol din parinti crestini, si cnd a fost de trei ani, primind sfntul Botez, l luara parintii si mersera n muntele Selentiul, unde aflnd pe cuviosul parintele nostru Stefan, si luara binecuvntare de la dnsul, se dusera la casa lor. Deci de atunci se nevoia copilul la nvatatura cartii. Si daca ajunse la treisprezece ani, se duse iar la Preacuviosul Stefan. Acesta vazndu-l, i zise: "Pentru ce ai venit fiule la mine?" Iar copilul i raspunse: "M-ai chemat parinte; si eu lasndu-mi parintii am venit aici". Si iarasi zise cuviosul: "Cnd te-am chemat fiule, si ce ti-am zis?" "Lucrnd eu, zice, la tarina, mi-ai zis: "Fiule Teofile, te-ai departat de la Domnul, care zice: "Ridica-ti Crucea, si urmeaza Mie!" Din aceste cuvinte ranindu-ma la inima tiam venit pe urma pna la usa; si aflnd-o ncuiata, te-ai facut nevazut de la ochii mei, si ramasei singur; si mi se pare, parinte sfinte, precum ti cunosc vorba, sa nu fi fost tu cel ce m-ai chemat; nu te ntoarce dar de catre robul tau, care cere mntuire". Iar cuviosul parinte multumind lui Dumnezeu, lua copilul la dnsul, crescndu-l, si deprinzndu-l cu nevointa si cu petrecerea vietii calugaresti. Apoi, peste trei ani, chemnd parintele pe egumenul lavrei, a dat copilul pe mna lui, si lundu-l la mnastirea lui, i taiasera parul. Iar parintii lui nu ncetau

57

11 Octombrie

11 Octombrie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Sfntului Apostol Filip, unul din cei sapte diaconi.
Acesta era din Cezareea Palestinei si lundu-si femeie a nascut patru fete proorocite. De acesta pomeneste dumnezeiescul Luca evanghelistul la Faptele Apostolilor. A fost facut si diacon de catre apostoli la lucrarea sfintilor, mpreuna cu Stefan si cu ceilalti. Acesta a luminat Samaria si a botezat pe Simon vrajitorul, care se fatarnicea; si rapit fiind de ngeri a aflat pe etiopianul famen, pe care nvatndu-l l-a botezat. Dupa aceea fiind adus de nger la cetatea Azot a luminat-o si pe aceasta cu cuvntul sau. Apoi a mers la Tralia cea din Asia, n care facnd minuni si zidind biserica, s-a mutat catre Domnul.

el asemenea, l-a trimis n Tesalonic la nchisoare. Dupa moartea pagnului Teofil, fiind chemat de la nchisoare de Mihail si Teodora, binecredinciosii mparati, a fost facut mitropolit Bisericii din Niceea de patriarhul Metodie, care a risipit erezia luptei mpotriva icoanelor; si ocrmuind Biserica si turma sa precum iubeste Dumnezeu, a trecut din viata aceasta.

Pomenirea sfintilor patriarhi ai Constantinopolului: Nectarie, Arsachie si Sisinie. Duminica dupa 11 zile ale acestei luni, se face pomenirea Sfintilor si fericitilor Parinti de la Niceea, care a doua oara s-au adunat n acest oras n zilele iubitorilor de Hristos mparati Constantin si Irina, mpotriva celor ce pagneste si fara nvatatura si fara socoteala faceau Biserica lui Dumnezeu a sluji idolilor si aruncau cinstitele si sfintele icoane.
Sfntul si a toata lumea al saptelea Sinod, s-a tinut la Niceea, a doua oara, n zilele mparatului Constantin si ale Irinei maicii sale; n ale lui Adrian papa Romei si Tarasie al Constantinopolului; Politian al Alexandriei, Teodoret al Antiohiei si Ilie al Ierusalimului. Erau Sfintii Parinti, ce se adunasera acolo, trei sute saizeci si cinci; care s-au strns mpotriva luptatorilor icoanelor si au anatemizat cu scrisoare anume tot eresul si pe capeteniile eresurilor, apoi pe toti luptatorii mpotriva icoanelor, poruncind si ntarind cu scrisoare, cum ca cel ce nu va cinsti sfintele icoane, este strain de dreapta credinta. Au dogmatisit ca cinstea icoanei se ridica la chipul cel dinti; si cum ca cel ce cinsteste icoana, cinsteste pe nsusi cel ce este nfatisat n aceasta. Si asa rnduind si ntarind dreapta credinta, s-a dus fiecare la scaunul sau.

Sfintele Mucenite Zinaida si Filonila, surorile.

Acestea au fost din Tarsul Ciliciei, rudenii lui Pavel apostolul si parasindu-si patria si lepadndu-se de averea lor si prefacndu-se ca umbla cu mestesugul doctoricesc, iar dupa adevar plineau lucrul apostolesc. Au venit si n cetatea Dimitriadei si intrnd ntr-o pestera, petreceau acolo viata lor; n care loc Zinaida tamaduind boli si slabiciuni s-a mutat catre Domnul. Iar Filonila dndu-se pe sine la ndelungate postiri si privegheri cu rugaciunea facea multe minuni. Si cu slujba slujind firii, s-a dus din viata aceasta vremelnica.

Preacuviosul Parintele nostru si marturisitorul Teofan, fratele Sfntului Teodor Scrisul.

Acestia fiind din parinti cucernici, care locuiau n Palestina si aveau grija iubirii de oaspeti, prin srguinta parintilor lor au nvatat toata filozofia cea sfnta si cea elineasca si sau calugarit, apoi au fost hirotoniti preoti. Pe atunci tulburndu-se pagnul Teofil mpotriva icoanelor si oprindu-le de la nchinare, au fost trimisi acesti preantelepti de catre cel ce era atunci patriarh de Ierusalim, catre acel hulitor de Hristos mparat pentru pricina aceasta; naintea caruia stnd de fata si mustrndu-l ca pe un luptator mpotriva lui Dumnezeu au fost nchisi n temnita amndoi multa vreme. Dupa aceea spurcatul chemnd pe fercitul Teodor la el din temnita si batndu-l rau si nfierndu-i obrazul cu stihuri iambicesti la trimis iarasi la temnita. Iar pe Sfntul Teofan, patimind si

58

12 Octombrie

12 Octombrie
Ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic.
Acestia au fost pe vremea consulului Diocletian si a guvernatorului Flavian (catre 304). Tarah era foarte batrn cu vrsta, roman fiind cu neamul, si din norocire ostas. Iar Prov era din Sida Pamfiliei. Si Andronic din cetatea Efesului Ioniei. Deci, lui Tarah i-au zdrobit falcile si grumajii cu pietre; i-au ars minile cu foc, l-au spnzurat sus de un lemn si cu fum mputit l-au afumat dedesubt; apoi amestecnd otet cu mustar si cu sare, i-au turnat pe nas si l-au ars la piept cu tepi arse n foc, i-au taiat urechile si i-au despuiat capul de piele. A fost dat si fiarelor sa-l mannce si n cele din urma taiat tot bucati cu sabia, si-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar viteazul Prov a fost batut cu vine crude, i s-au ars picioarele cu fiare ncinse, a fost spnzurat de un lemn; i-au ars si i-au fript spinarea si coastele cu frigari nrosite n foc, i s-au taiat pulpele cu alte frigari si n cele din urma, facndu-l si pe el bucati cu sabiile, si-a dat fericitul sfrsit. Iar dumnezeiescul Andronic a fost spnzurat pe un lemn si sfsiat pe picioare cu fiare ascutite; l-au mpuns n coaste si l-au frecat cu sare peste taieturi; i s-a taiat limba si buzele si de asemenea si lui zdrumicndu-i-se trupul tot bucati cu sabia si-a dat duhul n minile lui Dumnezeu.

foarte de toti Ierusalimtenii, a fost facut episcop la Maiuma. Deci petrecnd bine si povatuindu-si turma spre hrana cea mntuitoare, foarte batrn fiind a raposat n Domnul.

Pomenirea Sfintei Mucenite si bunei biruitoare Domnina.

Aceasta a fost chinuita n zilele mparatului Diocletian, fiind adusa naintea guvernatorului Lisie, n cetatea anazarbenilor; deci mai nti a fost batuta cu vine de bou crude, si i s-au ars picioarele cu fiare arse; apoi i s-au zdrobit oasele cu lemne si au deznodat-o din toate ncheieturile. Apoi bagnd-o n temnita si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Sfnta Mucenita Anastasia fecioara.

Sfnta aceasta a fost pe vremea mparatiei lui Deciu si Valerian din cetatea Romei, si era calugarita mpreuna cu alte fecioare la o mnastire. Deci prta fiind la guvernator si adusa fiind naintea lui n legaturi de fier, a fost batuta peste obraz si golita si arznd-o cu foc, o picau pe deasupra cu iarba pucioasa, cu untdelemn si cu smoala. Dupa aceea au spnzurat-o pe un lemn, i-au taiat snii si i-au scos unghiile; apoi i-au taiat minile si picioarele si i-au scos dintii din radacina. n cele din urma si-a primit sfrsitul prin sabie.

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Cosma facatorul de cntari, episcopul Maiumei, Aghiopolitul.
Acest sfnt fiind foarte tnar, ramase sarman; deci fiind n saracie, l lua n casa tatal Sfntului Ioan Damaschin ca sa-l creasca; acesta avnd multa avere si marire lumeasca, a luat n casa sa pe oarecare dascal nvatat si ntelept, avnd vrednicia de asingrit, care si acesta se numea Cosma; si ia dat pe seama-i pe fiul sau Ioan si pe Cosma, fiul sau cel de suflet. Acela punnd nevointa asupra lor cu nvatatura, n scurta vreme tinerii au nvatat tot mestesugul cartii: adica gramatica si filozofia si nca nevoindu-se si cu astronomia, muzica si geometria; dintru aceasta se aratara tuturor vrednici de cinste. Dar cui i este voia sa-i cunoasca de nvatati spre toate lucrurile, se vor adeveri din cartile pe care le-au facut. Dupa aceea ducndu-se ei la lavra Sfntului Sava, se facura monahi. Fericitul Ioan a fost hirotonit preot de catre Ioan patriarhul Ierusalimului, iar fericitul Cosma, rugat fiind

Sfintii saptezeci de Mucenici, care de sabie s-au savrsit. Sfntul Teodot episcopul Efesului, care n pace s-a savrsit. Sfnta Mucenita Malfeta, sagetata fiind s-a savrsit. Sfnta Mucenita Anthia, care, bagata fiind n bou de arama nrosit, cu foc s-a savrsit. Sfintii Mucenici Iuventim si Maxim care de sabie sau savrsit. Sfntul Iason episcopul Damascului, care n pace sa savrsit. Sfintii Andromah si Diodor, care prin foc s-au savrsit.

13 Octombrie
Ziua a treisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Carp si Papil, Agatodor si Agatonica.
Acesti sfinti mucenici ai lui Hristos au fost pe vremea mparatului Deciu si a lui Valerian proconsulul Asiei, cu mestesugul doctori. Sfntul Carp era episcop Tiatirilor, iar Papil era hirotonit diacon de acest Carp. Deci, prinzndu-se de catre domnitor si ntrebati fiind, au marturisit naintea tuturor numele Domnului Hristos si silindu-i sa faca Jertfa la idoli si nenduplecndu-se, ei au fost legati pe lnga cai si trti de la Tiatira pna la Sardia si acolo spnzurndu-i de un lemn i-au strujit. Atunci si Sf. Agathodor sluga fiind sfintilor si urmnd lor s-a ntarit de dumnezeiescul nger si a marturisit pe Hristos. Deci spnzurndu-l si pe el l-au batut cumplit cu toiege. Si asa fiind batut si-a dat duhul n

59

13 Octombrie
minile lui Dumnezeu. Iar Sf. Carp fiind spnzurat a rs; si fiind ntrebat de catre domnitor, pentru ce ai rs Carp a zis: "Am vazut slava Domnului meu si m-am bucurat". Iar pe Papil l-au legat de patru pari, si l-au ridicat sus, apoi l-au mproscat cu pietre de care a ramas nevatamat. Dupa aceea fiind adusi de fata sfintii mpreuna i-au tavalit peste spini n sus si n jos, si batndu-i deasupra pe pntece. Dupa aceea i-au dat ca sa-i mannce fiarele. Atunci un leu, o minune!, racnind oprea pe chinuitori de la atta nemilostivire. Si batndu-le cu piroane ncaltaminte de fier n picioare, i-au aruncat n cuptor; atunci si Agathonica, sora Sfntului Papil, facnd rugaciune, a intrat si ea cu dnsii. Si ramnnd sfintii nearsi si nevatamati, li s-au taiat capetele cu sabia. Hrisonichi la poarta de aur i-au poruncit sa petreaca acolo. Si era de cincizeci de ani cnd s-a calugarit; si la aceasta mnastire s-a aflat, pna n zilele mparatiei lui Leon Armeanul luptatorul mpo-triva icoanelor. Daca a vazut necinstea ce se facea icoanelor, a iesit din cetate si a mers la un metoc pe care l daruise el mnastirii si s-a amestecat cu fratii cei de rnd, mncnd cu ei si lucrnd mpreuna cu ei. Iar unii din clevetitori facnd voia luptatorului mpotriva lui Dumnezeu, i-a spus ca acesta avea o icoana a Mntuitorului, pe care din credinta o luase de la Roma. Deci a fost trimis unul din rnduiala sa nfricosndu-l cu cuvinte aspre si cu ngroziri, si cerndu-i sa-i dea cinstita icoana; iar el nevrnd a raspuns: "Nu este a mea aceasta cinstita icoana, ci este a lui Dumnezeu si a fost daruita n sfintele odoare ale bisericii". Deci apucnd pe alt frate, ca sa-i arate ceea ce cauta, a intrat n biserica si aflnd-o a luat-o ca si cum ar fi fost lucru de nimic si a aruncat-o fara de cinste la asternutul picioarelor lui. Sfntul vaznd aceasta a suspinat din adncul inimii, socotind ca aceasta era sa fie ncepatura chinurilor lui. Deci, vrnd sa plece trimisul mparatesc, a nchis pe sfntul sa nu iasa nici de acum de acolo. Dupa acestea lund mparatia Teofil luptatorul mpotriva lui Dumnezeu si acesta purtnd si el razboi mpotriva sfintelor icoane, a trimis si catre sfntul pe oarecare Teodosie sa-i spuna naintea celor ce se aflau acolo ca, sau sa se mpartaseasca cu patriarhul Antonie, si sa nu se nchine icoanelor, sau n acel ceas sa fie izgonit. Iar sfntul zise: "Nu voi nceta niciodata a ma nchina icoanei lui Hristos si Dumnezeului meu, macar ca aceasta nu va place". Iar pe Antonie, avndu-mi mintea ntreaga, nu-l voi numi Patriarh, ci desfrnat. Deci izgoneste, taie, fa ce-ti este voia; si ndata l-a izgonit de acolo. Iar sfntul multumind lui Dumnezeu si lund cu dnsul trei frati a mers la alt metoc ce era acolo aproape si petrecnd acolo sfnta patruzecime, pna la Pogorrea Sfntului Duh, s-a dus la Pantihia. Dar iesise porunca sa nu fie primiti crestinii care fug. Atunci sfntul s-a ntors la Erivol, si acolo a venit catre dnsul un oarecare Nicolae, rudenie a sa, si i-a spus ca ar gasi mare odihna, daca ar vrea sa mearga la metocul lui, ce se cheama Zulupas si s-a dus acolo. Apoi peste putina vreme a venit porunca de la luptatorii mpotriva icoanelor ca sau sa se mpartaseasca cu ei, sau sa fuga de acolo. Deci iesind si de acolo, s-a dus la Catisia si aflnd un loc mic l-a cumparat si a zidit o biserica n numele Sfintilor Arhangheli si petrecnd n aceea ctiva ani, bine si cu placere dumnezeiasca, mpreuna cu fratii ce erau cu el, n cele din urma s-a dus la mnastirea cea de lnga mare; unde nvatnd pe monahi si rugndu-se pentru dnsii si cunoscndu-si mai nainte mutarea catre Domnul, a raposat la saptezeci si cinci de ani ai vietii sale.

Pomenirea Sfntului Mucenic Florentie.

Sfntul Mucenic Florentie, a fost din cetatea Tesalonicului. Si fiind crestin si rvnitor binelui, ocara si defaima naintea tuturor, pe dumnezeii elinilor, ntarea pe crestini n credinta cea n Hristos si-i ndemna n tot chipul spre lucrarea dumnezeiestilor porunci. Deci facnd el asa a fost prins de guvernatorul cetatii si fiind ntrebat, a marturisit pe Hristos cu ndrazneala fara frica naintea tuturor, ca este Dumnezeu mai nainte de veci si Facatorul tuturor; si ca zeii pagnilor, sunt lemne, pietre, aur, argint, arama, fier, idoli fara suflet si fara simtire. Acestea zicnd, l-au batut cumplit, l-au spnzurat de un lemn si l-au strujit; si aprinznd foc mare lau aruncat n mijlocul focului; iar el bucurndu-se si rugndu-se n taina si multumind lui Dumnezeu, s-a savrsit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Dioscor.

Acesta a marturisit pe vremea mparatiei lui Diocletian. Se tragea cu neamul din schinopoliti si cu vrednicia era sfetnic. Deci socotind toate lucrurile lumii acesteia ca pe niste gunoaie, numai ca sa dobndeasca pe Hristos, a luat ndrazneala si stnd naintea guvernatorului Luchian, nfruntndu-l si mai vrtos batjocorindu-l, ntru nimic i socotea nfricosarile si amagirile; mai ales cnd acela arata sfntului foc si organele vrtejelor, si alte multe feluri de chinuri. nsa toate acestea au ramas nelucratoare si s-au aratat ca o nimica naintea barbatiei si a marimii de suflet a mucenicului. Pentru aceasta n cele din urma, cu sabia i-a taiat sfntul lui cap.

Sfntul Parintele nostru Nichita Patriciu Marturisitorul.

Acesta s-a nascut n Paflagonia din parinti crestini si iubitori de Dumnezeu; se zice ca era rudenie cu mparateasa Teodora. Deci dndu-se la nvatatura si la Sfintele Scripturi a mers n Constantinopol, fiind de saptesprezece ani. Si tinnd atunci Irina sceptrurile mparatiei si aflnd ca copilul era facut famen de parintii sai l-a luat n casa si peste putina vreme a ajuns mai mare peste toti ai casei. Si ajungnd la vrednicia patriciilor, a fost pus guvernator al Siciliei. De atunci traind bine, precum iubeste Dumnezeu si vrnd sa se calugaresca, nu lau lasat mparatii Nichifor si fiul sau Stavrachie. Iar apoi mparatind Mihail (adica Rangave, care si Curopalat se zicea), abia dupa multe rugaciuni, i-au dat voie sa se faca monah, nsa din cetate sa nu iasa; ci dndu-i Mnastirea

Pomenirea Sfntului Mucenic Veniamin Diaconul.

Acest fericit Veniamin era n zilele lui Isdigherd mparatul Persiei; fiind diacon la Biserica lui Dumnezeu, a adus pe multi pagni la dumnezeiasca cunostinta. Atunci a fost prt ca un facator de rele; pentru aceasta a fost batut si bagat n temnita unde a zacut doi ani. Deci venind un sol de la mparatul romanilor, la mparatul persilor, si aflnd

60

14 Octombrie
de aceasta, a rugat pe mparatul, ca sa slobozeasca pe Veniamin; iar mparatul l-a ntrebat daca va nceta sa mai nvete pe magi crestinismul? Si solul a raspuns: "Asa este mparate, sa pazeasca n tot chipul poruncile tale precum trebuie". Iar Veniamin daca a auzit cuvintele solului, a zis: "Este peste putinta sa nu mpart eu lumina care am primito, caci de cta certare este vrednic, cel ce va ascunde talantul, ne arata aievea nvatatura sfintelor Evanghelii". mparatul nepricepnd nimic din toate acestea, a poruncit sa-i dea drumul din legaturi; iar el iarasi s-a dus de facea cele obisnuite. Pentru care mniindu-se mparatul, a facut douazeci de tepusi de trestii ascutite si i le-au bagat pe sub unghiile minilor si ale picioarelor. Si vazndu-l ca socotea chinurile ca niste jucarii, a facut alta tepusa de trestie ascutita, si i-a pus-o n madularul udului, pe care punnd-o si scotnd-o adesea, facea dureri nesuferite sfntului. Apoi dupa chinul acesta, acea fiara fara de omenie a poruncit sai ndese prin sezut un lemn gros care avea de toate partile noduri; si asa si-a dat duhul catre Domnul. la capt. Duhovnicul ei a fost cel care a pstrat nsemnri despre suferinele sfintei. n cele din urm, musulmanii furioi c au fost nvini de o femeie, au legat-o de un copac i au tiat-o n buci cu cuitele. Sufletul ei curat a fost luat la Domnul, Care a rspltit-o cu dou cununi: una a fecioriei i cealalt a muceniciei. Nite cretini au adunat sfintele moate i le-au ngropat n secret, cu mare evlavie. Sf. Zlata a suferit pentru Hristos n anul 1795.

14 Octombrie
Ziua a paisprezecea, Cuvioasa Maica noastra Parascheva cea noua.
Aceasta cu adevarat mare si vestita ntre femei, Cuvioasa si pururea pomenita Parascheva, s-a nascut ntr-un sat al Traciei, numit si din vechime si acum Epivata. Parintii fericitei erau de neam bun si mariti, navutiti cu foarte multi bani si averi; mai mult nsa i marea si mbogatea drept cinstirea lui Dumnezeu si a fi si a se numi crestini. Acestia dar aducnd la lumina pe cuvioasa, nti au renascut-o prin scaldatoarea cea dumnezeiasca, apoi pe cale naintnd, o nvatara toata mbunatatirea si asezarea cea dupa Dumnezeu; iar dupa ce a trecut al zecelea an, ades mergea cu maica sa la biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu si a auzit aceste dumnezeiesti binevestiri: "Cel ce voieste a veni dupa Mine, sa se lepede de sine si sa ridice crucea sa si sa urmeze Mie". ndata toata a fost cuprinsa de aceasta si iesind din biserica, ntlnind un sarac, ascunzndu-se de maica sa si dezbracnd hainele stralucite si luminate ce purta, le-a dat lui si ea a mbracat pe ale aceluia, lundu-le pe acestea cu oarecare mestesugire nteleapta. Iar dupa ce a venit acasa si au vazut-o parintii ntr-un astfel de chip s-au ngrozit si au batut-o ca sa nu mai faca asa. Ea nsa nu numai de doua ori, ci de trei ori, si de multe ori, se zice ca dezbracnd hainele sale, le-a dat saracilor, ntru nimic socotind pentru aceasta, ocarile, ngrozirile si nesuferitele batai ale parintilor. Si acestea, adica n casa parinteasca erau ca niste prentmpinari ale roadelor ce mai pe urma erau sa odrasleasca n ea si pasiri spre trecerea peste om. Apoi fiindca nu mai putea suferi durerea duhului n suflet, fara stirea parintilor si al celor de un snge cu ea, si a multimii slugilor, a ajuns la Constantinopol, unde gustnd toate bunatatile cele dupa Dumnezeu, ndestulndu-se de dumnezeiestile si sfintitele biserici si moastele sfintilor si fiind binecuvntata de sfintii barbati cei de acolo si ntarindu-se cu rugaciunile lor, a iesit din cetate si a trecut n Calcedon de cealalta parte si de acolo a venit la Iraclia din Pont, calatorind cu picioarele sale. Iar parintii ei nsisi si prin altii (ca nevoia este lesne

Sfntul Mucenic Antigon care s-a savrsit prin foc. Sfnta noua Mucenita Hrisi (Zlata), care s-a nevoit n oarecare loc al eparhiei Moglenilor ce se numeste Slatina (Slatena), la anul 1795, n bucati taindu-se s-a savrsit.
Noua Muceni Zlata (Hrisi), acest "vas de aur al fecioriei i mireas neprihnit a lui Hristos", s-a nscut n satul Slatena, eparhia moglenilor aflat la grania dintre Bulgaria i Serbia, vreme n care Bulgaria era sub jugul turcesc. nc din tineree Zlata a dezvluit un caracter puternic, credin nestrmutat n Hristos, frumusee i neprihnire. ns unul din turci i-a rnit inima cu frumuseea ei i a rpit-o la casa lui pe cnd ea aduna lemne, ncercnd de mai multe ori s o seduc i s o conving s treac la Islamism. Nereuind cu vorba, turcul a trecut la ameninri cu tortura. Sfnta muceni nu s-a nfricoat de aceste ameninri, mrturisind cu trie c nu va renuna la Hristos, indiferent de chinurile ce i se pregteau. Timp de ase luni pgnii agareni au ncercat s o fac pe Zlata s le accepte religia, dar n zadar, ea a rmas neclintit n credina sa. Dup aceste ncercri, ei au ncercat s o foreze folosindu-i pe prinii i surorile ei, ameninnd c dac nu o vor convinge ei s renune la Hristos, o vor omor i pe ei i vor chinui. Prinii i surorile sale au nceput a plnge amar i a o ruga s se lepede de Hristos "mcar de form" ca s scape de chinuri i moarte. "Dac m ispitii s m lepd de Hristos, nu mai suntei familia mea. n schimb am pe Domnul Iisus Hristos ca tat i pe Maica Domnului ca mam, iar sfinii mi sunt frai i surori!" Vznd musulmanii c nu i pot slbi credina, au chinuit-o timp de trei luni, btnd-o cu btele. Apoi, au jupuit fii de piele de pe trupul ei, nroind pmntul cu sngele su i mai pe urm au nroit un fier n foc i i l-au bgat prin urechi. n apropiere de locul unde suferea ea se afla printele ei duhovnicesc, ieromonahul Timotei de la Mnstirea Stavronikita din Muntele Athos. Ea i-a trimis vorb s se roage pentru ea ca s aib putere s ndure mucenicia pn

61

14 Octombrie
iscoditoare), mult trudindu-se si locuri din locuri schimbnd si cetati si sate calcnd si neaflnd-o, s-au ntors acasa. Iar preafericita fecioara venind la Iraclia din Pont si sosind la un oarecare locas dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu si intrnd n el cu bucurie duhovniceasca, s-a asezat pe pamnt si l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat si prin ruga sa umplndu-se de har, cinci ani ntregi a petrecut cu rabdare ntr-acest sfnt locas, tot felul de mbunatatiri savrsind; caci ntru rugaciunile de toata noaptea facea stari statornice si de diamant, ajunari nencetate, batai n piept, tipete, tnguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fata pamntului, cine dupa vrednicie va povesti; obiceiul smerit, cugetul cumpatat, curatenia inimii si plecarea ei spre Dumnezeu. Iar acum din destul de acestea desfatnduse a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau sa o duca la Ierusalim; caci aceasta dorinta o avea si ruga pe Dumnezeu si pe Maica Lui de aceasta. Deci asa pregatita a iesit din biserica si ngradita cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim si ndestulndu-se de toate cele sfinte si bune ale Ierusalimului, unde si blndele picioare ale Mntuitorului meu Hristos au calcat" si saturndu-se si zburdnd prin pustiul Iordanului ca o pasare, a nimerit la o viata cinstita de calugarite pustnice si aci a intrat. nsa ct s-a nevoit aci, prin care pe vrajmasul diavol pna n sfrsit l-a stins, care mai nainte cu ispite multe si de tot felul a navalit asupra ei, neputnd a le da n scris toate, putine oarecare din ele spre pomenire vom adauga aci. Bautura ntrebuinta apa de izvor, si de aceasta foarte putina; trebuinta asternutului o mplinea o rogojina, iar mbracamintea era o haina si aceasta foarte zdrentaroasa, cntarea pe buze nencetata, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea nflorea dragostea, iar vrful mbunatatirilor, smerita cugetare le cuprindea pe toate acestea. Deci multi ani rabdnd n aratata mnastire a calugaritelor si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al douazeci si cincilea an al vrstei, a iesit de aci si a venit la Ioppe si intrnd ntr-o corabie a nceput a pluti pe calea ce ducea spre casa, si a ajuns cu corabia la limanul patriei sale dupa ce a suferit multe primejdii ale sfarmarii de corabie, n mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol, si dupa ce a cercetat dumnezeiestile locasuri si pe sfintii barbati a plecat si a venit la oarecare sat anume Calicratia si acolo la biserica sfintilor si ntru tot laudatilor Apostoli s-a salasluit, nesocotind petrecerea parintilor de bun neam si batjocorind ntelepteste uneltirile vicleanului nselator. Deci doi ani a petrecut acolo nentinata porumbita si din potopul acestor curgatoare zburnd a odihnit cortul ceresc, ncredintnd sfnt sufletul sau minilor ngeresti si prin ei locasurilor celor vesnice si dumnezeiesti; iar trupul cel din pamnt si nfrumusetat cu dumnezeiesti mbunatatiri l-a ascuns n pamnt. Multa vreme dupa aceasta a trecut si cineva, rau cheltuind viata si obsteasca datorie mplinind, a fost ngropat aproape de cuvioasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarecaruia din barbatii sfinti aratndu-se n vis: "Ridica, i-a zis, trupul acesta si-l arunca; ca soare fiind si lumina nu pot suferi ntunericul si murdaria". nsa zabovind acel dumnezeiesc barbat, divina aratare a cuvioasei socotind-o vedere obisnuita, sau vis normal, si a doua, si a treia iarasi sfnta l-a strigat si cumplit l-a ngrozit. Si dupa ce calugarul si-a venit n sine dupa cum se cuvine si din numele cuvioasei, care i arata cu degetul locul, prea degrab s-a sculat si cu srguinta a descoperit poporului vedenia de acolo, care cu totii obsteste alergnd ca la o vistierie foarte navutita au sapat pamntul. Iar dupa ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasma, si acel sfnt trup al cuvioasei aflndu-l ntreg cu totul pazit, cu mini cucernice l-au adus n biserica Sfintilor Apostoli, umplnd aerul de mirezme si tamieri si cntnd dumnezeiesti psalmi. nsa cte minuni a savrsit dupa asezarea moastelor ei aici, Dumnezeul minunilor prin ea si pna acum savrseste, cu neputinta este n scris a le da; caci covrsesc, ca sa zicem asa si numarul stelelor si nisipul marii. De vreme ce vindeca schiopi, surzi, ciungi, ologi si tot felul de boli, nca si cele atingatoare de moarte; si n scurt a zice, departeaza toata neputinta nevindecata, numai cu atingerea raclei, care nu nceteaza, nici va nceta, mbelsugat a varsa tamaduiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a preamarit-o. Despre aceea, ca sfintele moaste ale cuvioasei aflate n cetatea Trnovei, capitala oarecnd a crailor bulgari, s-a stramutat de aci la Belgrad, si de acolo n orasul Constantinopol, povestesc Evtimie si Rafail; asemenea si Meletie al Atenei si Dositei patriarhul Ierusalimului. Tot la acelasi loc aflam si povestire de stramutarea moastelor ei din orasul Constantinopol aici la Iasi. Adica, "Patriarhul Constantinopolului Partenie batrnul, lund bani de la domnitorul Moldaviei Vasilie, cu cuvnt ca sa plateasca datoriile Patriarhiei, spnzurnd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele moaste, ce se pazeau n Patriarhie, le-a trimis aici catre stapnitorul Moldoaviei". Iata ce zice despre aceasta Cantemir domnitorul Moldovei: "Sfnta Parascheva, precum aflam din cartile bisericesti, era stapna a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cstigat marele Apocavcos, Voievodul nsusi stapnitorul Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldaviei, Vasilie, sa stramute sfintele ei moaste din biserica patriarhala a Constantinopolului; le-a cstigat acestea pentru cele multe si mari binefaceri si slujbe facute sfintei biserici celei mari; ca din nsasi veniturile sale a platit peste 260 pungi ce datora ea turcilor si crestinilor. nsa fiindca la turci este oprit a stramuta mort peste trei mile, afara de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomana, ca sa ia voie pentru stramutarea sfintelor moaste si ca sa ia porunca catre un Capugibasa, ca sa le nsoteasca la Moldavia. Toata povestirea aceasta a stramutarii acesteia este zugravita pe peretele de amiazazi al bisericii Sfintilor Trei Ierarhi, unde se afla sfintele ei moaste. ntre alte lucruri se nfatiseaza acolo si Capugibasa cu ofiterii lui, mergnd la petrecerea sfintelor moaste". Aceasta stramutare de atunci este descrisa si pe marmura Cuvucliului, unde sunt asezate sfintele moaste, asa: "Cu vointa Tatalui, cu bineplacerea Fiului si cu conlucrarea Sfntului si de viata facatorului Duh, a Dumnezeului celui marit si nchinat n Sfnta si cea de o fiinta si nedespartita Treime. Binecinstitorul si de Hristos iubitorul Ioan Vasilie Voievod cu mila lui Dumnezeu domnitor a toata Moldavia, fiind rvnitor si aparator al sfintei credinte rasaritene, dupa dumnezeiasca ngrijire, a stramutat din Constantinopol cu multa osrdie si prea multa dorinta aceste cinstite moaste

62

14 Octombrie
ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea din Trnova. Aceasta stramutare a fost a treia. Iar preasfintitul si fericitul a toata lumea patriarh Partenie, cu toata bunavointa si sfatul Bisericii, a trimis aceste sfinte moaste ca pe o vistierie dumnezeiasca, cu prea fericitii trei mitropoliti: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianupolei si Teofan al Paleon-Patronului, n zilele prea sfintitului Varlaam mitropolitul Sucevei si a toata Moldavia; iar binecinstitorul si de Hristos iubitorul si cu mila lui Dumnezeu stapn al nostru si domnitor a toata Moldavia Ioan Vasilie Voievod, de acasa iesind cu evlavie si din tot sufletul primind aceasta nepretuita vistierie, potrivit le-au pus si le-au pastrat n cea noua zidita biserica a Sfintilor Trei Ierarhi si ai lumii dascali: Vasilie cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvntatorul si Ioan Gura de Aur, spre cinstea si marirea lui Dumnezeu celui laudat n Treime si spre vesnica solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru lasarea pacatelor sale si a tot stralucit neamul lui. n anul de la Adam 7149, iar al domniei lui al 8-lea, n 13 iunie; n acelasi an s-a nascut si preaiubit fiul lui, Ioan Stefan Voievod, ca-ruia sa-i dea Domnul zile ndelungate si viata de multi ani. Amin". Din traditie avem povestiri de multe minuni savrsite de cuvioasa n anii cei dinaintea noastra, pe care nu s-a srguit cineva a le aduna si a le publica spre lauda lui Dumnezeu slavitorul sfintilor Sai; nca si n zilele noastre nu conteneste a face minuni celora ce cu credinta alearga la ea. Caci cti neputinciosi au evlavie la sfintele moaste, alergnd cu credinta sau din acoperamnturile puse la capul cel sfnt al Cuvioasei lund si purtnd, dobndesc vindecare! Si la neplouare, sau alta nevoie mare, facnd litanie crestinii cu sfintele moaste, nu se lipsesc de cerere. Ci si n patria ei Epivata unde, precum se zice, casa ei parinteasca a fost prefacuta n biserica cu numele ei, cuvioasa face multe minuni, careia se cuvine marirea n vecii vecilor. Amin. In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaste au fost asezate in minunata biserica a manastirii "Sfintii Trei Ierarhi", ctitoria domnitorului. Cinstitele moaste au ramas aici pana in anul 1884, cand au inceput lucrarile de restaurare a sfantului lacas, fiind mutate in paraclisul manastirii. Dar in seara zilei de 26 decembrie 1888, dupa slujba Vecerniei, din neatentie a ramas aprinsa o lumanare din sfesnicul de langa racla din lemn in care erau asezate cinstitele moaste; peste noapte sfesnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era asezata racla, arzand mocnit toata noaptea, fiind prefacut totul intr-un morman de jar. A doua zi dimineata, autoritatile de stat si bisericesti, preotii si credinciosii au constatat ca cinstitele moaste au ramas neatinse, inca o minune savarsita prin puterea lui Dumnezeu. Ridicate din mormanul de jar, moastele Cuvioasei au fos adapostite provizoriu in altarul paraclisului de la manastirea Sfintii Trei Ierarhi si in curand stramutate in noua catedrala mitropolitana din Iasi, care fusese sfintita cu putin timp mai inainte, la 23 aprilie 1887. Aici se gasesc si astazi, fiind cinstite de obstea dreptcredinciosilor moldoveni, care ii cer sa mijloceasca pentru ei inaintea tronului ceresc, fiind socotita ca o adevarata ocrotitoare a Moldovei. In sedinta sa din 28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat canonizarea unor sfinti romani, precum si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara noastra. Hotararea respectiva a fost transpusa in fapta in cadrul unor mari festivitati bisericesti in cursul lunii octombrie 1955. In cazul Cuvioasei Parascheva, generalizarea cultului ei s-a facut in catedrala mitropolitana din Iasi, la 14 octombrie 1955, in prezenta a numerosi ierarhi romani, precum si a unor reprezentanti ai Bisericilor ortodoxe Rusa si Bulgara. De astfel, Cuvioasa Parascheva a fost cinstita in Biserica noastra veacuri de-a randul. Inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea exista o biserica cu hramul Prea Cuvioasa Parascheva in Rasinari, langa Sibiu, iar in anul 1408 aflam de existenta unei biserici cu hramul Sfanta Vineri in "Targul Romanului". Multe alte biserici din Moldova sau din alte parti ale pamantului romanesc au acelasi hram. Chipul ei sau scene din viata ei sunt zugravite in diferite biserici romanesti. Dreptcredinciosii crestini de pretutindeni o venereaza atat prin participarea lor la slujbele din 14 octombrie a fiecarui an, iar cei din Iasi si imprejurimi prin inchinarea in fata cinstitelor ei moaste, cerandu-i ocrotire si ajutor. Drept aceea, sa o cinstim si noi si sa ne rugam asa: "Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii sa izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia."

Pomenirea Sfintilor Mucenici: Nazarie, Protasie, Ghervasie si Chelsie.

Acestia s-au nevoit n Roma n zilele lui Neron mparatul, dupa savrsirea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Dintre acestia Sfntul Nazarie era din tata de bun neam si bogat, asemenea si din mama, povatuindu-se spre dreapta credinta de Apostolul Petru si botezndu-se de Lin episcopul Romei. Deci cnd a fost n vrsta de douazeci de ani, trecnd prin cetatile Italiei, propovaduind, a atras pe multi la credinta; iar peste zece ani, nimerind n cetatea Plachentia a aflat de Protasie si Ghervasie, bagati n temnita de capetenia Anulie si a fost gonit din acea cetate. Mergnd dar la alta cetate numita Chimelin, a luat cu sine pe Sfntul Chelsie, fiind copil de trei ani, si ndata a fost bagat n temnita de capetenia Dinovie. Apoi dndu-i-se drumul de acolo, s-a dus la cetatile lui Tiberie, binevestind si fiind prins de Neron a fost legat si dat la fiare. Scapnd de acestea nevatamat, iarasi s-a dus n Plachentia, si a aflat

63

15 Octombrie
vii n temnita pe Ghervasie si pe Protasie; si a fost trimis din nou la Roma de Anulie, unde s-a facut pricina de mntuire mosului sau; si ntorcndu-se la Mediolan, i s-a taiat capul mpreuna cu Ghervasie, Protasie si Chelsie. Fericitul Savin pentru nespusa lui bunatate a fost facut episcop si urnd certurile, a fugit si s-a departat si atta s-a nevoit nct s-a facut si facator de minuni; tamaduia boli, izgonea demonii si spunea dinainte cele ce aveau sa fie. Si pe multi folosind si plecndu-i a parasi lumea si parintii a sluji lui Hristos, cu pace a raposat.

Sfntul Mucenic Silvan.

Acesta era din Gaza, barbat blnd, ntreg cu credinta, preot al bisericii din Gaza, batrn cu vrsta; care stnd fata naintea poporului chesarenilor, a fost batut cu amar si i sau strujit coastele. Apoi a fost osndit sa munceasca la baile de arama din Zoora; si de acolo fiind scapat de credinciosi, s-a nvrednicit a fi facut episcop. Si ajungnd la adnci batrneti si n neputinta, caci era slabit de boala, i s-a taiat capul de catre nchinatorii la idoli.

Preacuviosul Parintele si marturisitorul nostru Vars episcopul Edesei.

Acest sfnt parinte a stralucit prin faptele sale cele bune nu numai la Edesa, ci si n Fenicia si n Egipt si la Tebaida. Valentinian nsa care era atunci mparat, informndu-se ca sfntul era rvnitor dreptelor dogme, nti i-a poruncit sa-l duca sa locuiasca n insula Aradon; dar aflnd ca mergea catre dnsul mult popor, l-a trimis n exil la o cetate egipteana ce se cheama Oxirinh; si acolo asemenea pe toti i-a pornit vestitul sau nume. Deci n cele din urma, acest vrednic preot al celor ceresti, s-a exilat ntr-un fort al barbarilor, care era n vecinatate. Si se spune ca pna astazi sta patul lui la Aradon avnd mare cinste; caci bolnavii culcndu-se pe el cu credinta, se tamaduiesc. Facnd nenumarate minuni, s-a mutat catre Domnul.

Sfntul Mucenic Petru Avselamul.

Acesta era din muntii Elevterupolei, din satul ce se cheama Ania, tare si sporit cu sufletul; iar cu trupul tnar si vrtos. Si multe rabdnd n nevointa pentru credinta si toate cele pamntesti defaimndu-le, n al saselea an al mparatiei lui Diocletian si Maximian, s-a facut jertfa bine primita lui Dumnezeu, savrsind lupta prin foc.

Sfntul Eftimie, care s-a luptat n Tesalonic pentru Sfintele icoane. Sfintii patruzeci de Mucenici cei din Egipt si Palestina, care de sabie s-au savrsit.

Nevointa oarecarui monah si mucenic - povestire folositoare.

Oarecare monah se afla la schit si era supus la un parinte de ctiva ani. Acesta din zavistia vrajmasului diavol, caznd de sub ascultarea batrnului, s-a dus de la acel batrn fara nici o pricina calcndu-si legamntul; pentru ca era legat cu legatura ascultarii, ca sa nu se lepede de ascultare. Deci pogorndu-se la Alexandria, s-a prins ca un crestin de conducatorul de acolo, si dezbracndu-l de chipul monahicesc, l silea sa aduca jertfa la idoli; si el nevrnd nicidecum sa se supuna, nti a fost batut fara de mila cu vine de bou, apoi s-a poruncit sa i se taie capul, aruncndu-i trupul cinilor afara din cetate. Iar oarecare crestini iubitori de Hristos l-au luat noaptea si nfasurndul cu miruri si cu giulgiu, l-au pus ntr-un sicriu si l-au asezat ca pe un mucenic n altarul bisericii. Deci facnduse sfnta liturghie si strignd sfintitul cleric: "Cti sunteti chemati iesiti; cei chemati iesiti", au vazut toti ca sicriul iesea singur neapucat de mna de om si sta n tinda bisericii, pna la apolisul sfintei Liturghii; apoi iarasi intra nauntru singur si sta n locul unde fusese asezat sa stea. Deci facndu-se de multe ori un lucru ca acesta, se minunau toti cei ce vedeau; despre care aflnd si oarecare din parintii cei mari purtatori de Dumnezeu ce vietuiau atunci, s-a rugat lui Dumnezeu pentru aceasta si degrab a primit dezlegare; caci venind ngerul i zise: "Ce te miri de aceasta? Au n-au luat Apostolii lui Hristos, precum stii, puterea de a lega si a dezlega si de la dnsii iarasi pe rnd ucenicii lor? Deci acest frate ce si-a varsat sngele pentru Hristos si nu si ngaduie ca sa stea la jertfelnic cnd se aduce sfnta jertfa, ci se scoate pna la tinda bisericii, pentru ca a cazut din ascultarea cutarui sihastru ce a sihastrit cu el, ucenic fiindu-i, fiind legat de dnsul cu dreptate, el s-a nstrainat de acolo legat. Si ca un mucenic a luat cununa; iar ca un legat nu se iarta a sta nauntru cnd se face sfnta Liturghie, pna nu-l va dezlega cel ce l-a legat". Acestea auzind acel dumnezeiesc batrn, lundu-si

15 Octombrie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfntului Martir Luchian (Lucian), preotul Antiohiei celei mari.
Luchian (Lucian) fiind fiu de parinti bine credinciosi, dupa moartea lor mpartindu-si averea la saraci, se nevoia cu citirea dumnezeiestilor Scripturi; prin care a tras pe multi iudei si elini la credinta cea n Hristos. Lasndu-si apoi casa si mergnd la Nicomidia, ndemna spre nevointa pe cei ce de frica chinurilor se lepadau de credinta. Si stiind a scrie frumos, a lasat bisericii nicomidenilor o carte scrisa n trei stlpi care cuprinde tot Testamentul Vechi si Nou. Si se facuse mai presus dect tot omul, prin naltimea faptelor celor bune si a nevointei. Aflnd de el Maximian si rusinndu-se a-l vedea la fata, ca nu cumva prin puterea cuvntului lui sa se defaime, a grait cu acesta de dupa perdea, si cunoscnd nemutarea gndului lui, l-a osndit la nchisoare si foame ndelungata. Multe zile nici mncnd, nici bnd, s-a savrsit n nchisoare. Si trupul lui din porunca guvernatorului a fost aruncat n mare. Iar din voia lui Dumnezeu un delfin tinndu-l pe umere l-a scos la uscat.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Savin (Sabin) Episcopul. 64

16 Octombrie
toiagul, s-a dus la acel sihastru si, povestindu-i toata istoria, s-a pogort cu el la Alexandria. Si mergnd la biserica unde se aflau moastele mucenicului, deschiznd sicriul putintel, i-au dat amndoi iertare si, sarutndu-l, au stat la sfnta Liturghie si a ramas mucenicul neclintit n altar, de atunci pna astazi. acolo mucenicestile moaste se mbogati si ea si toti credinciosii de izvoare de tamaduiri, ntru marirea Domnului nostru Iisus Hristos.

16 Octombrie
Ziua a saisprezecea, pomenirea Sfntul Mucenic Longhin sutasul.
Acesta a fost pe vremea lui Tiberiu cezarul din Capadochia, sutas sub ascultarea lui Pilat, guvernatorul Iudeii si a fost rnduit din porunca aceluia sa slujeasca la cinstitele patimi ale lui Hristos, si la rastignire si sa pazeasca mormntul cu straja, adica cu ceata sa de ostasi ce avea sub ascultarea lui. Vaznd el minunile ce se faceau, cutremurul si ntunecarea soarelui, mormintele ce se deschideau, mortii care ieseau afara si pietrele care se despicau, a strigat tare, zicnd: "Cu adevarat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu". Acesta si cu alti doi ostasi care mai pe urma mpreuna cu el au marturisit, na primit argintii care i s-au dat de catre iudei ca sa tagaduiasca nvierea. Apoi lasndu-si slujba ce era pe seama lui si mergnd n tara sa, propovaduia apostoleste pe Hristos Dumnezeu. Deci plecndu-se Pilat, mai vrtos fiind stricat prin fagaduinta de bani de la iudei, a prt pe Longhin cu scrisori catre Tiberiu cum ca si-a lasat slujba si se afla n patria lui propovaduind pe Hristos Dumnezeu. Si Tiberiu ndata a trimis cu porunca lui de i-a taiat capul si lui si celor doi ostasi ce erau cu el si i-au adus capul din Capadochia la Ierusalim ca sa se ncredinteze Pilat si iudeii de moartea lui si pentru ca sa ia Pilat cele ce i se fagaduisera. Deci i-au ascuns cinstitul cap afara din cetate n niste gunoi. Si peste multi ani, o femeie slavita din Capadochia, pierzndu-si vederea ochilor, a mers la Ierusalim cu un fiu ce-l avea unic-nascut, ca sa poata sa-si gaseasca leacul orbirii la acele Sfinte Locuri; si ajungnd-o si moartea fiului sau, si plngea ndoita jale. Deci aratndu-se n vis fericitul Longhin, si spunndu-i cine este si aratndu-i unde era capul ngropat, a ndemnat-o sa sape, sa-l scoata de acolo, ca se va tamadui la ochi si si va vedea si pe fiul sau, ca se afla preamarit. Femeia aflnd gunoiul, sapa cu minile si scoase capul sfntului si ndata i s-a tamaduit vederea ochilor si a vazut n vis pe fiul sau ca era mpreuna cu sfntul si avea cinste acolo. Atunci a ngropat moastele fiului sau ntr-un loc cu capul sfntului; fiindca asa i zisese sfntul prin vis; si s-a dus la Capadochia, ca si Saul, care cautnd asinii tatalui sau, a dobndit mparatia. Asa si ea cautndu-si lecuirea ochilor, a dobndit aceasta si pe sfntul l-a aflat de atunci cald ajutator. Drept aceea zidind ea mucenicului o biserica foarte frumoasa si punnd

Sfintii doi Mucenici cei taiati mpreuna cu Sfntul Longhin. Sfintii Mucenici Leontie, Dometie, Terentie si Domnin, care prin foc s-au savrsit. Preacuviosul Parintele nostru Mal.
Acest ntre sfinti Parintele nostru Mal, lasnd averea si rudeniile, petrecea n locuri pustii si nelocuite, bucurnduse n postiri, n privegheri si n toata alta nevointa. Ba nca i era fata pururea vesela si facea mari minuni cu numele lui Hristos, curatind leprosii, alungnd demonii, daruind orbilor vedere; si acestea le facea nca fiind viu; iar dupa ce s-a dus catre Domnul si lasndu-si trupul pe pamnt, a luat har de la Dumnezeu de curgea mir din el cu foarte frumoasa mirosire, spre tamaduire si aparare de toate primejdiile si de boli fara de leac: "Ca pe cei ce ma preamaresc, zice Domnul, i voi preamari. A Caruia este marirea si puterea, n vecii vecilor. Amin."

17 Octombrie
Ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Osie (Osea).
Acesta se tlcuieste mntuit, pazitor sau umbritor. Era fecior al lui Beyri din Balemot, din tribul lui Isahar. Si proorocind multe asupra lui Israel, a raposat, si a fost ngropat n pamntul lui cu pace. El a dat semn ca va veni Domnul pe pamnt si va locui cu oamenii, cnd va apune soarele spre Silom si se va mparti n doua parti si se vor face doisprezece copaci, urmnd si ascultnd lui Dumnezeu, Celui ce se va ivi pe pamnt; si printr-nsul se va mntui tot pamntul.

Pomenirea Sfntului Preacuviosului Mucenic Andrei cel din Crit (Creta).

Acest fericit Parinte al nostru Andrei, s-a nascut si a crescut n cetatea Critului cea aleasa, din parinti binecredinciosi si iubitori de fapte bune si fusese crescut cu bune nvataturi, si era cu mare caldura lucrator al poruncilor lui Dumnezeu. Deci cnd a fost pe vremea mparatiei lui Constantin Copronim, vaznd turma lui Dumnezeu ca este smintita de eresul luptatorilor mpotriva icoanelor a venit la Constantinopol si a marturisit cu ndrazneala adevarul naintea mparatului, mustrnd fara nici o frica pagnatatea lui. Iar acesta nesuferind ndrazneala lui, l-a oprit numaidect asupra vorbei si a poruncit celor ce stau naintea lui sa-l prinda; si acestia l-au dobort jos la pamnt pe cel nalt cu gndul si nu l-au lasat pna nu l-au trt, ct nsusi mparatul dupa ce s-a razbunat de ajuns pentru ndrazneala sfntului, a poruncit sa-l lase. Vorbind atunci si alte multe sfntul catre mparatul pentru sfintele icoane, ntre altele i-a zis: "De vreme ce pe cei ce ocarasc chipurile mparatesti, i certati de moarte, la cta urgie si pedeapsa dumnezeiasca va veti osndi voi cei ce ocarti icoana lui Dumnezeu?" Atunci tiranul aprinznduse de mnie, a poruncit de l-au dezbracat si l-au ntins cu legaturi de streanguri si atta l-au batut de rau, nct se

65

18 Octombrie
rosise locul sub el cu curgerea sngelui. Deci daca l-au sculat, vaznd ca nici cu daruri nici cu nfricosari nu-l pot nfrnge, iarasi l-au pus la chinuri cumplite si fara de omenie; si i-au patruns coastele si i-au zdrobit gura cu pietre; apoi l-au bagat n temnita. Si a doua zi, iarasi aducnd pe sfntul naintea lui si vazndu-l mai ndraznet de cum era, a poruncit de l-au batut iarasi si i-au strujit carnea si i-au sfrtecat ranile, de se rupeau si cadeau bucati de pe trupul lui. Iar n cele din urma, legndu-i picioarele cu streanguri, l-au tras pe pamnt trndu-l prin tot trgul. Deci trt fiind mucenicul asa, un pescar cum iesise din mare cu peste, pornindu-se din ndemnarea demonica, a luat satrul cel de macelarie si taind un picior de la trupul sfntului, a contenit alergatura nevointei mucenicului si l-a trimis la cerestile locasuri. Iar cinstitele sale moaste au fost aruncate la locul facatorilor de rele si fiind aflate dupa multa vreme amestecate cu trupurile care erau acolo, 12 oameni demonizati din multe parti ale cetatii s-au dus acolo, ca si cum ar fi fost sfatuiti si au gasit cinstitul trup zacnd negrijit si fara de cinste; dar atingndu-se de trup, ntru acel ceas se tamaduira; si lundu-l l-au dus de l-au ngropat la un loc sfintit ce se numea Crisis, ntru marirea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin. orasele, tamaduind bolnavii, nelund plata; si cu prilejul mestesugului propovaduiau pe Hristos. Iar n zilele lui Diocletian si Maximian, au mers la Eghea cetatea Lisiei si stnd naintea guvernatorului Lisiei si batndu-i fara de mila i-au aruncat n adncul marii; si cu vrerea lui Dumnezeu aflndu-se pe uscat, si prinzndu-i iarasi, i-au aruncat ntr-un cuptor ars; si paziti fiind nevatamati, i-au rastignit pe cruce. Dupa aceasta li s-au taiat capetele acestor fericiti cinci frati.

18 Octombrie
Ziua a optsprezecea, pomenirea Sfntul Apostol si Evanghelist Luca.
Luca marele apostol si evanghelist, a fost din Antiohia Siriei celei mari, doctor cu mestesugul, avnd si stiinta zugraviei desavrsit. Acesta aflndu-se n Teba Beotiei si doctorind pe vremea mparatului Tit Claudie, a aflat pe Sfntul Apostol Pavel si creznd n Hristos, a parasit ratacirea cea parinteasca, si lasnduse de tamaduirea cea trupeasca, s-a apucat de cea sufleteasca. A scris si Evanghelia sa catre oarecare dregator anume Teofil, care crezuse n Hristos, dupa cum o stia de la Sfntul Apostol Pavel. Dupa aceea a scris si Faptele Apostolilor catre acelasi Teofil. Apoi dupa ce s-a dus de la Roma si a lasat pe fericitul Pavel, a umblat nvatnd toata Grecia si ajungnd, precum se spune la optzeci de ani, a raposat cu pace; iar n locul n care a fost ngropat trupul lui, marind Dumnezeu pe apostolul lucratorul sau, a plouat colurie deasupra mormntului lui, spre semnul mestesugului lui cel doctoricesc. (Caci coluria este o doctorie alcatuita din picaturi de apa de trandafiri si din alte feluri, folositoare la boala ochilor). Pentru care a fost cunoscut si mai mult mormntul lui de toti. Iar Constantie feciorul marelui Constantin a adus de la Teba moastele lui prin mijlocirea lui Artemie marele duce al Egiptului, care si mucenic s-a facut, si le-a pus n biserica Sfintilor Apostoli, sub sfnta masa, mpreuna cu ale lui Andrei si ale lui Timotei. Si se spune despre dnsul ca el a zugravit nti icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tinnd n brate pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu mestesugul zugravirii cu ceara si alte doua si cum ca le-a dus apostolul la Maica Domnului sa le vada, si aceasta ar fi zis: "Harul Celui nascut din mine, prin mine sa fie cu dnsele. Asemenea si icoanele sfintilor mai marilor apostoli". Si de atunci s-a mpartit n toata lumea un lucru bun ca acesta, ortodox si ntru totul cinstit.

Aducerea Cinstitelor moaste ale Sfntului Dreptului Lazar.

Fericitul ntre mparati, prea nteleptul Leon, pornindu-se din dumnezeiasca rvna, ca din dumnezeiasca insuflare, nti a zidit o biserica frumoasa Dreptului Lazar; dupa aceea trimitnd la Insula Cipru, a aflat sfintele sale moaste zacnd n pamnt n cetatea chitieilor, fiind trecuti ca la o mie de ani, n o racla de marmura, n care erau sapate litere ntr-alta limba: "Lazar cel de patru zile mort, prietenul lui Hristos". Deci ndata ridicnd odorul cel scump si punndu-l ntr-un sicriu de argint, l-au dus la Constantinopol.

Sfintii Mucenici si buni frati, fara de arginti, Cosma si Damian, Leontie, Antim si Evprepie (Euprepie).
Trei sunt perechile sfintilor fara de arginti Cosma si Damian ce se numesc tot cu acest nume si lucreaza mestesugul doctoricesc, avnd numele fara de arginti. Unii au fost fiii Teodotei, o femeie buna si credincioasa, care a raposat cu pace si a fost ngropata n locul ce se cheama Fereman. Altii se aflau n Roma, avnd dascal viclean. Acesta suindu-i cu nselaciune ntr-un munte, ca sa culeaga ierburi, i-a ucis cu pietre. Iar altii sunt acestia, a caror pomenire o facem, care au fost din Arabia, foarte nvatati la mestesugul doctoricesc si umblau prin toate cetatile si

Sfntul Mucenic Marin cel batrn.

66

19 Octombrie
Acesta a fost pe vremea lui Diocletian si a lui Aristobul. Deci, stnd naintea guvernatorului Ciliciei, a fost batut cumplit cu toiege si legndu-i-se picioarele cu fiare, a fost bagat n temnita, si a doua zi iarasi aducndu-l nainte, l-au spnzurat pe lemn de picioare, si l-au batut fara de mila; apoi pogorndu-l de pe lemn, a suferit moarte prin sabie, dndu-si duhul lui Dumnezeu. multa vreme, atingndu-se de cojocul lui numai dect s-a sculat, urmndu-l ca si oarecnd ologul pe Petre si pe Ioan. Si nu numai aceasta, ci si ntarindu-l n credinta ortodoxa sa ntors la sihastreasca sa nevointa, facndu-si calea prin mijlocul cetatii Cirului; iar cei de loc de acolo din Cir oprind pe sfntul pentru mngiere, i-au zis: "Robule al lui Dumnezeu, asteptam n locul episcopului nostru pe un oarecare Asterie rau credincios si adnc n rautate, ci fii cu noi de ne ajuta ct vei putea, ca nu cumva el cu brfitoarea sa limba, sa ne ntoarca cu oarecare cuvinte". Deci sfntul a ramas si a facut rugaciune toata noaptea cu cei putini ce se adunasera si a fost ucis acela prin urgie trimisa de la Dumnezeu, lasndu-i viata chinuita numai de o zi. Apoi ntorcndu-se catre ucenicii sai si petrecnd ctiva ani cu dnsii, catre Domnul a raposat.

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Iulian, cel de lnga rul Eufratului.

Acest ntre sfinti parintele nostru Iulian, parasind lumea, sa dus la tarmurile apei Eufratului si gasind acolo o pestera, petrecea viata monahiceasca, caruia rvnindu-i multi, au nazuit la acea pestera mica si facndu-si colibi mprejur, sau strns pna la o suta, mncnd si ei ce mnca nvatatorul lor. Minunatul acesta a omort si un balaur si a facut de a izvort fntna cu apa n pamnt sec si fara de apa. Acesta mergnd si la Muntele Sinai, a facut o biserica deasupra pietrei pe care a vazut Moise, primitorul de lege, pe Dumnezeu, pe ct i-a fost cu putinta a-L vedea, care se afla si pna astazi. nsa multi si din cei ce se temeau de ntoarcerea pagnului Iulian Paravatul de la persi, cunoscndu-l ca este rob ales al lui Dumnezeu, l rugau ca sa-i izbaveasca de el. Iar acesta facnd ndelungata rugaciune catre Dumnezeu zece zile, a auzit glas de sus, zicnd: "Nu numai pentru tine, ci si pentru altii multi, care stau toata noaptea la rugaciune, spurcatul si pagnul Iulian a fost junghiat". Apoi dupa ctiva ani fiind izgonit fericitul Meletie de la Antiohia, au chemat unii pe fericitul acesta, pentru ruga si mngierea multora, si nduplecndu-se si mergnd a fost primit pe cale de o femeie iubitoare de Dumnezeu si seznd sfntul la cina, un copilas de sapte ani al acelei femei, singurul nascut, care se afla mprejurul mesei si departndu-se putintel de la ochi n laturi, s-a ntmplat de a cazut ntr-un put. Iar acea cinstita femeie vaznd aceasta, fara a se ntrista ct de putin sau a se mhni, nimic nu-si schimba firea, acoperind putul, sluji sfntului cu credinta si marime de suflet. Deci sfntul ntrebnd de copil, ea zise cum ca i este rau, iar sfntul cernd cu dinadinsul ca sa vina copilul la masa sa-l binecuvinteze, a priceput lucrul si numai dect sculndu-se sfntul de la masa si descoperind putul, vazu copilasul plutind deasupra apei sanatos, ca si cum s-ar fi jucat si a poruncit celor ce se aflau acolo de l-au scos; si fiind ntrebat copilul, spunea ca nu i-a fost nici un rau, fiindca era ridicat deasupra de sfntul, care i vorbea n apa si se juca cu dnsul. Deci mergnd Sfntul la Antiohia, s-a pogort la pestera n care sfntul Meletie oarecnd se ascundea si navalind multa multime la pes-tera, ca sa ia har si binecuvntare de la sfntul, iar el fiind aprins de niste friguri foarte grele, zacea fara de glas, de abia tragndu-si sufletul. Deci suparndu-l fratii cei ce erau mprejurul lui zicndu-i ca stau multi afara care vor sa ia binecuvntarea sa, el a raspuns: "De este pentru folosul vostru sanatatea, sa le-o dea Domnul Atotputernicul". Si facnd rugaciune, s-a sculat nsusi dintru acea mare fierbinteala, pentru folosul multimii. Deci calatorind el oarecnd pe cale de mergea la mparatia Constantinopolului, un bolnav care zacea de

Sfintii patruzeci de tineri, care de sabie s-au savrsit. Sfntul Mnason episcopul Ciprului, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor din nou aratati Mucenici Gavriil si Chirmidol, care n Egipt s-au nevoit la anul 1522.

19 Octombrie
Ziua a nousprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Ioil.
Acesta se tlcuiete dragostea Domnului, sau nceptura, sau prga lui Dumnezeu. El era din seminia lui Ruvim, din satul Metomoran; i proorocind despre foametea i ncetarea jertfelor legii i despre patima dreptului prooroc, prin care s-a nnoit spre mntuire tot pmntul, a murit i sa ngropat n pmntul lui.

Pomenirea Sfntului Mucenic Uar (Var) i a celor ce erau mpreun cu dnsul, apte dascli, precum i a fericitei Cleopatra i a fiului ei Ioan.
Acesta a fost n zilele mpratului Maximian (ctre 304), n Egipt, de neam mare i luminat i drept mritor. Deci fiind la nchisoare oarecare apte sfini, mult vreme le-a purtat de grij Sfntul Uar, n toate zilele. i svrindu-se unul dintre acei apte, a trecut sfntul n locul aceluia; i mergnd la guvernator cu ceilali dimpreun, a fost btut cu toiege, i i-au strujit coastele mult i ntr-aceste chinuri cinci ceasuri aflndu-se cu rbdare, pe lemn fiind pironit, i-a dat sufletul lui Dumnezeu.

67

20 Octombrie ase Cuvioi Mucenici din pustie, care dimpreun cu Sfntul Uar s-au nevoit i care de sabie s-au svrit. Sfntul sfinitul Mucenic Sadot i cei dimpreun cu dnsul, o sut i douzeci de mucenici, care s-au svrit n Persida.
mprind Savorie n ara perilor, sfntul printele nostru acesta, fiind acolo episcop, la o eparhie a mpriei lui, i nvnd pe poporul lui Dumnezeu cte trebuie spre folosina sufleteasc, boteznd i pe unii din peri fr de sfial, a fost prt la mpratul; i fiind adus naintea lui, i nesupunndu-se a se nchina soarelui i lunii, apei i focului, nti l-au btut cu toiege. Apoi i-au scos o fie din frunte pn la unghiile picioarelor, de un deget de lat; i iari l-au btut cu vine de bou i l-au tvlit peste spini i peste scai de cei ghimpoi, i l-au strns ntr-un teasc cu vrtej. Deci, rbdnd acestea toate vitejete, spre mai mult mnie a aat pe mpratul, i bgndu-l n temni, iari l-a scos la ntrebare. i aflndu-se sntos peste tot trupul, l-a spnzurat cu capul n jos, i l-a ptruns peste tot trupul cu epi de fier arse. i sfntul socotind acestea ntru nimica, a auzit pe mpratul nfricondu-l mai vrtos, i zicndu-i c-i va risipi membrele trupului. Iar sfntul i-a rspuns, zicnd: "Eu cred lui Dumnezeu, c cretinii vor mpri moatele mele i cine va chema pe Dumnezeu prin numele meu va afla mntuire". i ndat i-au tiat limba. Iar sfntul ntinzndu-i minile i ochii la cer, i rugndu-se ntru sine a auzit glas din cer, zicndu-i: "Plinitu-i-s-a cererea, i iat vei gri". i crescndu-i alt limb, mrea pe Dumnezeu. Aceasta vznd popoarele s-au spimntat i au crezut n Domnul Dumnezeu i Mntuitorul nostru Iisus Hristos, o mie i aptezeci de brbai, i alte dou sute. Deci vznd mpratul, c vin muli prin mijlocirea lui ctre Hristos Dumnezeul nostru, a poruncit s-i taie capul; de vreme ce i alii muli au strigat zicnd: "mprate, i noi suntem cretini"; i a dat i asupra lor judecata cea mai de pe urm, i lundu-i slujitorii i-au adus la locul junghierii. Deci, fcnd sfntul rugciune i nsemnndu-i cu semnul cinstitei i de viata fctoarei Cruci, fiind o sut douzeci, nti a fost tiat capul Sfntului Mucenic Sadot, apoi ale celorlali, i toi i-au luat cununile muceniciei.

20 Octombrie
Ziua a douazecea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Artemie.
Acest fericit Artemie, fiind duce si august al Alexandriei si patriciu, era cinstit de marele mparat Constantin; lund nsa mparatia Iulian Paravatul, si prigonind pe crestini la Antiohia, a mers nechemat fericitul acesta la chinuri; si mustrnd faradelegea aceluia, l-au batut cu vine de bou crude, si l-au zgriat pe spate cu brice ascutite si taioase, si i-au patruns coastele si tmplele cu tepusi. Si despicnd taietorii de pietre o piatra mare l-au bagat ntrnsa si lasnd piatra peste dnsul, a fost turtit sfntul si i-au sarit ochii si matele pe pamnt; dupa aceea i-au taiat capul. Si asa a luat de trei ori fericitul cununa cea nevestejita a muceniciei. Iar sfintele lui moaste s-au adus de la Antiohia la Constantinopol, de catre femeia unui oarecare diacon, ce se chema Aristis. Si a fost ngropat la locul ce se numeste Ocsia.

Sfintii Mucenici Evor si Evnoi, fiind ucisi cu pietre s-au savrsit. Cuvioasa Maica noastra Matroana cea de la cetatea Hios.
Sfnta Matroana s-a nscut prin secolul al XIV-lea, n satul Volissos din Chios, ntr-o familie nstrit, cu prini evlavioi, pe nume Leon i Ana. nc din tineree sfnta avea nclinaii spre monasticism. ntr-o zi ea i-a prsit prinii, mergnd s locuiasc ntr-un loc pustiu, unde a gsit o mic mnstire de micue. Curnd, i s-au alturat acolo i alte clugrie, nevoindu-se mpreun pentru mntuire. Sf. Matroana a fcut minuni ct a fost n via dar i dup aceea, fiind slvit n Chios pentru viaa sa curat i sfnt. Ea era milostiv cu sracii i avea puteri de a vindeca bolnavii. Acatistul Sf. Matroana a fost compus de Mitropolitul Nichita din Rodos i a fost gsit ntr-un codice din anul 1455, unde se consemneaz c sfnta a murit nainte de aceast dat. Sf. Matroana mai este prznuit i n ziua de 15 iulie, cnd i-a fost gsit capul.

Sf. Leontie filozoful care n pace s-a svrit. Sfinii Felix preotul i Eusebie diaconul care de sabie s-au svrit. Cuviosul printele nostru Ioan, fctorul de minuni, care la muntele Rila (Bulgaria) s-a nevoit i a zidit mnstirea de acolo, i care n pace s-a svrit.
Ic>Sf.Ian dela Rila

Cuviosul si purtatorul de Dumnezeu Parintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale carui sfinte moaste sunt n Chefalonia, care n pace s-a savrsit.
Sfntul Gherasim, Noul Pustnic al Cefaloniei, s-a nscut n satul Trikkala din Peloponez. n primii ani ai maturitii s.a clugrit pe insula Zakynthos, dup care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind mpreun cu pustnicii de pe Sfntul Munte. Primind

68

21 Octombrie
binecuvntare de la prini, clugrul s-a dus la Ierusalim s se nchine la Sfntul Mormnt Dttor de Via al Mntuitorului. Dup ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria i Egipt, el s-a ntors la Ierusalim, devenind ngrijitor de candele la Sfntul Mormnt. Clugrul a fost hirotonit diacon i apoi preot de ctre Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sf. Gherasim a continuat s triasc via sfnt. Pentru singurtate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fr ntrerupere. Binecuvntat de patriarh pentru o via solitar, Sf. Gherasim s-a retras n singurtatea din Zakynthos, unde s-a hrnit numai cu ierburi. Dup cinci ani, a simit dorina de a pleca pe insula Cefalonia unde i-a gsit adpost ntr-o peter. Sfntul a restaurat biserica din Omala i a construit o mnstire de micue unde a trit, a muncit i a privegheat nentrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga ngenunchind pe pmntul gol. Pentru viaa lui sfnt, Gherasim s-a nvrednicit de darul vindecrii bolnavilor i a izgonirii duhurilor necurate. La vrsta de 71 de ani, sfntul a tiut c va muri curnd. Dup ce le-a binecuvntat pe micue, a adormit cu pace ntru Domnul n 15 august 1579. Dup doi ani, deschizndu-i-se mormntul, s-au descoperit moatele sale ntregi i frumos mirositoare, vindectoare de boli. Deoarece Adormirea Maicii Domnului se srbtorete n 15 august, Sf. Gherasim se prznuiete n 16 august. n ziua de 20 octombrie se prznuiete dezvelirea moatelor sfntului, n anul 1581. n deert, clugrul s-a luptat mult cu gndurile necurate, cu risipirea minii, cu patimile trupului, dar pe toate le-a nvins cu munca fizic grea, post i rugciune nencetat. Diavolul vrjma vroia s-l sperie pe Ilarion cu nchipuiri i nluciri. Astfel, n timpul rugciunii el auzea copii plngnd, femei tnguindu-se, lei rgind i alte dobitoace fcnd glgie. Sfntul a neles meteugirile diavolului care cuta s-l izgoneasc din pustie dar rugciunea puternic l-a ajutat s depeasc frica. Odat, nite hoi lau atacat pe Ilarion i numai cu puterea cuvntului sfntul i-a ndreptat de la viaa pctoas pe care o duceau. n scurt timp, toat Palestina a auzit de sfntul pustnic. Domnul l-a nvrednicit pe Sf. Ilarion cu puterea izgonirii duhurilor necurate, elibernd cu harul primit multe suflete din legturile vrjmaului. Bolnavii veneau la Sf. Ilarion pentru vindecare i acesta i slobozea tmduii la casele lor, fr s le cear plat, spunnd c harul lui Dumnezeu nu era de vnzare. (Matei 10:8). Harul su era ntr-att de mare nct numai dup mirosul omului sau al hainei ce o purta, sfntul tia felul patimii care robea sufletul omului. Ei veneau la Sf. Ilarion cu ndejdea de a se mntui sub povaa sa. Cu binecuvntarea sfntului, mnstirile au nceput s se nmuleasc n toat Palestina, iar el mergnd n vizit de la una la alta, a impus la mnstiri un mod de via ascetic strict. Cu apte ani nainte de moartea sa (+ 371 / 372), Sf. Ilarion s-a mutat napoi n Cipru, unde a trit n singurtate pn n clipa n care Domnul l-a chemat la EL.

Sfintii Mucenici Gaie, Dasie si Zotic.

Acesti sfinti aflndu-se n Nicomidia propovaduind, lund ndrazneala, au surpat cele ce se aflau n capistile idolesti; si daca au fost dovediti, au suferit tot felul de chinuri, fiind spnzurati pe lemn si frecati pe coaste cu tesaturi de par aspre. Dupa aceea legndu-li-se pietre de grumaji, au fost aruncati n mare.

Sfintii Mucenici Zevina, Ghermano, Nichifor si Antonin, care de sabie s-au savrsit. Sfnta Mucenita Manato fecioara care de foc s-a savrsit.

21 Octombrie
Ziua a douazeci si una, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ilarion cel Mare.
Sf. Ilarion cel Mare sa nscut n anul 291 n satul palestinian Tabatha. Trimis n Alexandria la studii, s-a familiarizat cu credina ortodox i s-a botezat acolo. Dup ce a auzit despre vieuirea asemeni ngerilor a Sfntul Antonie cel Mare (prznuit n 17 ianuarie), Ilarion a plecat s-l ntlneasc i s nvee de la el cele plcute lui Dumnezeu. ns curnd s-a ntors acas pentru moartea prinilor si i mprind tot ce i-a rmas sracilor, Ilarion s-a dus n deertul din vecintatea oraului Maium (Maiuma).

Sfintii si din nou aratatii Mucenici: Andrei, Stefan, Pavel si Petru. Sfnta Mucenita Teodota, si Socrate Prezbiterul.
Sfnta Teodota a fost n zilele mparatului Alexandru Sever, din parinti de bun neam din partile Pontului. Mergnd la un schit si petrecnd sihastreste, a fost vadita. Si fiind prinsa de catre guvernatorul Capadociei pentru marturisirea lui Hristos, a fost spnzurata n doua rnduri, strujita si aruncata ntr-un cuptor aprins. Si fiind pazita cu harul lui Hristos a fost adusa de Domnul la Bizantia; dupa aceea la Anghira, unde se afla prezbiterul Socrate. Acesta, n timp ce elinii cu tot poporul, aveau praznic zeilor si se nchinau idolilor, s-a umplut de dumnezeiasca rvna, si rasturnnd vatra jertfelor, i s-a taiat capul. Iar Sfnta Teodota, fiind silita sa jertfeasca la idoli si nesupunnduse, si-a primit sfrsitul prin sabie.

Sfntul Mucenic Eucrat, de sabie s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Filotei (Filoteu), cel ce s-a nevoit n Muntele Atonului.
Sfntul Filotei din Manastirea Dionisiu, Muntele Athos, s-a nscut n Elateia. Fugind de turci, prinii si s-au mutat la Chrysopolis n Macedonia, unde dup scurt timp tatl

69

21 Octombrie
su muri. Copilul Filotei i fratele su au fost prini de turci i aruncai n nchisoare. nsi Preasfnta Fecioar i-a salvat pe cei doi ntr-un mod miraculos. Ea le-a aprut copiilor n persoana mamei lor i i-a ndrumat spre Mnstirea Maicii Domnului din Neapole, Asia Mic. Acolo, fraii au fost tuni i prin ascultarea fr crcnire fa de egumenul mnstirii, cei doi au devenit eclesiarhi. ntre timp, mama lor, Evdochia, prin providena divin a ajuns i ea la o mnstire de micue n acelai ora, mult vreme netiind nimic de soarta copiilor ei. Vizitnd o mnstire de clugri cu ocazia hramului bisericii, mpreun cu alte micue, Evdochia i-a recunoscut fiii. ntrebai cum au scpat de turci, ei au rspuns c ea trebuia s tie mai bine pentru c chiar ea i-a salvat atunci din nchisoare. Atunci Evdochia a neles intervenia divin care s-a petrecut din partea Maicii Domnului, pentru c Ei i s-a rugat femeia pentru a gsi mngiere. Fraii clugri auzind povestea celor trei, s-au adunat n jurul lor dnd slav lui Dumnezeu pentru minunea ntmplat. Dup moartea mamei, Sf. Filotei s-a retras la Sfntul Munte, la mnstirea din Dionysiou, dup care s-a retras n pustnicie. Total devotat vieii n rugciune i sfinenie, Sf. Filotei a atins perfeciunea duhovniceasc i a primit darul naintevederii. La vrsta de 84 de ani sfntul a mers n pace la Domnul. nainte de moarte el i-a rugat pe frai s nu-i ngroape trupul ci aa, fr nici o slav sau evlavie s-l arunce la ntmplare n pdure ca s-l mnnce fiarele. Ucenicii si iau ascultat rugmintea dar Dumnezeu a fcut ca moatele rmase s fie minunat luminate, astfel nct au fost culese i aezate n mnstire. mnastirea Sfntul Sava, de lnga Ierusalim, a mbracat schima monahiceasca, pe cnd avea 18 ani, primind numele de Visarion. Dupa un timp, a venit n Slovenia si sa asezat la mnastirea Pacra, unde pentru rvna sa catre cele sfinte, s-a nvrednicit de darul preotiei. La trei ani dupa hirotonirea sa ntru preot, cuviosul Visarion a mers din nou la Locurile Sfinte, ca sa-si ntareasca si mai mult sufletul n dreapta credinta a Bisericii Rasaritului. La putina vreme dupa ntoarcerea sa din aceasta calatorie, a venit n Tara Ardealului, unde papistasii cautau prin silnicie sa smulga credinta dreptmaritoare din sufletele romnilor ortodocsi. Nu glasul omenesc l-a chemat n Ardeal, ci nsusi Ziditorul tuturor, ca sa mntuiasca din pierzare pe romnii dreptcredinciosi. Pe unde trecea, el aprindea n sufletele credinciosilor rvna pentru credinta cea adevarata. Traia o viata de aspra nfrnare, hranindu-se numai cu mncare slaba de legume. Pentru chipul mult mbunatatit al vietii sale, drept-credinciosii romni nu numai ca-l ascultau si urmau povetele lui, dar cuprinsi de o mare nsufletire duhovniceasca, i sarutau minile si picioarele cele sfinte. n drum spre Sibiu a fost prins de stapnirea catolica si trt la judecata. n fata celor care-l judecau, el a stat drept si fara frica, marturisind ca dreapta credinta a Bisericii Rasaritului este singura adevarata si mntuitoare. Pentru aceea, el nu va nceta sa arate unitilor ratacirea lor si sa-i ndemne sa se lase de ea. Pentru aceasta marturisire a dreptei credinte, cuviosul Visarion a fost aruncat n fioroasa temnita din Kufstein, n creierul muntilor tirolezi, unde dupa suferinte grele departe de lume, dar aproape de Cel care mparte cununile vietii celor vrednici, s-a mutat catre Domnul.

Cuvios Mucenic Zaharia, care n mare s-a savrsit. Cuviosul Varuh, cel ce cu pace s-a savrsit. Sfntul Mucenic Azis, care prin foc s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Ioan cel de la Monemvasia, n Peloponez, care s-a savrsit n chinuri la Tesalonic, n anul 1773.

Pomenirea Cuviosului marturisitor Sofronie.

Cuviosul Sofronie se tragea din familia Popovici de la Cioara Sebesului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar n calugarie numele de Sofronie. A sihastrit multa vreme n Tara Romneasca, iar n anul 1756 s-a ntors la Cioara. unde rvna sa pustniceasca l-a mnat sa-si faca un mic schit n mijlocul codrului si sa tina acolo ctiva tineri la nvatatura. Dar diavolul, care pururea cauta sa strice cele bune, l-a izgonit prin oameni rai din schitul sau, si l-a silit sa plece n straine locuri. Dupa ce strabatu o mare parte din tinutul Sebesului si al Albei, ndemnnd, cu multa rvna duhovniceasca, pe credinciosi sa nu se departeze de credinta dreptmaritoare, a suferit grea prigoana din partea papistasilor, care l-au aruncat n temnita grea din Boblna. Dar Domnul, care a scapat pe Petru din lanturi, l-a slobozit si pe cuviosul Sau Sofronie. Doua luni a stat cuviosul n tinutul Zarandului si apoi s-a ndreptat spre Muntii Apuseni, ca sa faca din crestele lor cetate nebiruita dreptei credinte.

Pomenirea Cuviosului marturisitor Visarion.

Cuviosul parintele nostru Visarion, s-a nascut n Bosnia, din parinti crestini ortodocsi, Maxim si Maria, n anul mntuirii 1714, si a primit din Sfntul Botez numele de Nicolae. Tnar, calatorind pe la multe locasuri de nchinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte. Acolo, la

70

21 Octombrie
Neputndu-l abate de la calea cea dreapta, papistasii l-au prins din nou si l-au aruncat n temnita din Abrud. Dar Dumnezeul puterilor l-a izbavit iarasi din temnita. De acum, credinciosii n-au mai vrut sa-l paraseasca, ci, ca pe Domnul Hristos odinioara, l nsoteau pururea cte 12 barbati tematori de Dumnezeu, ca niste apostoli nflacarati. n ziua a patrusprezecea a lunii februarie din anul 1761, cuviosul Sofronie a tinut "Marele sobor" din cetatea Balgradului (Alba Iulia). Cu cuvinte lipsite de mestesug, dar pline de dulce mngiere, a cerut, la acel sobor, cuviosul Sofronie, n numele poporului romn, vladica pe seama drept-credinciosilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu ia ascultat glasul si a nmuiat inima stapnitorilor care au ngaduit ca romnii sa aiba vladica dupa rnduiala Bisericii Ortodoxe de Rasarit. Iar atunci cnd, cu voia lui Dumnezeu, a fost rnduit ca episcop ortodox al Ardealului Dionisie Novacovici, cuviosul Sofronie, socotindu-si mplinit lucrul sau, a plecat la sfnta mnastire a Argesului, unde s-a savrsit n pace, mutndu-se n locasurile ceresti. va sosi n Ardeal. Prin vrerea lui Dumnezeu, aflnd de aceasta ticalosie, evlaviosul Oprea a ramas n Banat ca cioban la oi. Dar, dupa putin timp, nainte de Sfintele Pasti din anul 1752, evlaviosul Oprea nemaiputnd rabda suferintele drept-credinciosilor, merse iarasi la Viena si ceru mparatesei oprirea prigoanelor si ncheia jalba: "sau vladica de legea noastra, sau drum slobod sa plecam din tara". mparateasa porunci ca fericitul Oprea sa fie prins si osndit la temnita pe viata n cetatea Kufstein din Tirol. Pe fericitul Oprea l-a asteptat vreme ndelungata sotia sa Stana, stnd la usa bisericii, mbrobodita n negru, plngnd si cernd mila ca sa-si poata creste copiii. Dar el n-a mai venit, mpodobindu-se n temnita cu cununa nepieritoare a sfintilor mucenici.

Pomenirea Sfintilor preoti Marturisitori Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales.
Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, din rndul preotilor si al credinciosilor ortodocsi romni din Transilvania s-au ridicat numerosi aparatori ai dreptei credinte n fata ncercarilor autoritatilor habsburgice de a-i nstraina de "Legea stramoseasca". ntre ei s-au numarat si preotii Moise Macinic din Sibiel si Ioan din Gales, sate care tineau pe atunci de "scaunul" Saliste. Primul dintre ei a fost hirotonit la Bucuresti de Mitropolitul Neofit al Tarii Romnesti, prin anul 1746. Ridicndu-se mpotriva uniatiei, a fost prins si ntemnitat la Sibiu, unde a patimit timp de 17 luni. A fost eliberat din nchisoare cu conditia de a nu mai savrsi cele ale preotiei, si a trai si a munci ca un simplu taran. n 1752 a fost delegat, alaturi de credinciosul Oprea Nicolae din Saliste, sa plece la Viena, pentru a prezenta mparatesei Maria Tereza plngerea credinciosilor din partile de sud ale Transilvaniei (Fagaras, Sibiu, Sebes si Orastie), prin care cereau drepturi pe seama Bisericii Ortodoxe. Au fost primiti de mparateasa, dar n loc sa li se dea un raspuns la plngerile lor, au fost aruncati n fioroasa nchisoare Kufstein, din Muntii Tirolului. n anii care au urmat, reprezentantii clerului si ai credinciosilor din Transilvania au cerut n mai multe rnduri autoritatilor habsburgice sa elibereze pe cei doi captivi. La 24 iulie 1784, Stana, sotia lui Oprea, ruga pe mparatul Iosif al II-lea sa-l elibereze dupa o robie de 32 de ani. Conducerea nchisorii raporta ca nu se mai stie nimic despre el. nseamna ca amndoi si-au sfrsit zilele n temnita de la Kufstein, jertfindu-si viata pentru credinta ortodoxa, cstignd nsa cununile muceniciei. Preotul Ioan din Gales a fost hirotonit la Bucuresti sau la Rmnic, n lipsa unui episcop ortodox n Transilvania. S-a numarat printre cei mai ndrazneti aparatori ai credintei ortodoxe, n fata oricaror ncercari ale autoritatilor habsburgice de a impune o alta credinta. n anul 1756 a fost arestat si dus n lanturi la Sibiu. mparateasa Maria Tereza a dat ordin sa fie dus n nchisoarea cetatii Deva, urmnd sa fie retinut acolo pna la moarte. Dar spre sfrsitul anului urmator, a fost dus sub aspra paza militara la nchisoarea de la Graz, n Austria. Un cronicar brasovean - Radu Duma - scria ca n anul 1776 ctiva negustori din Brasov l-au cercetat n nchisoare,

Pomenirea Sfntului Mucenic Oprea.

Acest marturisitor al dreptei credinte s-a nascut n Salistea Sibiului, pe vremea mparatesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar, si mpreuna cu sotia si copiii lui, ducea o viata de buna cucernicie si placuta lui Dumnezeu. Pe vremea aceea, semeata mparateasa multa silnicie facea credinciosilor de sub stapnirea ei, ca sa-i rupa de la Legea Rasaritului si sa-i plece unirii cu Roma. Le rapea bisericile, pe preoti i izgonea, pe cei care nu se clatinau de la dreapta credinta si nu se plecau Romei, i lovea cu biruri si poveri si umplea temnitele cu ei. n amaraciunea lor, romnii se rugau fierbinte lui Dumnezeu sa nu-i lase sa piara cu totul. Si Dumnezeu si-a plecat urechea cu mila si a ridicat pe Oprea din Saliste, barbat drept si inimos, sa le fie aparator n cumplita lor primejdie. Si evlaviosul Oprea porni cu ncredere la lupta pentru apararea dreptei credinte. Mai nti si ntari sufletul cu post si rugaciune, cu binecuvntarile preotilor izgoniti de la sfintele lor altare si cu bunele povete de la batrnii ntelepti. Apoi cauta, prin muntii si vaile salistene, gloatele drept-credinciosilor, pretutindeni mbarbatnd pe cei ce patimeau, mngind pe cei ce suspinau, si sprijinind pe cei ce se clatinau. Cnd se nfatisa naintea capeteniei de la crma tarii si-i ceru oprirea prigoanelor si sloboda marturisire a dreptei credinte, capetenia l mustra ca pe un razvratit si-l ameninta cu temnita si moartea, daca nu se pleaca unirii cu Roma. Vaznd aceasta neomenie, n toamna anului 1748, evlaviosul Oprea merse la Viena sa se plnga mparatesei si sa-i ceara libertate pentru Legea Rasaritului, aratnd ca unirea cu Roma s-a facut att de ascuns, nct nici preotii n-au stiut ce este. mparateasa, cu viclenie i-a spus ca i-a ascultat plngerea, dar n ascuns a dat porunca pentru si mai mari prigoane, iar Oprea sa fie ntemnitat de ndata ce

71

22 Octombrie
marturisindu-le ca mai bine va muri acolo, dect sa-si lase credinta stramoseasca". Mai trziu a fost mutat n nchisoarea de la Kufstein, unde si sfrsisera viata si alti marturisitori si mucenici ai Ortodoxiei transilvane. n 1780 un alt ntemnitat de aici, srbul Ghenadie Vasici, a reusit sa trimita o scrisoare tarinei Ecaterina a II-a si Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care ruga sa se intervina pentru eliberarea lui. ntre altele, scria: Aici n fortareata este si un preot romn din Transilvania, cu numele Ioan, care patimeste n robie de 24 de ani pentru credinta ortodoxa". Acesta era preotul Ioan din Gales, cel ntemnitat n 1756, deci cu 24 de ani n urma. Pentru marturia lor ortodoxa si moartea lor martirica, Sfintii Preoti Martiri Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, sunt cinstiti ca sfinti de catre obstea credinciosilor de pretutindeni si mai cu seama de cei din Transilvania, din mijlocul carora s-au ridicat. faptele sale minunate Sf. Averchie a fost socotit "ntocmai cu Apostolii". Sf. Averchie s-a ntors s moar acas la Hieropolis. Dup moartea sa multe minuni s-au nfptuit la mormntul su. El i-a scris propriul epitaf care a fost gravat n piatra de mormnt. Piatra este pstrat i azi n Muzeul Lateran.

Pomenirea Sfintilor sapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin, Exacustodian si Constantin.
Acesti sfinti au fost n zilele mparatului Deciu; si s-au sfatuit si si-au mpartit averea la saraci si au intrat ntr-o pestera; si rugndu-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada n mna mparatului si-au dat sufletele. Iar daca s-a ntors Deciu la Efes, a ntrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si aflnd ca au murit n pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, cnd a fost n vremea mparatiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista nviere, la treizeci si opt de ani ai mparatiei lui, vaznd mparatul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta ndoit ce va face. Dezbracndu-se de haine, si culcndu-se jos la pamnt, mparatul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapnul muntelui n care era pestera aceea, a vrut sa faca n aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnnd pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savrsiti acolo si vorbeau ntre dnsii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbndu-se nicidecum; att ct nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamnt; si mai vrtos aceasta aducndu-si aminte, ca si Deciu i cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau ntre dnsii, zicnd Maximilian catre ceilalti: "De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara pine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamnzi; si afla si de Deciu, ce gnd are pentru noi?" Deci, mergnd Iamvlih la cetate, si vaznd semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vaznd si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este n fire. nsa mergnd catre cei ce vindeau pine, a luat si dndu-le argintul, se grabea sa se ntoarca. Vaznd nsa ca vnzatorii aratau ntre dnsii si pe la altii argintul, si cautnd la dnsul si zicnd ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, avnd chipul celui ce a mparatit mai nainte cu multi ani, l cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetnd ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la mparatul Deciu. Drept aceea caznd la dnsii cu rugaminte zicea: "Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si pinea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale". Iar aceia i ziceau: "Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte". Acestea zicndu-i si vazndu-l ca este pe gnduri, l legara de grumaji, si-l purtau prin trg, aducndu-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazndu-l dregatorul i zise: "Spune-ne tinere, cum ai aflat

22 Octombrie
Ziua a douazeci si doua, pomenirea celui ntru sfinti parintelui nostru si ntocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni.
Sfntul Averchie, Episcop i Fctor de Minuni din Hieropolis, a trit n secolul al II-lea n Frigia, mai exact Ierapolea (Hieropolis) Frigiei Salutare, pe vremea mparatiei lui Marcu Antonin (161-180). Oraul Hieropolis era plin de pgni i foarte puini cretini. Sfntul se ruga lui Dumnezeu pentru mntuirea sufletelor lor i pentru a se numra printre cei alei. Odat un nger i s-a nfiat i i-a poruncit Sf. Averchie s distrug idolii din templul pgn, ceea ce a i fcut cu mult rvn. Apoi, auzind c nchintorii la idoli l cutau ca s-l omoare, sfntul a mers n locul unde s-au adunat oamenii i cu voce tare a vorbit despre rtcirile pgnilor. Acetia au ncercat s-l prind pe sfnt dar n momentul acela, trei tineri posedai au nceput s strige din mulime. Oamenii au rmas nmrmurii cnd au vzut cum sfntul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugciunii. Vzndu-i pe ndrcii revenii la normal, locuitorii din Hieropolis i-au cerut Sfntului Averchie s-i nvee despre credina cretin i au acceptat sfntul botez. Sfntul Averchie a umblat prin oraele i satele vecine vindecnd bolnavii i propovduind cuvntul lui Dumnezeu. El a predicat n Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitnd Roma i convertind peste tot mulimi de oameni la cretinism. Muli ani sfntul a aprat biserica de eretici, a ntrit cretinii n credin, a revrsat din abunden sfaturile sale despre crarea cea dreapt, a vindecat bolnavii i a propovduit slava lui Dumnezeu. Pentru

72

23 Octombrie
comoara, cta este si unde?" Iar el a raspuns: "Niciodata nam aflat comoara, si banii mi sunt de la parinti si ce ntmplare este aceasta nu stiu". Iar proconsulul zise: "Dar din care cetate esti?" El zise: "Din aceasta sunt, de este acesta Efesul". Iar guvernatorul zise: "Dar care ti sunt parintii? Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede". Iar el zise: "Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare mi sunt rudele si cutare este mosul meu". Iar dregatorul zise: "Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunndu-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite". Iar Iamvlih zise: "De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta". Atunci dregatorul zise: "Pagne, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai nainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele mparatului Deciu; si tu fiind tnar, nici treizeci de ani avnd, te silesti sa ne amagesti". Atunci Iamvlih caznd la picioarele lor se ruga zicnd: "Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla mparatul Deciu, care era ntru aceasta cetate?" apoi ei zisera: "n vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai nainte cu multi ani". Si Iamvlih zise: "Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii mei? Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt n pestera si de la dnsii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata mparatului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar pine, am vazut pe Deciu intrnd n cetatea aceasta". Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: "Pare-mi-se sa se fi ntmplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dnsul mpreuna sa vedem". Si mergnd dupa cuvintele acestea intra nainte Iamvlih n pestera; dupa aceea episcopul. Si ntorcndu-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care l pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi mpreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind ntru aceasta spre pomenirea sfintilor, nsemnndu-le numele lor n table de plumb. Si strngndu-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschiznd gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrnd nauntru n pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si seznd i ntrebau. Iar ei povesteau mai nti despre ale lor; dupa aceea de ispravile mparatului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul mpreuna ca episcopul au scris mparatului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci mparatul lund scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o nstiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat n pestera, a cazut la pamnt si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratndu-i de fata nvierea mortilor. Deci, facnd mparatul nu putina vorba cu sfintii mpreuna cu episcopii si cu maimarii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci mparatul dnd haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie ntru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat mparatului si-i zisera: "Lasa-ne mparate pe pamnt, unde o data am nviat". Si facndu-se adunare mare de episcopi, mparatul puse pe pamnt, precum ei poruncise prin vedenie si facnd praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau nchisi prin temnita, pentru propovaduirea nvierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu.

Sfntul Mucenic Alexandru episcopul si Iraclie Mucenicul, Anna si Elisaveta, Teodota si Glicheria.
Sfntul mucenic Alexandru, episcop fiind si nvatnd si ntorcnd si boteznd pe multi a fost prins de guvernator si fiind chinuit mult si silit ca sa jertfeasca la idoli, n-a vrut sa se supuna. Deci, vaznd Iraclie ostasul rabdarea lui a crezut n Hristos si chinuindu-l si pe acesta mai nti mult, i-au taiat capul. Si facnd Sfntul Alexandru minuni si tamaduindu-se de rani, cu ajutorul si harul lui Dumnezeu a tras spre credinta lui Hristos si pe patru femei: Teodota, Glicheria, Anna si Elisaveta care naintea guvernatorului stnd si mustrnd nselaciunea idolilor, li s-au taiat capetele. Apoi si Sfntul Alexandru s-a savrsit lovit de sabie.

Sfntul Mucenic Zaharia, care n mare s-a savrsit. Sfntul Ruf, care n pace s-a savrsit. Cuviosul Lot cel ce n pace s-a savrsit.

23 Octombrie
Ziua a douazeci si treia, pomenirea Sfntului sfintitului Mucenic si Apostol Iacov, fratele Domnului.
Acest sfnt Iacov, fratele Domnului, a fost cel nti episcop la Ierusalim, hirotonit de nsusi Domnul si nti el a izvodit si a scris dumnezeiasca Liturghie, nvatata de la nsusi Hristos. Pe care Liturghie n urma o a facut mai pe scurt marele Vasile si dupa dnsul dumnezeiescul Ioan Gura de Aur pentru neputinta omeneasca. Pastorind sfnta Biserica din Ierusalim si nvatnd pe multi din iudei si din elini si ntorcndu-i spre Domnul, a pornit pe iudei asupra-si cu urgie, care, prinzndu-l, l-au aruncat jos de pe aripa templului si fiind nca viu l-au omort cu un lemn. Iar cuvntul, fratele Domnului se trage din predanie. Ca Iosif logodnicul mpartindu-si pamntul fiilor ce-i avea cu femeia sa cea dinti si vrnd sa faca parte si celui din sfnta Fecioara, Fiu si Dumnezeu, ceilalti nu-l primira; iar Iacov lundu-l partas de mostenire pe partea sa, s-a chemat nu numai frate al Domnului, ci si drept.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului.

Acest ntre sfinti Parintele nostru Ignatie a fost fecior al mparatului Mihail Rangave si al mparatesei Procopia, frate lui Teofil si nepot mparatului Nichifor. Si fiind

73

23 Octombrie
eunuc, s-a facut calugar si a ajuns egumen la Mnastirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum i zic a lui Satir. Dupa aceea a fost patriarh al Constantinopolului si a ndreptat Biserica unsprezece ani si cinci luni. Apoi a fost scos de mparatul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh n locul lui pe Fotie protospatarul si protasicritul, dupa ce fusese facut mai nti monah. Dupa aceea si pe el l-a scos mparatul Vasilie Machedon si a pus iarasi pe Ignatie si l-a tinut zece ani, si iarasi a fost scos; si n locul lui a facut patriarh pe cel ntre sfinti Stefan, fiul mparatului Vasilie; iar Sfntul Ignatie, mergnd la Mnastirea Satirului, cu pace s-a savrsit; vietuind de toti anii vietii sale saptezeci si noua. ndata batrnul ntorcndu-se catre monahi, le zise: "Veniti, fratilor, sa facem Vecernia; si daca se sculara aceia nfricosati, se repezira leii la dnsii si le lingeau picioarele. Iar cnd fu a doua zi, zisera sfntului: "Spune-ne cinstite parinte, cum ai venit aici"; si el raspunznd, zise: "Eu am fost fiul unui oarecare boier Ioan Romanul, singliticul si mau logodit parintii mei ca sa ma nsoare fara voia mea, si sa facut nunta, si cnd au vrut sa ma nchida la asternut, jucnd oamenii si umblnd ei ncoace si ncolo eu am iesit singur afara si m-am ascuns ntr-o casa a unei femei vaduve, sapte zile. Iar parintii mei plngnd si cautndu-ma, eu la miezul noptii am iesit la drum si am aflat un batrn si l-am ntrebat: "Unde mergi, parinte?" Iar el mi raspunse: "Unde gndesti tu, acolo merg si eu"; si ma luai dupa dnsul, si peste trei ani am ajuns aici mpreuna cu dnsuL Iar mai nainte cu putine zile pna a nu veni aici, dormind noi, cum ma desteptai, n-am mai vazut pe mpreuna-calatorul meu si am nceput a plnge si a ma ntrista si numaidect mi se arata, zicnd: "Eu sunt Rafail Arhanghelul; nu te speria, ci da slava lui Dumnezeu, de vreme ce ai trecut ntunericul si ai venit la lumina". Zicndu-mi acestea, iarasi s-a facut nevazut de la ochii mei. Iar eu am plecat si dupa cinci zile am ajuns aici si am aflat n aceasta pestera o leoaica moarta si puii amndoi tipau neavnd ce suge si lundu-i i-am hranit cu mugur de prin copaci, ca pe niste fii ai mei; iar pe leoaica am ngropat-o n pamnt. Si daca s-au mplinit doi ani am iesit n al saptelea ceas si am sezut cu acesti leisori, si iata vazui o basma jos, foarte subtire si frumoasa si eu ma miram n cugetul meu si ziceam: de unde sa fie aceasta; iar a doua zi am gasit niste papuci de matase si m-am mirat si de acelea. Si cautnd mprejur am vazut o femeie seznd deasupra unei pietre, si era mpodobita cu haine de aur de mult pret si frumoasa. Si i-am zis: "De unde ai venit si ce este acest chip diavolesc?" Iar ea plngea cu amar zicnd: "Eu, ticaloasa, sunt fiica unui oarecare boier roman, si mau silit parintii de m-au maritat fara voia mea. Si fugind eu de la mpreunare nestiind nimeni dintr-nsii fuga mea, ma ratacesc prin munti, prin pesteri si pustietati; si am nimerit aici nestiind unde merg; dar nu te scrbi de mine roaba ta, de vreme ce si eu sunt zidirea lui Dumnezeu". Si ea era ispita diavoleasca, si-mi graia cu mestesug, si eu nu stiam. Deci zisei catre dnsa: "Unde vrei sa mergi, de vreme ce nici eu nu te voi lasa sa te afli aici cu mine?" Iar ea zise: "Venit-am sa locuiesc aici n pustiul acesta". Si lund-o de mna am dus-a n pestera si i-am dat sa mannce mugur, de care mncam si eu. Si lacrimile i curgeau ca un izvor, nct mi tremura si mie sufletul; si daca s-a nserat si-mi facui ruga Vecerniei, mam culcat pe pamnt sa ma odihnesc putin, si a nceput a ma tulbura satana. Si eu cel ce niciodata n-am poftit vreun pacat trupesc, am ndragit femeia; si cnd am vrut sa ma mpreun cu dnsa, ndata a pierit dinainea mea. Si cunoscnd ca am gresit naintea lui Dumnezeu, am zis: "Gresit-am naintea Ta, Doamne, miluieste-ma!" Si n sfrsit venindu-mi n sine mi-am cunoscut pacatul, ca nici

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Macarie Romanul.

Trei oarecare sfinti batrni: Serghie, Ighin si Teofil, din Mnastirea Sfntului Asclipie cea din Mesopotamia Siriei, fiind la un gnd, cu buna socoteala, se vorbira ntr-una din zile, si pusera gnd pna n sfrsit sa umble, sa nconjure pamntul; si plecnd ntru acea cale, aveau adesea groaza si din pricina oamenilor si din pricina fiarelor cu scrba si cu patima rea; cte odata lipsiti chiar si de hrana buruienilor salbatice. Deci calatorind multe zile, au ajuns la un loc, unde se vedeau urme de om; dupa care s-au si ndreptat de au mers la o pestera, n care se vedea ca locuieste om, ca era ngrijita binisor. Si intrnd ntr-nsa au asteptat ca sa vada pe cel ce locuia acolo. Si peste putin simtind un miros frumos, au vazut o asemanare de om mpodobit cu parul sau. Si acesta era Preacuviosul lui Dumnezeu Macarie Romanul. Venind acesta spre pestera, l-a simtit de departe, si aruncndu-se batrnul jos la pamnt, a facut rugaciune, si strignd cu glas mare, a zis: "De sunteti de la Dumnezeu, iviti-va la mine, iar de sunteti de la diavolul, va departati de la mine smeritul si pacatosul". Iar ei raspunsera, zicnd: "Binecuvnteaza-ne robul lui Dumnezeu, ca suntem crestini si ne-am lepadat de diavolul". Atunci sculndu-se staretul, a venit catre dnsii si desfacndu-si parul de pe obraz, i-a binecuvntat; parul i era alb ca zapada, iar pielea trupului sau era ca tesut de broasca, si de multa batrnete i erau lasate sprncenele pe ochi si unghiile minilor si ale picioarelor sale mai lungi dect o palma erau, iar barba ajungea pna la picioare. Si a nceput a-i ntreba: "De unde sunteti, fiii mei, si pentru ce ati venit aici?" Iar ei i spusera toata ntmplarea si gndul lor. Si el zise: "Fiii mei, nu se va afla om ca sa poata pricepe puterea lui Dumnezeu; ca eu nevrednicul m-am nevoit sa fac aceasta, si mi s-a aratat unul noaptea si mi-a zis: "Nu te pune a ispiti pe Cel ce te-a zidit, ca nu vei putea trece mai departe din locul acesta". Deci auzind ei acestea foarte se nfricosara. Si fiind ndeseara, le zise: "Fiii mei, stati putintel nlaturi, caci am doi copii aicea, care vin n toata seara la mine, ca nu cumva vazndu-va straini sa va vatame". Si iata doi lei veneau din pustie repede si cazura la picioarele lui racnind; iar aceia de frica cazura cu fata la pamnt. Punnd batrnul minile peste fiare, le zise: "Fiii mei, din pamntul omenesc au venit oarecare la mine, dar sa nu le faceti vreun rau". Si

74

24 Octombrie
leii acestia nu mai veneau la mine de zece zile, cum faceau mai nainte. Si am pus gnd sa ma mut de aici, ca nu cndva sa ma amageasca iarasi si sa fiu lepadat de la fata Domnului. Si sculndu-ma am iesit din aceasta pestera si umblnd cale de doua zile mi s-a aratat ngerul Domnului, si-mi zise: "Unde mergi, Macarie?" Iar eu i-am zis: "Fug de fata pacatelor mele!" Si-mi zise ngerul: "O ispita nu ai putut rabda? ntoarce-te la chilie-ti"; si eu i-am zis: "Dar cine esti tu, Doamne?" Si zise: "Eu sunt Rafail, care te-am povatuit la calea aceasta". Si acestea zicnd s-a facut nevazut de la mine, si ntorcndu-ma la chilia aceasta am ngenunchiat catre Domnul, petrecnd patruzeci de zile si patruzeci de nopti nemncat. Si sculndu-ma am vazut ca erau lumini n pestera la cte patru unghiuri, si un om mbracat n porfira, si cu cununa de aur n cap de pietre scumpe, si cnta o cntare minunata si glasul lui era ca de popor mult cntnd. Si daca a sfrsit cntarea s-a facut miros prea minunat si ndata s-a facut nevazut dinaintea mea cel ce se aratase. Eram atunci de 48 de ani. Iata acestea le-ati auzit, fratilor; de veti putea sa suferiti, ramneti cu noi; iar de nu, Domnul sa va ndrepteze. Si slobozindu-i, le zise: "Mntuiti-va cu pace, duhovnicestii mei fii, si rugati-va si pentru mine". Si i-au petrecut leii trei zile; care sarutnd urmele picioarelor lor, se ntoarsera catre staretul; iar monahii calatorind cteva zile au sosit la un ru si culcndu-se sa doarma putintel au fost rapiti de dumnezeiestii ngeri si au fost dusi n Ierusalim. Deci desteptndu-se si cugetnd cta cale ca prin vis trecusera, au slavit pe Dumnezeu, si facnd ruga si nchinndu-se la sfintele locuri, s-au ntors la mnastirea lor, povestind afara din celelalte ce vazusera si patimisera ei si cele ale Sfntului Macarie. Dunaan si pusese pazitori si credinciosi de ai sai, ca sa pazeasca si sa ocrmuiasca cetatile acelea, pentru aceasta Dunaan s-a sculat cu razboi si a omort pe pazitorii dreptmaritorului Elezvoi. Si nca mergnd si la cetatea Negran, a nconjurat-o si neputnd-o lua cu razboi, a facut juramnt, cum ca nu va supara pe crestinii din ea si asa a intrat n cetate. Apoi calcndu-si juramntul a omort pe toti cti i-a aflat n ea, att barbati ct si femei. Care cu totii au stat barbateste si au marturisit credinta cea n Hristos. Atunci si Sfntul acesta Areta a stat cu barbatie si marime de suflet la lupta muceniciei. Cu toate ca era att de batrn, ct nici nu putea umbla. Dupa ce mai nti viteazul acesta nevoitor al dreptei credinte, a ntarit cu cuvintele sale pe toti mpreuna cetatenii sai n credinta cea n Hristos, a luat moartea prin sabie si asa s-a mutat catre Domnul.

Pomenirea femeii ce a patimit cu Sfntul Areta, si a copilului ei, pe care vaznd-o pruncul n foc, s-a aruncat singur n vapaie la dnsa si s-au savrsit mpreuna. Sfnta mucenita Sevastiana (Sebastiana).
Pe vremea mparatiei lui Dometian, aflndu-se petrecnd Sfnta Mucenita Sevastiana n cetatea lui Marchian, a fost prta la guvernatorul Serghie ca este crestina; aducnd-o de fata naintea lui, si marturisind sfnta, ca a fost ucenita a Apostolului Pavel, si a fost botezata de dnsul si cum ca este gata a muri pentru Hristos, nti au batut-o cu maciuci de plumb peste tot trupul si au bagat-o n temnita, unde i sa aratat apostolul, zicndu-i: "Bucura-te, si nu te mhni, ca trebuie sa mergi legata n cetatea ta pentru marturisirea n Hristos". Si peste sapte zile scotnd-o guvernatorul din temnita si arznd foarte tare un cuptor a osndit-o ca sa se arunce n el. Iar sfnta aruncndu-se n cuptor si ramnnd nevatamata a iesit, nct s-au minunat toti si s-au spaimntat. Deci facnd ea rugaciune, s-a facut glas mare din cer si fulgere si tunete si grindina att ct stinse si focul si multi se primejduira si fugea si guvernatorul cu ceilalti. Dupa acestea a zis guvernatorul: "Cine esti tu, ce este pentru tine si din ce cetate esti"; iar sfnta tacea. Si ntelegnd de la cei ce stau nainte, cum ca este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legata la guvernatorul de acolo. Iar ngerul Domnului aratndu-i-se i-a zis: "ndrazneste, fiica lui Dumnezeu, ca trebuie sa stai de fata naintea guvernatorului Pompian, si eu sunt cu tine". Si mergnd n Iraclia a stat naintea guvernatorului care spnzurnd-o de un lemn, a strujit-o fara de mila ca la trei ceasuri si rupndu-se carnea iesea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujita, se ruga ntru sine atta, ct ziceau toti ca patimeste trup nensufletit. Si pogornd-o de pe lemnul acela, a dat-o sa o mannce fiarele. Si slobozind ei un leu foarte mare, a venit lnga dnsa si lund glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru ndreptarea pagnilor, lauda pe sfnta si mustra pe cei fara de lege. Apoi au slobozit asupra ei o leoaica foarte rea si nu a stricat-o cu nimic; si sedeau amndoua fiarele ca niste mielusei tineri si blnzi; de care mirndu-se guvernatorul a dat raspunsul cel mai de pe urma asupra ei. Si scotnd-o afara din cetate, i-au taiat cinstitul cap, din care a curs lapte n loc de snge. Bagnd pagnul sfntul ei trup si capul

Cuviosul Parintele nostru Nichifor, cel ce a asezat Manastirea cea din Harsian, care n pace s-a savrsit. Cuviosul Petronie (Petroniu) cu pace s-a savrsit. Sfintii doi tineri, fiind siliti a alerga peste foc asternut pe pamnt, s-au savrsit.

24 Octombrie
Ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfntului marelui Mucenic Areta si cu cei care l nsoteau.
Acesta a fost capetenie a cetatii Negran din Etiopia, pe vremea mparatiei lui Iustin, n anii 442. Iar n Etiopia mparatea Elezvoi preacredinciosul mparat; si n tara omeritilor mparatea pagnul Dunaan, evreul; aceasta tara a omeritilor n Sf. Scriptura se numeste Sava, iar de greci este numita Arabia fericita. Fiindca binecredinciosul Elezvoi biruise pe pagnul

75

25 Octombrie
ntr-un sac, cu 300 de litre de plumb si legndu-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat n mijlocul marii. Iar ngerul Domnului rupnd sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheama Risiston. Iar Amia, o nobila, daca a aflat, a nfasurat moastele cu pnza curata si cu mirezme scumpe, si le-a asezat n acelasi loc la Risiston.

Sfnta Tavita.
Pe aceasta a nviat-o Sfntul Apostol Petru la Iope (Faptele Apostolilor 9, 39-40), si mai apoi cu pace s-a savrsit.

Sfintii Marcu, Sotirih si Valentin, care pe pamnt fiind trti, s-au savrsit. Sfntul Acachie, preotul, cel ce de sabie s-a savrsit. Sfntul Mucenic Nerdon, care prin foc s-a savrsit. Parintele nostru Proclu, Patriarhul Constantinopolului, care n pace s-a savrsit.

25 Octombrie
Ziua a douazeci si cincea, pomenirea Sfinti Mucenici Marchian (Marcian) si Martirie (Martiriu), notarii.
Pavel Marturisitorul, fiind patriarh n Constantinopol dupa adormirea lui Alexandru, pe vremea mparatiei lui Constantie arianul (337-361), fiindca n-a primit arieneasca mpartasire, ci mai vrtos a nfruntat-o, a fost izgonit de catre acelasi mparat n Armenia, unde a primit fericitul sfrsit, fiind sugrumat de catre arieni. Atunci si sfintii acestia, ca unii ce au fost notari sau scriitori ai lui, care citeau sfintele carti poporului, luminnd cu ortodoxia, au fost taiati cu sabia si ngropati la poarta Constantinopolului, ce se numea Milandisia, la locul Devterului; a carora biserica dupa acestea a ridicat-o din temelie cel ntre sfinti Parintele nostru Ioan Gura de Aur.

Cuviosul Gheorghe episcopul Amastridei, facatorul de canoane, care n pace s-a savrsit. Sfintii Papie, Diodor si Claudian, care de sabie sau savrsit. Sfintii Faust, Vasilie si Lucian, care de sabie s-au savrsit. Sfintii Nichifor si Stefan, care s-au savrsit fiind strujiti. Sfintii Filadelf si Policarp, care n pace s-au savrsit. Cuviosul Macarie, episcopul din Cipru, care n pace s-a savrsit. Sfintii Mucenici cei din Tracia, care prin mijlocul a doua pietre s-au savrsit.

26 Octombrie
Ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfntului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvortorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.
Acesta a fost pe vremea mparatilor Diocletian si Maximian (284-305), tragndu-se din Tesalonic, fiind din nceput evlavios si nvatator al credintei celei n Hristos. Deci mergnd Maximian la Tesalonic a fost prins sfntul si pus n temnita, pentru ca era vestit n dreapta credinta. Si laudndu-se mparatul cu un om al lui ce-l chema Lie si nd em nn d pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci ntrecea acesta pe toti cei de vrsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare tnar crestin anume Nestor, mergnd la Sfntul Dimitrie unde se afla n temnita, i zise:

Sfntul Mucenic Anastasie.

Acesta mergnd singur de sinesi chemat la tirani si propovaduind cu ndraznire pe Hristos Dumnezeu adevarat si facator al tuturor, s-au minunat toti si vaznd nenduplecarea gndului lui, i-au taiat capul cu sabia si l-au aruncat n mare, iar o oarecare femeie avnd frica lui Dumnezeu, scotnd din mare sfintitele sale moaste si nfasurndu-le cu mirezme si cu pnza curata, le-a pus ntro casa de rugaciune ce-si facuse. Iar cu asezarea lor s-au facut multe tamaduiri si se fac pna astazi ntru marirea iubitorului de oameni Dumnezeului nostru, Amin.

Sfntul Mucenic Valerian. Sfntul Mucenic Savin (Sabin). Sfintii mucenici Valerie (Valeriu) si Hrisaf. 76

26 Octombrie
"Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine". Iar sfntul nsemnndu-l la frunte cu semnul crucii, i zise: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci lund Nestor ndrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorndu-l. De care lucru mparatul rusinndu-se, s-a mhnit si s-a mniat. Si fiindca s-a aflat ca Sfntul Dimitrie a ndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfntul n temnita. Pentru ca a fost pricina njunghierii lui Lie si facndu-se aceasta, ndata marele Dimitrie si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu, facnd dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca mparatului s-a taiat si capul Sfntului Nestor. DINTRU ALE LUI METAFRAST Asadar, zacnd trupul sfntului mort pe pamnt, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au ngropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfntului ce-i slujea, cnd a primit sfntul fericita junghiere, el precum a putut a strns sfintitul snge al mucenicului, n sfntul orar ce-l purta sfntul pe umere, nca si inelul sfntului ce-l purta n mna sngerndu-l cu mucenicescul snge, multe minuni a facut cu el, nct s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidect pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omort. Deci trecnd ctava vreme si nmultindu-se minunile si ajungnd n toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta n Hristos, a cazut ntr-o boala foarte grea, ct socotea mai de dorit moartea si neputnd doctorii nimic a-i folosi si boala tot ntarindu-se, a nazuit la sfnta biserica a mucenicului, si ndata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemnd numele sfntului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie curnd si lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfntului, fiind foarte strmt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare n cetatea Tesalonicului, care sta pna astazi foarte cuvios n fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vrnd acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrnd el sa ia oarece parti din sfntul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfntului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfntul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si lund haina mucenicului ce era rosita de sfntul lui snge si o parte din orar, si punndu-le ntr-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, ntr-acest chip a mplinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vrnd a-si face calea catre Sirmium n vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era n mare mhnire. Iar Sf. Dimitrie aratndu-i-se i-a zis: "Sa nu ai nici o grija, ci tine n mini cele ce duci si treci fara de nici o ndoiala rul". Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se n car a trecut apa tinnd sicriasul n mini; iar apa i facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trecnd fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfnt sicriu cu odorul ce era n el n biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfnta hlamida, nca si pe cale. Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pna la picioare, parasindu-l doctorii si mergnd la biserica sfntului, precum i poruncise sfntul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sngelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, nca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de mpresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor. Si pe episcopul afrorilor (pe care i socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratndu-i-se sfntul si slobozindu-l din legaturile ce avea mprejur, l-a ndreptat pna la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul n Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se nca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfntul nentrziind, ci aratndu-se episcopului n vis, ia zis: "Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore cte ti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta"; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfntul si i-a zis: "Ca la vrful corabiei zaceau marmorele", spunndu-le tot anume cum si n ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si mpreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a mplinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului n acest chip, ca asa l va pleca si le va lua, precum a si fost. n cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, nconjurnd pe la limanuri si aratndu-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratndu-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfntul departe naintea corabiilor, umblnd pe mare. Pururea pomenitul mparat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, n numele adevaratei ntelepciuni a Cuvntu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfntului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dnsul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormnt al mucenicului, ndata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea n gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel nfricosator si minunat lucru zicea: "ncetati de a mai ncerca"; de care ngrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mnt si lund numai tarna de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor n camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la mparat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a ntmplat si ce li s-a grait. Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecnd sa dea marea cetate a Tesalonicului n minile vrajmasilor n acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfntului n biserica, si aprinzndu-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin n laturi de la cetate. Iar poporul strngndu-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vaznd ca argintul sicriului se

77

26 Octombrie
topise de curgea pe pamnt, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicnd: "O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au mpresurat cetatea si au nceput a sfarma zidurile" si se mestesugia el cu cuvntul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfntul daduse insuflarea aceasta. Creznd cuvntul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidect la ziduri au aflat pe vrajmasi punnd scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin dect focul; deci chemnd pe sfntul n ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicnd: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfntului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile rnduieli, ca cu pronia sfntului ntorcnd la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a attat poporul si cu stingerea l-a ntarit, iar cu glasul cel de mntuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul nfierbntat a mntuit si zidul si cetatea foarte usor. Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, seznd lnga biserica sfntului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, cnd mparatia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt n cinste si stau naintea fetei mparatului, care mergeau sa intre n biserica sfntului si cnd au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se ncepe a intra n biserica, ntre cei doi stlpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfntului chivot, iar sfntul degrab a deschis usile si a iesit de i-a ntmpinat si le-a dat nchinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la mparatul si facnd voia mparatului, iar si au grait catre dnsul, zicnd: "Ca mparatul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dnsul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta". Daca a auzit sfntul acest lucru a plns, plecnd capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mhnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mhnindu-se si sluga, a zis: "De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atta amaraciune, nu as fi spus domnului meu". Si dupa aceea trziu i-a ntrebat sfntul: "Adevarat, asa a placut? Asa s-a parut Domnului si Stapnului tuturor? Sa paraseasca o cetate att de mare, pe care a cumparat-o cu Sngele Sau si sa o dobndeasca cei ce nu-l cunosc?" Si ei au zis: "Asa, adevarat". Iar sfntul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a nvatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapnul tuturor, care era n acest chip: "Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosrdiile Tale, cele ce biruiesc pururea mhnirea Ta, pe care o atta pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sngele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapnului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dnsii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred n numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc". La acestea, barbatii aceia zisera: "Acestea sa spunem celui ce ne-a trimis? Acestea sa zicem mparatului? Frica ne este sa nu cumva sa se mhneasca asupra ta"; iar sfntul a zis: "Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a ntors iarasi la Chimitirion si nchise sfntul chivot naintea celor cu chip ngeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta". Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea ntru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da ndraznire cu cuvntul, ca erau ngroziti si slabiti pentru boala omorului ce se ntmplase mai nainte, aflndu-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i mbuna, ca este sfntul ntrajutor cu dnsii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfntului, precum mai pe urma sfrsitul lucrurilor a aratat. Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfntul mormnt si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumnarile si facliile; si facnd aceasta multa vreme, n-a lasat sfntul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratndu-i-se n vis, l-a mustrat si l-a nvatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicndu-i: "Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facnd aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si nsuti pe tine te-ai mpins n prapastia pierzarii. Caci cu ct se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar cnd se iau curnd, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osnda celui ce le ia". Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasndu-se de mblnzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si ntr-o zi, mergnd un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si ndata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. nsa vezi si grija sfntului: cum se ntinse acela la faclii, sfntul nca slobozi glas din sicriu, zicndu-i: "Dar nu te-ai mai lasat?" ntr-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamnt cadere grea, ngrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pna a venit un cleric cunoscut al lui, de la ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit n fire; si dupa ce sia venit n fire, si-a marturisit catre toti ndraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfntului, cu cea dinti si a doua certare cu iubire omeneasca, nct nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.

Sfintii Mucenici Artemidor si Vasilie, care de sabie s-au savrsit. Sfnta Mucenita Leptina, care s-a savrsit fiind trta pe pamnt. Sfntul Mucenic Glicon, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Marelui si groaznicului cutremur.
La douazeci si patru de ani ai mparatiei lui Leon Isaurul, la al noualea Indiction, n 26 zile ale lui octombrie, s-a facut cutremur mare si nfricosator n Constantinopol, att ct au cazut cele mai nalte si mai frumoase locasuri si multi s-au prapadit mpreuna cu acelea. Drept aceea n aceasta zi, a Marelui Mucenic Dimitrie, se face si pomenirea acelei groaznice nfricosari a cutremurului,

78

27 Octombrie
mergnd cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei si slavitei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, savrsind ntr-nsa si dumnezeiasca Liturghie. Cu ale carui rugaciuni sa ne mntuim de toata groaza si sa ne nvrednicim de vesnicile bunatati, n Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapnirea n vecii vecilor, Amin. n zilele celui ntre sfinti Constantin marele mparat, oarecare femeie a fost adusa roaba la iviri, care era nvatata din copilarie desavrsit cu viata sihastreasca si ajungnd la robie, asemenea se ostenea. Ivirii fiind lipsiti de tot de mestesugul doctoricesc, au obicei de merg unii la altii, de se ntreaba de leacul bolii ce li se ntmpla. Deci a mers alta femeie la acea vrednica minunata femeie, avnd un copil, care se ngreuia si se chinuia de o boala cumplita, sa o ntrebe ce sa faca? Iar roaba aceea lund pruncul l-a pus n patul sau si s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-l izbaveasca din boala. Si a auzit-o Cel ce cunoaste ascunsurile inimilor si fara de zabava a dat sanatate copilului. De care lucru a fost vestita acea minunata femeie nct a ajuns si la urechile mparatesei ivirilor, care ndata a trimis sa o aduca pentru ca si mparateasa avea o boala grea. Iar femeia smerindu-se nu vrea sa mearga, socotindu-se pe sine nevrednica a merge la mparateasa. Nebagnd nicidecum seama de marirea ei, mparateasa s-a pogort si a mers ea la acea roaba. Si aceasta facnd loc mparatesei sa sada pe patul ei cel sarac, unde pusese si copilul, a adus rugaciunea n loc de iarba pentru leacul bolii; si izbavindu-se mparateasa de boala, voia sa-i dea aur si argint si haine si alte daruri mparatesti, ca rasplatire pentru ca asa curnd cu tot harul a izbavit-o de boala. Iar acea femeie minunata a zis ca nu-i trebuie nici unele de acelea, ci socotea plata mare a fi cu-nostinta bunei credinte. Ci a cerut ca sa zideasca o biserica lui Dumnezeu Celui ce o iz-ba-vise de acea boala si o mntuise. Auzind mparateasa cuvintele acestea a mers la mparatie si a facut pe mparat de se minuna de acea minunata tamaduire, povestindu-i si n ce chip, si adeverea ca Dumnezeul roabei, Acela este Dumnezeul cel adevarat. Si cum ca se cade, ct mai curnd sa zideasca o biserica si sa ntoarca pe tot poporul spre nchinarea Aceluia. mparatul de acel lucru minunat s-a mirat, dar de zidit biserica nu vrea. Si peste putina vreme iesind mparatul la vnat, ceilalti toti faceau vnarea fara de nici o sminteala, iar mparatul singur ramasese, ca-l lovise nevederea si mirndu-se de ceea ce i se ntmplase si aduse aminte de neascultare si chemnd ntr-ajutor pe Dumnezeul roabei, se izbavi ndata de ntunecare si mergnd la acea minunata roaba, a rugat-o sa-i arate chipul zidirii si ea nsemna si nchipuia, iar mesterii zideau. Daca s-a ispravit biserica si a fost acoperita si ramasese lucrul numai despre preoti, a aflat prilej si pentru lucrul acesta minunata femeie. Si a nduplecat pe mparatul ivirilor sa trimita solie la mparatul romanilor sa-l roage sa trimita dascali de dreapta credinta si a facut dupa pofta ei si trimise. Iar mparatul Constantin primind solia prieteneste si cu cinste a multumit lui Dumnezeu si a trimis pe un oarecare om de cinste, mpodobit fiind cu credinta si cu ntelepciune si cu buna viata si vrednic arhiereu a propovaduit dumnezeiasca cunostinta la neamul acela cu multe daruri, care mergnd si tragnd pe toti cu minuni si cu nvataturi spre adevarata credinta crestineasca si botezndu-i si zidindu-le multe biserici si sfintind preoti si ntorcnd toata tara ivrilor spre dumnezeiasca cunostinta, sa mutat catre Domnul. ntr-acest chip au cunoscut ivirii pe Dumnezeu.

Pomenirea mutarii icoanei slavitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic n Constantinopol, la Mnastirea Pantocratorului, care icoana mai nainte sta deasupra mormntului lui cel izvortor de mir si-l acoperea pe el. Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a savrsit.

27 Octombrie
Ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Nestor.
Acesta fiind tnar si foarte frumos, era cunoscut Marelui Mucenic Dimitrie; si alergnd la locul unde se afla Sfntul Dimitrie n paza, a cazut la picioarele lui si a zis: "Robul lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine, chemnd numele lui Hristos". Iar sfntul nsemnndu-l cu semnul cinstitei Cruci, i-a zis: "Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi". Deci mergnd la locul de lupta, privindu-l Maximian, a zis: "Dumnezeul lui Dimitrie ajuta-mi" si apucndu-se cu acel grozav ucigas Lie, si lovindu-l lovitura de moarte tocmai n inima, l-a omort. Iar mparatul s-a tulburat la suflet si ndata a poruncit de a omort pe Sfntul Dimitrie cu sulitele, ca pe un pricinuitor al junghierii lui Lie; si pe Sfntul Nestor a poruncit de l-au omort cu sabia lui.

Sfintele Mucenite Capitolina si Erotiida.

Acestea au fost pe vremea mparatului Diocletian si a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind si bogata, mpartindu-si toata averea la saraci si iertndu-si robii sai cu cinste, lua ndraznire si merse naintea guvernatorului de s-a martu-risit ca este crestina. Si bagnd-o n temnita, a doua zi au scos-o si i-au taiat capul; iar Erotiida, care era roaba sfintei, de vreme ce si cu pietre a zvrlit n eparh de l-a lovit, a fost batuta cu toiege; si cu harul lui Hristos facndu-se sanatoasa, i-au taiat si ei capul.

Parintele nostru Chiriac, patriarhul Constantinopolului. Pomenirea Sfintei Procla, sotia lui Pilat. Povestire pentru ivireni (georgieni), cum au venit la cunostinta dumnezeiasca, printr-o femeie roaba.

79

27 Octombrie Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Dimitrie cel nou de la Basarabi.

Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor mparati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; si nti a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vaznd ca toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela si s-a dus ntr-o pestera ce era aproape de Basarabi si s-a facut calugar la o mnastire ce era nauntrul pesterii. Si cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea si privegherile ce facea! nct si de harul facerii de minuni s-a nvrednicit; nca si vremea iesirii sufletului sau din trup a cunoscut-o, pentru care intrnd n mijlocul a doua pietre, asa si-a dat prealuminatul sau suflet n mna lui Dumnezeu. Trecnd multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele si pietrele de primprejur. Atunci au cazut n apa si cele doua pietre ce erau n cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfntului; si mult timp au fost acolo. Deci vrnd Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat ngerul Domnului n vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicndu-i: "De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui"; si daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei si asa adunndu-se preoti si oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina si cei ce vedeau socoteau a fi comoara si au gasit pe sfntul, precum a zis ngerul, ntreg si luminat ca soarele si lundu-l l-au dus n sat si mergnd vestea n toate partile de aflarea sfntului, a ajuns si la urechile domnitorului de la Bucuresti, care ndata a si trimis preoti si boieri, sa aduca pe sfntul la biserica Curtii domnesti. Mergnd trimisii aceia la Basarabi, au luat pe sfntul si au purces sa mearga la Bucuresti, si sosind pna aproape de Rusi, unde este o fntna, n-a vrut sa mearga mai nainte. Deci vaznd preotii si boierii acea minune si nestiind ce sa faca, s-au socotit cu sfat de obste de au njugat doi junci tineri nenvatati, ca sa vada unde este voia sfntului sa mearga si asa o, minune! S-a ntors ndata sfntul la Basarabi n mijlocul satului si acolo a stat. Iar preotii si boierii ntorcndu-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuiala de au facut o biserica n numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a si fost asezat sfntul. Si multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au nazuit; si macar ca fiind satul mic si simplu si lipsit de oameni de stiinta, nu s-au nsemnat toate cte minuni s-au ntmplat, dar cte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfntului, prin cucernici crestini le nsemnam: Doua femei oarecare surori, Aspra si Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punndu-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si au gndit ntru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfntului Dimitrie si sa o aduca n biserica lor; ca de a le lua cu totul, socoteau ele ca nu va vrea sfntul, precum a si fost. Deci venind prea cu smerenie si cu evlavie si nchinndu-se la sfntul, n taina au luat o mica particica din moastele lui si vrnd sa se duca, seznd n carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i si batea foarte vizitii. Iar ele cunoscnd pricina si din carute pogorndu-se, cu lacrimi au alergat si au cazut la sfntul si punnd particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, si asa s-au dus cu pace la satul lor. Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Trnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se nchine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. Si nchinndu-se mai nti mitropolitul si sarutnd sfintele moaste si departndu-se a sezut pe un scaun; apoi pe rnd mergnd si ceilalti ai sinodiei lui toti si sarutnd sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, n vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfntului, a ramas cu gura cascata si toti cautnd la dnsul si vazndu-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea nlaturi ca sa se nchine si ceilalti. Iar el mut si fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfntului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugndu-se sfntului si cerndu-si iertare si asa i s-a dezlegat limba si a grait ca mai nainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda si i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: "O, omule, cum n-ai socotit ca de ar fi fost sa se mparta moastele la toti cti vin spre nchinarea lor, pna acum n-ar fi ramas nimic. Ci de acum caieste-te, ca ai gresit lui Dumnezeu si sfntului. Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, caznd ntr-o boala foarte grea, nct de patru insi era purtat si neputnd sa se vindece l-au adus la biserica Sfntului Dimitrie si l-au pus cu asternutul lui nauntru n biserica si slujindu-se Sfnta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sanatos si umbla pe picioarele sale, laudnd pe sfntul si multumindu-i. Acestea si alte minuni a facut Sfntul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru nestiinta locuitorilor. Iar n anii 1769 si 1774 fiind razboi ntre mparatia Rusiei si ntre Poarta Otomana si cuprinznd muscalii amndoua tarile acestea si trecnd generalul Petru Salticov Dunarea, si dnd razboi Rusciucului, a calcat si cteva sate de peste Dunare, orasul Cernavoda si altele; ntre care a calcat si satul Basarabi, unde se aflau moastele sfntului pe care lundu-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita n Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, ntmplndu-se ntr-acea vreme lnga general, a cazut la dnsul cu rugaminte, ca sa nu nstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile si jafurile care au patimit din pricina razboiului si sa o mngie cu

80

28 Octombrie
acest dar al sfintelor moaste; si plecndu-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste si evlavie tot poporul, le-au asezat n biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, n zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. Si ndata a simtit tot poporul ocrotirea si patimirea sfntului; ca nu numai razboiul dintre muscali si dintre turci l-a ncetat, ci si boala ciumei cea nfricosatoare a contenit-o. Si mult ajutor si mare folos cstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfntul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluiestene si ne mntuieste pe noi pe toti, acum si pururea si n vecii vecilor, Amin Acesti sfinti mucenici s-au nevoit pe timpul mparatului Deciu si a guvernatorului Fortunat, fiind nascuti n Africa si iesind la lupta, au fost batuti cu vine de bou crude, apoi cu toiege si arsi pe spinare cu tepi arse n foc; apoi caliti cu otet amestecat cu sare peste arsuri si frecati cu tesaturi aspre; apoi au fost ntrebati daca se leapada de Hristos, si nenduplecndu-se a se lepada de Hristos, i-au legat goi la pamnt, deasupra focului si iarasi i freca cu tesaturi aspre. Dupa aceea i-au aruncat ntr-o groapa plina de serpi si de scorpii si ramnnd nevatamati li s-au taiat capetele.

28 Octombrie
Ziua a douazeci si opta, Sfintii Mucenici Terentie, Neonilla si fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil si Evnichi.
Acesti sfinti fiind n casa, nchinndu-se si slujind lui Dumnezeu pururea, au fost prti si fiind adusi la judecata, au marturisit pe Hristos Dumnezeu adevarat si pe idoli i batjocoreau. Deci au fost spnzurati si-i strujeau, si-i udau peste rani cu otet iute si cu sare, prjolindu-i dedesubt cu foc. Iar ei se rugau lui Dumnezeu n tacere, ndemnndu-se unul pe altul la mucenicie. Si nu a trecut Dumnezeu cu vederea ruga lor si ngeri nevazuti i-au slobozit din legaturi si le-au dat tamaduiri; iar pagnii s-au nfricosat si s-au spaimntat. Apoi legndu-i la o roata, i-au batut; si ct se parea acelora ca-i bat, ei nici un rau la nici un chin nu patimeau; apoi i-au dat sa-i mannce fiarele. Si sfintii mucenici ramnnd de toate nevatamati, i-au bagat n niste caldari cu smoala clocotind pe foc; si smoala s-a prefacut n apa. Deci vaznd pagnii ca chinurile nu sunt nimic naintea lor, le taiara capetele.

Preacuviosul Parintele nostru Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei si Melhion dascalul si preotul Antiohiei, cel ce a caterisit pe Pavel de Samosata. Sfntul Mucenic Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce, n zilele lui Constantin cel Mare si a maicii lui Elena.
Acesta dupa ce a descoperit cinstita Cruce, a crezut si s-a botezat si a fost facut episcop al Ierusalimului si a trait pna n zilele lui Iulian Paravatul. Care ridicndu-se cu oaste mpotriva persilor, a mers si la Ierusalim si aflnd de sfntul acesta a trimis de l-a prins si l-au adus naintea lui. Si silindu-l sa faca jertfa la idoli, a fost mustrat de dnsul mparatul. Drept aceea a poruncit pagnul de i s-a taiat mna dreapta, zicndu-i: "Multe carti ai scris tu cu mna aceasta, de ai ntors pe multi de la nchinaciunea zeilor". Dupa aceea i-au turnat plumb topit n gura si apoi l-au culcat pe un pat de fier ars n foc cu fata n jos. ntre acestea, mergnd mama-sa la dnsul, a prins-o si pe ea, si a poruncit de au spnzurat-o de parul capului si strujind-o sia dat duhul catre Domnul. Apoi si pe sfntul bagndu-l ntr-o caldare plina de untdelemn fierbinte, a fost njunghiat cu sabia si asa si-a luat sfrsitul.

Preacuviosul Parinte Stefan Savaitul.

Acest cuvios din tnara vrsta dorind, s-a facut monah, n anii 790; si venind n Lavra marelui Sava si primindu-se de catre sfintii parinti ce locuiau n Lavra, s-a nvatat de catre aceia frica lui Dumnezeu si toata alta fapta foarte buna si regula pustniceasca. Deci a ramas nempartasit de dulceturile lumii fericitul acesta, caci s-a facut monah foarte de tnar. Iar dupa ce a sporit cu vrsta cea dupa Dumnezeu si a stralucit cu ascultarea si linistea, atunci s-a nvrednicit si de darul arhieriei. Si nu numai acesta, ci si har facator de minuni a luat de la Dumnezeu, dupa ce mai nti a omort patimile sufletului si ale trupului, cu nfrnarea, cu osteneala sihastriei si cu dumnezeiasca cugetare. A vindecat pe o fecioara ndracita prin rugaciunea sa si sanatoasa a dat-o tatalui ei; mblnzea fiarele cele salbatice si cerbilor celor ce veneau la el, le da hrana cu minile sale. O data lovind cuviosul pamntul cu toiagul sau, a scos apa de a adapat pe ucenicul sau si alte semne si minuni a facut. A stralucit n sfrsit pretutindenea ca un soare, cu nevointa si cu minunile si pilda de virtute facndu-se ucenicilor sai, cu pace s-a rugat catre Domnul.

Ana maica Sfntului Chiriac care, fiind arsa cu faclii si fiind strujita, s-a savrsit. Sfnta Fevronia, fiica mparatului Iraclie care n pace s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Parinte Atanasie Patriarhul Constantinopolului, care a sihastrit n muntele Atonului (Muntele Atos).
Sfntul Atanasie I, Patriarhul Constantinopolului (12891293; 1303-1311), cunoscut in lume drept Alexie, era din Adrianopolis. nc din tineree, hrnindu-se cu cuvintele de nelepciune ale lui Hristos, i-a prsit casa ducndu-se la Tesalonic, unde a fost tuns monah la una din mnstiri sub numele de Acachie. Curnd dup aceea s-a retras n Muntele Athos alturndu-se frailor mnstirii Esfigmenu, fcnd ascultare timp de trei ani la trapez. Prin faptele sale duhovniceti a dobndit darul lacrimilor i a ctigat curnd bunvoina tuturor frailor monahi. Urnd cuvintele de laud, Acachie a prsit smerit Sfntul Munte mergnd mai nti la locurile sfinte din Ierusalim, apoi la Muntele Patra, trind ca pustnic o lung perioad de timp. De aici, sfntul a plecat la Mnstirea Auxention, dup care a ajuns n Muntele Galanteea la Mnstirea Sfinitului Lazr, unde a primit schima ngereasc i numele de Atanasie. Apoi a fost hirotonit preot i a devenit eclesiarh, adic acel clugr care administreaz sfintele

Sfintii Mucenici African, Terentie, Maxim, Pompie si alti treizeci si sase.

81

29 Octombrie
moate i odoarele bisericii. Aici sfntul s-a nvrednicit de o revelaie divin, i anume a auzit vocea Domnului dintrun crucifix care-l chema la slujire preoeasc. Rvnind la mbuntirea sufletului su ntru cele sfinte prin linite i rugciune, Sf. Atanasie s-a retras din nou n Muntele Athos dup 10 ani. ns pentru tulburrile ce s-au ivit acolo, sfntul s-a ntors la Muntele Galanteea. Dar nici aici nu i-a fost rnduit s triasc retras pentru c muli oameni veneau la el pentru un cuvnt de nelepciune. Astfel, Atanasie a pus acolo bazele unei mnstiri de micue. n vremea Patriarhului Ioan Bekkos, scaunul Bisericii din Constantinopol a rmas neocupat din cauza tulburrilor i neregulilor care frmntau societatea. La sugestia mpratului credincios Andronicus Paleologos, un consiliu format din ierarhi i cler l-au ales n unanimitate pe Sf. Atanasie ca ocupant al tronului patriarhal al Bisericii n 1289. Patriarhul Atanasie i-a nceput activitatea i ascultrile cu mult rvn, avnd un rol foarte mare n ntrirea Bisericii. Stricteea n convingerile sale a atras dup sine nemulumirea clerului aflat la putere iar n anul 1293 a fost obligat s renune la scaunul patriarhal, retrgndu-se la mnstirea sa, unde a trit n singurtate i sfinenie. n anul 1303 i s-a pus din nou n mini sarcina patriarhiei, pe care a ndeplinit-o fr cusur timp de 7 ani. n 1308 Sf. Atanasie l-a numit pe Sf. Petru Mitropolitul Kievului i ntregii Rusii. (prznuit n 21 decembrie). n 1311, tot din cauza unor nenelegeri n cadrul Bisericii, nedorind s fie prins la mijloc, Patriarhul Atanasie s-a retras din nou de la guvernarea bisericii, mergnd napoi la mnstirea sa, unde s-a afierosit cu totul vieii monahale. Spre sfritul vieii, sfntul s-a nvrednicit din nou de vederea lui Hristos. Domnul I-a mustrat pentru c nu i-a ndeplinit pn la capt sarcina de slujitor al bisericii pe care o avea. Plngnd i cindu-se, sfntul i-a cerut iertare pentru laitatea de care a dat dovad, primind iertare de la Domnul precum i harul facerii de minuni. Sf. Atanasie s-a svrit la vrsta de 100 de ani. spnzurnd-o, au strujit-o peste tot trupul, i-au taiat snii, iau smuls unghiile, i-au taiat minile, picioarele si limba; apoi i-au scos maselele si dintii si i-au taiat capul.

Preacuviosul Parintele nostru Avramie si Maria nepoata sa.

Acesta a fost fiu din parinti crestini si fiind nsurat fara voia lui, a lasat toate pentru dragostea ce avea catre Domnul, si s-a dus de s-a nchis ntr-o chilioara, pedepsindu-se cu toata nevointa; si peste zece ani, a fost hirotonit preot. Deci murind frate-sau cel trupesc, i-a ramas o copila de noua ani si a luat-o la sine si facnd o chilioara lnga chilia lui, a pus-o acolo; iar cnd fata a ajuns la vrsta de douazeci de ani, i s-a ntmplat de a cazut cu oarecine n pacat; si a fugit si s-a dus la o casa publica. Atunci sfntul mbracndu-se n port ostasesc, a ncalecat pe un cal, si s-a dus de a luat-o din acea cadere, si a adus-o iarasi la acel loc. Aceea atta pocainta a aratat, nct peste scurta vreme facea mari minuni. Deci raposnd fericitul Avramie n douazeci si noua ale lui octombrie si ea cu putin mai pe urma s-a savrsit.

Sfntul Mucenic Chiril. Pomenirea Sfintilor Mucenici Min si Mineu. Sfntul Sava Stratilatul, care fiind de toate partile nsulitat si patruns, s-a savrsit. Pomenirea Maicii noastre Ana, care si-a schimbat portul si numele barbateste si s-a numit Evfimian.
Aceasta Preacuvioasa Maica noastra Ana s-a nascut n Bizant, fiind fiica a unui diacon cucernic de la biserica Preasfintei Stapnei noastre Nascatoare de Dumnezeu cea din Vlaherne, pe vremea mparatului Leon Isaurul, n anii 716. De aceea ramnnd ea fara de parinti, se silea o matusa a ei sa o marite dupa vreun om cinstit, precum ceea ce pna la urma a si facut. Si venind de la Muntele Olimpului unchiul ei dupa tata, om foarte ales dintre sihastri si priceput spre cele dumnezeiesti, caruia cu toate ca i taiase limba Leon Iconomahul, tot vorbea si dupa taietura curat si nempiedicat, daca a vazut-o maritata, zise: "Pentru ce ati dat-o dupa barbat pe aceasta, care tragea spre dumnezeiestile nevointe si osteneli?" Si dndu-i blagoslovenia sa, s-a dus. Trecnd ctiva ani, a pierit acel necredincios mparat Leon; iar Irina si Constantin pravoslavnicii si preacredinciosii mparati, trimitnd sa aduca pe sfntul acesta si aflndu-i de patima ce patimise de la cel mai dinainte mparat, i-a primit rugaciunea si blagoslovenia si el nvatndu-i cele ce erau de folos spre buna placerea lui Dumnezeu, s-a dus la locasul sau. Atunci iarasi vaznd pe fericita aceasta, i-a zis: "mbarbateaza-te si te ntareste fiica, ca multe sunt scrbele dreptilor si sa stii ca nu vei naste copilul din pntecele tau, pna nu-ti vei ngropa mai nti pe barbatul tau", ceea ce asa a si fost; ca fiind ea grea de sase luni, i-a murit barbatul si plngnd si tnguindu-se, dupa ce a nascut copilul si l-a ntarcat, l-a dat n minile altui unchi al ei. Iar ea s-a supus la nevointele pustnicesti, care si de ce fel sunt stiu cei ce iau urmat si au savrsit prea deplin viata cea sihastreasca. Deci aflndu-se ea ntru acestea, a venit iarasi de la

29 Octombrie
Ziua a douazeci si noua, Sfnta Preacuvioasa Mare Mucenita Anastasia Romana.
Aceasta a fost pe vremea mparatilor Deciu si Valerian si a guvernatorului Prob, romana de neam, tnara fiind si locuind ntr-o manastire. Aceasta marturisind pe Hristos cu ndrazneala de fata a fost batuta cu palme peste obraz si au ntins-o pe jaratic cu foc, apoi au batut-o cu toiege. Apoi spnzurnd-o pe lemn au strns-o cu vrteje de munci si au strapuns-o cu tepi ascutite. Si iarasi

82

29 Octombrie
Muntele Olimpului acel om sfnt, care cunostea cele de mai nainte si cazndu-i la picioare si cerndu-i blagoslovenia, a auzit zicndu-i-se: "ntareste-te ntru Domnul, fiica". De aceea a ntrebat-o: "Unde-ti este copilul?" Iar ea a raspuns: "Unul l-am dat fratelui tau celui dupa Dumnezeu, mie facator de bine, iar celalalt este cu mine". Acestea si alte cuvinte amestecate zise din inima foarte mhnita si aducndu-si amndoi copii naintea cinstitului staret, plngnd se ruga, zicnd: "Roaga-te pentru copii mei acestia, cinstite parinte". Iar el i-a zis: "Nu acestia au trebuinta de rugaciune!" Care cuvnt a fost greu la urechile ei si suspinnd dintru adnc, a zis: "Vai mie, pacatoasei, ce rau va sa-mi mai vie?" Si staretul zice: "Nu ti-am spus fiica, ca multe sunt scrbele dreptilor? De nu vom suferi, nu ne vom mntui niciodata, ca asa se cade si asa place lui Dumnezeu"; iar ea a zis: "Au doara, parinte, sa parut Stapnului nostru Hristos sa-mi mute copilasii cei fara de vrsta la locasurile cele de acolo?" Si minunatul parinte a zis: "Bine ai zis fiica mea, ca n curnd va sa-i ia Domnul de la tine". Iar ea multumind lui Dumnezeu de cuviinta, si caznd la picioarele cinstitului staret si lundu-i rugaciunea, a nceput cu amndoua minile a-si mparti averea la saraci si apoi n scurta vreme murindu-i copilasii, a plns mult dupa ei si dnd si ce mai ramasese la saraci, mergea pe la biserici, facnd rugaciune si aprinznd lumnari. Si lundu-si ziua buna si iertaciune de la toti, afla pe un oarecare monah de la Muntele Olimpului si a fost tunsa de dnsul n chipul monahicesc. Deci se mbraca pe de desubt cu port barbatesc si pe dinafara cu femeiesc si purceznd pe ascuns a mers spre partile Olimpului si acolo lepadnd definitiv portul femeiesc a mers la o mnastire de cele de obste, a vorbit cu portarul si i-a zis ca-i este aminte foarte a vedea pe egumen. Deci portarul facnd stire egumenului, a chemat-o de a mers la dnsul si caznd cinstita femeie le picioarele egumenului si cernd blagoslovenie dupa obicei, iar dumnezeiescul acela barbat blagoslovind-o si sculnd-o i-a zis: "Pentru care pricina ai venit aici? Si cum ti este numele!" Si ea zise: "Pricina venirii mele la aceasta sfnta mnastire, sfinte parinte, este multimea pacatelor mele, ca sa pot afla pe Dumnezeu, blnd si milostiv la ziua judecatii, sihastrind aici ramasita vietii mele, iar numele mi este Evfimian". Deci staretul zise: "De ai pus n inima ta, fiul meu, gnd ca acela si poftesti sa te mntuiesti, sa fugi din adunare, ca firea celor fameni se biruieste lesne de gndurile poftelor". Acestea zicndu-i si blagoslovind-o a rnduit-o n ceata celorlalti frati. Iar ea atta a naintat si a sporit spre toata fapta buna si smerirea, nct s-a facut pilda tuturor monahilor, ce se nevoiau la mnastire. Iar sluga pe care o alesese ea si o lasase iconom peste casa ei, tocmind toate precum i poruncise, iesise si cauta pe stapna sa. Si ntmpinnd pe monahul acela care o tunsese l ntreba de stie unde se afla cea care a parasit cele pamntesti si cauta cele ceresti; iar el raspunznd i-a zis: "Cum ca stiu de ntmplarea ei, fiul meu, nu tagaduiesc, dar unde s-ar fi aflnd ea acum, nu stiu; ci vino peste un ceas sa mergem mpreuna la o mnastire". Si mergnd au aflat de la portar, ca era nauntru cea care era cautata. Si l-au rugat sa-i dea de stire. Deci iesind ea, si aratndu-i monahul pe sluga sa, i-a zis: "Iata credinciosul iconom al casei tale, mult s-a ostenit cautndu-te si de vei vrea sa mergem la mnastirea noastra". Auzind acestea sfnta si mergnd la egumenul mnastirii si lund binecuvntare de la dnsul si de la toti fratii, a iesit de s-a dus cu sluga ei si cu monahul la lavra. Si petrecnd ctava vreme acolo, s-a dovedit de nespuse minuni facatoare. Drept aceea ducndu-se vestea minunilor, venea la mnastire multa multime din cei ce se lepadau de lume, ca sa se faca monahi, iar strmtoarea locului mpiedica nmultirea monahilor. Pentru aceea egumenul mnastirii a dat stire patriarhului ce era atunci n Constantinopol, Sfntul Tarasie, ca sa stie de lucrurile cele minunate ale monahului Evfimian, ca ntelegndu-se vestea minunilor, au navalit multime multa la mnastire si nu mai ncapea din pricina strmtorarii si micsorarii locului. De care lucru, aflnd patriarhul i-a daruit un loc pustiit. Deci lundu-l egumenul pe acesta, n putina vreme a zidit acolo o mnastire din temelie spre mntuirea sufleteasca a multora. Iar mnastirea acum se numeste a avramitenilor. Si a asezat pe sfnta ca sa-si savrseasca vremea nevointei acolo. Si asa vestindu-se la toti acea ngereasca petrecere si vietuire si vadindu-se cu ncetul ceea ce se ascundea, nu este cu putinta a scrie la cta suma de numar venise din cei ce se adunau n toate zilele. Iar de vreme ce se ntmpla sfintei si bntuiala de catre un oarecare ce era numai cu chipul monah, dar cu faptele asemenea cu cei ce locuiesc cu pizmataretul diavol, care nu nceta a ocar n toata vremea si a batjocori pe sfnta, defaimnd-o de fata ca ar fi famen. Deci ea socotindu-le acestea ntru nimica, s-a adeverit ca mai mult i sunt de folos cele ce o defaimau. Iar oarecare femeie iubitoare de Dumnezeu, auzind acele cuvinte grozave si pline de scrba, ale acelui necurat si ucigas, precum s-a aratat mai pe urma, i zicea: "Socoteste frate, dar daca nu va fi famen, nici cu pofta precum ti se pare, ci este femeie nepatimasa? Si vei dobndi gheena focului, caci ocarasti si defaimi pe cea nevinovata si pngaresti pe cei ce aud. Caci cu putina vreme mai nainte o femeie oarecare mpartindu-si averea la saraci, nu s-a mai vazut si oare nu cumva este aceea, care zici tu ca este famen si-ti bagi sufletul ntru adncimea pierzarii?" Iar pngaritul acela si vicleanul, lund-o si aceasta spre rautatea lui, a vadit cuvntul la multi si parasind ocarile, pndea vreme ca sa-i dea brnci sfintei undeva, sa o surpe jos, ca sa i se dezgoleasca trupul sa se adevereze, precum a si facut si n-a vazut nimic. Si i-a secat lui trupul jumatate, fiind pedepsit de puterea dumnezeiasca. Ducndu-se el din mnastire, a mers la patria sa si acolo aflndu-se a fost prins cu vina de ucidere si fiind osndit lau pus n teapa, dndu-si pngaritul lui suflet la pierzare. Iar sfnta, defaimata si aceasta si fugind de scandal, a luat doi monahi cu dnsa si s-a suit n partile ce se chemau a lui Steno si aflnd o biserica ce avea apa si o gradinita, a locuit acolo cu acei doi monahi ce se numeau Evstatie si Neofit. Si peste putina vreme s-a dus si de acolo, fiind chemata la Bizant de oarecare monahi spre partile Sigmatei, petrecnd acolo restul vietii cu placere dumnezeiasca si daruind tamaduiri si minuni multe celor ce mergeau catre dnsa, a raposat n Domnul.

Sfnta Mucenita Melitina. 83

30 Octombrie
Aceasta sfnta mucenita fiind prta, ca este crestina si stnd naintea stapnitorului, nti au batut-o peste obraz, si dezbracnd-o n pielea goala si stnd la ntrebare cteva ceasuri, n mijlocul divanului, batjocorea pe stapnitorul si toate nchinaciunile lui. De aceea, fiind data la multe chinuri si cu puterea lui Dumnezeu ferindu-se nevatamata, pe urma a fost taiata de sabie si asa si-a dat duhul n minile lui Dumnezeu. racorind-o, pe care om l vedeau si slujitorii. Dupa aceea chinuind-o mai cumplit, asa ntru acele chinuri si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului noului sfintit Mucenic Atanasie celui ce era din Sparta Ataliei, care a marturisit n Muntania n anul 1653.

Sfntul Apostol Cleopa. Sfntul Preacuviosul Parintele nostru Iosif patriarhul Constantinopolului. Sfintii Mucenici Asterie, Claudie, Neon si cu sora lor Neonila.
La ntiul consulat al lui Diocletian domnind n Cilicia, Lisie, erau acesti sfinti crestini si frati buni, locuind mpreuna si avnd avere destula. Deci murind mama lor, aveau mama vitrega. Dupa aceea murind si tatal lor si silindu-se mastera sa le opreasca averea de la pa-rinti, i-a prt la guvernator ca sunt crestini si daca au stat tinerii naintea guvernatorului la ntrebare au raspuns: "Noi de nici un lucru, o, guvernatorule, nu bagam seama, ci pentru credinta noastra vom rabda ori ce rau ne va veni asupra. Iar ceea ce n locul maicii noastre nu bine s-a ales, ne-a prt la tine, nu ndreptnd legea voastra, ci silind ca sa ne opreasca parinteasca mostenire, multa fiind". Acestea auzindu-le guvernatorul, i s-a parut si aceasta a fi dupa gndul lui pentru a lui ndreptare si ndata au ntins la pamnt pe Claudie de patru parti si porunci sa-l bata cu toiege pe spate. Dupa aceea spnzurndu-l cu degetele minilor, l-au ars la picioare cu jeratec si i-au zgriat coastele cu bolduri, si iarasi frecndu-l peste rani cu hrburi, l-au ars cu papura. Iar sfntul auzind totdeauna zicndu-i, fa jertfa zeilor si ai sa te izbavesti, a raspuns: "Am zis odata ca pentru credinta lui Hristos Domnul meu, nici de moarte nu bag seama, ci fa ce-ti este voia. Si pogorndu-l de pe lemn l-au bagat n temnita si l-au adus naintea judecatii pe Asterie, catre care a zis Lisie: "Cum ti este numele?" Si tacnd sfntul, nevrnd sa raspunda, a poruncit de i-au zdrobit dintii si auzind sfntul pe crainic zicnd: "Jertfeste zeilor", acesta a raspuns: "Ceea ce vrei sa faci, guvernatorule, fa; ca eu nu ma voi lepada niciodata de Dumnezeul meu". Atunci spnzurndu-l l-au strujit si asternndu-i jaratic din jos i-au ars picioarele. Dupa aceea batndu-l cu toiege, l-au bagat n temnita. Si au adus pe Neon, care ntrebat fiind si el, cum ti este numele, a zis: "De vei vrea sa afli numele meu guvernatorule, Neon ma cheama. Iar mai mult dect aceasta de la mine nu nadajdui a sti; ca fiind eu frate cu cei ce naintea mea au fost pedepsiti, nu pot sa ma despart de dnsii, ci iata naintea ta sunt pentru marturisirea Hristosului meu si nu zabovi a face ceea ce vrei sa faci". Atunci ntinzndu-l si pe el, l-au batut rau, asternnd si sub picioarele lui foc si batndu-l multe ceasuri, l-au bagat n temnita si a doua zi, seznd Lisie pe scaun la judecata, au adus nainte pe Sf. Claudie si i-au zis: "Spune-ne de te-ai dojenit nsuti pe tine si ti-ai schimbat gndul si ai gnd mai bun". Sfntul a zis: "nca mai ndraznet ti stau nainte astazi dect ieri, facndu-ma mai ager pentru chinurile tale si mai ndraznet". Deci ndata legndu-l vrtos, l-au ridicat de degetele minilor si ale picioarelor si aducnd cleste si croiale de descheieturi, i-au desfacut minile si picioarele de la ncheieturi. Si dupa multa vreme de sedere spnzurat,

30 Octombrie
Ziua a treizecea, Sfintii Mucenici si frati Zenovie episcopul cetatii Egheilor si sora lui Zenovia.
Acestia au fost n zilele mparatiei lui Diocletian, fii din parinti crestini. Deci Zenovie sporind n buna cinstire cea dupa Dumnezeu a fost pus episcop al cetatii egheilor, n care s-a si nascut si a fost ngropat, facnd multe minuni cu numele lui Hristos. Si fiind prins a stat naintea guvernatorului. Si acolo unde se afla el la ntrebare, s-a dat singura pe sine si sora sa Zenovia. Deci i-au batut pe amndoi si i-au bagat ntr-o caldare plina cu smoala fierbnd pe foc si fiind paziti cu harul lui Dumnezeu nevatamati, si-au primit sfrsitul prin sabie si asa au luat cununa muceniciei.

Sfnta Mucenita Melitina. Sfntul Marcian episcopul Siracuzei, ucenicul Sfntul Apostol Petru.
Acesta hirotonit fiind de Apostolul Petru a fost trimis la Siracusele Siciliei, unde, surpnd cu rugaciunea sa capistile idolilor si tragnd pe multi spre adevar si nfricosndu-i cu semne si cu minuni, i-a facut fii luminii. Pentru care zavistuind iudeii si nesuferindu-i ndraznirea sa l-au omort cu moarte grabnica. Si asa a luat fericitul cununa luptei cea nevestejita.

Sfintii Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie si alti treisprezece.

Sfintii acestia au patimit pe vremea mparatului Deciu n Alexandria. Deci aducndu-se de fata nti Alexandru si neputnd sta pe picioare, ca era bolnav de podagra, l-au pus calare pe camila mpreuna cu Cronion, care era om al lui si i-au purtat pe ulite. Apoi spnzurndu-i si batndu-i, mai pe urma au turnat pe dnsii var nestins. Si asa fericitii prin chinul acesta si-au dat sufletele n minile lui Dumnezeu. Iar lui Iulian si Macarie dupa multe chinuri li sau taiat capetele. Asijderea si din cei treisprezece unii strujiti n multe feluri, altii arsi, altii omorti de sabii si neparasindu-si credinta lor, luara cu toti cununa muceniciei.

Sfnta Mucenita Eutropia.

Aceasta a fost prta la guvernatorul Apelian, ca este crestina si ca umbla pe la temnita de cauta si miluieste pe cei nchisi. Drept aceea nti au spnzurat-o si au ars-o cu lumnari aprinse. Iar ea socotea vapaia focului ca apa si adeverea catre toti ca vedea un om nfricosator rournd-o si

84

31 Octombrie
pogorndu-l mai mult mort, l-au bagat n temnita. Dupa aceea uitndu-se Lisie si la Sfntul Asterie cel ce fusese adus nainte, i-a zis: "Dar tu ce zici? Te-ai gndit sa jertfesti zeilor si sa scapi de acum nainte de chinuri?" Iar sfntul a zis: "Celui ce cunoaste pe adevaratul Dumnezeu si-si pune toata nadejdea n El, nu-i este grija de moarte, macar de ar cadea n mii de rele". Atunci a zis Lisie: "Spnzurati-l si-i strujiti coastele si sa i se taie degetele minilor si ale picioarelor si sa-i frigeti coapsele cu frigari arse n foc". Si facndu-se acestea, sfntul de dureri mari si iuti ce simtea a strigat: "Vada Dumnezeu acestea ce faci tu robului Lui, necuratule, si sa-ti faca dreapta izbndire". Deci Lisie a poruncit sa bage pe acesta n temnita si sa aduca pe celalalt la ntrebare, si stnd Sfntul Neon de fata, tot acelasi era ca si nti cu ndrazneala si ntinzndu-l iarasi la pamnt l-au batut cu vine de bou si nnoindu-i ranile cele de mai nainte, l-au facut peste tot trupul rani si l-au bagat n temnita. Atunci a poruncit guvernatorul de au adus si pe Neonila sora sfintilor si aflnd-o si pe ea mai tare dect piatra n credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o peste obraz si au legat-o de picioare si au batut-o pe talpi cu bice. Apoi au spnzurat-o de degetele minilor. De aceea au ras-o pe cap si ntinznd-o pe patru parti, au torturat-o pe trup cu curele crude. Dupa aceea au ntins-o la pamnt cu fata n sus si au umplut un vas cu jaratic si l-au pus pe pntecele sfintei sfrind si astfel au scos-o din viata aceasta. Apoi bagnd cinstitul ei trup ntr-un sac, l-au aruncat n mijlocul marii. Iar pe Sfintii Mucenici Claudie, Asterie si Neon, taindu-le slujitorii capetele afara din cetate, i-au aruncat sa-i mannce fiarele si pasarile. Si asa s-au sfrsit sfintii si bunii mucenici si frati biruitori ai lui Hristos si au luat cununa biruintei.

31 Octombrie
Ziua a treizeci si una, pomenirea Sfintilor Apostoli din cei 70: Stahie, Amplie, Urban, Narcis si Apeles.
Dintre acesti cinci Sfinti Apostoli Stahie a fost pus episcop al Vizantiei de catre Apostolul Andrei, si a zidit si biserica n Arghiropol, la care se aduna nenumarata multime de crestini si-i nvata. Si asa vietuind saisprezece ani, cu pace a raposat. Iar Sfntul Apeles ajungnd episcop al Iracliei si pe multi aducnd la credinta lui Hristos, a luat fericitul sfrsit. Iar Sfintii Amplie si Urban, fiind facuti si ei episcopi, tot de acelasi Apostol Andrei: Amplie cetatii Odisopoleos, iar Urban Machedoniei, si pentru marturisirea n Hristos si a idolilor surpare omorti fiind de iudei si de elini si-au dat fericitele lor suflete lui Dumnezeu. Iar Narcis fiind facut episcop al atenienilor si n multe feluri fiind chinuit, si-a dat si el sufletul lui Dumnezeu, pentru Care si-a varsat si sngele cu osrdie. Iar Aristobul, a fost hirotonit si acesta pastor al oilor celor cuvntatoare si pe Hristos tuturor propovaduindu-L, a luat fericitul sfrsit al ostenelilor sale celor multe.

Sfntul Mucenic Epimah.

Acesta era din Egipt, foarte frumos la fata si locuia la tara, fiind din cetatea Pelusiu. Fiind prt la guvernatorul Apelian, care chinuia o multime de sfinti n Alexandria si cnd se facea jertfa idolilor, mergnd Epimah cu degrab s-a apucat sa rastoarne jertfelnicul. Deci ndata l-au spnzurat de un lemn si l-au strujit cu unghii de fier si i-au zdrobit oasele cu pietre. Deci stnd o femeie acolo, care era oarba de un ochi si cautnd fara abatere tot la sfntul s-a facut cu dnsa o minune mare si dorita, ca strujind pe sfntul si rupndu-se oarece parte din trupul sau si fiind aruncata n vazduh, a picat picatura din sngele lui n ochiul ei cel beteag si nchegndu-se picatura, o minune! i se facu lumina si i se facu ochiul sanatos, apoi si capul sfntului sa taiat.

Pomenirea Sfintilor Apostoli din cei 70, Tertie, Marcu, Iust, care se cheama si Isus, si Artema.
Acesti Sfinti Apostoli sunt din cei sapte-zeci, luminati fiind n credinta cea catre Dumnezeu. Deci Tertie a fost al doilea episcop de Iconiu dupa Sosipatru si a mplinit propovaduirea acestuia si a nnoit pe toti cei ramasi cu sfntul botez, adica cei ce ramasesera de la Sosipatru, facndu-se facator de minuni, a scris si Epistola Sfntului Pavel catre Romani. Iar Marcu nepotul de frate al Varnavei de care pomeneste Apostolul Pavel n epistola si acesta a fost hirotonit episcop al Apoloniadei risipind cu propovaduirea adevarului nchinarea la idoli. Iar Iust caruia si Isus i zic, a fost episcop n Elevterupolis, atragnd pe toti la cunostinta adevarului cu cuvntul nvataturii sale. Iar Artema a fost episcop n Listra, mprastiind toate vicleniile demonilor, ca un slujitor desavrsit al lui Hristos. Deci asa nevoindu-se acesti patru apostoli pentru dreapta credinta si ca-znd ntru mari si grele bntuieli cu pace si-au dat sufletele catre Domnul.

Parintele nostru Iacov, episcopul Migdoniei, unul din cei 318 Sfinti Parinti din Niceea.
Acest Sfnt Parinte Iacov a fost episcop n Antiohia Migdoniei, careia i zic si Nisibia si pentru nalta lui virtute, facndu-se mare si de minuni facator, a nviat morti cu puterea lui Hristos si a ntors pe multi din nebunia idoleasca spre cunostinta dumnezeiasca si pe altii care de frica omeneasca se lepadau de Hristos i-a facut de s-au ntors la Dnsul. Si a scris si o carte foarte de folos si a urmat unele din acea carte Teodorit episcopul Cirului n Istoria sa de Dumnezeu iubitoare. Acesta rabdnd multe ncercari de la mparatii nchinatori la idoli si nenduplecndu-se, a ajuns pna n zilele marelui mparat Constantin, de a fost unul din acei trei sute optsprezece sfinti parinti care s-au strns la Soborul cel dinti ecumenic si pecetluind si adeverind cu cei ce erau mpreuna cu dnsul cte s-au propovaduit acolo cu buna credinta, s-a dus la Constantinopol la marele Mitrofan si comunicnd cu dnsul si ngropndu-l dupa ce a raposat, s-a ntors la scaunul sau si putin traind n urma si luminnd cu semne si cu minuni, a raposat ntru Domnul.

Sfintii 9 Mucenici, care prin foc s-au savrsit. Sfntul Mucenic Manuel, care de sabie s-a savrsit. Sfntul Mucenic Dometie, care de sabie s-a savrsit. Un calau oarecare cunoscnd pe Hristos, si n nchisoare ntunecata fiind bagat s-a savrsit.

85

31 Octombrie Povestirea lui Teodorit episcopul, despre viata si nevointa unui oarecare marturisitor nenumit.
n zilele apostatului Iulian, un tnar oarecare, fecior de preot idolesc, fiind crescut n pagnatate, a trecut n ceata bunilor credinciosi n acest chip: O femeie oarecare vestita n frica lui Dumnezeu si cu vrednicia diaconita, era cunoscuta cu mama sfntului acestuia. Acesta cnd venea el cu mama-sa nca mic fiind, l primea si-l ndemna spre crestinatate. Dupa aceea murind mama-sa, mergea la dnsa tnarul si lua obisnuita nvatatura. Si ntarindu-se cu aceste nvataturi ale cinstitei femeii a ntrebat-o zicnd: "Cum as putea sa scap de ratacirea tatalui meu si sa fiu partas al adevarului, pe care l propovaduiesti tu?" Iar ea i-a zis: "Trebuie, fiul meu, sa scapi de la tatal tau si sa alegi pe Facatorul si al tau si al lui si sa mergi ntr-alta cetate, unde vei putea sa scapi de minile pagnului mparat". Si ea i-a fagaduit ca-i va purta grija, de va ajunge lucrul acesta la sfrsit. Iar tnarul a zis: "mi voi da si sufletul". Trecnd cteva zile, Iulian a venit n Antiohia la Dafne, aducnd jertfe de obste cu poporul si mpreuna cu dnsul sa suit si tatal copilului, fiind preot idolesc, ca avea obicei a merge si el cu mparatul. Deci era si copilul cu tatal sau si cu alt frate al lui, ca era slujitor capistei si stropea bucatele mparatesti, caci sapte zile obisnuia de a praznui la Dafne. Iar la ziua dinti stnd nainte copilul la rnduielile slujbei ce avea de presara naintea mparatului si stropind spurcatele bucate dupa obicei si umplndu-se de ura, a fugit si a mers la Antiohia si ndata sosind la acea minunata femeie i-a zis: "Eu m-am tinut de cuvnt si am facut precum am fagaduit, de am venit, iar tu te ngrijeste si de mntuirea mea si de a ta, si mplineste ce mi-ai fagaduit". Sculndu-se ndata, a dus pe copil la omul lui Dumnezeu, la Sfntul Meletie si acesta l-a asezat ca sa se afle sus la locasul lui. Iar tatal sau cautndu-si copilul, a nconjurat Dafnele si mergnd n cetate a luat aminte n toate par-tile, nconjurnd drumurile si cararile ca sa-l afle. Deci, mergnd si acolo unde era locasul Sfntului Meletie, cautnd n sus, l-a vazut unde se pleca n jos si grabind l-a apucat si l-a pogort trs; si aducndu-l la casa lui nti l-a batut cu toiege si i-a patruns spinarea si minile si picioarele cu frigari arse. Dupa aceea l-a nchis ntr-o camara si ncuind-o pe din afara s-a suit la Dafne. Acestea eu (zice fericitul Teodorit) am auzit povestind om batrn fiind atunci, ca facndu-se minunat si plin de dumnezeiescul har, a zdrobit toti idolii tatalui sau si batjocorea slabiciunea lor. Dupa aceea lundu-si seama de ce facuse pentru venirea tatalui sau se ruga lui Dumnezeu sa-i ngaduie sa zdrobeasca ncuietorile si sa se deschida usile, ca pentru Tine, Doamne, zicea, am patimit si am facut aceasta. Si zicnd eu, zice, aceste cuvinte au cazut ncuietorile si s-au deschis usile. Si numaidect am iesit si m-am dus la acea femeie si ea mbracndu-ma n port femeiesc si tiindu-ma n camera ei, m-a dus iarasi la Sfntul Meletie. Iar el m-a dat n mna patriarhului din Ierusalim, fiind atunci Sfntul Chiril si asa ne-am dus noaptea n Palestina". Deci dupa moartea lui Iulian, a povatuit acesta si pe tatasau la dreapta credinta; si ajungnd la batrnete si purtnd ranile pe trupul sau si povatuind si pe alti elini spre dreapta credinta. s-a dus si el catre vesnicele locasuri.

Pomenirea Sfintilor Mucenici: Stefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma. Damian, Sava, Vas, Avramie si cei mpreuna cu dnsii. Sfntul Mucenic Pes, fiind lovit cu piatra n cap. Sfintele douasprezece tinere, care nauntrul camarii spnzurate fiind, s-au savrsit. Sfintii Mucenici Seleuc si Stratonica, mpreunavietuitori, care de sabie s-au savrsit si pururea izvorasc mir. Sfntul Mucenic Gordian, care de sabie s-a savrsit. Sfntul Mucenic Epimah Romanul, care de sabie taiat fiind, s-a savrsit. Sfintii trei Mucenici cei din Melitina, carora zdrobindu-li-se picioarele, s-au savrsit. Sfntul nou Mucenic Nicolae, care n Hio a marturisit la anul 1754 si care de sabie s-a savrsit. Sfntul Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America.
Viaa Sf. Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluiei Ruse> n 31 octombrie 1917, n Tsarskoye Selo, s-a deschis un capitol nou plin de durere pmntean i bucurie cereasc n istoria sfinilor rui, i anume Noii Mucenici ai sec. al XX-lea. Acest capitol se leag de numele pstorului ortodox rus care a fost printre primii jertfitori de suflet pentru enoriai n lupta purtat mpotriva dumanilor lui Dumnezeu din secolul XX: Arhipreotul Ioan Kochurov. Printele Ioan Kochurov s-a nscut n 13 iulie 1871, n satul Bigildino-Surka din provincia Danky, regiunea Ryazan, ntr-o familie credincioas cu muli copii. Prinii si erau preotul Alexandru Kochurov i soia Ana (Perehvalskaya). Printele Alexandru a slujit aproape ntreaga via n Biserica Botezului Domnului din satul Bigildino-Surka, dioceza Ryazan, ncepnd cu ziua hirotonirii sale n 2 martie 1857, alternnd anii de slujire preoeasc n parohie cu ndeplinirea obligaiilor sale ca profesor al legii lui Dumnezeu la coala din sat. Exemplul su de via a influenat existena fiilor si, mai ales a lui Ioan, care s-a dovedit cel mai sensibil duhovnicete dintre toi. Tatl era n viziunea lor figura radiant a preotului paroh, plin de smerenie i har. Creterea i educarea preotului Ioan bazate pe tradiiile de necontestat ale generaiilor de preoi ngemnate cu

86

31 Octombrie
cluzirea natural a omului pe calea credinei ortodoxe, au ntrevzut un drum clar al tnrului pe urmele tatlui su n slujirea preoeasc. Studiile Printelui Ioan (la nceput n cadrul colii Teologice din Danky i apoi la Seminarul Teologic Ryazan) s-au ncununat nu numai cu succese remarcabile n nvarea disciplinelor teologice dar i cu exemplul de evlavie n credin demonstrat n vremuri nu tocmai renumite pentru trirea duhovniceasc i moral. Viitorul preot a absolvit cu succes seminarul n anul 1891. Lund examenul de intrare la Academia Teologica din Sankt Petersburg, Ioan a devenit student la una din cele mai prestigioase instituii de nvmnt din Rusia. n timpul studiilor la academie, Ioan i-a format un drum clar ctre preoia de parohie. Chiar din timpul studeniei Printele Ioan a combinat posibilitatea de a sluji ca preot de parohie cu activitatea de misionar, pe care o considera ntruchiparea ideal a unui preot ortodox. Dup absolvirea academiei n 1895 cu distincia unui student adevrat, Ioan a fost trimis la Dioceza Insulelor Aleutine i Alaski conform dorinei sale aprinse de a sluji ca misionar. Curnd dup casatoria sa cu Alexandra Chernisheva, sosirea lui n America protestant a nsemnat ocul tangenei cu o via mult diferit de cea cu care era el obinuit n Rusia Ortodox. Aflat pentru prima data n SUA, printele a ajuns n New York, un ora hiper-monden fa de oraele ruseti ortodoxe. Dei nu stpnea nc limba englez, printele s-a adaptat destul de repede la viaa american necunoscut pentru el pn atunci, fr prea mari complicaii psihologice sau de alt natur, primind ajutor din partea comunitii ortodoxe newyorkeze, destul de modest ca numr la acea vreme. Trebuie subliniat faptul c viaa Bisericii n Dioceza Alaska i I-le Aleutine era foarte diferit de viaa n celelalte pri ale rii, care pe ct era de ntins geografic pe att era de srac n preoi. Dar misionarismul ortodox rus exista deja de aproape o sut de ani n California de Nord, n Insulele Aleutine i Alaska, viaa bisericii fiind condus prin cumulul unor parohii destul de numeroase, cu resurse financiare semnificative. Dup mai multe generaii n America, parohiile s-au acomodat la noua lor via pe pmnt strin. ns viaa ortodox din restul rii era doar n faz incipient. Era necesar o activitate de nduhovnicire serioas din partea clerului pentru a "crete" parohii ortodoxe normale n pdurea de ramificri multiconfesionale a unei populaii multinaionale. Tocmai pentru aceast parte a diocezei a fost destinat printele Ioan, din ziua hirotonirii sale ca preot n 27 august 1895, de ctre Episcopul Alaski i Insulelor Aleutine, Preasfinitul Nicolae. nceputul activitii sale ca preot slujitor de parohie a fost marcat prin nfiinarea unei parohii ortodoxe n Chicago n 1892 de Episcopul Nicolae. Numit ca preot paroh la catedrala Sf. Vladimir din Chicago n 1895 din ordinul Sfntului Sinod, Printele Ioan s-a lovit de o via de parohie mult diferit de cea a parohiilor ortodoxe din Rusia, care erau organizate i nrdcinate n tradiii vechi de secole. Fiind o insul ndeprtat cu via cretin-ortodox, la sute de mile distan de celelalte parohii ortodoxe disparate pe teritoriul nord-american, Bisericile Sf. Vladimir din Chicago i Trei Ierarhi din Streator la care era afiliat, aveau nevoie de eforturi eroice din partea tnrului printe Ioan pentru a le putea stabiliza aa cum trebuie. Dup aproape trei ani de la nfiinare, parohia nc nu i-a ctigat statutul de parohie complet stabilizat. Slujind la parohia din Chicago i Streator, mic i format din enoriai de diferite naii, printele a crescut aceti oameni n credina ortodox, care nu erau dect nite imigrani sraci, nefiind sprijinit n munca sa de o comunitate bine nchegat, cu suficiente resurse materiale. ntr-un articol publicat n decembrie 1898, Printele Ioan a descris foarte expresiv comunitatea parohial din ChicagoStreator, astfel: Parohia Ortodox a Bisericii Sf. Vladimir din Chicago este format dintr-un numr mic de rui originari, din slavi galici i unguri, arabi, bulgari i aravieni. Majoritatea enoriailor sunt muncitori care-i ctig existena nu departe de cas, n suburbiile oraului. La aceast parohie mai este afiliat i Biserica Trei Ierarhi din oraul Streator. Acesta mpreun cu orselul Kengley se afl la 94 mile de Chicago i sunt renumite pentru minele lor de crbune. Parohia ortodox de acolo este format din slovacii care muncesc acolo i au fost convertii de la Uniai. Prin caracterul su unic, comunitatea de enoriai ai parohiei Chicago-Streator cerea din partea printelui Ioan o combinaie abil de caliti pastoral-liturgice i misionare totodat, care i-ar permite nu numai s stabilizeze spiritual i administrativ parohia, dar i s mreasc continuu numrul enoriailor prin convertiri i prin atragerea la ortodoxie a locuitorilor cretini diversificai etnic din Illinois. Chiar din primii trei ani ai slujirii sale, printele Ioan a adugat la numrul enoriailor si 86 de uniai i cinci catolici, ajungnd la un numr de enoriai permaneni de 215 brbai n Chicago i 88 n Streator. Mai existau i dou coli de religie active, afiliate la parohii, cu mai mult de 20 de elevi nscrii, aa numitele coli de duminic, cu cursuri n zilele de duminic de-a lungul anului colar i cursuri de zi n timpul vacanelor. n activitatea sa, printele Ioan a continuat s promoveze cele mai bune tradiii ortodoxe ruse n America de Nord, organiznd frii pe lng cele dou biserici din Chicago i Streator, a cror scop principal era ntrajutorarea enoriailor pe baza unui program social i material de sprijin reciproc, ca membre ale Societii Ortodoxe de Ajutor Reciproc. Cu toat munca laborioas pe care o desfura n parohie, printele Ioan nu-i neglija nici responsabilitile importante ale diocezei care-i reveneau. Astfel, n 1 aprilie 1897 printele Ioan a fost ales membru al Comisiei de Cenzori nou constituite pe lng Dioceza din Alaska i I-le Aleutine, pentru a revizui texte n limbile rus, ucrainian i englez. n 22 mai 1899, printele a fost ales preedinte al Comitetului de conducere al Societii de Ajutor Reciproc, prin decretul Episcopului Tihon al Alaski i Aleuilor, de curnd sosit n eparhie. Rsplata pentru munca complex desfurat de Printele Ioan nu s-a lsat mult ateptat. Dup primul an de slujire preotul a primit nalte distincii preoeti din partea Preasfinitului Episcop Nicolae. Unul din principalele obstacole n desfurarea normal a ciclului liturgic la parohia Chicago-Streator era specificul

87

31 Octombrie
cldirilor, nepotrivite pentru derularea activitii n biseric. Biserica Sf. Vladimir din Chicago ocupa o parte dintr-o cldire nchiriat n sud-vestul oraului. La parterul casei biserica era separat printr-un perete de buctria i camera unui chiria, iar la etaj erau mai multe camere mici unde locuia printele cu familia sa i cantorul bisericii. Biserica Trei Ierarhi din Streator gzduia holul seciunii ruse a Expoziiei Mondiale din Chicago. ns soluia pentru rezolvarea problemelor vieii parohiei printelui Ioan a venit n 30 noiembrie 1898, odat cu numirea Episcopului Tihon, viitorul Patriarh al Moscovei, n fruntea Diocezei din Alaska i Insulele Aleutine. ndeplinindu-i cu rvn obligaiile ierarhice, Episcopul Tihon a reuit nc din primele luni ale numirii sale n fruntea diocezei, s viziteze aproape toate parohiile ortodoxe mprtiate n vastul teritoriu al Alaski i I-lor Aleutine, cu scopul de a se familiariza cu nevoile principale ale clerului acestei diocese. Ajungnd pentru prima dat n Chicago n 28 aprilie 1899, Episcopul Tihon i-a binecuvntat pe Printele Ioan i pe enoriaii si. n ziua urmtoare a i inspectat un loc de pmnt potrivit pentru ridicarea noii biserici att de necesar pentru parohia din Chicago. n 30 aprilie episcopul a vizitat Biserica Trei ierarhi din Streator i a condus slujba de priveghere de la Biserica Sf. Valdimir din Chicago. A doua zi, dup Sfnta Liturghie, a aprobat procesul-verbal al edinei comitetului ntrunit pentru aprobarea construciei bisericii din Chicago, comitet prezidat de Printele Ioan. Dar resursele financiare limitate ale parohiei ChicagoStreator i enoriailor care erau mai degrab sraci, nu i-au permis printelui Ioan s nceap prea curnd construcia. Simind dorul de cas, printele a hotrt s viziteze Rusia sa Ortodox, cu aprobare din partea episcopului, dup cinci ani de nstrinare n America. Cu gndul la nevoile parohiei care i s-a ncredinat, printele a hotrt ca n perioada vacanei din 15 ianuarie pn n 15 mai 1900, s strng bani n Rusia ca s poat porni construcia noii biserici precum i al unui cimitir ortodox n ora. Avnd succes la donaii, imediat dup ntoarcerea sa n America a nceput construcia. n 31 martie 1902 Episcopul Tihon a condus slujba de sfinire a fundaiei bisericii. Mnat de harul divin i cu un sim practic foarte dezvoltat, Printele Ioan a reuit s finalizeze construcia bisericii n anul 1903, cu un cost total de 50.000 de dolari, bani muli la acea vreme. Sfinirea noii biserici cu hramul Sfintei Treimi a fost fcut de Episcopul Tihon, o adevrat srbtoare pentru dioceza ortodox rus din America de Nord. Peste doi ani, la srbtorirea celor zece ani de slujire a Printelui Ioan ca preot, cele mai multe felicitri i s-au adus pentru construcia bisericii Sfnta Treime care a devenit una dintre cele mai faimoase biserici ortodoxe din America. "Acest an a fost plin de cele mai vii sentimente, unele dureroase, altele plcute; un an de interminabile colectri de fonduri n Rusia, de nopi nedormite, de nervi greu ncercai i multe nempliniri dar iat dovada grijii dumneavostr: o biseric ridicat prin truda minilor, cu aspectul magnific al unui templu ortodox rus care-i ridic crucile strlucitoare n Chicago, izvornd pacea i dragostea adevrat n sufletele turmei!" Pentru activitatea sa deosebit Printele Ioan a primit Ordinul Sfnta Ana (clasa a III-a) n ziua de 6 mai 1903, prin recomandarea Episcopului Tihon. n primii nu ani de slujire, Printele Ioan a fost singului printe slujitor n parohia Chicago-Streator. n acelai timp, el a continuat s participe activ la rezolvarea diferitelor probleme din viaa diocezei nord-americane. n februarie 1904, Printele Ioan a fost ales preedinte al Comisiei de Cenzori de pe lng Dioceza Alaski i I-lor Aleutine, n cadrul creia era deja membru de 7 ani. n iunie 1905, a fost un participant activ n pregtirea ntlnirilor clerului diocezei care s-au inut la Old Forge, sub ndrumarea Episcopului Tihon, unde s-a discutat organizarea primului Sinod al Diocezei din America de Nord i I-le Aleutine, pentru prima dat n istorie. n atmosfera solemn indus de sesiunea Sinodului organizat n 20 iulie 1905, Printele Ioan i-a comemorat primii 10 ani de slujire preoeasc. Data concret a aniversrii a fost 27 august. n biserica Sf. Mihail din Old Forge, n prezena a numeroi clerici din diocez, n frunte cu Preasfinitul (acum sfntul) Rafail, Episcopul Brooklyn-ului, Printele Ioan a fost onorat cu o cruce de aur de pus n piept, iar cuvntul ce l-a pus nainte a oferit o descriere obiectiv a ntregii activiti pastorale a printelui Ioan n America de Nord. "Direct de pe bncile seminarului, prsind patria mam, ai venit n acest loc strin ca s v consumai ntregul suflu al tinereii, toat fora i harul pentru acea grij divin care v caracterizeaz vocaia. Vi s-a lsat o motenire grea: biserica din Chicago nu avea locul ei meritat, fiind ncropit ntr-un spaiu mizer dintr-o cldire umed, aproape prbuit. Parohia, cu legturile ei slab definite, era format din oameni heterodoci rsfirai prin ora i sfiai de fiarele slbatice. Toate acestea ar fi putut duce un suflet tnr la dezndejde dar sfinia voastr ai luat cu curaj pe umeri sarcina de a gsi scnteia n maldrul de gunoaie i de a aprinde focul sfnt ntr-un grup mic de credincioi! Lepdarea de sine v-a ajutat s nu bgai n seam calamitile, bolile, locuina srccioas cu perei ubrezi i podele sparte prin care bteau toate cele din afar, punnd n pericol sntatea sfiniei voastre i a ntregii familii. Copiii vi-au fost bolnavi, soia la fel, iar reumatismul cronicizat prea s v doboare ndejdea i s v sece toat energia. V mulumim i pentru o alt fapt mare care este o nestemat nepieritoare n cununa de laud pentru cei zece ani de slujire preoeasc, i anume activitatea plin de sacrificii n funcia de preedinte al ndrgitei noastre Societi de Binefacere, n funcia de cenzor al tipografiei noastre misionare ilumintoare i eforturile depuse pentru organizarea parohiilor din Madison - Illinois i Hartshorne din Oklahoma. n completarea tributului adus sfiniei voastre, dorim s amintim i alte aspecte care accentueaz valoarea muncii sfiniei voastre i a rezultatelor, implicit. Deprtarea parohiei din Chicago v-a rupt de fraii d-voastr din America, deprivndu-v n toi aceti ani de ansa de a v ntlni cu preoii frai ntru credin, fiindu-v cenzurat tocmai elementul care ncoroneaz viaa i activitatea de misionar. Ct de

88

31 Octombrie
dureroas a putut fi aceast izolare pe care ai simit-o mai ales atunci cnd ai fost nevoit s v botezai propriii copii, n lipsa altori preoi ortodoci n apropiere... Fie ca aceast Sfnt Cruce s fie mrturie a iubirii noastre freti iar imaginea Mntuitorului pe Cruce s v dea puterea s ndurai greutile, neplcerile i suferinele care sunt iminente n viaa unui preot misionar i s v ncurajeze n munca sfiniei voastre n numele Pstorului i Dttorului de Via, Domnul Nostru Iisus Hristos." La mai puin de un an de la aniversarea deceniului de slujire, cele mai nalte autoriti bisericeti i-au oferit Printelui Ioan unul dintre cele mai prestigioase ordine bisericeti care au ncoronat merituoasele sale eforturi din cadrul diocezei Americii de Nord i I-lor Aleutine. Prin ordinul Sfntul Sinod Printele Ioan a fost ridicat la rangul de arhiepiscop n data de 6 mai 1906. Acum ncepea o nou er n activitatea de slujire a printelui Ioan. Ca unul dintre cei mai respectai arhiepiscopi din diocez, fiind mult apreciat de Episcopul Tihon pentru activitatea sa pastoral deosebit, Printele Ioan era din ce n ce mai mult implicat n rezolvarea celor mai presante probleme administrative ale diocezei. n mai 1906 printele a fost numit protopop al New-York-ului i Statelor Estice iar n februarie 1907 a fost unul dintre cei mai activi participani la primul Consiliu Ortodox NordAmerican din Mayfield, unde s-a discutat problema convertirilor rapide care aveau loc n cadrul diocezei nordamericane i aleutine de la greco-catolici la ortodoxia rus din America, baza de mai trziu a bisericii ortodoxe din America. n perioada 1903-1907, parohia Chicago-Streator, ridicat cu eforturile vieuitorilor ei, a ajuns una din cele mai nfloritoare parohii episcopale, fiind angrenat ntr-un proces de funcionare prin energia proprie. Dar orict de satisfctoare au fost eforturile activitii sale n America de Nord, Printele Ioan avea un dor nestvilit de ara sa, pe care a revzut-o pentru cteva luni de cnd venise n America. Pe lng asta, dorind s dea o educaie mult mai bun copiilor si, printele a luat n calcul posibilitatea de a se ntoarce n ara natal i a-i continua misiunea preoeasc acolo. Ceea ce l-a impulsionat cel mai tare n decizia sa de a adresa o cerere de transfer n Rusia, a fost rugmintea struitoare a btrnului su socru, preot la dioceza Sankt Petersburg, de a se rentoarce pentru a prelua friele parohiei sale. n urma cererii sale printele a fost eliberat din funcia sa n cadrul diocezei nord-americane i aleutine n 20 mai 1907, pregtindu-se pentru mutarea napoi n Rusia. ns cu o sptmn nainte de plecare, au primit o veste tragic de-acas, prin care erau anunai c tatl Alexandrei murise. n iulie 1907, dup 12 ani de slujire la parohia ChicagoStreator, att de drag inimii sale, printele Ioan s-a ntors acas, nfruntnd necunoscutul ce avea s-l triasc n patria mam, unde a rmas pn la sfritul slujirii sale ca preot. ntoarcerea sa n Rusia n vara anului 1907 a nsemnat nu numai un nou nceput ca preot slujitor la dioceza Sankt Petersburg, de alftel cunoscut lui din timpul anilor studeniei, ci i provocarea aplicrii cunotinelor sale pstoreti, acumulate n America, n domeniul educaiei teologice. Prin ordinul Consistoriului Bisericii Sankt Petersburg, n august 1907 Printele Ioan a fost numit membru al clerului Catedralei Schimbrii la Fa din Neva iar din 15 august 1907 a nceput s predea Legea la gimnaziul de biei i fete din Narva. Din ordinul efului departamentului educaional din S. Petersburg, intrat n vigoare n 20 octombrie 1907, P. Ioan a fost titularizat pe postul de profesor al Legii lui Dumnezeu n gimnaziul de biei (acest termen vine din lb. rus i se refer la ntreaga nvtur ortodox) fiind angajat i ca profesor pentru aceeai materie la gimnaziul de fete din Narva, ceea ce a devenit centrul slujirii sale bisericeti pentru urmtorii nou ani din via. Viaa simpl i provincial din Neva, cu mai puin de jumtate din populaie ortodox rus, i amintea ntr-o oarecare msur Printelui Ioan de viaa pe care a dus-o n America, unde a avut de a face cu influenele heterodoxe. Cu toate acestea, activitatea sa ca profesor al Legii Domnului n dou gimnazii n care prevalau indubitabil elementrul cultural rus i etosul religios ortodox, i inducea printelui un sentiment familiar din copilrie, acela de a respira aerul unei viei ortodoxe ruse. n acei ani, cumulul de ore n clas era de 16 pe sptmn la coala de biei i 10 la cea de fete, ceea ce l solicita mult, avnd n vedere diferena claselor n care preda subiectul foarte vast al Legii lui Dumnezeu, pentru care profesorul trebuia s cunoasc variatele probleme att din punct de vedere teologic ct i social contemporan. Pe ct cei 12 ani de slujire preoeasc n parohia Chicago-Streator l-au transformat pe Printele Ioan ntr-unul dintre cei mai respectai pstori din diocez, pe att ce 9 ani ca profesor al Legii lui Dumnezeu (de altfel, fr evenimente spectaculoase dar concentrate pe iluminarea spiritual imparial) l-au fcut pe Printele Ioan cel mai practic profesor teolog i cel mai erudit predicator ortodox. Dup numai cinci ani de predare a Legii Divine n colile din Neva, Printelui Ioan i-a fost nmnat ordinul Sf. Ana (Clasa a II-a) n 6 mai 1912, iar dup patru ani, realizrile printelui n domeniul educaiei teologice au fost recunoscute prin Ordinul Sf. Vladimir (Clasa a IV-a). Alturat celorlalte numeroase distincii de stat i clerice, acest ordin al Sf. Vladimir i-a conferit merituosului arhiprinte dreptul la titlul de nobilitate. Succesele rsuntoare ale Printelui Ioan n activitatea de profesor au fost ncununate de satisfacia pe care acesta o avea la gndul c toi cei patru fii ai si au putut beneficia din plin de cluzirea sa spiritual pe toat perioada ct au fost elevi la gimnaziul din Neva. Cu toate acestea, alturi de avantajele de necontestat pe care i le-a adus aceast nou perioad de slujire pastoral Printelui Ioan, dup ntoarcerea sa pe pmntul strmoesc dup ani buni de absen, exista nc un motiv care nu putea dect s mpovreze inima unui preot adevrat cum a fost printele Ioan toat viaa lui. Fiind ataat doar prin aspiraii la Catedrala Schimbrii la Fa fr s fie membru efectiv al personalului cleric, datorit prestaiei sale ca profesor la coal, Printele Ioan a fost frustrat nu numai de postul de conducere a catedralei dar i de posibilitatea participrii sale la viaa parohial a catedralei din Narva. Abia n noiembrie 1916, prin

89

31 Octombrie
hotrrea Consistoriului Bisericesc din S. Petersburg printele Ioan a fost numit al doilea preot paroh n postul care era atunci liber la Catedrala Sf. Ecaterina din Tsarskoye Selo, mplinindu-i dorina de a redeveni preot paroh la el acas. Tsarskoye Selo, devenit intruchiparea unei epoci ntregi din istoria culturii ruse, mbina armonios calitile unui ora provincial linitit cu cele ale unei capitale rsuntoare cum era S. Petersburg. Catedrala Sf. Ecaterina avea locul ei special n ora, fiind cea mai mare dintre multele biserici parohiale majoritatea aparintoare curii imperiale i armatei. Devenind membru al clerului catedralei i mutndu-se cu soia i cei cinci copii acolo (cel mai mare dintre fii, Vladimir, era n armat la acea vreme), Printele Ioan a primit n sfrit mult visata ans de a fi din nou activ ca preot paroh la una din bisericile cele mai vestite din dioceza S. Petersburg. Primit cu cldur i reveren de turma bisericii Sf. Ecaterina, nc din primele luni, printele, ca slujitor minunat al Sfintei Liturghii dar i ca predicator erudit i elocvent, a adunat sub cupola Catedralei Sf. Ecaterina ortodoci din tot oraul Tsarskoye Selo. Prea ca un astfel de nceput promitor de care se bucura printele s i asigure un viitor de succes n slujirea preoeasc. ns odat cu izbucnirea Revoluiei din Februarie n Petrograd la doar trei luni de la nceperea activitii sale la catedral, oraul a intrat ncetul cu ncetul n curentul neltor al evenimentelor revoluionare. Revoltele soldailor de la sediile militare din Tsarskoye Selo din primele zile ale revoluiei i arestarea familiei regale la palatul Alexandrovsky pe o perioad de mai multe luni, au atras atenia unor elemente revoluionare extremiste. Aceste cercuri au antrenat ara ctre un rzboi civil i n cele din urm ctre o complet scindare politic intern, a crei nceput a fost marcat de participarea Rusiei la mcelul din Primul Rzboi Mondial. Evoluia evenimentelor au schimbat treptat atmosfera panic a oraului Tsarskoye Selo, distrgnd atenia locuitorilor de la ndeplinirea ndatoririi zilnice de cretin. Dar i n acele luni tulburtoare mesajul Printelui Ioan continua s se fac auzit din amvonul Catedralei Sf. Ecaterina, n ncercarea de a trezi sentimentele de reconciliere n sufletele cretinilor ortodoci din Tsarskoye Selo, chemndu-i la o percepie duhovniceasc a vieii lor sufleteti, care i-ar ajuta mult la nelegerea schimbrilor contradictorii care aveau loc n Rusia. n octombrie 1917 dup mai multe zile de la acapararea puterii de ctre bolevici n Petrograd, efectele s-au resimit i n orelul Tsarskoye Selo. n ncercarea de a scoate din ora trupele Gen. Paul Krasnov Cossack, nc loiale Guvernului Provizoriu, grupurile Armatei Roii (formate din soldai i marinari acolii ai bolevicilor) veneau dinspre Petrograd. n dimineaa de 30 octombrie 1917, orpindu-se la intrarea n ora, forele bolevice au atacat cu artileria oraul Tsarskoye Selo. Locuitorii de aici, ca i cei din ntreaga Rusie, nc nu nelegeau c ara lor se afla n pragul unui rzboi civil. n tumultul creat, oamenii alergau la bisericile ortodoxe, inclusiv la Sf. Ecaterina, spernd s gseasc linitea n rugciuni i slujbe, precum i n predicile preoilor direct legate de tragicele evenimente. Tot clerul bisericii Sf. Ecaterina a rspuns prompt la nevoile duhovniceti ale locuitorilor oraului. Sub turlele bisericii nesate de cretini s-a fcut auzit o predic special pentru susinerea ideii de stopare a rzboiului civil. Mai trziu, protopopul catedralei, arhiepiscopul N. Smirnov, mpreun cu ali doi preoi, Prinii Ioan i Steven Fokko, au hotrt s organizeze o procesiune sfnt n ora, cu rugciuni fierbini pentru ncetarea fratricidului. Timp de mai multe zile, ziarul Mesagerul Social al Tuturor Bisericilor Ruseti, a publicat declaria unui corespondent al unui ziar din Petrograd, care descria evenimentele astfel: "Procesiunea Sfnt a trebuit s-i schimbe cursul iniial datorit unor bombardamente i, dei necunoscut schimbarea de ctre locuitori, prezena a fost covritoare. Plnsul i lamentrile femeilor i copiilor necau cuvintele rugciunii pentru pace. Doi preoi au predicat n timpul procesiunii, chemnd oamenii la pstrarea calmului n ncercrile ce aveau s vin. Am neles foarte clar c mesajul preoilor nu au avut absolut nici o tent politic." "Procesiunea a continuat. Amurgul s-a transformat n ntuneric iar lumnrile plpiau n minile credincioilor. Toat lume cnta." "n acel moment trupele lui Cossack se retrgeau din ora. Preoii au fost informai de acest lucru i au fost ntrebai dac nu e momentul s se nceteze rugciunea, la care preoii au rspuns: "Ne vom face datoria pn la capt". "Acetia au plecat de la noi iar cei care vin sunt fraii notri. Ce ru ne pot ei face?" Pentru a preveni luptele de strad n oraul Tsarskoye Selo, comandamentul Cossack continua retragerea trupelor din ora n noaptea de 30 octombrie iar n dimineaa urmtoare forele bolevice au intrat n Tsarskoye Selo, fr a li se opune cineva. Unul din martorii anonimi ai urmrilor acelor evenimente tragice a trimis o scrisoare Preasfinitului Arhiprinte din S. Petersburg, printele Ornatsky, care el nsui a fost destinat s ndure mucenicia din minile autoritilor pgne. Autorul scrisorii vorbea simplu dar profund despre patimile Printelui Ioan, astfel: "Ieri, n 31 octombrie, cnd bolevicii au intrat n Tsarskoye Selo cu Armata Roie, au nceput s percheziioneze casele ofierilor militari, fcnd arestri. Printele Ioan (Alexandrovich Kochurov) a fost luat i dus la marginea oraului, la Catedrala Sf. Teodor, unde a fost asasinat pentru simplul fapt c organizatorii procesiunii sfinte se presupune c s-au rugat pentru victoria armatelor lui Cossack, ceea nu era nicidecum adevrat. Ceilali proi au fost eliberai ieri sear. Astfel s-a nscut nc un mucenic pentru Credina n Hristos. Decedatul, chiar nefiind de mult timp n ora, a ctigat dragostea adevrat a tuturor, muli cretini venind s-i asculte predicile." Jurnalistul din Petrograd a reconstruit imaginea terifiant a martirizrii Printelui Ioan, prezentnd urmtoarele detalii: "Preoii au fost prini i trimii la sediul Consiliului Muncitorilor i Reprezentanilor Soldailor. Unul din ei, Preotul Ioan a ncercat s protesteze i s clarifice situaia. A fost lovit de mai multe ori peste fa. n ipete i vociferri mulimea agitat l-a mutat pe preot la aerodromul din Tsarskoye Selo. Acolo s-a tras asupra preotului nejutorat. Acesta a czut dobort, sngele

90

31 Octombrie
nindu-i peste sutan. Moartea ns nu l-a luat pe loc. A fost tras de pr i cineva din mulime a strigat: "Terminai-l ca pe un cine." n dimineaa urmtoare trupul a fost dus la spitalul palatului. Conform ziarului "Problema poporului", eful statului Duma mpreun cu un membru au vzut trupul preotului dar crucea din piept deja dispruse...." Aceste mprejurri ale morii de martir a Printelui Ioan, aa cum le-a prezentat ziaristul, capt o semnificaie spiritual special dac le punem pe fundalul unor cuvinte rostite cndva de nsui printele cu 12 ani nainte de moartea sa, care se dovedesc a fi profetice. n ndeprtata America, la aniversarea deceniului de slujire preoeasc misionar, cnd i s-a nmnat crucea de aur pentru piept, a spus cu patos urmtoarele: "Srut aceast Sfnt Cruce, un cadou al iubirii voastre freti pentru mine. Nu vreau s devin patetic spunnd acum c nu voiesc s m despart de ea nici n mormnt. Aceasta ar suna foarte grandios dar trebuie s recunosc c nu ar fi locul ei ntr-un mormnt. Ea trebuie s rmn pe pmnt, pentru copiii mei, pentru posteritate, ca o motenire sfnt de familie i ca dovad clar c fria i prietenia sunt cele mai sfinte lucruri de pe pmnt. ...." Cu acest cuvnt, printele i-a exprimat mulumirea fa de colegii si i fa de enoriai, fr s bnuiasc faptul c aceast rugciune despre frie i prietenie se va face auzit de ruii ortodoci ntr-un moment n care dragostea i iertarea abia mai existau n Rusia rnit, atrgnd ura nemiloas a apostailor asupra sa, care i-au luat viaa pmnteasc i i-au furat sfnta cruce din piept, fr s-i poat ns lua cununa biruinei pentru mucenicia de cretin ortodox suferit. La nceputul lui noiembrie 1917, puterea bolevic nu a putut menine controlul nici mcar asupra suburbiilor Petrogradului, continund starea de teroare la nivel de stat. Deci, ntr-o societate terorizat i oripilat, oamenii au cerut s se fac investigaii despre execuia acestui preot ortodox rus. Autoritile au ncercat s duc la bun sfrit ancheta dar bolevicii i-au pus capt, nainte s se poat descoperi criminalii Pprintelui Ioan. Pentru viaa bisericeasc rus moartea acestui preot mucenic a avut o semnificaie deosebit, trezind reacii duhovniceti n inimile majoritii laice, clerice i ierarhice din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse. Slujba de nmormntare i depunerea trupului n cripta Catedralei Sf. Ecaterina din Tsarskoye Selo s-a fcut ntr-o atmosfer ocant, de durere i nepuin. Preasfinitul Beniamin, Mitropolitul Petrogradului, viitorul sfnt mucenic, se afla la Sinodul Ecumenic din Rusia care se inea n Moscova. La cteva zile de la nmormntare, conducerea diocezei Petrogradului a publicat cu binecuvntarea Mitropolitului Beniamin, urmtorul anun n ziarul Mesagerul Tuturor Bisericilor Ruse: "Miercuri, 8 noiembrie, a noua zi de la moartea Printelui Ioan Kochurov care a fost ucis n 31 octombrie n oraul Tsarskoye Selo, se va ine slujba ierarhic de pomenire la Catedrala Maicii Domnului de la Kazan, la orele 3,00 p.m., n eterna amintire a celui care a fost Arhipreotul Ioan i a tuturor cretinilor ortodoci care au pierit n conflictul civil din acele zile. Preoii care nu au slujbe n acea zi sunt invitai s ia parte la slujba de pomenire. mbrcmintea se cere alb." "Curnd dup aceast slujb oficiat la Catedrala Maicii Domnului din Kazan, consiliul Episcopal din Petrograd a publicat o proclamaie adresat "Preoilor i Consiliilor Parohiale din Episcopia Petrogradului", sub forma primei recunoateri oficiale a caracterului martiric al morii Printelui Ioan, fcut n numele Bisericii, dar i a primei declaraii din partea Bisericii de sprijinire a familiilor de clerici ai cror membri au fost persecutai i asasinai de pgnii din Rusia. Prin acest document remarcabil de istorie bisericeasc, elocvent i smerit n faa anticipatelor persecuii viitoare din cadrul bisericii, mbibat cu real durere n suflet pentru familia rvit a Printelui Ioan, conducerea diocezei Petrogradului i-a exprimat indignarea fa de moartea primului sfnt martir din cadrul diocezei. "Iubii frai," aa ncepea declaraia consiliului Episcopal din Petrograd, "n 31 octombrie a acestui an, oraul Tsarskoye Selo a fost martorul muceniciei unuia din pstorii buni ai episcopiei Petrogradului, Arhipreotul catedralei locale, Ioan Alexandrovich Kochurov. Fr s aib vreo vin sau ceva s i se reproeze, acesta a fost luat din cas, dus la suburbia oraului i mpucat n cmp deschis de mulimea ndrcit....." "Consiliul Episcopal din Petrograd a primit aceast veste cu profund ndurerare; durerea este amplificat i de realitatea c, prin dispariia arhipreotului, n urma sa a rmas o familie din 6 membri, care nu mai au nici un sprijin, nu au hran, adpost sau alte mijloace de subzisten." "Dumnezeu este Judectorul celor ri care au curmat violent o via nfloritoare. Chiar dac au fugit nepedepsii de mna omului, nu vor putea scpa niciodat de judecata lui Dumnezeu. Dar datoria noastr este s ne rugm acum pentru linitea acestui suflet nevinovat i cu toat dragostea pe care o avem s ncercm s vindecm rana adnc lsat n inimile sracilor membri ai familiei martirului. Obligaia episcopiei i preoilor ei este de a asigura acestei familii condiii materiale decente de via, de a o ntreine i de a asigura o educaie potrivit copiilor ei." "Consiliul Bisericii episcopale, micat de cele mai sensibile sentimente, apeleaz la preoi, consilii parohiale i la toi credincioii cu dare de mn s ajute n numele Iubirii lui Hristos, aceast familie srac, cu ct poate fiecare, pentru c nevoia este mare i timpul este acum!" ". . . Martiriul su este pentru fiecare dintre noi, o amintire vie i un avertisment permanent. De aceea trebuie s fim pregtii pentru orice. Ca s prevenim aceste situaii fr ieire, cum este cea de acum, trebuie s ne pregtim pentru vremurile de nevoie i s strngem un fond special pentru preoii nevoiai, persecutai i fr sprijin." "...Consiliul Bisericesc al Diocezei sper s gseasc mijloace de a strnge aceste fonduri, menite s tearg lacrimile orfanilor nefericii i s punem nceput bun pentru ntrajutorarea frailor notri nevoiai ...". "A fulgerat, acum e momentul s ne facem Sfnta Cruce!" n vizitele sale obinuite la episcopie n perioada Consiliului Tuturor Bisericilor Ruseti care se ine n Moscova, Mitropolitul Beniamin a slujit Sfnta Liturghie n 26 Noiembrie, la praznicul de hram al Catedralei Sf.

91

1 Noiembrie
Ecaterina din Tsarskoye Selo. "Sfnta Liturghie s-a ncheiat cu o disertaie fierbinte din partea ierarhului, n care a apelat la unitate, iubire i frie din partea enoriailor", scria un corespondent al publicaiei Mesagerul Tuturor Bisericilor Ruseti. "Mitropolitul a mai vorbit despre teribila moarte a preotului iubit de la biserica local, printele Ioan Kochurov. El a subliniat c, dei tragic, evenimentul a fost i un prilej de reconciliere, prin viaa pe care i-a nchinat-o lui Dumnezeu, dnd exemplu de mucenicie." Mesajul a sensibilizat pn la lacrimi oamenii prezeni. De la Sf. Liturghie s-a mers la mormntul printelui din catedral, dup care mitropolitul s-a ntlnit cu familia ndurerat la casa parohial. Astfel, pentru a doua oar, de aceast dat prin gura unui ierarh episcopal, care l-a pomenit pe preotul ucis, Biserica Ortodox Rus a prezentat moartea Preotului Ioan ca martiriu. Preasfinitul Patriarh Tihon l cunotea bine Printele Ioan de pe vremea cnd au lucrat mpreun n dioceza Americii de Nord i I-lor Aleutine. Astfel, patriarhul a trimis o scrisoare de condoleane Alexandrei Kochurova, vduva printelui decedat. La exact cinci luni de la moartea Printelui Ioan, n 31 martie 1918, dat la care preoii ucii cunoscui Sfntului Sinod ajunser deja la 15, la Biserica Seminarului Teologic din Moscova s-a oficiat prima Liturghie de Pomenire a Noilor Ieromartiri i Martiri ai sec. XX din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse, de ctre Preasfinitul Tihon, ali patru ierarhi, zece arhimandrii i protoprezbiteri. n timpul slujbei de pomenire, la rugciunea pentru adormirea robilor lui Dumnezeu care au pierit pentru credina lor n biserica ortodox, dup pomenirea primului ierarh ucis, Mitropolitul Vladimir, a fost pomenit primul arhipreot ucis, i anume Printele Ioan Kochurov, care prin moartea sa ptimitoare deschide galeria Noilor Mucenici Rui ai sec. al XX-lea. Odat, sfinii au fost chemai la cptiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai gsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfini, numai prin credin i puterea rugciunii au reuit s o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sntoas i a dat slav lui Dumnezeu. Dorind s-i rsplteasc pentru binele fcut, Paladia s-a ndreptat spre Damian, artndu-i trei ou i zicnd: "Ia acest dar n numele Sfintei Treimi Dttoare de Via, Tatl, Fiul i Duhul Sfnt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fr de argini nu a ndrznit s refuze. Cnd a auzit Cosma ntmplarea, s-a ntristat creznd c fcnd aceasta fratele su a nclcat porunca. Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele su s nu fie nmormntat lng el. Sf. Damian s-a stins i el din via la scurt timp i toi se ntrebau unde va fi ngropat. Dar Dumnezeu a fcut o minune printr-o cmil, pe care "doctorii" au vindecat-o i care glsuind cu voce omeneasc le-a spus s nu se ndoiasc i s-l pun pe Damian lng Cosma pentru c Damian nu a acceptat oule de la femeie drept plat ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fr argini au fost ngropate mpreun n Thereman (Mesopotamia). Dup moartea lor s-au nfptuit multe minuni. n Thereman, aproape de biserica Sfinilor Cosma i Damian, tria un om pe nume Malchus. ntr-o zi el a plecat n cltorie, lsndu-i femeia singur pentru o perioad destul de lung de timp. nainte s plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fr de argini" s aib grij de nevasta lui. Dar vrjmaul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a artat femeii spunndu-i c l-a trimis brbatul ei s o ia i s o duc acolo unde era el. Crezndu-l, ea s-a dus cu el i cnd au ajuns ntr-un loc pustiu vrajmaul a vrut s o omoare. Vznd pericolul care o ptea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu s o ajute. Atunci au aprut doi brbai nfricotori care l-au alungat pe diavol i acesta a czut de pe o stnc. Cei doi au condus-o pe femeie acas unde ajungnd ei, ea s-a nchinat i i-a ntrebat cum le este numele ca s le poat mulumi toat viaa. Ei au rspuns c sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma i Damian, dup care s-au fcut nevzui. Tremurnd de uimire i bucurie, ea a povestit la toat lumea minunea i a mers la icoana binefctorilor ei rugndu-se i mulumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfini sunt considerai protectori ai sfineniei csniciilor cretine, precum i dttorii de armonie n viaa soilor. Srbtorirea lor se face pn i n Rusia din vremuri strvechi. Sfinii Doctori fr Argini Cosma i Damian din Asia Mic nu trebuie confundai cu Sfinii Cosma i Damian din Roma (prznuii la 1 iulie) sau cu Sfinii fr de Argini din Arabia (prznuii la 17 octombrie).

1 Noiembrie
Ziua ntia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia.
Sfinii Fctori de Minuni i Doctori fr Argini Cosma i Damian mpreun cu mama lor Teodota erau din Asia Mic (dup unii, din Mesopotamia). Tatl lor care era necredincios a murit cnd ei erau nc copii. Mama i-a crescut n evlavia cretin. Prin exemplul vieii ei i prin citirea crilor sfinte, Sf. Teodota a pstrat puritatea vieii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutndu-i s devin brbai virtuoi i drepi. Educai i formai ca doctori, ei au primit n dar harul vindecrii trupurilor i sufletelor bolnave prin puterea rugciunii. Ei vindecau chiar i animale. Din iubire curat fa de Domnul i fa de semeni ei nu luau niciodat plat pentru serviciile lor, respectnd porunca Mntuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "n dar ai luat, n dar s dai" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma i Damian s-a rspndit n toat regiunea i oamenii i-au numit doctori fr de argini.

Pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana.

Acestea au patimit pe vremea mparatului Maximian. Si era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din

92

2 Noiembrie
cetatea rosonilor. Deci fiind prinse si constrnse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, nconjurnd-o de patru ori. Si aducnd-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o n foc cu Sfnta Iuliana. Si asa si-au savrsit mucenicia lor.

2 Noiembrie
Ziua a doua, pomenirea nevointei Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Anempodist.
Acesti sfinti erau din pamntul Persiei, fiind mai de frunte si mai de cinste lnga Sapor II (339-379), regele persilor, si erau ntariti n dreapta credinta. Dar fiind prinsi, au fost batuti si chinuiti. Dar ncepnd regele sa huleasca pe Hristos, sfintii l-au facut mut si apoi i-au dezlegat din nou gura. Apoi i-au ntins pe paturi de fier arse n foc, dar pogorndu-se ploaia a stins focul. Iar ei prin rugaciuni au surpat jos idolul lui Die. Pentru aceea i-au supus la felurite chinuri si din multe iesind nevatamati au pricinuit mbratisarea credintei n Hristos de catre multi, care pentru aceasta au fost ucisi.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci.

Acesti sfinti fiind prinsi la Damasc si cercetati cu felurite chinuri, mai pe urma si-au primit moartea prin sabie.

Sfintii sfintitii Mucenici Ioan episcopul si Iacov preotul.

Acestia au fost pe vremea lui Savorie mparatul persilor, nvatnd cuvntul credintei si ndemnnd pe multi la dreapta credinta. Au fost prinsi de slugile mparatului si, chinuindu-i cu multe feluri de chinuri, si-au luat sfrsitul prin sabie, dndu-si sufletele lui Dumnezeu.

Sfntul Mucenic Erminingheld.

Acesta s-a nascut din tata ce se chema Liuvingheld, regele gotilor celor mai dinlauntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci nvatndu-se dreapta credinta de la Leandru episcop ortodox si mniindu-se tatal sau pentru aceasta, l lua si cu bine si cu rau n toate zilele, iar sfntul era neschimbat si nebiruit. Pentru care lucru nti l-a lipsit tatal sau de mostenirea mparateasca si, legndu-i minile si picioarele, l-a nchis ntr-o temnita ntunecata. Deci fiind Praznicul Pastilor, a trimis tatal sau pe popa cel arienesc sa-l ispiteasca sa se plece sa-l cuminece cu tainele arienesti; dar el nu s-a plecat, ci, scrbindu-se, l-a gonit. Fiind nstiintat de aceasta Liuvingheld, tatal lui cel mai nrautatit dect fiarele, a poruncit sa-i taie capul acolo n temnita, unde se afla legat. Si dupa ce i-au taiat capul, s-au pogort cntari si versuri ngeresti mprejurul trupului fericitului, mpreuna cu faclii, care, minune nfricosatoare, a pornit pe toti credinciosii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigas l-a nspaimntat si l-a tulburat si-l silea sa se pocaiasca de pagnatatea ce a facut. Si nu a trecut multa vreme si l-a lovit pe ucigas o boala care l scotea din minti. Deci chemnd pe Leandru bine cinstitorul episcop si ridicnd mparat pe fiul sau cel mai mic Rechader, l-a rugat sa-l nvete si pe acesta asemenea precum nvatase si pe Mucenicul Erminingheld. Si zicnd acestea a murit. Iar Rechader, primind samnta Ortodoxiei, a ntors si pe cei de sub stapnirea lui sa fie si ei ortodocsi cu dnsul. Si iata cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: ca a lasat sa fie omort Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea mortii lui a adus pe tot neamul la credinta ortodoxa.

Pomenirea sfintilor celor din adunarea sfatului, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Eudoxie, Agapie si alti opt sfinti.
Acestia erau ostasi n Sevastia, pe vremea mparatului Lichiniu. Si fiind cercetati de capetenia orasului Auxanie si de Marcel ducele si de Marcu Agricolau si supunndu-se la chinuri nebiruite, au fost dati focului, n care si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfintelor Mucenite Chiriachi, Domnina si Doamna, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Marcian cel de la Cir.
Acest cuvios parinte Marcian era de loc din Cir. Si lasndu-si patria si stralucirea neamului sau, s-a dus n mijlocul pustiei si acolo, facndu-si o chilioara att de mica nct sa-i acopere numai trupul, s-a nchis n ea purtnd haine de par de capra. Iar hrana sa era n toata seara douazeci si patru de dramuri de pine. Bea nca si apa att de putina nct numai sa traiasca. Si dupa ce a trecut ctva timp, a cstigat doi ucenici: pe Eusebie, care a si ramas mostenitor al colibei sale, si pe Agapitos, care aceasta ngereasca petrecere a sadit-o de al doilea la Apamia. Caci si acesti doi si-au facut mici colibe si se linisteau n ele. Cuviosul Marcian, nchis fiind pururea, n-a folosit niciodata sfesnic, ci lumina dumnezeiasca i stralucea lui n timpul noptii si-i arata alcatuirea literelor, nct vedea si citea, caci avea cu sine si o mica Psaltire. Dar odata a iesit din pustiul din jur un balaur mare, care ngrozea pe sihastrii cei mpreuna cu sfntul ca va pricinui moarte si stricaciune. Iar sfntul cu degetul a nsemnat cruce peste balaur, iar cu gura a suflat spre el, si asa cum paiele ce ramn n tarina dupa secera sunt topite de foc, asemenea si balaurul acela degrab n mai multe bucati s-a sfarmat. Odata au venit la el Flavian episcopul Antiohiei si episcopul Cirului si alti episcopi si nsemnati barbati si cuvntatori care, punndu-i lui nainte multe ziceri din dumnezeiasca Scriptura, l rugau sa iasa afara din chilie, pentru folosul fratilor. Iar sfntul nici a le auzi acestea n-a suferit, ci a ramas n chilie nchis. Acesta a ntors pe multi din felurite eresuri la adevarata credinta.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliani (Iuliana), care prin foc s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Cuviosului noului Mucenic Iacov cel nou, mpreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul si Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au savrsit la anul 1520.

93

3 Noiembrie
Odata, sora sfntului cea dupa trup, lund din cetatea Cirului unele bucate potrivite pentru acest fel de pustnic, si lund mpreuna si pe fiul ei, s-au dus la cuviosul. Iar el pe sora sa n-a voit sa o vada, iar pe fiul ei si nepotul sau la primit cu bucurie, fara sa primeasca de la ea vreun dar. Iar nepotul sau cu staruinta l ruga ca sa primeasca cele ce-i adusese maica-sa. Dar cuviosul l-a ntrebat: "Cnd ati venit catre mine, cte mnastiri si colibe pustnicesti ati trecut? Si carora ati dat din darurile voastre?" Iar nepotul i-a raspuns ca nimanui nu au dat nimic. Atunci cuviosul i-a zis: "Mergeti napoi avnd cu voi cele ce mie ati adus. Caci pentru fireasca rudenie, si nu pentru dragostea si apropierea cea catre Dumnezeu ati adus mie acestea". Minunatul acesta Marcian a stat catre toti mare si vestit nu numai la cei de aproape cu locuinta fiind dorit, ci si la cei mai de departe. Si fiindca a aflat ca multi se luptau si se certau ca sa ia trupul sau dupa moarte si si gatisera si lazi si sicrie, ca sa-l puna pe el si zidisera chiar biserici n numele lui, a jurat pe ntiul sau ucenic ca sa ascunda dupa moarte trupul sau n loc tainic, departe de chilia sa; si acestea rnduindule s-a mutat catre Domnul. lucruri si multa mostenire, Deci fiindca s-a ntmplat sa moara si maica sa n acea vreme, i-a ramas multa avutie si multa bogatie de lucruri, dintre care lund avere cu sinesi din destul s-a dus la Diocletian, poftind sa ia mai mare stapnire dect cea dinti. Dar vaznd pe pagni avnd atta pornire asupra crestinilor si neputnd a vedea acestea, a hotart nti a mparti la saraci averile pe care le purta cu sine, apoi sa se vesteasca pe sinesi naintea lui Diocletian si la tot sfatul si divanul ca este crestin; care lucru l-a si facut degrab. Deci mpartind averile ce avea cu sine la saraci si dnd libertate sclavilor sai si facnd asezamnt si ornduiala pentru averile ramase n Palestina, a treia zi a sfatului (ca facea sfat cu toti dregatorii de prin toata stapnirea romanilor, ca sa scoata din mijloc pe crestini) a venit singur n mijlocul divanului si al sfatului, fiindca se afla atunci acolo si Diocletian. Si propovaduind deschis pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, a scos la iveala dreapta sa credinta. Pentru aceasta a fost prins si dat la toate felurile de nemasurate chinuri. Dar fiind pazit nevatamat de toate prin harul lui Hristos, a tras catre credinta cea n Hristos pe mparateasa Alexandra femeia lui Diocletian si afara de dnsa si pe un oarecare Glicherie si pe altul cu numele Atanasie. Si facnd multe minuni numai cu chemarea lui Hristos, multime de oameni a adus la credinta lui Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta a fost nchis n temnita din porunca lui Diocletian si legat cu lanturi de fier. Dar n aceeasi noapte i s-a aratat lui n vedenie Hristos, vestindu-i bunatatile ce l asteptau. Si desteptndu-se, a multumit foarte lui Dumnezeu si a rugat pe pazitorul temnitei, dupa voia lui, a intrat robul, caci sta acolo afara de temnita. Deci vaznd acesta pe stapnul sau n lanturi si nchinndu-se lui, zacea jos plngnd. Iar sfntul ridicndu-l l ndemna sa fie cu inima tare. Dupa aceea i-a spus lui si vedenia si pe lnga acestea i-a poruncit cu dinadinsul ca, dupa moartea sa, sa ia trupul lui si diata pe care o avea facuta mai nainte de a fi prins si sa-l duca la casa patriei sale, care era n Palestina, si sa se teama de Dumnezeu si sa nu lase nefacuta vreuna din cte erau scrise n diata. Si fiindca el s-a fagaduit si s-a nvoit a face cu lucru toate cele cte i-a poruncit, a luat binecuvntare si iertare si s-a dus de la sfntul. Iar a doua zi adus fiind sfntul iarasi la ntrebare si neplecndu-se a jertfi lui Apolon, ci mai vrtos zdrobind cu rugaciunea si ca niste praf sfarmnd pe idolii care erau n capiste, i s-a taiat capul. Iar robul lui, lund preacinstit trupul sfntului mpreuna cu diata lui, i-a dus n Palestina; acolo, mpreuna cu alti crestini, cu multa cinste si evlavie au ngropat sfntul mucenIcescul trup. Si a savrsit toate celelalte cte i poruncise sfntul. Dupa aceasta n-a trecut multa vreme si a stralucit dreapta credinta si lund mparatia de-a pururea pomenitul si marele mparat si ntocmai cu apostolii Constantin si aflnd vre-me sloboda cei care iubeau bunacuviinta si pe Mucenicul Gheorghe, au zidit biserica prea vesela si prea frumoasa n numele sfntului n Lida. Si ridicnd si multpatimitul si sfntul lui trup din locul nensemnat n care zacea si aducndu-l, l-au pus acolo la aratare. Si printr-nsul a facut sfintirea bisericii aceleia din nou zidita de dnsii n trei zile ale lunii lui noiembrie. Din biserica aceea izvorasc izvoare de-a pururea curgatoare si daruri de

3 Noiembrie
Ziua a treia, pomenirea Sfintilor Mucenici Achepsima, Iosif si Aitala.
Acestia au fost pe vremea lui Sapor mparatul persilor si a lui Constantin cel Mare care mparatea peste romani. Iar Sfntul Achepsima, episcop la Anita, era batrn de optzeci de ani cnd a fost prins si a stat de fata la cercetare naintea lui Andrahoshar stolnicul cel mare. Si ndata Sfntul Achepsima a fost batut cu toiege de trandafir. Iar pe Sfntul Iosif l-au pus de l-au batut att de mult, nct i s-a risipit carnea pna la oase. Iar pe Sfntul Aitala, legndu-l de mini si de picioare pe sub genunchi ghemuit, l-au batut pna s-a deznodat de prin ncheieturi. Dupa acestea, aducnd iarasi pe Sfntul Achepsima, l-au batut treizeci de ostasi pna si-a dat sufletul. Iar pe Iosif, spnzurndu-l cu capul n jos, l-au ucis cu pietre. Pe Aitala, ntinzndu-l si batndu-l patruzeci de ostasi, l-au spnzurat si pe el cu capul n jos si asa si-a dat sfrsitul sau n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintirii bisericii Sfntului Marelui Mucenic Gheorghe cea din Lida, adica asezarea sfintelor lui moaste n ea.
Acest mare marturisitor al lui Hristos, Gheorghe, era pe vremea lui Diocletian, din tata capadocian, iar din maica palestinian; si dobndind crestere minunata si de fire buna fiind si radacina cinstita si sfnta avnd, caci parintii lui din mosi-stramosi erau mpodobiti cu bun nume si cu dreapta credinta, s-a facut prea viteaz si prea stralucit n razboaie. Pentru care a fost facut si de catre Diocletian tribun vestit de trupa, ncepnd atunci sa fie n vrsta. Si dupa aceea pentru barbatia lui cea covrsitoare a fost facut si comite, tainuindu-se pna atunci si nestiindu-se ca era crestin. Si mplinind douazeci de ani ai vrstei sale, a ramas orfan de tatal sau, lasndu-si acela viata sa ntru luptele bunei cinstiri. Iar sfntul, purceznd cu maica-sa din Capadocia, a trecut n Palestina din care era ea; ca acolo avea multe

94

4 Noiembrie
minuni celor care se nchina cu credinta sfntului. Ca Dumnezeu preamareste pe cei care-L preamaresc. Deci de atunci a luat Biserica lui Dumnezeu ca n fiecare an n aceeasi zi sa praznuiasca aducerea moastelor Sfntului Mucenic, ntru slava si lauda lui Hristos adevaratului Dumnezeului nostru si a nsusi marelui marturisitor Gheorghe.

4 Noiembrie
n aceasta luna, ziua a patra, pomenirea Cuviosului parintelui nostru Ioanichie cel mare de la Muntele Olimp.
Acest fericit s-a nascut la douazeci si patru de ani ai tiraniei lui Leon Isaurul, luptatorul mpotriva icoanelor, si s-a nascut n provincia Bitinienilor din tata care se numea Miritrichie si din maica ce se chema Anastasia. Ajungnd la masura vrstei, adica la patruzeci si trei de ani ai vrstei sale, si mergnd cu mparatul la oaste mpotriva bulgarilor, a facut vitejie mare si a taiat pe multi din bulgari, pazind pe cei de un neam cu dnsul, ce stau naintea mparatului. Deci lasnd cinstea si marirea pe care mparatul voia sa iao dea, s-a dus la muntele Olimpului. Auzind un glas dumnezeiesc, a mers si mai la naltimea muntelui, si acolo a gasit doi monahi ce se pustnicisera patruzeci de ani, pe care nu-i vazuse nimeni niciodata; erau mbracati cu rase de par si se hraneau cu buruieni salbatice; si a auzit de la ei de toate cele ce avea el n cuget. Lund de la dnsii binecuvntare si ducndu-se de acolo, a ajuns la muntele Trihalicului, dupa aceea la Mnastirea Avgarilor, apoi la muntii Cunduriei. Si nvatnd treizeci de psalmi, i cnta mpreuna cu acest tropar: "Nadejdea mea este Dumnezeu, scaparea mea este Hristos, acoperamntul meu, Duhul Sfnt". Acest fericit umblnd prin multe locuri si facnd multe minuni, si cele viitoare aratnd, s-a dus la Mnastirea lui Antidie, unde a raposat ntru Domnul la adnci batrneti, caci era de nouazeci si patru de ani.

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Achepsima.

Acesta era pe vremea lui Teodosie cel Mare, la anul trei sute optzeci si doi si, nchizndu-se pe sine ntr-un loc sapat, acolo a petrecut saizeci de ani fara sa-l vada cineva si fara sa vorbeasca cu vreun om. Ci ntorcndu-si mintea catre inima sa, privea cu gndul la Dumnezeu si de la El primea toata mngierea. Iar locul acela nu era sapat drept, ci era alcatuit piezis si cu cotituri, precum era nclinarea viei. Mncarea sa era linte muiata cu apa. Si iesea de doua ori pe saptamna si si lua apa ce era din destul n izvorul ce era acolo aproape, fara sa fie vazut de vreun om. Deci acesta, facnd multe minuni si vrednicia preotiei cu sila primind-o, n pace adnca s-a mutat catre Domnul.

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru si marturisitorul Teodor, episcopul Arghirei, si a Sfintilor Mucenici Sever, Androna, Teodot si Teodota, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Ilie, care cu pace s-a savrsit. Sfintii noua Mucenici, care de sabie s-au savrsit. Sfintii douazeci si opt de Mucenici, care n foc s-au savrsit. Sfntul Ahemenid Persul marturisitorul.
Ahemenid a stat pe vremea lui Izdigherd fiul lui Gororan regele persilor si pe vremea lui Teodosie cel Mic mparatul romanilor, n anii patru sute zece, fiind barbat minunat si fiu al domnitorului cetatii. Acesta, lasnd credinta tatalui sau, a crezut n Hristos. Dar aflnd mparatul de aceasta, mult s-a nevoit ca sa-l ntoarca la credinta lui cea dinti; si fiindca n-a putut, l-a golit pe el de bogatia ce avea, de hainele ce purta si de cinurile ce-l mpodobeau; si a poruncit ca gol sa-l trasca camilele oastei sale, avnd numai o centura peste mijloc. Iar dupa ce au trecut multe zile, s-a plecat mparatul din camara si a vazut pe acel preabun barbat ca era ars de soare si era plin de mult praf. Si si-a adus aminte de stralucirea si slava ce avea de la tatal sau si a poruncit aceluia sa vina sa mbrace camasa. Apoi, socotind ca s-a muiat din aspra vietuire cea dinainte si de rusinea ce a suferit, i-a zis lui: "Acum poate te-ai mai gndit, leapada pe Fiul teslarului, adica pe Hristos". Iar sfntul, umplndu-se de rvna, a sfsiat camasa ce mbracase si aruncnd-o mparatului a zis: "Daca tu socotesti ca pentru camasa aceasta mi voi lasa eu evlavia mea, ia-ti camasa mpreuna cu necredinta ta". Vaznd aceasta ndrazneala, mparatul l-a alungat gol din palat. Iar acesta cu temere de Dumnezeu si cu evlavie petrecndu-si viata, n pace a adormit de trei ori fericitul si a luat cununa marturisirii.

Pomenirea Sfintilor sfintitilor Mucenici Nicandru episcopul Mirelor si Ermeu preotul, care au fost hirotoniti de Sfntul Apostol Tit.
Acesti sfinti, dezlipind pe multi de idoli si apropiindu-i de Hristos, au fost prti la Libaniu, comitele cetatii, care i-a chinuit n felurite chipuri. Si nca fiind n viata, i-a bagat ntr-o groapa si i-a acoperit cu pamnt. Si asa cu acea cumplita si nesuferita sila, si-au dat sfintele lor suflete lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Mucenic Porfirie, cel dintre mimi (actori).

Acesta era pe vremea mparatiei lui Aurelian, din cetatea Efesului si fusese crescut n teatru mpreuna cu actorii, care nsoteau pe comitele Alexandriei, cu care mpreuna a mers si la Cezareea. Si odata nchipuind Sfntul Botez crestinesc, s-a botezat de un alt actor mincinos, nfatisndu-se acela ca episcop, pentru ca amndoi luau n rs si-si bateau joc de tainele noastre. Iar dupa ce s-a botezat, Porfirie s-a mbracat si cu haina alba, dupa obiceiul celor ce se boteaza. Si, o minune!, a primit desavrsit legea crestineasca cu harul lui Hristos. Caci dupa ce s-a botezat, s-au aratat naintea lui ngerii, care l-au nvatat sa se nchine spre rasarit si sa nsemneze pe frunte si peste tot trupul lui cinstita Cruce. Pentru aceasta, n urma acestei minuni, multi au crezut n Hristos. Si prin nor fiind botezati, au venit la Biserica. Acel comite a poruncit Sfntului Porfirie sa lepede credinta crestineasca, dar el n-a voit si pentru aceasta i-a taiat capul. Si asa a luat fericitul cununa muceniciei.

95

4 Noiembrie Pomenirea plngerii proorocului Ieremia pentru Ierusalim si pentru robirea lui si pentru uimirea lui Abimeleh.
Acest prooroc mare, Ieremia, era din satul Anatot. A proorocit multe pentru Ierusalim si Babilon, de asemenea si pentru iconomia ntruparii Fiului lui Dumnezeu. n aceasta se vede toata puterea si stapnirea proorociei. Pe acest prooroc tare l-a batut odata Pashor fiul lui Emir, purtatorul de grija al casei Domnului. Si n groapa l-a bagat, pentru ca se tnguia si era mhnit din pricina robiei ce avea sa patimeasca Ierusalimul. Dar fiindca pronia lui Dumnezeu a scapat pe prooroc din groapa, acesta a proorocit si a spus lui Pashor: "Numele tau se va face nemernic si strain din pamntul acesta al Ierusalimului. Si totodata te va mustra nemernicia ta. Caci blestemat este omul acela care face lucrul Domnului cu lenevire" (Ier. 48, 10). Iar n zilele regelui Ioachim, Ieremia plngea Ierusalimul, dar proorocii cei mincinosi ndemnau pe preoti sa-l ucida pe el. nsa fiul lui Safan Hirachicam, fiind mpreuna cu Ieremia, i mpiedica de la aceasta. Atunci a zis Domnul catre Ieremia: "Fa tie legaturi de lemne si pune-le n gtul tau. Si te voi trimite pe tine la regele Moabului si al Idumeii si al Tirului si al Sidonului". Si facnd acestea proorocul, le-au pus pe ele n gtul sau. Atunci Anania fiul lui Azor, prooroc mincinos, s-a sculat si, lund legaturile de la gtul Ieremiei, le-a zdrobit naintea poporului, zicnd: "Asa a zis Domnul catre mine: voi zdrobi jugul regelui Babilonului de la gtul tuturor neamurilor". Atunci a zis Ieremia catre proorocul mincinos: "Viclene sunt buzele tale si inima ta izbucneste otrava, caci acestea zice adevarul si Dumnezeu. Ai zdrobit legaturile cele de lemn? n locul acestora voi face legaturi de fier, zice Domnul Atottiitorul, si le voi pune n gtul neamurilor. Iar tu Ananie, degrab ti vei lepada sufletul tau". Si o, minune! lucrul a urmat ndata dupa cuvntul proorocesc, caci nu dupa multe luni a murit acela. Iar n anul al optsprezecelea al domniei lui Sedechia regele Iudei, Ieremia se tnguia pentru Ierusalim. Deci pentru pricina aceasta a fost pus n temnita, cnd haldeii si babilonienii erau aproape de Ierusalim. Nu stiu nsa n ce chip proorocul a iesit afara din temnita si s-a dus n pamntul lui Veniamin pentru neaparata trebuinta ce avea. Si acolo prinzndu-l poporul haldeilor si batndu-l, l-a aruncat n temnita. Si dupa ce a petrecut acolo n destula vreme Ieremia, a trimis regele Sedechia, si n taina acesta l-a scos pe el din temnita. Si apoi i-a zis lui: "Fiindca ai vazut bine de la mine, spune-mi ceea ce are sa se ntmple n vremea domniei mele". Atunci raspunznd proorocul, i-a zis: "Nu sunt eu care ti vorbesc tie, rege, ci este Duhul lui Dumnezeu, care vorbeste prin mine, si cele ce am scris, am scris: Adica, cele ce am scris sunt adevarate si neschimbate". Drept aceea, iarasi a fost pus proorocul n temnita si iarasi prsii lui suparau pe rege, zicnd ca Ieremia, si n temnita aflndu-se, raceste inimile ostasilor, pentru ca nu propovaduieste pace, ci razboi si tulburare. Pentru aceasta mai bine este sa fie omort unul pentru scaparea mai multora. Iar regele a zis catre dnsii: "Iata el n minile voastre se afla". Deci atunci a aruncat pe Ieremia n lacul lui Melhie si n mputiciunea mortilor. Fiind nstiintat de aceasta Abimeleh, a zis catre rege: "Pentru ce ai facut rau, o rege, lui Ieremia?". Raspuns-a regele: "N-am facut aceasta cu voia mea, ci de frica poporului. Deci, ia mpreuna cu tine treizeci de oameni puternici, si du-te de-l scoate pe el din lac". Si ducndu-se Abimeleh, degrab l-a scos pe Ieremia nevatamat cu puterea lui Dumnezeu. Atunci regele lundu-l lnga el i-a zis: "Nu ascunde de mine ceea ce voi sa te ntreb"; iar Ieremia i-a raspuns: "Pentru ce urasti adevarul, o rege? Eu nu sunt propovaduitor minciunii, desi vei pune de multe ori sa ma omoare". Iar regele s-a jurat, zicnd: "Viu este Dumnezeul parintilor mei: "Nu te voi omor, pentru tot cuvntul ce-mi vei spune, nici te voi da pe tine n minile barbatilor varsatori de snge". Asadar Ieremia a zis regelui: "De vei pazi sfatul meu, o rege, si iesind vei primi pe babilonieni, sa stii ca vei scapa viata ta si cetatea aceasta a Ierusalimului nu se va pierde. Iar de le vei sta mpotriva, sa stii ca nu vei scapa din minile lor, ci si cetatea aceasta se va pierde de foc". Deci, fiindca regele a socotit brfe cuvintele proorocului, pentru aceasta n-a scapat de razboi si de navalirea babilonienilor. Caci venind ei, au nconjurat cetatea Ierusalimului si, oprind cele spre hrana ce veneau de afara nauntru, au pricinuit n cetate mare foamete. Atunci regele, temndu-se ca sa nu fie omort nauntrul cetatii, a fugit noaptea mpreuna cu oamenii sai, iar haldeii, gonindu-l din urma, l-au prins si au omort pe fiii lui naintea ochilor lui. Iar regelui Sedechia i-au scos ochii, si legat l-au pogort la Babilon, si l-au bagat ntr-o moara, avndu-l pe el ca o jucarie. Si n pedeapsa aceasta s-a aflat pna la cele mai de pe urma zile ale vietii sale. Iar Nabuzardan, ntiul bucatar al lui Nabucodonosor mparatul, intrnd n Ierusalim, l-a ars, si Templul lui Dumnezeu l-a facut cenusa, dupa cuvntul lui Ieremia. Iar dupa saptezeci de ani, iarasi s-a dezlegat robia Ierusalimului, precum nainte se va arata. Iar cum a stat luarea si robia Ierusalimului si care sunt cele vorbite de Domnul catre Ieremia, le spunem acum aici: n zilele acelea, a grait Domnul catre Ieremia zicnd: "Ieremie, iesi afara din cetate mpreuna cu Baruh; caci vreau sa o pierd, pentru multimea pacatelor oamenilor ce locuiesc ntr-nsa. Caci rugaciunile voastre sunt ca niste stlpi neclintiti n mijlocul cetatii acesteia, si o nconjoara ca un zid de diamant. Pentru aceasta iesi afara din ea, mai nainte de a o nconjura puterea si oastea haldeilor", Atunci a grait Ieremia catre Dumnezeu, zicnd: "Rogu-te, Doamne, iartami mie robului Tau ca sa graiesc naintea Ta"; si a zis Domnul: "Graieste!". Atunci a zis Ieremia: "Doamne, cetatea aceasta o dai n minile haldeilor, ca sa se laude si sa zica ei ca au biruit-o; Domnul meu, de este vointa Ta sa se piarda cetatea aceasta, piarza-se de minile Tale, iar nu de haldei". Si a zis Dumnezeu: "Tu scoala-te si iesi afara din ea, iar haldeii nu se vor lauda. Caci de nu le voi deschide Eu lor portile Ierusalimului, ei singuri nu pot intra n el. Du-te si spune lui Baruh acestea ce-ti zic. Si la al saselea ceas din noapte veniti la zidurile cetatii si vedeti. Ca de nu voi deschide Eu haldeilor, singuri ei nu pot intra n Ierusalim". Si dupa ce a zis acestea Domnul, s-a despartit de Ieremia. Iar Ieremia s-a dus la Baruh si i-a aratat lui aceasta. Si mergnd amndoi n Templu, si-au rupt hainele lor, si si-au pus cenusa peste capetele lor, si

96

4 Noiembrie
plngeau pentru cetatea Ierusalimului. Iar la al saselea ceas din noapte venind ei la zidurile cetatii, au auzit glasuri de trmbite. Caci ngerii din cer au venit tinnd faclii n minile lor, si au stat peste zidurile cetatii. Si vazndu-i pe ei Ieremia si Baruh, au plns si au zis: "Acum este adevarat cuvntul pe care l-a grait Dumnezeu". Si au zis ngerilor: "Rugamu-va pe voi sa nu se strice cetatea, pna vom grai lui Dumnezeu". Atunci Ieremia a grait, zicnd: "Rogu-ma Tie, Doamne, porunceste sa graiesc naintea Ta". Si a zis Domnul: "Graieste"; si a zis Ieremia: "Iata ne-am ncredintat ca vrei sa dai Ierusalimul n minile vrajmasilor lui, si poporul Tau Israel va merge rob n Babilon. Deci ce sa facem cu sfintele vase ale Templului Tau?". Si a zis Domnul: "Puneti-le pe ele n pamnt, zicnd: Asculta pamntule glasul lui Dumnezeu, Cel ce te-a zidit pe tine peste ape, si te-a pecetluit cu sapte peceti si cu sapte vremi. Si dupa acestea voi lua frumusetea ta. Pazeste sfintele vase ale slujirii, pna ce se va aduna poporul cel iubit". Apoi a grait iarasi Ieremia, zicnd: "Rogu-te, Doamne, ce voi face lui Abimeleh etiopianul, ca multe faceri de bine a facut mie robului Tau? Caci acesta m-a scos din lacul mputiciunii, n care ma bagase; si nu voi sa vada pierzarea cetatii, ca sa nu se sperie si sa moara de frica, fiind fricos si mic la suflet. Si a zis Domnul catre Ieremia: "Trimite-l pe el la via lui Agrippa; si-l voi acoperi pe el sub umbra muntelui, pna se va ntoarce poporul din robie". Atunci dar Ieremia a luat sfintele vase ale slujirii si, dupa porunca lui Dumnezeu, lea bagat ntr-o piatra pecetluind-o cu inelul sau, n numele lui Dumnezeu: "Adica Iehova, care dupa cei saptezeci de tlcuitori se ntelege Domnul". Si o, minune! Tiparul pecetii s-a facut att de adnc, ca si cnd ar fi fost sapat cu o unealta de fier. Iar piatra a acoperit-o un nor, pentru ca sa fie anevoie cunoscuta oamenilor. Se afla nsa piatra aceasta n pustiul, n care mai nti Moise a facut Chivotul lui Dumnezeu. Iar dimineata a zis Ieremia lui Abimeleh: "Ia cosnita aceasta, fiule, si du-te la via lui Agrippa, pe drumul muntelui, si adu smochine ca sa mannce bolnavii poporului, ca spre tine este veselia lor, si peste capul tau sta slava lor". Si ndata a plecat acela la vie. Si acesta ducndu-se acolo si soarele apunnd ziua, iata puterea haldeilor venind, a nconjurat cetatea Ierusalimului si a trmbitat ngerul cel mare, zicnd: "Sa intre n cetate toata puterea haldeilor, caci s-au deschis voua portile". Atunci Ieremia, lund cheile Templului, a iesit afara din cetate si, aruncndu-le naintea soarelui, a zis: "Ia acestea si le pazeste pna la ziua n care te va cerceta Domnul pentru ele; caci noi n-am fost vrednici sa le pazim". Iar Baruh, iesind afara din cetate, a ramas seznd ntr-un mormnt. Si Abimeleh, lund smochine pe arsura soarelui, s-a apropiat de un copac si a sezut la umbra lui sa se odihneasca putin si, plecndu-si capul lnga cosnita, a dormit saptezeci de ani. Si aceasta s-a facut, dupa porunca lui Dumnezeu, pentru cuvntul cel zis lui Ieremia, ca "Eu l voi acoperi pe el". Si dupa ce s-a sculat, a zis: "Dulce am dormit, nsa putin, caci din pricina aceasta este ngreuiat capul meu ca nu s-a ndestulat de somn". Si descoperind smochinele, a aflat ca pica lapte din ele, ca si cnd cu putin mai nainte le-ar fi cules, si a zis: "As vrea sa dorm nca. Dar fiindca cu grabire m-a trimis Ieremia, de voi dormi, voi zabovi; si pentru aceasta el se va mhni; ca doara nu este osteneala si arsura toata ziua; sa ma duc mai curnd, si acolo voi dormi". Si lund smochinele a venit la Ierusalim, si nu cunostea nici Ierusalimul, si nu afla nici casa sa, nici pe vreo rudenie sau prieten. Si a zis: "Bine este cuvntat Domnul, uimire mi s-a facut mie astazi. Nu este cetatea aceasta Ierusalimul? S-a nselat mintea mea, pentru ca nu m-am saturat de somn". Si a iesit afara din cetate; si lund seama dupa semne, zicea: "Aceasta este cetatea, nu m-am nselat". Si intrnd iarasi n cetate, si cercetnd, n-a aflat pe cineva dintre rudenii sau din prietenii sai. Si a zis: "Bine este cuvntat Domnul, mare uimire mi s-a facut mie". Si iesind afara, a ramas mhnit, nestiind ce sa faca. Si punnd jos cosnita a zis: "Aicea am sa sed, pna cnd Domnul mi va ridica uimirea". Si seznd el, iata din tarina sa venea un batrn, catre care a zis: "Tie zic, batrnule, care cetate este aceasta?". Iar batrnul i-a raspuns: "Ierusalimul, fiule". Si a zis Abimeleh: "Unde este Ieremia proorocul si preotul lui Dumnezeu si Baruh citetul si tot poporul cetatii? Caci nu i-am aflat pe ei". Si a raspuns batrnul: "Nu esti din cetatea aceasta, daca astazi ti-ai adus aminte de Ieremia si de popor, si ntrebi pentru el dupa attia ani. Poporul este n Babilon, fiule, acum de saptezeci de ani, fiindca a fost robit de mparatul Nabucodonosor, si cum tu, tnar fiind si nenascut nca atunci, ntrebi acum de cele ce niciodata nu le-ai vazut?". Si auzind acestea Abimeleh, a zis batrnului: "De nu ai fi fost batrn, si pentru ca nu este iertat omului lui Dumnezeu a ocar pe mai-marele sau, as fi rs de tine si ti-as fi zis ca esti nebun, spunndu-mi ca poporul a fost dus rob n Babilon. Caci si jghiaburile cerului s-ar fi deschis si ngerii lui Dumnezeu ar fi venit sa-i ia pe ei cu putere si stapnire, nct nu ar fi putut ajunge asa degrab la Babilon. Caci putina vreme este de cnd m-a trimis parintele meu Ieremia la via lui Agrippa pentru putine smochine, ca sa dam celor bolnavi din popor; si ducndu-ma sub un copac, din pricina arsurii soarelui am dormit putin; si socotind ca am zabovit si descoperind smochinele, am aflat ca pica lapte din ele precum le culesesem, si tu mi spui ca a fost robit poporul la Babilon? Si ca sa cunosti si nsuti ca eu nu mint, ia smochinele si vezi". Si vaznd batrnul smochinele, a zis: "O fiule, tu esti fiu de om drept si n-a voit Dumnezeu sa-ti arate tie pustiirea cetatii acesteia, ci a adus spre tine uimirea aceasta. Iata 70 de ani are poporul de cnd a fost robit n Babilon, si ca sa afli ca acestea ce-ti graiesc sunt adevarate, cauta la tarini si vezi, ca nu s-a ivit nca cresterea semanaturilor, vezi si smochinele ca nu le este nca vremea, si cunoaste si nsuti, si te ndupleca mie celui ce-ti vorbesc adevarul". Atuncea Abimeleh, ca din betie desteptndu-se si deslusind cu de-amanuntul pamntul si copacii de pe el, a zis: "Bine esti cuvntat Dumnezeul cerului si al pamntului, odihna sufletelor dreptilor". Dupa aceea a ntrebat pe batrn: "Care luna este aceasta?" Si i-a spus lui: "A douasprezecea, fiule" si lund de la el batrnul smochine, s-a dus, binecuvntndu-l.

Pomenirea Sfntului si binecredinciosului mparat Ioan Duca Vatatis, cel milostiv, care n Magnesia cu pace s-a savrsit. 97

5 Noiembrie

5 Noiembrie
Ziua a cincea, pomenirea Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimi din Emesa.
n oraul sirian Emesa tria un cuplu bogat i faimos, format din Clitofont i Leuchipa, care au rmas fr copii mai mult vreme. Mergnd la preoi pgni cu pomeni pentru a avea copii, totui nu s-au nvrednicit. n fruntea oraului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani, care era un aspru prigonitor al cretinilor. Pentru a-i intimida, acesta obinuia s prezinte pe strzi uneltele de tortur folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din "secta galileian" (aa erau numii cretinii de ctre pgni), era de ajuns ca s fii arestat i torturat. n ciuda acestor practici, muli dintre cretini au preferat s se dea pe mna lor ca s sufere pentru Hristos. Un btrn pe nume Onufrie, care i ascundea meseria de preot i monah sub haine de ceretor, mergea din cas n cas pentru a ceri, propovduind religia lui Hristos oriunde simea c putea ntoarce pe pgni la calea cea dreapt. ntr-o zi acesta a ajuns la poarta casei lui Leuchipe. Dndu-i poman, btrnul a vzut-o pe femeie foarte trist i a ntrebat-o care este cauza. Spunndu-i despre necazul ei din familie, Onufrie a nceput s o consoleze, vorbindu-i de singurul Dumnezeu adevrat, cel atoatetiutor i atotputernic, care miluiete i ascult rugciunea celor care se ntorc la El cu credin. Sufletul lui Leuchipe s-a umplut de speran i a acceptat s fie botezat la cretini. Curnd dup aceasta, i s-a artat n vis c va nate un fiu care va fi un adevrat discipol al lui Hristos. La nceput, Leuchipe nu i-a mprtit vestea cea minunat soului ei i, abia dup ce s-a nscut copilul, i-a mrturisit secretul i l-a convins i pe el s se boteze. Ei l-au numit pe copil Galaction i l-au crescut n evlavia cretin, asigurndu-i o bun educaie. Biatul i-ar fi putut foarte bine construi o carier strlucit dar a ales viaa monahal curat i singuratic, trit n rugciune. Cnd Galaction a mplinit 24 de ani tatl su i-a gsit o mireas frumoas i dreapt, numit Epistimi. Fiul nu a ieit din cuvntul tatlui su, dar prin lucrare dumnezeiasc, nunta a fost amnat. Vizitnd-o pe cea care urma s-i fie ncredinat, Galaction i-a dezvluit treptat credina sa. n cele din urm, a reuit s o conving s se boteze n credina lui Hristos, botez fcut n secret chiar de el. Pe lng Epistimi, s-a mai botezat i un servitor de-al casei, numit Evtolmie. Noii iluminai, sub ndrumarea lui

Galaction, au hotrt s-i dedice viaa monahismului. Astfel, ei au prsit oraul, ndreptndu-se spre cele dou mnstiri din Muntele Publion, una pentru maici i alta pentru clugri. Toi vieuitorii mnstirilor era bolnavi i btrni, astfel nct cei trei au fost nevoii s duc cu ei toate cele trebuincioase lucrrilor fizice. Timp de mai muli ani, clugrii s-au nevoit n munc, rugciune i post. Odat, Epistimi a avut un vis n care ea mpreun cu Galaction erau ntr-un palat minunat, n faa unui rege strlucitor care le punea nite coroane de aur pe cap. Aceea avea s fie o premoniie pentru mucenicia pe care urmau s o sufere. Pgnii aflar de existen mnstirilor i au trimis armate s-i prind pe monahi, ns acetia au reuit s se ascund n muni. Galaction nu a vrut s fug ci rmnnd n chilia lui, citea Sfnta Scriptur. Cnd Epistimi a vzut cum pgnii l duceau pe Galaction n lanuri, a rugat-o pe stare s o lase i pe ea s plece, vrnd s ndure mucenicie pentru Hristos mpreun cu logodnicul i nvtorul ei. Starea a binecuvntat-o i plngnd i-a dat drumul. Sfinii au fost pui la munci groaznice, n timp ce se rugau i slveau pe Dumnezeu. Li s-au tiat minile i picioarele, apoi limba i, n cele din urm, capul. Evtolmie, fostul servitor al lui Epistimi, devenit i el cretin n secret, a luat pe asuns trupurile i le-a ngropat cu cinste. Mai trziu tot el a lsat mrturie scris despre viaa curat i moartea glorioas a celor doi mucenici, att pentru cei de atunci ct i pentru posteritate.

Pomenirea Sfintilor Apostoli din cei saptezeci, Ermeu, Lin, Gaie, Filolog si Patrova.
Acestia toti erau din cei saptezeci de ucenici ai lui Hristos. Si Patrova, de care aminteste si dumnezeiescul Apostol Pavel n Epistola sa catre Romani, a fost facut episcop la Potiola, pe multi a botezat si i-a adus la Hristos. Iar Ermeu, de care aminteste, de asemenea, Sfntul Pavel n Epistola catre Romani, a fost facut episcop filipenilor. Iar Lin, dupa cum spune Apostolul Petru, a ajuns episcop al Romei celei mari. Iar Gaie, de care iarasi aminteste Apostolul, a fost episcop Efesului, dupa Preasfntul Timotei. Iar Filolog (si de acesta aminteste Apostolul) a fost asezat episcop la Sinopi de Andrei cel nti chemat. Acestia fiind episcopi n cetatile aratate si multe ncercari si necazuri suferind pentru cuvntul dreptei credinte si pe multi nvatnd si lui Hristos aducndu-i, s-au savrsit n Domnul.

Pomenirea Sfintilor: Domnin, care n foc s-a savrsit; Timotei, Teofil si Teotim, care s-au savrsit fiind batuti cu pumnii; Doroteu prezbiterul, care s-a savrsit fiind dat fiarelor; Eupsihie si Carterie, care s-au savrsit taindu-li-se partile cele ascunse; Silvan, care s-a savrsit fiind batut n temnita cu pumnii; si Pamfil, care s-a savrsit n temnita strujit.
Acestia erau pe vremea lui Maximian tiranul si a lui Urban guvernatorul Palestinei. Deci mult nevoindu-se Fericitul Domnin, si mai nainte de savrsirea muceniciei, a fost osndit nca la multe chinuri si aproape de sfrsitul sau a fost osndit si la tortura prin foc. Iar pe Timotei si pe

98

6 Noiembrie
Teotim si pe Teofil, cei ce erau n floarea tineretilor, frumosi si placuti la fete, i-a osndit tiranul la bataia cu pumnii. Iar pe Doroteu, cucernicul si sfntul batrn, l-au dat spre mncare fiarelor. Iar pe Carterie si Eupsihie, care aveau vrsta barbatiei depline, i-au prefacut n ceata scopitilor, taindu-li-se partile cele ascunse. Iar pe Silvan, la osndit la baie n locul ce se zice Fanon. Iar pe trei fecioare le-au dat la desfrnare, si pe altele le-au pus la nchisoare. Si toate acestea ntr-un singur ceas le-a lucrat tiranul. Iar Pamfil cel mpodobit cu toata ntelepciunea si virtutea, cumplit fiind batut o data si de doua ori si mpreuna cu alti marturisitori fiind aruncat n temnita, sfrsitul muceniciei a luat, savrsindu-se n Hristos. la Roma, a aflat pe marele Atanasie fiind si el scos din scaunul sau de acelasi Constantie. Deci cu cartile mparatului Constans si a lui Iuliu Papa, si-au luat amndoi scaunele, dar dupa sfaturile arienilor au fost scosi din nou de Constantie. Atunci a scris Constans fratelui sau Constantie ca de nu vor fi repusi n scaun, va veni cu putere asupra lui. Deci si-a luat dumnezeiescul Pavel scaunul putin timp, caci dupa moartea lui Constans a fost izgonit la Cucuzon n Armenia. Si fiind nchis unde era locasul de faceau slujba, l-au sugrumat arienii cu omoforul sau, si asa si-a dat sufletul n minile Domnului.

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Grigorie Arhiepiscopul si marturisitorul Alexandriei.

Acest ntre sfinti Parintele nostru Grigorie din tnara vrsta a iubit pe Hristos si s-a mpodobit pe sine cu toate virtutile cele dupa Dumnezeu. Drept aceea, dupa savrsirea preasfntului papa al Alexandriei, din dumnezeiasca pronie a fost hirotonit arhiepiscop Alexandriei, de catre episcopii ce se adunasera mpreuna si de catre poporul iubitor de Hristos. Si s-a facut prea ales dascal Ortodoxiei, fiind blnd, smerit, milostiv, parinte sarmanilor, sprijinitor vaduvelor, povatuitor ratacitilor, doctor bolnavilor, mngiere celor scrbiti. Si se putea vedea ca toti se bucurau si se veseleau pentru dnsul. Dar lucratorul de sminteala diavolul, intrnd n mparatul acelei vremi Leon luptatorul mpotriva icoanelor si insuflndu-i socotinte prea ntinate, l-a facut sa trimita sa aduca pe sfntul legat de la Alexandria la Constantinopol. Si aceasta facndu-se si nfatisndu-se sfntul naintea lui, l-a mustrat pe mparat naintea a tot senatul, numindu-l eretic si fara de Dumnezeu si necredincios. Iar tiranul, nesuferind ocarile acestea, i-a sfsiat trupul cu ranile, batndu-l cu vine de bou. Iar sfntul cu multumita suferind bataia, zicea catre cei de fata: "Pentru sfnta icoana a Hristosului meu, gata sunt a suferi taiere peste toate partile trupului meu". Acestea auzind, spurcatul mparat, a poruncit ca sfntul sa fie surghiunit. Si mergnd fericitul n surghiun, si ani ctiva acolo petrecnd, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea pulberei ce a cazut cu dumnezeiasca iubire de oameni, pe timpul lui Leon cel Mare.
n anul al optsprezecelea al mparatiei lui Leon cel Mare, care se numea si Marcel, n sase zile ale lunii lui noiembrie, n ceasul de amiaza, tot cerul s-a acoperit de nori. Iar obisnuita ntunecare a norilor prefacndu-se n roseata, se parea ca are sa arda toata lumea. Atta a nspaimntat pe toti oamenii, nct numai privind cerul, toti socoteau ca, de va cadea ploaie din acest fel de nori nrositi, negresit ploaia aceea va fi foc si para, care are sa arda ca ploaia de foc care a cazut si a ars Sodoma. Asadar pentru asteptarea aceasta cu ndoiala, toti crestinii nazuiau la sfintele biserici si se rugau lui Dumnezeu cu rugaciune si cu plngere. Deci iubitorul de oameni Dumnezeu, amestecnd pedeapsa cu bunatatea Sa, a poruncit norilor si au plouat o ploaie neobisnuita si straina, care pricinuia frica ntre cei pacatosi. Caci ncepnd ploaie de cu seara, a tinut pna la miezul noptii. Iar ploaia ce cadea era o pulbere neagra, si ardea foarte, asemenea cu cenusa din cuptorul cel cu foc. Si att de multa a cazut, nct s-a aflat pe deasupra pamntului si peste caramizile caselor mai groasa de o palma barbateasca. Si a ars si a prjolit toate ierburile pamntului si sadurile si copacii. Era nca si foarte greu de spalat. nsemnnd cu aceasta att mnia lui Dumnezeu, ct si pacatul cel greu de spalat. Caci dupa aceasta, au cazut multe si cumplite ploi n multe zile, si abia au putut spala pulberea aceea. Aceasta a fost pilda. Ca, adica, pacatul se afla n noi ca o pulbere nfocata si neagra ce mannca ca focul sadurile bunatatilor. Pentru aceasta avem trebuinta, ca de ploaie, de multe lacrimi izbucnite de jos, din adncul inimii, cu suspin si amaraciunea sufletului, ca sa spalam prin aceasta cenusa cea arzatoare a rautatii, si sa adapam pamntul cel bun al mintii noastre si sa-l facem roditor de fapte bune. Si asa sa scapam de chinul gheenei, care arde sufletele si trupurile noastre, si sa dobndim mparatia cerurilor.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Castor si Agatanghel, care prin sabie s-au savrsit. Pomenirea sfntului Iona, mitropolit de Novgorod.

6 Noiembrie
Ziua a sasea, pomenirea celui dintre sfinti Parintele nostru Pavel, arhiepiscopul Constantinopolului, marturisitorul.
Marele marturisitor Pavel era din Tesalonic fiind notar si scriitor al Sfntului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, si diacon al aceleiasi biserici. Pe acesta ortodocsii crestini, dupa moartea lui Alexandru, l-au pus patriarh al Constantinopolului. mparatul Constantie fiind arian, cnd s-a ntors de la Antiohia, l-a scos din scaun si a pus n locul lui pe Eusebiu al Nicomidiei. Sfntul, mergnd

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Luca.

Acest fericit Luca era din cetatea Tavromeniei, ce se afla n ostrovul Siciliei. Si cnd era de optsprezece ani, cu srguinta mergea des pe la sfintele biserici. Si nu numai asculta dumnezeiestile cuvinte cu trezvire, ci si le mplinea. Dar fiindca parintii lui au voit sa-l casatoreasca, el a fugit noaptea si s-a dus la un loc neumblat, unde petrecea mpreuna cu fiarele. Si staruind acolo patruzeci de zile

99

7 Noiembrie
ntru postire, s-a nvrednicit de dumnezeiasca cercetare prin nger. Deci mergnd la o mnastire, s-a mbracat cu ngereasca schima a monahilor; si de atunci si n urma, ducea viata mai aspra. Pentru ca timp de optsprezece luni tot a treia zi si a patra zi mnca numai pine si bea numai apa, fara sa dea odihna trupului. Si de acolo iesind, s-a dus mpreuna cu un monah la muntele Etna si acolo avea hrana buruienile muntelui. Dormea putin, avea numai o haina si fara ncaltaminte, punndu-si hotar si canon sa nu iasa din chilia sa daca nu citise mai nti toata psaltirea. Apoi citea ceasul al treilea, si dupa acestea si lua lucrul sau si lucra pna la al saselea ceas; si abia dupa ceasul al saselea se ngrijea de hrana putina ce mnca. Asemenea si pentru cealalta slujba. Drept aceea ntru acestea nevoindu-se, s-a nvrednicit fericitul sa ia prea mare har de la Dumnezeu, si sa dezlege cuvintele cele nentelese ale dumnezeiestilor Scripturi; nct unii, nedumerindu-se, ziceau despre el: "De unde stie acesta carte nenvatnd?" Dupa acestea s-a dus la un alt loc, povatuit de dumnezeiasca descoperire. Si acolo adunnd doisprezece ucenici, le purta de grija. Dupa aceea mergnd la Vizantia, si dupa ce a nconjurat pe la chiliile monahilor, si a descoperit parintilor de acolo cugetarile sale, s-a ntors si s-a dus la Corintul Peloponesului. Acolo, locuind ntr-un sat ca la sapte luni, a adormit n pace. ndata drept si s-a nchinat spre rasarit, avndu-si minile cu buna rnduiala strnse la piept, mai nainte aratnd Dumnezeu prin aceasta curatenia cuviosului si srguinta prin care sufletul lui avea sa primeasca dumnezeiasca stralucire. Si cnd s-a facut de cinci ani, l-au dat la un dascal ca sa nvete Sfintele Scripturi. Si n putina vreme a covrsit pe toti copiii. Drept aceea si de toti era laudata ascutimea mintii sale, si cnd a ajuns n vrsta a luat dumnezeiesc dor n sufletul sau ca sa mearga la Ierusalim si sa vada Sfintele Locuri unde a patimit Hristos; dar mergea pe ascuns de toti n dorita lui calatorie si calatorea cu oarecare monahi amestecndu-se. Iar cnd a ajuns la sate, s-a unit cu alt monah si se ducea la Ierusalim. Si ajungnd la Atalia, pomenitul monah a pus viclesug n mintea sa mpotriva-i, ca sa-l vnda pe el. Iar cu pronia lui Dumnezeu, unul din calatori a facut cunoscut tnarului si acesta aflnd a fugit calatorind pe calea sa ca mai nainte. Si ajungnd la Sfintele locasuri si nconjurndu-le pe toate si nchinndu-se, s-a ntors la biserica Sfintei nvieri, si a fost gazduit de arhidiaconul ei, prin care a fost asezat n Mnastirea Sfntului Sava. Deci vazndu-l pe acesta, proiestosul, ca este mpodobit cu toata ntelepciunea si fapta buna (caci mai pe toti cei de acolo i ntrecuse slujind bine si purtnd jugul ascultarii), l-a trimis la patriarhul Ierusalimului care l-a hirotonit preot. Si dupa aceea a zabovit n mnastire mai multi ani, pna la ridicarea agarenilor, care au stricat toata Palestina si sfnta mnastire de acolo, avnd ei povatuitor pe spurcatul Aziz care a surpat nfrumusetata biserica a Sfintei nvieri si crucea cea din turla a sfarmat-o si a aruncat-o la pamnt si multe a hulit mpotriva lui Dumnezeu. Acestea vazndu-le cuviosul cu ochii sai mpreuna si cu ceilalti parinti, au hotart sa mearga la Roma; dar ajungnd la Efes si nchinndu-se iubitului de Dumnezeu cuvntator si evanghelist, a auzit sfntul glas de sus, care i arata lui nvederat sa se suie la muntele cel din preajma Efesului care se chema Galisiul, fiind neumblat de multi pentru asprime si ndemnatic pentru linistea dorita de cuvios. Deci suindu-se ntr-nsul si mai presus de puterile omenesti nevoindu-se, suferind ispite nenumarate de la demonii care navaleau asupra simturilor si gndurilor lui ziua si noaptea, cu puterea lui Dumnezeu i-a surpat. Iar oarecnd, savrsindu-si el rugaciunea pe la miezul noptii, i s-a aratat stlp de foc ntins de la pamnt la cer, si a vazut multime de ngeri, care cu dulceata cntau: "Sa nvieze Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui". Drept aceea acolo a zidit biserica nvierii, unde a vazut temelia stlpului celui de foc, pentru care si biserica se cheama Sfnta nviere, ridicata fiind de mparatul Constantin Monomahul, care a trimis de la sine atunci multi bani, mpreuna cu doua scrisori ale sale si sfinte odoare si cinstitul lemn si Sfnta Evanghelie mpodobita cu aur si dumnezeiesti icoane si a afierosit destule metocuri si sate la mnastirea aceasta, cu scrisori mparatesti; caci multa credinta si evlavie avea mparatul catre Parintele Lazar. Pentru ca n vremea cnd mparatul era surghiunit la ostrovul Lisveei, mai nainte cu trei ani, prin oarecare ucenici ai sai cuviosul i-a vestit si scaparea din surghiun si chemarea a doua oara la mparatie. Deci era savrsind fericitul si minuni prea mari. Si ajungnd la culmea virtutii si nvrednicindu-se darului

Pomenirea Sfntului Mucenic Nicandru. Pomenirea Sfntului Pavel, cel ce se facuse nebun pentru Hristos, care cu pace s-a savrsit.

7 Noiembrie
Ziua a saptea, pomenirea celor treizeci si trei de Mucenici din Melitina, Ieron si cu ceilalti.
Acesti sfinti s-au nevoit pe vremea mparatilor Diocletian si Maximian. Si era acest Ieron viteaz si puternic la trup si blnd la suflet. Si fiind el plugar, l-au gasit ntr-un loc slujitorii idolilor si, vrnd sa-l ucida ca niste tlhari, nu au putut. Ca scotnd sfntul fierul plugului, a luat grindeiul n loc de arma si s-a pornit asupra lor de i-a gonit pe toti, scapnd ei cu sudori si cu snge. Deci s-a dus sfntul de bunavoia sa la domn si stnd la cercetare, i s-a taiat mna dreapta din cot. Iar pe ceilalti sfinti punndu-i pe jos, i-au batut cu vine de bou. Si dimineata iarasi batndu-le trupurile cteva ceasuri, le-au taiat capetele afara din cetatea Melitinei.

Pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Lazar, facatorul de minuni, cel ce a postit n muntele Galisiului.
Acest de trei ori fericit parinte al nostru Lazar era din pamntul Asiei, dintr-un sat ce era aproape de Magnesia, n anul 1030, numit cu imnele Nascatoarei de Dumnezeu si avea parinti prea evlaviosi: Nichita si Irina cu numele. Iar cnd era sa se nasca el, a facut Dum-nezeu sa se arate din cer o dumnezeiasca lumina, care a umplut toata casa sa cea parinteasca. Din a carei stralucire de lumina spaimntnduse femeile cele adunate, au iesit afara si a ramas singura maica-sa. Iar dupa ce s-a nascut pruncul, o, minune, a stat

100

8 Noiembrie
proorociei si-a cunoscut mai nainte sfrsitul sau; dar fiii sai cei duhovnicesti cu lacrimi l rugau si cereau ca sa mai ramna nca n viata pentru mai marele folos si sporire a lor. Atunci el a cerut de la Nascatoarea de Dumnezeu adaugire vietii sale cincisprezece ani si cstignd cererea a vietuit pna la saptezeci si doi de ani; a ajuns numarul ucenicilor sai peste noua sute. Si de vreme ce se savrsise si anul al cincisprezecelea ce i s-a dat lui de Nascatoarea de Dumnezeu, s-a mutat catre Domnul. Iar sfintele lui moaste cele vrednice cinstindu-le ucenicii lui cu cntari de laude si cu miruri si cu faclii, le-au asezat n sicriul de mult pret aproape de stlpul pe care sedea fericitul n dreapta bisericii Sfnta nviere. Si a lucrat sfntul si dupa moarte tot felul de minuni, ntru slava adevaratului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine cinstea si lauda n vecii vecilor. Amin.

Pomenirea Sfntului Mucenic Alexandru cel din Tesalonic, care de sabie s-a savrsit.
Acesta a fost n zilele mparatului Maximian, tragndu-se din cetatea Tesalonicului. Deci stnd naintea lui n divan si lovind jertfelnicul cu piciorul si rasturnnd jertfele ce erau deasupra lui, si-a luat sfrsitul prin sabie.

8 Noiembrie
Ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail i Gavriil (i Rafail), i al tuturor ceretilor puteri celor fr de trup.
La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapniile, nceptoriile, Puterile, Arhanghelii i ngerii. Mihail, preancuviinatul maimarele peste cetele puterilor celor fr de trup, i n Legea Veche i n cea Nou a artat ce este harul Evangheliei, i arat multe faceri de bine neamului omenesc. C de vreme ce pizmaul i lupttorul mntuirii noastre, nlndu-se s-a mndrit mpotriva Ziditorului su i a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" i ludndu-se c "voi fi asemenea cu Cel nalt", a czut din cinstea de arhanghel, precum griete Domnul ("Vzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer cznd"). Asemenea cu el i ceata ce era sub el, nlnduse, a czut. Acest de-a-pururea ludat, pzind ca o slug credincioas credina ctre Stpnul i artnd mult nevoin spre neamul nostru, a fost rnduit de Atotputernicul Dumnezeu ca s fie mai mare peste cetele nelegtoare. C vznd c a czut vicleanul, a strns cetele ngereti i a zis: "S lum aminte: Ludat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca i cum ar fi zis: S lum aminte noi cei ce suntem zidii ce au ptimit cei ce erau cu noi, care pn acum au fost lumin, i acum s-au fcut ntuneric. Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul ngerilor, adic luarea aminte i nelegere i unire. Acesta dar, marele folositor i de bine-fctor mntuirii noastre, nmulind i ntinznd spre muli multe faceri de bine mntuirii, s-a artat la muli vzndu-se. C s-a artat lui Avraam i lui Lot la pustiirea i pierderea Sodomei. Artatu-s-a lui Iacov cnd fugea de fratele su. Mers-a naintea taberei fiilor lui Israel, cnd se izbveau i au scpat de robia i de chinul egiptenilor. Artatu-s-a lui Valaam, cnd mergea s blesteme pe Israel. i ctre Iosua al lui Navi a zis, cnd l-a

Pomenirea Sfintilor Mucenici Melasipp, Casina si Antonie.

Acesti sfinti au marturisit pe vremea lui Iulian Paravatul (Apostatul), n anii 361, n cetatea Ancira, crestini fiind ei din stramosii lor. Sfntul Antonie a fost pus n nchisoare. Iar Melasipp si Casina, spnzurati fiind, au fost strujiti si cu foc prjoliti, iar dupa aceea Sfntului Melasipp i-au taiat picioarele din genunchi; iar Sfintei Casina i-au taiat snii. Iar pe Sfntul Antonie spnzurndu-l, l-au sfsiat, pentru ca el a scuipat n fata lui Iulian si si fericea parintii sai. Sfntul Melasipp si Sfnta Casina, spnzurati fiind de lemnul cel de chin, si-au dat sufletele lor n minile lui Dumnezeu. Dupa aceasta au chinuit pe Sfntul Antonie n nenchipuite feluri, din care nevatamat fiind pazit, pe multi i-a tras la credinta lui Hristos. Si n sfrsit i s-a taiat capul, si a luat pururea pomenitul cununa muceniciei.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Auct, Tavrion si Tesalonica.

Acestia s-au nevoit n Amfipoll a Macedoniei. Si Tesalonica era fiica a unui popa idolesc, ce se numea Cleon, barbat vestit pentru bogatia lui; dar bogatiile acestea pe tnara nu au mputinat-o, nici n-au despartit-o de credinta crestineasca. Caci mult rugnd-o pe ea tatal sau, nimic n-a reusit. Pentru aceasta dezbracnd-o, au batut-o patru oameni cu vine de bou crude si i-au zdrobit coastele si lipsita fiind de toate ale ei a fost surghiunita departe, de catre nsusi tatal sau. Dar si asa, necontenind a marturisi pe Hristos n acel surghiun si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Iar Auct si Tavrion multe vorbind mpotriva barbarului si crudului aceluia, au fost prti de el catre Torivie Ipatul ca sunt crestini; si ndata au fost dezbracati si batuti cu toiege si n multe feluri au fost chinuiti. Si iesind nevatamati, au fost sagetati cu mai multe sageti. Dar cu vointa lui Dumnezeu au scapat nevatamati. Drept aceea umplndu-se tiranul de nedumerire, a poruncit sa li se taie capetele cu sabia, ceea ce facndu-se au aflat sfrsitul nevointei.

Pomenirea Sfntului Mucenic Atinodor. Pomenirea Sfntului Grigorie, frate al Sfntului Grigorie facatorul de minuni.

101

8 Noiembrie
ntrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot i rurile ce se revrsaser de pgni asupra aghesmei i a locaului de nchinare. Se afl i altele multe ce se spun despre el n Sfnta Scriptur. Pentru aceasta i noi, avnd pe acesta ajutor i pzitor vieii noastre, prznuim astzi preacinstitul lui praznic. mpreun cu Sfntul Arhanghel Mihail, prznuim astzi i pe prea frumosul i prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru c i acesta multe faceri de bine a fcut neamului omenesc, att n Legea Veche, ct i n cea Nou. Cci n proorocia lui Daniil se pomenete nsui numele lui, cnd tlcuiete Daniil visul ce a vzut pentru mpraii mezilor i ai perilor i ai elinilor: "Gavriile, zice, f-l pe acela (adic pe Daniil) s neleag vedenia" (Daniil. 8, 16). i iari acelai Gavriil a artat aceluiai Daniil c dup aptezeci de sptmni de ani, adic dup patru sute nouzeci i apte de ani, are s vin Hristos. "i iat, zice Gavriil, brbatul pe care l-am fost vzut la nceputul vedeniei zburnd, s-a atins de mine ca n ceasul jertfei de sear. i m-a fcut s neleg i celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe c are s nasc pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim i Annei c au s nasc pe Doamna i Stpna de Dumnezeu Nsctoarea. Iar n Legea Nou, acesta a binevestit lui Zaharia, stnd dea dreapta altarului tmierii, c va nate pe marele Ioan naintemergtorul. Acesta a hrnit i pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani nuntru n Sfintele Sfintelor cu hran cereasc. Acesta nsui, i cine se ndoiete? a binevestit Nsctoarei de Dumnezeu c va nate de la Duhul Sfnt pe Fiul i Cuvntul lui Dumnezeu. Acesta s-a artat lui Iosif n vis, precum zic muli, i i-a zis s nu se team, ci s ia pe Mariam, femeia sa, c ce s-a zmislit ntr-nsa este de la Duhul Sfnt. Acesta s-a artat i pastorilor i le-a binevestit, c S-a nscut Hristos Mntuitorul lumii. Acesta i n vis a zis lui Iosif s ia pruncul i pe Mama lui i s fug n Egipt. i iari acesta nsui i-a zis s se ntoarc n pmntul lui Israel. Muli ns din sfiniii nvtori i din scriitorii de cntri socotesc c dumnezeiescul Gavriil a fost i ngerul cel mbrcat n vemnt alb, care, pogorndu-se din cer, a rsturnat piatra de pe ua mormntului lui Iisus, Dttorului de via, i a ezut deasupra ei. i el a fost cel care a binevestit mironosielor nvierea Domnului. i ca s spunem mai cuprinztor, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei ntruprii Cuvntului lui Dumnezeu din nceput pn n sfrit. Pentru aceasta i Biserica lui Hristos l prznuiete pe el, mpreun cu Arhanghelul Mihail, i cheam harul i ajutorul lui, rugndu-i ca prin ajutorul i rugciunile lor, i n veacul de acum s aflm scpare de rele, i n cel ce va s fie s ne nvrednicim de bucuria cereasc i de mprie. Amin. naintea judecaii, au stat tare i fr de frica, mrturisind pe Hristos Dumnezeu adevrat, Fctor al cerului i al pmntului. Pentru aceasta mrturisire au suferit multe rni de bti, i arsuri peste tot trupul. De aceea i-au pus pe un grtar de fier ars, i ntru toate chinurile acestea privind la ctigarea binelui celui venic, mcar ca ptimeau din partea celor fr de Dumnezeu, dar erau uurai de ctre Dumnezeu. Iar pgnii aceia i nemilostivii, vznd ca nu pot pricinui sfinilor nici o vtmare, spre mai multa tulburare s-au aat i, legndu-le cinstitele picioare de cai slbatici, i-au gonit slujitorii, trndu-i multe ceasuri peste spini i ciulini i peste locuri coluroase de le rupeau carnea. i aa i-au dat sufletele lui Dumnezeu. Atunci nite cretini, lund pe ascuns sfintele lor moate, le-au aezat n satul pangheanilor, slvind i binecuvntnd pe Dumnezeu.

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Matroana.

Aceasta a fost n zilele mpratului Leon cel Mare, din Perga Pamfiliei. i mritndu-se a dobndit o fiic, i s-a dus la Constantinopol cu brbatul ei, fiind de cincisprezece ani, i cunoscnd pe o fecioara cu numele Evghenia i rvnind nevoina ei, nu lipsea de la biserici i petrecea toat noaptea ndeletnicindu-se cu postiri i privegheri. Aprinzndu-i mai cu cldura dragostea credinei spre Dumnezeu, a lsat pe fiica sa pe seama unei femei cu numele Suzana. i ea, mbrcndu-se n port brbtesc, s-a dus la Mnstirea Sfntului Vasian; i, prefcndu-se ca este eunuc, a fost primita de monahi. Dup aceea, aflnd preacuviosul Vasian de cele pentru ea din dumnezeiasca artare, a trimis-o la cetatea ce se cheam Emesa, la o mnstire de femei. i de acolo a trecut la Ierusalim. Dup aceea la Muntele Sinai, i apoi la Berit, unde prin rugciune a scos izvor de ap ntr-un loc sec i uscat. Dup ce a rbdat multe ispite de la demoni. n urma unei artri i vedenii s-a dus iari la Constantinopol. i vznd-o Sfntul Vasian, a rnduit-o s ad la mnstirea ce s-a numit, de la dnsa pn astzi, Mnstirea Matroanei. i trind pn la o sut de ani, cu pace ctre Domnul a rposat.

Pomenirea Cuvioasei Teoctista din insula Lesbos.

Aceasta a trit in secolul al IX-lea i era din cetatea Metimna, n insula Lesbos. Fiind dat de copil la casa de fecioare, s-a fcut clugrita. Deci ajungnd n vrsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca s vad pe sora sa. Tot n acea noapte s-a ntmplat s vin la Mitilina tlhari cretani, al cror cpitan era vestitul Nisiris. Acetia lund robi pe toi ceilali ceteni, au luat mpreuna i pe cuvioasa i s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, i, dup ce au scos robii la uscat afar, edeau i socoteau cu cte ct s vnd pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, gsind bun prilej, a fugit pe ascuns n pdure, scpnd cu aceasta din minile lor. Deci, de atunci rmnnd acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea ptimire, luptndu-se cu foamea, cu gerul, cu arsura, hrnindu-se cu ierburi i cu verdeuri slbatice, nefiind vzut de nimeni n vremea aceasta, ci numai cu

9 Noiembrie
Ziua a noua, pomenirea Sfinilor Mucenici Onisifor i Porfirie.
Aceti sfini Onisifor i Porfirie, fiind prigoana asupra cretinilor, au fost pri ca sunt cretini i, fiind adui

102

8 Noiembrie
Dumnezeu i cu Preacurata Nsctoare de Dumnezeu (pentru care i vieuia) vorbea prin rugciune. Iar dup ce s-au mplinit treizeci i cinci de ani, dup dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vntori, ca s vneze n locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei desprindu-se i urmrind locul ca s afle vnat, a intrat ntr-o biserica a Nsctoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca s vad cele ce erau n ea. i dup ce a vzut cele din biserica i s-a nchinat, a ridicat n sus ochii si, i iat a vzut n partea dreapta a sfintei mese, ca o estura de pnz de pianjeni, ce se clatin de vnt; i fiindc a voit s mearg mai nainte ca s cunoasc bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: "Stai omule i nu te apropia, cci m ruinez a m arta ie, femeie goal fiind". Iar vntorul, nspimntndu-se de nprasnicul glas i temndu-se, cuta s fug, cci se ridicaser perii capului su, i stau drepi ca spinii. Iar dup ce abia cu greu i-a venit n sinei, a ntrebat pe ceea ce strigase, cine i de unde este. Iar sfnta i-a rspuns: "Arunca haina ta ca s m acopr cu ea, i apoi i voi povesti cele despre mine". i vntorul a fcut ndat dup porunc. Iar cuvioasa, lund haina i mbrcndu-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, i aa s-a artat vntorului: vedere minunat i nspimnttoare. Cci perii capului ei erau albi, iar faa ei negricioas, crnuri ns cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care inea i cuprindea legtura vinelor i a oaselor. i n scurt zicnd, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, dup ce a povestit sfnta toate cele despre ea, s-a rugat de vntor ca, ntorcndu-se iari n insul ca s vneze, s-i aduc o parte din Sfntul Trup al lui Hristos. Deci cnd s-a ntors vntorul, a adus cu sine dumnezeietile Taine; pe care lundu-le cuvioasa i fcnd rugciune, s-a mprtit, mulumind lui Dumnezeu. Iar vntorul, ducndu-se la vnat, degrab s-a ntors iari la cuvioasa, pe care a aflat-o zcnd moart. Deci spnd n pmnt, precum a putut, i mult rugndu-se sfintei ca s mijloceasc pentru el ctre Domnul, a ngropat-o n locul acela, unde o aflase, slvind i binecuvntnd pe Dumnezeu. nu avea aplecare spre aceste lucruri amgitoare. Ci cugeta foarte mult s prseasc lucrurile lumii acesteia i s se fac monah. De aceea a zis ctre mpratul c, dac se va ntoarce biruitor de la Creta, s-i fac un dar pe care l va cere atunci, iar mpratul i-a fgduit ca fr de grire mpotriv i va plini cererea. Deci mergnd la Creta mpreun cu Imerie, au vorbit ca nite soli naintea stpnitorilor arabilor, i atta i-au mblnzit pe ei cu cuvintele lor cele nelepte, nct fr de rzboi i-au biruit i i-au supus s plteasc bir mpratului. ntorcndu-se biruitori la Constantinopol, s-au nchinat mpratului, iar pururea pomenitul Simeon l-a rugat ca s-i dea darul ce i l-a fgduit. Iar mpratul, netiind ce are a cere, a dat lui Simeon mna i acesta a srutat-o, socotind ca are a cere aur sau alt oarecare cinste mai mare, precum poftesc iubitorii de lume. Dar Simeon iubitorul de Hristos, mai vrtos dect iubitorul de avuie, n-a cerut alt druire de la mpratul, dect ca s-l lase a se face monah. Atunci mpratul s-a mhnit, pentru c urma s se lipseasc de un aa de nelept brbat i viteaz osta. ns neputnd a-i clca fgduina, a mbriat cu lacrimi pe dumnezeiescul Simeon i l-a srutat, zicndu-i: "Mergi fiule cu mila lui Dumnezeu, Cruia roag-te i pentru pcatele mele". Apoi, cuviosul, dup ce s-a fcut monah i a scapt de tulburarea lumii, a scris vieile sfinilor cte le-a aflat. Dup aceea, ca unul ce era bogat i avea putere i nchipuire, a trimis oameni n felurite ceti i locuri; i i-au adus cte viei de sfini au aflat, pe care el iari le-a tlcuit cu prea dulci ziceri. Pentru care lucru din pricina aceasta s-a numit Metafrast (adic tlcuitor). i toate cte a scris sunt adevrate i fr greeal. Pe care i nvaii italienilor leau tlcuit n limba italieneasc, i-l au pe Cuviosul Simeon i n sinaxarele lor, i-l prznuiesc ca pe un sfnt. Fiindc mult s-a ostenit att pentru Domnul, ct i pentru sfinii Lui.

Pomenirea Sfintelor femei Eustolia i Sopatra.

Sfnta Eustolia era pe vremea lui Mavrichie mpratul, fiic de prini evlavioi care locuiau n Roma. i din crud vrst, dndu-se pe sine cucerniciei, zbovea n postiri i privegheri. Fiind aprins de dumnezeiasca dorin i lasnd Roma, s-a dus la Constantinopol, unde, cercetnd dumnezeietile cinstite locauri i plinindu-i dorina, s-a ntlnit cu Sopatra, fiica mpratului Mavrichie, care mergea la biserica Nsctoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne. i fiindc fapta bun nu se poate ascunde, Sopatra ruga pe fericita Eustolia, ca s o aib pe ea maic duhovniceasc i pzitoare trupului i sufletului. i lsnd pururea pomenita Sopatra mpria i mbrcndu-se cu schima clugreasca, a sporit ntru nevoine i osteneli duhovniceti. A cerut de la tatl su mpratul un loc potrivit i acolo a zidit casa de rugciuni, petrecnd mpreun cu Sfnta Eustolia. Pentru aceasta multe fecioare i femei evlavioase mergnd ctre ele, petreceau mpreun viaa cea aspr i plin de osteneli. Iar fericita Eustolia nevoindu-se muli ani, i multora fcndu-se pricin de mntuire, s-a dus ctre Domnul cu pace, lsnd n locul su pe fericita Sopatra, care, asemenea ca duhovniceasca ei maic, nevoindu-se i la vrful faptelor bune ajungnd, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Simeon Metafrastul, care cu pace s-a svrit.
Cuviosul Simeon era nscut n Constantinopol, fiind pe vremea evlaviosului mprat Leon cel nelept n anii 886. Pentru faptele cele bune i pentru nelepciunea sa, a fost nlat la vrednicia de magistru i logoft, i avea mult cinste la mpratul. Deci, oarecnd au mers arabii n Creta cu armata, i au prdat oarecare sate i ceti. Atunci mpratul a ales voievod pe marele i viteazul Imerie, cu care mpreun a trimis i pe Cuviosul acesta Simeon Metafrast, s mearg soli ctre arabii care stpneau Creta, dndu-le acestora amndurora puterea ca sau cu bine s supun pe arabi mpriei (Constantinopolului), sau s-i piarz cu arme prin rzboi. Precum de aceasta povestete acelai Metafrast, scriind viaa mai sus-pomenitei cuvioasei maicii noastre Teoctistei Lesvianca, care se prznuiete ntru aceast zi. mpratul l iubea pe cuviosul i-l cinstea, att pentru nelepciunea i fapta bun a lui, ct i pentru fireasca lui brbie, priceperea i socotina ce avea n rzboaie. ns cu toate acestea, pururea pomenitul Simeon

103

8 Noiembrie Pomenirea Sfntului Mucenic Antonie.

Acesta era din satul Siron, cu meteugul tietor de pietre. Deci vznd pe elini c mergeau la capitea idolilor i jertfeau, i-a sftuit pe ei s se deprteze de aceia, i nefiind ascultat, mhnindu-se, s-a dus n pustietate, i acolo a aflat pe un rob al lui Dumnezeu, care iari fugise din lume, Timotei cu numele, i mpreun cu el petrecnd trei ani, i lund de la el bunele cuvntri, s-a pogort iari ctre poporul rtcit din satul su. i aflndu-i pe ei ca svreau serbare demonilor, intrnd n capitea lor, a zdrobit toi idolii. Deci, fiind prins de ei, a fost btut cumplit. Dup aceasta s-a dus la Apamia Siriei i, rugndu-se cuviosului episcop ca s-i dea voie s zideasc o biserica n cinstea Sfintei Treimi, a nceput a o zidi. Aflnd de aceasta cei din satul lui au nvlit noaptea cu sbii i cu ciomege i fr de mila l-au omort pe el. i aa i-a dat duhul su lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Narsi i Artemon. Pomenirea Cuvioilor i de Dumnezeu purttori Prinilor notri Evtimie (Eftimie) i Neofit, ctitorii Mnstirii Dohiarului din Muntele Athos, care cu pace s-au svrit.
Sfinii Eftimie i Neofit, fondatorii Mnstirii Dochiariu din Muntele Athos, un unchi i nepotul su, aparineau aristocraiei bizantine de cel mai nalt rang. Sf. Eftimie, pe cnd era nc n lume, a fost prietenul Sfntului Atanasie din Muntele Athos (pe care l prznuim n 5 iulie), devenind ulterior novice i discipol al acestui mare ascet. Pentru dragostea curat fa de frai, pentru blndeea i nevoirea de a duce o via sfnt, Sf. Atanasie i-a ncredinat clugrului funcia de administrator, pe care acesta a ndeplinit-o ca i cnd nsui Domnul i-ar fi dat-o spre mplinire. Sf. Eftimie mpreun cu ali clugri s-au stabilit n localitatea Dafni, unde au ntemeiat o mnstire n cinstea Sf. Nicolae, numit Docheiariou pentru a aminti de ascultarea sa. Cluzindu-i pe fraii mai tineri, Sf. Eftimie i-a nvat pe clugri despre importana trezviei i ateniei la tulburrile sufletului, explicndu-le c lupta cretinilor, dup cum spune Sf. Apostol Pavel, "nu este mpotriva trupului i a sngelui, ci mpotriva nceptoriilor, mpotriva stpniilor, mpotriva stpnitorilor ntunericului acestui veac, mpotriva duhurilor rutii, care sunt n vzduh". (Efes. 6:12). ns saracinii au tulburat viaa linitit a mnstirii i pe cnd clugrii stteau ascuni n pdure ca s-i salveze vieile, dumanii au ras mnstirea din temelii. Sf. Eftimie nu i-a pierdut ncrederea i mnstirea a fost reconstruit. Sf. Neofit, pe cnd se afla n lume, era nsoitorul mpratului Nichifor Focas (963-969). Dup moartea prinilor si, acesta s-a dus n Muntele Athos, fiind tuns la mnstirea unchiului su, Eftimie. nainte de moartea sa, Sf. Eftimie a lsat administrarea mnstirii n minile nepotului su. Sub ndrumarea spiritual a Sf. Neofit mica mnstire a devenit lavr i datorit donaiilor fcute de mpratul Nichifor, la solicitarea sfntului. Sf. Neofit s-a nvrednicit s devin "protos" (mai-marele Consiliului Prinilor din Sf. Munte), rmnnd acolo timp de mai muli ani. Dup renunarea la funcia din cadrul Consiliului, n ultimii si ani de via, Sf. Neofit s-a ntors la Mnstirea Dochiariou, unde s-a dus n pace la Domnul.

Pomenirea Sfinilor Cristofor i Mavra, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Preacuviosului Ioan Colovul, care cu pace s-a svrit.
Sfntul Ioan, Colovul din Egipt, s-a nevoit prin sec. al Vlea n deertul egiptean n Mnstirea Sf. Pimen cel Mare (prznuit n 27 august). De la numele acestei mnstiri, mnstirile din slbticie au nceput s se numeasc schituri, unde clugrii se nevoiau n via sfnt, n tcere i nsingurare. Sf. Ioan era un clugr blnd, smerit i muncitor. El a venit la acea mnstire mpreun cu fratele su, Daniel. Odat, Sf. Ioan i-a spus fratelui su mai mare c i-ar plcea s nu-i mai fac griji pentru ce mnnc sau cu ce se mbrac i s poat tri ca ngerii din ceruri. Daniel l-a lsat s mearg n pustie ca s se lupte cu ispitele. Lepdndu-i hainele, ntr-o noapte foarte rece, Ioan i-a prsit chilia i a plecat. ns dup o sptmn, foamea l-a mnat napoi. Ajungnd la ua chiliei, Ioan a nceput s bat. "Cine-i acolo?" a ntrebat Daniel. "Eu sunt, Ioan, fratele tu." Daniel ns i-a rspuns, "Ioan a devenit nger, el nu mai este printre oameni." Ioan a continuat s bat ns Daniel i-a dat drumul nuntru abia diminea. Apoi i-a spus: "Tu eti brbat i ca s mnnci, trebuie s munceti." Sf. Ioan a plns cu amar i i-a cerut iertare. Dup ce i-a nvat lecia, Sf. Ioan s-a dus la Sf. Pimen, cunoscut pentru caracterul su hotrt, cernd ndrumare i promind c va asculta tot ce-i va spune s fac. Ca s-i ncerce rbdarea, Sf. Pimen i-a dat s fac o ascultare mai neobinuit, i anume s care ap i s o picure pe un b uscat pn acesta, dup trei ani a nfrunzit i a rodit. Printele a luat din fructele bogate i le-a dus frailor, spunnd: "Luai i mncai din roadele ascultrii". Mai trziu, avva Ioan a devenit el nsui ndrumtor al multor oameni pe drumul mntuirii, printre care era i Sf. Arsenie cel Mare (prznuit n 8 mai) i Sf. Taisia (prznuit n 8 octombrie). Sf. Ioan a fost cel care a scris Viaa Sf. Paisie cel Mare (prznuit n 19 iunie).

Pomenirea Sfntului ierarh Nectarie din Eghina, episcop al Pentapolisului.

Sfntul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivri, n Tracia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop de Pentapole i ctitor al mnstirii "Sfnta Treime" din insula Eghina. n 1961 Sfntul Sinod al Bisericii de Constantinopol l-a proclamat sfnt al Bisericii Ortodoxe, comemorarea lui fcndu-se n ziua de 9 noiembrie. Sfntul Nectarie s-a nscut ntr-o familie srac de pe malul mrii Marmara. Prinii si, Dimos i Marie Kephala, i-au dat numele de Anastasie. La vrsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca s lucreze i s se coleasc.

Pomenirea Cuviosului Eladie, care cu pace s-a svrit. 104

8 Noiembrie
n 1866, la vrsta de 20 de ani, Sfntul Nectarie pleac n insula Chios ca s predea ca nvtor. Aici devine clugr, cu numele de Lazr, la 7 noiembrie 1876, n celebra mnstire Nea Moni. Un an mai trziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui cretin bogat din insul i cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut s-i completeze studiile la Atena i s obin, n 1885, o diplom a Facultii de Teologie din capitala Greciei. Tot n acest an, 1885, Sfntul Nectarie pleac la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfntul Nicolae din Cairo. Civa ani mai trziu, n 1889, a fost hirotonit episcop de Pentapole (episcopie corespunznd n acea vreme Libiei superioare) de ctre Patriarhul Sofronie, care l-a numit i predicator, secretar patriarhal i reprezentant al su la Cairo. Dar dup doar un an a fost alungat din Egipt n urma calomniilor unor clerici invidioi. A trebuit s se ntoarc la Atena, singur, nebgat n seam, dispreuit, n mari lipsuri materiale. A rmas civa ani predicator (l8911894), iar apoi a fost numit director al colii teologice Rizarios, care forma viitori preoi. A rmas 15 ani n acest post ecleziastic. n 1904, la cererea mai multor clugrie, a fondat mnstirea "Sfnta Treime" din insula Eghina, devenit azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodox. n decembrie 1908, la vrsta de 62 de ani, sfntul Nectarie i-a dat demisia din postul de director al colii teologice i s-a retras n mnstirea sa din Eghina, unde a rmas pn la sfritul vieii. A murit la 8 noiembrie 1920, n urma unui cancer de prostat care l-a chinuit un an i jumtate. A fost nmormntat n mnstirea sa de ctre ieromonahul iconar Sava, care mai trziu a pictat prima icoan a sfntului. n 1953 moatele sale au fost mutate ntr-un mormnt mai frumos. Pomenirea mutrii moatelor sale se face n ziua de 3 septembrie. Civa ani mai trziu, la 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenic din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfntul i l-a proclamat sfnt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie. Viaa sfntului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis (dup Sinaxarul Parintelui Macarie de la Mnstirea Simonos-Petras, Muntele Athos) Sfntul Nostru Parinte Nectarie s-a nscut la 1 octombrie 1846, n Selibria (Tracia), din prini sraci dar credincioi pioi : Dimos i Maria Kefala. Primind la Sfntul Botez numele de Anastasie, el dovedi nc din copilrie o mare mil i o nclinare profund pentru studiu. Cum mama sa l nv Psalmul al 50 lea, lui ii plcea s repete versetul : "nva-voi pe cei fr de lege cile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind n ara sa primele noiuni de nvtur, fu trimis de ctre prinii si la Constantinopol pentru a-i continua educaia, lucrnd n acelai timp ca angajat ntr-un magazin. Tnrul biat ramase atunci insensibil tulburrilor vieii mondene, preocupndu-se zi i noapte doar de cldirea nluntrul su a omului interior dup chipul lui Hristos, prin rugciune i meditaie asupra scrierilor Sfinilor Prini. La vrsta de 20 de ani prsi Constantinopolul pentru a deveni nvtor in insula Chios. Acolo ncuraja cu multa srguina pe tineri i pe steni ntru milostenie i virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul nsui al vieii sale de privaiune i rugciune. Dorindu-i de mult s mbrieze o via asemeni ngerilor, deveni clugr sub numele de Lazr, la 7 noiembrie 1876, n renumita mnstire din Nea-Moni. Cutnd doar lucrurile de Sus, model de blndee i supunere, se fcu ndrgit de toi fraii din comunitate i deveni Diacon un an mai trziu. Prin generozitatea unui locuitor pios din insula, apoi prin protecia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu s i continue studiile la Atena i s obin diploma Facultii de Teologie. n 1885 ajunse la Alexandria unde la puin vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta diocez corespunznd Libiei superioare). Predicator i secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. n ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa i tia s comunice turmei sale spirituale srguina pentru virtuile Evangheliei. Dragostea i admiraia pe care i-o purta poporul se ntoarser ns mpotriva lui. mpini de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidioi pe succesele sale, l calomniar, spunnd ca ar cuta s i atrag favorurile poporului in scopul de a pune mna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Cum Sfntul nu ncerca s se justifice, ci i punea ncrederea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericii vei fi cnd va vor ocr i va vor prigoni i vor zice tot cuvntul ru mpotriva voastr, minind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul su i se mbarc pentru Atena unde se trezi singur, netiut, dispreuit i lipsit chiar de pinea cea de toate zilele, cci nu tia s pstreze nimic pentru sine i i mprea sracilor puina sa avuie. Abandonnd proiectul iniial de a se retrage n Muntele Athos, blndul i umilul urma al Domnului nostru Isus Hristos, prefer - n favoarea mntuirii aproapelui su - s sacrifice dragostea sa de a se retrage n singurtate. Rmase civa ani ca predicator (1891 - 1894), apoi fu numit director al colii ecleziastice Rizarios, destinat pregtirii viitorilor Preoi. Profunda sa cunoatere a Scripturilor, a Sfinilor Prini i chiar a tiinelor profane, precum i autoritatea sa plina de blndee orientat ctre oameni aveau s i permit s insufle n scurt timp acestei instituii o nalta calitate intelectual i moral. Sfntul Ierarh prelua asupra lui conducerea i leciile Pastoralei, dar nu nceta totui s i triasc programul de ascet, de meditaie i de rugciune a unui clugr, adugnd la acestea naltele funcii de

105

8 Noiembrie
predicare i de oficiere regulat a Sfintelor Taine, n snul colii dar i n regiunea din jurul Atenei. Nectarie pstra ns n adncul inimii sale o dragoste arztoare pentru linitea i pacea vieii din mnstiri, de aceea profita de dorina exprimat de cteva din fiicele sale spirituale pentru a se retrage din tulburrile vieii mondene i s pun bazele unei mnstiri feminine n insula Eghina (ntre 1904 i 1907). In ciuda nenumratelor griji i dificulti, Sfntul veghea la instaurarea unui mod de via cenobitic scrupulos fidel spiritului Sfinilor Prini. i consuma fr msur fora trupului i cea moral pentru instalarea cldirilor, pentru oficierea Slujbelor i pentru conducerea spiritual a fiecreia din ucenicele sale. Putea fi vzut adesea lucrnd grdina, mbrcat cu o sutana ca vai de ea, sau cnd disprea ore ntregi, era uor de ghicit ca se nchisese n chilia sa pentru a-i nla mintea spre Dumnezeu, fixndo n inima sa pentru a gusta astfel dulceaa Sfntului Nume al lui Hristos. Dei fugea de orice contact cu lumea i i limita cu strictee vizitele la mnstire, renumele virtuilor sale i a harurilor pe care i le dduse Dumnezeu se rspndir n ntreg inutul, iar credincioii veneau la el, atrai ca un metal de magnet. Vindeca pe numeroi laici i clugrie de bolile de care sufereau, fcu s vina ploaia peste insula care suferea de secet. El uura, mngia, ncuraja... Era totul pentru toi, putnd s fac totul ntru Hristos care slluia n el prin Harul Duhului Sfnt. Era un apropiat al Sfinilor i al Maicii Domnului iar acetia i se artau adesea n timpul Sfintei Liturghii sau n chilia sa. n ciuda dificultilor care au urmat primului rzboi mondial, el interzise cu strictee clugrielor sale s fac provizii de hran i ordon s fie mprit sracilor surplusul lor, ncredinndu-se de pe o zi pe alta milei lui Dumnezeu. In afar acestor sarcini, Nectarie gsea timp s redacteze un mare numr de lucrri de teologie, de moral, de istorie a Bisericii pentru confirmarea Bisericii din Grecia n Sfnta Tradiie a Prinilor, adesea ignorat n vremea aceea din cauza influenelor apusene. Trind deci ca un nger n trup i fcnd s strluceasc n jurul su razele luminii necreate a harului, preafericitul mai avu de suferit calomnii i acuzaii nedrepte asupra mnstirii sale, din partea membrilor ierarhiei. Suporta aceste ncercri cu rbdarea lui Hristos : fr un murmur i fr revolt. Atunci fu atins de o dureroas boala timp de peste un an i jumtate. El i mulumea lui Dumnezeu c l ncerca astfel i se strduia s in n secret durerea pn cu puin vreme naintea morii sale. Dup un ultim pelerinaj la o icoana a Maicii Domnului, situat nu departe de mnstire, el anun ucenicilor si plecarea sa la cer i fu transferat ntrun spital din Atena, unde dup 50 de zile de suferine, pe care le suporta cu o rbdare care i stupefia pe toi cei din jurul su, i ddu sufletul n pace lui Dumnezeu (pe 8 noiembrie 1920). Credincioii din Eghina, ucenicii si i toi Cretinii care l cunoscuser plnser pierderea blndului i comptimitorului ucenic al lui Hristos, care toat viaa suportase calomnia, persecutrile i nedreptele acuzaii, lund ca model Dumnezeiasca Ptimire a Stpnului su. Dar Dumnezeu i ddu slava n schimb i, imediat dup odihna sa, Minunile au nceput s apar i continu n fiecare zi i acum pentru cei care se apropie cu ncredere de Moatele sale sau care se ncred puternicei sale mijlociri. Trupul Sfntului rmase ca prin minune neatins de vreme timp de 20 de ani, degajnd o mireasm cereasc i delicat. n 1953, cnd fu n sfrit dispersat dup legile naturii, se proced la mutarea Moatelor (3 septembrie) sale i se constat atunci ca acelai parfum se degaja cu putere. De atunci nu a ncetat s i bucure credincioii care se apropiau de aceste preioase rmite, dndu-le ncredinarea ca Sfntul Nectarie a gsit calea ctre Dumnezeu, n casa Sfinilor. Cultul su a fost recunoscut oficial n 1961 iar povestea minunilor sale nu nceteaz s fie scris n fiecare zi. Mormntul su, la Eghina, se numr printre pelerinajele cu cea mai mult lume n Grecia.

Pomenirea sfinilor mucenici Claudiu, Castor, Sempronian i Nicostrat.

Aceti patru mucenici au ptimit pe vremea mpratului Diocleian (284-305). Ei au fost nentrecui meteri n arta cioplirii i sculpturii n marmur., fiind conductorii unui vestit antier de acest fel, la Smirnum. Datorit lucrrilor de calitate ce se realizau aici, mpratul era foarte mndru de dibcia acestor meteri. ns, din cei peste 600 de lucrtori care se aflau pe acest antier, muli erau pgni, care nu vedeau cu ochi buni viaa religioas a cretinilor de aici. Acetia obinuiau s-i fac semnul Sfintei Cruci ori de cte ori ncepeau sau terminau o lucrare, deoarece erau convini c numai prin puterea i ajutorul lui Dumnezeu erau n stare s fac tot ceea ce fcuser pn atunci. Printre aceti cretini se aflau i cei patru sfini, care primiser Taina Sf. Botez din minile episcopului Chiril din Antiohia, ce se afla surghiunit n inutul Iliricului. Aceti 4 mucenici, datorit rvnei lor duhovniceti, au reuit s atrag la cretinism pe un alt om, pe nume Simpliciu, care s-a ncretinat i el. Imediat, pgnii cei invidioi i-au prt pe cei 5 meteri la mprat, acuzndu-i c acetia conduc lucrrile prin superstiie i magie i c nu vor s tie dect de credina n Hristos. Auzind acestea, mpratul nu a luat nici o msur mpotriva lor, dar acuzatorii au spus c ei nu vor s sculpteze chipul zeului Asclepios, un zeu socotit vindector de ctre mprat. Cei 5 mucenici au confirmat c "n toate ne-am artat asculttori, mprate, dar chipul acestui zeu nu vrem i nu putem s-l facem". mpratul ns, nu s-a suprat i a trecut cu vederea neascultarea acestor meteri, spunnd c nu-i pas cine va face statuia, dar c aceasta trebuie terminat. Aa s-a i ntmplat, statuia fiind terminat de ali meteri. Cnd mpratul a venit s vad statuia terminat, el a crezut c totui cei 5 au realizat statuia, dar partida pgnilor s-a npustit cu ur asupra lor, acuzndu-i iari cu cuvinte dumnoase. mpratul, vznd tulburarea ce s-a iscat, i-a ncredinat pe cei 5 meteri unui dregtor cu numele de Lampadie, ca s fac cercetri i s liniteasc lucrurile. Acesta le-a poruncit s aduc cinstire i jertfe zeilor, dar meterii nu au vrut. Ca atare Lampadie i-a arestat i nchis n temni, dup care a asmuit mulimile pgne mpotriva cretinilor. S-au iscat rscoale i bti, iar n timpul uneia dintre ele, nsui Lampadie a fost omort.

106

10 Noiembrie
Auzind aceasta, mpratul s-a temut ca nu cumva rudele mortului s porneasc o rscoal general, i ca atare s-a decis s termine cu cei 5, dnd ordin ca acetia s fie nchii de vii n sicrie de plumb i s fie aruncai n apele fluviului Sava. Auzind aceast veste, va muri de suprare i episcopul Chiril, care se afla i el nchis n temni. Dup cteva zile, un cretin cu numele de Nicodim a scos sicriele din ap i a avut grij de nmormntarea osemintelor sfinilor. Calendarul roman din anul 354 amintete de pomenirea lor, la data de 9 noiembrie. fcut monah i a locuit n locul n care proorocul Daniil a vzut vedeniile. i s-a nvrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mna lui Ghenadie episcopul, care s-a fcut mrturisitor i mucenic. i mult ostenindu-se acolo sfntul, mustra i cu faptele i cu cuvintele pe cei ce fceau clcri de lege; mai n urma btut fiind de ei i izgonit, dup ce i-a dat seama c ei rmn nendreptai, mai nainte vestindu-le urgia ce avea s vin asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar dup ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetii aceleia din greeala lor au czut sub urgia mpratului. i trimind mpratul ostai, mpreun cu trei sute de elefani, au sfrmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei iau omort cu sabia. Atunci sfntul s-a dus la Ierusalim i a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lng care zbovind doi ani, s-a ntors iari n Persia. Ducndu-se sfntul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea pcatelor poporului su celui nesupus, pe care mpratul l pierduse cu amar moarte. i dup ce a petrecut acolo mult vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, n care a aflat adunare de episcopi, i, stnd n mijlocul lor, a mustrat pe episcopul mpotriva cruia se fcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea i-i btea joc de sfntul mndrindu-se cu rspunsurile i nelepciunea sa. Iar sfntul i-a rspuns: "Fiindc stai nendreptat, trufindu-te mpotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfnt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iat te face acum pe jumtate uscat pentru muli ani, pentru ca prin ptimirea ta aceasta sa se nelepeasc i s se ndrepteze ceilali". i, o, minune!, odat cu cuvntul sfntului a czut fulger din cer i l-a fcut pe acela jumtate uscat i n aceasta stare a petrecut doisprezece ani ntregi i n urma s-a svrit. Iar sfntul ieind de acolo s-a dus la o alt cetate al crei ocrmuitor ptimea de doi ani de o cumplit boal. Aflnd el de venirea sfntului, a trimis la el i l-a rugat sa mearg sa-l cerceteze ca pe un bolnav i s-i dea binecuvntarea sa. Deci, fiindc omul trimis struia ctre sfntul s mearg cu grbire, sfntul a rspuns ctre dnsul aa: "Du-te i spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: "Acestea i zice episcopul, ntru numele lui Iisus Hristos, pe Care l propovduiesc eu prostul i nevrednicul: Leapd de la tine toat boala ce te supar, i ncingnd mijlocul tu, vino umblnd cu nsi picioarele tale, ca s te vd". Iar trimisul ntorcndu-se, ndat ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a nsntoit stpnul su i att s-a ntrit, nct n-a mai rmas n el vreo rmita sau semn de boal. Deci s-a sculat i s-a dus la sfntul umblnd cu picioarele sale i aruncndu-se la cinstitele picioare ale sfntului i apucndu-le cu amndou minile, le sruta pe ele tvlindu-se pe pmnt. i mulumind slvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mrit pe el n acest chip. Aceasta preamrita minune a sfntului pe muli a adus la credina lui Hristos. Acolo aflndu-se sfntul, a alungat muli demoni din cei care ptimeau. i pe o femeie ce zcea n pat i era slbnoaga de nou ani, apucnd-o de o mna, a ridicat-o sntoasa. i pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul i cu nebgare n seama ncredina nedreptatea prin jurmnt, fiindc defima i nu asculta cuvintele sfntului,

10 Noiembrie
Ziua a zecea, pomenirea Sfinilor Apostoli din cei aptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast i Cvart.
Acetia au fost din cei aptezeci. Olimp i Rodion, urmnd Sfntului Apostol Petru, amndurora li s-au tiat capetele, n cetatea Romei de ctre Neron. Iar Sosipatru, de care pomenete Sfntul Pavel n Epistola ctre Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savrit. i poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomenete de dnsul n multe locuri n Epistolele sale. Asemenea i Erast, de care pomenete n Epistol fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim i apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a svrit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului i multe ptimind pentru dreapta credina i pe muli elini spre Domnul ntorcndu-i, s-a svrit i el cu pace.

Pomenirea Sfntului Mucenic Orest.

Acest sfnt a fost din cetatea Tiana, din ara Capadociei, doctor cu meteugul. Deci mrturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea mpriei lui Diocletian. i nesupunndu-se a jertfi la idoli, ci mrturisind cu ndrzneal pe Hristos Dumnezeu, a fost btut cu toiege att de ru, nct i se sparse pntecele de i se vedeau maele. Deci l-a dus la capitea idolilor, i suflnd el asupra idolilor, s-au fcut aceia ca praful. Apoi a fost nchis n temni i dup apte zile stnd naintea judecii lui Maximin, i iari fiind silit ca s jertfeasc, i nesupunndu-se, i-au ptruns gleznele cu piroane lungi. i legndu-l cu lanuri de un cal slbatic, l-au gonit repede i trndu-l douzeci i patru de mile, afar din cetatea Tiana, i-a dat sufletul.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Teostirict, cel din Simvola. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfnta Pelaghia. Pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Mil episcopul, i cu doi ucenici ai si.
Acest Sfnt Printe al nostru Mil s-a nscut ntr-o cetate persan; i dup ce s-a botezat, a nvat Sfintele Scripturi. Vrnd el s osteasc mpratului perilor, dup ce a ajuns n vrst, a fost oprit de la acest gnd de o nfricotoare vedenie de noapte i de atunci petrecea n feciorie i n nevoine, rugndu-se lui Dumnezeu i pentru sine i pentru tot neamul su. Iar dup civa ani, lsndu-i cetatea, s-a

107

11 Noiembrie
l-a fcut prin rugciunea sa ca s ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre ndreptarea i a altora muli, nct din aceasta, mulime nu putin din acel ora a venit la sfntul i a cerut ca s primeasc credina cretineasca. i alte nc multe minuni n feluri de locuri a fcut sfntul acesta, despre care rspndindu-se vestea, a ajuns la dregtorul Vasilisc. Fiind chemat sfntul i stnd el naintea lui mpreun cu doi ucenici ai si, dup ce a vzut credina lor cea n Hristos curat i neclintit, multe pedepse i chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzndu-se de mnie, a scos nsui sabia i a lovit pe sfntul n piept. Asemenea i fratele lui Vasilisc n unire cu el a lovit i acela pe sfntul n inima. Iar episcopul Domnului i nevoitorul, viu nc fiind, a zis ctre ei: "Fiindc voi amndoi v-ai unit ca s m omori pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mine chiar n ceasul acesta se va vrsa sngele amndurora chiar de minile voastre, adic v vei ucide unul pe altul, i maica voastr va rmnea fr fii". i aceasta zicnd i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfntului suindu-i pgnul Vasilisc deasupra a doi muni, acolo i-au ucis cu pietre. A doua zi necredinciosul Vasilisc a ieit mpreun cu fratele su la vnat, fr s dea n vreun fel crezare prorociei sfntului, pe care o socotea ca o brfire. i aflnd un cerb singur ei, amndoi fraii, au stat unul n dreptul celuilalt, adic, unul despre o parte de cerb i celalalt de cealalt, i au slobozit amndoi suliele ca s omoare cerbul. Iar ele purtndu-se cu repeziciune s-au nfipt n inimile amndurora, i aa n chinuri i-au lepdat sufletele, ucigndu-se unul pe altul. Iar moatele Sfntului Mil i ale ucenicilor lui au fost ngropate de ctre cretini. i vieuiesc ei pururea viaa cea nesfrit i venic i se roag pentru noi ctre Domnul. aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu trsini i a fost ars de foc i trt fr mil peste ciulini, de i-a spart trupul, n urma crora i-a primit sfritul prin sabie. Din minunile Sfntului Mina Mergnd odat un cretin ca s se nchine n biserica acestui Sfnt Mina, a gzduit la o cas de strini; iar stpnul acelei case, cunoscnd c gzduitul avea bani n snul su, s-a sculat n miezul nopii i l-a omort. Apoi tindu-l buci le-a pus ntr-o coni i a ascuns-o n cmara sa cea mai dinuntru, ateptnd ca s se fac ziu. n vreme ce ucigaul se afla n nevoin i n ngrijorare, cum i unde i cnd s se duc s ascund prile celui ucis, ca s nu-l neleag cineva, iat i s-a artat lui Sfntul Mina, clare n chip de osta i cercetndu-l ce s-a fcut cu strinul care gzduise acolo; iar ucigaul adeverea c nu tie nimic. Atunci sfntul, pogorndu-se de pe cal, a intrat nuntrul casei celei mai ascunse i, aflnd conia i scond-o, s-a uitat la uciga cu o cuttur grozav i slbatic i i-a zis: "Cine este acesta?" Iar ucigaul de fric, fr de glas i ca un uluit fcndu-se, s-a aruncat pe sinei jalnic cdere la picioarele sfntului. Iar sfntul, punnd la loc toate membrele ucisului i fcnd rugciune, a nviat mortul i i-a zis lui: "D laud lui Dumnezeu". Iar mortul, ridicndu-se ca din somn i cugetnd cele ce a ptimit de la cel ce-l gzduise i cum a ctigat viaa a doua oar, a slvit pe Dumnezeu; iar mulimea se nchina ostaului ce se artase i care-l nviase. i dup ce s-a ridicat de jos ucigaul, a luat sfntul banii de la el i i-a dat omului pe care-l nviase, zicndu-i: "Du-te frate n calea ta. i, ntorcndu-se ctre uciga, l-a btut precum i se cdea, apoi, sftuindu-l, i pe lng acestea iertnd greeala lui i fcnd rugciune pentru dnsul, a nclecat calul i s-a fcut nevzut. Alt cretin bogat s-a fgduit s fac sfntului un disc de argint. Deci mergnd la argintar, i-a zis s fac dou discuri i pe unul s scrie numele sfntului, iar pe celalalt numele su. i dup ce le-a fcut pe amndou, fiindc discul sfntului se prea mai strlucitor i mai plcut, cretinul acela a oprit discul sfntului pentru sine, uitnd de scrierea numelui sfntului. i s-a ntmplat s fac cltorie pe mare. Deci pe cnd cina, a adus sluga la mas discul sfntului plin de bucate, iar acel nesimit i neevlavios cretin mnca din bucatele cele din disc fr sfial i fr cucernicie. Deci dup ce s-a ridicat mas, a luat sluga discul ca s-l spele n mare, dar discul, alunecnd din minile slugii, a czut n adncul marii. Dup aceea sluga nspimntndu-se i mult temndu-se, nc i cu totul amorind i buimcindu-se, a czut i el n mare. Stpnul su vznd acestea, se tnguia, zicnd: "Vai mie, ticlosul! cci dorind discul sfntului, pe lng disc mi-am pierdut i sluga. Ci ie, Doamne, dau fgduina aceasta, c de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tu, Sfntului Mina, mpreun cu celalalt disc i preul discului sfntului, ce s-a cufundat n mare". Deci ieind din caic, se uita pe rmurile mrii, ateptnd i ndjduind s vad mort trupul slugii ce-l cuta. Aadar, acolo unde privea el cu srguin, o, minune!, a vzut pe sluga sa vie ieind din mare i innd n minile sale discul sfntului. Deci vzndu-l pe el s-a spimntat stpnul i a strigat cu mare glas propovduind minunea sfntului. Iar cei ce erau n

Pomenirea Sf. Mucenici Caliopie, Nir i Orion

11 Noiembrie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Mina cel din Cotiani.
Acesta a trit pe vremea mpriei lui Maximian i era din Egipt, ostindu-se n cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc n Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca s vad cinstirea cea rtcit a idolilor, s-a suit n munte i s-a curit pe sine cu postiri i cu rugciuni. i ntrindu-se de ajuns i aprinzndu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor ctre Hristos, s-a pogort din munte i, stnd n mijlocul nchintorilor la idoli, a propovduit pe Hristos. Pentru

108

11 Noiembrie
caic au ieit toi afar i, vznd pe slug c inea n mini discul, s-au minunat mult i au slvit pe Dumnezeu. i-l ntrebau cum a scpat din mare. Iar sluga le povestea, zicnd: "ndat ce am czut n mare, a venit un om frumos i ali doi mpreun i m-au apucat i, umblnd mpreun cu mine, ieri i astzi am venit pn aicea. i o femeie oarecare, silita fiind de ctre oarecine spre amestecare de ruine, s-a dus la sfntul i a cerut ajutorul sfntului, care nu a trecut-o cu vederea, cci, pilduind pe cel ce o silnicea, nevtmat a pzit femeia: acela, legndui calul de piciorul su, silea pe femeie. Iar calul, slbticindu-se mpotriva stpnului su, nu numai l-a mpiedicat pe el de la nelegiuita fapt, ci i l-a trt pe el pe pmnt, neoprindu-se pn ce nu a ajuns la biserica sfntului. i acolo cu mare glas necheza, nct pe muli oameni i-a fcut s ias afar i s vad. Cci srbtoare fiind atuncea, mulime de oameni se adunase la biseric. Deci cel ce a ptimit aceasta, vznd adunarea poporului i calul su care i mai mult se slbticea, i simindu-se fr nici un ajutor de la nimeni, temndu-se ca nu cumva s sufere ceva mai ru de la calul su, fr s se ruineze i-a mrturisit naintea tuturor pcatul i ndat calul s-a linitit i a stat mblnzit. Iar clreul dezlegndu-se a intrat n biserica sfntului i cznd la pmnt se ruga lui ca s nu fie nc mai mult pedepsit. Un chiop oarecnd i o femeie mut struind n biserica sfntului mpreun cu alii muli spre a se vindeca, la miezul nopii toi fiind cuprini de somn, s-a artat sfntul i a zis chiopului: "Du-te acum cnd este linite i apucte de haina femeii mute i te vei vindeca"; iar el ducndu-se i apucnd-o de hain, aceea tulburndu-se a strigat, btndu-i joc oarecum de chiop i s-a vindecat dezlegndu-i-se limba, iar chiopul, ruinndu-se, ndat sa sculat i a nceput s fug. i nelegnd amndoi minunea ce s-a fcut, au slvit pe Dumnezeu. Un evreu oarecare, avnd prieten pe un cretin, cnd pleca n cltorie undeva departe, de multe ori lsa la cretin muli bani. Lsnd acestuia oarecnd o pung cu cinci sute de monede, cugeta cretinul n inima sa ca s tgduiasc amanetul, ceea ce a i fcut prin fapt. Cci venind evreul i cerndu-i banii dup obiceiul lor, cretinul n-a voit s-i dea, zicndu-i: "Tu aceast dat n-ai lsat nimic la mine; de ce ceri de la mine?" Iar evreul, auzind aceasta fr de ndejde, s-a tulburat cu totul; iar mai pe urm, venindu-i ntru sine, a zis ctre cretin: "Fiindc nimeni n-a vzut cnd i-am dat banii, jurmntul s dezlege pricina noastr, i cerea ca prin sfntul s se vdeasc care este mincinosul". Deci, cu nvoire s-au dus amndoi la biserica Sfntului Mina, i ndat cretinul a fcut jurmnt i susinea tgduirea amanetului. i dup jurmnt, au ieit amndoi din biseric i i-au nclecat caii. Iar calul cretinului mergea cu neornduial i se slbticea mpotriva stpnului su i, mucnd zbala, ngrozea c va pricinui amara moarte clreului; i deodat l-a aruncat jos la pmnt, ns nu i-a vtmat trupul, ci i-a pierdut numai basmaua, mpreun cu o cheie i cu pecetea lui cea de aur. Apoi iari nclecnd, mergea mpreun cu evreul, care nesuferind paguba se ntrist foarte pe cale i ofta din adncul inimii. Atunci cretinul zice ctre evreu: "O prietene, fiindc locul acesta este potrivit, s ne pogorm de pe cai i s mncm pine". Iar dup ce a nceput s mnnce, iat dup puin vede cretinul pe sluga sa venind i innd cu o mn punga evreului i cu cealalt cheia mpreun cu basmaua sa; pe care vzndu-le s-a nspimntat. i a zis ctre slug: "Ce este aceasta?" Iar sluga a rspuns: "Un ins oarecare nfricotor a venit la stpna mea i, dndu-i ei cheia mpreun cu basmaua ta, a zis ctre dnsa: "Cu mare grbire trimite punga evreului ca s nu se primejduiasc brbatul tu". i iat lund-o am venit ctre tine dup porunc". Atunci evreul s-a umplut de bucurie i s-a ntors mpreun cu cretinul la sfntul. i evreul se ruga ca s fie botezat ca cel ce a fost nsui vztor la acest fel de minune. Iar cretinul cerea s ia iertare pentru c a mniat pe Dumnezeu prin jurmnt mincinos. Deci amndoi primind precum au cerut, unul botezul i celalalt iertare, s-au ntors la ale lor bucurnduse.

Pomenirea Sfntului Mucenic Victor.

Acesta s-a nevoit pe vremea lui Antonin mpratul romanilor i a lui Sevastian guvernatorul Italiei. C silindul ca s se lepede de Hristos i nevrnd ca s se supun, mai nti i-au sfrmat degetele, apoi l-au chinuit n multe i nenchipuite feluri, dar rmnnd nevtmat, prin puterea lui Dumnezeu, l-au despuiat de piele i atunci i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Mucenic Vichentie diaconul.

Acest Sfnt Vichentie aflndu-se n Augustopoli, cetate n Ispania, i nvnd poporul mpreun cu Valerie episcopul, diacon fiind Vichentie, au fost prini i adui la divanul dregtorului Datiat; care, ndat bgndu-i n obezi, a poruncit s fie dui n oraul ce se cheam Valencia, unde au fost bgai ntr-o temni urt mirositoare i ntunecat; i peste puine zile scond pe Vichentie, a poruncit s fie frecat cu esala i l-au rstignit pe o cruce i l-au supus la nenumrate chinuri i torturi. Dar rmnnd nevtmat, lau bgat n temni, unde aflndu-se sfntul, s-a nvrednicit de dumnezeiescul i ngerescul ajutor i ndat i-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfintei Mucenie Stefanida.

Aceasta era soie a unui osta i credea n Hristos din nceput de la strmoii si, ns, murindu-i brbatul, a rmas vduv. Vznd ea pe Sfntul Victor c ptimea mai presus de puterile omeneti, l fericea pe el i pentru brbia sa i pentru cununile ce avea s ia de la Dumnezeu. Pentru aceasta a fost adus i ea la guvernator; i fiindc a mrturisit n privelite pe Hristos Dumnezeu mai nainte de veci, i-au legat minile ei de doi copaci de finic care fuseser ndoii. Iar n urma dndu-le drumul i ntorcndu-se cu repejune la starea lor cea dinti, au spintecat pe sfnta n dou buci. i aa fericita i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Teodor mrturisitorul, egumenul studiilor (Mnstirea Studion, la Constantinopol).
Acesta a trit pe cnd mprea Constantin Copronim i era din prini evlavioi, anume Fotino i Teoctista. Alegndu-i el de mic viaa cea bun i nvnd carte, a

109

12 Noiembrie
ajuns la nlimea cunotinei. Deci clugrindu-se i plinind tot felul de fapt bun, s-a nvrednicit harului preoesc de la Sfntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului. i fiind atunci egumen la Mnstirea Studitului Preacuviosul Platon i lsnd acela egumenia, a primit egumenia fericitul acesta, care a povuit bine i cu plcere dumnezeiasc turma cea ncredinat lui, pstorindo la punea mntuirii. Dar fiindc a mustrat cu ndrzneal mpreun cu Sfntul Tarasie pe mpratul Constantin, feciorul Irinei, c i-a lepdat pe legiuita sa femeie i a luat pe alta, Sfntul Tarasie a fost scos din scaunul su, iar pe marele Teodor btndu-l, l-a izgonit la Tesalonic. Apoi Constantin fiind orbit a fost lipsit i de mprie. Atunci a fost chemat Teodor din surghiun. ns cnd s-a fcut mprat Nichifor Patrichie, care se numea i Stavrachie, iari a fost izgonit sfntul la Tesalonic. Iar cnd a mprit Leon Armeanul i cuta s nlture sfintele icoane, mustrnd cu ndrzneal fericitul Teodor pe mpratul pentru aceast fapt, a fost izgonit de ctre dnsul la ezerul Apoloniadei i de acolo iari a fost trimis spre partea rsritenilor, unde a primit vreo sut de toiege pe spinare pe care le-a suferit cu vitejie. i iari a fost chinuit de mai-marele oastei cu grele bti. i de acolo a fost trimis la Smirna i nchis ntr-o temni, unde i s-au pus picioarele n butuci pentru chinuri. Dup aceea, dac a luat Mihail Gngavul mpria, a fost scos din legturi marele Teodor i chemat din surghiun. i avnd puin odihn, s-a aflat cu prietenii si i cu bun ndejde a rposat ntru Domnul. Era om usciv, palid la fa, cu par crunt i cam pleuv la cap. Egiptului, mprind copiii: s ia el pe fiul su Teodul, i ea pe fiic-sa. i fcnd aa, s-au desprit unii de alii. Deci aflndu-se Sfntul Nil cu prinii i cu fiul su la Muntele Sinai, nite barbari i-au lovit fr de veste ca nite fiare, i au luat rob, mpreun i cu ali muli, pe fiul su Teodul, pe care l plngeau fr de seam ca pe un rob, precum se vede n cartea ce este fcut de dnsul. Deci, nvrednicindu-se dup aceasta de dumnezeiasca preoie, a alctuit cuvinte pustniceti pline de toat nelepciunea i nelegerea i folosul, care cu puterea cuvntului i cu harul Sfntului Duh ndeamn spre nevoin. i tocmind multe cri prin care aducea pe muli ctre Hristos cu dragoste dumnezeiasc, cu pace s-a svrit. i zace cu fiul su Teodul mpreun i cu ali pustnici, precum zic unii n sfnta biseric a Sfinilor Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, pui acolo de Iustin mpratul.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Martin de Tours, fctorul de minuni, episcopul Franciei (Frana).
Acest Martin era pe vremea mpratului Traian n Roma, comis cu rangul; i aezndu-se voievod de mpratul, a fost trimis la rzboi mpotriva barbarilor, unde vznd mulimea vrjmailor s-a temut, precum se cdea a se teme. ns lund ndrzneal dintr-o dumnezeiasc vedenie, ce i s-a artat lui n vis, i-a fgduit c va birui pe vrjmai. Pentru aceasta, dnd rzboi, i-a biruit pe ei; pentru care biruin, a luat de la mpratul mare mulumit i cinste. ns sfntul mulumea mai mult mpratului cerului, Domnului, fiindc-i druise lui biruin peste toat ndejdea, pentru o mic facere de bine ce fcuse. Cci mai nainte de nceperea rzboiului, veni la el un srac tnguindu-i nevoia i cernd milostenie; iar sfntul, milostivindu-se asupra ntmplrii lui, a rupt o bucat din hlamida sa i l-a mbrcat pe el, asemenea l-a i hrnit pe el, cci era flmnd, i l-a adpat fiind nsetat. Drept aceea i s-a artat c a vzut pe Domnul n visul su, n fa stnd i zicndu-i: "Fiindc M-ai hrnit gsindu-M flmnd, i M-ai adpat, nsetat fiind, i, gol fiind, M-ai mbrcat, pentru aceasta voi fi cu tine i te voi ntri i-i voi drui biruina asupra vrjmailor". Atunci sfntul, mulumind lui Dumnezeu, s-a lepdat de lume i de ale lumii, i a ales mai mult petrecerea monahiceasc. i dup ce s-a ndeletnicit n sihstrie apte ani i s-a deprins n dumnezeietile Scripturi, atunci a fost hirotonit episcop al cetii Constantinei, care se afla n Galia, i care acum se numete Francia. Acesta cu harul lui Hristos a nviat mori, a omort balauri, i alte nc multe minuni fcnd, n pace s-a mutat ctre Domnul.

12 Noiembrie
Ziua a dousprezecea, pomenirea celui dintre sfini Printele nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei.
Acesta a fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul rii, i s-a nsurat cu voia tatlui su i s-a fcut tat de copii. Apoi murindu-i i femeia i copiii, s-a ntors cu toat dorirea spre adaosul virtuii i spre buna plcere a lui Dumnezeu. i pentru strlucirea vieii sale, a fost fcut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la mpratul Iraclie. i, dup cuvntul Evangheliei fiind pus ca o fclie n sfenic, a strlucit ca o lumin de foc n lume. i a petrecut muli ani n scaunul arhieriei sale. i multe minuni a fcut i a miluit pe sraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, i dintru aceast fapt lund numele milostivului, i avnd toi spre dnsul evlavie, nu numai credincioii, ci i necredincioii, precum arat istoria ce scrie de dnsul, ctre Domnul s-a mutat.

Pomenirea Sfntului Prooroc Ahia.

Acesta era din Silom, din cetatea lui Eli, preotul, unde a fost mai nainte cortul lui Moise. Acesta a proorocit despre Solomon c va grei Domnului, i c femeile l vor deprta de Dumnezeu. i a mustrat pe Ieroboam, pentru c se purta cu vicleug cu Domnul. A vzut i o pereche de boi clcnd n templu i alergnd asupra preoilor, care templu a fost drmat, cnd au nvlit babilonienii, iar sfntul, rposnd cu pace, a fost ngropat aproape de copacul Silomului.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Nil pustnicul (sau "Ascetul").

Acesta avea mult putere n cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea mpriei lui Mavrichie, i s-a cstorit cu o femeie cinstit, care i-a nscut doi copii, unul parte brbteasc i altul parte femeiasc; dup aceea i-a nduplecat femeia cu cuvintele i a fcut-o ca s lase Constantinopolul, i s mearg s locuiasc la mnstirile

110

13 Noiembrie Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Martin, episcopul Tarachinului.

Acesta era din Saboria Tafoniei, strlucit cu neamul i mare fiind socotit de ctre iliri. i fiind mpodobit cu vrednicii apostoleti, a fost vrjmit de arieni. i n multe rnduri fiind btut de ei, naintea poporului, a fost izgonit. Dup care, mergnd la Mediolan, a ptimit asemenea de la episcopul de acolo Auxentie, arian i el fiind. Deci fiind silit fericitul, a fugit i s-a dus la ostrovul (insula) Talarie cel pustiu i nelocuit, care este aproape de marea Tirinichiei, i acolo linitindu-se, se hrnea numai cu rdcini de verdeuri, iar mai pe urm a fost fcut episcop al bisericii din Tarachin. i atta a strlucit i a sporit fericitul n iubirea de sraci, nct mai nti a mprit toat averea sa sracilor, apoi, dac se ntmpla s poarte numai o singur hain i vedea vreun srac c tremura de frig, tia haina aceea de la genunchi i o da sracului. Acest sfnt, vznd odat un mort pe care-l ducea la ngropare, i pe un npstuitor c nu ngduia s fie ngropat, spunnd c este dator cu atia bani, a nviat pe mortul acela, iar pe npstuitor dovedindu-l mincinos a poruncit s moar n locul celui mort. Deci n acest chip vieuind, a adormit n pace. vindector, pentru care cretinii veneau s-l ia din cele mai ndeprtate inuturi estice. Sfntul Nil lsat n urm o profeie uimitor de corect referitoare la care va fi starea Bisericii n mijlocul sec. al XX-lea i la felul cum vor fi oamenii atunci. Printre inveniile pe care le-a profeit sunt telefonul, avionul i submarinul. El a mai atras atenia i asupra faptului c mintea omului va fi ntunecat de patimile trupului iar "necinstea i frdelegea vor prinde putere". Brbaii nu se vor mai distinge de femei din cauza "lipsei smereniei n mbrcminte i purtarea prului". Sfntul Nil a plns pentru pstorii cretini care vor deveni oameni vanitoi iar tradiia i morala bisericii se vor schimba. Vor rmne puini oameni evlavioi i cu fric de Dumnezeu i cei mai muli se vor abate de la calea cea dreapt neavnd povuitori.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Antonie i cei mpreun cu dnsul Zevina, Ghermanos, Nichifor i Marato fecioara.
Acetia erau pe vremea lui Maximian, dintre care Antonie era btrn cu vrsta; iar Nichifor i Zevina i Ghermanos, tineri nc i n floare. Fiind prini n Cezareea, i mrturisind pe Hristos n privelite, li s-au tiat capetele de sabie. Iar Marato fecioara, din Schitopoli fiind, i prin toat cetatea fiind purtat goal, a fost aruncat n foc i s-a svrit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Arsachie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Leon, patriarhul Constantinopolei, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Sava Nigdeli care n Constantinopol a mrturisit, iar n CuciucCaraman a fost ngropat, la anul 1732, i care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Nicolae Constantinopolitul, care n Constantinopol a mrturisit, la anul 1732.

13 Noiembrie
Ziua a treisprezecea, pomenirea celui dintre sfini, Printele nostru Ioan Gur de Aur (Hrisostomul), arhiepiscopul Constantinopolului.
Acest mare i vestit luminator dascl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din prini credincioi ortodoci amndoi; tatl lui era Secund Stratilatul i maic-sa Antuza. Chiar de la nceputul vieii sale, a avut mare dragoste pentru tiina cuvintelor i cu nevoina ce pusese la nvtur i cu ascuirea firii ce avea, a nvat toat nvtura elineasc, fcndu-se ucenic lui Libanie i Andragatie, sofitilor din Antiohia, iar dup aceea al celor ce se aflau n Atena. i deprinznd toat nelepciunea elineasc i cretinetile Scripturi, la a cror svrire a cunotinei ajungnd i mpodobindu-i viaa cu curie a fost nlat la rnduiala de cleric de Sfntul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost fcut diacon i preot. A alctuit foarte multe cuvinte de nvtur

Pomenirea Cuviosului Nil izvortorul de mir, care s-a nevoit n munii de pe lng Marea Lavra din Muntele Athos, i s-a svrit n pace.
Sfntul Nil, Izvortorul de Mir, din Muntele Athos s-a nscut n Grecia, ntrun sat numit Sf. Petru, dioceza Zakoneia. El a fost crescut de unchiul su, ieromonahul Macarie. La vrsta potrivit a fost tuns clugr, apoi hirotonit ierodiacon i mai trziu ieromonah. Rvna pentru mai aspre nevoine monastice i-a cluzit pe unchi i nepot spre Muntele Athos, unde Macarie i Nil au trit n ascetism ntr-un loc numit Sfintele Stnci. Dup moartea Sf. Macarie, printele Nil arznd de zel pentru nevoinele duhovniceti mult mai aspre s-a retras ntr-un loc aproape inacesibil pentru orice fiin vie. La plecarea sa la Domnul n 1651, Sf. Nil a fost nvrednicit de curgere bogat de mir

111

14 Noiembrie
sftuitoare pentru pocin i pentru buna podoab a obiceiurilor omeneti, tlcuind toat dumnezeiasca Scriptur. Deci ntmplndu-se a prsi viaa aceasta Nectarie patriarhul Constantinopolului, a fost chemat Ioan de la Antiohia, cu votul episcopilor i cu porunca mpratului Arcadie, i a fost fcut patriarh al Constantinopolului, primind canonicete hirotonia. Deci mai mult a sporit ntru nevoina tlcuirii dumnezeietilor Scripturi i la dsclia ntrebrilor, prin care pe muli a atras la cunotina dumnezeiasc i la pocin. i atta s-a dedat spre nevoin i rbdare, nct mncarea lui era numai puin zeam de orz; i dormea puin, ns nu pe pat, ci stnd i inndu-se de nite funii. Iar de se muia vreodat de somn, atunci edea; aa nct n prisosirea iubirii de oameni, a fost pild i altora muli. Pentru aceasta i n cuvintele sale nva pe cretini ca s se dea cu totul spre aceast fapt bun i s se lase de lcomie. Pentru care s-a i certat nti cu Eudoxia mprteasa, care s-a i fcut vrjma, c aceea luase cu rpire o vie a unei vduve srace ce se numea Calitropia, care striga cernd ce era al ei. Iar sfntul sftuia pe mprteas s nu in lucrul strin n sil. i nevrnd s-i asculte cuvintele, sfntul o mustra, i cu pilda Izabelei o vdea. Iar ea s-a fcut cu totul fiar innd cu trie via. i a fost sfntul alungat din scaun nti de dnsa i n al doilea rnd prin mijlocul episcopilor, care se purtau mai mult silnicete dect cretinete. Dup aceea s-a ntors iari la scaunul su. i n cele din urm, sfntul a fost izgonit la Cucuzo al Armeniei i, petrecnd multe scrbe, i-a dat cinstitul su suflet lui Dumnezeu. Precum se vede la istoria lui, dup scoaterea lui din scaun i dup izgonire, cei ce fuseser ndemntori spre aceasta, cznd n multe feluri de boli, rea moarte au luat. Ptimind aceasta nti Eudoxia, cci a fost ea nti ntru frdelege i a fost pricina pierzrii episcopilor. i zic c dup moartea ei, spre semnul strmbtii ce a fcut Hrisostomului, mormntul n care era ngropat a tremurat treizeci i doi de ani. Iar dac s-au adus sfintele moate ale Hrisostomului i s-au pus acolo unde i acum se afl, a ncetat acel cutremur. Acest apostol era din Betsaida Galileii, mpreun-cetean cu Andrei i cu Petru apostolii, i mult nelepciune avea acest dumnezeiesc apostol, ndeletnicindu-se cu crile proorocilor i feciorelnic n toat viaa sa cunoscndu-se; pe acesta aflndu-l Domnul dup botezul su n Galileea, la chemat ca s-i urmeze Lui. Iar el, ntlnind pe Natanael, i-a zis: "Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise n Lege i prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret". i alte nc multe ziceri se afla n sfnta Evanghelie arttoare pentru acest apostol. Deci acesta, lund dup sori pmntul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu urmtor lui i ajuttor la propovduirea Evangheliei. Mai avea nc i pe sora sa cea dup trup, Mariamni, care urma i le slujea lor. Deci trecnd apostolii acetia prin cetile Lidiei i Misiei i propovduind n ele Evanghelia lui Hristos, multe ncercri i necazuri au suferit de la cei necredincioi, fiind btui, zdrobii cu toiegele, prin nchisori nchii i cu pietre mprocai. Dup aceea a aflat pe iubitul ucenic i de Dumnezeu cuvnttorul Ioan, care propovduia pe Hristos n Asia. n aceeai vreme i femeia lui Nicanor proconsulul a crezut n Hristos. Deci mergnd dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost trt pe pmnt de elini, prin mijlocul ulielor cetii; dup aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe nu lemn cu capul n jos, i aa fcnd rugciune, i-a dat sfntul su suflet n minile lui Dumnezeu. ndat ce i-a dat duhul sfntul apostol, pmntul s-a nfricoat ca i cnd ar fi fost nsufleit, i a scos nfricotor glas i geamt, i s-a despicat i a nghiit pe muli din cei necredincioi. Iar ceilali temndu-se au ngenunchiat la dumnezeiescul Vartolomeu i la Sfnta Mariamni, care erau spnzurai. i dezlegndu-i pe ei de pe lemn, au venit la adevrata credin a lui Hristos; iar moatele apostolului le-au ngropat. Sfntul Vartolomeu aeznd pe Stahie episcop n Bizan, a ieit i s-a dus mpreun cu Mariamni n Licaonia.

Pomenirea Cuviosului i noului Mucenic Damaschin, cel din cetatea mprteasc, care iari acolo a mrturisit la anul 1681.

14 Noiembrie
Ziua a paisprezecea, pomenirea Sfntului slvitului i ntru tot ludatului Apostol Filip, unul din ceata dinti, a celor doisprezece. 112

Pomenirea celui dintre sfini Printelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, fctorul de minuni, care a strlucit la anii 1340.
Sf. Grigore Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a nscut n anul 1296 n Constantinopol. Tatl Sfntului Grigore a devenit un important demnitar la curtea

14 Noiembrie
lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore rmas orfan. nzestrat cu abiliti intelectuale i ambiie, Grigore a stpnit toate subiectele de studiu care fceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaie superioar medieval. mpratul spera ca tnrul s se ndrepte spre munca n cadrul guvernului, dar Grigore, abia mplinind 20 de ani, sa retras n Muntele Athos n anul 1316 (dup unele surse 1318) devenind novice la Mnstirea Vatoped, sub ndrumarea monahiceasc a Printelui Nicodim de la Vatoped (prznuit n 11 iulie). Acolo a fost tuns i a pornit pe calea sfineniei. Un an mai trziu, Sfntul Evanghelist Ioan Teologul i-a aprut n vis i i-a promis c-l va proteja pe calea sa duhovniceasc. Mama i surorile lui Grigore au devenit i ele clugrie. Dup svrirea Printelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub ndrumarea duhovniceasc a Printelui Nichifor iar dup moartea Printelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prznuit n 5 iulie). Aici a slujit la trapez i apoi a devenit cntre n biseric. Dup trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfeciunea spiritual. De la stareul mnstirii a nvat meteugul rugciunii nencetate pe care o practic monahii, ncepnd cu marii pustnici ai deertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul i Sf. Macarie al Egiptului (prznuit n 19 ianuarie). Mai trziu, n sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prznuit n 12 martie) a dat indicaii amnunite despre activitatea mental pentru cei care practicau rugciunea exterioar, iar sfinii din Athos au pus-o n aplicare. Practicarea rugciunii minii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine i linite se numete "isihasm" (de la grecescul "hesychia" care nseamn calm i linite), iar practicanii se numesc isihati. n timpul ederii sale n Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul su mod de via. n anul 1326, datorit ameninrii invaziei turce, el mpreun cu ceilali frai ai schitului s-au retras n Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot. Sf. Grigore a combinat ndatoririle sale preoeti cu viaa de pustnic. Cinci zile pe sptmn le petrecea n linite i rugciune iar smbta i duminica venea n mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe i predicnd, smulgnd oamenilor sentimente de iubire dar i multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la ntrunirile duhovniceti ale tinerilor educai conduse de viitorul patriarh Isidor. Dup rentoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a gsit un loc potrivit n care s vieuiasc n solitudine, lng Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat n jurul lui n timp scurt mai muli clugri, pe care i-a ndrumat timp de cinci ani. n anii 1330 au avut loc importante evenimente n viaa Bisericii de Rsrit, n urma crora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importani apologei universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului. Prin 1330 nvatul clugr Varlaam sosea n Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logic i astronomie, fiind renumit pentru calitile sale oratorice ieite din comun. Varlaam a primit o catedr la universitatea din capital i a nceput s adnceasc studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prznuit n 3 octombrie), a crui teologie "apofatic" ("negativ", n contrast cu "katafatic" sau "pozitiv") era n mod egal apreciat att n Bisericile de Rsrit ct i n cele de Apus. La scurt timp, Varlaam a cltorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaa spiritual a isihatilor. Susinnd imposibilitatea cunoaterii esenei lui Dumnezeu, el a declarat c rugciunea minii era o eroare eretic. n cltoriile sale la Constantinopol i Tesalonic, clugrul Varlaam a intrat n dispute cu clugrii, ncercnd s demonstreze natura material creat a luminii din timpul Schimbrii la fa a Mntuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza nvturile clugrilor despre metodele rugciunii i despre lumina necreat vzut de isihati. Sf. Grigore, la rugmintea clugrilor athonii, a rspuns prin admonestri verbale la nceput, dar vznd c nu au nici un rezultat, a nceput s atearn pe hrtie argumentele sale teologice. Astfel a aprut "Triade n aprarea sfinilor isihati" (1338). Prin 1340 sfinii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfntului, un rspuns general mpotriva atacurilor lui Varlaam , grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 inut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. n 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, i anume c, Dumnezeu, de neatins prin esena Sa, ni se descoper prin energiile Sale direcionate spre lume i percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale i nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat i izgonit n Calabria. Dar disputele dintre Palamii i Varlaamii erau departe de a se fi ncheiat. Acestora din urm li s-au alturat discipolul lui Varlaam, clugrul bulgar Akyndinos, precum i Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); mpratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) nclina i el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al crui nume nsemna "cel care nu face ru," de fapt a cauzat un mare ru prin nvturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate n care i denuna Sf. Grigore i pe clugrii athonii drept provocatori de tulburri n cadrul Bisericii. La rndul su, sfntul a scris un rspuns detaliat n care demonta erorile lui Akyndinos. ns patriarhul l susinea pe Akyndinos i l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburrile din cadrul Bisericii. n 1344 l-a nchis n temni timp de patru ani. n 1347, cnd Ioan al XIV-lea a fost nlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat i numit Arhiepiscop al Tesalonicului. n 1351 Sinodul din Vlaherne a aprat cu solemnitate caracterul ortodox al nvturilor sale, ns poporul nu l-a acceptat uor pe Sf. Grigore, astfel nct el a trebuit s se mute dintr-un loc n altul. ntr-una din cltoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a czut n minile turcilor. Chiar n captivitate, Sf. Grigore a predicat att prizonierilor cretini ct i rpitorilor si musulmani. Hagarenii au fost uimii de nelepciunea cuvntului su, dar musulmanii nu au putut suporta acestea i l-au btut, ba

113

15 Noiembrie
chiar l-ar fi omort cu plcere dac n-ar fi ndjduit ntr-o rscumprare mare. La un an, Sf. Grigore a fost rscumprat i s-a ntors la Tesalonic. Sf. Grigore a fcut multe minuni n cei trei ani dinaintea morii sale, vindecnd muli bolnavi. n ajunul morii sale, Sf. Ioan Hrisostom i-a aprut ntr-o viziune, adresndu-i cuvintele: "Spre nlimi! Spre nlimi!" Sf. Grigore Palama a adormit ntru Domnul n 14 noiembrie 1359. n 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viaa sfntului i slujbele adresate acestuia. membrele cu toiege groase i au fost aruncai n foc, n care i-au dat sufletele n minile lui Dumnezeu. Zic unii ns c dup aceasta au fost ngropate sfintele lor trupuri n muntele Carmelului. Iar fcndu-se ndat fulgere i trsnete a venit acolo Stpnul Hristos cu ngeretile Puteri i a srutat pe mucenici i pe Eustohie adic i pe Marcel, mutndu-i ntr-un loc unde nsui a voit. Iar pe minunatul Elpidie l-a nviat i ntrindu-l i-a trimis ca de a doua oar s se lupte n mrturisire, pe care vzndu-l Iulian, a poruncit s fie ntins de patru pri i s fie btut nencetat, apoi s i se toarne oet i sare peste rni i rnile s fie frecate cu trsni de pr. Dup acestea a fost supus la nenumrate chinuri, dar, fiind pzit sfntul nevtmat din toate acestea, pe muli din cei necredincioi i-a ntors la credina lui Hristos, i i-a nduplecat ca s-i zdrobeasc idolii i la sfrit fiind aruncat mucenicul ntrun cuptor nroit n foc i-a dat duhul n minile lui Dumnezeu. i aa a luat de la El cununa biruinei.

Sfntul noul Mucenic Constantin cel ce din Idra a odrslit, iar n Rodos a mrturisit, la anii 1800 i care prin sugrumare s-a svrit.

15 Noiembrie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfinilor Mucenici i mrturisitori: Gurie, Samona i Aviv.
Dintre aceti Sfini Mucenici, Samona i Gurie s-au nevoit n zilele mpratului Diocletian i a guvernatorului Antonie. Gurie se trgea din satul Sargochitia, iar Samona din Ganad. Fiind pri c sftuiesc pe oameni s nu jertfeasc la idoli, ndat i-au spnzurat i pe unul i pe altul de cte o mna, ngreuindu-le picioarele cu pietre, i au stat spnzurai de la al treilea ceas, pn la al aselea. Apoi coborndu-i, i-au bgat ntr-o temni ntunecoas, cu picioarele strnse n butuci, i au zcut patru luni, chinuii de foame i de sete, n legturi. Apoi scondu-i iari, au spnzurat pe Sfntul Samona de un picior i, deznodndu-ise genunchiul l-au spnzurat cu capul n jos, de la al doilea ceas, pn la al cincilea. Iar pe Sfntul Gurie, lsndu-l mai mult mort dect viu, l-au scos a doua zi de i-au tiat capul. Iar Aviv, diacon fiind cu rnduiala, a fost prt n zilele mpratului Liciniu c nva n orae i n sate cuvntul Domnului. De aceea, inndu-l spnzurat i btndu-l, l-au adus iari la cercetare i, nenduplecndu-se dup voia tiranului, a fost dat focului i aa i svri mucenicia sa.

Pomenirea Sfntului Mucenic Dimitrie.

Acesta fiind prins pe vremea mprailor Maximian i Maximin i a guvernatorului Puplie, multe chinuri a rbdat pentru Hristos i pe urm i s-a tiat capul cu sabia.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Paisie de la Mnstirea Neam.

Sfntului Cuvios Paisie de la Neam, sau Velicikovski, este unul din stareii care au avut o influen deosebit att asupra monahismului romnesc, ct i asupra celui slav. Paisie s-a nscut la 21 Decembrie 1722 la Poltava, n Ucraina, tatl su fiind preot la catedrala oraului. A avut 11 frai i a primit o educaie religioas deosebit. Cercetri mai noi conchid c se trgea din moldoveni stabilii n inutul Poltavei, nrudii cu strmoi dup mam ai lui Dimitrie Cantemir. A studiat la Academia duhovniceasc din Kiev - ntemeiat de Mitropolitul romn Petru Movil - dar n-a terminat studiile, fiind atras de viaa monahal. Astfel, n 1740 intr n mnstirea Liubetki, apoi la mnstirea Medvedovski, unde devine rasofor, cu numele de Platon. Datorita prigoanei ocupanilor polonezi, se ntoarce la Kiev, la cunoscuta , unde va lucra icoane i unde l va ntlni pe Mitropolitul Antonie al Moldovei, care slujete aici n romnete (Paul Mihail). n anul 1742 vine n Moldova, la schitul Dlhui - Vrancea, apoi trece n Muntenia, succesiv la schiturile Trstieni - Rm. Srat, Poiana Mrului - unde era stare cunoscutul Vasile - i la Crnu - Buzu, care se

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Chintian, episcopul Seleuciei. Pomenirea binecredincioilor mprai Iustin i Teodora. Pomenirea Sfinilor Mucenici Elpidie, Marcel, Eustohie i cei mpreun cu dnii.
Fericitul Elpidie era unul din sfetnicii senatului, i i se ncredinaser tainicele lucrri ale apostatului mprat Iulian, n anii 361. i scriind legile s-a aflat c este cretin. Deci fiind dus la nfiare la apostatul i nesupunndu-se a se lepda de Hristos, a fost mbrcat cu mbrcminte aspr, esut din pr de capr, care avea cuie de fier petrecute prin ea, iar pe deasupra era uns cu pcur fiart i cu aceasta se ntreau cuiele i, btut fiind peste haina aceea, cuiele gureau trupul sfntului. Apoi a fost supus la alte multe feluri de chinuri. Dup aceasta a fost legat de cai sirepi i slbatici, mpreun cu Eustohie i Marcel, cu scop ca s fie ei spintecai. Dar dobitoacele, din dumnezeiasc putere, au rmas nemicate. Atunci li s-au zdrobit

114

15 Noiembrie
conduceau dup regulile monahale athonite. Stareul Vasile de la Poiana Mrului l va determina s mearg la Muntele Athos pentru ca, potolindu-i setea la izvorul milenar al monahismului, s se desvreasc n viaa cea ntru Hristos. La numai 24 de ani, n 1746, merge la Athos, mai nti la mnstirea Pantocrator. Negsindu-i un printe spiritual cum i-l dorea, locuiete singur timp de patru ani ntr-o peter. n 1750 este vizitat la Athos de stareul Vasile de la Poiana Mrului, care l-a tuns n monahism i i-a schimbat numele n Paisie. La 36 de ani este hirotonit ieromonah de ctre Episcopul Grigorie de la Athos. Primul su ucenic a fost monahul Visarion, venit din Moldova, la care se adaug i alii, tot moldoveni. Cu binecuvntarea Patriarhului Serafim, Paisie ntemeiaz schitul, cu 5 chilii, care ajunge repede la 60 de ucenici. Aici nva greac de la monahul Macarie i ncepe s traduc din greac n slavon, revizuind vechile traduceri slavone dup originalele greceti ale Sfinilor Prini rsriteni. St la Athos 17 ani. n 1763 hotrte s se ntoarc n ar, datorit rivalitii dintre clugrii greci i rui de la Athos. mpreun cu 64 de ucenici se stabilete mai nti la schitul Vrzreti Focani, apoi se ndreapt spre Iai, dup ce mitropolitul de la Bucureti - grec de neam - l-a refuzat. La Iai, Mitropolitul Gavril Calimah - de origine romn - care-l cunoscuse la Athos -, i ncredineaz mnstirea Dragomirna, ctitorie din 1609 a lui Anastasie Crimca, unde se mut cu ucenicii, la care se adaug n curnd muli alii, romni, rui i ucraineni. Va rmne aici 12 ani, formnd o obte de 350 monahi, pentru care a alctuit un regulament monahal, cunoscut sub numele de, n opt puncte, care introducea rnduiala n viaa clugrilor, prevznd : . Deci, monahii erau obligai s duc via de obte (comun), s lucreze n diferite ateliere, iar stareul s fie ales de obtea tuturor vieuitorilor i confirmat de mitropolit. Se nfiineaz bolnia, adic spitalul mnstirii, pentru bolnavi i btrni. Paisie continu i n Moldova opera de traducere a scrierilor Sfinilor Prini - mai ales a celor ascetice - din greac n slavon i n romna; de exemplu, din Sfntul Antonie cel Mare, Petru Damaschin, Isaia Pustnicul, Marcu Ascetul sau Teodor Studitul. Cinstind pe ntemeietorul isihasmului, Paisie traduce din greac n slavon, de Patriarhul Calist. De asemenea, traduce - cea mai de seam scriere ascet - rsritean -, la cererea Mitropolitului Gavriil al Petersburgului, tiprit aici n 1739 (Gh. Drgulin). Dintre operele sale personale se evideniaz, n 6 capitole. Aici Paisie expune sistematic bazele biblice i patristice ale rugciunii lui Iisus, pregtirea celui ce dorete s-o practice, precum i efectele ce le produce. Prezentat ca o, cel ce o practica trebuie s fie ghidat de o persoan experimentat, cel avnd parte de iluminri speciale n nelegerea Sfinilor Prini. Exist mai multe trepte ale acestei rugciuni : pentru nceptori, aceasta corespunde vieii active, fiind nsoit de observarea strict a poruncilor (post, rugciune, priveghere) ; pentru cei desvrii, rugciunea minii corespunde vieii contemplative. Cnd sufletul se purific de patimi, el poate primi harul divin care-l conduce spre viziuni spirituale, descoperindu-i tainele divine la care intelectul nu poate ajunge. Este stadiul rugciunii vizionare sau al rugciunii pure - dup Sfntul Isac Sirul - din care izvorte viziunea. Rugciunea pur este darul exclusiv al lui Dumnezeu (Romul Joanta). n privina cilor vieii monahale, Paisie expune nvtura tradiional ortodox: n singurtate total ; n tovria a doi-trei monahi sau n comunitate, forma pe care o privilegiaz. n 1775, cnd Bucovina este ocupat de austrieci, activitatea crturreasc a lui Paisie la Dragomirna ia sfrit. nsoit de 200 de ucenici, se aeaz la mnstirea Secu, unde rmne patru ani, continund pravila de la Dragomirna. n anul 1779, la dorina domnitorului Constantin Moruzzi (1777-1782), Paisie devine egumen al mnstirii Neam. Iat cum descrie Nicolae Iorga aceasta noua nsrcinare : Activitatea stareului Paisie la Neam a fost deosebit de bogat. El ntrete aici rnduielile monahale athonite, cu slujbe zilnice conform tipicului, cu viaa de obte, cu predici, cu munc i rugciune - dup regul a Sfntului Vasile cel Mare - cu grija pentru btrni i bolnavi. La Neam s-a construit, sub ndrumarea sa, un spital, o cas de oaspei i noi chilii, numrul monahilor trecnd rapid de 800 : romni, rui, bielorui, ucrainieni, greci, srbi i bulgari. Ultima i cea mai important etap din viaa i activitatea sa, a concretizat-o ntr-o imens activitate literarbisericeasc : dou echipe de traductori, de copiti i de critici, cu el n frunte, lucrau fr ntrerupere la revizuirea i traducerea scrierilor filocalice n slavon i n romn. Numrul total al manuscriselor din timpul su se ridic la 300 - dintre care 44 alctuite de el nsui - Mnstirea Neam devenind un deosebit de important centru de cultur teologic-ascetic. Printre alte preocupri ale sale menionm i pe aceea pentru muzica liturgic, organiznd aici o scoal bisericeasc de muzic coral pe mai multe voci, realiznd translaia muzicii bizantine pe notaie liniar i introducnd, pentru prima oar, cntarea Crezului de ctre toi credincioii n biseric. A trecut la Domnul la 15 Noiembrie 1794, la vrsta de 72 de ani, fiind nmormntat n biserica Mnstirii Neam. Influena paisian a fost deosebit de puternic n Moldova prin stareii Ilarion de la Secu i Sofronie de la Neam su prin ucenicii si : Visarion, Gherontie i Dorotei, trimii la studii n Muntenia ; Platon, care i-a scris o ; tefan, care a tradus din slavon. n Muntenia, paisianismul s-a rspndit datorit stareului Gheorghe de la Cldruani n mnstirile Cernica i Cldruani. Numeroase manuscrise slavone s-au rspndit n mnstirile ortodoxe din Bulgaria, Serbia i de la Athos. Schitul Sfntul Ilie i mnstirile Pantacrator i Noul Athos - ultima nfiinat de ucenicii si - au dus mai departe tradiia spiritului paisian. Opera Sfntului Efrem Sirul, tradus de el din greac n slavon s-a tiprit la Neam n 1812. Cum era de ateptat, rnduielile sale monahale au influenat masiv viaa religioas a Bisericii Ruse. Muli

115

16 Noiembrie
dintre ucenicii si s-au rspndit n 117 mnstiri i schituri din 35 de eparhii ale acestei Biserici. Au fost alctuite mai multe ale stareului Paisie, scrise de monahii Spiridon de la Neam, Mitrofan, Grigorie, Andronic sau Vitalie, cea din urm fiind considerat cea mai autentic (Ioan Ivan). Stareul Paisie de la Neam este considerat unul din cei dinti scriitori ascei ai secolului al XVIII-lea. Curentul de rennoire a vieii monahale pe care l-a creat a avut un efect benefic i prin faptul c a contractat curentul de grecizare i a favorizat impunerea limbii poporului n biseric, cultur i literatur. El reprezint (M. Pcurariu). Pentru viaa sa ascetic, pentru bogia nvturilor sale i pentru contribuia la nnoirea monahismului, a fost trecut n rndul sfinilor. Mai nti de ctre Biserica Ortodoxa Rus, la 6 Iunie 1988, apoi de Biserica Ortodox Romn la 21 Iunie 1992. S ne rugm, dar, zicnd: "Cuvioase Printe Paisie, lumintorul credincioilor i podoaba clugrilor, roag pe milostivul Dumnezeu ca s mntuiasc sufletele noastre". strigau n preajma apostolului, zicnd: "Cine te-a silit ca s vii aicea i la locurile noastre? Sau cine este Cel ce i-a dat ie toiagul acesta spre pierzarea noastr?" Atunci apostolul lui Hristos cu glas linitit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce ptimeau i se aflau n zbuciumri i-a vindecat i i-a fcut pe ei s urmeze lui cu bun rnduial i cu minte. Iar episcopul cetii aceleia, Platon cu numele, aflnd de venirea sfntului, a ieit afar mpreun cu clerul i l-a ntmpinat, i amndoi mpreun au intrat n cetate naintea tuturor. Atunci apostolul, nfignd toiagul n pmnt, a slvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a artat lui ca un prunc i i-a poruncit s fac aceasta. i, o, minune!, ndat toiagul cel uscat a prins rdcin i a fcut crengi i road a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lng rdcina copacului s-a fcut o fntn, ce izvora ap prea curat i prea dulce, nct toi cei ce treceau pe acolo s-au spimntat de aceast minune. i fiindc vestea aceasta s-a mprtiat n toate prile cetii, alergau mpreun mulimile ca s vad minunea. Cei care gustau din dulceaa copacului i se splau cu apa din izvor lepdau ndat toat nebunia i cruzimea cea slbatic din sufletul lor, pe care o aveau cu nelciune din pricina nchinrii la idoli. Dar multe ptimind de la mprat, apostolul Domnului prin foc i-a primit sfritul. n urm ns, a fcut pe mpratul s se ntoarc la credina lui Hristos prin minunea ce au fcut moatele lui. mpratul, boteznduse, a luat numele Matei i a zdrobit idolii, a nduplecat pe supuii si i au crezut toi n Hristos. Apoi i episcop fcndu-se, a lsat dup moarte episcopia fiului su, dup aezmntul ce prin vedenie i-a fcut lui dumnezeiescul apostol.

16 Noiembrie
Ziua a aisprezecea, pomenirea Sfntului Apostol i Evanghelist Matei.
Acest dumnezeiesc apostol, eznd la vam, a auzit pe Domnul zicndu-i: "Urmeaz Mie". i el n ceasul acela a lsat toate i a urmat Domnului, fcnd gzduire Domnului n casa sa mare, precum spune el nsui n Evanghelia sa. Iar de atunci i n urm a fost mpreun nnumrat cu ceilali apostoli. Dup ce a primit puterea Sfntului Duh, n ziua Cincizecimii, i s-a nelepit cu cele dumnezeieti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiasc; dup opt ani de la nlarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminai. i dup ce a nvat pe pari i pe mideni i le-a aezat lor biserici, i multe minuni a fcut, n urm i-a luat sfritul prin foc prin cei necredincioi. Iar cnd era nc n via, acest dumnezeiesc apostol, ceilali mpreun ucenici i apostoli nconjurau fiecare locul i cetatea, ce-i cdea la sori, propovduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la pari aflndu-se, s-a suit singur ntr-un munte i a zbovit acolo, avnd o singur hain i fr de acopermnt. Dup ce a trecut ctva vreme, i s-a artat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pmnt pe om, i, ntinzndu-i dreapta Sa, a dat apostolului un toiag i i-a zis: "Ia aceasta i, pogorndu-te din munte i mergnd la cetatea Mirmina, sdete toiagul acesta naintea uii bisericii de acolo, unde fcnd rdcini i nlndu-se din mna Mea cea dreapt, se va face copac mult-roditor; i din vrful crengilor sale se va pogor mursa de miere, iar din rdcina sa va iei izvor de ap, cu care splndu-se oamenii cetii, cei cu mintea de fiar, i din mursa copacului mprtindu-se, li se vor ndulci simirile i vor nceta a mai face frdelegi. Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogort din munte i s-a dus la Mirmina. Iar femeia mpratului parilor, Fulvana cu numele, avnd demon viclean, a ntmpinat pe apostol mpreun fiind ea cu fiul i cu fiica-sa, care i acetia erau inui de duhuri necurate. i toi, cu glasuri aspre i cu sltri slbatice,

17 Noiembrie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea celui dintre sfini Printelui nostru Grigorie, fctorul de minuni, episcopul Neocezareii.
Acesta a trit n zilele mpratului Aurelian i era din prini elini i de tnr a ales partea cea bun, cunoscnd adevrata credin n Hristos. Crescnd el n vrsta, cretea i dreapta credin ntr-nsul. Iar din pricina mrimii i mulimii minunilor ce fcea, a dobndit numele su, cci a fost chemat fctor de minuni. Aflndu-se nc la scoal n Alexandria, dup obicei nvnd filozofia, a venit la el o femeie desfrnat cu gndul ca apoi s-l cleveteasc, ndemnat fiind de ali ucenici ce erau cu dnsul. ns cuprins fiind de demon care o zbuciuma, sfntul a tmduit-o cu rugciunea sa. A vzut sfntul i pe Preasfnta Nsctoarea de Dumnezeu, mpreun cu Ioan cuvnttorul de Dumnezeu, aievea

116

17 Noiembrie
nvndu-l taina Sfintei Treimi. i dup ce a fost hirotonit episcop al Neocezareii de Fedim, episcopul Amasiei, i dup ce a mers la biserica ce i s-a dat, se spune c a fcut multe minuni, care nu s-au auzit, i mai mari dect se pot crede. C a pornit cu rugciunea o piatr mare ct un munte i a mutat-o n alt parte. i fiind sfntul cltor s-a abtut de a intrat ntr-o capite idoleasc, unde a gonit demonii de acolo i dup ce s-a dus sfntul, n-au mai cutezat s intre demonii acolo. Aceasta aflnd cel ce purta grija capitei, sa mniat pe sfntul. Iar sfntul a scris pe o hrtie: "Eu, Grigorie, poruncesc ie, satano, intr", i punnd-o n capite, au intrat iari demonii n ea. Iar mai-marele capitei s-a ngrozit de aceast minune i a devenit ucenic lui Hristos, apropiindu-se de marele Grigorie. i un lac mare, ce fcea valuri ca marea, l-a secat i l-a fcut uscat, secnd mpreun i vrajba pe care doi frai o aveau ntre dnii, zicnd fiecare c a fost lacul lui. Oprit-a i calea unui ru, rugat fiind de locuitorii de acolo, nfigndu-i toiagul n udtura pmntului cea repede, fcnd atunci minuni peste minuni. Cci se vedea unde se ntorcea apa napoi, ca i cum s-ar fi temut a se atinge de toiag, care toiag, uscat fiind i lipsit fiind de fireasc umezeal, s-a fcut copac verde i frumos, i nici ndelungarea vremii n-a stricat minunea, ci i acum, precum se spune, apa ocolete pe departe, iar copacul stnd de atia ani propovduiete puterea lui Hristos artat prin marele Grigorie. Afar de aceasta, pe un evreu, ce se prefcea c este mort zcnd rsturnat, l-a fcut cu adevrat mort, precum el se prefcea. Altdat iari fcnd rugciune n munte, s-a artat ca fiind copac celor ce cutau s-i fac ru. Deci, venind vremea trecerii ctre Domnul, a mulumit lui Dumnezeu c, primind cetatea sa cu muli oameni i fiind plin de necredincioi i pgntate, a lsat-o cu toi aezai n credin. Povestire foarte folositoare Un om oarecare, vestit n lucrrile lumeti, cu numele Ioan, lepdnd toate ndulcirile vieii, ducea o via smerit i monahiceasc. i ndeletnicindu-se cu fapte dumnezeieti, se srguia ca s plac numai lui Dumnezeu. Deci, ostenindu-se pururea ntru rugciuni i cereri, tindea i sporea ctre cele mai naintate i mai mari isprvi. Fiindc, pe lng celelalte ale lui piri, avea obicei a se duce ca s privegheze toat noaptea la bisericile Domnului. ntr-o noapte, s-a dus la biserica cea mare a Sfintei Sofia ce se afla n Constantinopol i, aflnd uile ncuiate, a ezut acolo pe un scaun ce era aproape, fiind ostenit el, i ntru ederea sa i citea slujba cu glas ovitor. i iat a vzut o strlucire de lumin, ce venea de afar, i privind mai cu luare aminte, a vzut un brbat cucernic, care urma dup lumina aceea. Deci, bucurndu-se pentru acea privire, a luat mai bine aminte, voind s vad ce are s fac acel om. i cnd a ajuns omul acela la porile bisericii Sfintei Sofia, ce erau nchise, i-a plecat genunchii naintea porilor, i ndestul a fcut rugciune, apoi a ridicat n sus minile sale i, fcnd semnul crucii pe pori, ndat porile s-au deschis singure, i mpreun cu lumina a intrat nuntru i brbatul acela. i dup ce a intrat, iari a plecat genunchii pe pardoseal, unde deasupra era zugrvit icoana Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, i, sculnduse, a deschis i acolo porile. i venind la porile cele frumoase de argint ale bisericii n pridvor, destul rugciune a fcut acolo, apoi cu semnul crucii le-a deschis i pe acelea, i aa a intrat n biseric cu totul luminat fiind. Deci, mergnd n mijlocul bisericii, i-a ridicat minile n sus, nduplecnd pe Dumnezeu. Iar dup ce i-a isprvit rugciunea, s-a ntors napoi i trecea prin pridvorul bisericii, iar porile se ncuiau prin dumnezeiasc lucrare ndat ce acela iei afar. Deci, sta sfntul om Ioan i cuta cu luare aminte, unde va merge acel brbat dumnezeiesc, dup ieirea din biseric. i fiindc acela mergea pe drumul drept, nu s-a lenevit avramicescul Ioan a-i urma, ca s afle unde se ascunde acest fel de scump mrgritar al lui Dumnezeu. i abtndu-se acela puin din dreptul drum, mergea spre schela cea pogortoare a Sfntului mucenic Iulian; i apropiindu-se de casa foarte mic, i btnd cu mna n u, a strigat ncet numele femeii ce era nuntru: "Maria", i aa a intrat nuntru. Atunci lumina ce-l lumina pe cale s-a ridicat din mijloc, i aa ntre amndoi s-a fcut noapte ntunecat. Iar femeia acelui dumnezeiesc brbat a aprins lumnarea din candela i a dus-o brbatului ei; ns el nu s-a culcat pe pat, nici nu i-a odihnit trupul n vreun alt chip, ci a nceput s lucreze, cci era ciobotar. Atunci i cel ce-i urma lui, vrednicul de pomenire Ioan, fr de sfial a intrat nuntrul casei, i cznd la picioarele lui, le ud cu lacrimi i rugndu-l pe el, zicea: "Nu te ascunde de mine, cine eti, i care este nalta ta vieuire, prin care faci astfel de minuni, pe care le-am vzut nsumi cu ochii mei". Iar, smeritcugettorul acela zicea: "Iart, btrnule, pentru Domnul. Eu sunt om pctos i nu am la sinemi nici o fapt bun. C cine sunt eu pctosul? Sau de unde am nvat vreo nalt vieuire, precum singur zici, n vreme ce sunt srac i m aflu lucrtor meteugului celui mai nensemnat; te-ai

Pomenirea Printelui nostru Cuviosului i Mrturisitorului Lazr zugravul (iconograful).

Acest sfnt de mic copil s-a fcut monah i a nvat meteugul zugrvirii (al iconografiei, picturii icoanelor i frescelor). Iar pe lng viaa aspr i nfrnarea ce ntrebuina, se silea fericitul nc i spre milostenie. Pentru care a i primit harul preoiei. Iar dup ce s-a fcut preot, a dat rzboi mpotriva tuturor eresurilor, i att de multe necazuri a suferit, nu numai de la nestorieni i eutihieni i dioscoreni, ci i de la lupttorii mpotriva icoanelor, nct este cu neputin prin cuvnt a se spune. Ci i la Roma cea veche a fost trimis ca s ajute printetile i apostoletile dogme, crora le dau rzboi lupttorii mpotriva icoanelor. i, ntorcndu-se de la Roma la Constantinopol, iari a fost trimis la Roma pentru aceeai pricina; i n drumul su de a doua oar la Roma, pe la mijlocul cii, s-a mbolnvit din tulburrile vremii, i aa i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Iar cinstitul lui trup, fiind adus la mprteasa cetilor, a fost aezat n mnstirea ce se numea a lui Evandru.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Zaharia Ciobotarul i a lui Ioan.

117

18 Noiembrie
nelat, omule, te-ai nelat, i ai vzut nluc, iar nu adevrul". Atunci btrnul a adugat lacrimi peste lacrimi, i nu nceta a-l jura pe el pe numele lui Dumnezeu, ca s-i arate lui fapta bun a sa cea mare. Cci zicea: "De nu era lucrul dumnezeietii pronii, ca s se descopere petrecerea ta, cu adevrat nu m-a fi nvrednicit eu cel mai mic s fiu privitor al acestui fel de tain". Deci, strmtorat fiind de jurminte acel minunat brbat s-a sculat de pe scaun i, fcnd mai nti metanie btrnului, a nceput a zice aa: "Bine s tii, fratele meu, c nici o isprav pe pmnt n-am ctigat dect s m nnoroiesc i s m ntinez cu pcatele i s cinstesc mai mult desftarea trupeasc. Iar dup aceasta, din buntatea Dumnezeului meu, lund n minte frica muncii, dup cum vezi mi-am luat femeie, dar n-am ntinat curenia trupului. Ci amndoi cu unire pzim fecioria i tinuim aceasta, zicnd c ea este stearp. i pn acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, pzim noi adevrata curenie a sufletului i a trupului, pentru dorina i dragostea Ziditorului nostru. Voi aduga nc i alta, pentru legtura jurmntului. Bogia mea toat nu este mai mult dect numai trei arginti i jumtate, i cu acetia cumprnd piei, lucrez meteugul ciubotelor; i dobnda ce o scot de acolo o despart n dou pri: o parte adic, cea mai dreapt i de cpetenie, o hrzesc lui Hristos, mprind-o la sraci - fraii lui Hristos; iar cealalt parte o cheltuiesc la trebuinele noastre; i aa pururea petrecnd, atept nencetat pe nfricotorul Judector ce va s vin. i-mi aduc aminte de cercetarea cea nfricotoare ce au s-mi fac cumpliii demoni". Aceasta poveste auzind-o Ioan i nspimntndu-se de curata i fericita viaa a pururea pomenitului Zaharia (cci aa se numea), l-a ludat pe el. Apoi binecuvntndu-l pe acel minunat brbat, a ieit din casa lui cu bucurie i veselie. i Ioan s-a dus la casa unde gzduia, mulumind lui Dumnezeu pentru minunile mari ce a vzut. Iar fericitul Zaharia, cel ce ntru adevr era lipsit de mndrie, voind ca s fuga de amgirea deertciunii lumeti, i-a lsat casa sa i a fugit, cu desvrire necunoscut tuturor fcndu-se.

18 Noiembrie
Ziua a optsprezecea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Platon.
Acesta era din ara galailor, din cetatea Anghirei, frate al Sfntului Mucenic Antioh. i pentru mrturisirea lui Hristos a fost adus naintea guvernatorului Agripin, tnr fiind de vrst. i au fost rnduii doisprezece slujitori de lau btut i l-au supus la tot felul de chinuri ngrozitoare pe care le-a ndurat ca un mucenic, iar la sfrit i-au tiat capul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Romano.

Acesta a trit n zilele mpratului Maximian i pentru dragostea ce avea pentru Hristos a tras napoi pe eparhul Asclipiad, care voia s intre n capitea idolilor, zicndu-i c idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au btut peste gur i l-au chinuit. i ceru sfntul de se aduse un copila, spre mustrarea eparhului. i l-a ntrebat eparhul: "Pe care Dumnezeu se cade s-l cinstim i s ne nchinam lui?" Iar el a rspuns: "Pe Dumnezeul cretinilor". Deci btnd eparhul pe copil, fiind i maic-sa de fa, copilului fiindu-i sete a cerut ap, dar maic-s fiind binecredincioas i de Dumnezeu iubitoare i-a zis: "Nu bea, fiul meu, din aceasta ap, ci du-te i bea din apa cea vie". i fiindc copilul mustra nc pe tiran, iari l-au btut i i-au tiat capul. Iar Sfntului Romano i-au tiat limba, dar i dup ce i-au tiato a grit, mulumind lui Dumnezeu. Deci auzind mpratul Maximian de minunea aceasta a sfntului a poruncit s fie sugrumat n temni, i aa a prsit el aceast via deart, lund cununa muceniciei.

Pomenirea Sfntului prunc care, ntrebat fiind de eparhul: "pe care Dumnezeu se cade a-l cinsti" i rspunznd: "pe Hristos", pentru care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Romano, diaconul palestinianul.
Acesta era din Palestina i a fost diacon al bisericii din Cezareea Palestinei. i a svrit mrturisirea lui n oraul Antiohiei, pe vremea lui Diocleian. Deci acest purureapomenit ndemna cu nvtura sa la mucenicie pe cretinii care, temndu-se de chinuri, nu mrturiseau pe Hristos. Drept aceea i el nsui fiind chemat, a stat naintea judectorului, mrturisind pe Hristos Dumnezeu adevrat. i ndat a fost osndit s fie aruncat n foc; dar aflnd Diocleian n-a lsat s-l arunce n foc, ci a poruncit s-i taie limba. Dar mucenicul lui Hristos, dei s-a lipsit de limb, mai tare ns i mai curat vorbea, propovduind n privelite pe Hristos. Dup aceasta l-au pus la nchisoare i i-au bgat picioarele n butuc i, ncingndu-i gtul cu funie, prin sugrumare l-au omort.

Pomenirea Preacuviosului Longhin, care cu pace sa svrit. Pomenirea Sfntului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Maxim, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Preacuviosului Iustin, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Ghenadie, cel ce s-a nevoit n Mnstirea Vatoped, i a fost dochiar, i s-a nvrednicit a vedea cum un butoi gol a izvort untdelemn prin minunea Nsctoarei de Dumnezeu, i care cu pace s-a svrit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Zaheu, diaconul bisericii Gadirilor, i Alfeu, care de sabie, s-au svrit.
Acest fericit Zaheu a fost dus naintea judectoriei nchintorilor de idoli, avnd pe grumajii si un lan greu de fier. i ntrebat fiind de judector a mrturisit n privelite pe Hristos. Deci a fost muncit cu grele i crude

118

19 Noiembrie
chinuri. Dup aceea legndu-l, l-au aruncat n nchisoare i i-au bgat picioarele n butuc i, aa fiind ntins, a suferit cu brbie patru zile i patru nopi. Dup aceasta a fost adus la judectorie i Sfntul Alfeu, care era plin de Duhul Sfnt. i dup ce i-au strujit tot trupul cu btile i i-au ars coastele, l-au bgat n nchisoare ca s ptimeasc acolo cele asemenea, cu mpreun-nevoitorul lui, Sfntul Zaheu. Iar n ziua urmtoare, li s-au tiat amndurora capetele prin sabie i aa au luat, fericiii, cununa nevoinei. Acesta a trit pe vremea mpratului Diocleian, n anii dou sute optzeci i nou, trgndu-se din ara isaurilor, osta cu meteugul. Deci, lsnd viaa osteasc, petrecea prin pustieti, n care aflndu-se, fcea multe vindecri i minuni. A fost ns prt de oarecare vntori i a fost adus la Diocleian i credina n Hristos mrturisind a fost trimis la eparhul Achilin nsoit de o sut cincizeci de ostai, care n loc s piard pe sfntul, au crezut i ei n Hristos, datorit minunii ce a fcut sfntul n acea cltorie; cci, fiind ostaii nsetai, a scos sfntul ap i i-a adpat n loc fr de ap. Deci eparhul primind pe sfini n minile sale, i-a dus la un loc i a pedepsit pe sfntul Azi cu multe rni i chinuri c doar vznd ceilali s se team. Apoi l-au spnzurat pe el pe o roat i sub el a aprins un foc mare, dar vpaia s-a stins i sfntul a rmas nevtmat. Pentru aceasta femeia eparhului i fiica lui au crezut n Hristos. Atunci eparhul a poruncit mai nti s se taie capetele celor o sut i cincizeci de ostai i femeii i fiicei sale, iar mai n urm a poruncit s bat pe sfntul cumplit i s-i taie i lui capul. i aa fericiii ptimitori pentru Hristos au luat cu toi cununa cea nevetejit a mrturisirii.

19 Noiembrie
Ziua a nousprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Avdie (Abdia).
Acesta se tlcuiete robul Domnului, ori mrturisit, i era din pmntul Sihem, din arina lui Vitaharam. El a trit mai nainte de naterea lui Hristos cu opt sute de ani. A slujit mai nti regelui Samariei Ahav i apoi lui Ohozia. Dup ce a trimis Ohozia ctre sfntul i marele Prooroc Ilie doi cpitani cu cte cincizeci de oameni, s-i spun s se pogoare din munte i s mearg la el i acetia prin rugciunea proorocului au fost ari, mpreun cu cetele lor, de focul czut din cer, atunci a trimis Ohozia la acest prooroc Avdie, ca s-l cheme i s i-l aduc nainte pe al treilea cpitan peste cincizeci de oameni, pe care nu-l nimicise Ilie. Acesta, mergnd la prooroc, a czut la picioarele lui i s-a rugat s nu-l arz, ci s se pogoare i s mearg la rege. Iar proorocul lui Dumnezeu a fcut aceasta, aa cum se pomenete n cartea a patra a regilor. i de atunci i n urma prsind Avdie pe rege, a urmat proorocului Ilie, fcndu-se ucenic al lui, i proorocind multe a murit i a fost ngropat n mormntul prinilor si.

Pomenirea Sfntului Mucenic Varlaam.

Acest Sfnt Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, btrn fiind cu vrsta i, fiindc mrturisea pe Hristos, a stat naintea stpnitorului Antiohiei i nenduplecndu-se a jertfi la idoli a fost btut cu vine de bou; dup aceea i sau dezrdcinat unghiile. Apoi fiind dus la un jertfelnic idolesc, a poruncit ca s-i deschid cu sila mna dreapt i s-i pun n ea crbuni aprini i tmie, cci socotea stpnitorul c nu va putea suferi, ci va arunca crbunii mpreun cu tmia deasupra jertfelnicului idolilor i prin aceasta s se arate c a adus jertfa la idoli. Iar ptimitorul pentru Hristos a stat cu mare brbie neschimbat i netulburat, fr a mica mna cea dreapta a sa, artndu-se cu adevrat mai puternic dect arama i fierul, pn cnd focul i-a mncat toata carnea minii drepte a lui i a czut focul singur pe pmnt; cci a ales viteazul lupttor al adevrului cu cuget brbtesc i ntrit c mai bine s-i ard mna lui, fr a o mica ct de puin, dect s se arate pgnilor c a adus tmie i jertf demonilor. Pentru aceasta i n chinul acesta i-a dat sufletul su n minile lui Dumnezeu, lund de la Dnsul cununa mrturisirii. Deci pe viteazul acesta lupttor l-a cinstit cu cuvinte de laud ritoriceti att Marele Vasile ct i dumnezeiescul Hrisostom.

Pomenirea Sfinilor o sut cincizeci de ostai, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfintelor femei, soia i fiica eparhului, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor doisprezece ostai, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Agapie, care s-a svrit fiind sfiat de fiare. Pomenirea Sfntului Mucenic Iliodor, cel din Maghido a Pamfiliei.
Pe vremea mpriei lui Aurelian n Roma, domnind Aetie n Maghido, cetatea Pamfiliei, n anii dou sute aptezeci i doi, fericitul acesta Iliodor aflndu-se n aceeai cetate i pe Hristos propovduindu-L cu ndrzneal, a fost prt la guvernator. Deci stnd cu faa naintea lui i auzind multe mguliri i fiindc nu s-a plecat a jertfi idolilor, a fost spnzurat i strujit i ars cu fclii aprinse; a cror iuime de chinuri strbtnd pe sfntul la inim zicea: "Doamne Iisuse Hristoase, ajut-mi". i ndat a venit glas din cer, zicnd: "Nu te teme, cci Eu cu tine sunt". Acest glas auzindu-l acei ce ineau fcliile, ctre acestea vznd nc i patru ngeri care i opreau pe ei de a chinui pe sfntul, au crezut n Domnul, iar pe guvernator l-au nfruntat i l-au ruinat. Pentru aceasta fiind aruncai n mare, au luat de la Domnul cununile muceniciei. Atunci a poruncit guvernatorul s fie ncins un bou de aram i nuntrul lui s fie bgat mucenicul lui Hristos. Deci, dup ce l-au bgat n el, a fcut rugciune sfntul, iar boul ce scnteia s-a fcut ndat rece i mucenicul cnta nuntrul lui. Deci guvernatorul, auzind pe sfntul cntnd, s-a spimntat i apropiindu-se acolo i cunoscnd c boul ce cu puin mai nainte era foarte arztor s-a prefcut n foarte rece, a zis ctre sfnt: "O, cap necuvios, vrjile tale i acest foc l-au biruit". Iar sfntul i-a rspuns: "Vrjile mele sunt, Hristosul meu. Ci d-mi vreme de trei zile, ca s socotesc ce trebuie s fac". i nvoindu-se guvernatorul,

Pomenirea Sfntului Mucenic Azi, fctorul de minuni.

119

20 Noiembrie
sfntul a intrat pe ascuns n capitea ce se numea Panteon, fiindc acolo erau toi idolii, i fcnd n acesta rugciune, ndat s-a fcut cutremur i din acel cutremur au czut jos toi idolii i s-au zdrobit. Aceasta aflnd, guvernatorul a adus pe mucenic n faa divanului su i, umplndu-se de mnie, a poruncit s fie spnzurat sfntul i s i se bat cuie nroite n cap, pe care sfntul le-a rbdat cu ajutorul lui Dumnezeu. Deci vznd guvernatorul c nu se biruiete sfntul prin chinuri, a poruncit ca, legat cu lanuri grele, sl duc la cetatea Atalenilor. i, dup ce l-au dus acolo, iari l-au ntors napoi i iari a stat cu faa la divanul su. Deci multe vorbindu-i ca s jertfeasc idolilor i vzndu-l nenduplecat, a poruncit s fie bgate, n deschizturile lemnului pentru chinuri, minile i picioarele mucenicului. i arznd n foc o tigaie mare, l-a bgat n ea. Dar sfntul stnd n mijlocul tigii i fcea rugciunea i pe cei ce erau mprejur i ndemna s intre n tigaie, ncredinndu-i c vor rmne nevtmai de foc. Creznd cuvintelor lui, au intrat muli dintr-nii i, rmnnd nevtmai precum zicea sfntul, au crezut n Domnul nostru Iisus Hristos, zicnd: "Cu adevrat mare este Dumnezeul cretinilor". Acestea, dup ce le-a vzut, guvernatorul s-a temut ca nu cumva cei ce au crezut s rpeasc pe sfntul din minile lui. De aceea a poruncit ca s-l duc pe el iari la Maghido. i dup ce a ajuns n cetate, iari a fost nfiat la cercetare. i dup ce a vorbit multe i nu s-a nduplecat sfntul s jertfeasc idolilor, a poruncit guvernatorul Aetie s i se taie limba i, spnzurndu-l, s fie btut dou ceasuri; dup aceasta a pus pe dnsul fru i-l trgea afar din cetate ca s-l omoare. i fcnd sfntul semn cu mna ctre cei ce-i trgeau, ca s-i dea lui puin vreme de rugciune, a stat la rugciune i, plinindu-i rugciunea, i sa tiat capul i aa a luat fericitul cununa mrturisirii. lupttorilor mpotriva icoanelor umbla din loc n loc, srutnd pe cei ce mrturiseau pentru sfintele icoane i strngnd la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunndu-se pe sine la toat nfrnarea i aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite i mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a i artat mare fctor de minuni. Acesta a mers i n Asia i la Bizan dorind s mrturiseasc pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma i, strbtnd tot Apusul i spimntnd pe muli cu semnele i cu minunile ce fcea, iari s-a ntors la Bizan; i de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo i topindu-se foarte, s-a mbolnvit de idropic, nct numai dup glas era cunoscut de cei ce-l tiau. Deci pogorndu-se din munte s-a dus la Tesalonic i de acolo venind iari la Bizan a aflat pe Simeon mrturisitorul i purttorul de Dumnezeu nchis n temnia pentru sfintele icoane. i nchinndu-i-se i rugndu-l mult s se roage pentru el, cu pace s-a svrit. Sfintele moate, ale acestui Sf. Grigorie, se afl ntregi n Romnia la sfnta Mnstire Bistria-Vlcea, care este fcut din temelie de rposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu mult cheltuial a adus aceste sfinte moate la aceast sfnt mnstire, unde se afl i pn astzi fctoare de minuni, prin care i sfnta mnstire de multe primejdii este ferit i pmntul acesta mult folosin i ajutor are; iar cine merge la sfntul cu smerenie i cu credina afl folosin i tmduire att trupete ct i sufletete.

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul i motenitor al scaunului lui.
Acest ntre sfini Printele nostru Proclu a fost pe vremea mpriei lui Teodosie cel mic, n anii patru sute opt. Fiindc era cucernic i mbuntit a fost hirotonit episcop al Cizicului de ctre Sfntul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. i mergnd la Cizic nu a fost primit de ctre clericii eparhiei sale, cci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a ntors napoi la Constantinopol rmnnd fr de eparhie. Iar dup ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prznuiete la douzeci i una ale lui Aprilie, n timp ce nc se aflau moatele lui n altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. i s-a suit n scaun n ziua mntuitoarelor patimi ale Domnului, adic n Sfnta i Marea Joi. Deci bine vieuind i bine conducnd Biserica doisprezece ani i trei luni, cu pace s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Antim, Talaleu, Cristofor i Eufimia i cu fiii lor i Sfntul Panharie.

20 Noiembrie
Ziua a douzecea, pomenirea Preacuviosului i de Dumnezeu purttorului Printelui nostru Grigorie Decapolitul.
Acest sfnt era din Isauria, nscut i crescut ntr-una din cele zece ceti, ce se cheam Irinopol, fecior al lui Serghie i al Mariei, n vremurile necredincioilor lupttori mpotriva icoanelor. Cnd a fost de opt ani a fost dat la carte i nvnd s-a fcut de vrst i se gteau prinii s-l nsoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul

Ptimirea Sfntului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra).

Acest sfnt a trit pe vremea lui Maximian n anii dou sute nouzeci i opt, aflndu-se n cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul Dunrii. n aceast cetate era obicei s svreasc elinii n tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai nainte cu treizeci de zile de aceast serbare, alegeau un osta tnr i frumos la fa i-l gteau spre jertf. Pe acesta mai nti l mbrcau mprtete, apoi l ndemnau ca s-i fac el mai nti orice poft a sa i apoi l junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Cnd a venit rndul s fie

120

21 Noiembrie
jertfit i ostaul acesta Dasie, ostaii cei mpreun cu dnsul l sileau ca s-i mplineasc orice poft a s. Iar Dasie i-a pus n minte un gnd foarte bun i nelept i a zis ctre ei: "Fiindc este s mor, mai bine mi este s mor pentru Hristos ca un cretin". Deci nfiat fiind la divanul guvernatorului a mrturisit cu ndrzneal pe Hristos. De aceasta fiind ntiinat Diocleian i Maximian, au adus naintea lor pe sfntul i, fiindc n privelite a mrturisit bun cinstire, multe chinuri a luat de la ei i la sfrit i s-a tiat capul prin sbie i aa a luat fericitul cununa muceniciei. venind la locul hotrt spre tiere, fr de veste i-au dat sfinii sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealaii, cuprini fiind de frica tiranului, le-au tiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.

Pomenirea Sfntului Teoctist mrturisitorul i Patriciul, ce a fost famen, n zilele Teodorei Augustei mprtesei n anii 829.

21 Noiembrie
Ziua a douzeci i una, Intrarea n Templu a Preasfintei Stpnei noastre de Dumnezeu Nsctoarei i pururea Fecioarei Maria.
Intrarea n Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Nsctoarei a pricinuit ortodocilor cretini praznic minunat i a toat lumea. Fiindc s-a fcut aceasta ntr-un chip minunat i este naintemergtoare a marii i minunatei taine a ntruprii Cuvntului lui Dumnezeu, care avea a se face n lume prin mijlocirea Nsctoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrrii s-a nceput din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenit, fiindc mai toat viaa a petrecut-o stearp fr s nasc prunc, ruga mpreuna cu brbatul su Ioachim pe Stpnul firii, ca s le druiasc lor prunc, i fgduindu-se ca, dac vor ctiga dorirea, ndat vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel nscut. i aa a nscut pe ceea ce s-a fcut pricina mntuirii neamului omenesc, pe mpctoarea i mprietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina nnoirii de a doua oar a lui Adam cel czut i a sculrii i a ndumnezeirii lui, pe Preasfnta Stpn de Dumnezeu Nsctoare Maria. Cnd a fost de trei ani, au luat-o prinii ei i au adus-o pe ea n ziua de astzi n Templu. i plinindu-i fgduina au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a druit-o; i au dat-o pe ea preoilor i mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta lund-o pe ea, a adus-o n cele mai dinuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dat pe an intra. i aceasta a fcut-o dup voina lui Dumnezeu Celui ce dup puin avea a Se nate dintr-nsa spre ndreptarea i mntuirea lumii. Deci acolo a rmas Fecioara doisprezece ani, cu rar cuviin, hrnit cu hran cereasc de ctre Arhanghelul Gavriil. nvrednicindu-se i dumnezeietii artri, pn ce s-a apropiat vremea dumnezeietii Bunei Vestiri i a descoperirilor celor cereti i mai presus de fire care i s-au artat ei. C a binevoit Dumnezeu a Se ntrupa dintr-nsa pentru iubirea de oameni, ca s nnoiasc de a doua oar lumea cea stricat prin pcat. Atunci Nsctoarea de Dumnezeu, ieind din Sfintele Sfintelor, a fost dat lui Iosif logodnicului, ca acela s-i fie pzitor i martor al fecioriei ei i ca s slujeasc, att la naterea ei cea mai presus de fire, ct i la fuga ei cea n Egipt i la ntoarcerea cea de acolo n pmntul lui Israel.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Nirsa episcopul i Iosif ucenicul su i episcopul i ali mpreun cu dnii, care s-au svrit n Persia prin sabie.
Din acetia, Nirsa era episcop btrn cu vrsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeai vrednicie cinstit, adic episcop, era de optzeci i nou de ani de btrn. mpreun cu care i ali oarecare episcopi i preoi i din rndul celor mai simpli i femei fecioare i sihastre. Toi prin feluri de chipuri fiind cercetai i cu felurite chinuri fiind lmurii i de credina nelepdndu-se, li s-au tiat capetele i aa au luat cununa muceniciei.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Isachie, Ioan i Savorie, care cu pietre fiind mprocai s-au svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Gheitazet i ali trei, care s-au svrit fiind mpuni cu suliele. Pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha i Denahida, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Eustatie, Tespesie i Anatolie.
Acetia au trit n Gangria Galaiei, pe vremea mpratului Maximian, n anul 300. Toi erau fii ai lui Filoteu i ai Evseviei. Tatl lor era din Galaia, iar maica lor din Nicomidia. Evstaie se srguia spre nvtura crilor, iar Tespesie i Anatolie lucrau meteugul printesc, fiind tatl lor vnztor de haine. Filoteu tatl lor venind o dat de la Rsrit la Nicomidia mpreun cu fiul su Anatolie a fost nvat credina lui Hristos de Luchian preotul i dasclul, cel ce cltorea mpreun cu ei i, supunndu-se nvturilor aceluia, au crezut n Hristos i s-au botezat. Iar Evstatie i Tespesie, mergnd i ei la Nicomidia, s-au ntlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, i nvnd de la el credina n Hristos s-au botezat i ei; iar dup aceea tatl lor Filoteu a fost hirotonit preot i Evstatie hirotonit diacon. ns n-a trecut mult vreme i au murit prinii acestor sfini. i fiind pri la Maximian c sunt cretini, au fost btui cu toiege i pui la nchisoare, n care venind dumnezeiescul nger, i-a dezlegat din legtur. A doua zi au fost dai la fiare i, luptndu-se cu ele, au rmas nevtmai. Deci lundu-i pe ei Antonie comitele i ducndu-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri i dup aceea i-a aruncat n temni. n care iari artndu-li-se dumnezeiescul nger i-a uurat pe ei de durerile rnilor i trupurile lor le-a fcut sntoase. Acestea vzndu-le acel vrstor de snge, a hotrt asupra lor moarte de sabie. i

121

22 Noiembrie

22 Noiembrie
Ziua a douzeci i doua, pomenirea Sfinilor Apostoli din cei aptezeci, Filimon, Arhip, Onisim i Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.
Acetia au fost pe vremea mpriei lui Nero, ucenici fiind Sfntului Pavel, i au mrturisit la Colose oraul Frigiei, aproape de Laodiceea. Fcnd pgnii praznic Artemidei, n capitea lor din Colose, sfinii, cu ali cretini dimpreun, ludau pe Dumnezeu n sfnta biseric. Retrgndu-se ceilali cnd au nvlit idolatrii, au rmas numai ei singuri cu Apfia, credincioas fiind i ea, dorind de mrturisirea lui Hristos. Deci, prinzndu-i, i-au adus la Androcleu mai-marele Efesului i au fost btui de el, dar nesupunndu-se a face jertfa la idolul ce se chema de dnii Mina, i-au ngropat pn la bru i aa i-au ucis cu pietre, sgetai fiind nti de copii mici cu sgeile.

i poruncile date de tirani rupndu-le, a fost btut cumplit de chinuitori, apoi aruncat la pmnt, spnzurat pe lemn, strujit, i degetele picioarelor i s-au tiat. Deci adus fiind naintea tiranilor i nevrnd ca s jertfeasc, a fost osndit la moarte; i fiind lovit de gealat cu sabia, i-a dat Domnului duhul.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Avva.

Acesta era din neamul israeliilor. Lsndu-i el prinii i patria, i bogia, a urmat unui monah i, lund chipul monahicesc, a petrecut mpreun cu monahul civa ani. Mai n urm s-au dus amndoi la marele Eusebie nevoitorul, care adormind ntru Domnul, a rmas Avva n locul lui. i petrecnd acolo treizeci i opt de ani, pururea a sporit ntru fapte bune, ca i cum atunci ar fi nceput. nclminte pe picioarele lui nu a pus niciodat; mncarea lui era att de puin, nct s dea numai puin putere trupului; de prisos socotea nc i butura de ap; fiind ncins cu grele lanuri de fier, prea puin edea; iar partea cea mai mult de zi i noapte o petrecea stnd drept i fcnd rugciune. Sta i pe genunchi, aducnd rugciuni Domnului; nimeni nu l-a vzut pe el culcat. Iar dup ce a fost fcut egumen i proistos monahilor de acolo s-a artat pe sine naintea asculttorilor frai chip i pild de nelepciune i de fapt bun. Aa trind i multe zile fcndu-i, s-a odihnit n Domnul.

Pomenirea Sfintei Mucenie Cecilia i a Sfinilor Mucenici Valerian i Tiburtie.

Acetia au suferit pe vremea mpriei lui Diocleian. Cecilia era din Roma, din neam strlucit. Deci mritnd-o dup Valerian, l-a adus la credina n Hristos i l-a hotrt a petrece n curie. Iar Valerian a ntors pe Tiburtie, care i era frate bun, i la atta fapt bun s-a ridicat Tiburtie nct i cu ngerii vorbea n toate zilele. Dar, fiindc ngropau ei moatele mucenicilor lui Hristos, au fost pri la Tuschie Almachie prefectul cetii i, fiind adui naintea lui i mrturisind ei pe Hristos, au fost dai pe seama lui Capelarie Maxim s li se taie capetele. Acesta dup ce a tiat pe sfini, vznd ngeri petrecnd i purtnd ca nite odoare sufletele mucenicilor, a crezut i el. Iar Sfnta Cecilia, fiind bgat ntr-o baie foarte tare nfierbntat, a fost silita s stea n ea trei zile. Apoi din porunca prefectului i s-a tiat capul acolo n baie.

Pomenirea Sfntului Maxim Capelarie, care prin btaie s-a svrit. Pomenirea nevoinei Sfinilor Mucenici Marcu, tefan i a altui Marcu.
Acetia erau pe vremea mpratului Diocleian i a maimarelui Magnus, din cetatea Antiohiei Pisidiei. Deci fiind prini, i pe Hristos n privelite mrturisind i multe chinuri suferind i nevrnd a se lepda de Hristos, li s-au tiat capetele.

Pomenirea Sfinilor Hristofor i Eufimia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sf. Talaleu i Antim, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Tadeu, care, fiind legat de roata i din deal slobozit, s-a svrit. Pomenirea chinuirii Sfinilor Mucenici Agapion, Sisinie i Agapie. Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru ierarhul i fctorul de minuni Climent, episcopul Bulgariei cel din Ohrida, care s-a numit i Bulgaro-Chiricos.

23 Noiembrie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Amfilohie, episcopul Iconiei.
Acest sfnt, dup ce a trecut fiecare treapt bisericeasc i a strlucit cu nevoin i dumnezeiasc cunotin, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voina lui Dumnezeu i alegerea a tot poporul, n vremea mprailor Valentinian i Valent, ajungnd nc i pn n vremea marelui Teodosie i a fiilor lui, n anii 374, nvtor fcndu-se al dreptei credine i cu vitejie stnd pururea pomenitul mpotriva eresurilor lui Arie i ale lui Macedonie i ale lui Eunomie, din care pricin, multe prigoniri i necazuri a rbdat de la cei necredincioi. Acesta s-a artat mpreun-nevoitor al prinilor celor 150 ce s-au adunat la Sfntul i a toat lumea la doilea Sinod mpotriva lui Macedonie

Pomenirea chinuirii Sfntului Mucenic Procopie, cel din Palestina. Pomenirea Sfntului Mucenic Menignu Piuarul.
Acesta era din colonia Elespontului din cetatea Parios. i auzind pe oarecare ostai strignd n pia c Nazarineanul Iisus venind noaptea a furat pe cei legai ai notri, aprinzndu-se foarte cu duhul, mult grij punea ca s ctige mucenicia. Cci n aceeai cetate a sfntului muli mucenici fiind nchii prin nchisori de paznici, uile fiind ncuiate, sfinii au fost dezlegai din legturi de dumnezeiesc nger i, nefiind gsii, foarte s-au tulburat mult prigonitorii. Iar Menignu auzind i dumnezeiesc glas chemndu-l pe el i ndemnndu-l ctre lupte, n-a zbovit. Ci dnd napoi stpnilor hainele ce le luase spre nlbire,

122

23 Noiembrie
Pnevmatomahul (adic lupttorul mpotriva Sfntului Duh), fiind unul dintre ei, n anii 381. Iar dup ce marele Teodosie a dat stpnirea prilor apusului Europei lui Valentinian cel tnr i a biruit pe tiranul Maxim, s-a ntors la Constantinopol. Atunci marele Amfilohie, intrnd la mpratul, l-a rugat s alunge pe arieni. i fiindc mpratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat printe o miestrie prin care a putut s nduplece pe mprat. Cci mergnd la mprat, a salutat pe Teodosie ca pe un mprat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou mprat, l-a salutat n chip prea njositor. Deci mniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului su artat necinste adus lui. Atunci sfntul preanelepete a artat lucrul, zicnd: "Vezi, o mprate, cum nu suferi necinstirea fiului tu i te mnii? Aa s crezi c i Dumnezeu i Tatl, asemenea Se ntoarce i urte pe aceia care hulesc pe Fiul Su i zic c Acesta este mai prejos dect Tatl". Atunci socotind lucrul mpratul, ndat a scris lege ca s fie izgonii ereticii departe de la cei dreptcredincioi. Iar pururea pomenitul acesta Amfilohie muli ani a pstorit turma lui Hristos i a alctuit nvturi dreptcredincioase; i ajungnd la adnci btrnei, s-a odihnit n pace. lor, pizmuind pe sfntul, nenumrate ispite au ridicat asupra lui i, vinovaii plsmuind mpotriva lui, l-au prihnit pe el la papa al Romei, care, nelat de cuvintele lor mincinoase, a nchis pe sfntul n temni doi ani i jumtate. Apoi dup porunca mpratului, a scos pe sfntul din temni, pentru ca s se judece cu cei ce-l brfiser. Atunci a fcut sfntul aceste minunate semne cu lemnele i crbunii, Dumnezeu mrind pe sluga sa: cci fetele necurailor i necuvioilor acelora brfitori ai sfntului s-au acoperit cu negrea ntunecat, i s-au nnegrit, nct i pn astzi feele celor din neamul brfitorilor acelora au rmas nnegrite. Iar tnra care fusese amgit de aceia (i a npstuit pe sfntul), dup ce a fost chinuit de un duh necurat, la urm a fost vindecat de ctre sfntul naintea poporului. Iar sfntul s-a ntors iari la patria i eparhia sa cu mare cuviin, fcnd semne i minuni mai mari dect cele dinti. Deci aa vieuind dumnezeiescul printe i ajungnd la adnci btrnei, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Sisinie Mrturisitorul.

Sfntul Sisinie, episcop de Cizic, a fost unul din cei 318 Prini de la Primul Sinod Ecumenic i a trit pe vremea mpratului Diocleian (284-305) i a guvernatorului Alexandru, avnd patrie cetatea Cizicului. Deci, fiind prt la Alexandru c este cretin, a fost legat de cai sirepi care erau silii s alerge; apoi a fost btut cu cruzime i a primit oet iute pe nas i alte chinuri suferir i minuni svrind, a fost aruncat la nchisoare. Iar la Soborul nti cel a toat lumea adunat mpotriva lui Arie, fiind de fa, Sfntul Sisinie a sugrumat pe Arie cu vinele dreptelor sale dogme, propovduind pe Fiul de o fiin cu Tatl i aa, bine i cu plcere de Dumnezeu vieuind, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea celui ntre sfinii Printelui nostru Grigorie, episcopul Bisericii acragantenilor.
Acesta a fost pe vremea mpratului Iustinian al doilea, care i Rinotmit se chema, n anii 685. Se trgea din cetatea Acraganta care se afla n ostrovul Siciliei, fiind fiu din prini care se numeau Hariton i Teodota, oameni evlavioi i mpodobii cu toate faptele bune i care triau cu ndestulare. Deci, cnd era sfntul de opt ani, a fost dat de prinii si s nvee Sfintele Scripturi. i att de silitor i nelenevitor s-a artat la acestea, nct pe toi i-a fcut a se minuna. Cnd a ajuns la optsprezece ani, a fost pecetluit cleric, adic fcut anagnost de ctre Sfntul Potamion, cci era ndemnatic la citire pentru buna glsuire ce avea. Iar ntr-o noapte, n vremea cnd dormea sfntul acesta naintea patului arhidiaconului Damian, a auzit glasul dumnezeiescului nger, de trei ori chemndu-l pe el, ca i pe proorocul Samuel i zicndu-i: "Grigorie, s-a auzit rugciunea ta. Deci grbete i mergi". Iar sfntul, fr a ntrzia, a ieit i a mers la Cartagena, care acum se numete Tunis. i aflnd acolo pe Marco monahul purttorul de Duh, care a fost trimis de Dumnezeu ctre el, a rmas lng dnsul patru ani, iar de acolo a mers mpreun cu acelai Marco la Antiohia. Apoi fiind ndemnat prin oarecare dumnezeiasc descoperire, a mers la Ierusalim i acolo a fost fcut diacon de ctre Macarie, episcopul Ierusalimului. Dup aceea, de acolo s-a dus la Constantinopol i s-a artat lui Gheorghe, cel ce era atunci patriarh. i fiindc atunci se adunase acolo sinod mpotriva monoteliilor, Serghie, Pir i Pavel, s-a luptat cu dnii Sfntul Grigorie i att de mult a mustrat nebunia lor, nct vestea despre el a ajuns pn la urechile mpratului. De la Constantinopol s-a ntors la Roma i acolo a fost hirotonit episcop al patriei sale, cetatea Acragantiei, unde a strlucit foarte, svrind minuni i mpodobind-o cu vrednicia arhieriei. Pentru aceasta Savin i Crischentie i cu prietenii

Tot ntru aceast zi, pomenirea Prea Cuviosului Printelui nostru Antonie, care s-a nevoit n Schitul Iezeru din inuturile Vlcii.
Acest fericit printe Antonie era de neam romn i a trit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab i a voievodului martir Sfntul Constantin Brncoveanu. A crescut n dreapta credin mergnd de mic la Sfnta Biseric, unde i gsea desftarea sufleteasc. naintnd cu vrsta, a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu i bucuria duhovniceasc a prinilor si. Lsnd desftarea lumii acesteia, a mbriat viaa monahiceasc n prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, n inutul Vlcii. Aici, Cuviosul Antonie s-a artat dintru nceput foarte srguincios la toat osteneala i asprimea vieii mnstireti. Att de mare era nevoina sa, nct celorlali vieuitori din chinovie li se prea c fericitul Antonie ar fi n trup duhovnicesc. Dorind s sporeasc nevoinele sale, cu blagoslovenia

123

23 Noiembrie
egumenului mnstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, s-i cear binecuvntarea s plece n sfntul munte Athos. Episcopul cunoscndu-l c este monah mbuntit i poate fi de folos multora, aici, a struit ca el s rmn n ar. Deci, ntorcndu-se Cuviosul la Schitul Iezeru i vznd c Biserica se ruineaz, s-a umplut de rvn i, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion i cu agoniseala lui a rennoit sfntul loca. Dup multe nevoine, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvntarea egumenului su a ieit din schit i cercetnd mai ndeaproape pustia, a gsit o peter mic ntr-o stnc. Acolo, singur a spat o bisericu n care s-a rugat nencetat ziua i noaptea. Urtorul de oameni, diavolul ns, i-a adus multe ispite i suprri, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugciunea i nencetata lucrare. Cine poate s spun privegherile Cuviosului de toat noaptea, privegherile i plecciunile genunchilor si? Cuviosul Antonie era mic de stat i grbov de btrnee, prul capului era scurt, barba deas, scurt i destul de alb, vesel la cuttur, obrazul frumos, puin iute din fire i lesne ierttor. mbrcmintea s era simpl i numai cele de trebuin purta. Pentru nfrnarea trupului purta un bru din lanuri de fier mprejurul su, iar hrana sa o lua abia la al noulea ceas i atunci numai pine uscat i ap dar i acelea cu msur. Vin i butur ameitoare nu a gustat niciodat. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneal, rezemat de nite pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugciune. Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscnd c trecerea din lumea aceasta i este aproape, a chemat pe ucenicul su Nicolae, cu patruzeci de zile mai nainte i i-a spus n tain: "Sfritul mi s-a apropiat. Dup ieirea sufletului, s te nevoieti s pui trupul meu n gropnia pe care eu am spato aici n piatr". Dup patruzeci de zile, mbolnvindu-se Cuviosul, vorbind n pace cuvinte de nvtur pentru suflet, a adormit n Domnul. sabia a venit spre piept, nedumerindu-se i temndu-se, Ioan cuta ajutor de la cineva; i de fric i de groaza acelei lupte s-a trezit, i venindu-i n fire, sta cu totul spimntat. Deci, fcndu-i semnul crucii peste trupul lui, zicea: "Mulumescu-i ie, visule, c aceast lupt grozav mi-ai artat-o numai ca nlucire, nu i ca fapt". i aa a rmas iari nepocit i nendreptat. Iar dup ctva trecere de vreme, a czut la grea boal i chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a vzut iari, dar nu n vis, ci n uimire fiind, c sta de fa la un divan judectoresc. Vedea nc i un nfricotor mprat eznd pe scaun i mbrcat cu podoab mprteasc i arhiereasc i de-a dreapta i de-a stnga lui, edeau oarecare brbai, cu sfinit cuviin i cucernicie, iar el sta dedesubtul acelora; de-a dreapta mpratului, edeau oarecare fameni tineri i frumoi, iar de-a stnga lui, edea unul mai smerit i mai primitor. Iar n partea din spatele mpratului, era o prpastie foarte ntunecat i adnc, care numai la vedere pricinuia fric nespus i durere mare. Deci, n vreme ce el sta cu fric i cu cutremur, i-a zis lui mpratul cel ce edea: "O, tinere, oare tii cine sunt Eu?" Iar Ioan i-a rspuns: "tiu, Stpne, c Tu eti Cel ce Te-ai ntrupat, Fiul lui Dumnezeu i Dumnezeu, precum dumnezeietile noastre Scripturi glsuiesc". Iar mpratul a zis ctre dnsul: "i dac tu din Scripturi M cunoti, i cunoti nc i pe cei mpreun cu Mine eztori, cum ai uitat ameninarea care cu civa ani nainte i-a fcut ie mpratul Constantin? Sau nu nelegi ceea ce-i zic?" Iar Ioan i-a rspuns: "neleg, Stpne, cci nc am n inima mea frica groazei aceleia". i a zis mpratul: "Dac rmiele fricii aceleia le ai nc n inima, cum struieti n ruti? nva-te prin cercare, c Eu am fost Cel ce i mai nainte i-am dat ie groaza aceea, i nu Constantin". i acestea zicnd, a vzut Ioan c numai cu semnul a poruncit mpratul celor ce-l nconjurau ca s arunce pe Ioan n prpastia ce se vedea n spatele lor. i ndat ce au nceput famenii s mping fr mil pe Ioan n prpastie, ndat el a chemat ajutorul Nsctoarei de Dumnezeu, c i se pruse c a vzut pe Nsctoarea de Dumnezeu acolo n mijloc. i ndat a auzit pe mpratul zicnd: "Lsai-l pe el s mearg, pentru rugciunile Maicii Mele". Pn aici este vedenia ce a vzut Ioan; iar el, spimntndu-se i venindu-i n fire, s-a dus la un monah cucernic i i-a povestit totul; iar monahul i-a zis: "D slav lui Dumnezeu, frate, c te-ai nvrednicit s iei asemenea nvtur, i de aceea trezete-te, iubitule, nu cumva i tu s ptimeti ca despre care i voi povesti". O asemenea vedenie ca a ta, a vzut-o un om. i anume, c se afla n mprtetile judectorii, un Gheorghe cu numele, care cu silnicie fiind dus legat ca s fie aruncat ntr-o prpastie grozav, cu totul s-a nspimntat. Iar unul din cei ce stteau acolo de fa, avnd ndrzneal ctre mpratul, a oprit pe cei ce-i duceau pe el n prpastie i-l ruga ca s-l lase, dndu-le lor chezie ca n douzeci de zile se va ndrepta. Deci dup ce i s-a dat drumul, prin acest fel de chezie i ajutor, s-a dus cel ce a vzut vedenia i a neles ce nseamn i tlmcirea lui Gheorghe, care era tras n prpastie, cci i era prieten i cunoscut. Iar Gheorghe, auzindu-le acestea, nu le-a luat n seam. Aadar a rmas ticlosul nendreptat. Iar dup ce au trecut

Pomenirea Sfntului Ishirion episcopul, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Elen, episcopul Tarsului, care cu pace s-a svrit.
Povestire despre vedenia oarecrui Ioan, foarte de folos Fost-a un om pe vremea mpratului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut mpratului prin meteugul su. Acesta, avnd via nrutait, nu a gndit niciodat la gheen. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomisete spre folos, a ornduit ndreptarea lui prin vedenie. Cci acesta a vzut o dat n vis c a adus mpratului Constantin un lucru din meteugul su i c pentru aceasta, vorbea mpratului cu ndrzneal i se bucurau mpreun. Dup aceasta a vzut pe mpratul c scoate o sabie goal i, strngndu-i prul la un loc, se grbea s-i taie capul fr mil; iar Ioan plec gtul su, socotind c glumete cu mpratul. ns n vreme ce fcea aceasta, a auzit pe mpratul care cu groaz i zice: "Cnd sabia va atinge prul tu, atunci gtul tu se va umple de sngele tu". Deci i s-a prut lui c i s-a tiat gtul, i cnd

124

24 Noiembrie
cele douzeci de zile, a fost rpit din viaa aceasta, i s-a dus ca s plteasc fgduita datorie. Acestea, cu chip de adugire le-a povestit monahul acela ctre Ioan. Iar Ioan auzind acestea, i avnd n mintea sa nc vii ngrozirile ce vzuse, i-a mrturisit fr de ruine toate pcatele sale, i schimbndu-i viaa spre mai bine, a petrecut muli ani cu plcere de Dumnezeu vieuind, i aa murind, s-a dus la venicele locauri. artat i celelalte dogme i cuvinte de hul ale lui Arie. Acest sfnt s-a svrit dup porunca mpratului prin tierea capului, ctignd cununa cea nevetejit.

24 Noiembrie
Ziua a douzeci i patra, pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Clement, episcopul Romei.
Fericitul i preaneleptul Clement era roman de neam i se trgea din neam mprtesc, fecior al lui Faust i al Matildei. Deci, silindu-se la toat nvtura nelepciunii elineti i aflnd pe Apostolul Petru, a fost nvat de dnsul credina n Hristos cea adevrat i fcndu-se propovduitor al Evangheliei i scriind Aezmintele Sfinilor Apostoli, a fost fcut i episcop al Romei. ns fiind prins de mpratul Domiian, a fost chinuit i izgonit la o cetate pustie de lng Cherson i acolo, legndu-i de grumaji o ancor de fier de cele de corabie, l-au aruncat n adncul mrii; i aa s-a sfrit de trei ori fericitul. Iar Dumnezeul minunilor, i dup moarte mrind pe sluga Sa, a fcut o mare i peste fire minune. C de atunci i n urm n fiecare an la pomenirea Sfntului Clement se deprta apa de la mal ca la trei mile, lsnd s mearg ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo s prznuiasc apte zile, fcnd astfel mare bucurie celor ce ndjduiau n Domnul. Deci odat, deprtndu-se marea i intrnd poporul, i svrind praznicul sfntului i ieind, s-a ntmplat c a rmas acolo un copil mic, uitat de prinii lui. Iar marea ntorcndu-se i locul iari acoperindu-l, prinii copilului plngeau i se tnguiau pentru lipsa lui prin tot oraul, pricinuind i celorlali ceteni plngere i jale. Iar a fost n anul urmtor, cnd iari s-a retras marea n laturi, au mers i au aflat copilul sntos eznd lng mormntul sfntului. Pe care ntrebndu-l cum s-a hrnit i cum a fost pzit nevtmat, au aflat c l-a hrnit sfntul cel ce zcea acolo i l-a pzit cu darul rugciunilor sale nevtmat de fiarele marii. Deci lundu-l i mulumind sfntului s-au dus la casa lor slvind pe Dumnezeu.

Pomenirea Cuviosului Malh, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Carion, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Ermoghen, episcopul acragandinilor, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Filumen i Hristofor, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Evghenie, care s-a svrit zidit ntr-o gaur. Pomenirea Sfntului Procopie i Hristofor, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Alexandru cel din Corint. Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Grigorie cel ce a pustnicit la Piatra de aur, care se trgea dinspre prile Rsritului. Pomenirea Sfntului Mucenic Teodor cel din Antiohia.
Acest sfnt a trit pe vremea apostatului Iulian. i a fost prins de pe uli de eparhul Salustie, pentru o pricin ca aceasta: Cnd ru-credinciosul Iulian a poruncit ca s se ridice de la Dafne, adic dinaintea cetii Antiohiei, moatele Sfinilor Mucenici Vavila i a celor mpreun cu dnsul, atunci cretinii cei ce duceau sfintele moate cntau un psalm al lui David i la fiecare stare ziceau stihul acesta: "S se ruineze toi cei ce se nchin celor cioplii". Pentru c pgnii socoteau biruin i neputin a lui Apolon din Dafne mutarea sfintelor moate. Acest stih auzindu-l Iulian s-a tulburat. Deci dup porunca lui a fost prins Sfntul Teodor acesta, fiindc era i el rvnitor bunei cinstiri i era unul din cei ce cntau pomenitul stih. i fiind spnzurat pe lemn ptimitorul lui Hristos, a fost rnit pe spate de btile vinelor de bou i i s-au jupuit coastele cu unghiile; i aa era chinuit sfntul de dimineaa pn n seara, apoi legat fiind cu lanuri, a fost aruncat n nchisoare. Iar a doua zi, aflnd Iulian de brbia ce a artat tnrul, i tiind ci cretini rabd pn n sfrit mucenicia i c uciderea prin chinuri tiranilor li se socotete ruine, iar mucenicilor li se socotete biruin, slav i bucurie, Paravatul a poruncit s libereze pe sfntul din nchisoare. Dup acestea au ntrebat unii pe sfntul dac simea dureri n timpul chinurilor. La care a rspuns c la nceput simea puin oarecare durere; apoi i s-a artat cineva innd n mini o basma moale i rcoritoare, cu care-i tergea de pe obraz sudoarea i-l ndemna spre ndrzneal i brbie. Pentru aceasta cnd chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea sfntul c nu s-a bucurat pentru aceasta, ci mai vrtos s-a mhnit. Cci prin contenirea chinurilor a contenit i cel ce se arta (care era nger ceresc) i nu-i mai pricinuia lui mai mult ndrzneal i mngierea cereasc. Sfntul

Pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei.

Acesta a trit n zilele mpratului Maximian, fiind nvtor al dreptei credine i propovduitor al dogmelor celor drepte, cruia mpratul voia s-i taie capul cci aflase de cele ce fcea el. Atunci l supr Arie cernd iertciune, rugndu-se i tot poporul pentru aceasta. Iar sfntul nenduplecndu-se, nu i-a dat iertare, ci l-a alungat blestemndu-l i zicnd a fi desprit de mrirea lui Hristos i n veacul acesta i n cel viitor. C zicea ctre ei c a vzut pe Domnul n chip de cocon mic strlucind mai mult dect soarele, dar purtnd o hain rupt din cap pn n picioare i ntrebndu-L pentru ce-i este rupt haina a aflat de la El c Arie i-a rupt-o. Cu semnul acesta Domnul art desprirea i osebirea ce a fcut Arie Fiului de ctre Tatl, nemarturisindu-L pe El de o fiin cu Tatl. Asemenea a

125

25 Noiembrie
Teodor acestea ptimind, n veci se veselete cu Domnul, odihnindu-se cu pace. i-au crestat trupul cu cuitele i l-au chinuit n nenumrate chipuri. Iar n cele din urm a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tiat capul. i aa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfntul, cnd a mrturisit pe Hristos, de douzeci i cinci de ani. Voinic la trup, frumos la fa, galben la pr, care l mpodobea i fireasc rumeneal avnd, care strlucea pe obrazul lui.

Pomenirea Cuviosului Mucenic Hrisogon i a cuviosului Marcu Trigleanul.

25 Noiembrie
Ziua a douzeci i cincea, pomenirea Sfintei Mare Mucenie Ecaterina.
Aceasta a trit pe vremea mpratului Maximian, prin anii 304, i se trgea din cetatea Alexandriei, fiic fiind unui principe care se numea Consta. Era foarte frumoas i nalt la trup, avnd ca la optsprezece ani. Aceasta a nvat desvrit toat nvtura i tiina greceasc i latineasc, citind pe Homer i pe Virgiliu, marele poet al latinilor, pe Asclepios i pe doctorii Hippocrat i Gallin, pe filosofii Aristotel i Plato, pe Filistion i Evsevie, i nvtura cea tainic a marilor magi (astronomi) Ianni i Iambri, pe a lui Dionisie i profeiile Sibilei. A nvat ea nc i tot meteugul ritoricesc (al gririi frumoase), ct se afla pe atunci n lume. Deci nu numai acestea, ci i multe alte limbi i dialecte ale multor neamuri cunotea. Nu numai cei ce au vzut-o o admirau, ci i acei care nu mai auziser de renumele i nelepciunea ei. Deci n anii mpratului Maximian i a fiului su Maxentie a fost prins pentru mrturisirea cea n Hristos i a fost cercetat cu multe feluri de chinuri. Iar cu nelepciunea sa i cu buna grire, a nduplecat pe o sut i cincizeci de ritori ca s cread n Hristos, mpreun i cu ali muli pgni. Cu care mpreun i s-a tiat capul fericitei i a luat cununa mrturisirii.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Petru Sihastrul.

Acest sfnt printe al nostru Petru a fost nscut din prini drept-credincioi de la Marea Neagr i dup ce a petrecut cu prinii si numai apte ani, toat cealalt parte a vieii sale a petrecut-o la filozofie i la sihstrie. Cci mai nti sa nevoit n Galaia, apoi pentru tiina sa, s-a dus n Palestina, i dup ce s-a nchinat acolo la toate sfinitele i sfintele locuri, s-a pogort la Antiohia; i nchizndu-se ntr-o chilie, lua aminte de sine, vorbind cu Dumnezeu prin sfintele rugciuni, fr s mnnce alte bucate dect puin pine cntrit, bnd i puin ap; i pe acestea ns le ntrebuina la fiecare dou zile. Drept aceea pentru virtuile sale a luat de la Dumnezeu stpnire asupra demonilor i a vindecat pe un oarecare Daniel. Pe acesta apoi catehizndu-l, l-a fcut de aceeai rvn cu el mpreun sihastru. i multor orbi le-a vindecat ochii i alte feluri de boli a tmduit; i alte nc multe isprvi se vestesc despre acest cuvios, unele n scris, iar altele prin singura predanie. Acesta dar, mare i vestit fcndu-se n toat Antiohia i n toate laturile ei i, vieuind ani nouzeci i nou, s-a mutat ctre venicele locauri.

Pomenirea Sfinilor ase sute aptezeci de mucenici, care de sabie s-au svrit.

26 Noiembrie
Ziua a douzeci i asea, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Alipie Stlpnicul.
Acesta a trit n zilele mpratului Eraclie, n anii 608, i se trgea din cetatea Adrianopolei paflagonilor. Mai nainte de a se nate el, s-a artat prin nite semne dumnezeieti maicii sale n ce chip vrea s fie. i dup natere a mirat att pe oamenii cei de atunci ct i pe cei de acum, cu vederea i cu auzirea lui. C se arat maic-sa cnd era grea cu dnsul, c inea n brae un mieluel frumos, care avea n corniele lui fclii aprinse. Acesta era semn al virtuilor i strlucirii ce avea s aib el mai pe urm, cci sa luptat cu toat nevoina i a ntrecut pe muli cu rbdarea, c a stat pe stlp n soare 53 de ani. De aceea rnindu-l i pe el vicleanul diavol, ca i pe Iov, cu ran, pentru aceasta sfntul n pizma vrjmaului s-a rezemat ntru acel stlp numai pe o parte de a rbdat 13 ani, de nu s-a mai ntors pe cealalt parte, pn cnd i-a

Pomenirea Sfinilor o sut cincizeci de ritori, care, prin Sfnta Ecaterina creznd n Hristos, s-au svrit fiind aruncai n foc. Pomenirea Sfintei mprtese soia lui Maxentie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Porfirie Stratilatul mpreun cu dou sute de ostai ai si, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Mercurie.
Acesta a trit pe vremea mprailor Deciu i Valerian n anii 255 i se trgea dup neam din Rsrit, fiind fiu al unui oarecare scit ce se numea Gardian. Fiindc odat a biruit pe barbari, cci se artase naintea lui ngerul Domnului i a insuflat n inima lui ndrzneal i brbie, pentru aceasta a fost ridicat la vrednicia de arhistrateg, adic general ori voievod. Dar pentru mrturisirea lui Hristos a stat naintea lui Deciu i, fiind legat de patru pari,

126

26 Noiembrie
dat cinstitul su suflet n minile lui Dumnezeu. Iar toat vremea vieii lui a fost o sut de ani. nfrnare, mrturisindu-se prinilor pentru btile ce da sfntului i zicnd cuvntul acesta "Ucidere am fcut". Iar cinstitele moate ale Cuviosului Acachie au fost pzite prin dumnezeiasc putere mai presus de toat stricciunea i de fireasc dezlegare. i au rmas ntregi multe nconjurri de ani. S-a ntmplat o dat ca s ias monahii acelei mnstiri s secere, vremea la aceasta chemndu-i, i numai doi frai au rmas n mnstire. Unul ca s pzeasc, iar celalalt pentru c era bolnav. i s-a ntmplat c a murit cel bolnav, iar cellalt frate singur fiind, nu putea ca s-i sape mormntul i s fac i celelalte trebuincioase spre ngropare. Aadar deschiznd mormntul cel gata al Sfntului Acachie, a pus acolo pe fratele cel mort mpreun cu sfntul. A doua zi mergnd la mormnt, a aflat pe fratele cel mort aruncat afar din mormnt; i iari l-a bgat n mormnt. i fiindc iari l-a aflat pe el aruncat afar, se tnguia ctre sfntul ndreptndu-se i zicnd: "Auzit-am, Sfinte Acachie, ca nimeni altul n-a sporit ntru ascultare ca tine. Dar acum, precum vd, te-ai fcut att de neascultator i mndru, nct nu primeti pe fratele n mormntul tu, ci l arunci afar. Deci sau las-l pe el s se afle cu tine ntr-un mormnt, sau de-l vei arunca pe el iari afar, mai mult nu te voi suferi, ci te voi scoate eu afar din mormnt". i a pus pe fratele iari n mormntul sfntului i s-a dus. Iar a doua zi ducndu-se iari, pe fratele cel mort l-a aflat zcnd n mormnt, iar pe Sfntul Acachie nu l-a aflat. i aa pn astzi se vede deert mormntul care poart numele Sfntului Acachie.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Nicon, numit i "Pocii-v".

Acesta se trgea din ara Armeniei, fiind fiu al unui oarecare om mare. Deci auzind dumnezeiescul glas ce zice: "Tot cel ce va lsa pe tatl i su pe mama sa" i celelalte, i-a lsat tot i s-a dus la o mnstire unde a artat tot felul de nevoine i a ntrecut pe toi monahii cei mai dinainte de dnsul, cu desvrita aspr petrecere. Iar tatl su aflnd c se afl la mnstire, cercet toate locaurile clugrilor. Iar sfntul ieind din acea mnstire, a colindat tot Rsritul propovduind tuturor i zicnd: "Pocii-v". Deci s-a dus i n insula Creta la toate cetile i oraele din ea; apoi s-a dus la cetatea Lacedemoniei n care a fcut multe minuni i a zidit o biseric n numele lui Hristos, Mntuitorul nostru. Unde aflndu-se pn n sfrit, s-a mutat ctre Hristos cel dorit, lund cununa nevoinei.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Stelian Paflagonul.

Acesta a fost sfinit din pntecele maicii sale i s-a fcut loca Duhului Sfnt. Pentru aceasta mprindu-i bogia la sraci i fcndu-se monah, a covrit pe toi monahii cei de atunci prin nevoina obositoare i vieuire aspr. Apoi sa dus n pustie, i a intrat ntr-o peter n care primea hrana de la un dumnezeiesc nger. i s-a fcut doctor de felurite nevindecate patimi. Cci cnd urma boala aductoare de moarte i mureau pruncii, i prinii rmneau fr de copii, atunci cte maici chemau cu credin numele acelui sfnt Stelian i zugrveau sfnta lui icoan, iari nteau ali prunci. ns i prunci bolnavi izbvea de boal. Deci aa vieuind pururea pomenitul i vindecri i minuni multe svrind, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Sfntului Printelui nostru Acachie cel din Scara.

Acest cuvios era ntr-o mnstire ce se afla n Asia. i cnd era tnr cu vrsta ducea sihstreasc via. Avea ndrumtor i stare pe un monah foarte lene i nenfrnat. Deci attea necazuri i suprri rbd de la el fericitul, nct la muli poate par necrezute. Cci uneori avea ochiul negru de lovituri, alteori gtul i alteori avea rnit chipul. Iar dup ce au trecut nou ani, sub ascultarea acelui nemilostiv btrn, s-a mutat ctre Domnul i a fost ngropat n cimitirul prinilor. Atunci btrnul su s-a dus la un mare i nelept printe i i-a zis: "Fratele Acachie a murit". Iar acel printe n-a crezut cuvintelor lui, dar btrnul iari i-a zis: "Vino de vezi". Deci s-au dus amndoi la cimitir. Atunci cel mare printe a ntrebat pe Cuviosul Acachie ca pe un viu aa: "Frate Acachie, ai murit?" Iar mereu mulumitorul i desvrit asculttorul a artat nc i dup moarte supunerea sa, cci rspunznd a zis: "Cum este cu putin, printe cuvioase, s moar omul fcnd ascultare?" Atunci ndrumtorul i stareul de mai nainte ngrozindu-se de aceasta preamrit minune a czut cu faa la pmnt n lacrimi. i fcndu-i chilie lng mormntul cuviosului, acolo i-a petrecut viaa, cu

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Iacov Pustnicul.

Acest fericit Iacov ducndu-se la muntele ce este treizeci de stadii de la oraul Cirului zbovea neavnd peter, nici cas, nici colib, ca prin acestea s scape de firetile nevoi. Trupul lui era legat cu lanuri foarte grele pe sub cmaa sa cea de pr, cu care erau legate i gtul i mijlocul su. Asemenea avea lanuri spnzurate mprejurul gtului su, dou pe partea dinainte i dou pe partea dinapoi, care petrecndu-se prin cercul cel de jos de alturea, nchipuiau litera H; i pe la coatele minilor avea cte un lan de fier. Hrana lui era seara linte muiat. Iar din aceste osteneli el a secerat darurile Duhului Sfnt. Cci pe un prunc mort, pe care l plngea tatl su care zicea ctre sfntul: "tiu, robule al lui Dumnezeu c poi, numai nu te ngreuia a face rugciune". Sfntul nduplecndu-se de lacrimile tatlui, l-a nviat pe copil i l-a dat sntos n minile tatlui su. Din multele fapte ale sfntului acestuia numai una s pomenim. Un oarecare aducea sfntului ap de departe, de dou ori pe sptmn. i nchipuindu-se diavolul pe sine ntru asemnarea sfntului, ntmpin pe la mijlocul cii pe cel ce ducea ap, i lundu-i apa l trimitea acas, pentru ca prin lipsa de ap s pun pe sfntul n

127

27 Noiembrie
nedumerire. Iar o dat venea aductorul de ap i nesimindu-l spurcatul diavol, l-a vzut btrnul i i-a zis: "Ce este aceasta, fiule? Mult vreme a trecut de cnd n-ai adus ap, i am ajuns nu n mic suprare pentru lips de ap". Iar acela i-a rspuns: "Pururea printe, la ceasul i ziua rnduit, eu aduc ap, dar tu, ntmpinndu-m, cnd ntr-un loc, cnd ntr-altul, nu-mi ngduiai ca s vin aici". Iar sfntul a zis ctre dnsul: "De acum nainte, mcar de mii de ori de m vei vedea c te ntmpin i te opresc, sau te cert pe tine, fiule, s nu-mi dai vasul pn ce nu vei ajunge la locul acesta". Aa nevoindu-se i mare fctor de minuni fcndu-se, ntru bucurie s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Natanael de la Nitria, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfntului Moise cel din Palestina, care cu pace s-a svrit.

28 Noiembrie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru i Mrturisitorul tefan cel Nou.
Acesta a trit pe vremea mpriei lui Atanasie, cruia i zic i Artemie, fiind patriarh Sfntul Ghermano, i a fost nscut i crescut n mprteasc cetate, fiind fiu din prini cretini, anume Ioan i Ana. Din tnr vrst se ndeletnicea cu cartea i se afla n toate zilele cu maic-sa la biserica lui Dumnezeu, dndu-se pe sine la post i la via aspr. Pentru aceasta a luat i cinul ngeresc, cnd a fost n vrsta de aisprezece ani, i de atunci mai mult sporea la duhovnicetile nevoine, biruind toate pornirile trupului. Deci n-a trecut mult vreme i minunatul Ioan, egumenul su, s-a odihnit cu pace. i a fost aezat fericitul tefan egumen la acel vestit munte al lui Avxentie, svrind calea nevoinei. Iar cnd semntorul de zizanie, diavolul, a voit a porni rzboi mare i nencetat asupra Bisericii, adic s nu se mai nchine credincioii la sfintele i cinstitele icoane, a crui cea dinti unealt a acestui lucru s-a fcut Leon Isaurul, care i conon s-a numit, l-a nfruntat fericitul Ghermano i l-a dojenit din destul. Iar cel dintr-nsul nscut, vrjmaul Constantin Copronim, a fcut i mai mari ruti dect tatl su, prdnd i pustiind Biserica, i arznd sfintele icoane, i izgonind i chinuind n tot felul pe monahi. Deci acesta aflnd i de Sfntul tefan c se nchina la icoane i c-l numete pe el eretic, neascultnd de porunca lui i nevrnd s iscleasc la eres, a trimis de l-a prins i dup multe chinuri l-a nchis n temni ce se numete Pretorion, unde erau nchii i ali alei prini, pentru pricina aceasta adunai, fiind toi la numr patruzeci i doi. nc erau i alii cu Preacuviosul Petru i Andrei, de prin multe ri, trei sute la numr, dintre care unii aveau nasurile tiate, alii urechile, alii ochii scoi i minile tiate i brbile rase. Pe care aflndu-i fericitul tefan i sruta i-i ndemna la lupt, fcnd la nchisoarea Pretoriului toat rnduiala i slujba clugreasc, aa precum s-ar fi aflat n mnstire. Aflnd mpratul de aceasta i cum c Pretoriul a fost prefcut n mnstire prin tefan, dup unsprezece luni de cnd fusese nchis n acel Pretoriu, l-au scos din nchisoare i l-au adus naintea lui. Atunci mpratul a poruncit de l-au aruncat jos i l-au btut cu pietre i cu lemne. Iar unul din ucigaii aceia a luat un lemn i l-a lovit n moalele capului de i-a despicat capul. i aa i-a dat cinstitul su suflet n minile lui Dumnezeu i a luat cununa mrturisirii. Iar cinstitul su

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Sil, episcopul Corintului din Persida. Pomenirea trnosirii bisericii Sfntului Gheorghe cel din Ciparis i pomenirea Sfntului Noului mucenic Gheorghe Hiotul, care a ptimit la anul 1807

27 Noiembrie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Iacov Persul.
Acesta a trit pe vremea lui Onoriu i Arcadie, mprai cretini, n anii 395. Cretin de la strmoii si, locuind n cetatea perilor ce se numea Bitlava, n ara eluziiilor, de neam cinstit i luminat, i foarte iubit de Izdegherd mpratul perilor. i pentru c era iubit de el foarte, s-a lepdat de credina lui Hristos i s-a tras mpreun cu mpratul la pierzare. Deci s-au nstrinat mama-sa i femeia lui de dnsul, cci a ales mai mult dragostea mpratului dect a lui Hristos, i pentru mrirea trectoare a dobndit ruine venic i osnd, cum i scriau ele. Din aceste cuvinte umilindu-se cu sufletul, s-a deprtat de legea cea deart a mpratului i plngea c s-a desprit de Hristos. Drept aceea stnd naintea mpratului, a mrturisit credina cea n Hristos. Iar mpratul, mniindu-se foarte asupra lui, a poruncit ca s-i taie fiecare ncheietur a mdularelor trupului lui. Deci tindu-l tot buci, de prin toate ncheieturile trupului, ale minilor, ale picioarelor i ale braelor, i-a rmas numai capul i pntecele. Dup aceea i-au tiat i capul. i aa a luat de trei ori fericitul cununa nevoinei cea nestriccioas.

Pomenirea Preacuviosului Pinufrie, care cu pace sa svrit. 128

29 Noiembrie
trup a fost aruncat de pngriii aceia n mare. Apoi a fost ngropat de nite cretini la locul unde zace i astzi. acel loc pentru tmduirea trupului su, Achilin, care crmuia Rsritul, a poruncit s-i aduc dup dnsul de la Nicomidia pe ci cretini care erau acolo, legai pentru credina cea n Hristos. i mergnd Achilin n capitea Isidei, i fcnd ntinatele jertfe, a poruncit sfinilor mucenici s se nchine i s fac jertf la idoli. Dar ei lepdndu-se a face una ca aceea, a poruncit s fie dai la moarte toi. i aa vitejii mucenici au luat cununa nevoinei de la mpratul a toate Hristos Dumnezeu, ntrindu-se cu puterea Lui, fiind la numr trei sute aptezeci. Pe acetia vzndu-i Sfntul Paramon aa fr mil omori, a strigat cu glas mare, zicnd: "Mare pgntate vd, c necuratul acesta stpnitor njunghie ca pe nite dobitoace atia drepi". Iar Achilin auzind aceasta i aprinzndu-se de mnie, ndat a poruncit s-l omoare. Deci l-au prins trimiii i nu ngduiau ca unul s-i omoare, ci cu toii naintea judectorului se sileau i se nevoiau s verse snge nevinovat cu minile i cu armele lor, unii lovindu-l cu suliele, alii bgndu-i trestii ascuite prin limb i n celelalte mdulare ale trupului i i-au dat sfritul n locul acela sub privirile tiranului i l-au trimis la ceretile locauri, ca s se bucure venic mpreun cu cei trei sute aptezeci de mucenici. Deci sfintele lui moate au fost ngropate mpreun cu moatele sfinilor celor zii mai sus.

Pomenirea Sfntului Andrei, care s-a svrit chinuit fiind pentru nchinarea la sfintele icoane. Pomenirea Sf. Petru, care s-a svrit btut fiind pentru icoane. Pomenirea Sfintei Ana, care s-a svrit fiind btut c a jelit pe Sfntul tefan. Pomenirea Sfinilor Mucenici, care au mrturisit mpreun cu Sfntul tefan pentru sfintele icoane.
Muli din ostaii mai sus-zisului mprat Constantin Copronim, ortodoci fiind, s-au lepdat de lume i s-au fcut monahi. Pe acetia pedepsindu-i nelegiuitul mprat, i-a scos din viaa aceasta. Cci pe unul dintre ei, Vasilie cu numele, mai nti l-a orbit, apoi n urm neplecndu-se a se lepda de nchinarea la sfintele icoane, l-a lovit cu clciul n pntece i i-a vrsat mruntaiele i aa s-a svrit. Altul fiind nchis la Soseniu i tindu-i-se nasul, a fost surghiunit la Chersona. i vrnd a-l omor a fugit n Hazaria, ntru care i episcop fcndu-se mai pe urm s-a svrit. Iar altul, tefan cu numele, fiind surghiunit la Sugdaia i multora fiind de folos, a aflat sfritul vieii. Asemenea i doi Grigorie mpreun cu muli alii fiind surghiunii, au adormit n Domnul. Dar i Ioan cel din Legatari fiind surghiunit la Dafnusia i de multe ori din porunca mpratului fiind btut i-a dat duhul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Filumen.

Sfntul Mucenic Filumen a trit pe vremea mpratului Aurelian, trgndu-se din Licaonia (care este o parte a Capadociei). Lucrul su era s aduc gru de vndut la Galatia. Acesta dar fiind prt la mai-marele Ancirei, Felix, i fiind adus naintea lui, a mrturisit c este cretin. De aceea a fost supus la felurite i nenumrate chinuri, dup care i-a dat duhul n minile lui Dumnezeu, de la Care a primit cununa muceniciei cea nevetejit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Irinarh i cele dimpreun cu dnsul apte sfinte femei.
Mucenicul Irinarh se trgea cu neamul din cetatea Sevastia. Tnr fiind, era n slujba ucigailor i cnd erau pedepsii sfinii mucenici, slujea i el la pedepsiri. i ntmplndu-se n zilele mpratului Diocleian nite femei cretine s fie cercetate de Maxim, domnul Sevastiei, s-a luminat sufletul lui Irinarh din dumnezeiescul har al lui Hristos i, vznd pe femeile acelea mbrbtndu-se pentru Hristos i ruinnd pe tiranul cu minunile ce fcea, pentru aceasta a mrturisit i el pe fa cu ndrzneal pe Hristos. i vdindu-se astfel c este cretin, a fost chinuit n multe feluri din porunca tiranului i la urm i-au tiat capul, mpreun i preotului Acachie care-l botezase.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Timotei i Teodor, episcopii; Petru, Ioan, Serghie, Teodor i Nichifor, preoii; Vasile i Toma, diaconii; Ierotei, Daniel, Hariton, Socrat, Comasie i Eusebie monahii i Etimasie, care toi de sabie s-au svrit.

29 Noiembrie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea Sfntului Mucenic Paramon i a Sfinilor 370 de mucenici, care au mrturisit mpreun cu el.
Acetia au trit pe vremea mpratului Deciu i a lui Achilin, mai-marele Rsritului. Iar pricina credinei n Hristos i a sfritului lor, aceasta a fost. La locul Balsatiei ce se cheam Ieron, se afla multe i bogate izvoare de ape fierbini, n chip minunat tmduind bolile. Mergnd la

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Tesalonicului. Pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Ioan din Persida. Pomenirea Sf. sase Mucenici, care s-au svrit fiind prigonii. Pomenirea Sfntului Urban, episcopul Macedoniei, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Dionisie, episcopul Corintului, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Preacuviosului Pancosmie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Pitirun, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Valerin, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Fedros, care n chinuri s-a svrit.

129

30 Noiembrie

30 Noiembrie
Ziua a treizecea, pomenirea Sfntului, slvitului i ntru tot ludatului Apostol Andrei, cel nti chemat.
Acesta era din oraul Betsaida, fecior al unui oarecare Iona evreul, fratele lui Petru, cel dinti dintre ucenicii lui Hristos. Acesta a fost mai nti ucenic al lui Ioan naintemergtorul i Boteztorul. Apoi dac a auzit pe dasclul su artnd cu degetul i zicnd: "Iat Mielul lui Dumnezeu cel ce ridic pcatul lumii", lsndu-l pe el a urmat dup Hristos. i zicnd lui Petru: "Aflat-am pe Iisus cel din Nazaret", l-a atras spre dragostea lui Hristos. Se afl i altele multe n Sfnta Scriptur despre dnsul. Acestuia, dup ce a urmat lui Hristos, cnd a fost dup nlarea Lui de au luat sori apostolul, i au mers care ntro ar, care ntr-alta, atunci acestui nti-chemat i-a czut soarta i a luat Bitinia i Marea Neagr i prile Propontidei i Calcedonul, Bizanul, Tracia, Macedonia i prile cele ce ajung pn la fluviul Dunrea, Tesalia, Grecia i prile Ahaiei, asemenea i Aminsos, Trapezunta, Iraclia i Amastris. ns acestea le-a umblat nu aa degrab, cum le trecem cu cuvntul, ci n fiecare ar rbdnd multe mpotriv i multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu ndemnul i cu ajutorul lui Hristos. Dintre care ceti aducnd una la mijloc, voi lsa pe celelalte celor ce le tiu. Cci mergnd acesta la Sinope i propovduind cuvntul lui Dumnezeu, a suferit multe necazuri i torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru c acei slbatici oameni l-au trntit jos i, apucndu-l de mini i de picioare, l-au tras grpi, i cu dinii l-au scuturat, i l-au btut cu lemne i cu pietre, i l-au lepdat departe de cetate, dar el iari s-a artat cu totul ntreg i sntos de rni, cu harul nvtorului i Mntuitorului su. Deci, sculndu-se de acolo a trecut multe ceti i orae, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforii i hersonii, apoi s-a ntors la Bizan i acolo hirotonind episcop pe Stahie, i colindnd celelalte ri, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului i n Paleapatra, primit fiind n gazda de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tmduit i ndat toat cetatea Patrelor, a venit la Hristos. i Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecat de cumplit boal i dobndind grabnic tmduire, a crezut n Hristos, mpreun cu preaneleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, i alii muli ce aveau multe feluri de boli s-au tmduit prin punerea minilor apostolului. Pentru aceasta mniindu-se Egheat, i prinznd pe apostolul Domnului i rstignindu-l cu capul n jos pe o cruce, l-a scos din viaa aceasta. Pentru aceasta i el, nedreptul, dreapt rspltire a luat de la Dumnezeu, cci cznd ntr-o rp nalt, s-a risipit. Iar moatele apostolului dup aceea peste mult vreme au fost mutate la Constantinopol, n zilele mpratului Constantiu, fiul maimarelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul

Artemie. i au fost aezate cu ale lui Luca Evanghelistul i cu ale lui Timotei n luminata biseric a Sfinilor Apostoli.

Pomenirea celui dintre sfini Printelui nostru Frumentiu episcop de Inda (n Abisinia, adic Etiopia).
n zilele mpratului Constantin cel Mare, n anii 330, un filozof ce era din Tir, s-a dus s colinde n India cea mai dinuntru, avnd mpreuna cu el i doi frai dup trup tineri, ale cror nume erau Edesiu i Frumentiu. Iar ntorcndu-se din India, a stat la un liman ca s ia ap, i acolo au czut n minile tlharilor i ale barbarilor, care pe unii din cei din corabie i-au aruncat n mare, iar pe alii i-au tiat. Din cei omori, unul era i pomenitul filozof. Ci au rmas vii, ntre care erau i cei doi frai dup trup, Edesiu i Frumentiu, au fost dai mpratului Indiei. Deci vznd mpratul pe aceti doi tineri ca erau potrivii cu scopul ce el cugeta, i-a pus pe ei supraveghetori i iconomi mprtescului su palat. Dar i fiul mpratului, care a motenit mpria dup tatl su, a nvrednicit pe tineri de mai mare cinste i ndrzneal. Deci fiindc ei aveau mare putere la mpratul Indiei, pentru aceasta porunceau cu ndrzneal negutorilor ce veneau din prile romanilor ca s se adune la o biseric, dup obiceiul lor, i s svreasc dumnezeiasc liturghie. Iar trecnd civa ani s-au dus tinerii la mpratul i i-au cerut ca s le dea lor plata pentru dragostea cea ctre ei. Iar plata era ca s-i lase s se ntoarc n patria lor. Aceasta dorire dobndind-o, s-au dus mai nti n pmntul romanilor. i Edesiu s-a dus la Tir, ca s-i afle prinii i rudeniile sale, iar Frumentiu a cinstit mai mult osrdia ctre cele dumnezeieti, dect vederea prinilor si. Deci ajungnd la Alexandria, a artat arhiepiscopului de acolo ca indienii foarte doresc s primeasc lumina slvirii de Dumnezeu i a credinei. La aceasta a rspuns arhiepiscopul Atanasie (cci acesta era care pe acea vreme mpodobea scaunul Alexandriei): "Iubitul meu, cine este mai bun i mai potrivit dect tine, ca s alunge din sufletele lor ntunericul nelciunii i s le pricinuiasc lor lumina dumnezeietii propovduiri?" Acestea zicnd, l-a hirotonit pe el arhiereu i l-a trimis n India, ca s lucreze cu plugul nvturii sale, la acel neam. Deci dumnezeiescul Frumentiu, nimic socotind atunci ca s mearg spre a-i vedea rudeniile sale, ci pentru dragostea credinei celei drepte i pentru binele aproapelui, lsndu-i patria i rudeniile, a ndrznit s cltoreasc pe mare, pn ce a ajuns n India. Iar dup ce a ajuns acolo fericitul, cu osrdie a bine-lucrat nelenitele inimi ale indienilor, semnnd n ele smna credinei. Drept aceea le-a i fcut vrednice spre rodirea cunotinei de Dumnezeu i a faptei bune, avnd mpreunlucrtor harul cel dat de la Dumnezeu. Cci el, urmnd toat ziua apostoletile nvturi i fcnd minuni multe, nu numai pe cei demonizai i mntuia i tot felul de boal vindeca, ci i din cei ce se mpotriveau i nu primeau n grab cele de dnsul zise, iar pe alii i da Satanei. Dup cum a fcut apostolul, care zice: "Dai-l pe el Satanei spre pierzarea trupului, ca s se mntuiasc duhul lui". Iar pe alii i fcea s se usuce, i altora le orbea ochii. Drept aceea pentru aceast pricin, toi au primit i au rodit n sufletele lor smna credinei lui Hristos. Pentru care i

130

1 Decembrie
n puin vreme singur sfinitul Frumentiu, cu ajutorul i harul lui Dumnezeu, a botezat toat latura indienilor. i a zidit biserici, i a hirotonit preoi, i capitile idoleti le-a surpat, i pe idoli i-a zdrobit. Aadar pentru toate acestea, se minunau toi i nsui mpratul, i zicea sfntului: "Pentru care pricin, o iubitule, n curgerea de vreme a attor muli ani ce ai vieuit mai nainte mpreun cu noi, nu ai fcut niciodat vreun semn i minune? i acum de unde i s-a dat ie acest fel de har i de putere, iubitule?" Iar fericitul Frumentiu a rspuns: "Nu este al meu harul, o prea cinstiilor i adevrailor ai lui Hristos prieteni, ci al preoiei, care mi s-a dat mie de la nsui Hristos. Cci vznd bun cugetul vostru, lsnd pentru aceasta patria i rudenia, dup cuvntul Domnului, m-am dus la Alexandria i, artnd cele despre voi marelui Atanasie, pastorul Bisericii aceleia, i cu tainic ungere a arhieriei fiind hirotonit de el, i cu harul apostolesc fiind luminat, prin rugciunea lui ctre Dumnezeu, am fost trimis ctre voi. Iar voi cu credin i cu dragoste primindu-m, harul preoiei, dar mai ales al lui Dumnezeu, lucreaz prin mine precum vedei, i face asemenea minuni". Aadar Frumentiu acesta ntocmai cu apostolii, ntru muli ani vieuind cu plcere de Dumnezeu ntre indieni i, nvndu-i poruncile lui Dumnezeu, i spre lucrarea poruncilor prefcndu-i, s-a mutat ctre Domnul. Ale crui cinstite moate dau tot felul de vindecri celor ce se apropie de ele, ntru slava adevratului Dumnezeu. Amin. mprtesei Irina, Constantin, s se cstoreasc cu nepoata acestui Sfnt Filaret, cu Maria, fat frumoas i la suflet i la trup. n urm, Dumnezeu a rnduit ca i Sfntul Filaret s fie cinstit cu dregtoria de consul i s ajung stpn pe multe bogii, pe care le mprea cu mbelugare sracilor. Cnd fericitul Filaret a cunoscut c i se apropie sfritul i mutarea lui ctre Hristos, a chemat toate rudele sale i le-a prezis cele ce aveau s se ntmple fiecreia. A adugat ns i aceste sfaturi vrednice de pomenire: "S nu uitai, fiilor i rudeniilor, iubirea de sraci. S cercetai pe cei bolnavi i pe cei din nchisori! S aprai pe vduve i pe orfani! S nu poftii lucrurile altora! S nu lipsii de la slujbele i liturghiile Bisericii! i ca s spun pe scurt, s nu ncetai de a face ceea ce m-ai vzut pe mine fcnd". Dup ce a spus acestea i s-a rugat pentru ei, a adormit n pace.

Pomenirea Sfntului Mucenic Anania Persul.

Sfntul Mucenic Anania era din Avril, o cetate a Persiei. Pentru credina n Hristos a fost prins i a rbdat fericitul chinuri multe i de nendurat. Iar cnd era aproape s-i dea lui Dumnezeu sufletul, a zis aceste cuvinte: "Vd o scar ce ajunge pn la cer. Vd nc i nite tineri cu chip luminat, care m cheam i-mi spun: "Vino, vino cu noi i te vom duce n cetatea cea plin de lumin i de veselie de negrit!". i dup ce a spus acestea, i-a dat duhul.

1 Decembrie
Ziua ntia, pomenirea Sfntului Prooroc Naum.
Proorocul Naum, al crui nume se tlcuiete: "odihn" ori "mngiere", sau "minte" ori "pricepere", era din seminia lui Simeon. A trit cu 460 de ani nainte de Hristos. Mai trziu, dup Proorocul Iona, a proorocit i el de cetatea Ninivei i a fcut minune n ea. A proorocit c cetatea va pieri de ape dulci i de foc ieit din pmnt, i aa sa i ntmplat. Cci lacul din jurul cetii, umflat de cutremur, a acoperit-o cu ape; iar focul, venind din pustiu, a ars partea oraului necuprins de ape. A murit n pace i a fost ngropat n pmntul lui.

Pomenirea Sfntului Antonie cel Nou. Pomenirea Sfntului Onisim, arhiepiscopul Efesului, care n pace s-a svrit. Pomenirea celor ntre sfini prinii notri Anania i Solohon, arhiepiscopii Efesului.

2 Decembrie
Ziua a doua, pomenirea Sfntului Prooroc Avacum.
Proorocul Avacum, fiul lui Safat, era din seminia patriarhului Simeon. A trit cu 600 de ani nainte de Hristos. nainte de luarea n robie a poporului iudeu, Avacum a vzut cderea Ierusalimului i a Templului i a plns foarte. Cnd a venit Nabucodonosor n Ierusalim, proorocul a fugit i tria ca strin n pmntul lui Israel. Dar dup ce sau ntors haldeii n Babilon, ducnd cu ei robi pe israelitenii gsii n Ierusalim i n Egipt, s-a ntors i el n pmntul su. Avacum a cunoscut mai dinainte c peste puin vreme avea s se ntoarc poporul din robia Babilonului. A murit cu doi ani nainte de ntoarcerea iudeilor din robie i a fost ngropat n arina lui. Proorocul Avacum a dat semn n Iudeea. Iar semnul este acesta: Vor vedea iudeii lumina n Templu i aa vor vedea slava lui Dumnezeu. Avacum a proorocit i de sfritul Templului. A spus c Templul are s fie drmat de un popor din Apus; c are s fie rupt n buci mici catapeteasma lui David, adic a locului celui mai dinuntru al Sfintei Sfintelor; c au s fie luate acoperiurile celor doi

Pomenirea Cuviosului Filaret Milostivul.

Cuviosul Filaret a trit pe la anul 780, pe vremea mprailor Constantin i Irina. Era de loc din ara Paflagonilor, fiul unor prini de bun neam, Gheorghe i Ana. i-a luat, dup lege, femeie cu cununie i se ndeletnicea cu lucrarea pmntului, din care-i agonisea cele de trebuin pentru trai i fcea bogate milostenii sracilor. Dar din pizma diavolului a ajuns pururea pomenitul Filaret la o att de mare srcie, ca odinioar Iov, nct era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele. Dumnezeu ns nu l-a lsat ca s se zbat pn n sfrit n lips. A rnduit, prin purtarea Lui de grij, ca fiul

131

3 Decembrie
stlpi ai Templului i nimeni n-are s tie unde sunt; c acoperiurile acestea au s fie duse de nger n pustiul Sinai, acolo unde la nceput a fost ntocmit Cortul mrturiei i c n ele are s fie cunoscut n sfrit Domnul i c ele au s lumineze pe cei prigonii dintru nceput de arpe. vznd n fiecare zi c ostaii sufr tare i din pricina lanurilor de pe ei i din pricina rnilor fcute de lanuri i din pricina gndului c-i ateapt moartea, a fost cuprins de mare durere sufleteasc i i-a zis ntru sine: "Dac ostaii acetia mor de pe urma furtului svrit de mine, mi umplu sufletul de pcat i vai de mine n ziua judecii". Atunci ea a fcut cunoscut fapta ei i a nfruntat pe mprat care a poruncit s fie chinuit i apoi s fie nchis n temni, unde sfnta i-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar moatele sfintei, cu voia dregtorului, le-au luat cretinii i le-au ngropat ntr-un loc deosebit.

Pomenirea cuvioilor prinilor notri i pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei i Teofil.

Aceti cuvioi prini erau de loc din cetatea Oxirih, care se afla n Egipt, aproape de rul Nilului. Prinii lor au fost cretini. ndeletnicindu-se ndelungat vreme cu citirea Sfintelor Scripturi, li s-a umplut sufletul de cin. De aceea au prsit lumea i, povuii de Dumnezeu, s-au dus n cele mai adnci locuri ale pustiului. Acolo au dat de un brbat sfnt, tare btrn i au stat pe lng el un an. Dup moartea btrnului, au rmas n locul acela aizeci de ani, trind n post i aspr vieuire. Se hrneau numai cu poame i beau numai ap; i asta numai de dou ori pe sptmn. Triau desprii unul de altul, umblau prin muni, locuiau n fel de fel de peteri i se rugau lui Dumnezeu. Smbta i duminica se ntlneau, svreau Sfnta Euharistie i erau mprtii de ngerul Domnului cu Sfintele Taine. Acestea ni le-a povestit marele pustnic Pafnutie, care i-a vzut i a scris viaa lor.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Solomon, arhiepiscopul Efesului, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Aviv cel nou, care prin foc s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Chiril Fileotu, care a pustnicit pe la anul 1060.

3 Decembrie
Ziua a treia, pomenirea Sfntului Prooroc Sofonie.
Sfntul Prooroc Sofonie - al crui nume se tlcuiete "straja Domnului" su "cunosctorul celor ascunse" -, fiul lui Husi, din seminia lui Simeon, a fost al noulea dintre "proorocii mici". A trit la Ierusalim la nceputul domniei regelui Iosia (640-609 .Hr.). A primit harul proorociei i a proorocit despre cderea i pustiirea Ierusalimului i despre necazurile cele mari ce vor veni peste iudei. A mai proorocit c neamurile vor ajunge popor ales al lui Dumnezeu; c ruinare va fi pentru cei necredincioi i mrire pentru cei drepi; c Hristos Domnul va fi Judector i mprat a toat suflarea cuvnttoare i c va rsplti fiecruia dup faptele lui. A murit n casa lui i a fost ngropat n arina lui, ateptnd nvierea cea mare de apoi. Sfntul Prooroc Sofonie se asemna la nfiarea trupului cu Sfntul Ioan Teologul, numai c avea barba puin mai rotund.

Pomenirea Sfintei Mucenie Miropa.

Sfnta aceasta Miropa s-a nscut n Efes. Murind tatl ei, a fost crescut de maic-sa. Dup ce s-a nscut din nou prin sfntul botez, sttea copila la mormntul Sfintei Ermiona, una din fiicele Sfntului Apostol Filip, i primea din mormntul sfintei, mir, pe care-l ddea din belug tuturora. De aici a primit i numele de Miropa. Cnd mpratul Deciu, care mprea pe vremea aceea, a pornit prigoana mpotriva cretinilor (ctre anul 250), mama i-a luat copila i s-a dus n insula Hios, unde avea o motenire printeasc. i stteau amndou n cas, rugndu-se lui Dumnezeu. Odat a venit n insul un mare dregtor mprtesc. Acesta a ntemniat pe un osta din otirea de sub comanda lui, pentru c era cretin. Dar neputnd s-l fac s se lepede de credina n Hristos, a poruncit s i se taie capul, iar trupul s fie aruncat i s fie pzit de ostai, ca s nu fie furat de cretini. Cuvioasa Miropa, mnat de dumnezeiasc rvn, s-a dus noaptea cu slujitoarele ei i au luat sfintele moate. Le-a uns cu mir i le-a ngropat ntr-un loc deosebit. Cnd a aflat dregtorul de furtul moatelor, a legat pe paznici cu lanuri de fier i le-a poruncit s umble prin tot oraul ca s le caute. Le-a mai spus c le va tia capul de nu vor gsi trupul furat, n vremea hotrt de el. Sfnta Miropa,

Pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei.

Locuitorii din Alexandria Egiptului, i mai cu seam elinii i necredincioii, s-au purtat aspru i crud cu sfinii. Din pricina aceasta pe muli i-au fcut mucenici. Unul dintre acetia a fost i Sfntul Teodor. Cnd a aflat poporul alexandrinilor c el mrturisete pe Hristos, c slujete Lui i c nva pe elini s cread n El, au tbrt cu mnie

132

4 Decembrie
asupra lui i au pus mna pe el. Mai nti l-au chinuit cumplit, apoi au mpletit o cunun de spini i l-au ncununat cu ea; l-au btut peste ochi, au rs de el i l-au batjocorit. n urm a fost aruncat n mare. Dar pentru c a ieit sntos din mare, i-au tiat capul, din porunca dregtorului. A nvat Sfintele Scripturi, iar dup moartea prinilor lui a mprit toat averea la sraci i a zidit o mnstire n numele Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu. n aceast mnstire a trit el mpreun cu ali zece monahi. Pentru c a ajuns vestit din pricina virtuii sale, a fost hirotonit episcop al Coloniei. Vreme de nou ani s-a ndeletnicit cu punerea n bun rnduial a treburilor bisericeti. Dup ce a svrit bine toate, s-a dus la Ierusalim. Ajuns acolo, s-a nchinat Sfintelor Locuri, apoi s-a dus la Lavra Sfntului Sava. Fericitul Sava l-a primit fr s tie cine este cel venit n mnstire i ca s-l ncerce l-a pus s fac ascultare nti la arhondaric, apoi la buctrie. Cnd fericitul Sava a vzut c, peste ateptrile sale, a ndeplinit bine cele dou ascultri, i-a ngduit s triasc n isihie, adic n sihstrie, ntr-o chilie de pustnic, cinci zile pe sptmn, fr s vad pe cineva, fr s mnnce i fr s bea ceva, iar smbta i duminica s vin la sfintele slujbe, ca s cnte i s mnnce cu fria. Vzndu-l fericitul Sava c sporete n viaa cea dup Dumnezeu, l-a dus la preasfinitul Ilie, patriarhul Ierusalimului, i i-a cerut s-l cinsteasc cu harul preoiei. Cuviosul Ioan ns i-a spus patriarhului: "ngduie puin, stpne! Trebuie s cunoti mai nti greelile mele! Dup aceea f ce vei hotr". Cnd au rmas singuri, s-a aruncat cuviosul la picioarele patriarhului Ilie, jurndu-i s nu spun cuiva viaa sa. Patriarhul a ncuviinat, socotind c are s aud cine tie ce fapt cu pcat. Dar cnd a auzit c a fost episcopul Coloniei, s-a spimntat i a zis fericitului Sava: "S nu-l mai superi pe Ioan, c el nu se face preot". Fericitul Ioan ajungnd la adnci btrnei, a adormit n Domnul.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Teodul, care a fost eparh.

Cuviosul Teodul a trit pe vremea mpratului Teodosie cel Mare. Era patrician i avea dregtorie de eparh al pretorilor. Era cstorit i ducea via neptat. Scrbit de jafurile i de lcomia dregtorilor, i-a prsit dregtoria. Dup moartea soiei sale a mprit la sraci averea sa cea mare, i s-a dus la Edesa. Acolo s-a fcut monah, i pentru viaa lui sfnt a fost nvrednicit cu daruri dumnezeieti. C nu se hrnea cu mncare tare, ci numai duminica se mprtea cu cinstitul Trup i Snge al Domnului nostru Iisus Hristos i cu puin anafor. A fost ns tulburat de gnduri i se ruga lui Dumnezeu s-i arate cu cine din cei ce au bineplcut lui Dumnezeu se aseamn el. i a auzit un glas care i-a spus c este asemenea n mpria lui Dumnezeu cu un comediant, Cornelie, care locuia n Damasc. Ducndu-se la Damasc, a gsit pe Cornelie, i cznd la picioarele lui, l-a rugat s-i spun cu de-amnuntul viaa lui. Cornelie i-a rspuns c e pctos i nu se tie cu vreo fapt bun. Btrnul ns struia cu lacrimi i cu rugmini. i Cornelie, lsndu-se convins, i-a spus: "Eu, printe, din fraged vrst, am trit printre comediani i printre juctorii de teatru i mult vreme de acolo mi-am ctigat hrana cea de toate zilele. Trziu de tot i cu greutate, dndu-mi seama de multele ruti i cugetnd la rspltirea judecii ce va s fie, mam lsat de toate rutile i am cutat s duc, pe ct am putut, o via curat i s fac milostenii. Astfel, de mult vreme, printe sfinite, o femeie de bun neam, bogat i virtuoas a fost cstorita de ai ei cu un oarecare brbat, desfrnat i risipitor, care a cheltuit nu numai averea femeii sale i pe a lui, ci a mncat i ali muli bani, luai cu mprumut. Pentru aceasta mprumuttorii lui l-au bgat la nchisoare pentru mult vreme, pricinuind femeii lui nemngiat ntristare. Pe femeia aceasta am ntlnit-o eu, i-am aflat durerea i mi s-a ntristat sufletul. Cu lacrimi n ochi am ntrebat-o: "Ct de mare e datoria, femeie?". "Patru sute de galbeni" mi-a rspuns ea. Atunci am vndut nite giuvaieruri i cele mai frumoase haine ale mele, i am strns patru sute de galbeni. Am pus banii n minile femeii, grindu-i aa: "Ia banii acetia, femeie, i du-te n pace! Scoate-i brbatul din nchisoare i te roag din toat inima iubitorului de oameni Dumnezeu ca s m miluiasc n ziua judecii". Teodul a ascultat totul i s-a minunat foarte i a mulumit lui Dumnezeu. A mai trit ctva vreme, apoi s-a dus la Domnul cu bune ndejdi.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Agapie, Seleuc i Mamant, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Teodul.
Cuviosul Printele nostru Teodul s-a nscut n Cipru pe vremea mpratului Maximian. De tnr s-a lepdat de lume. Pentru marea lui nevoin pustniceasc i pentru smerenia lui, i s-a luminat sufletul i a fost nvrednicit cu darul de a vedea mai dinainte gndurile celor ce se apropiau de el. Prefcndu-se nebun, pe muli i mustra i-i fcea s se pociasc. Ducndu-i, astfel, bine viaa i mntuind pe muli, a adormit n pace.

Pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Gavriil, care a fost mai nainte episcopul Ganului, iar mai pe urm a suferit mucenicia n Prusa, n anul 1659. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Anghel, care a suferit mucenicia n Hios, n anul 1713.

4 Decembrie
Ziua a patra, pomenirea ptimirii Sfintei marii Mucenie Varvara (Barbara).
Sfnta Muceni Varvara a trit pe vremea mpratului Maximian (284-305) la Heliopolis (Helenopont / Helespont). Era fiica unui pgn cu numele Dioscur (sau Dioscor), care o inea sub paz, ntr-un turn nalt, din pricina marii ei frumusei trupeti. Fecioara aceasta credea n Hristos i n-a vrut s-i ascund credina de tatl ei.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei.

Cel ntre sfini printele nostru Ioan s-a nscut n cetatea Nicopole din Armenia, n al patrulea an al mpriei preabinecredinciosului mprat Marcian, adic n anul 454.

133

5 Decembrie
Odat, cnd tatl ei a spus sa se fac dou ferestre la o baie pe care o zidea, fiica lui a poruncit sa se fac trei. ntrebat fiind pentru ce a dat porunca aceasta, i-a rspuns ca a fcut trei ferestre n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. La auzul acestor cuvinte tatl ei s-a repezit ndat cu sabia s o omoare, dar sfnta a fugit i s-a ascuns ntr-o stnc ce s-a deschis ca prin minune; de acolo s-a dus n muni. Tatl ei a urmrit-o i a gsit-o; a luato de cosie i a dat-o domnului rii aceleia. naintea acestuia, Sfnta Varvara a mrturisit pe Hristos i a batjocorit pe idoli. De aceea a fost chinuit n multe feluri i n sfrit ucis cu sabia de tatl ei, cu minile lui. Se spune ca tatl ei, dup ce a ucis-o, a fost lovit de trsnet pe cnd cobora din munte i a murit. Dumnezeu s-a artat n vis btrnului i i-a spus s ngduie ucenicului su Ioan s alctuiasc imne i cntri spre slava Celui nscut fr de smn din ea i spre folosul celor ce sunt datori s o mreasc din adncul inimii. Lucru pe care l-a i fcut, punnd acest temei scrierilor sale. Fericitul Cosma petrecnd dar n nevoine pustniceti, dup ce a lsat Bisericii multe scrieri, s-a odihnit n pace. Iar fericitul ntru pomenire Ioan, dup ce prin puterea cuvintelor lui i prin dovezile cele nelepte ale Scripturilor a nfierat ca nimeni altul eresul pgn al iconomahilor, adic al lupttorilor mpotriva sfintelor icoane, i dup ce a lsat Bisericii lui Dumnezeu multe scrieri, n care se gsete rspuns temeinic aproape la orice ntrebare, i-a svrit viaa la adnci btrnei.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ioan, episcopul Polivatului, fctorul de minuni.

Cuviosul Printele nostru Ioan nc de pe cnd era tnr ura desftrile i plcerile i-i mpodobea viaa cu post i nfrnare. Pentru aceasta a i fost hirotonit episcop al Polivatului, urcnd n chip legiuit toate treptele bisericeti. Dup ce i s-a ncredinat pstorirea poporului, a adugat la nevoinele lui pustniceti de mai nainte, alte nevoine, iar la osteneli alte osteneli. Cnd Leon Isaurul a luat cu nevrednicie sceptrul mpriei i a nceput sa huleasc sfintele icoane, acest sfnt brbat sa dus la Constantinopole i a mustrat cu trie necredina mpratului. Apoi s-a ntors la turma sa, i-a nvat pe credincioii si cu de-amnuntul credina i i-a fcut s fie gata cu toii s-i verse sngele pentru dreapta credin. Vieuind aa, a prsit cele de jos i s-a mutat la Domnul pe Care l dorea.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ioan Damaschin, monahul i preotul.

Sfntul Ioan Damaschin a trit pe vremea mpratului Leon Isaurul i a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, de neam ales, care strlucea n dreapta credin. Avnd tat iubitor de fapte bune, a nvat toat tiina elineasc i a cercetat bine i adncul Scripturii celei insuflate de Dumnezeu. Pentru credina n Hristos i-a lsat averea printeasc i a mbriat viaa clugreasc mpreun cu fericitul Cosma, care a ajuns mai trziu episcopul Maiumei. Amndoi fuseser nvai de acelai dascl, tot Cosma cu numele, numit i Asincrit, rscumprat din robie de tatl lui, mpreun cu ali robi. i pentru c Ioan i Cosma avuseser parte de un dascal aa de nvat, au ajuns amndoi nelepi. Cnd Ioan a mbriat viaa clugreasc, stareul mnstirii l-a dat s nvee ascultarea la un btrn nelept n cele dumnezeieti. Acesta i-a poruncit s nu cnte nici cea mai nensemnat cntare dup meteugul cntrii muzicale pe care l cunotea. Ioan a ndeplinit fr mpotrivire mult vreme porunca. Se spune ns c Preasfnta Nsctoare de

Pomenirea Sfintei Mucenie Iuliana, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Hristodul i Hristodula, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului noului sfinit Mucenic Serafim, episcopul Fanariului, care a suferit mucenicia n anul 1601.

5 Decembrie
Ziua a cincea, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Sava cel sfinit.
Cuviosul Printele nostru Sava cel sfinit a trit pe vremea mpratului Teodosie cel Mic. De loc era din Capadocia, iar prinii lui se numeau Ioan i Sofia. Chiar de la nceputul vieii lui a ndrgit vieuirea clugreasc, aa c a intrat de mic ntr-o mnstire numit Flavian. Era att de nfrnat nc din copilrie, ca vznd n grdin un mr i dorind s-l mnnce, a zis: "Frumos era la vedere i bun la mncare fructul ce m-a omort". A luat mrul cu minile,

134

6 Decembrie
dar nu l-a mncat, ci l-a clcat n picioare i lege i-a pus s nu mnnce mr niciodat. La vrsta de optsprezece ani, a mers la marele Eftimie (prznuit la 20 ianuarie); acesta l-a trimis la cuviosul Teoctist (prznuit la 3 septembrie) n chinovie. Acolo a cunoscut vieuirea dumnezeiasc a frailor i a mers pe urmele virtuii celor pe care i-a cunoscut n chinovie. Din pricina covritoarei lui nduhovniciri, marele Eftimie l numea copil cu suflet de btrn. i cu ct cretea n vrst cu att sporea i n virtute. De aceea a i fcut multe minuni. Printre altele, prin rugciunea lui, a fcut s izvorasc ap n locuri fr de ap. A fost nvtorul multor monahi. A fost n dou rnduri sol la Constantinopol, trimis de patriarhii Ierusalimului din acele vremuri: o dat la mpratul Anastasie, iar a doua oar la mpratul Iustinian. Ajungnd deci la vrsta de nouzeci i patru de ani, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfinilor cuvioi mucenici cei ce au locuit n chiliile Atonului i au mustrat pe latinocugettori, adic pe mpratul Mihail i pe patriarhul Bec. Cel dinti dintre aceti sfini cuvioi mucenici a fost spnzurat, iar ceilali de sabie s-au svrit.

6 Decembrie
Ziua asea, pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, fctorul de minuni.
Cel ntre sfini Printele nostru Nicolae a trit pe vremea mprailor Diocleian i Maximian. Mai nti a strlucit prin vieuire clugreasc; iar pentru viaa lui mbuntit a fost fcut arhiereu. Dar pentru c sfntul propovduia cu ndrzneal credina n Hristos a fost prins de mai-marii cetii, a fost btut i chinuit, apoi aruncat n temni, mpreun cu ali cretini. Cnd marele i binecredinciosul mprat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, mprat al romanilor, au fost eliberai din legturi toi cei nchii i, odat cu acetia, i Sfntul Nicolae, care s-a dus n Mira. Nu dup mult vreme a fost adunat de marele Constantin cel dinti sinod de la Niceea, la care a luat parte i minunatul Nicolae. Sfntul Nicolae a fcut multe minuni aa cum arat Istoria vieii sale. A izbvit de la moarte pe trei brbai npstuii pe nedrept. Pe cnd acetia erau n nchisoare au aflat de timpul cnd aveau s fie omori i au chemat pe sfnt n ajutor; i-au pomenit i de binefacerile ce le fcuse cu alii, cum izbvise de moarte pe ali trei brbai din Lichia. Iar Sfntul Nicolae, cel grabnic spre ajutor i gata spre aprare, s-a artat n vis mpratului i eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru c a defimat mpratului pe cei trei brbai, iar mpratului i-a artat i ia dovedit ca brbaii aceia sunt nevinovai i c din pizm au fost pri c au uneltit mpotriva lui. i aa i-a izbvit Sfntul Nicolae de la moarte. Pe lng acestea a fcut nc i alte minuni. A pstorit dumnezeiete poporul ortodox i ajungnd la adnci btrnei, s-a mutat ctre Domnul. Dar Sfntul Nicolae nici dup moarte nu i-a uitat turma sa. C n fiecare zi face cu mbelugare bine celor ce au nevoie i-i izbvete de tot felul de primejdii i nevoi, Cci i acum, ca i atunci, Acelai Dumnezeu lucreaz prin sfntul Su minunile Sale cele fr de numr.

Pomenirea Sfntului Mucenic Anastasie.

Sfntul Mucenic al lui Hristos Anastasie a vzut odat cum sunt ntrebai i judecai de pgni sfinii mucenici i cum li se taie mdularele pentru mrturisirea lui Hristos. Pentru c era cretin i pentru ca tia buntile pregtite de Dumnezeu mucenicilor, dorea i el s lupte pe aceeai cale pentru Hristos. i ntr-una din zile i s-a nfierbntat inima lui, i-a fcut semnul crucii i s-a dus n stadion. Stnd n mijlocul adunrii de lume a strigat cu glas mare: "Gsit am fost de cei ce nu m-au cutat, vdit m-am fcut celor ce nu m-au cercetat!". Privirile tuturor s-au ndreptat spre el. Atunci el a zis: "Ascultai, toi slujitorii diavolului, ascultai! Sunt cretin i cred n Domnul meu Iisus Hristos; iar pe idolii votri i pe cei ce se nchin lor i dau anatemei i-i ursc". Mulimea a rmas nmrmurit de curajul lui. Dar ndat lau dezbrcat, l-au biciuit cumplit i au zis: "Asta pentru neruinarea i obrznicia ta! Dar dac cinsteti pe Hristos i nu te lepezi de El, i se va tia capul i vei fi mncare petilor, trtoarelor i psrilor". Sfntul nu s-a lepdat. Atunci clii l-au apucat ndat, i-au tiat capul i ducndul cu corabia departe puin de rm, l-au aruncat n mare.

Pomenirea Sfntului Mucenic Diogen, care s-a svrit fiind lovit cu pietre. Pomenirea Sfntului Mucenic Averchie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Non, care n pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Grat, care n pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Nectarie, cel din chilia lui Iagari, care se afl lng Careea Atonului, i a pustnicit pe la anul 1470 i n pace sa svrit. Acest cuvios printe al nostru Filotei de la Careia (Careotul), care n pace s-a svrit.
Acesta a fost printele duhovnicesc al sfntului Nectarie cel mai sus pomenit i a fost nvrednicit de darul mai nainte vederii, iar mai apoi n pace s-a svrit.

Pomenirea nfricotoarei ameninri a cutremurului, ce a fost adus peste noi cu iubirea de oameni. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Nicolae Caraman, care a suferit mucenicia la Smirna, n anul 1657. 135

7 Decembrie

7 Decembrie
Ziua a aptea, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ambrozie, episcopul Mediolanului (Milano, Italia).
Cuviosul Printele nostru Ambrozie era de loc din cetatea Romei. Era senator: brbat destoinic la cuvnt, cntar i cumpn a dreptii. Nu ddea hotrrile dup faa oamenilor, ci cu neprtinire i cu dreptate. De aceea i s-a ncredinat stpnirea ntregii Italii, de ctre binecredincioii mprai Constantin i Constant, fiii marelui mprat Constantin. Nu era nc luminat cu dumnezeiescul Botez; era nc printre catehumeni, dar ntru nimic nu era mai prejos n virtute i n via curat dect cei ce se mprteau cu Sfintele Taine. Prin hotrrea mpratului Valentinian, Sfntul Ambrozie a fost ales episcop al Bisericii Milanului, la moartea episcopului acelei Biserici. Mai nti a fost botezat, apoi a urcat toate treptele bisericeti pn a ajuns la cea mai de sus. Ca episcop a nvat pe popor drept i bine dreapta credin; a pzit neatins Biserica de orice erezie; a stat alturi de cei ce duceau rzboi ereziilor lui Arie, Sabelie i Eunomie; a scris multe i felurite cri pentru dreapta credin; pe mpratul Teodosie, care venise n Milan, dup ce svrise acea nelegiuita vrsare de snge n Tesalonic, l-a oprit s intre n biseric; l-a fcut s-i dea seama de nelegiuirea lui, l-a artat ct de mare deosebire este ntre un preot i un mirean, chiar mprat de-ar fi el, i l-a sftuit s nu mai ndrzneasc s se apropie de cele dumnezeieti cu atta sfruntare i obrznicie. Dup ce a svrit fapte mbuntite i-a sfrit viaa, dup o bun btrnee.

Pomenirea celor 300 de Sfini Mucenici din Africa, care de sabie s-au svrit.
Aceti Sfini Mucenici au trit pe vremea mpratului romanilor Zenon. Domnitor al Africii era Onorie, care urmase la domnie lui Ghizeric, tatl su. Onoric era eretic arian. Episcopii eretici arieni Chiril i Vilinard l-au nduplecat pe Onoric s porneasc prigoana mpotriva ortodocilor. i a dezlnuit Onoric prigoan aa de mare, c a ntrecut prigoanele de pe vremea mprailor pgni Diocleian i Maximian. A poruncit s fie izgonii toi preoii din cele 15 orae cte erau n Africa, dup ce mai nti fuseser luate toate vasele sfinte i odoarele bisericilor. Ortodocilor le mai rmsese numai o singur biseric i acolo svreau Sfnta Liturghie. Barbarii, aflnd de ea, au nconjurat-o, au adus lemne i alte lucruri uscate, le-au cldit n jurul ei, le-au aprins i au ars biserica mpreun cu toi ortodocii care se aflau n ea i slveau pe Dumnezeu, Onoric a ludat fapta aceasta i a mai poruncit s fie ucii ndat toi cei ce nu s-au botezat din nou cu botezul eretic arian. Ortodocii care nu puteau ndura grozviile chinurilor i-au gsit scparea prin fug, prsind casele i ara, iar cei care erau mai ntrii n credina ortodox s-au dat pe ei nii cu drag inima morii celei muceniceti. Aa 300 de ortodoci din Cartagina, care au fost pri lui Onoric c nu voiesc s cread, aa cum cred arienii, au fost dai morii, tindu-li-se capetele. Pentru preoi arienii au nscocit pedepse mai cumplite. Pe doi dintre ei i-au tiat cu fierstrul; la 60 dintre cei mai nvai le-au tiat limbile chiar din rdcin. Despre aceti mucenici vorbesc muli scriitori i istorici. Acestea au fost cele ndrznite de vandali n Africa mpotriva cretinilor care mrturiseau deofiinimea lui Dumnezeu-Cuvntul cu Tatl. Iar n btrna Rom, n aceeai vreme, Sunilda, soia lui Odoacru; care stpnea Roma, arian fiind, a silit pe femeia unuia din cpeteniile Romei s se boteze din nou cu botezul arienilor. Cum ns n-a putut-o convinge, a fost bgat n ap fr voia ei de episcopul arian al Milanului. Cnd ea a ieit, din colimvitra, i-a dat episcopului doi bnui, zicndu-i: "Iat plata pentru c m-ai mbiat!". Sunilda mniindu-se a ars-o de vie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Atinodor.

Sfntul Mucenic Atinodor a trit pe vremea mpratului Diocleian. Era de loc din Mesopotamia i din copilrie a mbriat viaa clugreasc. A fost prt c e cretin, i fiind dus naintea lui Eleusie, domnitorul rii, a mrturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost ntins ntre doi stlpi i iau fost arse cu fclii toate prile trupului lui. i a fost supus la multe i felurite chinuri, pe care le-a rbdat cu trie i senintate, neputnd fi biruit de chinuri. Atunci sfntul, rugndu-se, i-a dat Domnului duhul su.

Pomenirea Sfntului Neofit, care s-a svrit, fiind aruncat n mare. Pomenirea Sfntului Dometie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Isidor, Achepsima i Leon, care prin foc s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Amun cel din Nitria, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor mucenici Gain i Gaie, care n foc s-au svrit. 136

Pomenirea drept-credincioilor care ludau biserica pe Dumnezeu, i care prin foc s-au svrit. Pomenirea celor doi sfini preoi, care de fierstru s-au svrit. Pomenirea sfinilor 60 de preoi, crora li s-au tiat limbile, dar continuau s vorbeasc. Pomenirea femeii ortodoxe, care prin foc s-a svrit la Roma. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Pavel monahul.
Cel ntre sfini Printele nostru Pavel, pe cnd era n lume nu era nici bogat, nici srac; era dintr-un neam de oameni care aveau cu ce tri i care putuse s nvee pe fiul lor Sfintele Scripturi.

7 Decembrie
Cnd s-a fcut mai mare, Pavel a socotit ca i este mai de folos s prseasc lumea i s intre n una din sfintele mnstiri ale rii sale. A mbrcat sfntul i ngerescul chip i se nevoia s svreasc orice virtute, aa c ajunsese ca un vas de virtui. i att de mult a ntrecut pe toi fraii din mnstirea aceea c a fcut un lucru plin de minune i a artat frailor c are ascunse n el mari puteri. Fericitul Pavel a plecat din mnstire i s-a dus la Ierusalim. Dup ce s-a nchinat Sfintelor Locuri, a plecat n Cipru. Acolo a petrecut muli ani ntr-un munte nalt i muli cretini se suiau la el. Dar pentru c numele su se rspndise pretutindeni, a plecat i de acolo i s-a dus n prile din apropierea Constantinopolului. Bineplcnd i aici lui Dumnezeu, a fost nvrednicit, ca i altdat dumnezeiescul Moise, s aud o voce de sus care i-a zis: "Suie-te, Pavele, n munte i sfrete-te!". i s-a suit Pavel ntr-un munte nalt, numit de localnici Parigoria, adic Mngiere, s-a nchinat lui Dumnezeu i dup ce a mai trit ctva vreme acolo, a adormit n Domnul. pe cei flmnzi, a adpa pe cei nsetai i a mbrca pe cei goi. i mpodobea cu acestea candela sufletului ei, i agonisea untdelemn n vasele ei i se gtea ctre intrarea n cmara de Mire cea cereasc, ca fecioarele cele nelepte. Toate faptele bune le svrea copila cu statornicie i cu rbdare, nebgnd n seam ispitele i necazurile cele de la urtorii binelui, aa precum griete Scriptura: "Gtitu-mam i nu m-am tulburat a pzi poruncile Tale". Dar, fiindc fapta bun totdeauna este pizmuit de cei ri, n-a fost cu putin s nu ptimeasc i sfnta mii de ispite, pn i moarte muceniceasc. i iat cum: dup ce a murit mama sfintei, tatl ei i-a luat alt soie i fiindc mai totdeauna se ntmpl c mamele vitrege nu iubesc pe fiicele ce nu sunt ale lor, aceasta s-a ntmplat i fericitei. C mama vitreg vzndu-i milostivirea i alte fapte bune ale ei, ndemnat fiind de diavolul, urtorul binelui, i fcea necazuri nencetate, btnd-o i prnd-o tatlui ei i pornindu-l spre mnie. De multe ori vznd fericita pe sraci i pe flmnzi, biruit de milostivire i da hainele ei i le mprea din bucatele pe care mama vitreg i le da s le duc la arin, tatlui ei. Pentru fapta aceasta a ei de multe ori el o btea fr mil pn ce, n cele din urm i moarte a ptimit din minile tatlui ei. Mergnd ea dup obicei n toate zilele s duc bucate tatlui, care era cu plugul la arin, i ieindu-i nainte sracii i flmnzii, c tiindu-i milostivirea i aezarea sufletului cea iubitoare de sraci, de-a pururea i ieeau nainte cerndu-i milostenie, i ea neavnd altceva s le dea, le mprea din bucatele ce le ducea tatlui su, i i hrnea. Aceasta fcnd-o de multe ori, i tatl ei rmnnd flmnd, a certat pe femeia sa, care l-a ncredinat c trimite totdeauna bucate de ajuns, nc i de prisos. i diavolul a pus n mintea lui s pndeasc pe fericita ca s vad ce face cu bucatele. Deci mergnd la vremea la care tia c vine fericita cu bucatele, s-a aezat la loc potrivit i, pndind-o, a vzut ce fcea fiic-sa cu bucatele, fiind de mnie biruit i uitnd dragostea printeasc, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, s o apuce de cosie i s o bat pn ce i va astmpra fierberea mniei sale dobitoceti; i fiind n mare aprindere a azvrlit n ea cu barda ce o avea la bru i lovind-o a rnit-o la un picior, i ndat, o, minune! i-a dat sfntul i fericitul ei suflet n minile lui Dumnezeu. Iar sfntul i feciorescul ei trup rmnnd pe pmnt i nc snge din piciorul cel tiat curgnd, cu slav cereasc a strlucit c se lumina i locul dimprejur. Iar ticlosul tat vznd ntmplarea, a fost cuprins de spaim i de cutremur, nti pentru c a ajuns ucigaul fiicei sale, apoi din pricina strlucirii celei dumnezeieti care se revrsase n jurul sfintelor ei moate. i vrnd s ridice sfntul ei trup, nu putea s se ating i nici s se apropie de el. Deci a alergat n cetate i a spus arhiepiscopului i maimarilor cetii toate pe rnd cum s-au ntmplat i cum acum trupul fericitei zace pe pmnt, i c este cinstit de Dumnezeu cu strlucire cereasc. Aceasta auzind arhiepiscopul mpreun cu cei mai mari ai cetii i cu popor, au alergat cu fclii i cu tmie i cu rugciuni, i vznd sfntul trup strlucind cu acea dumnezeiasca lumin, s-au minunat cu toii i au ludat pe Dumnezeul

Pomenirea Sfinilor Mucenici Prisc, Martin i Nicolae.

Dintre acetia, unul prin foame s-a svrit, altul tiat cu securea, iar al treilea prin foc. Pomenirea lor se svrete n biserica de lng zidurile Vlahernelor.

Pomenirea trnosirii bisericii Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu din Curator. Pomenirea cuviosului i isihastului Grigorie, ctitorul sfintei Mnstiri a Sfntului Nicolae din Muntele Athos care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfintei Mucenie Filofteia fecioara, ale crei sfinte moate se afl n Paraclisul Sfintei Mnstiri Curtea de Arge.
Aceast frumoas stlpare, aductoare de roade vrednice de mpria cerurilor, Sfnta Filofteia fecioara, s-a nscut n marea cetate Trnova, din prini cretini, bulgari cu neamul, lucrtori de pmnt cu meteugul i simpli cu cunotina. Maic-sa s-a mutat la Domnul dup ce copila a ajuns n vrsta cea primitoare de nvturile faptei bune i dup ce a semnat n inima i n sufletul ei cel bun seminele faptelor bune ale fecioriei i ale milosteniei, c din rod se cunoate pomul. Iar copila rmnnd orfan de maica ei cea fireasc i avnd n inima ei ntiprite nvturile ei, a nceput a lucra cu osrdie faptele bune cele nceptoare, nelepind-o Duhul Sfnt, adic: a merge la biseric, a asculta dumnezeietile Scripturi cu luare aminte, a posti, a pzi nentinat fecioria cea trupeasc i cea sufleteasc, a milui pe cei sraci, a stura

137

8 Decembrie
minunilor, Care i acum, n vremurile noastre cele mai de pe urm, preamrete pe robii Si, care mplinesc cu fapta sfintele Lui porunci. Apoi vrnd s ridice sfntul ei trup, dup porunca arhiepiscopului i s-l duc n cetate, nicidecum n-au putut, nici chiar s-l mite din loc. Deci, mai mult s-au spimntat. i cu mult evlavie au nceput a se ruga lui Dumnezeu i Sfintei Filofteia, dar nici aa nu au putut s-o ridice. C vrnd Dumnezeu s preamreasc cu minune pe roaba Sa, a ngreuiat ca o piatr trupul ei. Apoi, nelegnd c aiurea voiete s fie dus au nceput a-i pomeni ca unei fiine vii rile, mnstirile, bisericile de peste Dunre i cele de aceasta parte de Dunre i nicieri n-a voit. Dar cum a pomenit de Biserica Domneasc cea din Trgul Argeului, ndat s-a uurat mai mult dect greutatea cea fireasc i nelegnd toi c acolo este voia lui Dumnezeu i a sfintei a merge, ndat a ntiinat cu scrisoare pe Radu Vod, cel poreclit Negru (de care i biserica este zidit) de toate cele despre sfnta. Acesta cum a fost ntiinat, fiind binecredincios i rvnitor a-i mpodobi ara i poporul su cu odoare de mult pre ca acestea, ndat cu mult alai, cu fclii i cu tmieri, cu mult evlavie mergnd la Dunre, a adus sfintele ei moate n ara Romneasc i le-a aezat n Biserica Domneasc, cea zidit de el n oraul Arge. Acolo au stat sfintele ei moate pn la zidirea Mnstirii Curtea de Arge, de ctre Neagoe Basarab. Aici au fost trecute sfintele moate. Iar acum se afl aezate n Paraclisul Mnstirii Curtea de Arge. i acolo fiind, d tmduiri de tot felul de boli celor ce alearg cu credin la sfintele ei moate.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Sofronie, episcopul Ciprului.

Cuviosul Printele nostru Sofronie s-a nscut i a crescut n insula Cipru; era fiul unor cretini binecredincioi. Era ascuit la minte i priceput; cunotea multe lucruri i citea cu rvna toat Sfnta Scriptur. Ajunsese att de virtuos, c a fost nvrednicit de multe daruri i a fcut multe minuni. De aceea, dup moartea sfinitului Damian, episcopul Ciprului, a fost ales episcop de tot poporul i de episcopi. Cnd a ajuns episcop a fost tatl sracilor, sprijinitorul orfanilor, aprtorul vduvelor, ajuttorul nedreptiilor i acopermntul celor goi. Dup ce a vieuit aa i dup multe alte nevoine, s-a mutat n pace la Domnul.

9 Decembrie
Ziua a noua, pomenirea zmislirii Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu de ctre Sfnta Ana.
Domnul i Dumnezeul nostru, vrnd s-i gteasc Luii biseric nsufleit i cas sfnt pentru slluirea Lui, a trimis pe ngerul Su la drepii Ioachim i Ana - cci din acetia avea s se nasc Maica Sa dup trup - i a artat mai dinainte c va zmisli cea stearp i cea care nu avea copii, pentru ca s adevereasc zmislirea Lui din Sfnta Fecioar. Astfel, Sfnta Fecioar Maria a fost zmislit din fgduin, dar din unire i din smn brbteasc. Numai Domnul nostru Iisus Hristos a fost zmislit fr unire i fr smn brbteasc i S-a nscut din Sfnta Fecioar Maria mai presus de nelegere, aa cum numai El tie; fiind Dumnezeu desvrit a luat trup desvrit, aa precum i la nceput a fcut i a plsmuit firea omeneasc. Prznuim dar aceast zi cu aducere aminte de cuvintele spuse drepilor Ioachim i Ana de ngerul care le-a binevestit sfnta zmislire a Preacuratei Nsctoare de Dumnezeu. Dumnezeu, Cel ce a fcut lumea din nimic, a prefcut n fapte aceste cuvinte; a trezit pntecele cel sterp spre rodire i a fcut n chip minunat maic nsctoare de copii pe aceea ce mbtrnise fr s nasc. Dumnezeu a dat acest rod vrednic de ruga drepilor Ioachim i Ana, din care avea s vin nsui Dumnezeu n trup spre naterea din nou a lumii. Dumnezeu a binevoit ca aceti ntelepi prini s nasc pe Fecioara, pe cea hotrt mai nainte de veac, pe cea aleas din toate neamurile s fie Nsctoare de Dumnezeu pentru mntuirea oamenilor.

8 Decembrie
Ziua a opta, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Patapie.
Cuviosul Printele nostru Patapie era de loc din Teba Egiptului. Alegnd viaa clugreasc, a urmat lui Hristos i s-a nevoit muli ani n pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a fcut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungnd cu untdelemn sfinit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul. Apoi i-a dat n pace, Domnului, duhul su.

Pomenirea Sfinilor Apostoli din cel 70: Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar i Onisifor.
Sosten, despre care pomenete Sfntul Apostol Pavel, a fost episcopul Colofonei. Apolo, despre care pomenete acelai apostol, a fost al doilea episcop al Colofonei, dup Sosten. Epafrodit, despre care pomenete tot apostolul, a fost episcop al Colonei. Onisifor a fost episcop al Cezareii. Toi acetia au vieuit bine i au pstorit cu cuvioie poporul i Bisericile ncredinate lor. ndurnd multe ncercri pentru Hristos, au fost ucii de nchintorii la idoli i i-au dat Domnului sufletele lor.

Pomenirea Sfintei proorocie Ana, mama Proorocului Samuel.

Sfnta i fericita Ana proorocia era din cetatea Armatem, din muntele Efraim. Era cstorita cu un brbat din seminia lui Levi, numit Elcana. Pentru c era stearp i nu fcea copii, brbatul ei i-a mai luat o femeie, pe Fenana, rivala ei, cu care a fcut copii i s-a bucurat. Ana, ca i cum nu i-ar fi fost ndeajuns durerea pricinuit de sterpiciunea ei, mai era i defimat de brbat i de rival, de rude i

138

10 Decembrie
prieteni. i se ruga mult lui Dumnezeu s-i dea copii, dar n-a izbutit nimic, dei mplinea fr trndvie poruncile Legii. C uneori chiar sfinilor cu anevoie i cu ncetul i trziu li se mplinesc cererile. Suindu-se dar Ana cu brbatul ei n Silom, n casa atotputernicului Dumnezeu, ca s aduc Jertfe prin mna lui Eli preotul, ea, dup svrirea jertfelor, a primit numai o parte din jertfe, pentru c nu avea fiu sau fiic, pe cnd celelalte femei cu copii au primit cte dou pri. Asta a ntristat-o mult, dar n-a dezndjduit-o, nici nu i-a ntunecat faa. A lsat ns pe brbatul ei s plece acas, iar ea a rmas singur n casa Domnului. S-a aruncat cu faa la pmnt i s-a rugat aa: "Doamne Dumnezeul prinilor mei, cut spre roaba Ta i spre smerenia mea! D-mi rod pntecelui meu i i-l voi da ie s-i slujeasc toate zilele vieii lui!". Dumnezeu vznd c Ana nu se dezlipete de casa Lui, c se roag i c struie n rugciunea ei, nu i-a fgduit numai c va da rod pntecelui el, ci i-a spus mai dinainte i ce nume va purta fiul ce i se va nate. Dup ce a luat aceasta ncredinare, ea a plecat de acolo sltnd de bucurie. A zmislit i a nscut pe Proorocul Samuel. Dup ce l-a nrcat, s-a suit cu el n Silom, a czut naintea Domnului Dumnezeu i I-a mulumit. Preotul Eli a binecuvntat-o, zicnd: "S-i dea ie Dumnezeu un alt rod pntecelui n locul lui Samuel, fiul tu". Ana i-a luat copilul i s-a cobort acas, pentru c era nc mic de tot pruncul. Cnd a ajuns mai mricel, l-a luat de mn, l-a suit n casa Domnului Dumnezeului cel atotputernic, ca s mplineasc fgduina ce-o fcuse Domnului i l-a dat n mna lui Eli preotul. i i-a fcut maic-sa haine preoeti mici, pe msura lui, i copilul slujea cu ele Domnului Dumnezeu naintea lui Eli preotul. Ana se uita la el i se bucura. i a mai nscut Ana trei feciori i trei fete; i s-a suit n casa Domnului, a czut cu faa la pmnt i-L luda pe Domnul. Pentru aceea i zicea: "Cea stearp a nscut apte, iar cea cu muli fii a slbit. C ea slta de bucurie pentru cei apte copii ai ei, iar Fenana, rivala ei, dup ce a nscut cinci copii, a ajuns stearp i n-a mai nscut. Ana a trit vreme ndelungat, a ludat pe Domnul i a proorocit, iar mai pe urm s-a mutat n locaurile cele venice. Metodie i rnduit n clerul bisericii celei mari. Atunci i lui tefan i s-a tuns prul capului i a fost rnduit i el cleric la aceeai biseric. i pe ct de des se ducea tatl lui la biseric, pe att de des se ducea i el. Cnd era de 18 ani i-a murit tatl. Atunci s-a nchis n biserica Sfntului Petru. Nu ieea din biseric, se ruga necontenit i se hrnea numai cu verdeuri crude. n al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului mprat Vasile i n al patruzecilea an al vrstei Cuviosului, a fost mare cutremur c s-a drmat cu totul biserica Sfntului Antipa. Cuviosul a ieit din biseric i a intrat ntr-o groap ce semna cu un mormnt. Acolo a stat 12 ani; i din pricina umezelii s-a ubrezit i de nevoie a ieit din groapa aceea aproape mort. Apoi cnd a mbrcat schima ngereasc a artat nevoine clugreti i mai mari, chiar mai presus de puterile omeneti. Aa i-a dus fericitul tefan acest drum anevoios i aspru al nevoinelor clugreti vreme de 55 de ani, iar n al aptezecilea an al vieii lui, i-a dat n minile Domnului duhul su.

Pomenirea sfinilor mucenici: Sositeu, Narsu i Isaac, care prin sabie s-au svrit.

10 Decembrie
Ziua a zecea, pomenirea sfinilor mucenici ai lui Hristos: Mina Calicheladu (adic cel cu viers frumos), Ermogen i Evgraf.
Aceti sfini mucenici au trit pe vremea mpratului Maximian. Fcndu-se odat ntrebarea de locuitorii Alexandriei de unele lucruri care tulburaser linitea oraului, mpratul Maximian a trimis pe Mina, ca s dea rspuns acelor ntrebri, pentru c Mina nvase toat nelepciunea acelei vremi i era iscusit n meteugul vorbirii fiind atenian de neam, trise la Atena i acolo deprinsese meteugul vorbirii frumoase. Cnd a venit Mina la Alexandria nu numai c a lmurit pe alexandrini despre lucrurile ce-i tulburaser, nu numai c a pus capt oricrei ndoieli i a dat rspuns oricrei ntrebri ce i s-a pus, dar a i fcut pe cei ce primiser cuvntul credinei n Hristos s in i mai tare la credina lor i a tmduit pe muli bolnavi. mpratul, aflnd de aceasta, a trimis pe Ermogen, prefectul, cu porunc s-l fac pe Mina s se lepede de credina cretin, iar de nu-l va ndupleca s-l piard cu fel i fel de chinuri. Prefectul l-a adus pe sfnt la scaunul de judecat; dar pentru c nu l-a putut ndupleca s se lepede de Hristos, i pentru c l vedea c i se mpotrivete n cuvnt l-a supus la chinuri. Dar vznd cum rabd Sfntul Mina chinurile aspre, a trecut i el la credina n Hristos i a fost botezat de Sfntul Mina i apoi a fost ridicat de soborul episcopilor la arhierie. Aflnd mpratul acestea, i-a supus pe amndoi la chinuri felurite, pe care sfinii le-au ndurat cu ajutorul lui Dumnezeu. Atunci Sfntul Evgraf, care era scriitor al Sfntului Mina, a mrturisit cu ndrznire pe Hristos i a zis multe cuvinte mpotriva mpratului, defimndu-l. Iar mpratul, plin de mnie a scos sabia i l-a ucis cu mna lui pe Evgraf. Odat cu el au fost ucii i Sfinii Mina i Ermogen cu sbiile, de ctre slujitorii mpratului. Sfintele lor moate au fost

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru tefan cel strlucit, care a trit n biserica Sfntului Antipa.
Aceast stea de curnd aprut s-a nscut i a crescut n Constantinopol. Prinii si, Zaharia i Teofana, oameni mpodobii cu toate virtuile i plini de nelepciune, locuiau n locul numit Zevgma, nu departe de biserica dumnezeiescului ntiului Mucenic i arhidiacon tefan. Cnd mama lui era ngreunat cu el, ea s-a ferit pn la natere de orice mncare gras, mulumindu-se numai cu pine, verdeuri i ap. La natere i s-a artat pe pieptul copilului o cruce luminoas i preafrumoas, semn al rstignirii lui de mai trziu fa de lume. Apoi a fost botezat i cnd a crescut a fost dat s nvee carte, i nva cu mult srguin, supus fiind prinilor. Dup moartea mpratului Teofil, urtorul de Dumnezeu, a fost urcat ndat pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotrrea lui Dumnezeu, Sfntul Metodie, iar cinstitul Zaharia, tatl Sfntului tefan, a fost fcut preot de Sfntul

139

10 Decembrie
ridicate i duse n Constantinopol, unde se afl i acum i fac minuni i semne nenumrate. ns pentru c era tulburat de cei ce veneau la el. i ce nscocete? A cutat printre fraii mnstirii pe cel mai ales i a poruncit c acesta s fie stare. Iar el, nsoit de rugciunile lor, a plecat i a locuit singur ntr-un loc foarte potrivit pentru linite, la poalele unui munte. Odat au venit la el doi mireni foarte cucernici, care l-au rugat s-i tund clugri i s-i fie ucenici. Pe aceti doi mireni, ca pe nite trimii de la Dumnezeu, i-a mbrcat n haine sfinite i le-a pus numele ca i celor dinti ucenici ai lui Hristos, unuia Ioan, iar altuia Petru. i fcea mpreuna cu ei rugciuni struitoare ctre Domnul. Dar n-a suferit mult vreme nscocitorul rutii s-i vad biruite vicleniile i meteugurile lui. Mai nti a trimis asupra sfntului mulime de nari, care l-au chinuit vreme de trei ani; apoi a trimis cel viclean asupra cuviosului mute mari care l-au chinuit ali trei ani; dup aceea a trimis asupra sfntului furnici, care l-au chinuit ali trei ani. Vznd ns c sfntul rabd toate fr s crteasc a trimis vicleanul asupra sfntului mulime de erpi care-l nconjurau, ncolcindu-se de trupul sfntului n toat vremea. Dar sfntul a rbdat i aceast ispitire. Cnd ns un balaur nfricotor l mpiedic s svreasc Sfnta Liturghie, sfntul, dup ce a svrit Sfnta Liturghie, fr s se dezbrace de vemintele preoeti, a ieit afar fr fric, zicnd balaurului: "Urmeaz-m, fiar, ca s vezi sfritul i pieirea ta, cu purtarea de grija a lui Dumnezeu!". i fiara apucndu-se cu dinii de poalele felonului, era tras tr de cuvios. Deprtndu-se sfntul ca la o btaie de sgeata, a ajuns la o prpastie care avea de o parte i de alta muni; i a stat acolo la rugciune. Pe lng alte cuvinte, a adugat la sfrit i pe acestea: "Doamne, Cel ce ai spus c cei ce cred n Tine vor clca peste erpi i peste scorpii, binevoiete ca i eu cel prea mic, s calc dup cuvntul Tu peste aceast fiar!". i cum a grit sfntul aceste cuvinte, s-a ridicat balaurul i s-a cufundat n prpastie; munii cei de pe cele dou margini ale prpastiei s-au prbuit peste balaur, aa c prpastia s-a umplut i a ajuns loc es. Atunci i toi erpii care se aflau n chilia sfntului s-au dus la locul unde pierise balaurul i acolo au fost mncai de psrile cerului. De atunci dar, scpnd cuviosul de ispite, a primit de la Dumnezeu harul vindecrilor i al prezicerilor; iar el se supunea la i mai aspre nevoine pustniceti. i pentru c iubea linitea i pentru c vedea c sunt muli cei ce vin la el i-l tulbur, s-a gndit s se duc n locurile cele mai pustii ale munilor. Pe Ioan l-a rnduit stare al mnstirii, iar lui Petru i-a artat mai dinainte harul mai nainte vederii. i n-a fost dezminit prezicerea cuviosului Toma cel sfinit dar, dup ce a rnduit bine toate treburile turmei sale, a plecat de acolo i s-a dus ntr-un loc neclcat de picior omenesc i neumblat. Tria acolo singuratic ca o pasre i sttea nchis toat vremea postului. Iar dac se ntmpla ca unul din frai s cad n vreo primejdie sufleteasc, cerceta pe frai vreme ndelungat, le ddea povuiri mntuitoare i se suia iari la locul acela neclcat de picior omenesc, ca la un loc plin de mare desftare. Vieuind aa muli ani i ajungnd la adnci btrnei, i s-a slbnogit trupul i i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Ghemel, care pe cruce s-a svrit.

Sfntul Mucenic Ghemel a trit pe vremea mpratului Iulian Apostatul. Trecnd odat mpratul prin cetatea Ancira, Sfntul Ghemel a stat naintea mpratului i a mrturisit cu ndrznire pe Hristos. Pentru aceea a fost ncins sfntul cu cingtoare de fier nroita n foc i pus s mearg n urma mpratului pe cale. Cnd au ajuns la mic cetate a Edesei, a fost ntins sfntul n patru pari i chinuit n chip cumplit; iar la sfrit i s-a dat drumul aa jupuit. i era o privelite nfricotoare i nemaintlnit s-l vezi mergnd aa i vorbind. Dar printr-o rnduial dumnezeiasc, s-a ntlnit mucenicul lui Hristos cu un preot, care l-a botezat, cci sfntul nu era nc botezat; i cnd a ieit din apa botezului a fost cu totul sntos. Atunci a auzit i glas dumnezeiesc din cer, care i-a zis: "Fericit eti, Ghemel, pentru c mult te-ai ostenit!". Apoi a fost dus iar naintea mpratului, care a poruncit s fie rstignit pe cruce. i aa, rugndu-se, i-a dat lui Dumnezeu duhul. Nite brbai credincioi i-au cobort pe ascuns cinstitul lui trup de pe cruce i l-au ngropat n pmnt.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Toma Defurchinu.

Cuviosul Printele nostru Toma era de loc din inutul care se ntinde la poalele muntelui Chimeneu. Prinii lui erau oameni de rnd, dar aveau tot ce le trebuia pentru trai. nc de pe cnd era copil, sfntul dispreuia pe toate cele din lume i-i era drag viaa clugreasc, cci obinuise de mic s se duc cu tatl su la mnstiri. De aceea a fost dat s deprind virtutea i s nvee Sfintele Scripturi la un dascl n una din acele sfinte locauri. n scurt vreme a nvat Psaltirea, cuvintele apostolilor i toat slujba bisericeasc. Aa a fost nceputul vieuirii lui virtuoase. Cnd copilul a ajuns n vrst, a mbrcat haina cea ngereasc i a pornit fr ntoarcere spre luptele cele mpotriva vrjmailor. Pe vremea aceea unul din mai-marii Constantinopolului, cu numele Galolict, a zidit o mnstire alturi de rul Sangarin. A ntiinat pe episcopul locului de aceasta i l-a rugat s-i aleag pe cei mai nvai monahi din mnstirile de sub stpnirea s, ca s-i aeze n noua mnstire zidit de el. Episcopul a primit i l-a sftuit ca dintre monahii adunai s pun stare al mnstirii pe fericitul Toma, care era brbat vestit i ndreptar desvrit al nfrnrii. i a ocrmuit sfntul mnstirea aceea destui ani; i pe ct se ascundea de oameni prin smerenia sa, pe att se fcea cunoscut tuturora ca loca a fel i fel de virtui. Se necjea

140

11 Decembrie Pomenirea Sfntului Mucenic Teotecn, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Marian, care s-a svrit mprocat cu pietre. Pomenirea Sfntului Eugeniu, care s-a svrit lovit cu pietre.
i a svrit multe minuni. Astfel nevoindu-se, s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Achepsei i Aitala.

Aceti sfini mucenici erau din Persia. Aitala a fost preot al idolilor. A cunoscut credina n Hristos dintr-o pricin ca aceasta: s-a vindecat de boala care-l stpnea (o curgere de snge) numai pentru c i-a pus n gnd s se duc la episcopul cretinilor. Dup ce a nvat de la episcop credina n Hristos, s-a ntors n oraul su, care se numea Arvil, ca s fie i altora dascl al dreptei credine. Prt c e cretin, a fost dus naintea prefectului oraului i, pentru c a mrturisit pe Hristos, i s-a tiat urechea i a fost aruncat n nchisoare. Sfntul Achepsei era diacon. Fiind prins i mrturisind pe Hristos, a fost btut fr mil i trimis mpreun cu Aitala la mprat. Mrturisind naintea mpratului pe Hristos, li s-au tiat capetele.

11 Decembrie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Daniel Stlpnicul.
Cuviosul Printele nostru Daniel Stlpnicul (Stilitul) a trit pe vremea mpratului Leon cel Mare, numit i Macheli. Era de loc din Mesopotamia, din enoria Samosatelor, dintr-un sat cu numele Vitaria. Pe tatl lui l chema Ilie, iar pe mama sa Marta. Cnd era de cinci ani, a fost dus de prinii lui ntro mnstire i a strlucit n viaa schimniceasc. Sporind n nevoine clugreti, s-a dus la cuviosul Simeon Stlpnicul i a luat de la el binecuvntare. n urma unei descoperiri dumnezeieti, a venit n prile Traciei, alturi de Constantinopol, n Anaplu. Aici s-a nchis ntr-un templu idolesc i a ndurat multe ispite de la demoni. Apoi s-a suit pe stlp i pe stlp a artat mult rbdare i mari nevoine pustniceti. A ndurat aria verii i gerul iernii i a nfruntat btile vnturilor. A svrit aa de multe minuni, c s-a dus vestea de virtutea lui pn la mpraii acelor vremuri: la mpratul Leon, la mpratul Zenon, care a venit dup el, i la uzurpatorul Vasilisc. Acetia s-au dus i s-au nchinat sfntului. Sfntul le-a prezis ce avea s li se ntmple. Ajutnd sfintei Biserici atacat de eretici i svrindu-i viaa cuvios i fr de prihan, s-a mutat la Domnul. Hramul lui se svrete n Anaplu.

Pomenirea unui oarecare Mirax i povestire foarte folositoare.

Acest fericit mucenic al lui Hristos, Mirax, era de neam din Egipt, nscut n cetatea Tenesti, din prini cretini. A fost botezat i crescut n credina cea neprihnit a cretinilor. Dar din uurtatea minii a fost nelat de diavol i s-a dus la Amira, domnul agarenilor din cetate, i s-a lepdat de Hristos. i-a tiat brul i a clcat n picioare crucea; a scos apoi sabia i a strigat cuvntul cumplit: "Sunt agarean! De azi nainte nu mai sunt cretin!". i a fost cinstit i ludat civa ani de Amira i de cei mpreun cu el. Prinii lui ns nu conteneau de a ruga pe Dumnezeu ca s-l ntoarc din nou la credin pe fiul lor. i Dumnezeu, vznd rvna i rugciunea lor struitoare, a schimbat inima lui Mirax i l-a ntors la credin. i a venit el la prinii lui i le-a zis: "Iat, dragii mei prini, din ntunecimea minii am fcut ce am fcut. Acum m rog s fiu iari cretin i s fiu cu voi". Prinii i-au rspuns: "Noi, fiule, de cnd ai fcut acest lucru, multe lacrimi am vrsat pentru tine. Dar niciodat n-am contenit s rugam pe Dumnezeu ca s cunoti cu adevrat i s te ntorci la Dumnezeu. Iar acum mulumim buntii Lui, c n-a trecut cu vederea smerita noastr rugciune. Dar dup cum tii i tu fiule, ne temem de Amira, c nu cumva s ne primejduim, c te-am fi schimbat noi. Dar dac vrei, ca s te uurezi i tu de marele tu pcat, ca s faci milostiv i pe Dumnezeu, ca s ne scoi i pe noi de sub bnuial i s fii folositor i pentru tot neamul tu, du-te tu la Amira, i precum ai fcut pe ascuns ceea ce ai fcut, tot aa i acum, fr tirea noastr, d pe fa cu ndrznire credina ta i Dumnezeu va povui viaa ta, fiule, precum voiete". Mirax, dup ce a luat de la prini sfatul acesta i odat cu el i binecuvntarea, cu brul n mn, s-a dus la adunarea agarenilor. S-a ncins cu brul naintea lui Amira i a ntregii adunri, a fcut semnul cinstitei cruci i a grit: "Acum mi-am venit n fire din ntunecimea diavoleasc ce m cuprinsese! Am czut naintea lui Hristos. Am ajuns iari cretin precum am fost i am venit s-i aduc aceasta tire ie i ntregii adunri. Am venit s mrturisesc naintea tuturor pe Hristosul meu i s v dau anatemei i pe voi i credina voastr".

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Luca cel Nou Stlpnicul.

Cuviosul Printele nostru Luca cel Nou Stlpnicul a trit pe vremea mprailor Roman cel btrn i Constantin Porfirogenitul, ginerele lui, i fiul lui Leon cel nelept, i pe vremea patriarhului Teofilact, fiul aceluiai mprat Roman. De loc era din prile Rsritului, fiul lui Hristofor i al Caliei. Cnd a nceput rzboiul cu bulgarii, porunca mprteasc l-a dus i pe Luca n rzboi. Scpnd cu via, s-a fcut clugr. Sporind cu nevoinele pustniceti, a fost fcut preot. Ca s-i domoleasc trupul s-a ncins cu lanuri de fier i postea ase zile pe sptmn. A petrecut viaa clugreasc n muntele Olimp, la Constantinopol i la Calcedon. Acolo s-a suit pe un stlp, a stat pe el 45 de ani

141

12 Decembrie
La auzul acestor cuvinte, Amira l-a chinuit vreme ndelungat, ncercnd s-l fac s se lepede de credina n Hristos. Dar vznd c nu poate, l-a osndit la moarte. Slujitorii l-au luat, l-au pus ntr-o corabie i l-au dus n larg ca la patru stadii. Dup ce i-a fcut rugciunea, slujitorii iau tiat capul i l-au aruncat n mare. Nu se tie dac trupul lui a ieit su n-a ieit din mare; cinstitul lui cap ns a ieit. Nite cretini l-au cunoscut i l-au luat ca pe un dar de mare pre, au fcut o cutie de argint i au pus n ea capul sfntului cu cinstea i slava cuvenit. i de atunci i pn acum izvorte pururea mir bine mirositor i svrete fel de fel de tmduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.

12 Decembrie
Ziua a dousprezecea, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Spiridon, fctorul de minuni.
Cuviosul Printele nostru Spiridon, fctorul de minuni, a trit pe vremea mpratului Constantin cel Mare i a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtri i smerit cu inima. La nceput a fost pstor de oi. Apoi s-a nsurat, iar dup moartea soiei a fost fcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tmduirilor n aa msur c a fost numit fctor de minuni. n vreme de secet a adus pe pmnt ploaie; i iari, prin rugciunea lui, a oprit ploaia cea peste msur. A pus capt foametei puse la cale de vnztorii de gru, drmndu-le hambarele n care ineau grul. A prefcut arpele n aur i, dup ce a scpat pe srac de nevoie, a prefcut iari aurul n arpe. A oprit curgerile rurilor. A dat la iveala gndurile pctoase ale unei desfrnate, care ndrznise s se apropie de el i a fcut-o s-i mrturiseasc pcatul. A astupat, prin puterea Sfntului Duh, gura celor ce se semeeau cu tiina lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sum de bani ce o ncredinase spre pstrare fiicei lui; sfntul a ntrebat pe fiica lui, moart mai de mult, unde a pus banii; i aflnd de la ea unde erau ascuni, i-a dat stpnei lor. A vindecat pe mpratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou via copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia s-i ia din pricina lcomiei o capr fr s o plteasc i a fcut s fug capra n ocol de la cel ce o trgea cu sila; iar dup ce a numrat i preul ei, capra a stat cu cele cumprate. A vindecat muenia unui diacon, cruia i poruncise s spun o mic rugciune pe vremea unei arie, iar el, pentru mrire deart, lungise rugciunea i din pricina asta amuise ndat. Odat slujitorii bisericii au aprins puine lumnri n biseric; cnd sfntul i-a inut de ru, ei i-au rspuns c nui nimeni n biseric, aa c nu e nevoie de mai mult lumin; dar sfntul a luat mrturie din cer c avea privitori pe ngerii, care cntau mpreun cu el rugciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorrii pe neateptate a untdelemnului n candel, cnd candela era s se sting din lips de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul su cel dumnezeiesc al cunoaterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care tria n petreceri i desftri lumeti, l-a povuit i l-a ndemnat s doreasc mai mult buntile cele viitoare. A certat i a dat morii pe o femeie ce czuse n desfrnare i care nu voia s-i mrturiseasc pcatul, ci spunea c a fcut copilul cu brbatul ei, c a rmas cu el nsrcinat, dei acela murise

Pomenirea ptimirii Sfntului Mucenic Varsava.

Sfntul Mucenic Varsava a mrturisit cu ndrznire c Hristos este Dumnezeu adevrat. Pentru aceasta stpnitorul Persiei i-a tiat capul.

Pomenirea ptimirii Sfinilor Mucenici Terentie, Vichentie, Emilian i a Sfintei Mucenie Vevea. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Leontie cel din Ahaia.
n aceast Duminic, dinaintea Naterii Domnului, se prznuiete pomenirea Sfinilor Strmoi. i nelepii i oamenii de rnd cunosc viaa fericitului Avraam din cartea Facerii scris de dumnezeiescul Moise, c citim aceast carte n auzul tuturor n zilele postului. tim c Avraam era de loc din ara haldeilor i c era pgn (cci haldeii erau un popor pgn). Mai tim c tatl lui Avraam era nchintor la idoli. Dar faptul c se trgea dintr-un astfel de neam nu i-a fost piedic pentru cunoaterea lui Dumnezeu, Care l-a povuit pe Avraam la cunoaterea Adevratului Dumnezeu. Dndu-i seama c nici una din fpturi nu este Dumnezeu i uitndu-se la buna rnduial ce domnete n lume, a cunoscut din cele vzute pe Cel nevzut i s-a nchinat lui Dumnezeu, Stpnitorul i Ocrmuitorul tuturor lucrurilor, Cel ce a pus n lume rnduiala i buna ntocmeal ce se vede. Din pricina aceasta a i stat Dumnezeu de vorb cu el i i-a poruncit s prseasc ara i casa. Avraam a fcut aa fr s se ndoiasc n credin. Iar ca rsplat a ascultrii a primit la adnci btrnei pe Isaac i fgduina de a fi tat a multor neamuri. C din el s-a nscut Iacob i din Iacob dobndete pe Iuda (din care S-a nscut Hristos) i pe ceilali motenitori. Purttorii de Dumnezeu prinii notri i nvtori l-au socotit vrednic de pomenire pe Avraam, pentru c este strmoul lui Hristos. i au rnduit prinii ca pomenirea lui s o facem aproape de naterea dup trup a Domnului nostru Iisus Hristos i nu la o deprtare mare de zile de acest praznic. Iar aezarea i rnduiala aceasta n-au fcut-o la ntmplare i dup capul lor, ci cu insuflarea Duhului Sfnt. Pentru c preabunul i iubitorul de oameni Mntuitorul nostru, din pricina iubirii Sale de oameni, a nvrednicit pe Avraam i pe cel din el s fie strbunii lui Hristos.

142

13 Decembrie
de unsprezece luni. n timpul verii, cnd soarele dogorea, capul sfntului era plin de rou; prin aceasta Dumnezeu arta cinstea ce i se va da. C sfntul era milostiv i ndurtor o arat ntmplarea cu cei ce au ncercat s-i fure oile din turm. Sfntul nu numai c a dezlegat pe hoii ce fuseser nlnuii cu lanuri nevzute toat noaptea, dar lea dat la plecare i un berbec, ca s nu le fie n zadar privegherea cea de toat noaptea. Ocrmuind dar bine turma ncredinat lui, s-a mutat ca s triasc i s petreac cu ngerii. Aceti sfini mucenici au trit pe vremea ru-credincioilor mprai Diocleian i Maximian, a ducelui Lisie, care comanda ceata de oteni a limitaneilor i a lui Agricola, care stpnea toat partea Rsritului. Dintru nceput au fost cretini i se trgeau din prini cretini; dar se ascundeau de frica tiranilor i a prigonitorilor. Sfntul Evstratie era de loc din oraul Aravraca i era cpetenie n otirea ducelui Lisie. Dorea s-i dea pe fa credina, dar se temea, c nu tia cum va fi sfritul mrturisirii sale. De aceea a poruncit unuia din slujitorii si s pun centura sa n biserica din Aravraca. C i zicea: "Dac va intra n biseric preotul Avxentie i va lua cu el centura, atunci ndrznirea i mrturisirea lui va fi dup placul lui Dumnezeu i nu se va teme de nimic din cele ateptate, cnd se va nfia naintea ducelui. Dar dac altcineva din biseric va lua centura, atunci s poarte nc mai departe n ascuns credina n Hristos i s nu o vdeasc". Cnd a vzut c sfritul ispitirii sale s-a fcut dup cum gndea, cci preotul Avxentie luase centura, a neles c mrturisirea lui pentru Hristos se va termina cu bine i s-a hotrt s se nfieze naintea lui Lisie i s mrturiseasc cu ndrznire credina sa. Cnd au fost adui la scaunul de judecat nite sfini mucenici, Evstratie sttea i el alturi de Lisie, c era cpetenie n otirea lui. Atunci el, cel dinti, a strigat tare c este cretin. Tiranul i-a smuls centura i a poruncit s-l dezbrace i s fie chinuit n multe feluri; dar el le-a rbdat pe toate cu senintate. Aceasta a adus la credina n Hristos i pe Sfntul Evghenie, prietenul su. Acesta a mrturisit cu ndrznire c are aceeai credin ca Sfntul Evstratie i c d aceeai nchinciune Dumnezeului cinstit de acela. Atunci Sfntul Evstratie a fost i el chinuit cumplit. Vznd aceasta, Sfntul Mardarie s-a alturat Sfntului Evstratie i au fost adui amndoi la cercetare naintea lui Lisie. Mai nti i s-a tiat capul Sfntului Avxentie, pentru c sa numit cretin. Iar Sfinii Mardarie i Evghenie au murit n timpul chinurilor. Sfntul Orest a fost cunoscut c e cretin cnd a ridicat mna ca s arunce cu sulia la int. Atunci, rsucindu-se ca s inteasc, i-a ieit afar din sn crucea pe care o inea la piept, ca pe o pavz. A fost ntrebat de ce o poart, iar el a rspuns c este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat i pe el alturi de Sfntul Evstratie i i-a trimis pe amndoi la Agricola, care i-a cercetat i i-a supus la chinuri. nti i-a aflat sfritul Sfntul Orest, fiind aezat pe un pat de fier nroit n foc. Pe urm a fost aruncat ntr-un cuptor aprins i Sfntul Evstratie, i acolo i-a primit cununa muceniciei.

Pomenirea Sfntului Mucenic Sinet.

Sfntul Mucenic Sinet a trit pe vremea mpratului Aurelian. Sfntul acesta, fcut anagnost al bisericii Romei, de Sfntul Xist, a stat de vorb cu mpratul Aurelian, cnd mpratul se afla n Roma i aducea jertfe idolilor i i-a fgduit, n btaie de joc, c va jertfi i el idolilor. Cnd i sa descoperit fria, a fost chinuit cumplit vreme ndelungat. Apoi a fost nchis n templul numit Panteon; de aici a fost scos i n cele din urm i s-a tiat capul.

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Alexandru, arhiepiscopul Ierusalimului.

Pe cnd mprea Deciu n btrna Rom s-a pornit mare prigoan mpotriva cretinilor. A trimis mpratul oameni n toate rile ca s sileasc pe cretini s jertfeasc idolilor i s se lepede de Hristos, iar pe cei ce nu se vor pleca s-i supun la chinuri cumplite i s le ia viaa cu durere. Pe vremea aceea era episcop n Ierusalim preasfinitul Alexandru. Sfntul a fost prt prefectului Cezareii Palestinei. Acesta a trimis i l-a adus la el legat n lanuri. Sfntul Alexandru a vorbit multe cu el, a propovduit cu glas tare naintea tuturor ca Hristos este Dumnezeu i mprat, c este Fctorul tuturor, c idolii sunt demoni i curat rtcire i a dat anatemei cu glas plin de ndrznire pe cei ce cinstesc pe idoli. Cuvintele sfntului au aprins cumplit mnia tiranului. De aceea ndat l-a pedepsit cu fel de fel de chinuri i l-a osndit s fie mncat de viu de fiare. L-au dezbrcat pe sfnt de haine, l-au legat gol n mijlocul locului de chinuri ca pe un berbec de seam i a trimis tiranul felurite fiare ca s-l mnnce. Sfntul s-a rugat i a adugat la sfrit aceste cuvinte: "Doamne, fac-se voia Ta ca s m svresc acum, fac-se precum voieti Tu!". Atunci unele din fiarele care au fost slobozite asupra lui i se nchinau artndu-i nchinciunea prin nclinarea capetelor lor; altele se apropiau i-i lingeau picioarele; iar altele i lingeau cu limba trupul lui plin tot de rni. Iar marele arhiereu al lui Dumnezeu, mulumind, a zburat la Domnul lsnd pe pmnt nevtmat trupul, pe care nite binecredincioi cu mult cinstire l-au uns cu miresme, l-au nfurat n giulgiuri i l-au ngropat ntr-un loc de seam.

Pomenirea Cuvioilor Prinilor notri Amonata i Antu.

13 Decembrie
Ziua a treisprezecea, pomenirea ptimirii Sfinilor Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie i Orest.

Pomenirea Sfintei Mucenie Lucia fecioara. 143

14 Decembrie
Sfnta Muceni Lucia era din Siracuza Siciliei i era logodit. mbolnvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca s se roage Sfintei Mucenie Agata s o izbveasc sfnta de curgerea de snge. Cnd a ajuns la Catana a vzut n vis pe Sfnta Agata. Sfnta i-a fgduit mamei ei tmduire de boal, iar ei i-a vestit mai dinainte dasclul multora n virtute. Apoi a plecat de la mnstire i s-a dus iari la linitea lui cea dorit. La rugmintea frailor, marele Arsenie s-a dus din nou n mnstire. S-a nchis ntr-o chilie foarte strmt i slujea singur, nu ndeobte cu ceilali frai, lui Dumnezeu cel unul. Astfel de fapte a svrit cuviosul i a vieuit cu nelepciune, cu brbie, n curenie i n dreptate. Cnd a fost s fie chemat spre viaa cea de sus, a strns la el pe toi monahii i le-a dat nvturi despre lepdarea de lume i de cele din lume, despre rbdarea i despre iubirea duhovniceasc de frai, despre smerenie i rugciune. Apoi i-a plecat genunchii la pmnt i umplndu-i-se ochii de lacrimi i-a dat n minile neprihnite ale lui Dumnezeu sfntul lui suflet. Cuviosul Printele nostru Arsenie a svrit multe minuni i n via dar a fcut multe minuni i dup moarte.

Pomenirea Sfntului Arie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei, care a suferit mucenicia n Prusia, n anul 1659.

14 Decembrie
suferine muceniceti pentru Hristos. Dup nsntoirea mamei sale, Sfnta Lucia a mprit toate averile sale sracilor i era gata s mrturiseasc pe Hristos. Fiind prt de logodnicul ei, a fost dus naintea lui Pashasie, domnul cetii, care a poruncit s o duc ntr-o cas de desfru, ca s fie necinstit. Prin harul lui Hristos ns a rmas curat; au tbrt muli asupra ei, dar n-au putut s o mite din locul n care se proptea. Pentru c aceia i-au pierdut ndejdea c o mai pot mica din loc, i pentru c nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseser acolo unde sta, cci sfnta era pzit de Dumnezeu, i-au tiat capul cu sabia.

Ziua a paisprezecea, pomenirea ptimirii Sfinilor Mucenici Tirs, Levchie i Calinic.

Aceti sfini mucenici au trit pe vremea mpratului Deciu i a ighemonului Cumvrichie, care a pornit mare prigoan mpotriva cretinilor n prile Nicomidiei, Niceii i Cezareii Bitiniei. Sfntul Levchie, de bunvoia lui, s-a dus la ighemon, a mrturisit pe Hristos i a defimat deertciunea nchinrii la idoli. La porunca ighemonului a fost spnzurat i i s-a strujit cu cruzime trupul. Pentru c a rmas tare i neclintit n credina cretineasc, i s-a tiat capul. Pe cnd ighemonul fcea o cltorie n Helespont i-a ieit ntru ntmpinare marele ntre atlei Tirs. Acesta a propovduit cu ndrznire c Hristos este Dumnezeu i a mustrat pe tiran, c fr s judece cinstete pe idoli. Sfntul Tirs a fost supus la chinuri ndelungate i de multe feluri, de ctre mai muli ighemoni. n timpul acestor chinuri pe care sfntul le ndura cu senintate, la rugciunea sfntului s-au sfrmat chipurile cioplite ale idolilor. Atunci Calinic, care era preot al idolilor, gndind n sine c Dumnezeul lui Tirs este mai mare i mai puternic dect toi idolii, de vreme ce la rugciunea lui Tirs idolii au czut la pmnt i s-au sfrmat, a primit i el credina n Hristos. i rugnduse i el, lui Hristos, a fost sfrmat idolul pe care el l slujise pn atunci. Pentru aceasta Sfntul Calinic a fost ucis cu sabia. Iar Sfntul Tirs i-a dat lui Dumnezeu sufletul n timpul chinurilor.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Arsenie cel din Latro.

Cuviosul Printele nostru Arsenie, fctorul de minuni, era de loc din Constantinopol, fiul unor prini evlavioi i credincioi, bogai i ntistttori n treburile oraului. Pogorndu-se dar dintr-un neam aa de vestit i aa de strlucit i sporind nc mai mult n credin, fericitul a primit de la mpratul de atunci dregtoria de general i patriciu al locului ce se numete al Chivireotilor. Odat, la porunc mprteasc, au pornit pe mare mai multe corabii sub comanda fericitului Arsenie. S-a strnit ns furtun grozav pe mare i s-au scufundat toate corbiile i a scpat numai el singur cu via. Atunci sfntul a mbrcat haina monahal, i-a strivit trupul fcndu-l rob sufletului prin post i prin priveghere. n acest fel i-a dus viaa fericitul n mai multe locuri. Apoi din porunc dumnezeiasc s-a dus la sfnta Mnstire a Chelivarilor. A stat puin vreme n fruntea ei, dar a fost

Pomenirea Sfinilor Mucenici Filimon, Apolonie, Arian i cei dimpreun cu ei.

Aceti sfini mucenici au trit pe vremea mpratului Diocleian i a lui Arian, ighemonul Tebaidei Egiptului. Chipul muceniciei lor a fost aa: au fost prini i dui naintea ighemonului 37 de cretini. Printre acetia se afla

144

15 Decembrie
i un cretin cu numele Apolonie, anagnost al Bisericii. Cnd a fost ameninat cu chinurile, Apolonie s-a spimntat i a dat patru galbeni lui Filimon, cntreul din fluier, ca s-i ia locul i s aduc jertfe idolilor n locul lui; totodat i-a dat i hainele sale. Filimon, odat cu mbrcarea hainelor lui Apolonie, a mbrcat i credina n Hristos, i cnd a fost ndemnat s jertfeasc idolilor, a mrturisit pe Hristos. Cnd ighemonul a poruncit s vin Filimon ca s cnte din fluier, pentru c prin cntecele sale s cnte i s ademeneasc pe cel ce nu voia s jertfeasc idolilor, s-l fac s socoteasc bune, pe cele din lumea aceasta, s-i schimbe credina i s jertfeasc idolilor, atunci s-a aflat c Filimon era cel din stadion i c el inea locul lui Apolonie. Muli l-au sftuit i l-au ndemnat struitor s se lepede de Hristos, dar n-a fost nduplecat. Ighemonul l-a luat n rs, spunndu-i c n zadar se ostenete odat ce n-a primit botezul cretinilor. Sfntul Filimon ns s-a rugat i s-a pogort ploaie numai peste ei. Toi cei de fa s-au minunat, iar Sfntul Filimon a luat ncredinare c s-a pogort peste ei din cer apa botezului su, pentru c nimeni nu ndrznea s-l boteze de frica ighemonului. Sfntul Filimon s-a rugat apoi i pentru fluierele lui, pe care le dduse lui Apolonie. i s-a pogort foc din cer, care a ars i a mistuit fluierele n minile lui Apolonie. i fiindc Apolonie a fost pricina credinei lui Filimon n Hristos, a fost prins i el. Dus naintea ighemonului, a propovduit credina lui Hristos. Pentru aceasta au fost supui amndoi la felurite chinuri. Cnd Sfntul Filimon a fost atrnat de un mslin i sgetat, o sgeat s-a ndreptat spre ighemon i i-a strpuns ochiul. Sfntul Filimon a spus mai dinainte ighemonului c i se va vindeca ochiul cu minune, dac dup mucenicia lui va lua rn de pe mormntul su. Apoi au fost tiate capetele Sfinilor Filimon i Apolonie. Ighemonul s-a dus n ziua n care au fost ngropai sfinii la mormntul Sfntului Filimon, a fcut cum i spusese sfntul i s-a fcut sntos. Pentru aceasta a crezut i el i cei dimpreun cu el n Hristos i s-au botezat. Cnd mpratul Diocleian a aflat c ighemonul s-a fcut cretin, a trimis de l-a adus la el, l-a legat cu lanuri, i-a atrnat o piatr de gt, i l-a aruncat n mare. Moatele Sfntului Arian au fost aduse la uscat i au fost ngropate de slujitorii si. spimntat i a socotit c este vrjitor. Atunci l-a aruncat n mare mpreun cu cei patru ostai din garda mprteasc, ce crezuser mpreun cu el n Hristos. Delfinii au luat moatele lor, ce se aflau n cei cinci saci n care fuseser bgai, i le-a scos la rm la Alexandria, unde au fost ngropate ntr-un loc de seam. Pomenirea nfricotoarei ameninri a cutremurului ce a fost adus asupra noastr cu iubire de oameni i de care mai presus de orice ndejde ne-a izbvit Domnul cel iubitor de oameni.

15 Decembrie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfntului Mucenic Elefterie.
Sfntul Mucenic Elefterie era din cetatea Romei. De mic a rmas orfan de tat i a fost crescut numai de mama sa Antia, care fusese nvat credina cretin de Sfntul Apostol Pavel. Copilul a fost dus de mama lui la episcopul Anichit i a nvat de la el Sfintele Scripturi. Anichit l-a rnduit n ceata clericilor; cnd a fost n vrst de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar cnd a ajuns de 20 de ani a fost fcut episcop al Iliricului. Pentru c nva i propovduia pe Hristos a atras pe muli la credin; de aceea mpratul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus naintea lui, sfntul a mrturisit c Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca mpratului a fost supus la chinuri pe care le-a ndurat cu senintate. Sftuit de prefectul Coremon, mpratul a fcut un cuptor, care avea epue ascuite, de o parte i de alta. La rugciunea sfntului ctre Dumnezeu, Coremon, umplndu-se de Duh Sfnt a intrat el nti n cuptor i a mrturisit c Hristos este Dumnezeu. Din cuptor a ieit nevtmat i i s-a tiat capul. A fost aruncat i Sfntul Elefterie n cuptor; dar s-a stins focul i a ieit sntos. Apoi a fost legat ntr-un car tras de cai slbatici. Dezlegat de ngeri, sfntul a fost dus ntr-un munte nalt, unde tria cu animalele slbatice; aceste fiare se mblnzeau cnd sfntul le vorbea cuvintele lui Dumnezeu. mpratul a trimis ostai ca s-l prind; dar sfntul i-a ndrumat la Hristos i i-a botezat. Odat cu ei au mai crezut n Hristos i alii ca la cinci sute. Dus la mprat a fost ucis de doi ostai. Mama lui, Antia, a fost ucis i ea cu sabia pe cnd mbria i sruta pe fiul ei mort.

Pomenirea celor patru ostai din garda mprteasc, ce au ptimit mpreun cu Sfntul Arian.
Diocleian, dup ce a chinuit pe sfini cu felurite chinuri, a aruncat pe Sfntul Arian legat cu lanuri ntr-o groap adnc i a acoperit groapa cu pmnt; a pus deasupra gropii scaunul su i a poruncit ostailor s joace, zicnd: "S vedem dac va veni Dumnezeul lui Arian ca s-l scoat din groapa asta". Apoi a plecat la palat. Cnd s-a dus s se culce, a vzut atrnate deasupra patului piatra i lanurile purtate de Arian, iar pe Arian aezat pe pat. mpratul s-a

Pomenirea Sfintei Antia, mama Sfntului Elefterie, care pe cnd mbria pe fiul ei mort, de sabie s-a svrit. Sfntul Coremon prefectul, creznd n Hristos i, botezndu-se, de sabie s-a svrit. 145

15 Decembrie Pomenirea celor doi cli, care, creznd n Hristos, de sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Pavel, care a schimnicit n muntele Latro. Ptimirea Sfintei Mucenie Suzana.
Sfnta Muceni Suzana a trit pe vremea mpratului Maximian. Era de loc din Palestina. Tatl ei era pgn i mama evreic. Sfnta ns a fugit de necredina celor doi; a alergat la Hristos i a primit botezul de la episcopul Silvan. Dup moartea prinilor ei, a mprit toat averea la sraci i a slobozit din jugul robiei pe robii i roabele sale. S-a mbrcat n haine brbteti, i-a tuns prul i a intrat ntr-o mnstire de clugri, schimbndu-i numele n Ioan. Dup ce a trit acolo douzeci de ani, a fost clevetit. Venise la mnstire o schimnic. Socotind c e brbat, a ndemnat-o la desfrnare. Suzana n-a vrut, aa c schimnica a prt-o c a ncercat s o necinsteasc. Sfnta s-a plecat brfelii i a cerut s i se dea canon pentru pcatul de care era nvinuit. Cnd episcopul Elefterupolei a aflat de aceasta, s-a dus la mnstire i a mustrat pe stare. Stareul atunci a vrut s-o desclugreasc. Fericita, gsindu-se ntr-o nevoie ca aceasta, a cerut s vina la ea dou fecioare i dou diaconie. i lor le-a destinuit toat taina ei. Cnd s-a aflat aceasta, episcopul s-a umplut de uimire; a hirotesit-o diaconi i a poruncit s fie stare. Multe minuni a fcut ea n numele lui Hristos. Cnd a venit ighemonul Alexandru n Elefterupole i a adus jertfe idolilor, sfnta, de bunvoie, s-a dus acolo i numai prin rugciunea ei a drmat la pmnt idolii. Prt ighemonului, a fost dus naintea lui i a fost supus la felurite chinuri i la sfrit a fost aruncat n foc. Acolo i-a dat lui Dumnezeu duhul. legiuirile i rnduielile mprteti. A mai adugat c are sub pmnt o cas ascuns, c aduce Dumnezeului cretinilor slujbe de toat noaptea, c-i chinuie trupul cu post, cu plnsete i cu culcri pe pmnt. mpratul s-a aprins de mnie i l-a chemat pe sfnt la el. Cnd a venit, mpratul i-a pus ntrebri, la vedere panice i mgulitoare, grindu-i aa: "De ce ne-ai prsit, Elefterie? Cum te-ai deprtat atta vreme de la noi? Cum ai dispreuit dorul nostru i curile noastre mprteti? Cum ai dispreuit dragostea noastr cea mare i curat ce-i pstrm?". "mprate, i-a rspuns Sfntul Elefterie, trupul mi-i ubrezit de multe i nenumrate boli; am voit s stau la aer curat ca s-mi recapt sntatea". "Dar pentru ce s te desftezi numai tu singur, i-a spus mpratul, de aerul cel curat? Pentru ce s te bucuri numai tu singur de buntatea lui? Pentru ce s nu ne bucurm mpreun, mergnd i eu cu tine acolo?". Sfntul nu i-a dat rspuns la aceste cuvinte. Iar mpratul, ndat ce s-a fcut sear, a trecut rul Sangarin, cci dincolo de acest ru i avea sfntul locuina. S-a uitat pe o u ascuns i a vzut o gaur ca gura unui pu. S-a cobort pe ea i a dat de o biseric frumos mpodobit. Cele vzute l-au tulburat. A lsat mnia la o parte i a nceput s spun cuvinte linguitoare, cutnd s slbeasc tria fericitului. Dar pentru c izbea cu pumnii n aer, cci n-a putut s-l nduplece pe sfnt cu cuvintele lui, a poruncit s i se taie capul cu sabia, iar cinstitul lui trup s fie aruncat mncare cinilor i pasrilor. Fericitul i-a dat lui Dumnezeu sufletul, iar trupul lui, care zcea prsit, a fost luat de un cretin mpodobit cu harul preoiei, evlavios i iubitor de Dumnezeu, care l-a nmiresmat cu mir i l-a ngropat ntrun loc de seam.

Pomenirea Sfntului Mucenic Elefterie Cubiculariu.

Acest sfnt mucenic, de loc din Constantinopol, strlucea n dreapta credin. Din copilrie fusese crescut la curtea mprteasc i acolo primise de la nceput cele mai mari cinstiri; ntrecea n bogii i slava pe toi oamenii acelor vremi. Cuprins de dumnezeiasca dragoste dup cele nestriccioase i venice, a socotit pe toate cele pmnteti ca nimic i a ales s fie mai bine lepdat n curile Domnului, dect s rmn n locaurile pctoilor. Deprtat de lume, era cu ochii minii aintii spre Dumnezeu; se ndeletnicea n fiecare zi cu cntri dumnezeieti i plinea toat virtutea. Dar strictorul sufletelor noastre, diavolul, n-a suferit s vad toate acestea; s-a slujit de o slug a fericitului punndu-i n gnd s se duc la mprat i s prasc pe stpnul su. S-a dus deci sluga la mprat i i-a spus c stpnul su Elefterie s-a botezat i c a zidit o biseric. I-a mai spus c se nchina Celui Rstignit, c batjocorete

Pomenirea Sfntului Mucenic Vah cel Nou.

Sfntul Mucenic Vah cel Nou era de loc din Palestina i a trit pe vremea binecredincioilor mprai Irina i Constantin. Tatl lui, cretin din moi, strmoi, era cstorit cu o femeie foarte credincioas. Ademenit ns de slava deart a lumii acesteia i de nelciune, s-a lepdat de credina cea adevrat motenit din strmoi i a trecut la necurata credin a agarenilor. A avut apte copii, pe care i-a crescut n aceeai rtcire. Stricndu-i viaa n necredin, a lsat, la moartea lui, pe soia lui cu cei apte copii. Al treilea dintre ei n irul naterii, cu numele Dahac, care tlmcit n elinete nseamn Ghelasie, nu s-a nsurat. Chiar nainte de moartea tatlui su voia s se fac cretin, lucru pe care l-a svrit dup ce tatl su a murit. I-a spus mamei sale gndul; ea a consimit i l-a ncurajat. Atunci a plecat de la mama lui i s-a dus la Ierusalim. De acolo, povuit de un monah, s-a dus n lavra Sfntului Sava, unde a fost nvrednicit de Sfntul Botez i i s-a pus numele Vah. Apoi n urma rugciunilor lui, a fost mbrcat cu haina monahal. Ca monah a vieuit bine i s-a ntrit n nfrnare i n celelalte virtui. La porunca stareului a plecat din mnstire, c stareul se temea s nu afle de el agarenii care stpneau Palestina. Din ntmplare, sau mai bine-zis din rnduial dumnezeiasc, s-a dus la Ierusalim i acolo s-a ntlnit cu mama lui, creia i-a spus tot ce a fcut; i-a mai

146

16 Decembrie
spus c-l doare inima c fraii lui triesc n rtcire. Cnd fraii lui au auzit aceasta de la mama lor, au trecut la credina n Hristos, afar de unul care a rmas n rtcire. Acesta a spus agarenilor toate cele fcute de Sfntul Vah. Agarenii l-au cutat, l-au prins i l-au dus la Amira, stpnul cetii Ierusalimului. Amira l-a trimis la aanumitul de ei general i la judectori. naintea lor a mrturisit pe Hristos, a defimat ca deart credina agarenilor i i-a btut joc de ea. Pentru asta i s-a tiat capul. Trebuie s se tie ca cel ntru sfini printele nostru Ioan Gur de Aur a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului n aceast zi, din care a i nceput s se svreasc de el srbtoarea Naterii lui Hristos pn la douzeci i cinci ale lunii, cci unii din Apus veneau i o vesteau de fiecare dat. Pentru aceasta a i fost rostit de el acel Cuvnt apologetic, preafrumos i preafolositor.

Pomenirea Sfintei i fctoarei de minuni Teofana, mprteas, care a fost soia preaneleptului mprat Leon.
Sfnta Teofana s-a nscut i a crescut n Constantinopol. Era de neam mprtesc, din vestiii Martinachi, fata lui Constantin i a Anei, amndoi de loc din Rsrit. Constantin i Ana se mhneau i se ntristau n fiecare zi c nu aveau copii, i chemau n ajutor pe Sfnta Nsctoare de Dumnezeu. Rugciunile lor i le fceau n cinstita biseric a Maicii Domnului din Vascu. i se rugau, zicnd: "S ni se dezlege, Doamn, stpna lumii, lipsa de copii, care ne topete pe noi, robii ti!". i pentru c s-au rugat cu credin au primit o feti. Dup ce a fost nrcat i dup ce a mplinit ase ani, a nvat Sfintele Scripturi i se mpodobea cu tot felul de virtui. Prinii vedeau toate acestea i se bucurau; se gndeau c nu-i departe ziua cnd vor culege roadele unui copil att de bun. Iar cnd copila a crescut i a ntrecut pe cele asemenea ei, chiar pe cele mai bune dintre ele, s-a fcut cutare de ctre mprai dup o copil frumoas i virtuoas, ca s fie dat soie fiului lor, Leon mpratul. i au gsit mpraii toate aceste bunti la Teofana, fiica lui Constantin i a Anei. Atunci toate s-au umplut de bucurie i de veselie. Dar n-a trecut mult vreme i vicleanul diavol a semnat zzanie n urechile mpratului Vasile, prin limba lui Santovarin, aa c mpratul a nchis pe fiul su Leon mpratul, mpreun cu soia sa, trei ani. De sfinirea bisericii Sfntului Prooroc Ilie s-a mpcat cu fiul su, i au ieit mpreun la slujb. Cnd mpratul Vasile l-a lsat singur mprat pe fiul su Leon, din pricina bolii ce venise peste el, atunci cinstita mprteas Teofana tria n palatele mprteti, dar se ngrijea de mntuirea sufletului ei. Socotea ca nimic mrirea mprteasc, iar desftrile vieii, ca pe o pnz de pianjen i umbr, le dispreuia; nu nceta zi i noapte s slujeasc lui Dumnezeu cu psalmi, cntri i rugciuni i s-L fac ndurtor prin milostenii. Purta haine nflorate de porfir, era nvemntat pe dinafar cu toate podoabele mprteti, dar pe sub podoabele acestea i chinuia n ascuns trupul n zdrene. i plcea vieuirea schimniceasc i dispreuia mesele bogate i scumpe; se hrnea cu pine i cu legume. Ddea sracilor banii ce-i cdeau n mn i podoabele, socotite de lume de pre pentru desftrile vieii; ddea celor lipsii hainele ei scumpe; ndestula cu cele de trebuin pe vduve i orfani; mbogea cu bani i cu moii locaurile srace ale monahilor. Se ngrijea de slugi ca de frai; nu chema niciodat pe nimeni pe nume, ci tuturora le spunea: "Domnule". Nu rostea jurmnt cu limba ei i nici minciun sau ocar nu ieea de pe buzele ei. Niciodat nu a ncetat s se ntristeze i s jeleasc pe ascuns, s ude aternutul ei cu lacrimi. Cei din jurul ei vedeau patul ei acoperit cu aternuturi esute cu aur; dar cnd se lsa noaptea, mprteasa prsea patul i se culca jos, pe podea, pe care aternea o rogojin i zdrene de pr. Se scula din ceas n ceas ca s nalte laude lui Dumnezeu. De aceea, din pricina vieuirii sale prea aspre, s-a mbolnvit. Dar i boala a fost pentru ea prilej de nfrnare; n-a ncetat s mpart pine la sraci, iar gura ei, obinuit cu grirea dumnezeietilor cntri, nu contenea s griasc

16 Decembrie
Ziua a aisprezecea, pomenirea Sfntului i Mritului Prooroc Agheu.
Sfntul i Mritul Prooroc Agheu era din seminia lui Levi i s-a nscut n Babilon, pe vremea robiei. Pe cnd era nc tnr, a venit din Babilon n Ierusalim i a profeit cu Zaharia 36 de ani. A trit cu 470 de ani nainte de ntruparea lui Hristos. A proorocit lmurit despre ntoarcerea poporului i a vzut n parte zidirea templului. Cnd a murit, a fost ngropat alturi de preoi, cu mrire ca i ei, c i el era de neam preoesc. Sfntul Prooroc Agheu era un btrn cu barba rotunda, nalt de statura, vestit n virtute, iubit i cinstit de toi, ca un mare i slvit prooroc. Numele lui se tlmcete: "srbtoare", sau "cel ce srbtorete", ori "cel ce este srbtorit".

Pomenirea Sfntului Mucenic Marin.

Sfntul Mucenic Marin a trit pe vremea mpratului Carin. Era roman de neam i nc de tnr a fcut parte din senatul roman i a avut dregtorii de cinste. Fiind prt c e cretin, a fost dus la cercetare. Dar pentru c n-a vrut s jertfeasc idolilor, a fost supus la multe chinuri. Apoi sfntul a spus mpratului c va merge la altarul idolesc s aduc jertf; acolo ns a dobort, cu rugciunile lui, idolii. i atunci a primit sfritul prin sabie. Tatl lui i mama lui l-au nsoit pn la locul de osnd, fericindu-l.

Pomenirea Sfinilor Prom i Ilarie, care de foc s-au svrit. Pomenirea sfinirii bisericii Sf Mucenic Hristofor, care se afl alturi de biserica Sfntului Polieuct.

147

17 Decembrie
graiurile sfinte ale lui David; nu trecea cu vederea s laude de apte ori pe zi pe Domnul. Niciodat n-a dormit somn de odihn fr lacrimi. O durea inima de suferinele celorlali; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; ntindea mna de ajutor celor ostenii, sprijinea pe vduve, era bucurie i mngiere celor mpresurai de necazuri i nevoi. De dragul lui Hristos s-a lepdat de lume i de toate cele din lume; a luat jugul cel bun al Domnului, a ridicat pe umerii ei crucea i n-a fost lipsit de buntile cele fgduite. Simind c pleac din trup i din lume, a chemat pe toi s o srute cu srutarea cea mai de pe urm, i aa i-a dat n pace lui Dumnezeu sufletul. pentru c Scriptura a trecut-o sub tcere. Dar dup cum mi se pare mie i dup cum este i adevrat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel n cuptor a fost aceea c lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covritoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca s nu cread babilonienii, care fr judecat ndumnezeiau focul, c minunea din cuptor a fcut-o Baltazar, a rnduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, s nu intre n cuptor i nici s nu se vorbeasc deloc de Daniel n istorisirea minunii din cuptor. Sfinii trei Tineri, dup izbvirea lor, mai presus de cuget, din foc, dup ce dobndiser iari cinstea de mai nainte i dup ce au trit cu cinste toat viaa lor, s-au svrit cu pace mpreun cu Daniel. Spun unii c dup moartea lui Nabucodonosor i a celorlali mprai de dup el, care cinsteau pe Daniel i pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt mprat cu numele Atic. Acesta a fcut cercetare sfinilor. nfruntat de ei, a poruncit s li se taie capetele. Cnd a fost tiat capul lui Misail, Azaria i-a ntins haina i i-a prins capul; la fel i Anania a prins capul tiat al lui Azaria, iar Daniel a ntins haina lui i a prins capul lui Anania. n urm i s-a tiat i lui capul. Se spune c dup tiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar ngerul Domnului i-a luat i i-a dus n muntele Gheval, unde i-a pus sub o stnc. Dup 400 de ani, la nvierea Domnului nostru Iisus Hristos, au nviat i ei i iari au adormit. Hramul lor se svrete n biserica cea mare. Am primit de la prini s prznuim pomenirea lor cu apte zile nainte de artarea Stpnului i de venirea dumnezeiasc n trup a Domnului Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru c dup prerea mea i ei sunt din seminia lui Iuda, din care se pogoar, n ce privete neamul, i Mntuitorul tuturor Hristos.

17 Decembrie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Daniel i a Sfinilor trei Tineri: Anania, Azaria i Misail.
Acest fericit prooroc Daniel era din seminia lui Iuda, dintr-un neam care se gsea n slujba mprteasc. S-a nscut n Vitora cea de sus. nc de pe cnd era copil a fost dus rob din Iudeea n ara haldeilor i a proorocit 70 de ani. A trit cu 460 de ani nainte de ntruparea lui Hristos. Era brbat tare nelept, iar iudeii socoteau c este eunuc. A plns mult pentru popor i pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se nfrna de la orice mncare dorit. Era usciv la fa, dar foarte frumos, cu harul Celui Preanalt. Cei trei Tineri, dup cum spune istoria, erau din sfnta cetate a Ierusalimului. Tatl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, cnd era bolnav, a cutezat s cear lui Dumnezeu s nu-l dea morii, cci a pzit cele plcute naintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adugat 15 ani la anii vieii lui. Cnd Ierusalimul a fost nconjurat i robit de Nabucodonosor, mpratul babilonienilor, au fost luai i ei robi mpreun cu Proorocul Daniel i dui n Babilon. Pentru virtutea lor, au fost pui mai-mari peste treburile mpratului. Mai trziu, pentru c au batjocorit chipul pe care-l fcuse i-l ridicase mpratul i pentru c nu s-au nchinat lui, au fost aruncai ntr-un cuptor ars de apte ori. Acolo ei cntau psalmi lui Dumnezeu. mpratul vznd minunea, a mrturisit c mare este Dumnezeul preaslvit de cei trei Tineri. Cci vpaia se prefcuse n rou, iar ei rmseser nevtmai. Daniel n-a fost aruncat n cuptor, dei tria, locuia i petrecea mpreun cu cei trei Tineri, i din pricina lui fuseser aceia cinstii. Pricina n-o putem afla din Sfnta Scriptur,

Pomenirea Sfinilor Mucenici Patermutie, Copri i Alexandru, care au suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul.
Aceti sfini mucenici au ptimit pe vremea lui Iulian Apostatul. Duceau via de sihatri n pustiul Egiptului. Cnd Apostatul a plecat cu rzboi mpotriva perilor a auzit i de sfinii acetia i a trimis de i-a adus la el. A ntrebat pe Patermutie de ci ani este. Patermutie i-a rspuns c de 75 de ani. A ntrebat i pe Copri. Copri i-a rspuns c e de 45 de ani. Atunci tiranul a poruncit s fie scos afar Patermutie. Cu felurite linguiri a nduplecat pe Copri s se lepede de Hristos. Patermutie i-a adus aminte de viaa lui schimniceasc de mai nainte, de ostenelile i de postul lui i l-a ntors iari la credina n Hristos. i ndat a poruncit tiranul s-i taie lui Copri limba i s-l ntind pe un grtar

148

18 Decembrie
nroit n foc. Cnd a fost dus spre grtar s-a spimntat. Sfntul Patermutie l-a ncurajat din nou i a intrat cu el pe grtar i au ieit nevtmai. Apoi au fost aruncai ntr-un cuptor cu foc. Odat cu ei a intrat i monahul Alexandru, care a mrturisit cu ndrzneal pe Hristos. Ieind toi trei nevtmai, li s-au tiat capetele, la porunca tiranului.

Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin i Marcu.

Dintre aceti sfini mucenici, Sebastian a fcut parte din senatul roman pe vremea mprailor Diocleian i Maximian. Era de loc din oraul Milan i a adus pe muli la dreapta credin. Marcelin i Marcu, frai buni i oameni cu vaz i n privina neamului i n privina bogiei, au stat nchii" n temni vreme ndelungat; au fost supui la multe feluri de chinuri i era s li se taie capetele. Dar Tranchilin, tatl lor, elin fiind, i mama lor Maria, erau ct peaci s-i mpiedice prin plnsetele lor s sufere pentru Hristos. i poate c s-ar fi ntmplat aceasta, dac fericitul ntru pomenire Sebastian n-ar fi pit atunci cu ndrzneal, el, cel dinti (c, mai nainte Sebastian cuta s se in ascuns, pentru ca s aduc pe tinuite pe muli la credin) i n-ar fi ntrit n credin nu numai pe Marcelin i Marcu, ci trgnd la credin i pe tatl lor, pe Tranchilin prefectul, pe care l-a nvat credina cretin i a crezut. ndat dar prefectul a chemat la dnsul pe preafericitul Sebastian i pe preotul Policarp; le-a cerut s-i fac parte de mntuire i s-l vindece de boala de care suferea. Tranchilin a scpat de boal, a crezut n Hristos din tot sufletul, a zdrobit idolii din casa lui i s-a botezat. Fericitul Galu episcopul a hirotonit pe cei doi frai, pe Marcelin i Marcu, diaconi, iar pe tatl lor preot. Pe Sebastian l-a fcut aprtor al Bisercii. Pornindu-se prigoana mpotriva cretinilor mpreun cu acetia au fost prini i Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul i Zoe. Au fost chinuii n felurite chipuri i i-au sfrit viaa. Sfntul Sebastian a fost chemat de Diocleian la el; a fost cercetat i pentru c a mrturisit cu ndrzneal dreapta credin s-a tras n el cu sgei ca ntr-o int, i-a fost btut trupul cu ciomege i tiat n buci; i aa i-a dat lui Dumnezeu duhul.

Pomenirea Cuviosului i pururea pomenitului mrturisitor Dunale, care i-a schimbat numele n tefan.
Cuviosul i pururea pomenitul Dunale era stpnul unei insule, numit de unii Nivertis, iar de alii Veroi, alturi de Gadira, nconjurat de apele oceanului. Era foarte bogat. Fiind crescut ns n curatele nvturi cretineti, tria mai mult cu Dumnezeu dect cu oamenii. De aceea, socotind totul n lume lucruri de nimic a lsat pe fiii lui stpni pe insula i pe bogia lui, s-a dus la Roma i a mbrcat haina clugreasc. Apoi s-a dus n vestita cetate Constantinopol. Acolo a stat de vorb cu mpraii Porfirogenei, Constantin i Roman. mpraii l-au trimis la Ierusalim, cci aceasta le ceruse fericitul. Ajuns la Ierusalim i-a mplinit dorina; a fost mbrcat cu marea schim de Hristodul, patriarhul de atunci al Ierusalimului i s-a numit tefan. A suferit multe ocri i bti de la nelegiuiii saracini, pentru c nu i rdea barba. S-a dus napoi n Egipt, unde a fost prins i bgat la nchisoare cu cei doi preoi care-l nsoeau. ase luni a ndurat foamea, setea i alte chinuri. Dup aceste luni a fost trimis iar la Amira, stpnul Egiptului. Din porunca lui, a fost legat pururea pomenitul cu lanuri i silit s se lepede de Hristos. S-a mpotrivit cu trie. i pentru c n-a fost biruit, ci dimpotriv mrturisea cu ndrzneal pe Domnul nostru Iisus Hristos, a fost supus la multe i nenumrate chinuri. De pe urma lor s-a mbolnvit i de boal a prsit viaa aceasta de aici, vestindu-i-se mai dinainte, de la Dumnezeu, svrirea sa.

Pomenirea Sfntului Mucenic Iahu. Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care a fost arhiepiscop al Eginei i care cu pace s-a svrit.

Pomenirea Sfinilor Patermutie, Coprie i Alexandru, pustnici in Egipt.

Patermutie a fost la nceput pgn i capul unei bande de hoi, dar dup ce s-a cit de pcatele sale a fost botezat i sa retras n deert. Pustnicul i-a dedicat toat viaa ngrijirii bolnavilor i ngroprii morilor. Pentru faptele bune i nevoinele sale, Patermutie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Preotul Coprie a fost martor al faptelor printelui Patermutie i a pstrat nsemnri despre viaa i minunile acestuia. Sf. Coprie a povestit aceast Via preotului Rufin, care la rndul su a povestit-o lui Paladie, Episcopul din Hellenopolis, care a inclus naraiunea n cartea sa Istoria Lausiac.

Pomenirea Sfntului noului Mucenic Nichita.

18 Decembrie
Ziua a optsprezecea pomenirea Sfntului Mucenic Sebastian i Zoe soia lui i a celor mpreun cu el:

149

18 Decembrie
Odat, Sf. Coprie se contrazicea puternic cu un eretic maniheu i vznd c nu era chip s-l conving de eretismul su, a propus s se aprind un foc mare i s intre amndoi n el ca s arate Dumnezeu credina fiecruia. Ereticul nu a avut curaj s intre dar Sf. Coprie intrnd n mijlocul flcrilor a rmas nevtmat. Oamenii l-au slvit pe Sf. Coprie pentru credina lui i l-au aruncat i pe eretic n foc. Acesta a srit ars i prjolit de flcri ncercnd s fug. Oamenii l-au prins din nou i l-au mai mpins o dat n foc, pn cnd Sf. Coprie a linitit mulimea i l-a lsat pe eretic s plece.

Pomenirea Cuviosului printelui nostru Mihail Sincelul, mrturisitorul.

Cuviosul Printele nostru Mihail Sincelul era din cetatea Ierusalimului, fiul unor prini binecredincioi. Dup ce a nvat bine nelepciunea elinilor i a noastr a cretinilor, a mbriat viaa singuratic. La moartea tatlui su, mama lui i cu fiicele ei au intrat ntr-o mnstire i s-au clugrit; iar el s-a dus la mnstirea Sfntului Sava i s-a tuns clugr. n mnstire, Sfntul Mihail a vieuit bine i a plcut lui Dumnezeu i s-a supus la tot felul de nevoine pustniceti. Pentru aceasta a fost nvrednicit cu harul preoiei. Apoi a intrat ntr-o peter linitit. Aici veneau des la el Teodor i Teofan mrturisitorii i filozofii. Episcopul Ierusalimului l-a fcut pe fericitul Mihail sincel, iar pe dumnezeietii frai buni, Teodor i Teofan, preoi. Dup trecere de ctva vreme, s-a iscat n btrna Rom o erezie. ntistttorul sfintei ceti a Ierusalimului a primit scrisori de la romani ca s trimit nite oameni pricepui, care s fie n stare s pun capt pricinii iscate acolo. i ntistttorul Ierusalimului a trimis la Roma pentru un lucru de nevoie ca acesta pe Mihail i pe fraii Teodor i Teofan. Le-a mai poruncit ca n trecere s dea nite scrisori sinodale mpratului Leon Armeanul, lupttorul mpotriva sfintelor icoane, i lui Teodot, patriarhul de atunci al Constantinopolului. Aceti trei cuvioi au dat ascultare celui ce i-a trimis, au dat scrisorile i au spus i ei multe cuvinte de nvtur, celor ce griau mpotriva sfintelor icoane. La porunca tiranului mprat au fost btui cumplit i aruncai n nchisoare. Dar pentru c sfinii nu s-au plecat nvturilor lor greite, tiranul i-a btut din nou. Pe Teodor i Teofan i-a osndit cu surghiunul, iar pe fericitul Mihail i pe fratele su Iov i-a nchis n pretoriu. De acolo Sfntul Mihail a fost trimis mpreun cu ucenicul lui ntr-o mnstire din Plusiada, dup ce a fost legat cu lanuri grele de gt, de Mihail Cepeleagul. Din pricina multor chinuiri i a vrstei naintate, s-a mbolnvit de curgere de ochi i s-a ngheboat; dar fericitul Mihail a rmas neclintit, ca un diamant. Cnd s-au suit pe tronul mprtesc mpraii Teodora i Mihail i au dat voie ca s cinsteasc oricine cu ndrznire icoanele sfinilor, au fost chemai toi cei surghiunii i au fost nvrednicii cu mari dregtorii. mprteasa l-a rugat atunci i pe acest mare mrturisitor s primeasc scaunul patriarhal al Constantinopolului. El n-a vrut i a fost fcut patriarh Sfntul Metodie. Sfntul a fost cinstit iari cu vrednicie de sincel i a primit ntru a sa stpnire i odihn cea mai mare mnstire din ar. Dup ce a trit i restul vieii n chip cuvios i bineplcut lui Dumnezeu, n vrst de 85 de ani, s-a mutat n pace la Dumnezeu, n ziua a optsprezecea a lunii decembrie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Eviot.

Sfntul Mucenic Eviot a trit pe vremea mprailor Diocleian i Maximian. Era din locul numit Opsichiu, unde se i nscuse. Prin viaa lui virtuoas i prin minunile ce svrea n fiecare zi, aducea pe muli la Domnul. De aceea a suferit nenumrate necazuri de la elini: lipsirea de averi, lanuri, biciuiri i tot felul de chinuri pe care le-a rbdat fr crtire, dar a rmas nevtmat. Aceasta a adus pe muli la credina n Hristos, i sfntul i-a botezat n biserica de acolo, sfinit de Sfinii Apostoli Pavel i Sila. Pentru aceasta Leontie, ighemonul Cizicului, a trimis de l-a adus la el. i a fost din nou supus la chinuri, dar a rmas teafr. Apoi a fost aruncat n temni. Svrind mari minuni, a fcut pe muli elini cretini. Aceasta l-a nfuriat cumplit pe tiran, aa c a poruncit celor ce se lupt cu sabia, gladiatorilor, s-l junghie. Dar ntuneric a czut pe ochii lor i s-au junghiat unii pe alii. Rmas nevtmat, mucenicul a fost dus la nchisoare. Pe cnd era nchis s-a auzit c mpratul Constantin cel Mare, a pornit rzboi contra tiranului i c vine din prile Apusului spre Rsrit. Tiranul, de team, a poruncit s fie slobozii toi din legturi. O dat cu aceia a fost slobozit i fericitul acesta Eviot i s-a dus acas. A mai trit cinci ani i i-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Flor, episcopul Aminsului.

Cuviosul Printele nostru Flor a trit n Constantinopol pe vremea mprailor Justin cel Nou, Tiberie i Mauriciu. Pe tatl su l chema tot Flor, iar pe mama lui Eufimia. Era iscusit n toat tiina i n cea elineasc i n aceea a Sfintelor i dumnezeietilor Scripturi. Mai nti a fost scriitor mprtesc, apoi a fost ridicat la dregtoria de patrician. S-a nsurat i a avut copii. Murindu-i femeia i copiii de cium, a dus via clugreasc la una din moiile lui din Anaplu. Pentru virtutea lui cea mare a fost fcut episcop al Aminsului. n eparhie a povuit bine turma ncredinat lui, a fcut multe minuni i s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Foca i Ermil, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Zaheu diaconul i Alfie citeul, care au ptimit n Cezareea. Pomenirea Sfintei i fctoarei de minuni Sofia. Pomenirea sfinirii cinstitei biserici a Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu din Halcopratia. 150

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Modest, arhiepiscopul Ierusalimului.

Cel ntru sfini Printele nostru Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a nscut din prini ortodoci, n oraul Sebastia. Tatl su se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula era stearp. La rugciunea celor doi soi, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare printe, dup 40 de ani de mpreun-vieuire. Dup naterea acestui mare printe, tatl su a fost prt lui Maximian c este cretin. A fost legat i nchis n temni.

18 Decembrie
Cnd a auzit Teodula s-a dus i ea la nchisoare cu copilul. Acolo, rugndu-se amndoi Domnului, i-au dat n pace, n minile ngerilor, duhurile lor, i au fost mucenici prin voin. Paznicii nchisorii i-au gsit mori, iar pe copil viu ntre ei. L-au luat i l-au dus lui Maximian. Copilul era de cinci luni. Vznd Maximian c e frumos i plcut, l-a dat unui senator s-l creasc bine, ca s ajung vrednic s slujeasc lui Zeus. Pe cnd era crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost prinii i c au murit pentru Hristos. La vrsta de 13 ani a dat peste un dascl cretin. Acesta l-a nvat dreapta credin i s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea ns o durere, c triete cu elinii. Odat mpratul Maximian a poruncit ca toat lumea s aduc jertfa idolilor. Atunci fericitul s-a dus la mormntul prinilor lui i s-a rugat lor din toat inima s-l scape din mna elinilor ca s fie nvrednicit i de dumnezeiescul Botez. i l-a gsit un argintar din Atena care l-a luat cu el i l-a dus la Atena. Pe cale a fcut sfntul felurite minuni. Ajuni la Atena, l-a dus la arhiereu ca s-l nvee tainele credinei i s-l boteze. Pe cnd se svrea Botezul, argintarul a vzut c s-a pogort un stlp de foc din cer i sa sprijinit pe capul celui ce se boteza. Dup botez a vindecat de o boal aductoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugciunile i cu atingerea minii. A vindecat i pe un om ndrcit. Mai trziu au murit argintarul i soia lui. Argintarul l nscrisese i pe el n testament ca motenitor, mpreun cu fiii lui. Sfntul ns a druit partea sa de motenire fiilor argintarului, iar el s-a dus n locuri pustii de tot i tria acolo n schimnicie. Fiii argintarului, vzndu-l cinstit de toi, de invidie n-au mai putut rbda. i cnd au plecat pentru negutorie, l-au nduplecat pe fericit s mearg cu ei. n Egipt l-au vndut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de apte ani. Cu rugciunile struitoare ctre Dumnezeu, l-a izbvit pe stpnul lui de rtcirea pgneasc i l-a nduplecat s se boteze. L-a vindecat i de o boal grea. Dup moartea stpnului lui s-a dus s se nchine Mormntului celui de via purttor al Domnului. Apoi s-a dus la Muntele Sinai; i acolo slujind lui Dumnezeu a svrit multe minuni. La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, cu descoperire dumnezeiasc, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului n al cincizeci i noulea an al vieii lui. A fcut multe minuni i ca arhiereu. Pe fiii argintarului care veniser la Ierusalim pentru negutorie i care l vnduser n Egipt i nu tiau ca el e arhiereul cetii, nu numai c nu s-a rzbunat pentru cele fcute, dar i-a i primit cu dragoste; i-a gzduit cu bunvoin i le-a fcut bine cu drnicie. i astfel acest mare printe vieuind cu cuvioie, ca arhiereu 38 de ani, iar de totul ani 97, s-a mutat n venicele locauri.

Pomenirea Sfntului Cuviosului Printele nostru Daniil Sihastrul.

Acest cuvios printe s-a nscut din prini dreptmritori cretini ntr-un sat nu departe de Rdui. Din copilrie cuprins de o deosebit rvn ctre cele duhovniceti a prsit casa printeasc i a trit o vreme n obtea cuvioilor prini de la biserica Sfntul Nicolae din Rdui, nevoinduse la sporirea credinei i a faptelor bune, iubind foarte mult rugciunea i privegherile de toat noaptea. mbogindu-se n cunotinele teologice din citirea crilor de slujb i din sfinii prini, artnd ascultare i smerenie n toate cele ncredinate de stareul acestei sfinte obti clugreti de la Catedrala din Rdui, a primit chipul ngeresc al vieii clugreti, cu numele de David. Rvna spre i mai multe nevoine duhovniceti l-a mnat la mnstirea Sfntului Lavrenie, aproape de satul Laura de astzi. n acest loc de sihstrie, ziua lucra mpreun cu toi ostenitorii sfintei mnstiri, iar noaptea, n chilia sa, petrecea n necontenit rugciune i priveghere. Cunoscndu-i rvna i simindu-i dorina nencetat dup Dumnezeu, la sfatul printelui su duhovnicesc, stareul acestei Lavre i-a dat schima cea mare, primind numele de Daniil. Nu dup mult vreme de la primirea strii de schimnic, cu binecuvntarea stareului su, se retrage n locurile tainice ale codrului, lng prul cu numele Viteu, localitatea Putna, unde cu ajutorul ciobanilor i al altor iubitori de via duhovniceasc i-a spat ntr-o stnc o chilie pe care o vedem i astzi, nu departe de Mnstirea Putna. Cunoscut ca mare nevoitor i struitor n rugciune, Cuviosul Daniil este cercetat de foarte muli credincioi spre a-i cere sfat i ndrumare de nvtur i trire cretineasc i a se ruga lui Dumnezeu pentru vindecare de bolile sufleteti i trupeti. Un alt loc unde a sihstrit Cuviosul Daniil este i stnca oimului, lng Vorone, unde, de asemenea, era cutat de credincioi pentru folosul lor duhovnicesc. ntre nenumraii si fii duhovniceti care-l cercetau adesea, pomenim pe dreptcredinciosul voievod tefan cel Mare, aa cum arat cronicile i multe alte nsemnri din paginile de istorie a neamului i Bisericii noastre strmoeti. Cuvintele ncrustate pe piatra de mormnt a cuviosului Daniil, pus de Dreptcredinciosul Voievod tefan cel Mare: "Acesta este mormntul printelui nostru David, schimnicul Daniil", arat legtura duhovniceasc a fiului cu printele su duhovnicesc. De aici i rnduiala statornicit de Biserica noastr ca aceti doi mari brbai preaiubitori de Dumnezeu s fie cinstii deopotriv ca unii care au fost unii n rugciune, n credina curat i n iubire de Biseric i neam.

151

Duminica Sfinilor Strmoi

Dup ngroparea sa, n biserica mnstirii Vorone, unde a povuit mult vreme pe ostenitorii acelei obti, Sfntul Cuvios Daniil a fost i este cinstit ca printe duhovnicesc, pomenit fiind mpreun cu Sfntul i Marele Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai acelei Sfinte Mnstiri. La mormntul su strjuiete un sfenic cu lumnare aprins, iar credincioii vin continuu spre a primi binecuvntare i ajutor duhovnicesc, dobndind vindecri de bolile sufleteti i trupeti, aa cum se arat n diferite scrieri pn n vremea noastr. Chipul Cuviosului Printe Daniil Sihastrul este zugrvit alturi de cel al Mitropolitului Grigore Roca, alt fiu duhovnicesc al su, pe peretele exterior al Bisericii Vorone, deasupra uii de intrare, pe latura de sud a acesteia. Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil l ine n mn st scris: Venii frailor, de m ascultai, nva-vvoi frica Domnului...". Aceasta fric de Dumnezeu, care este nceputul nelepciunii, s ne cluzeasc n toate zilele vieii noastre cu rugciunile Sfntului Cuviosului Printele nostru Daniil Sihastrul. Amin.

Duminica Sfinilor Strmoi

n aceast zi, n Duminica dinaintea Naterii lui Hristos, s-a rnduit de sfinii i de Dumnezeu purttorii prini s se fac pomenire de toi drepii prini care din veac au bineplcut lui Dumnezeu, de la Adam i pn la Iosif, logodnicul Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, dup neamuri, precum i-a numrat istoricete Evanghelistul Matei. La fel, se face pomenirea proorocilor i proorocielor.

Pomenirea celor nti zidii, Adam i Eva. Pomenirea dreptului Abel, fiul lui Adam. Pomenirea dreptului Set, fiul lui Adam. Pomenirea dreptului Enos, fiul lui Set. Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Enos. Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan. Pomenirea dreptului Iared, fiul lui Maleleil. Pomenirea dreptului Enoh, fiul lui Iared. Pomenirea dreptului Matusalem, fiul lui Enoh. Pomenirea dreptului Lameh, fiul lui Matusalem. Pomenirea dreptului Noe, fiul lui Lameh. Pomenirea dreptului Sem, fiul lui Noe. Pomenirea dreptului Iafet, fiul lui Noe. Pomenirea dreptului Arfaxad, fiul lui Sem. Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad. Pomenirea dreptului Selah, fiul lui Cainan. Pomenirea dreptului Eber, fiul lui Selah, de la care i iudeii s-au numit evrei. Pomenirea dreptului Peleg, fiul lui Eber. Pomenirea lui Ragav, fiul lui Peleg. Pomenirea dreptului Serug, fiul lui Ragav. Pomenirea dreptului Nahor, fiul lui Serug. 152

Pomenirea dreptului Terah, fiul lui Nahor. Pomenirea dreptului patriarh Avraam, fiul lui Terah. Pomenirea patriarhului Isaac, fiul lui Avraam. Pomenirea patriarhului Iacob, fiul lui Isaac. Pomenirea patriarhului Ruben, ntiul fiu al lui Iacob. Pomenirea patriarhului Simeon, al doilea fiu al lui Iacob. Pomenirea patriarhului Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminia levitic. Pomenirea patriarhului Iuda, fiul lui Iacob, din a crui seminie S-a nscut Hristos. Pomenirea patriarhului Zabulon, fiul lui Iacob, a crui seminie este pe rmul mrii. Pomenirea patriarhului Isahar, fiul lui Iacob, a crui seminie lucreaz pmntul. Pomenirea patriarhului Dan, fiul lui Iacob, din a crui seminie sunt judectorii. Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacob a crui seminie este furat sau fur. Pomenirea patriarhului Aer, fiul lui Iacob, a crui seminie e bogat, cu recolte bogate pe ogoare. Pomenirea patriarhului Neftali, fiul lui Iacob, a crui seminie este numeroas. Pomenirea patriarhului Iosif, fiul lui Iacob, a crui seminie este slvit i vestit. Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacob, a crui seminie din slbatic a ajuns blnd. Pomenirea lui Fares i Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda. Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares. Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom. Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram. Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav. Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason. Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon. Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a nscut din Rut. Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed. Pomenirea lui David mpratul, fiul lui Iesei. Pomenirea lui Solomon mpratul, fiul lui David. Pomenirea lui Roboam mpratul, fiul lui Solomon. Pomenirea lui Abia mpratul, fiul lui Roboam. Pomenirea lui Asa mpratul, fiul lui Abia. Pomenirea lui Iosafat mpratul, fiul lui Asa. Pomenirea lui Ioram mpratul, fiul lui Iosafat. Pomenirea lui Ozia mpratul, fiul lui Ioram.

19 Decembrie Pomenirea lui Ioatan mpratul, fiul lui Ozia. Pomenirea lui Ahaz mpratul, fiul lui Ioatan. Pomenirea lui Iezechia mpratul, fiul lui Ahaz. Pomenirea lui Manasi mpratul, fiul lui Iezechia. Pomenirea lui Amon mpratul, fiul lui Manasi. Pomenirea lui Iosia mpratul, fiul lui Amon. Pomenirea lui Iehonia mpratul, fiul lui Iosia. Pomenirea lui Salatiel, fiul lui Iehonia Pomenirea lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a ridicat templul din Ierusalim ce fusese ars. Pomenirea lui Abiud, fiul lui Zorobabel. Pomenirea lui Eliachim, fiul lui Abiud. Pomenirea lui Azor, fiul lui Eliachim. Pomenirea lui Sadoc, fiul lui Azor. Pomenirea lui Ahim, fiul lui Sadoc. Pomenirea lui Eliud, fiul lui Ahim. Pomenirea lui Eleazar, fiul lui Eliud. Pomenirea lui Matan, fiul lui Eleazar. Pomenirea lui Iacob, fiul lui Matan. Pomenirea lui Iosif, logodnicul, fiul lui Iacob. Pomenirea dreptului Melhisedec. Pomenirea dreptului Iov. Pomenirea Proorocilor Moise, Or, i Aaron, preoi. Pomenirea lui Isus, fiul lui Navi. Pomenirea Sfntului Prooroc Samuel. Pomenirea Proorocului Natan. Pomenirea Sfntului Prooroc Daniel. Pomenirea Sfinilor trei Tineri. Pomenirea dreptei Sarra, femeia lui Avraam. Pomenirea dreptei Raveca (Rebeca), soia lui Isaac. Pomenirea dreptei Lia, ntia soie a lui Iacob. Pomenirea dreptei Rahila, a doua soie a lui Iacob. Pomenirea dreptei Asineta, soia lui Iosif cel prea frumos. Pomenirea dreptei Mariam, sora lui Moise. Pomenirea dreptei Debora, care a judecat pe Israel. Pomenirea dreptei Rut. Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie. Pomenirea dreptei Sumanitida, care a gzduit pe Elisei Pomenirea dreptei Iudita, care a ucis pe Olofern. Pomenirea dreptei Estera, care a izbvit pe Israel de moarte. Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel. Pomenirea dreptei Suzana.

19 Decembrie
Ziua a nousprezecea pomenirea Sfntului Mucenic Bonifaciu i a sfintei Aglaia Romana.
Sfntul Bonifaciu a trit pe vremea mpratului Diocleian (284-305). Era robul unei femei de neam mare, cu numele Aglaia, fiica lui Acacius, proconsulul Romei. Bonifaciu tria n pcate trupeti cu stpna lui i era i beiv, dar era milostiv, iubitor de strini, ndestula cu drag inim pe cei lipsii, i pleca urechea i inima la suferinele i rugminile oamenilor. La fel i stpna lui era milostiv i iubitoare de mucenici. ntr-una din zile i-a zis lui Bonifaciu: "Du-te n Rsrit, unde sfinii sunt chinuii i adu-mi moate de sfini, ca s le avem spre ajutor i mntuire sufleteasc". Bonifaciu i-a rspuns, rznd: "Dac-i voi aduce moatele mele, ai s le primeti?". "Nu mi-i de glum", i-a spus Aglaia. Apoi i-a dat unele sfaturi, i s-a rugat pentru el, i-a dat bani i l-a liberat. i a plecat Bonifaciu nsoit de doisprezece robi cu aur mult n Tarsul Ciliciei, unde sfinii erau chinuii. A gsit acolo pe sfini ptimind i suferind pentru Hristos. Le-a srutat lanurile i rnile. Dar aprinzndu-se de rvn dumnezeiasc, s-a dus naintea ighemonului i a mrturisit c este cretin. A fost prins i supus la multe i felurite chinuri, pe care le-a rbdat cu senintate, ceea ce a adus la Hristos 50 de brbai care au i fost botezai. Apoi i s-a tiat capul. Robii, care veniser cu el din Roma, nu tiau de cele ce se petrecuser. Cnd au auzit de la ostai cu de-amnuntul chinurile lui i c s-a svrit ptimind, s-au dus s-i caute moatele. Le-au gsit i au czut peste ele; au plns, le-au srutat i-i cereau iertare. Au cumprat trupul cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au nfurat n giulgiuri i l-au dus la Roma. Aglaia, stpna lui, prin descoperire ngereasc, a aflat totul. A ieit ntru ntmpinarea lui ca s-l primeasc i s-l cinsteasc precum se cuvenea. L-a ngropat la 50 de stadii de Roma. Mai trziu a zidit o biseric mrea n numele lui, n mijlocul Romei, i l-a mutat n ea. Acolo se fceau n fiecare zi nenumrate tmduiri. Iar Aglaia, trind de atunci cu cuviin i bineplcut lui Dumnezeu, i-a dat cu pace lui Dumnezeu duhul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Ilie, Prov i Ares.

Aceti sfini mucenici erau din Egipt i erau cretini. S-au pornit la drum s se duc n Cilicia ca s cerceteze pe mrturisitorii de acolo. Cnd au ajuns n Ascalon, au fost prini i dui naintea Judectorului Firmilian. Acolo au mrturisit c sunt cretini; pentru asta au fost supui la

153

20 Decembrie
felurite chinuri. Ares s-a svrit prin foc, iar lui Prov i lui Ilie li s-au tiat capetele cu sabia. Sfntul sfinitul Mucenic Ignatie, urma al apostolilor, al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei dup Evod, a fost mpreun cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfntului Evanghelist Ioan. Cnd mpratul Traian a trecut prin Antiohia mpotriva parilor, Sfntul Ignatie a fost adus naintea lui. mpratul l-a cercetat ndelung i a vzut c nu poate fi ntors de la credina n Hristos. De aceea a fost chinuit ndelung i n felurite chipuri; dar artndu-se mai tare dect chinurile, a fost trimis legat la Roma, pzit de zece ostai, ca s fie dat mncare fiarelor slbatice. n drum spre Roma, a ntrit Bisericile din cetile prin care trecea i se ruga s fie mncat de fiare, "ca s ajung, spunea el, pine curat lui Dumnezeu". n Roma a fost aruncat n stadion i a fost sfiat de leii slobozii asupra lui, de i-au rmas numai oasele cele mari. Pe acestea le-au adunat cretinii i leau dus n Antiohia. Se spune c Sfntul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mn Stpnul Hristos i l-a luat n brae i a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra n mpria cerurilor"; i: "Cel ce va primi pe un prunc ca acesta n numele Meu, pe Mine M primete". De aceea a fost numit purttor de Dumnezeu. Pe Sfntul Ignatie l-a cinstit cu un cuvnt de laud i cel ntre sfini printele nostru Ioan Gur de Aur.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Timotei i Polieuct.

Sfntul Timotei a fost prins i a mrturisit c este cretin. Dup ce a fost chinuit mult, s-a svrit prin foc n Mauritania. Sfntul Polieuct a fost supus la felurite chinuri. A fost aruncat n foc n Cezareea i aa i-a primit sfritul.

Pomenirea Sfinilor Eutihie i Tesalonica i a celor mpreun cu ei, 200 de brbai i 70 de femei care de sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Grighentie.
Cuviosul Printele nostru Grighentie, era de loc din cetatea Milanului. Prinii lui se numeau Agapie i Teodota. Grighentie, ca un pmnt bun, a primit seminele cele dumnezeieti i a dat rod bun. De aceea cnd s-a mrit s-a artat asculttor i mplinitor al poruncilor lui Hristos. Cu voia lui Dumnezeu a fost hirotonit diacon i se supunea fericitul la post i la aspr vieuire. i din ziua aceea, primind dumnezeiescul Duh, fcea semne i minuni. Dup aceea a venit iar n Milan. Aici a gsit ntr-un loc retras de lume pe un btrn preanelept. De la acesta a aflat tot ce i se va ntmpla n viitor. Aceleai lucruri, la care a mai adugat i cele ce lipseau, i le-a spus mai trziu i marele Apostol Petru, care i s-a artat fa ctre fa. Pe vremea aceea, pe cnd crmuia mpria romanilor Iustin, s-a ntmplat de a scris Elesvaan, mpratul etiopienilor, lui Proterie, patriarhul Alexandriei, cu rugmintea s-i trimit ca episcop, un om desvrit. Patriarhul se mhnea c nu tia unde s gseasc un astfel de brbat. Dar n zilele acelea, printr-o descoperire dumnezeiasc, i sa artat patriarhului Fericitul Marcu i l-a artat pe minunatul Grighentie, care, cu purtarea de grij a lui Dumnezeu, venise nu de mult vreme n ora i era gzduit de un cretin. Patriarhul l-a luat cu mult bucurie, l-a hirotonit episcop i l-a trimis ndat n Etiopia, ntrindu-l cu scrisori i cu tot ce se cuvine arhiereilor. mpratul etiopienilor, ncredinat din scrisori, l-a mbriat i l-a primit ca pe un apostol i fctor de minuni. A mulumit lui Dumnezeu i i-a dat Sfntului Grighentie toat puterea. Sfntul a hirotonit preoi i diaconi, a sfinit bisericile zidite de curnd de mprat n Arabia fericit i a botezat pe muli iudei, c mai nainte aproape tot poporul era iudeu. Dup aceasta a convins cu temeiuri din Scriptur i cu dovezi pe dasclii i mai-marii iudeilor, i-a uimit cu minunile lui i i-a adus pe toi la credina cea adevrat. A dat apoi poporului legi i a fcut tot ce este plcut lui Dumnezeu. Pstorind dar bine turma sa i svrind multe minuni spre slava lui Dumnezeu, s-a odihnit cu pace, dup ce ajunsese la adnci btrnei.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Filogonie, patriarhul Antiohiei.

Fericitul Printele nostru Filogonie a nvat dumnezeietile Scripturi i din copilrie s-a afierosit lui Dumnezeu. A trecut prin toate tiinele i le-a nvat pe toate ca pe una. Aceasta l-a fcut strlucit n via. A avut femeie i o fiic. Ca avocat, la tribunal, lua aprarea oamenilor nedreptii i le ntindea mn de ajutor. Strlucea fericitul mai mult dect soarele, aa c ndat s-a artat vrednic de cele mai nalte vrednicii. Mai nainte, apra pe oameni, i-i fcea pe cei nedreptii mai puternici dect cei ce i nedrepteau; mai pe urm, a pstorit cu dreptate turma lui Hristos. Pe vremea cnd s-a urcat el pe scaunul Antiohiei greutatea era mare. Abia se terminase prigoana mpotriva cretinilor, se mai vedeau nc rmitele cumplitei tulburri, c au i nceput ereticii s atace Biserica, Dar atacurile lor s-au izbit de nelepciunea fericitului Filogonie i s-au prbuit aa precum Sfntul Ioan Gur de Aur arta mai pe larg n cuvntul de laud cu care l-a cinstit. Pstorind dar, Sfntul Filogonie, n chip bineplcut lui Dumnezeu, turma ncredinat lui, ducnd o via ngereasc pe pmnt i strlucind ca episcop, s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Trifon.

20 Decembrie
Ziua a douzecea, pomenirea Sfntului sfinitului Mucenic Ignatie Teoforul-purttorul de Dumnezeu 154

21 Decembrie Pomenirea Sfntului noului Mucenic Ioan cel din insula Tasos, care a suferit mucenicia n Constantinopol, n anul 1652 i s-a svrit de sabie. Pomenirea Sfntului Ioan de Kronstadt Pomenirea Sfntului Mucenic Temistocle.
Sfntul Mucenic Temistocle a trit pe vremea mpratului Deciu, n Mira Lichiei. Era pastor la oi. Ighemonul Asclipie pornind prigoana mpotriva cretinilor l cuta pe Sfntul Dioscorid, fugit n muni. Cei ce-l cutau au dat de Temistocle, care ptea oile. L-au ntrebat de Dioscorid. Temistocle, care-l ascunsese, a spus c nu tie unde este, dar s-a dat pe sine mrturisind c e cretin. Dus naintea ighemonului Asclipie, a propovduit pe Hristos. Grind cu ndrznire a fost atrnat de un lemn i lovit n pntece pn ce i sa sfiat pntecele. Apoi a fost trt pe piroane ascuite de fier i aa i-a dat lui Dumnezeu duhul.

22 Decembrie 21 Decembrie
Ziua a douzeci i una, pomenirea Sfintei Mucenie Iuliana.
Sfnta Muceni Iuliana a trit pe vremea mpratului Maximian. Era din Nicomidia, copila unor prini bogai. Prinii au logodit-o cu un senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia s se fac nunta, dar sfnta n-a vrut, ci a zis: "Nu m mrit cu tine, pn nu ajungi prefectul cetii". Dup ce a ajuns prefect, sfnta i-a zis iari: "N-am s primesc s m mrit cu tine, dac nu treci de la slujirea idolilor la credina cretinilor". Logodnicul a spus totul tatlui ei. Tatl, pentru c n-a putut s o ntoarc de la credina n Hristos, a dat-o pe mna prefectului, logodnicul ei, ca s o cerceteze dup legile romane. Prefectul a dezbrcat-o de hain i a poruncit s fie chinuit cumplit i apoi a poruncit s fie aruncat n temni. n noaptea n care a fost aruncat n temni, pe cnd se ruga, s-a apropiat de ea, n chip de nger, dumanul nevzut al tuturor oamenilor, diavolul, i a ndemnat-o s jertfeasc idolilor, ca s scape. Sfnta l-a alungat i l-a fcut s mrturiseasc, chiar fr voia lui, cine este. A fost adus din nou n faa prefectului, dar a rmas neclintit n dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncat ntr-un cuptor ncins tare, care cu minune, cuptorul s-a rcit. La vederea minunii, cinci sute de brbai mpreun cu o sut treizeci de femei au crezut n Hristos i au fost tiai ndat cu sabia. Iar mucenia a fost supus din nou la chinuri; dar artndu-se mai tare dect toate aceste ncercri, a fost tiat cu sabia. Era sfnta de 16 ani cnd a fost logodit de prinii ei cu Eleusie; iar cnd s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani.

Ziua a douzeci i doua, pomenirea Sfintei marii Mucenie Anastasia Romana, izbvitoarea de otrav.
Sfnta i preaviteaza Muceni Anastasia a trit n Roma, pe vremea mpratului Diocleian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, i al unei cretine cu numele Fausta. A nvat credina cretin de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un brbat insuflat de Dumnezeu i binecredincios, cu numele Hrisogon. Prinii au mritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinei lui, sfnta se purta cu el fr dragoste; se prefcea totdeauna bolnav, ca s nu aib nici o legtur cu el. Se mbrca cu haine proaste i srccioase; sttea de vorb numai cu femei nevoiae; slujea pe ascuns pe cei ce ptimeau pentru Hristos, intra n nchisorile n care se aflau, le spla i le ungea rnile cu untdelemn i le ddea hran potrivit, nsoit fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate aceste fapte, nti a fost nchis de soul ei, c i tia faptele. S-a ntmplat ns c soul ei s-a necat ntr-o furtun pe mare. Rmas liber, Anastasia a mprit toate averile ei sracilor. Dup aceea, fr s se mai team, slujea celor ce ptimeau pentru Hristos; pe cei care mureau i lua i-i ngropa cu cinste. A ndemnat pe muli la mucenicie. A fost prins, supus la chinuri de muli ighemoni mpreun cu alte femei. n timpul chinurilor i-a luat cununa muceniciei.

Pomenirea Sfinilor cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfintelor o sut treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au svrit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Hrisogon.

Sfntul Mucenic Hrisogon a trit pe vremea mpratului Diocleian i era din marea cetate a Romei. Era brbat binecredincios i temtor de Dumnezeu. A nvat pe Sfnta Anastasia i credina n Hristos i Sfintele Scripturi.

155

23 Decembrie
Cnd s-a pornit prigoana mpotriva cretinilor, a fost prins i aruncat n nchisoare. Sfnta Anastasia a scris Sfntului Hrisogon n nchisoare s se roage pentru ea, ca soul ei s se fac cretin, i s se ntoarc cretin din cltoria pe care o fcea. Dar Dumnezeu a gsit cu cale, n nelepciunea Lui cea mare, ca soul ei s nu se mai ntoarc, pierind n valurile mrii. Pe cnd Diocleian se afla n Nicomidia, a scris la Roma ca s fie omori toi cretinii, iar pe Hrisogon s-l aduc legat n Nicomidia, unde i s-a tiat capul i s-a suit purttor de cununi n ceruri. ca s jertfeasc; de nu vor voi s fie supui la tot felul de chinuri. Vreme de treizeci de zile sfinii au fost chinuii, batjocorii i tri pe jos prin gunoaie, de necredincioi. n urm au fost dui naintea judectorului. Au fost din nou btui, lovii cu pietre, plmuii, scuipai i tri pe jos prin gunoaie, dar au rmas nenduplecai i tari n credina lui Hristos. Dup ce au fost chinuii aa, li s-au tiat capetele.

Pomenirea Sfintei Mucenie Teodota i a fiilor ei.

Sfnta Muceni Teodota era din Niceea Bitiniei. Auzind de faptele mari ale Sfintei Anastasia, s-a dus la ea i petrecea mpreun cu ea, cu cei trei copii ai ei. Mai nainte Teodota fusese cerut n cstorie de un oarecare ighemon Levcadie, dar n-a primit. Vrnd s scape de el, i-a spus s mai atepte puin i-i va face pe voie. Ighemonul a ateptat. Ea i-a dat averea la sraci i slujea sfinilor n nchisori. Cnd mpratul Diocleian a auzit c toate nchisorile sunt pline de cretini, a poruncit ca toi ntr-o singur noapte s fie ucii: unii de foc, alii de ap, alii de sabie. Atunci Levcadie a dat pe Sfnta Teodota i pe copiii ei lui Nichitie ighemonul Bitiniei ca s o cerceteze. Nichitie, nfruntat de Evod, copilul cel mai mare al ei, s-a nfuriat, a pus de a aprins un cuptor mare i a poruncit s fie aruncai n el, Teodota i cu fiii ei. i aa s-au svrit i s-au nfiat purttori de cununi Stpnului Dumnezeu, bucurndu-se de fericirea cea venic i nembtrnit.

Pomenirea Cuviosului printelui nostru Pavel, arhiepiscopul Neocezareii, unul din cei 318 Prini de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
Cel ntre sfini Printele nostru Pavel era aa de vestit pentru virtuile sale, c vestea de el a ajuns i la urechile lui Liciniu care mprea n Nicomidia. A trimis s-l aduc la el. Cnd l-au adus pe sfnt naintea scaunului de judecat al mpratului, tiranul a ncercat mai nti s nspimnte pe sfnt cu ameninri, iar apoi cu chinuri. Cnd au nceput s-l bat, toi au rmas uimii de rbdarea cea mare a sfntului. Apoi un fierar a pus n palma sfntului o bucat mare de fier nroit n foc, iar peste ea i-a pus cealalt palm i le-a legat strns pe amndou. Le-a inut aa pn ce fierul s-a rcit. Din pricina asta vinele ncheieturilor au rmas moarte i nemicate. Apoi l-au surghiunit ntr-o cetuie de pe malul rului Eufrat i l-au nchis acolo. Cnd a venit marele mprat Constantin din Roma n Constantinopol, au fost chemai toi din surghiun i slobozii din nchisori. Fiecare a venit la ale sale. Atunci a fost slobozit i Sfntul Pavel. i-a luat scaunul su episcopal i a strlucit ca i mai nainte. A fost unul din cei 318 Sfini Prini, care s-au adunat la ntiul Sinod de la Niceea. Toi purtau pe trupurile lor rnile lui Hristos, i artau aceste podoabe unul altuia. Unul i arta mna tiat, altul urechile, altul nasul, altul ochiul, altul alt mdular tiat; i artau semnele lsate de loviturile cu vinele de bou sau cu ciomege, zdrobirile i arsurile de pe trupurile lor, pe care le-au ndurat n chinurile lor pentru Hristos. Tot aa i fericitul Pavel nu era lipsit de astfel de podoabe. Avea i el mdularele zdrobite de ciomege, iar sfintele lui mini arse de fierul nroit i amorite. Deci dup ce toi acetia s-au adunat pentru rucredinciosul Arie, dup ce cu hotrre dumnezeiasc lau surpat i l-au dat anatemei, s-au adunat cu mpratul n Constantinopol. Fericitul mprat Constantin a inut n minile lui minile Sfntului Pavel, le-a srutat, le-a pus peste ochii lui i peste celelalte mdulare ale lui i a zis: "Nu m satur s srut minile acestea, ce-au ajuns moarte i nemicate pentru Hristosul meu". S-a dus sfntul apoi iari la scaunul su, a mai trit acolo civa ani i s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Zoil. Pomenirea deschiderii uilor marii biserici a lui Dumnezeu. Pomenirea alergrii luminilor n jurul Bisericii lui Dumnezeu.

23 Decembrie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea sfinilor zece mucenici, care au suferit mucenicia n Creta.
Aceti zece Sfini Mucenici au ptimit pe timpul lui Deciu mpratul, ctre anul 250, n insula Creta. Nu erau toi dintr-un ora, ci din mai multe pri ale rii. Din mitropolia Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie i Evnichian; din Cnos, unul: Zotic; din Epinia Panormului, unul: Agatopus; din Chionia, unul: Vasilide i din Iraclia doi: Evarest i Pompie. Acetia au fost dai de necredincioi ighemonului insulei, care a poruncit clului s-i duc la altarele idolilor

Pomenirea sfinirii sfintei marii biserici a lui Dumnezeu, adic a bisericii Sfnta Sofia. Pomenirea Sfntului i purttorului de Dumnezeu printele nostru Naum din Ohrida, fctorul de minuni, lumintorul i predicatorul slavilor.

156

24 Decembrie
Nscut n Imperiul bizantin n vremea cnd Biserica se apra din nou de cei care luptau mpotriva sfintelor icoane (ctre 843), sfntul Naum a devenit ucenic al mriilor apostoli ai slavilor, sfinii Chiril i Metodie, i a plecat cu n misiune n regiunile puin civilizate ale Europei Centrale (Moravia, n principal), ctre anul 863. n ciuda piedicilor i umilinelor ce au avut de suferit, misiunea lor a fost ncununat de succes, cci, contrar misionarilor franci venii din Germania, care cutau s impun limba latin, ei cunoteau dialectul locuitorilor acestor regiuni i au nceput s traduc Sfintele Scripturi i Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur. Cum ns aceast limb nu avea un alfabet, sfinii au compus ei unul i au lsat astfel multe cri ca temei al triniciei misiunii lor. Lucrarea aceasta fiind foarte avansat, sfinii au plecat ctre Roma, ca s obin sprijinul i aprobarea papei Adrian II (867-872), care i-a primit la curte cu onoruri, ca pe adevrai trimii ai lui Dumnezeu. Dup compararea cu textul grec, traducerile lor au fost gsite exacte i bune de a fi utilizate pentru evanghelizarea popoarelor slave. Adrian al II-lea le-a dat drept urmare binecuvntarea sa i chiar a hirotonit ntru preoie pe o parte din ucenicii lor, ca s poat sluji in bisericile satelor i oraelor evanghelizate Liturghia slav pe care au tradus-o. n timpul acestei cltorii, Domnul i-a artat att de mult harul fa de ucenicii Si, nct multe minuni i vindecri s-au fcut prin ei n acest timp. Iar Sfntul Naum, dei era cel mai tnr dintre ei, nu s-a artat nicidecum mai prejos dect ei n rvna apostolic i darul tmduirilor. Eugeniu mare i prea strlucit. Chipul lui i atrgea pe toi. Cum atrage magnetul fierul, aa atrgea pe toi, ca s se desfteze de vederea faptelor lui bune. Dar o femeie Melantia, neagr la suflet, cum i era numele, venit cu poporul ca s se nchine la mnstire, s-a ndrgostit nebunete de chipul frumos al lui Eugeniu. i s-a fcut c e bolnav de o boal ndelungat i l-a rugat pe Eugeniu s-i ngduie s-i spun boala numai lui ndeosebi, c altfel nu se poate vindeca. Melantia i gria cu lacrimi i cu cuvintele ei neltoare i-a micat inima lui Eugeniu. Curat la inima fiind, a primit-o, fr s-i dea seama de viclenia ei. Cnd s-a gsit singur cu stareul, tciunele desfrnrii a aprins i mai mult inima Melantiei spre dragoste. i ca un orb, care-i pierde lumina ochilor, aprins de patim, a cutat s aduc ocar lui Eugeniu, dar pentru c nu i-a ajuns scopul, Melantia s-a dus la prefectul oraului, tatl Eugeniei, i a fcut plngere, c n cutare mnstire stareul neal cu cuvinte viclene pe femeile cinstite i c desfrnatul a ndrznit s o necinsteasc chiar i pe ea. Cnd prefectul a auzit acestea s-a umplut ndat de mnie i a trimis n grab la mnstire s aduc pe Eugeniu, stareul mnstirii, i pe monahi. S-i aduc legai ca pe nite oameni vinovai, nchintori mincinoi i fctori de rele, s se nfieze naintea scaunului su de judecat i s dea socoteal de faptele lor. i s-au nfiat prile la judecat. A nceput s griasc Melantia. A acoperit cu ocri pe dumnezeiescul stare; l-a batjocorit i l-a defimat ct a vrut. Striga, i arta cu degetul pe stare prietenilor, l fcea ticlos, iar pe monahii de sub ascultarea lui, stricai. Cu glas mare a strigat i a zis: "Ascultai-m toi, c v spun adevrul!" Ct este de mare rbdarea Ta, Doamne Atotputernice! Atunci Eugenia i-a rupt hainele de pe ea i a artat celor de fa privelite nfricotoare i nemaivzut. Apoi a grit cu ndrznire tuturor: "Se cuvine ca noi clugrii s suferim, cu mulumire, ocrile, batjocura i chinuirea trupului. Dar pentru ca s nu se fac de batjocur haina clugreasc iat v spun c sunt femeie; sunt fiica judectorului. Judectorul este preaiubitul meu tat. Soia lui e mama mea. Acetia de lng mine mi-s frai, nu-i numesc robi". Toi au rmas ncremenii de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire cnd va afla cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe cnd era nc la Judecata foc a czut din cer peste casa ei i a ars pn la temelie. Zguduit de cele petrecute, tatl Eugeniei a prsit toat mrirea, bogia i desftarea vieii i s-a botezat. A ajuns pstor credincioilor din Alexandria, i-a sfrit viaa mucenicete, omort de sbiile necredincioilor, i a zburat cu bucurie la cereile locauri. Dup svrirea tatlui ei, mama ei mpreun cu ea au prsit Alexandria, ara cea

Pomenirea Sfntului Mucenic Shinon, care de sabie s-a svrit.

24 Decembrie
n aceasta lun, n ziua a douzeci i patra, pomenirea Sfintei cuvioasei fecioare Mucenie Eugenia i a celor mpreun cu ea.
Sfnta Muceni Eugenia (Evghenia), odrasl de bun neam i mndrie a neamului ei s-a nscut n Roma cea veche. Prinii el, Filip i Eugenia, primind de la mprat o nalt dregtorie, au plecat n Alexandria, cu fiica lor. Pe cnd erau n Alexandria, fiica lor Eugenia i-a prsit pe ascuns prinii. S-a mbrcat brbtete a luat cu ea dou slujnice i ntr-o noapte, a fugit de-acas. S-a dus la un episcop i a primit de la el sfntul botez. i-a tuns prul capului, s-a numit Eugeniu i foarte de diminea s-a dus n grab la o mnstire. Acolo a trit n osteneli, n nevoine, n trude, n privegheri de toat noaptea i a svrit toat virtutea. Strlucea ca un mare lumintor, aa c fraii l-au rugat s le fie stare. Nu voia, dar silit de cuvintele i de dragostea lor a primit. i aa, nu cuvntul ci fapta a artat tuturor pe

157

25 Decembrie
strin, i mnate de dor s-au dus s locuiasc n Roma, patria lor. Atunci a dat porunc mpratul ca toi cretinii s jertfeasc idolilor, de nu, s moar. Eugenia, care strlucea naintea tuturora, c era aprins de dragoste pentru Hristos, a fost legat cu o piatr grea i aruncat n ap, dar a scpat nevtmat cu minune. Pentru aceea i s-a tiat capul cu sabia i a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire. mai avea putere asupra sufletului tu, dac-mi vei sluji mie cu inima curat". La auzul acestor cuvinte s-a spimntat; s-a deteptat cutremurat i s-a nchinat. S-a ntors din drum cale de o zi, s-a suit ntr-un munte i s-a rugat lui Dumnezeu pentru otirea roman. Cnd mpratul a intrat n provincia Bulgariei, bulgarii s-au suit n munte i au lsat trupe de paz ca la cincisprezece mii de ostai, pe care romanii i-au ucis. Mndri de biruina lor, au nceput s nu se mai ngrijeasc. i pe cnd dormeau fr grij, noaptea au nvlit asupra lor bulgarii i i-au ucis mai pe toi, mpreun cu mpratul Nichifor. Atunci dreptul i-a adus aminte de visul lui. A mulumit lui Dumnezeu i s-a ntors de acolo plngnd i tnguindu-se. S-a dus ntr-o mnstire, a luat sfnta schim i slujind lui Dumnezeu cu inima curat, vreme de muli ani, a ajuns un printe mare i vestit.

Pomenirea Sfintei Mucenie Vasila, care a suferit mucenicia mpreun cu Sfnta Eugenia, i care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Filip, tatl Sfintei Eugenia, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Protu i Iachint eunucii i mpreun schimnicii cu Sfnta Eugenia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului printelui nostru Nicolae monahul, cel ce a fost osta.
Cuviosul Printele nostru Nicolae monahul a trit pe timpul mpratului Nichifor i era osta. Cnd mpratul a pornit cu rzboi mpotriva bulgarilor, a plecat i el cu otirea. Ctre sear a poposit ntr-un loc, i a tras la un han. A cinat i-a fcut rugciunea i s-a culcat. Pe la straja a doua sau a treia din noapte, fata hangiului, cuprins de dragoste ptima, s-a dus la el, ca s-l atrag la ea. Sfntul, simind c prin tnra fat satana caut s-l atrag ctre pcat, s-a narmat cu toat puterea mpotriva patimii i a mustrat aspru pe tnra fat, care n trei rnduri a venit la el mnat de aceeai patim nenfrnat. Sculndu-se apoi i-a fcut semnul crucii i a pornit la drum. n noaptea urmtoare a avut un vis. Se fcea c sttea pe un loc nalt, de unde se vedea n toate prile. Alturi de el, sttea pe un scaun o cpetenie i avea piciorul drept pus peste cel stng. Cpetenia aceea i-a zis: "Vezi otile de o parte i de alta?". "Da, Doamne", i-a rspuns el. "Vd c romanii taie pe bulgari". "Uit-te acum la mine!", i-a spus cel din vis. i l-a vzut c-i pune piciorul drept la pmnt i-i aeaz piciorul stng deasupra celui drept. Dup aceasta s-a uitat iari sfntul pe cmpul de btaie i a vzut c dumanii taie fr mil pe romani. Dup ce s-a terminat lupta a zis cel din vis: "Uit-te bine pe locul unde zac trupurile moarte i spune-mi ce vezi". Ostaul s-a uitat i a vzut c tot pmntul dinaintea ochilor era plin de trupuri moarte, iar n mijlocul lor era un loc cu iarba verde ct un pat. i a zis: "Doamne, tot pmntul este plin de romani czui, afar de un loc. cu iarba verde mare ct un pat". "i ce crezi tu c nseamn aceasta?" l-a ntrebat pe osta cel din vis. "Sunt om prost, Doamne, i nu tiu", i-a rspuns ostaul. "Livada aceea verde", i-a spus acela, "pe care o vezi mare ct un pat, este locul tu. Acolo trebuia s fii ucis i tu cu ceilali ostai; s fii pus acolo i s acoperi i restul cmpului de lupt. Dar pentru c noaptea trecut te-ai luptat de trei ori cu ispita pe care cel viclean i-a trimis-o prin fiica hangiului i ai alungat-o cu vitejie de la tine. Iat, tu nsui te-ai izbvit din acel mcel. Ai lsat patul de verdea fr aternut. iai mntuit sufletul mpreun cu trupul. i moartea nu va

Pomenirea Sfntului Mucenic Ahaic, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Antioh, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Vitimion, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Afrodisie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Grat, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului noului mucenic Ahmed, care a suferit mucenicia n Constantinopol, n anul 1682, i care de sabie s-a svrit.

25 Decembrie
Ziua a douzeci i cincea, prznuirea Naterii celei dup trup a Domnului Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Bunul Dumnezeu, vznd neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a fcut mil de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil s zic Nsctoarei de Dumnezeu: "Bucur-te ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine!". i ndat S-a zmislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul i Cuvntul lui Dumnezeu, n preacuratul ei pntece. Cnd s-au mplinit nou luni de la zmislire, ieit-a porunca de la cezarul August ca s se nscrie toat lumea i a fost trimis Quirinius n Ierusalim ca s fac nscrierea. Deci a

158

26 Decembrie
venit i Iosif, pzitorul Nsctoarei de Dumnezeu, cu dnsa ca s se nscrie n Betleem. i cnd a venit vremea s nasc Fecioara, n-a gsit casa, c era mult lume; de aceea a intrat ntr-o peter srac i acolo a nscut, fr stricciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a nfat ca pe un prunc i L-a culcat n ieslea vitelor. Acolo, ntre vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru c avea s ne mntuiasc pe noi de ntinciune. TROPARUL Naterii Domnului: "Naterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rsrita lumii lumina cunotinei; c ntru dnsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au nvat s se nchine ie, Soarelui Dreptii, i s Te cunoasc pe Tine, Rsritul cel de sus, Doamne, slav ie." CONDACUL Naterii Domnului: "Fecioara astzi pe Cel mai presus de fiin nate i pmntul peter Celui neapropiat aduce. ngerii cu pstorii slavoslovesc i magii cu steaua cltoresc. C pentru noi S-a nscut prunc tnr, Dumnezeu Cel mai nainte de veci."

26 Decembrie
Ziua a douzeci i asea, Soborul Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu.
Despre fuga n Egipt a Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu: Dup ce Irod a dat porunc s fie tiai toi pruncii din Betleem, ngerul Domnului s-a artat n vis lui Iosif, zicnd: "Scoal-te, ia Pruncul i pe mama Lui i fugi n Egipt". i a fugit n Egipt Nsctoarea de Dumnezeu cu Pruncul i cu Iosif, pentru dou pricini: nti ca s se plineasc ceea ce s-a zis prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu"; a doua, ca s se nchid gura ereticilor. Dac Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul n Egipt i ar fi fost prins Pruncul i ucis, atunci s-ar fi mpiedicat mntuirea oamenilor; iar dac ar fi rmas n Palestina i n-ar fi fost ucis de Irod, i ar fi scpat tocmai pentru ca s poat mplini mntuirea oamenilor, atunci muli ar fi socotit c a purtat o nluc de trup i nu trup adevrat, iar ereticii fr de Dumnezeu ar fi ndrznit s zic: "Dac ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar dac n-a fost ucis, nseamn c nlucire este naterea Lui". Pentru aceasta a fugit n Egipt, ca sa sfarme idolii de acolo i s mntuiasc toat lumea n vremea mntuitoarei Rstigniri i nvieri.

Pomenirea nchinrii magilor.

n vremurile de demult, era ntr-o ar din Rsrit un prezictor numit Valaam, care a prezis multe i a spus i acestea: "Va rsri o stea din Iacob i va zdrobi cpeteniile Moabului". Prezicerea aceasta a fost lsat motenire celorlali prezictori i ei au fcut-o cunoscut i mprailor din Rsrit. i aa a ajuns prezicerea i la aceti trei magi, care se uitau pe cer s vad o astfel de stea. Ei, ca oameni nvai i cunosctori de stele, cnd au vzut pe cer c o stea nu merge ca celelalte stele de la rsrit la apus, ci de la miaznoapte la miazzi, au cunoscut c aceast stea arat naterea unui mare mprat. i au mers dup stea pn la Ierusalim i au ntrebat: "Unde este mpratul iudeilor, Cel ce S-a nscut, c am vzut steaua Lui i am venit s ne nchinm Lui?". i auzind mpratul Irod s-a tulburat. A chemat n ascuns pe magi i le-a spus: "Ducei-v i cercetai cu de-amnuntul despre Prunc; dac l vei gsi, vestii-m, ca s m duc i eu s m nchin Lui". Spunea aceasta ca s afle unde este i s-L omoare. Apoi a chemat pe crturari i i-a ntrebat: "Unde spune Scriptura c Se va nate Hristos?". Ei i-au spus: "n Betleemul Iudeii!". De la Irod magii au plecat i iat steaua pe care o vzuser n rsrit mergea naintea lor i a stat deasupra locului unde era Pruncul. i intrnd au gsit pe Hristos Domnul. Au czut n genunchi, I s-au nchinat i iau adus daruri: aur, smirn i tmie. La porunca ngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au ntors n ara lor pe alt cale. Irod, vznd c a fost amgit de magi, s-a mniat foarte i a trimis otile lui ca s omoare pe copiii din Betleem de la doi ani n jos. Pentru aceasta a fost trimis nger de la Dumnezeu i a spus lui Iosif: "Scoal-te, ia Pruncul i pe Mama Lui i fugi n Egipt". i Iosif a fcut aa. A luat Pruncul i pe Mama Lui i s-a dus n Egipt.

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Eftimie Mrturisitorul, episcopul Sardelor.
Cel ntre sfini Printele nostru Eftimie a trit pe vremea mprailor Constantin i Irina. Mai nti a strlucit ca o stea n viaa clugreasc, apoi a fost fcut arhiereu. La Sinodul al doilea de la Niceea a zdrobit cu putere pe eretici. mpraii vznd c este att de priceput, l-au trimis n multe solii. Cnd Nichifor s-a urcat pe tronul mprtesc i a nceput s triasc nelegiuit, sfntul l-a mustrat. mpratul l-a surghiunit n Apus, n Patalarea, mpreun cu ali episcopi ortodoci. De atunci i pn la ptimirea sa ca mrturisitor. Vreme de 29 de ani, fericitul nu i-a mai vzut mitropolia. Cnd s-au schimbat mpraii i a venit pe tronul mpriei romane Leon, cel cu numele de fiar, sfntul a fost chemat din surghiun. i l-a ntrebat mpratul de se nchina sfintelor icoane. Sfntul s-a folosit de ndrzneala lui obinuit i l-a dat anatemei pe mprat. Tiranul s-a mniat i l-a surghiunit din nou, n Ason. Cnd Leon cel prea ru a fost ucis cu sabia de mpratul de dup el, fericitul a fost chemat din Ason i i s-a cerut s nu se nchine sfintelor Icoane. Dar sfntul iari l-a fulgerat i pe acest mprat cu cuvintele sale, strignd: "Dac cineva nu se nchin Domnului nostru Iisus Hristos zugrvit n icoan, anatema s fie". Pentru aceasta fericitul a fost btut, surghiunit n Acrita i nchis ntr-o temni ntunecoas. Apoi a fost ntins de patru ini i btut vreme ndelungat cu vine crude de bou. De pe urma rnilor acelora dureroase, sfntul s-a umflat ca un burduf. A mai trit numai opt zile dup ptimire i i-a dat duhul lui, n minile lui Dumnezeu, strlucind mai mult dect soarele.

Pomenirea pstorilor care au vzut pe Domnul.

Celui nscut n peter slav I se cuvine n vecii vecilor. Amin.

159

26 Decembrie Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Constantin cel dintre iudei.

Cuviosul Printele nostru Constantin era din cetatea Sinada. Prinii lui slujeau umbrei Legii, c erau iudei. Pe cnd Constantin era copil mic i mergea cu mama lui, a vzut pe un cretin c i-a fcut semnul Sfintei Cruci pe gur cnd a cscat. De atunci o fcea i el aa cum l-a vzut pe acela. A ndrgit i celelalte fapte cretineti i le fcea cu credin fierbinte. Din pricina aceasta i strlucea faa. A fost nvat de sus de la Dumnezeu tainele cretine i a stat nemncat cteva zile. Odat o evreic tnr a tbrt asupra lui cu gnd de desfrnare. Iar el, vrnd s cunoasc din nou prin fapt puterea Sfintei Cruci, a fcut deasupra fetei semnul Sfintei Cruci i deodat a vzut c fata se prbuete la pmnt mut i moart; i s-a minunat. A fcut apoi deasupra celei ce zcea moart, iari, semnul Sfintei Cruci i a nviat-o. Povuit de un nor dumnezeiesc, s-a dus la o mnstire numit Fuvution n care strluceau n virtute nite brbai vestii ce duceau via schimniceasc. A povestit stareului cele petrecute cu el. Stareul a poruncit s i se aduc o cruce i i-a spus s o srute, i pe cnd sruta fericitul cu evlavie partea de jos a Sfintei Cruci, atunci crucea, arma aceea cinstit n ntregime cu braele ei s-a rezemat pe cuviosul lui cap i a ntiprit pe el chipul crucii, care a rmas neters pn la moartea lui. Apoi a fost nvrednicit de dumnezeiescul botez i a primit numele de Constantin. Dup botez a urmat un lucru de minune. Pe piatra pe care au stat picioarele sale cnd a ieit din colimvitra au rmas urmele picioarelor lui. i aa a nceput luptele cele duhovniceti i se srguia s ntreac pe toi n aspra vieuire. Lucra i el corturi; ca i Sfntul Apostol Pavel. Cnd i fcea rugciunile ctre Dumnezeu, locul se umplea de bun mireasm. Cnd mergea la biseric, uile bisericii se deschideau de la sine, naintea lui. Pentru curia sufletului lui cunotea gndurile frailor mnstirii. Apoi a ieit din mnstirea Fuvution i s-a dus n Muntele Olimpului i de acolo n Mira, i pe urm n Cipru, i de la Cipru la Atalia i acolo a trecut cu picioarele un ru ce nu putea fi trecut dect cu barca. i dup ce a umblat i prin alte multe locuri s-a ntors iari n Olimp i acolo a stat patruzeci de zile nu numai flmnd, ci i ngropat pn la mijloc ntr-o groap. Dup acestea, fr voia lui, a fost hirotonit preot, dar n-a prsit o clip luptele cele pustniceti. Cu opt luni nainte a cunoscut plecarea lui la Dumnezeu i aa, dup trecerea lor, s-a mutat la Domnul. Mai nainte de mutare, a spus celor din jurul lui cu deamnuntul toat viaa i faptele lui. odihneasc puin. Dup rnduiala lui Dumnezeu, fericitul Evarest a ntlnit aici un btrn care ducea via schimniceasc. i dup dorina sa a fost tuns de acel clugr i a luat cu dragoste jugul cel uor al Domnului. Mai trziu btrnul acela l-a binecuvntat, i-a dat scrisori i l-a trimis la Mnstirea Studion; a fost primit n mnstire i a nceput nevoinele sale cele schimniceti. Alegea ca pild de urmat pe un frate care i ntrecea pe ceilali n virtute i cuta s fie tot ca el de nevoitor. Strduinele i nevoinele lui nu-i cu putin s le niram. n astfel de nevoine trind n chip bineplcut lui Dumnezeu i-a dat lui Dumnezeu duhul, cnd a ajuns n al aptezeci i noualea an al vieii lui. Cinstitul lui trup a fost ngropat n Mnstirea lui Cocorovie.

Pomenirea Sfntului noului sfinit Mucenic Constantie Rusul, care a ptimit n Constantinopol n anul 1743. Pomenirea Sfntului Preacuviosului Printelui nostru Nicodim, arhimandritul din lavra Sfintei Mnstiri Tismana.
Tot Sfntul i Preacuviosul Printele nostru Nicodim era de neam sloven, nscut i crescut n dreapta credin. Dup ce a primit sfntul i ngerescul chip al clugriei i harul preoiei, a pustnicit prin multe locuri, adunnd la sine toat fapta cea bun prin iubire de osteneli i alte petreceri mbuntite. Tot cnd a venit n prile acestea ale rii Romneti a trit n multe trude i osteneli sufleteti i a petrecut cu nencetate rugciuni prin munii pmntului acestuia. Sfntul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istorisete pn n ziua de azi. Mai nti pe apa Motrului, apoi Mnstirea de la Vodia, pe numele Sfntului Antonie cel Mare. Acolo a fcut chinovie de muli prini i frai ntru Hristos i a vieuit n acea mnstire mult vreme, sfntul. Dup aceea, prin descoperire dumnezeiasc, a mers la locul ce se numete Tismana. Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude i osteneli, altar dumnezeiesc i loca de via de obte. Mulime mare de clugri s-a adunat acolo; iar Sfntul Nicodim vieuia cu aceti frai ntru Hristos; le era chip i pild de fapte bune, i-i povuia pe calea mntuirii. i lund sfntul de la Dumnezeu harul facerii de minuni i putere asupra duhurilor celor necurate, multe i nenumrate minuni a fcut ct a trit n via. A alungat demoni i a tmduit toat boala i toat neputina. Se spune c i n foc a intrat i a ieit nevtmat; focul nu s-a atins nici de haine,

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Evarest.

Cuviosul Printele nostru Evarest a trit pe vremea mpratului Leon, lupttorul mpotriva sfintelor icoane. Se cobora din oameni nsemnai din Galaia Asiei. A fost dat s nvee carte i a ajuns bun i de folos tuturor. Ducnduse la Constantinopol a tras n gazd la unul din mai-marii oraului, rud cu el, Vriente cu numele, patrician cu dregtoria. A stat la el cteva zile. Ivindu-se o nevoie, mprteasa Teodora l-a trimis pe Vriente patricianul sol la bulgari. Vriente l-a luat cu el i pe cinstitul Evarest. Cnd au ajuns la locul numit Scopelon s-au aezat s se

160

27 Decembrie
nici de prul capului su. A mai fcut i alte minuni i nespuse lucruri cu puterea lui Hristos. i aa, ajungnd cu sfinenie pn la adnci btrnei, s-a mutat din viaa aceasta vremelnic la viaa cea cereasc i nepieritoare. ntru aceast lun n douzeci i ase de zile. i au fost ngropate cinstitele i sfintele sale moate n sfnta i dumnezeiasca sa mnstire Tismana, unde se face slujba i prznuirea sa n toi anii. Mormntul su st ntru pomenire pn n ziua de azi, cu candela neadormit. Dup ce Dumnezeu a preaslvit moatele sale cu mireasma dumnezeiasc de bun miros, cu har izvortor de mir i cu facere de minuni, au fost scoase din mormnt i puse n racl i aezate nuntru cu cinste n sfnta biseric, aa ca i moatele Sfntului Grigorie Decapolitul n sfnta Mnstire Bistria. Dup trecere de muli ani, un domn al rii acesteia a vrut s ridice din Mnstirea Tismana moatele Sfntului Nicodim, s le duc n Bucureti, ca s fie acolo stttoare. Dar n-a fost voia sfntului s se nstrineze moatele sale din locaul su. i cu minune s-a fcut de a prsit domnul acela gndul su i lucrul cel neplcut sfntului. C ndat s-a artat n vedenie unuia din clugri i i-a poruncit s spun stareului s-i ascund moatele i numai un deget s ia de la mna lui i s-l opreasc pentru evlavia credincioilor. Sfntul Nicodim s-a artat n acelai chip i stareului; i-a dat ca i fratelui aceeai porunc. ncredinndu-se dar stareul, a luat un deget de la mna sfntului i mir de la moatele sale. Degetul i sfntul mir, pus ntr-un vas de cositor, mpreun cu o cruce de plumb ce o purta sfntul la gt, se afl n sfnta mnstire pn n ziua de azi, ca odoare duhovniceti cinstite i de mult pre. Din sfntul mir nimeni n-are voie s ia; se ngduie s se srute vasul i se umplu toi de nespus mireasm duhovniceasc. Ascunzndu-se dar n acest chip moatele sfntului, de care se tia numai din stare n stare i unul din fraii mnstirii. Iar mai pe urma, din ntmplrile vremilor celor cu multe robii, au rmas moatele sfntului de tot tinuite i netiute de nimeni pn n ziua de azi. Poate c aa a fost voia sfntului. Cele mai sus numite sfinte i cinstite odoare sunt ndestultoare pentru mngierea prinilor mnstirii i a celorlali locuitori cretini. Ele fac i acum multe i nenumrate minuni. Duhurile necurate din oameni se alung cu chemarea numelui sfntului; vindecri de multe feluri de boli se druiesc celor ce nzuiesc i alearg cu credin la ajutorul sfntului; pmntul i ara aceasta se pzete cu rugciunile i ajutorul Sfntului Nicodim de multe nevoi; iar sfnta i dumnezeiasca Mnstire Tismana, care ine i are comoar de mult pre sfintele sale moate, este pzit i aprat totdeauna, cu grabnica lui folosin, de multe bntuieli ale vzuilor i nevzuilor vrjmai. n urma hotrrii Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne, n ziua de 28 octombrie 1955, n catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfnta slujb a Sfntului Nicodim, ca nceput al svririi de atunci nainte, a slujbei Sfntului Nicodim n toate bisericile din Biserica Ortodox Romn.

27 Decembrie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea Sfntului Apostol, ntiul mucenic i arhidiacon tefan, unul din cei apte diaconi.
S-a fcut odat ntrebarea ntre iudei, saduchei, farisei i elini despre Domnul nostru Iisus Hristos. Unii spuneau c este prooroc, alii c este neltor, iar alii c e Fiul lui Dumnezeu. Atunci tefan a stat pe loc nalt i a binevestit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos, zicnd: "Brbai frai, pentru ce s-au nmulit rutile voastre i s-a tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul care nu s-a ndoit n Hristos. El este Cel ce a plecat cerurile i S-a pogort pentru pcatele noastre i S-a nscut din Sfnta i curata Fecioara, cea aleas nainte de ntemeierea lumii. El a luat neputinele noastre i a purtat slbiciunile noastre. Pe orbi i-a luminat, pe leproi i-a curit, pe demoni i-a izgonit". Cnd l-au auzit grind aa, l-au dus n sinedriu la arhierei, c nu puteau s stea mpotriva nelepciunii i duhului cu care gria. Intrnd nuntru au adus nite brbai care au zis: "L-am auzit c a grit cuvinte de hul mpotriva locului celui sfnt i a Legii" i alte cuvinte, aa precum se scrie n Faptele Apostolilor. i cnd s-au uitat la el au vzut faa lui ca faa de nger. N-au mai putut rbda ruinea biruinei; l-au lovit cu pietre i l-au omort. Iar sfntul se ruga pentru ei zicnd: "Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta!". Dumnezeiescul i ntiul mucenic tefan, prin aa socotita lui cdere, a dobort pe mpotriv-lupttorul diavol i s-a odihnit cu somnul cel dulce, artnd minunate moatele sale. Nite brbai evlavioi au luat acele sfinte moate, le-au pus ntr-o racl fcut din lemn de Persia, l-au acoperit i l-au aezat alturi de templu. Gamaliel, nvtorul de Lege, i Avelvus, fiul lui, creznd n Hristos, au fost botezai de apostoli.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Teodor Mrturisitorul, fratele lui Teofan poetul.
Cuviosul Printele nostru Teodor Mrturisitorul mpreun cu Teofan, fratele lui, a trit pe vremea mpratului Teofil. Au grit cu ndrznire mare pentru cinstitele i sfintele icoane. Pentru aceasta, din porunca mpratului Teofil, lupttorul mpotriva sfintelor icoane, au fost btui fr de mil, li s-au scris stihuri pe frunte i au fost trimii n surghiun. n surghiun marele lupttor Teodor a plecat la Domnul. Se spune c un btrn mare era de fa la plecarea lui ctre Domnul i c a auzit atunci cntri de ngeri (aa cinstea Dumnezeu pe slujitorul Su) i c el era unul din cei ce cntau.

Pomenirea Cuviosului printelui nostru Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului. 161

28 Decembrie
Cuviosul Printele nostru Teodor, nscut i crescut n Constantinopol, a trit pe vremea preabinecredinciosului mprat Constantin Pogonatul. Pentru evlavia lui cea mare a ajuns preot al bisericii celei mari, apoi sincel i schevofilax. La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul i de nsui mpratul, dar mai bine spus de Sfntul Sinod, i s-a ncredinat pstorirea Bisericii. Ocrmuind bine Biserica doi ani i trei luni, s-a mutat la Domnul.

Pomenirea Sfntului Glicherie preotul, care de foc s-a svrit.

Dup ce spurcatul Maximian a hotrt ca s fie ari n biseric cei douzeci de mii de sfini, a poruncit s fie ucii i cretinii care nu s-au ntmplat n biseric i n-au fost ari. Sfntul Ind i Sfinii Gorgonie i Petru au fost legai cu pietre i aruncai n mare. Sfntul Zinon, care era general, i Sfntul Dorotei, cpetenie de otire, li s-au zdrobit faa i dinii cu pietre i li s-au tiat capetele. Sfntul Mardonie a fost ars n foc. Sfntul Migdonie a fost bgat de viu ntr-o groap i s-a svrit. Sfntul Glicherie preotul, de foc s-a svrit. Sfntului Teofil, diaconul, i s-a tiat limba i a fost lovit cu pietre. i alii muli au primit cununa muceniciei, n ziua aceea. Sfnta Domna a adunat sfintele moate ale tuturor acestora i le-a ngropat. Apoi sa urcat ntr-o corabie i s-a dus de s-a ascuns ntr-un loc potrivit. A fost ns prta lui Maximian i din porunca aceluia i s-a tiat capul, apoi a fost ars n foc.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Luca Triglinu, cel din Muntenia, care cu pace s-a svrit.

28 Decembrie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea sfinilor douzeci de mii de mucenici ce au ars n Nicomidia.
Dup ce mpratul Maximian s-a ntors biruitor din lupta mpotriva etiopienilor, a vrut s aduc jertfe de biruin idolilor. De aceea a trimis scrisori pretutindeni, ca s vin toi n Nicomidia s se nchine zeilor acolo. Sfntul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat n biserica lui tot poporul lui Hristos, c era atunci srbtoarea Naterii lui Hristos, a prznuit mpreun cu ei i i-a nvat adevrata credin. Maximian aflnd c episcopul este cu cretinii n biseric, a poruncit s pun n jurul bisericii lemne uscate, s le aprind si s ard pe cretini. Cnd episcopul a aflat aceasta s-a grbit de a botezat pe catehumeni, a svrit Sfnta Liturghie i a mprtit pe toi cretinii cu dumnezeietile i preacuratele Taine. i aa, aprinzndu-se lemnele, s-au svrit toi. Prin harul lui Dumnezeu Sfntul Antim a scpat nevtmat, ca s fie de folos i altora. A adus prin botez pe muli la Hristos i dup ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos, i a dobndit mpria cerurilor.

Pomenirea Sfintei Domna, creia i s-a tiat capul cu sabia i a fost apoi aruncat n foc.
Sfnta Muceni Domna a trit pe vremea mpratului Maximian n oraul Nicomidia. Era preoteas ntr-un templu idolesc numit Dodecateu, pentru c avea n el doisprezece idoli. Citind Faptele Sfinilor Apostoli i Epistolele Sfntului Apostol Pavel, i s-a luminat sufletul, a cunoscut adevrata credin, a crezut n Hristos i a fost botezat de Chiril episcopul Nicomidiei, mpreun cu eunucul Ind i cu muli alii. Era de doisprezece ani cnd a primit Sfntul Botez. Dup mutarea din via a episcopului Chiril, a venit n locul lui, prin hotrrea lui Dumnezeu, Antim. Dup ce s-a botezat Sfnta Domna ddea la sraci tot ce primea de la templu. eful eunucilor a descoperit-o i avea de gnd s o pedepseasc. Ea ns s-a fcut nebun. De aceea a fost trimis la episcop s o vindece. i aa a ajuns s fie ntre cretini. Maximian, dup ce s-a ntors din rzboiul mpotriva etiopienilor, a cutat pe Domna. Negsind-o s-a amrt i avea fie ucii muli cretini, lucru ce s-a i ntmplat. Sfnta Domna a luat moatele sfinilor i le-a ngropat. Aflndu-se fapta ei, i s-a tiat capul.

Pomenirea sfinilor mucenici cei din senatul roman, care n-au fost n biseric i n-au fost ari, ci de felurite chinuri s-au svrit. Pomenirea Sfntului Ind, care fiind aruncat n mare, s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Gorgonie i Petru, care n mare s-au svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Zinon, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mardonie, care prin foc s-a svrit. Pomenirea Sfntului Dorotei, care a fost cpetenie n otire i de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Teofil diaconul, care fiind lovit cu pietre, s-a svrit. Pomenirea Sfntului Migdonie, care fiind bgat de viu n groap, s-a svrit.

Pomenirea Sfntului Nicanor, apostolul, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Secund, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Vavila, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Simeon (Simon) "al pietrei", Izvortorul de mir, ctitorul Mnstirii Simonopetra (Simonos-Petras) din Muntele Athos, care cu pace s-a svrit.
Sfntul Simon a nflorit n grdina Maicii Domnului, n cursul secolului al XIII-lea, ntr-o perioad n care imperiul bizantin era divizat i slbit n urma cruciadelor, iar capitala fusese mutat la

162

29 Decembrie
Niceea. Dispreuind vanitile acestei lumi s-a retras n Muntele Sfnt, pe lng un btrn, pentru a lucra la mntuirea sufletului su. El i-a ales un Btrn nu numai experimentat n ascez, dar i sever i exigent, i i s-a supus cu totul ca lui Dumnezeu nsui. Ascultarea sa exemplar, umilina i iubirea pentru printele su duhovnicesc care ns nu l scutea nici de mustrri, nici de lovituri au dovedit o nalt virtute i au atras admiraia clugrilor de la Athos. Purtarea sa a atras i respectul Btrnului su care a ncetat s l mai considere un ucenic, ci mai curnd un tovar n luptele duhovniceti. Totui aceste onoruri nu i-au fost pe plac celui ce alesese singurtatea i s urmeze lui Iisus. Astfel, prin fora mprejurrilor, a obinut s plece s triasc singur. Dup multe cutri, a ales s triasc ntr-o peter ngust i umed, pe versantul vestic al Muntelui Athos, la 300 de metri deasupra mrii. A luptat zi i noapte contra asalturilor demonilor, avnd drept arme doar credina, sperana i invocarea Numelui atotputernic al Domnului nostru. ntr-o noapte, cu cteva zile nainte de srbtoarea Crciunului, a vzut o stea c se desprinde dintr-o dat din cer i coboar, oprindu-se deasupra unei stnci abrupte n faa grotei. Presupunnd c este o curs a vrjmaului care se transform adesea n nger de lumin, ascetul n-a crezut. Vedenia s-a repetat n nopile urmtoare pn n seara de Crciun cnd steaua luminoas a cobort pe stnc ca i steaua din Bethleem, iar o voce s-a auzit din cer: "Nu te ndoi, Simoane, slug credincioas a Fiului Meu! Privete acest semn i nu prsi acest loc pentru a merge n singurtate aa cum i doreti, pentru c aici doresc s ntemeiezi o chinovie pentru mntuirea multor suflete." Linitit fiind de vocea Maicii Domnului, Simon a fost dus n extaz la Bethleem naintea copilului Christos, cu ngerii i Pstorii ; apoi, venindu-i n fire, s-a apucat fr ntrziere s construiasc Noul Bethleem. Puin dup aceast viziune, trei tineri frai dintr-o bogat familie din Thesalia (sau din Macedonia), auzind de virtuile Sfntului Simon, au venit la el punndu-i la picioare toat averea lor ca i cei trei Magi i rugndu-l s-i primeasc ucenici. Venind apoi muncitorii, au vrut s nceap s construiasc dar, vznd c locul pe care l arta lor Sfntul Simon este att de abrupt i periculos, au refuzat i l-au acuzat c i-a pierdut minile. Chiar n acel moment, fratele care le aducea de but a alunecat i a czut n prpastie. Erau siguri c fratele a murit i aceasta le-a confirmat reprourile pe care le fcuser Sfntului. Dar care nu le-a fost mirarea cnd, datorit rugciunilor Sfntului Simon, l-au vzut pe fratele urcnd pe cellalt versant cu burduful de vin i cu paharul plin n mn pregtit s i serveasc. Creznd, muncitorii au devenit clugri i au putut vedea de nenumrate ori n timpul construirii chinoviei c Domnul i-a dat o mare putere slugii sale. Construcia fiind terminat, la Noul Bethleem au nceput s vin destul de muli clugri. Dar ntr-o zi au debarcat pe insul piraii sarazini. Sfntul Simon i-a ntmpinat cu daruri, spernd s i abat de la a devasta mnstirea. Cum ns acetia, nemulumii, s-au aruncat cu slbticie asupra lui, au fost pe loc orbii, iar unuia dintre ei , care ridicase iataganul asupra Sfntului, i-a fost paralizat braul. Cucerii de rugciunea Sfntului, ei se pocir, primir Sfntul Botez i devenir toi clugri. Dup muli ani n care harul pe care i l-a dat Dumnezeu s-a vdit n multe minuni, profeii i mai ales prin nvtura sa, Sfntul Simon a adormit n pace, nconjurat de ucenicii si crora le-a cerut pentru ultima dat s respecte nvtura primit cu fric de Dumnezeu, credin, grij i ascultare total fa de egumen i duhovnic. Din mormntul Sfntului a nceput s curg mir care fcea multe minuni (de unde i numele de Mirovlitul). Dar distrugerile repetate ale mnstirii au fcut s nu mai rmn nici o urm a mormntului sau a moatelor sale. Cu toate acestea, Sfntul nu a ncetat s fie o prezen nevzut protejnd n multe rnduri pe cei asculttori, mustrndu-i greu pe cei neglijeni sau pe profanatori. n ziua cnd este srbtorit, unii au putut vedea o lumin divin ieind din peter sau acoperindu-i icoana din biseric ca un voal. Un secol dup adormirea sa, fiica despotului Macedoniei, Jean Ugles, a fost eliberat de un duh necurat cu ajutorul Sfntului Simon. Drept mulumire, tatl su a transformat mica mnstire a Sfntului Simon ntr-un aezmnt bogat cu multe proprieti.

29 Decembrie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea sfinilor paisprezece mii de prunci, ucii de Irod.
Irod, mpratul iudeilor, a poruncit magilor s se ntoarc pe la el ca s-i spun i lui unde este mpratul, Care S-a nscut i pe Care li-L vestise steaua ce-o urmau, pentru ca s se nchine i el Lui. ngerul Domnului ns le-a spus magilor s nu mai treac pe la Irod, ci s se duc pe alta cale n ara lor. i aa au fcut. Irod, vznd c a fost nelat de magi, s-a suprat tare. A cercetat cu deamnuntul vremea cnd s-a artat steaua i a trimis ostai ca s omoare pe toi pruncii, din Betleem i din mprejurimi, de la doi ani n jos. C se gndea c de va ucide pe toi pruncii, atunci va ucide negreit i pe mpratul ce va s fie, i nu va mai unelti mpotriva tronului lui. Dar n zadar s-a ostenit, nebunul! Nu-i ddea seama, c omul nu poate mpiedica voia lui Dumnezeu. i aa Irod a pricinuit pruncilor mpria cerurilor, iar lui i-a pricinuit osnda venic.

Pomenirea tuturor cretinilor i frailor notri ce sau svrit de foame, de sete, de sabie i de frig.
Slujba lor se svrete n Halcopratia, n biserica Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, unde e i sf. racl

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Marcel, stareul Mnstirii Achimiilor, adic a neadormiilor.
Cuviosul Printele nostru Marcel era din Apamia, ora n cea de a doua Sirie, dintr-un neam cinstit i vestit. A nvat toat tiina acelei vremi, dar dispreuind-o, a prsit toate averile sale i s-a dus la Efes, unde a gzduit la nite binecredincioi cretini. A intrat apoi n una din mnstirile de acolo i a dus via mbuntit de

163

30 Decembrie
schimnic. Aflnd de petrecerea dumnezeiasc a Sf. Alexandru, care vieuia n Mnstirea neadormiilor, s-a dus la el. A rmas i el n mnstire i-i ntrecea pe toi fraii prin sporul lui de fiecare zi n virtute. Dup adormirea stareului Alexandru i al lui Iacob, stareul de dup el, a fost rnduit Cuviosul Marcel stare al mnstirii. Cu harul lui Hristos a svrit multe minuni. A adormit n Mnstirea neadormiilor i s-a odihnit n Domnul.

Pomenirea Cuviosului Gheorghe, episcopul Nicomidiei, fctorul ctorva canoane de cntri i tropare, care cu pace s-a svrit.

30 Decembrie
Ziua a treizecea, pomenirea Sfintei Mucenie Anisia cea din Tesalonic.
Sfnta Muceni Anisia era din Tesalonic i a trit pe vremea mpratului Maximian. A avut prini binecredincioi i cu mult avere. Dup moartea lor, sfnta ducea via singuratic i bineplcea lui Dumnezeu prin viaa i faptele ei. Odat, pe cnd se ducea la biseric, dup cum i era obiceiul, a ntlnit pe drum un osta care se nchina la idoli, care a apucat-o de mn trnd-o spre altarele idoleti. Sfnta se mpotrivea, iar el o silea i mai mult s jertfeasc demonilor. Cnd sfnta a mrturisit c e cretin, ostaul s-a umplut de mnie, mai ales c sfnta l scuipase n obraz; a scos sabia i i-a nfipt-o n coast. i aa a primit de-a pururea pomenita muceni fericitul sfrit.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Tadeu Mrturisitorul.

Cel ntre sfini Printele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere mprteasc, a luat Mnstirea Studiilor i a fcut-o chinovie. Tadeu i-a tuns parul capului n mnstirea lui Teodor i s-a fcut clugr. Ducea via bineplcut lui Dumnezeu i era iubit de toi. Postea i priveghea mult; i nfrna limba, lua aminte la dumnezeietile cuvinte, se culca pe pmnt, era foarte supus i nu avea alt avere dect hainele de pe el. Cu ngduina lui Dumnezeu, mpreau pe vremea aceea Mihai Blbitul i Teofil, fiul lui, mprai rucredincioi i lupttori mpotriva sfintelor icoane. Acetia au nchis pe unii episcopi i starei binecredincioi, iar pe alii i-au surghiunit. Printre acetia s-a aflat i marele lupttor Teodor, printele i stareul Cuviosului Tadeu. Odat s-a dus cu Teodor la palatul mprtesc i acest purttor de Dumnezeu Tadeu. Aprins de rvn dumnezeiasc, a mustrat pe mpratul acela rucredincios naintea ntregului senat. mpratul a poruncit s aduc icoana Mntuitorului s o pun pe pmnt, iar pe Sf. Tadeu s-l aeze pe sfnta icoan. Sfntul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de nite brbai puternici i inut deasupra ei, ca s nu se mite. i i-a zis tiranul: "Iat ai clcat icoana lui Hristos! Primete dar i celelalte nvturi ale noastre". Sfntul ns, luminat cu adevrat la suflet, i-a rspuns: "Eu, prea rucredinciosule i tirane, plin de toat necurenia, nam fcut asta cu voia mea, s m fereasc Dumnezeu!, ci prin viclenia ta i nedreapta ta judecat. Eu, dimpotriv, m nchin sfintei icoane a Domnului i Dumnezeului meu, o srut i vreau cu drag inim s mor pentru ea!". Cu aceste cuvinte a fost fcut de ruine ticlosul de mprat. Dar pentru c a fost ocrt de un ran, de un scit i de un om de rnd, a poruncit s fie trntit la pmnt naintea lui i btut fr mil. i l-au lovit mult cu ciomegele, pn ce au socotit c i-a dat sufletul. Creznd c a murit, l-au trt de picioare afar. Unii din cei ce erau acolo l-au legat i l-au trt ca pe un strv i ca pe o necurenie prin tot trgul. L-au aruncat apoi lng zidul cetii, n partea dinspre izvor, s-au ntors i s-au splat. Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulumire i cu brbie, a mai trit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.

Pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Cezareea.

Cuvioasa Teodora a schimnicit n Mnstirea Sfintei Ana, ce se cheam Reghidion. A trit pe vremea mpratului Leon, tatl lui Constantin Copronim. Era de neam strlucit i cinstit. Pe tatl ei l chema Teofil, cu dregtoria patrician, iar pe mama ei Teodora. Mama ei, vreme de muli ani, i-a plns sterpciunea i ruga pe Dumnezeu i pe Preasfnta Nsctoarea de Dumnezeu s-i druiasc un copil. i a primit har din cer. Iar harul l-a primit prin mijlocirea Sfintei i dreptei Ana, maica Nsctoarei de Dumnezeu. Dup ce s-a nscut copila i s-a fcut mai mare, a fost dus n biserica Sfintei Ana i primit n mnstire ca un dar dumnezeiesc. Starea mnstirii a crescut-o n fric de Dumnezeu i a nvat-o Sfintele Scripturi. i vieuia bine, cinstita copil. Dar vicleanul demon n-a suferit s fie clcat n picioare de o copil. A ndemnat pe Leon mpratul, lupttorul mpotriva lui Dumnezeu, s o dea de soie fiului sau Hristofor, pe care-l fcuse cezar. A smuls-o deci cu sila i cu tiranie din mnstire i a silit-o s vin la Constantinopol, s-a fcut nunta i i s-a gtit camera de nunt. Acesta a fost gndul lui Leon. Dar Dumnezeu, Ca altdat, a spimntat pe egipteanul ce se pornise ca un turbat asupra Sarei, Dumnezeu, Care a fcut s fie biruit Tiridat de fecioara Ripsimia, Dumnezeu a pzit-o nepngrit i pe aceasta de legtura cu logodnicul. Pe neateptate sciii au pornit cu rzboi mpotriva imperiului n partea de apus a mpriei i n grab a fost trimis mirele s se mpotriveasc barbarilor. Mirele a czut n cea dinti btlie. Cnd curata mieluea Teodora a aflat, a luat, fr s tie cineva, din palat, aur, argint, mrgritare, haine scumpe, s-a suit ntr-o corabie i s-a ntors la mnstire, bucurndu-se i mulumind lui Dumnezeu. Cnd s-a aflat de fuga ei, al doilea fiu al celui cu numele de fiar, adic al lui Leon, s-a dus la mnstire, dar a gsit-o tuns clugri i mbrcat n haine zdrenuite. Cu purtarea de grij a lui Dumnezeu a lsat-o n pace. i aa a aflat Cuvioasa Teodora tihna i slobozenie deplin.

Pomenirea sfinirii bisericii sfinilor patruzeci de Mucenici, ce se afla alturi de Halcotetrapilu. Pomenirea Cuviosului Printele nostru Veniamin, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Printele nostru Antinodor, care cu pace s-a svrit. 164

31 Decembrie
Att de mult i chinuia trupul c i se vedeau prin piele ncheieturile oaselor. Hrana ei era o bucat mic de pine, la dou sau trei zile i altceva nimic. Avea o singur hain, i aceasta de pr. Patul ei era acoperit pe deasupra cu o cerg de pr, iar pe dedesubt aternute pietre; i aa dormea. De multe ori priveghea nopi ntregi. i nu s-a mulumit numai cu aceste nevoine schimniceti, ci i-a legat trupul cu lanuri de fier. Att de mult i-au mcinat lanurile mdularele, nct era plin de rni. i aa strlucind vreme de foarte muli ani cu fel de fel de virtui, s-a mutat la viaa cea fericit. drumul ce ducea la Sfntul Eviot, s-a urcat n Muntele Sigrianei, mpreun cu el era cpetenia i cei ase ostai, care crezuser i se botezaser i voiau s fie cu el. Urcndu-se ei n munte l-au vzut pe fericitul Eviot, coborndu-se spre ei. Plin de mare bucurie s-au mbriat unii cu alii i s-au dus cu toii la chilia Sfntului Eviot i au rmas acolo. Dup apte zile, fericitul Fileter a adormit somnul pe care l dorea. S-a mutat la Hristos cel dorit, dndu-i n minile Lui sufletul. Fericitul Eviot i-a ngropat la chilia lui. Iar dup unsprezece zile, cpetenia i cei ase ostai au murit i au fost nmormntai de fericitul Eviot alturi de sfnt. Viaa Sfntului Eviot in ziua de 18 a lunii decembrie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Fileter.

Lui Diocleian care venise odat n Nicomidia i s-a vorbit despre un oarecare cretin cu numele Fileter. mpratul a trimis ndat s-l aduc la el. i s-a minunat mpratul de nfiarea lui. Ca era sfntul mare de stat i frumos la chip, iar prul capului i al brbii strlucea ca aurul. Aceasta l-a fcut pe mprat s-l numeasc zeu i nu om, mpratul l-a ntrebat; "Spune-mi, de unde eti, care i-e numele i meseria?". Sfntul i-a rspuns: "Sunt nscut i crescut n Nicomidia, fiu de prefect, de credin cretin, iar numele meu e Fileter". Atunci mpratul l-a chemat alturi de el i-l linguea. A nceput ns s rosteasc i cuvinte de hul mpotriva Domnului nostru Iisus Hristos. Sfntul i-a ridicat ndat privirile la cer i a zis: "S se ngrdeasc gura aceluia care spune hule mpotriva Hristosului meu!". i ndat s-a cutremurat pmntul i a tunat aa de tare, c mpratul i cei dimpreun cu el s-au spimntat. Apoi a fost supus sfntul la chinuri pe care le-a ndurat cu senintate. Ruinat mpratul i de frumuseea lui i de neamul lui, dar mai mult de minunile ce le-a fcut, l-a lsat s mearg slobod unde va voi i cnd va dori. Dup Diocleian, a mprit n Nicomidia Maximian. Dus naintea lui i mrturisind c Hristos este Dumnezeu adevrat i Fctor al lumii, sfntul a fost chinuit vreme ndelungat n chip cumplit. Dar sfntul ndura chinurile ca i cnd altul ar fi fost chinuit. Cnd mpratul a vzut c nu-l poate birui deloc, l-a surghiunit n Priconison. Dus legat cu lanuri, a fcut pe drum multe minuni: a izgonit demoni, a vindecat leproi, a tmduit orice boal, a dobort pe idolii de pe locurile lor nalte, numai cu cuvntul, i i-a prefcut n rn i ap. Ajuns legat n Niceea, s-a apropiat de un templu idolesc vestit i ndat s-a prbuit templul din temelii. Pentru aceste minuni, muli au crezut n Hristos Au crezut i au venit la Hristos i cpetenia i ostaii cei mpreun cu el. Cnd a ajuns sfntul n prile Sigrianei i a svrit i acolo multe minuni, locuitorii acelui loc i-au spus sfntului i cpeteniei: "Este aici, aproape de noi, un om cu numele Eviot, un cretin, care a suferit pentru Hristos de la ighemon multe i felurite chinuri. Dar el, ca un diamant, a rmas nevtmat i face multe minuni". Cnd Sfntul Fileter a auzit acestea, a voit s-l vad. Pentru aceea ngerul Domnului s-a dus la fericitul Eviot i i-a spus: "Iei puin din chilia ta i du-te n cutare loc, ntru ntmpinarea lui Fileter, cel mpreun cu tine mucenic". Eviot a ieit ndat i s-a cobort din Muntele Sigrianei. Sfntul Fileter, ndrumat de un om din partea locului pe

Pomenirea sfinilor care au crezut n Hristos prin Sfntul Fileter, cpetenia, i cei ase ostai, care n pace s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Leon, arhimandritul, care n pace s-a svrit.

31 Decembrie
Ziua a treizeci i una, pomenirea Cuvioasei maicii noastre Melania Romana.
Cuvioasa maica noastr Melania a trit pe vremea mpratului Honoriu. Era de neam cinstit i strlucit, ntiul n senatul roman. Sfnta iubea din toat inima pe Domnul i dorea s triasc n feciorie. Dar prinii ei au mritat-o, mpotriva ei, i a avut doi copii. Murindu-i prinii i copiii, a prsit cetatea i s-a mutat n afara zidurilor cetii. Acolo tria n schimnicie, vindeca pe bolnavi, primea pe strini, cerceta pe cei din nchisori i pe cei surghiunii. Apoi a vndut averea ei cea mare. A luat pe ea 120.000 de galbeni i i-a dat la mnstiri i la biserici. La nceput mnca o dat la dou zile, apoi o dat la cinci zile, smbta i duminica. Avea scriere foarte frumoas i mpodobit. n urm a plecat n Africa, unde a stat apte ani. Dup ce a mprit averea ei i acolo, s-a dus n Alexandria. Din Alexandria s-a dus la Ierusalim i a trit ntr-o chilie. A strns n jurul ei 90 de fecioare i le inea pe cheltuiala ei cu tot ce le trebuia. mbolnvindu-se foarte greu de durere de coaste, a chemat pe Teofil episcopul Elefterupolei. S-a mprtit cu Sfintele Taine, i-a luat rmas bun de la surorile ei i a rostit aceste ultime cuvinte: "Aa s-a fcut, precum a hotrt Dumnezeu!"; i ndat i-a dat Domnului duhul ei.

Pomenirea Sfntului Zotic, hrnitorul de orfani.

Sfntul Zotic s-a nscut la Roma cea veche. Era de neam cinstit i strlucit. De mic i-a nsuit toat tiina vremii. Fiind om nvat a fost dus din Roma n Constantinopol de marele ntre mprai Constantin i cinstit cu dregtoria de magistru. O dat cu el au venit n Constantinopol i ali oameni de frunte din Roma: magistrianul carelor, Paulin, nepotul lui, Olimvrie, Vir, Sever, Marian, Antim, Uvrichie, Isidor, Calistrat, Florentie, Euvul, Samson, Studie i

165

1 Ianuarie
dumnezeiescul acesta Zotic. Numele acestor nali dregtori le poart pn astzi sfintele locauri zidite de ei. Se spune c n vremea aceea a bntuit n Constantinopol lepra. mpratul a dat porunc s fie aruncai n adncul mrii toi cei mbolnvii de lepr. Zotic, acest cinstit brbat, n-a vrut s vad sau s aud de aa ceva, ci, nflcrat de dor dumnezeiesc, s-a dus la mprat i i-a spus: "S dea mpratul robului su aur mult ca s cumpere mrgritare, pietre preioase i strlucitoare spre mrirea i cinstea mpriei lui, pentru c robul lui este cunosctor n astfel de lucruri!". mpratul a poruncit ndat s i se dea aur. Iar brbatul acela, iubitor de Dumnezeu, i preaiscusit lucrtor al lui Dumnezeu a luat aurul i a plecat plin de veselie. Cu aurul izbvea de la nec pe toi aceia pe care prefectul oraului i ddea clilor s-i omoare. Le ddea pre bun pentru ei i-i ducea pe leproi, dincolo de Constantinopol, ntr-un munte numit pe vremea aceea Eleon. Acolo Zotic fcuse nite colibe i n ele adpostea pe leproi. Negutoria aceasta cu ctig dumnezeiesc n-a rmas tinuit. C leproii erau muli, iar sfntul le ducea n fiecare zi hran din belug. Muli se temeau c aceasta putea aduce foamete mare n ora. Dup moartea marelui i pururea pomenitului mprat Constantin a luat toat mpria Constantie, fiul lui. Acest mprat nu era ortodox, ci arian, i a supus pe muli binecredincioi la felurite chinuri. l ura pe Sfntul Zotic, pentru c era ortodox, dar se sfia s-i fac, fr pricin, vreun ru, pentru dragostea ce-i purtase tatl su, Sfntul Constantin. Totui a gsit o bun pricin ca s-l piard. L-a nvinuit c aduce lepra n ora. ntre timp s-a ntmplat de s-a mbolnvit de lepr i fata mpratului. Chiar tatl ei a dat-o prefectului s fie aruncat n mare. Dar Sfntul Zotic a dat, ca de obicei, clilor bani, a rscumprat copila i a dus-o printre ceilali leproi. Cu ngduina lui Dumnezeu, foametea ateptat a venit n Constantinopol. Oraul ducea lips de cele de trebuin pentru hran. mpratul a cutat s afle pricina lipsei i a foametei. Clevetitorii i dumanii adevrului au gsit acum prilejul s huleasc pe sfnt. Au spus mpratului c Zotic e pricina foametei, pentru c ducea mncare cu nemiluita leproilor care erau muli la numr. Cnd mpratul a auzit asta i-a stpnit puin mnia, i pentru c se sfia de sfnt i pentru c nu primise nc mrgritarele i pietrele preioase. nduplecat ns de oamenii ru voitori, a poruncit s-l prind. Cnd sfntul a aflat c e vorba s-l prind, s-a dus pe ascuns la palatul mprtesc i s-a nfiat mpratului. mpratul n batjocura i-a spus: "A venit, magistre, corabia care trebuie s aduc mrgritarele i pietrele preioase?". "Vino, mprate, daca vrei, cu robul tu", a rspuns sfntul, "s o vezi!". mpratul n-a zbovit deloc i a plecat. Fericitul Zotic ns s-a dus mai nainte n Muntele Eleon, a poruncit s ias din colibe fraii cei ntru Hristos mpreun cu fiica mpratului, cu fclii n mini, ntru ntmpinarea mpratului. Cnd mpratul a ajuns acolo i a vzut pe leproi s-a mirat de mulimea lor, i a zis: "Cine sunt acetia?". "Acetia, stpne", a rspuns sfntul, artndu-i cu degetul, "sunt pietrele preioase i mrgritarele cele sclipitoare, pe care le-am cumprat n negutoria mea!". mpratul a socotit aceasta ca o btaie de joc. S-a aprins de mnie i a poruncit s-l lege pe Sfntul Zotic de catri slbatici i s-i goneasc fr mil, ca s-i curme cu silnicie viaa, rupndu-i mdularele bucic cu bucic pe pietrele de acolo. Porunca s-a ndeplinit ndat. mpratul era de fa i se uita. Catrii, mpuni cu epue de cli, au trt n fug npraznic pe sfnt din vrful dealului pn n vale. Mdularele lui s-au mprtiat ici i colo, iar ochii i-au ieit din cap. n locul n care s-au petrecut acestea a ieit ndat un izvor cu ap curat i bun de but, care tmduiete toat boala i toat neputina, spre lauda, slava i cinstea iubitorului de oameni Dumnezeu i a slujitorului Su. Fericitul i-a dat sufletul pe cnd era trt de catri. Atunci ndat catrii au rmas nemicai, dei erau biciuii amarnic de cli. i catrii, cu voce omeneasc, n auzul tuturor, au fcut de ocar cruzimea i nebunia mpratului, numindu-l orb i nesimit. Despre cuvios au spus s fie ngropat chiar n locul acela. Cnd mpratul a vzut i a auzit aceasta s-a umplut de uimire. Se ruga lui Dumnezeu, cu lacrimi, cu suspine i cu inima zdrobit, s aib mil de el. Striga, c din netiin a fcut cele ce a fcut. i ndat a poruncit s se ngroape trupul mucenicului cu mult grij i cu deosebit cinste. A mai poruncit mpratul ca n mare grab s se ridice pentru leproi, cu bani mprteti, o cldire mare cu foarte multe curi i acareturi, creia i-a nchinat veniturile multor moii. Iar Sfntul Zotic, de atunci i pn azi, prin harul lui Dumnezeu cel iubitor de oameni, nu contenete s fac nenumrate minuni.

Pomenirea Sfntului Ghelaie, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfintelor zece fecioare cele din Nicomidia, crora strpungndu-li-se ochii i strujindu-li-se coastele, s-au svrit. Pomenirea Sfintei Mucenie Olimpiodora, care n foc s-a svrit. Pomenirea Sfntului Gaiu, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfintei Mucenie Nemia, care de sabie sa svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Vusiride, care fiind mpuns de femei cu suveici, s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Gaudentie.

1 Ianuarie
Ziua ntia, Tierea mprejur cea dup trup a Domnului Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
De la Sfinii Prini am luat obiceiul s srbtorim, dup ncheierea anului calendaristic, Tierea mprejur cea dup trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Domnul a primit

166

1 Ianuarie
aceasta, ca s nlture rnduiala Legii Vechi i s pun n loc tierea mprejur cea dup Duh cea nefcut de mn. Deci, srbtorim aceast zi ca pe un praznic mprtesc. Cci Domnul, dup cum ne-a cinstit pe noi, lund trup omenesc, ntru totul asemenea nou, afar de pcat, tot aa a binevoit s primeasc i tierea mprejur. nti, ca s astupe gurile ereticilor care ndrznesc a zice c Domnul na luat trup, ci c S-a nscut ca o nlucire. Dar dac n-ar fi luat trup, cum S-ar fi tiat mprejur? i al doilea ca s astupe gurile iudeilor celor nenelegtori, care l cleveteau c nu pzete smbta i c stric Legea. Pentru aceasta, dup opt zile de la naterea Lui cea sfnt din Fecioar, a binevoit s fie adus de Maica Sa i de Iosif, n locul unde, dup obicei, iudeii se tiau mprejur. i a fost tiat mprejur; i I s-a dat numele Iisus, nume adus din cer de ngerul Gavriil, mai nainte de zmislirea Lui n pntecele Fecioarei. i iari ntorcndu-Se Domnul cu prinii Si acas, a vieuit omenete, crescnd cu anii, cu nelepciunea i cu harul, pentru mntuirea noastr. ncreit; umerii obrajilor ieii, tmplele adncite; cam pleuv la pr; cu barba destul de lung, crunt pe jumtate. Pomenirea lui se svrete n Sfnta Biseric soborniceasc.

Pomenirea Sfntului Mucenic Teodot, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Grigorie Nazianzul, tatl Sfntului Grigorie Teologul, care n pace s-a svrit.

2 Ianuarie
Ziua a doua, pomenirea celui ntre sfini printele nostru Silvestru, pap al Romei.
Sfntul Silvestru s-a nscut n Roma cea veche i a fost crescut de mic n credina cretin, nvnd carte i purtri bune de la preotul Cvirin. Ajungnd n vrst i-a artat dragostea ctre Dumnezeu i ctre aproapele prin ajutorarea i aprarea celor prigonii pentru credin. Pentru faptele lui alese i pentru viaa lui mbuntit, dup moartea lui Miltiade, a fost hirotonit episcop al Romei vechi, cu nvoirea tuturor. Pstoria lui s-a artat pilduitoare: a dat rnduieli bune Bisericii i preoilor i a aprat Dumnezeirea Mntuitorului mpotriva hulitorilor, dovedindu-le din Scriptur c Iisus Hristos este Dumnezeu adevrat i om adevrat, nscut din Fecioar, cum au grit proorocii. La adnci btrnei episcopul Silvestru a trecut la Domnul, n anul 335.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei.
Acest mare printe al nostru Vasile a trit pe vremea mpratului Valens, cnd Biserica era tare prigonit de necredina lui Arie, ereticul. Iar Sfntul Vasile a aprat cu toat puterea dreapta credin i a ndrznit s mustre chiar n fa pe mpratul Valens, czut i el n erezia lui Arie. Tatl Sfntului Vasile era din Pont i se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia i se numea Emilia. Sfntul Vasile a ntrecut n tiin pe cei din timpul su i pe cei din vechime, cci nvase toat filozofia i toate tiinele din vremea aceea. Deci, covrind pe toi nu numai cu filozofia i cu mintea cea ascuit, ci i cu puterea i viaa cea mbuntit, a fost sfinit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei. Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credina ortodox, punnd n uimire chiar pe dregtorul locului, care nu s-a putut mpotrivi nelepciunii i triei n credin a sfntului. Prin cuvntrile sale a lovit n credinele greite ale ereticilor; a dat nvturi i ndemnuri pentru buna ntocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adnci ale fpturii; a pstorit turma lui Hristos, nvnd pe toi i ajutnd pe sraci, pe bolnavi i pe btrni, n aezmntul su vestit, numit Vasiliada. A trecut ctre Domnul n anul 379, cnd nu mplinise nc 50 de ani. i era Sfntul Vasile om foarte nalt la stat i drept ca o fclie; usciv i slbit de ajunare i de veghere; oache la fa, dar obrazul nglbenit; nasul lunguie; sprncenele cercuite i plecate, asemenea omului gnditor; fruntea

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Taghen.

Acesta a fost episcop n cetatea Parium din Helespont. Silit fiind de tribunul Zilichintie s intre n oaste, s-a mpotrivit. Pentru aceasta a fost legat de patru stlpi i btut cu toiege. Apoi din porunca lui Liciniu a fost necat n mare, dup ce ntorsese la Hristos pe unii corbieri i ostai. Cretinii i-au scos trupul din ap i l-au ngropat la poarta cetii. Moatele lui au svrit vindecri i minuni.

Pomenirea sfinilor Teopempt i Teodota, maica sfinilor celor fr de arginti, care n pace s-au svrit. Pomenirea cuviosului Marcu cel surd, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Vasile din Ancira.
Acest sfnt mucenic Vasile, din cetatea Ancirei, a ptimit pe vremea nelegiuitului mprat Iulian ntre anii 361-363. Pentru credina lui cretin a fost prins i dus naintea dregtorului Tarnilie, n faa cruia a mrturisit cu mult ndrzneal pe Hristos. De aceea a fost legat i btut fr

167

1 Ianuarie
mil; apoi adus la Constantinopol unde iari a fost btut att de tare c i-au ieit minile i umerii din ncheieturi. Dup aceea i s-au tiat curele din pielea lui i a fost strpuns cu fiare nroite. Rbdnd vitejete aceste chinuri, a primit ajutorul lui Dumnezeu; cci fiind aruncat ntr-un cuptor ncins a fost pzit nevtmat, pentru credina sa. Dup aceea a fost dus n Cezareea, i osndit de dregtorul de acolo s se lupte n circ cu fiarele. Dar, sfntul rugnduse, a fost lovit de o leoaic i aa i-a dat duhul, primind cununa muceniciei. Sfintele lui moate au fost pstrate cu grij de rude i de prieteni, nfurate n giulgiu, cu miresme, i ngropate n loc nsemnat, unde mai trziu au zidit biseric n numele acelui sfnt. Scriptur ct i Vieile Sfinilor mpreun cu colegii si de studenie. Cel mai mult i plcea s se roage i s citeasc Sfnta Evanghelie cnd era singur. La un moment dat, Prochorus s-a mbolnvit foarte grav, viaa lui fiind n pericol. Atunci a visat-o pe Maica Domnului care i-a promis c l va vizita i l va vindeca. Nu peste mult timp, prin curtea casei lor a trecut o procesiune a bisericii cu Icoana Semnului din Kursk (27 noiembrie) iar mama lui l-a dus pe copil s srute icoana dup care acesta s-a vindecat imediat. Tnr fiind, Prochorus i fcea planuri pentru a-i dedica viaa n ntregime lui Hristos i a intra la o mnstire. Mama lui nu a fost mpotriva acestei decizii i l-a binecuvntat n drumul lui spre monahism, druindu-i o cruce de aram pe care tnrul a purtat-o pe piept toat viaa lui. Prochorus a pornit pe jos mpreun cu ali pelerini din Kursk spre Kiev pentru a-i venera pe Sfinii Peterilor. Prochorus l-a vizitat pe Printele Dositeu (de fapt era o femeie, Daria Tyapkina), care i-a dat binecuvntare s se retrag la mnstirea din pustia Sarovului i acolo s-i ctige mntuirea. Trecnd pe la casa printeasc Prochorus i-a luat rmas bun de la mama i rudeniile sale. n ziua de 20 noiembrie 1778 a ajuns la Sarov, unde era stare Printele Pahomie. Acesta l-a primit i l-a dat n grija Printelui Iosif, care l-a pus la multe ascultri n mnstire: era slujitor n chilia printelui, fcea pine i prescur i lucra n tmplrie. Tnrul i fcea ascultrile cu rvn i zel ca i cum l-ar servi pe Domnul nsui. Prin munc constant el se ferea de acedie, pe care o considera, cum avea s spun mai trziu, "cea mai grav ispit a clugrilor novice". Aceasta se vindec prin rugciune, abinerea de la conversaii plictisitoare, prin munc asidu, prin citirea Cuvntului lui Dumnezeu i prin rbdare, deoarece acedia este hrnit de micimea sufletului, neglijen i vorb fr rost". Cu binecuvntarea egumenului Pahomie, Prochorus se abinea de la mncare n zilele de miercuri i vineri i mergea singur n pdure unde practica Rugciunea lui Iisus. Dup doi ani ca novice, Prochorus s-a mbolnvit de hidropizie, corpul a nceput s i se umfle i suferea ngrozitor. Mentorul lui, Printele Iosif i ceilali prini l iubeau pe Prochorus i aveau grij de el. Boala l-a inut cam trei ani, timp n care ei nu au auzit nici un cuvnt de nemulumire din gura lui. Temndu-se pentru viaa lui, prinii doreau s cheme un doctor s-l consulte dar Prochorus nu era de acord, spunndu-le: " Sfinte printe, eu m-am ncredinat n ntregime Celui ce este adevratul doctor al sufletului i al trupului, Domnului nostru Iisus Hristos i Preacuratei lui Maici." Apoi a cerut s i se citeasc o molift pentru sntate. n timp ce restul prinilor se rugau n biseric,

Pomenirea sfntului Serghie, care s-a svrit, fiind tiat cu sabia. Pomenirea sfntului Teopist, care s-a svrit, fiind lovit cu pietre. Pomenirea cuviosului printelui nostru Cosma, arhiepiscopul Constantinopolului, fctorul de minuni, ngropat n Sfnta Mnstire Hora. Pomenirea noului mucenic Zorz (George sau Gheorghe) Ghiurghiul din Mitilina, care mrturisind pe Hristos a fost sugrumat n anul 1770.
Sf. George (Zorz) era din Georgia i a fost vndut ca sclav cnd era copil. Stpnul su, un musulman din insula greac Mitilene, l-a obligat s se converteasc la Islamism, numindu-l Sali. Dup moartea stpnului su, George a rmas pe insul i i-a deschis un magazin mic. n 1770, cnd a mplinit 70 de ani, s-a nfiat autoritilor spunndu-le c este cretin ortodox. Kadi a crezut c acesta i-a pierdut minile, tiind foarte bine c dac ar declara aa ceva, ar fi condamnat la moarte. n ziua urmtoare, George a fost interogat din nou i apoi btut. El a ndurat chinurile n tcere dar nu i-a prsit credina. Dup alte i alte torturi, sfntul martir a fost spnzurat n 2 ianuarie 1770, primind cununa de biruin de la Mntuitorul Hristos.

Pomenirea sfntului Printelui nostru Serafim din Sarov.

Sfntul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nscut n 19 iulie 1745. Prinii si, Isidor i Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatl lui era comerciant i spre sfritul vieii a nceput construcia unei catedrale n Kursk pe care n-a apucat s-o mai vad terminat. Fiul su Prochorus, viitorul Serafim, a rmas n grija mamei vduve care l-a crescut n credin. Dup moartea soului ei, Agatia Moshnina a continuat construcia catedralei. ntr-o zi, lundu-l i pe micul Prochorus cu ea pe antier, acesta a czut de pe schela turnului de clopote, de la o nlime de apte etaje. Biatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a cruat viaa acestui viitor astru al Bisericii. ngrozit, mama a alergat la el i ia gsit fiul nevtmat. Tnrul Prochorus, nzestrat cu o memorie excelent, a nvat repede scrisul i cititul. Din copilrie i plcea s participe la slujbele bisericii i s citeasc att Sfnta

168

1 Ianuarie
Prochorus a avut o viziune n care i-au aprut Maica Domnului mpreun cu Apostolii Petru i Ioan. Artnd cu degetul spre clugrul bolnav, Maica Domnului i spuse Sfntului Ioan: "Acesta este unul de-ai notri", dup care la atins cu toiagul ntr-o parte pe clugr i imediat lichidul adunat n corpul acestuia a nceput s ias prin incizia fcut de Preacurata. Dup terminarea moliftei fraii l-au gsit pe Prochorus vindecat, avnd o singur cicatrice ca semn al miracolului ce s-a mplinit. La scurt timp, n locul apariiei Maicii Domnului s-a construit o infirmerie. Una din capele a fost dedicat sfinilor Zosima i Savatie din Solovki (17 aprilie). Sf. Serafim a construit cu propriile sale mini sfnta mas din altarul capelei din lemn de chiparos, primind ntotdeauna Sfintele Taine n acea biseric. Dup opt ani de novicie la mnstirea din Sarov, Prochorus a fost tuns cu numele de Serafim, nume care reflecta dragostea lui vie pentru Domnul i dorina s nestvilit de a-l sluji. Dup un an, Serafim a fost numit ierodiacon. Cu spirit zelos, el slujea n biseric zilnic, rugndu-se permanent i dup terminarea slujbelor. Domnul i ngduia s aib viziuni n timpul slujbelor bisericeti, de multe ori vznd ngeri care slujeau laolalt cu preoii. n timpul Sfintei Liturghii din Marea i Sfnta Joi, slujit de egumenul Pahomie i printele Iosif, Sf. Serafim a mai avut o viziune. Dup introducerea la Sfnta Evanghelie, ierodiaconul Serafim pronun cuvintele: "O, Doamne, mntuiete pe cei ce se tem de tine i auzi-ne", dup care ridic patrafirul spunnd: "n vecii vecilor". Dintr-o dat a fost orbit de o lumin strlucitoare i, ridicnd privirea, l vzu pe Domnul nostru Iisus Hristos intrnd din partea de vest a bisericii, nconjurat de Puterile cele fr de trup. Ajungnd la amvon, Domnul a binecuvntat pe toi rugtorii i a intrat n icoana sa din dreapta uilor altarului. Sf. Serafim, rpit cu spiritul dup aceast viziune miraculoas, n-a mai putut scoate nici un cuvnt i nu s-a mai putut mica din loc. Ceilali l-au dus de mn n altar unde a rmas nemicat nc trei ore, cu culoarea feei schimbat de la harul divin care s-a cobort asupra lui. Dup aceast vedenie, sfntul a devenit i mai rvnitor. n timpul zilei muncea n mnstire iar noaptea se ruga n chilia lui din pdure. n 1793, ierodiaconul Serafim a fost hirotonit preot svrind Sfnta i Dumnezeiasca Liturghie n fiecare zi. Dup moartea printelui egumen Pahomie, Sf. Serafim a primit binecuvntare din partea noului stare al mnstirii, printele Isaia s se retrag ntr-un loc din pdure, la o distan de 5 km de mnstire, loc pe care l-a denumit "Muntele Athos" i unde s-a dedicat rugciunii solitare. El mergea la mnstire doar smbta, nainte de privegherea de toat noaptea i se ntorcea la chilia sa din pdure dup Liturghia de duminic unde se mprtea cu Sfintele Taine. Pustnicul Serafim i petrecea timpul cu nevoine ascetice. Pravila sa de rugciune se baza pe cele rnduite de Sf. Pahomie pentru mnstirile antice din deert. El purta cu sine tot timpul Sfnta Evanghelie, citind n ntregime Noul Testament ntr-o sptmn. De asemenea, citea i din Sfinii Prini i Sfintele Slujbe. Sfntul a nvat pe de rost multe din imnurile bisericeti pe care le cnta n timp ce lucra n pdure. n jurul chiliei i-a amenajat o grdin i un stup de albine. Postea foarte aspru, mncnd o dat n zi n afar de miercuri i vineri cnd nu mnca nimic. n prima Duminic a postului mare nu mnca nimic pn smbta, cnd primea Sfintele Taine. Sfntul printe era uneori att de adncit n rugciunea nencetat a inimii nct rmnea nemicat, fr s vad sau s aud nimic n jurul lui. Din cnd n cnd l mai vizitau schimonahul Marcu cel Tcut i arhidiaconul Alexandru care locuiau i ei n pustie. De multe ori l gseau n contemplaie i se retrgeau n linite ca s nu-l deranjeze. n cldura verii, dreptul pustnic obinuia s culeag muchi dintr-o mlatin pentru fertilizarea grdinii, iar cnd narii l nepau ru de tot el suporta spunndu-i:" Patimile sunt omorte prin suferin i durere". Singurtatea lui era deranjat de multe ori de clugri i mireni care l cutau pentru un sfat sau o binecuvntare. Cu binecuvntarea egumenului, pustnicul a interzis femeilor s-l viziteze, dup care, primind un semn de la Dumnezeu c dorina ii este ascultat, n cele din urm a refuzat s mai primeasc vizitatori. Prin rugciunile sale, crarea ctre chilia lui a fost acoperit de crengi mari care au czut din brazii antici nvecinai, blocnd orice acces. Doar pasrile mai veneau la el i animalele slbatice n compania crora a trit ca i Adam n Paradis. Animalele veneau la miezul nopii i ateptau ca sfntul s-i termine pravila de rugciune, dup care hrnea cu pine din mna lui urii, rii, vulpile, iepurii i chiar lupii. Sfntul Serafim avea un prieten urs care i se supunea ntru totul i l ajuta la diferite treburi. Pentru a alunga vicleugurile vrjmaului, Sf. Serafim i-a intensificat nevoinele i a nceput o lupt ascetic nou, imitndu-l pe Sf. Simeon Stlpnicul (1 septembrie), i anume, n fiecare noapte se urca pe o stanc uria din pdure sau pe una mic din chilia lui i nu se odihnea dect foarte puin. Sttea n picioare sau n genunchi i se ruga cu minile ridicate: "Doamne, miluiete-m pe mine, pctosul". Sfntul s-a rugat aa timp de 1000 de zile i nopi. Odat, pe cnd lucra n gradina, trei hoi l-au clcat n cutare de bani sau lucruri valoroase. Dei avea un topor n mn i ar fi putut lupta cu ei, sfntul nu a ripostat, amintindu-i cuvintele Domnului: "Cei care vor ridica sabia de sabie vor pieri" (Mt. 26: 52). Aruncndu-i unealta jos, el le-a spus hoilor s fac ce doresc. Atunci hoii l-au btut att de tare nct l-au lsat mai mult mort dect viu. Au vrut s-l arunce n ru dar l-au lsat pn au scotocit chilia dup bani, ns negsind nimic n afar de icoane i civa cartofi, au plecat. Clugrul i redobndi cunotina, se tr pn n chilie i rmase aa toat noaptea. Dimineaa urmtoare porni cu mare greutate spre mnstire iar fraii vzndu-l cu attea rni pe cap, piept, coaste i spate s-au nspimntat. Timp de 8 zile a zcut n suferin din cauza rnilor iar doctorii care l-au vzut au rmas uimii c mai tria dup o asemenea btaie. Pustnicul nu a fost vindecat de nici un doctor pmntean: mprteasa Cerului mpreun cu Apostolii Petru i Ioan i s-au artat i prin atingerea divin a Preasfintei Fecioare sa vindecat. Cu toate astea el nu se putea ndrepta i rmase ndoit de spate, neputnd umbla dect cu ajutorul unui b

169

1 Ianuarie
pentru tot restul vieii. Sf. Serafim a trebuit s stea vreo cinci luni la mnstire dup care a plecat napoi n pdure. El i-a iertat pe rufctorii lui i s-a rugat pentru ei s nu fie pedepsii. n 1807 stareul Isaia a adormit ntru Domnul. Sf. Serafim a fost rugat s-i ia locul dar acesta a refuzat. El trise n singurtate trei ani complet rupt de lume, cu excepia clugrului care-i aducea de-ale gurii o dat pe sptmn. Dac ntlnea un om n pdure, sfntul se arunca cu faa la pmnt pn cnd acesta trecea mai departe. Sf. Serafim a dobndit pacea sufletului i bucuria ntru Duhul Sfnt. El spunea cndva: "Dobndete spiritul pcii i mii de suflete se vor salva n jurul tu." Noul stare al mnstirii, Printele Nifon, mpreun cu fraii clugri l-au rugat pe Sf. Serafim s vin s oficieze Sfintele Slujbe de duminic la mnstire ca mai demult, sau s se mute de tot la mnstire. Sfntul a ales ultima variant deoarece i era prea greu s se deplaseze la mnstire n fiecare duminic. n primvara anului 1810, el s-a ntors la mnstire dup 15 ani de trai n pustnicie. Continund s triasc n tcere, el s-a nchis n chilia lui rugndu-se i citind. I s-a permis s serveasc masa i s se mprteasc n chilia sa. Acolo, sfntul a urcat pe nlimile puritii spirituale i prin mila Domnului a primit darurile divine ale naintevederii i facerii de minuni. Dup cinci ani de singurtate el i-a deschis ua chiliei pentru ceilali clugri dar a continuat s foloseasc tcerea, nvndu-i pe ceilali prin exemple. n 25 noiembrie 1825 Maica Domnului i doi ierarhi comemorai n acea zi, ieromartirul Clement al Romei i Sf. Petru Arhiepiscopul Alexandriei, i-au aprut sfntului ntr-o viziune i i-au spus s renune la izolare i s se dedice celorlali oameni. Sfntul a primit binecuvntarea egumenului de a-i mpri timpul ntre viaa din pdure i viaa n mnstire. El nu s-a ntors la vechea lui chilie pustniceasc ci s-a retras ntr-un loc mai aproape de mnstire iar uile ei erau deschise att pentru pelerinii mireni cat i pentru clugri. Printele vedea n inimile oamenilor i ca doctor al sufletelor le vindeca neputinele trupeti i sufleteti prin rugciune i prin cuvintele sale pline de har. Cei care veneau la Sf. Serafim simeau dragostea lui nemrginit i blndeea. n orice vreme el i ntmpina pe oameni cu cuvintele: "Bucurai-v, Hristos a nviat!" El iubea ndeosebi copiii. Odat o feti a spus despre el: "Printele Serafim arat ca un btrn dar de fapt este un copil ca i noi!" Printele era deseori vzut cum cra dup sine, sprijininduse n b, un sac cu pietre. Cnd era ntrebat de ce face acel lucru, sfntul rspundea cu smerenie: "l ncerc i eu aa cum m ncearc el pe mine". n ultima parte a vieii sale pmnteti, Sf. Serafim s-a dedicat orfanilor de la mnstirea de maici Diveyevo. n perioada cnd era arhidiacon el l-a nsoit pe rposatul printe Pahomie la comunitatea din Diveyevo unde a cunoscut-o pe starea mnstirii, o ascet - Maica Alexandra i printele Pahomie i-a dat binecuvntare sfntului s aib grij de atunci ncolo de orfanii mnstirii. El a fost un adevrat tata pentru surorile mnstirii, care l cercetau pentru orice problem sufleteasc sau material. Sf. Serafim s-a dedicat i mbuntirii vieii monastice a maicilor de la mnstirea Diveevo, spunnd c el personal nu le ddea sfaturi ci Maica Domnului le ajuta s rzbat n toate problemele mnstirii. Discipolii i prietenii si spirituali l ajutau pe sfnt s asigure hrana vieuitorilor mnstirii Diveevo. Michael V. Manturov, vindecat de clugr de o boal grea, era unul dintre binefctorii mnstirii, angajndu-se la nevoina srciei voluntare, dup cum l-a sftuit sfntul. Elena Vasilievna Manturova, una din surorile mnstirii, a acceptat s moar n locul fratelui ei, din supunere fa de sfnt, deoarece mai era nevoie de acesta n viaa pmnteasc. Nicolae Alexandrovich Motovilov a fost i el vindecat de clugrul Serafim. n 1903, cu puin nainte de praznicul Sfntului Serafim, s-a gsit i s-a tiprit renumita "Conversaie a Sfntului Serafim de Sarov cu N. A. Motovilov". Pus pe hrtie de Motovilov dup conversaia de la sfritul lui Noiembrie 1831, manuscrisul a fost gsit ascuns ntr-un pod, printre grmezi de hrtii, unde a zcut aproape 70 de ani. Scrierea a fost gsit de autorul S. A. Nilus, care cuta informaii despre viaa Sfntului Serafim. Aceast conversaie este o adevrat comoar pentru literatura ortodox, care s-a nscut din dorina lui Nicolae Motovilov de a nelege scopul vieii cretine. Sf. Serafim tia c Motovilov cuta acest rspuns din tineree fr s gseasc satisfacie. Sfntul printe i-a spus c elul vieii cretine este dobndirea Duhului Sfnt, explicndu-i care sunt marile binefaceri ale rugciunii i ale vieii ntru Duhul Sfnt. Motovilov l-a ntrebat pe sfnt de unde putem ti dac am dobndit sau nu Duhul Sfnt. Sf. Serafim i-a vorbit pe larg cum ajung oamenii s-l aib pe Sfntul Duh i cum recunoatem duhul lui Dumnezeu n noi dar Motovilov vroia mai mult. Atunci printele l-a luat de umeri spunndu-i: "Noi acum suntem amndoi ntru Duhul Sfnt, fiule. De ce nu m priveti?" Motovilov i-a rspuns: "Nu v pot privi printe pentru c ochii v lumineaz ca fulgerul i faa v este mai strlucitoare ca soarele". Sf. Serafim i-a rspuns: "Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum i tu eti la fel de strlucitor ca mine. nseamn c i tu eti n lumina Duhului Dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea c sunt aa". Apoi sfntul l-a asigurat pe Motovilov c Domnul i va permite s pstreze amintirea acestei experiene toat viaa lui. "Nu s-a fcut aceasta doar pentru tine ca s nelegi, ci prin tine, pentru toat lumea." Toat lumea l cunotea pe Sfntul Serafim ca un mare ascet i fctor de minuni. Cu un an i 10 luni nainte de svrirea sa, de srbtoarea Buneivestiri, sfntului i-a fost ngduit nc o artare a Maicii Domnului mpreun cu cei doi apostoli i cu alte 12 fecioare mucenie (Sf. Varvara, Ecaterina, Tecla, Marina, Irina, Eufrosina, Pelagia, Dorotea, Macrina, Iustina, Iuliana i Anisia). Preasfnta Fecioar vorbi ndelung cu clugrul, ncredinndu-i n grij pe surorile mnstirii Diveyevo. n final Ea i-a spus: "n curnd, preaiubite, vei fi cu noi." Maica Eufrosina de la mnstire a fost martor la apariia Maicii Domnului pentru c printele a invitat-o. n ultimul an de via, unul dintre cei pe care i-a vindecat l-a vzut pe sfnt nlat de la pmnt n timp ce se ruga, lucru care i-a fost interzis cu

170

3 Ianuarie
strictee de ctre Sf. Serafim s-l dezvluie dect dup moartea lui. Sf. Serafim slbea vznd cu ochii i vorbea tot mai mult despre apropiata sa "plecare". n acest timp era vzut stnd lng sicriul su pe care-l pusese n anticamera chiliei i pe care singur i l-a fcut. Sfntul i-a nsemnat singur locul unde vroia s fie ngropat, lng altarul catedralei Adormirii. n 1 ianuarie 1833 Printele Serafim a venit la biserica Sfinilor Zosima i Savatie pentru ultima oar la Sfnta Liturghie unde s-a mprtit cu Sfintele Taine dup care i-a binecuvntat pe frai i i-a luat rmas bun, cu cuvintele: "Salvai-v sufletele. S nu dezndjduii, s rmnei n trezvie. Astzi se pregtesc pentru noi cununi". n 2 ianuarie Printele Pavel, ajutorul sfntului, a plecat la ora ase dimineaa la utrenie i a simit miros de fum venind din chilia sfntului. Printele obinuia s lase lumnri s ard n chilie i Printele Pavel s-a speriat s nu ia foc ceva. "n timpul vieii mele nu va fi nici un foc", spuse el cndva, "dar cnd voi muri vei ti, pentru c un foc se va aprinde". Cnd au deschis ua au vzut cri i alte lucruri mocnind iar sfntul era n genunchi n faa icoanei Maicii Domnului, cu minile ncruciate pe piept. Sufletul lui curat a fost luat de ngeri n timpul rugciunii i a fost dus n faa Tronului Atotputernicului Dumnezeu, al Crui slujitor credincios a fost toat viaa. Sf. Serafim a promis s mijloceasc n faa Bunului Dumnezeu pentru cei care-i vor pomeni pe prinii si, Isidor i Agatia. Moatele Sfntului Serafim se afl la Diveevo. Sarovul se afl azi ntr-o zon n care accesul este interzis din cauza unor instalaii militare. Diveevo e la rsrit de Moscova. Maleahi este cel din urma prooroc din Legea Veche i a proorocit cu 430 de ani nainte de venirea Mntuitorului, despre naintemergtorul Domnului (Luca 1, 17), adic despre Sfntul Ioan Boteztorul. Murind, a fost ngropat n satul prinilor si. Dup predanie, sfntul prooroc Maleahi era frumos la vedere, cu faa rotund, cu prul cre de prea c este tuns, cu capul lunguie iar numele lui se tlcuiete 'ngerul Domnului'.

Pomenirea sfntului mucenic Gordie.

Acest sfnt mucenic Gordie a trit n Cezareea Capadociei pe vremea mpratului pgn Liciniu (308-324), fiind crescut n credina cea dreapt cretin. Cnd s-a mrit a fost luat la oaste i pus peste o sut de oameni, pentru c ntrecea pe muli cu tria trupeasc i cu brbia sufleteasc. ncepnd Liciniu prigoana aspr mpotriva cretinilor, sutaul Gordie s-a scrbit de slujba lui, a aruncat brul ostesc, a prsit toate nlesnirile vieii din lume i s-a dus n pustiu s locuiasc mai bine cu fiarele dect cu nchintorii la idoli. i ntrindu-se cu duhul n pustiu, ca i altdat proorocul Ilie, a luat ndrzneal s ias iar n lume, s lupte mpotriva rtcirii. i aa, cnd se ineau n Cezareea alergri de cai n cinstea lui Marte, Gordie s-a artat n mijlocul hipodromului, mrturisind pe Hristos, spre bucuria cretinilor i spre turbarea pgnilor. Pe loc a fost adus naintea eparhului, unde a mrturisit cu trie credina cretin i linitit i-a ntins gtul s fie tiat de sabie. Pe acest sfnt mucenic Gordie l-a cinstit cu frumos cuvnt de laud sfntul Vasile cel Mare.

Pomenirea sfintei IULIANA de Lazarevo

Pomenirea aflarii moastelor cuviosului mucenic Efrem cel Nou Pomenirea cuviosului printelui nostru Petru Stegarul, ale crui moate au fost aezate n biserica sf. Zaharia din Atroa. Pomenirea sfinilor mucenici: o maic mpreun cu cei doi fii ai ei, care n foc s-au svrit.

3 Ianuarie
Ziua a treia, pomenirea sfntului prooroc Maleahi.
Acest sfnt prooroc s-a nscut n satul Sofes, din seminia lui Levi, dup ntoarcerea evreilor din robia babilonic. nc de tnr a avut via curat i sfnt. Numele lui se tlcuiete 'nger', pentru dou pricini: una, c era la fa frumos i vesel i alta, c toate cte proorocea el erau ndat adeverite, prin mijlocirea ngerului. Cei nevrednici auzeau numai glasul ngerului, iar cei vrednici vedeau i chipul ngerului.

4 Ianuarie
Ziua a patra, pomenirea Soborului sfinilor mriilor apostoli, cei aptezeci la numr.
Aceti aptezeci de apostoli, fiind alei de puterea dumnezeiasc, au fost trimii n toat lumea ca s smulg pe oameni din nelciunea i nebunia idoleasc, i s-i ntoarc la cunotina cinstirii de Dumnezeu. Pentru aceasta, toi s-au nevoit n multe feluri i chipuri pentru adevr i s-au mutat la Domnul, aa cum se arat la pomenirea fiecruia.

171

4 Ianuarie Pomenirea cuviosului printelui nostru Teoctist, egumenul locaului din Cucumia Siciliei, care n pace s-a svrit. Pomenirea celor ase sfini mucenici, care cu pace s-au svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Zosima Monahul i Atanasie Comentarisiul.
Acest sfnt Zosima era din Cilicia i vieuia n pustiu la un loc cu fiarele. Fiind prins de tiranul Domiian i mrturisind c Hristos este Dumnezeu adevrat, i s-au ars urechile cu fiare nroite. A fost aruncat ntr-un cazan plin de murdrii clocotite i apoi spnzurat cu capul n jos. Dar, n chip minunat, a rbdat toate. Pe cnd alt dat era chinuit, s-a artat un leu, care cu glas omenesc a vorbit despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta a adus la credina cretin pe Atanasie Comentarisiul. Mai trziu Zosima fiind slobozit de tiran s-a dus iari n pustiu, lund cu el i pe Atanasie, pe care l-a catehizat i l-a botezat. Acolo amndoi au trit n crptura unei stnci, unde i-au dat sufletele lor n minile lui Dumnezeu. s afle cineva dintre prini de cele ntmplate. Iar dup ce a rposat, atunci s-a cunoscut c este femeie, pentru care toi s-au spimntat i s-au ndemnat s mulumeasc lui Dumnezeu.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Eftimie cel nou, care odihnete aproape de Sfntul Mochie. Pomenirea cuviosului Eftimie, egumenul Mnstirii Vatoped, care a nfruntat pe mpratul Mihail latinofonul i pe patriarhul Becul, i care sa svrit necat. Pomenirea celor doisprezece monahi din Mnstirea Vatoped, care mpreun cu Eftimie au nfruntat pe latinofonii mai sus numii, i care prin sugrumare s-au svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Hrisant i Eufimia, cei ce odihnesc aproape de Sfntul Acachie. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Onufrie, care a mrturisit n Chio la anii 1818.

Pomenirea cuvioasei Apolinaria, cea din Sinclit.

Sfnta Apolinaria a fost fiica, vestit prin frumusee i prin nelepciune, a lui Artemie, crmuitorul Romei, pe vremea mpratului Leon cel Mare. Dorind din fraged vrst s-i pstreze fecioria, ea se ruga lui Dumnezeu ziua i noaptea s i se mplineasc aceast dorin, adic s rmn fecioar pn la moarte. Pentru aceasta se ruga de prini s o lase s se duc la Ierusalim. i ctignd nvoirea lor, a luat, fericita, robi i roabe, aur i argint i haine scumpe i s-a dus la sfnta Cetate. Acolo a mprit tot ce avea la sraci. Iar dup ce sa nchinat la Locurile Sfinte a slobozit pe robi i pe roabe, oprind numai un btrn, cu care a pornit pe drumul spre Alexandria. Pe drum s-a oprit la un loc de es s se odihneasc. i adormind btrnul ei, atunci, de trei ori fericita, nesocotind cele pmnteti, a fugit pe ascuns i a intrat ntr-o lunc neprielnic, unde a rmas muli ani, rugndu-se lui Dumnezeu i ndurnd mucturile narilor, care-i fcuser trupul numai rni. De aici s-a dus la un schit de Sfini prini, dndu-se drept brbat i spunnd c-l cheam Dorotei. Cuviosul Macarie, care se afla acolo a primit-o i i-a dat o chilie, n care fericita s-a nchis, rugndu-se lui Dumnezeu ziua i noaptea. Artemie, tatl fericitei, cutnd-o mult i negsind-o a nceput s se ngrijeasc de alt fat a sa, care era chinuit de un duh necurat. Pe aceasta a trimis-o la schitul prinilor acelora pentru vindecare. Prinii au ncredinat-o printelui Dorotei, adic surorii sale Apolinaria. i dup cteva zile a ieit diavolul din tnra care s-a ntors acas vindecat. ns dup puine zile, multora li s-a prut c tnra a rmas ngreunat. Iar tatl ei, socotind c a rmas ngreunat de la Dorotei, a trimis ndat clrei care au adus nainte sa pe printele Dorotei. Atunci sfnta, dovedind c este fiica lui Artemie, toi s-au minunat i s-au nfricoat, mai ales din pricina vindecrii minunate a surorii sale bolnave. Dup aceasta, rmnnd cteva zile cu prinii si, s-a ntors iari la chilia ei, fr

5 Ianuarie
Ziua a cincea, pomenirea sfinitului mucenic Teopempt episcopul, care prin sabie s-a svrit i a mucenicului Teona.
Acest sfnt mucenic Teopempt a fost episcop, n zilele mpratului Diocleian, la anii 290. i ridicnd Diocleian prigoan asupra cretinilor, Teopempt a fost cel dinti care a mrturisit c Hristos este Dumnezeu. Fiind prins i vdind n faa mpratului nelciunea idoleasc, a fost aruncat ntr-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi i i-au dat otrav. Rmnnd n via dup toate acestea i aducnd la credin n Hristos pe fermectorul Teona, care i dduse otrava, a fost supus la alte chinuri i n cele din urm i-au tiat capul. Astfel s-a ncununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfntul Teona, care fusese fermector i crezuse, l-au aruncat ntr-o groapa i l-au mpresurat cu pmnt. i aa i-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintei Sinclitichia.

Aceast sfnt era de neam ales, bogat i evlavioas; i muli tineri o cereau n cstorie pentru frumuseea ei nfloritoare i pentru averea ei cea mult. Dar ea i nla tot mai mult dorul ctre Dumnezeu. Pentru aceasta a prsit cu totul grijile lumeti i i-a dat toat silina spre adugirea mbuntirii sufletului, prin nfrnare. Biruind deci pe vicleanul lupttor diavolul, s-a mutat cu mintea ctre Dumnezeu, mai nainte de desprirea de trup. Dar aproape de sfritul vieii sale, iar a ispitit-o vicleanul. ntocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu rni i cu viermi, care i mncau trupul. Tria sufletului ns nu i-a slbit, ostenelile nu le-a prsit i cu lupt brbteasc a trit pn la 80 de ani, cnd a rposat n pace, dndu-i sufletul n mna lui Dumnezeu i lund cununa biruinei cu sfinii.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Grigorie cel din Acrita.

172

4 Ianuarie
Acest sfnt era de neam din vestita insul a Cretei. Prinii lui, care erau foarte evlavioi, se numeau Teofan i Iuliana. Dup ce s-a ndeletnicit muli ani cu nvtura crii, prinii au poruncit sfntului s pasc oile. n acea vreme mrturisitorii credinei celei adevrate sufereau mari strmtorri de la lupttorii mpotriva icoanelor. Iar tnrul Grigorie dorind fierbinte s pstreze dreapta credin, a plecat de acas i s-a dus n Seleucia. Acolo a stat vreme ndelungat hrnindu-se cu puin pine i ap, i ostenindu-se n cele plcute lui Dumnezeu. Dup moartea mpratului Leon, care era lupttor mpotriva icoanelor, cuviosul Grigorie s-a dus la Ierusalim s se nchine Sfintelor Locuri. i a stat acolo doisprezece ani, dar ce a ndurat din partea agarenilor nu este cu putin s se arate, dac vrea cineva s pzeasc scurtimea cuvntului. De la Ierusalim, cuviosul s-a dus la Roma i a primit tunderea i haina clugreasc, domolindu-i trupul cu nfrnarea. Dup moartea mpratului Stavrachie, a venit n fruntea mpriei Mihail Curopalatul Rangavi. Atunci sfntul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, a trimis la Leon papa Romei, pe sfntul Mihail episcopul Sinadelor, cu gramata soborniceasc. n Roma sfntul Mihail s-a apropiat sufletete de cuviosul Grigorie i la ntoarcere l-a luat cu sine i l-a aezat n Mnstirea Acrita. Aici cuviosul a ndurat de bunvoie nevoine foarte mari: umbla descul, avea numai o cma, dormea pe o rogojin i la dou, trei zile gusta puin pine. Locuina o avea ntro groap adnc, unde cu amar plngea pentru tulburrile ce frmntau atunci Bisericile cretine. Mai pe urm, ieind din groap, a petrecut ntr-o chilie strmt, fiind mbrcat cu o cma de piele; i umplnd cu ap un vas mare ce se afla n grdin, i lepda noaptea cmaa i intra n vas, unde citea toat Psaltirea; iar dup ce o citea, ieea afar i intra n chilie. i aa a fcut n toate zilele vieii sale. Deci, cu asemenea lupte nevoindu-se fericitul i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Mai pe urm, cnd cu ajutorul lui Dumnezeu cuviosul Fostirie a ntemeiat o mnstire, n care s-a adunat numr mare de frai, el nu mai primea pine din cer, ca mai nainte, ci da frailor hrana din osteneala minilor lor. i aceasta s-a ntmplat nu pentru c Dumnezeu nu ar mai fi putut s fac aceasta i nici pentru c n-ar mai fi dat ascultare sfntului, mai ales ca sfntul Fostirie nu se ruga niciodat pentru hran, innd minte porunca lui Hristos: "cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i dreptatea Lui, i, toate acestea se vor aduga vou" (Matei, 5, 31); ci aa a binevoit Domnul, ca s se dea lor hran din osteneala lor. Pentru aceasta a poruncit alesului Su Fostirie s nu primeasc de la nimeni nimic, ci toate cele de trebuin s le aib din osteneala minilor lor. Neprimind nici el singur vreun prinos de la cineva, cuviosul nva pe frai s se osteneasc ntru osrdnica rugciune, n citiri folositoare de suflet i n lucrul minilor lor, i el nsui fiind n acestea pild pentru toi. n vremea vieii sfntului Fostirie s-au ivit n Biserica nite eresuri. Pentru curmarea lor s-au adunat muli prini, fiind chemat i cuviosul Fostirie. i venind la sobor a mrturisit dreapta credin cu brbie i cu bune dovezi, aa c muli eretici s-au ntors la unire cu Biserica; iar unii au intrat n ceata clugrilor, ndemnai fiind de viaa cea sfnt a marelui nevoitor Fostirie prin ale crui rugciuni s-au lucrat minuni multe, att n vremea vieii lui pmnteti, ct i dup fericita lui svrire, care a avut loc n ziua a cincea a lui ianuarie, ctre sear.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Fostirie.

Cuviosul Fostirie, strlucind din Rsrit, ntocmai ca soarele, a luminat pn i Apusul. Vieuia pe un munte nalt, n pustiu, petrecnd n rugciune nencetat ctre Dumnezeu, omorndu-i trupul su cu postul, cu privegherile de noapte i cu toate lipsurile. Prin nevoinele sale cele mari, strlucea ca un luceafr, potrivit numelui lui, luminnd lumea. Curindu-i trupul, sfinindu-i sufletul i pzind, pe ct omenete este cu putin, chipul lui Dumnezeu n om, s-a fcut pe sine sla Duhului Sfnt. Dup darul ce i s-a dat de Dumnezeu, el vindeca toate neputinele i rnile celor ce cu credin alergau la dnsul. Asemenea preamritului prooroc Ilie, cuviosul Fostirie a primit hran din cer. Dar nu corbii i aduceau hrana, cum griete Scriptura despre Ilie, ci ngerul Domnului. Acest trimis ceresc, n fiecare zi, punea pentru cuviosul printe pinea ntr-un loc tiut; i cnd veneau cercettori la acest sfnt brbat, atunci la locul tiut cuviosul afla pini puse i pentru dnii. Aceasta preamrit minune a bunvoinei lui Dumnezeu s-a svrit nu numai cteva zile, ca n vremea sfntului prooroc Ilie, n muntele Carmelului, ci n toi anii cei muli, n care cuviosul Fostirie a petrecut n singurtate i n tcere.

Pomenirea sfntului mucenic Sais, care, fiind necat n mare s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Teoid, care, fiind clcat cu picioarele de chinuitori, s-a svrit. Pomenirea cuvioasei Domnina, care n pace s-a svrit. Pomenirea cuvioasei Tatiana, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului noul cuvios mucenic Romano cel din Carpensia, care, n Bizan mrturisind la anul 1794, prin sabie s-a svrit.

6 Ianuarie
Ziua a sasea, se praznuieste sfnta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos (Epifania sau Boboteaza).
Sfnta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos o sarbatorim n aceasta zi, n toate sfintele biserici, facnd, de cu seara, slujba Privegherii. Ca nsusi Dumnezeu Cuvntul, mbracndu-Se n Adam cel vechi si plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca sa Se boteze. Si acesta l oprea, zicnd catre Dnsul: "eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?". Daca a auzit nsa pe Domnul zicnd: "lasa acum", a cunoscut ca botezul este plinirea a toata dreptatea si L-a

173

4 Ianuarie
lasat. Si botezndu-Se Hristos, toata firea apelor a sfintit; si cufundnd n apele Iordanului toate pacatele oamenilor, ndata a iesit din apa; nnoind si zidind din nou pe omul, care era nvechit n pacate si dndu-i mparatia cerurilor. A Carui slava si putere este n vecii vecilor. Amin. ntmplat n urmatorul chip: Sfntul Evanghelist Luca, ajungnd n cetatea Sevastiei, unde se spune ca a fost ngropat trupul naintemergatorului, si lund de acolo mna dreapta a proorocului, a adus-o n cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au savrsit multe minuni. Una dintre aceste minuni este si aceasta: Un balaur si avea cuibul n preajma cetatii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii pagni de acolo l socoteau a fi dumnezeu si-l cinsteau cu jertfe, n toti anii; iar Jertfa adusa lui, era un om. Balaurul trndu-se afara din cuibul sau, si aratndu-se nspaimntator la vedere, casca gura mare, lua jertfa si o sfsia cu dintii. Si trecnd timpul, a venit si rndul unuia dintre crestini sa dea pe fiica sa balaurului. De aceea tatal fetei, alese ca jertfa, se ruga lui Dumnezeu si sfntului Ioan Botezatorul, ca sa i se izbaveasca fiica de moartea cea amara. Si i s-a luminat cugetul sa faca urmatorul lucru: a cerut sa se nchine la sfnta mna a sfntului Ioan; si n timp ce saruta mna, el a rupt cu dintii, n ascuns, degetul cel mare de la mna sfntului; si dobndind ceea ce dorea, a iesit din biserica. Iar cnd a sosit ziua de jertfa si era adunat tot poporul, a mers si tatal fetei ducnd pe fiica sa. Si apropiindu-se de balaur, care casca gura si astepta jertfa, ia aruncat n gtlej sfntul deget al naintemergatorului. Iar odata cu aceasta, balaurul a murit. Si tatal s-a ntors acasa, cu fiica sa vie, povestind minunata ei izbavire. Iar multimea poporului, minunndu-se de aceasta mare minune, a multumit lui Dumnezeu si Sfntului Ioan, zidind o biserica mare nchinata Sfntului. Se mai spune iarasi ca la praznicul naltarii cinstitei Cruci, era naltata de arhiereu si aceasta cinstita mna a Botezatorului. Si cnd se nalta, uneori se desfaceau degetele, iar alteori se strngeau, si desfacerea degetelor nsemna belsug de roade, iar strngerea, lipsa si nerodire. Pentru aceasta multi mparati, dar mai ales mparatii Constantin si Romano, Porfirogenetii, care au mparatit n anii 912-959, doreau sa dobndeasca cinstita mna, pentru ca nu cumva sa ajunga acest odor n minile pagnilor. Deci n vremea lor s-a facut mutarea cinstitei mini a naintemergatorului, prin diaconul Iov, de la biserica Antiohiei si a fost adusa la Constantinopol, chiar n seara dumnezeiestii Aratari, la Vecernie, cnd este obiceiul sa se savrseasca de catre crestini Agheasma. Iar iubitorul de Hristos mparat, sarutnd cu dor aceasta sfnta mna, a asezat-o n palatul mparatesc.

Pomenirea sfntului noului sfintit mucenic Romano Lachedemonul, care, marturisind n anii 1695, prin sabie s-a savrsit.

7 Ianuarie
Ziua a saptea, soborul Sfntului Prooroc naintemergatorului Botezatorului Ioan.
Dupa cum este obiceiul, Biserica dreptmaritoare a rnduit ca dupa unele mari sarbatori ale Mntuitorului sau ale Maicii Domnului, n ziua care urmeaza praznicului sa fie cinstit principalul personaj secundar al marii sarbatori. Astfel, n ziua dupa Botezul Domnului facem praznuire de sfntul Ioan Botezatorul si naintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeti, glasul care striga n pustie "gatiti calea Domnului", turtureaua pustiei care a binevestit primavara harului, faclia Luminii dumnezeiesti, rasaritul ce a vestit pe Soarele Dreptatii, ca un nger pamntesc si om ceresc, care sta la granita dintre cer si pamnt si uneste Vechiul si Noul Testament. Trimis de Dumnezeu n desert sa anunte vestea cea buna a venirii lui Mesia Hristosul, si sa pregateasca calea lui Iisus, Ioan si mplineste misiunea boteznd pe Isus n apele Iordanului. De acum stralucirea lui urma sa scada, iar a Mntuitorului sa creasca. Totusi, chiar dupa venirea Harului si moartea lui ca martir, Ioan Botezatorul continua sa fie pentru crestini, n sens duhovnicesc, nainte-Mergatorul Domnului. Model de nfrnare, de pocainta, de curatire de patimi prin asceza si rugaciune, initiator al vietii monastice si a celei pustnicesti, Ioan nu va nceta niciodata sa fie cel care gateste calea ce duce la Hristos. Si tot n ziua aceasta s-a asezat si aducerea preacinstitei si sfintei sale mini n cetatea mparateasca a Constantinopolului. A doua zi dupa dumnezeiasca Aratare, am luat dintru nceput, de la Sfintii Parinti, sa praznuim Soborul sfintitului Prooroc naintemergatorului si Botezatorului Ioan, ca unul care a fost slujitor al tainei dumnezeiescului Botez al Domnului. Si s-a asezat si acest praznic pe lnga celelalte praznice ale sale, pentru a nu trece sub tacere nici una din faptele lui minunate. n aceasta zi se mai praznuieste si aducerea preacinstitei sale mini la Constantinopol, care s-a

Pomenirea sfntului noului mucenic Atanasie cel din Atalia, care a marturisit n Smirna la anii 1700.

8 Ianuarie
Ziua a opta, pomenirea preacuviosului parintelui nostru Gheorghe Hozevitul.
Acest fericit parinte al nostru, Gheorghe, parasind patria si neamul si toata desfatarea lumeasca, a venit la Ierusalim sa se nchine la mormntul cel primitor de viata al Mntuitorului nostru Iisus Hristos si la toate locurile cele sfintite si sfinte si de multe minuni pline din jurul mormntului. Dupa ce a cstigat sfintenia si harul acestora a intrat n Mnastirea zisa a lui Hozeva. Si facndu-se monah si trecnd n rndul fratilor, s-a aratat, de la nceput,

174

9 Ianuarie
n totul nebiruit n orice munca si aspra vietuire, nct parea ca este nematerialnic si fara de trup. Cu vietuirea lui uimea pe toti si i ndemna sa aiba dorinta si rvna rabdarii celei mai presus de fire. Deci, ajungnd pe culmea nepatimirii si umplndu-se de darul Duhului Sfnt, a fost ca un stlp nsufletit si ca o icoana a tuturor bunatatilor pentru cei din mnastire si pentru toti ceilalti. Pna la sfrsit n-a slabit din nfrnare, aflnd odihna ostenelilor si durerilor sale celor multe prin mutarea catre Domnul Cel mult dorit. maica lui Chelsie au spnzurat-o. Iar celorlalti sfinti li s-au taiat capetele, si asa au luat fericiti cununile muceniciei.

Pomenirea sfintilor mucenici care prin sfntul Iulian au crezut, si prin sabie s-au savrsit. Pomenirea sotiei crmuitorului Marchian, care a crezut prin sfntul Iulian, si de sabie s-a savrsit. Pomenirea sfntului sfintitului mucenic Carterie.
Acest sfnt Carterie a fost preot si nvatator al crestinilor, pe vremea mparatului Diocletian si a crmuitorului Urban din Cezareea Capadociei, unde a zidit o biserica si, adunnd acolo multime de crestini, i nvata sa cinsteasca numai pe Hristos, ca Unul ce este Dumnezeu adevarat si afara de El sa nu cunoasca pe altul. Fiind prt crmuitorului, pentru aceasta nvatatura, s-a ascuns. Iar Domnul, i S-a aratat si i-a zis: "Carterie, du-te si te arata la cei ce te cauta si Eu voi fi cu tine, ca trebuie sa patimesti mult pentru numele Meu si multi au sa creada si sa se mntuiasca prin tine". Atunci sfntul, plin de bucurie si multumind lui Dumnezeu, s-a dat pe fata. nti a fost nchis, apoi l-au dus naintea crmuitorului, care i-a poruncit sa jertfeasca zeului Serapis. Dar sfntul, prin rugaciunea lui, surpnd acest idol, a fost supus la felurite chinuri. Sfntul nsa, prin aratarea unui nger a biruit toate chinurile. Dar a fost supus din nou la si mai grele chinuri si aruncat n nchisoare. Dar dupa ce s-a nnoptat, iarasi i S-a aratat Domnul, l-a dezlegat, l-a nsanatosit si l-a scos afara, prin usile nchisorii. Pentru aceasta multi necredinciosi vazndu-l sanatos, mergeau, se botezau de la el si se vindecau de bolile lor. De aceea iarasi a fost chinuit cu si mai multa salbaticie. Si asa si-a dat viteazul mucenic sufletul n minile lui Dumnezeu.

Tot n acesta zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Domnica.

Aceasta cuvioasa maica Domnica a trait n zilele marelui mparat Teodosie, si a ajuns pna n zilele lui Leon si Zenon, care au mparatit n anii 474-491. Domnica era din cetatea Cartaginei de lnga Carhidon. Si dupa o rnduiala de la Dumnezeu, s-a dus la Constantinopol, mpreuna ca alte patru fecioare. Iar Nectarie, care era atunci patriarh, fiind ndemnat de o descoperire dumnezeiasca, le-a primit si le-a botezat. Deci, cuvioasa Domnica intrnd n viata calugareasca, s-a luptat cu osteneli si a ajuns la schimnicie desavrsita, nvrednicindu-se sa faca si minuni. Si proorocind multora despre cele ce aveau sa fie, s-a mutat catre Domnul.

Pomenirea sfintilor mucenici Iulian si Vasilisa, si a celor mpreuna cu dnsii.

Acest sfnt mucenic Iulian, care era din cetatea Antinopol din Egipt, a trait n zilele mparatului Diocletian si ale crmuitorului Marchian. El a convins pe sotia cu care era casatorit dupa lege, al carei nume era Vasilisa, ca sa traiasca mai departe ntru curatie. Si dupa ce au tuns-o calugarita la o mnastire, s-a calugarit si el la alta mnastire, si a ajuns egumen peste douasprezece mii de monahi. Fiind prt, a fost prins si nelepadndu-se de Hristos, ci nca batjocorind si pe idoli, a mniat pe crmuitorul Marchian, care a trimis ndata oameni de au ars mnastirea, n care au fost cuprinsi de foc toti episcopii si preotii care se adapostisera acolo, ca si ceilalti clerici ai tinutului. Si astfel si-au plinit marturisirea lor. Iar sfntul Iulian fiind lungit la pamnt a fost batut, si i s-au zdrobit oasele, strnse n lanturi de fier. nsa unul din chinuitorii lui, orb de un ochi, a crezut n Hristos si a fost vindecat de mucenicul Iulian, dar pentru credinta i s-a taiat capul. Tot asa si Chelsie, fiul crmuitorului Marchian, mpreuna cu douazeci de ostasi au crezut n Hristos, vaznd ca sfntul Iulian prin rugaciunile lui a nviat un mort. Pentru aceasta, dupa porunca crmuitorului, mai nti a fost aruncat la nchisoare fiul sau Chelsie; apoi au fost osnditi la chinuri att el ct si alti sapte fii ai unui curtean, care crezusera si ei, cu preotul Antonie, si cu Anastasie cel nviat din morti. Dar, deoarece cu harul lui Hristos toti au ndurat cu barbatie chinurile, multi au crezut si chiar si maica lui Chelsie, sotia crmuitorului. Si rugndu-se cu totii n fata crmuitorului, ndata prin rugaciunea lor idolii din templu au cazut, zdrobindu-se, iar templul s-a cufundat n pamnt. De aceea acesti credinciosi au fost supusi la chinuri; iar lui Iulian si lui Chelsie le-au jupuit pielea de pe capete, preotului Antonie i-au scos ochii cu cangi de fier, iar pe

Pomenirea celui ntre sfinti, parintelui nostru Chir, arhiepiscopul Constantinopolului, a carui slujba se face n Mnastirea Hora si n biserica cea mare, duminica. Pomenirea sfntului Attic, patriarhul Constantinopolului, care n pace s-a savrsit. Pomenirea sfntului prooroc Sameu Elamiteanul, care n pace s-a savrsit. Pomenirea sfntului Agaton, care n pace s-a savrsit. Pomenirea sfintilor mucenici al lui Hristos, Teofil diaconul si Eladie mireanul.
Acesti sfinti parinti mucenici erau din Liban si fiind prinsi, pentru ca marturiseau pe Hristos, au fost dusi naintea subprefectului Libiei. Si fiindca ei staruiau n credinta lui Hristos au fost chinuiti foarte. ndelungndu-se aceasta chinuire mult timp, sfintii si-au dat sufletele lor n minile lui Dumnezeu.

9 Ianuarie
Ziua a noua, pomenirea sfntului mucenic Polieuct. 175

10 Ianuarie
Polieuct si Nearh au fost doi ostasi, buni prieteni ntre ei, n zilele mparatului Deciu, la anii 250. Locuinta lor era n Meletina, cetatea de capetenie a Armeniei. Credinta lor era deosebita: Nearh era crestin, iar Polieuct, cu toate ca era pagn, avea nsusiri de crestin si mare nclinare sa ajunga crestin. mparatul a dat porunca foarte aspra mpotriva crestinilor. Aceasta porunca a tulburat adnc pe Nearh, nu de teama chinurilor, ce-l amenintau, ci de teama ca nu cumva prietenia lui cu Polieuct sa se rupa, sau sa se raceasca, din pricina acestei porunci, care ameninta cu pedepse pe crestini, si fagaduia daruri si cinste celor ce ramneau pagni, sau se ntorceau la credinta pagna. Nearh era att de amart, nct Polieuct, aflnd pricina amaraciunii lui, si-a deschis inima, spunndu-i: "nu te teme ca porunca mparatului are sa ne desparta; n noaptea aceasta am vazut pe Hristos, la Care tu te nchini; El m-a dezbracat de haina mea murdara si m-a mbracat cu una luminoasa, m-a urcat pe un cal naripat si mi-a zis sa-I urmez Lui. Aceasta vedenie m-a hotart cu totul sa fac ceea ce gndeam de mult; caci numai numele de crestin mi lipseste. Ai bagat de seama ca ori de cte ori mi-ai vorbit de marele vostru Mntuitor, eu te-am ascultat cuviincios; si ca atunci cnd mi-ai citit viata si nvataturile Lui, am ramas uimit de sfintenia faptelor si cuvintelor Lui? O, Nearh, daca m-as crede vrednic sa merg la El, fara sa-I cunosc tainele si fara sa fiu bogat, ai vedea izbucnind dorinta pe care o am sa mor pentru slava Lui si pentru ntarirea vesnicelor lui adevaruri!" Nearh l-a lamurit spunndu-i ca tlharul cel cuminte, de pe cruce, a dobndit grabnic cerul, fara sa fi fost botezat. Auzind aceasta, Polieuct, plin de rvna, a smuls porunca mparatului, a scuipat-o, a rupt-o n bucati si a aruncat-o n vnt; si vaznd idolii pe care pagnii i duceau spre altare, la nchinare, i-a smuls de la cei ce-i purtau, i-a aruncat la pamnt, si i-a calcat n picioare. Toata lumea, mpreuna cu Nearh, prietenul sau, a ramas uimita de aceasta fapta neasteptata. Felix, care era socrul lui Polieuct si care avea mputernicire de la mparat sa prigoneasca pe crestini, a vazut cu ochii lui ce a facut ginerele sau si s-a ndurerat vazndu-si pierdute nadejdea si sprijinul familiei sale. De aceea, Felix a ncercat sa zdruncine statornicia lui Polieuct, nti cu vorbe frumoase, apoi cu amenintari si la urma cu lovituri peste fata, date de calaii pe care i avea. Dar nu a ajuns la nici un capat. Si atunci Felix a trimis pe fiica sa, Paulina, sotia lui Polieuct, cu nadejdea ca lacrimile ei vor avea mai mare putere asupra barbatului sau, dect mestesugirile si asprimea tatalui. Dar nimic n-a dobndit nici prin fiica sa; ci, dimpotriva, taria lui Polieuct a adus la credinta crestina pe multi pagni. Si atunci Felix, nemaiavnd ce face, a dat porunca sa i se taie capul. Si sfntul mucenic Polieuct, fara alt botez dect cel al sngelui sau, s-a dus sa ia n stapnire marirea pe care Dumnezeu a fagaduit-o tuturor acelora care se vor lepada pe sine, pentru numele Lui. de douazeci de ani, a fost cuprins de dragostea dumnezeiasca. Pentru aceasta, lasndu-si parintii, s-a retras n muntele Olimpului si s-a dus la Mnastirea Avgarilor n care straluceau prin sihastrie si viata mbunatatita Grigorie si Vasilie, unchii sai dupa mama. Fiind primit de unchii sai, Evstratie a fost tuns n monahism. Deci dobndind ceea cesi dorise, slujea tuturor fratilor cu inima bucuroasa si cu smerita cugetare; nu era stapnit de nici un gnd lumesc; nu avea dect o haina de par si o patura, pe care se culca, acolo unde gasea loc sa se odihneasca putin, caci nu avea loc anumit pentru somn. Se spune ca, dupa ce s-a facut monah, n-a dormit niciodata cu fata n sus, nici pe partea stnga, n cei saptezeci de ani ct a sihastrit. Savrsindu-se din viata egumenul mnastirii, s-a ncredintat acestui mare Evstratie egumenia, pe care a primit-o, lasndu-se nduplecat de rugamintea fratilor. Iar n acel timp, Leon cel cu numele de fiara, adica Armeanul, ntorcndu-se biruitor de la razboiul mpotriva bulgarilor, s-a sculat mpotriva evlaviosului mparat Mihail Rangavi, Curopalatul, l-a legat, l-a lipsit de femeie si de copii, l-a tuns calugar si l-a surghiunit n ostrovul Protis de lnga Constantinopol. Nelegiuitul acesta, Leon, se silea sa nnoiasca iarasi eresul necinstirii de icoane, care de multi ani era stins. Atunci toti crestinii au fugit parasindu-si casele. Atunci si acest cuvios Evstratie, la ndemnul marelui Ioanichie, cel din Olimp, si-a lasat mnastirea si s-a dus n patria sa. Iar cnd Biserica si-a reluat stralucirea de mai nainte prin ridicarea si cinstirea sfintelor icoane, sub mparatia lui Mihail si a Teodorei, n anii 842, atunci purtatorii de biruinta parinti, ntorcndu-se la mnastirile lor, s-a ntors si sfntul Evstratie la mnastirea sa. El toata ziua se ostenea cu fratii, la muncile cele trupesti, iar noaptea o petrecea cu nedormire si cu ngenuncheri. Si nu numai aceasta, ci si cnd se citea si se cnta Canonul, fericitul acesta intrnd n sfntul altar, sta de la nceput pna la sfrsit, zicnd cu umilinta ntru sine: "Doamne miluieste-ne". Si minunile cte s-au facut de el, nu este cu putinta sa se scrie, fiind foarte multe la numar. Aceste minuni erau semn preaadevarat ca el a bineplacut lui Dumnezeu. Iar cnd i s-a apropiat sfrsitul, a chemat pe toti ascultatori si monahii si le-a zis: "Fratilor si parintilor, vremea vietii mele a luat sfrsit, deci, fiii mei iubiti, paziti fagaduinta sfintei schime ce ati primit, stiind ca lucrurile de fata sunt vremelnice si desarte, iar cele viitoare sunt vesnice. Deci, srguiti-va, fiii mei, ca sa va nvredniciti partii celor mntuiti". Acestea zicnd, s-a nchinat, a naltat minile si ochii catre cer si a zis: "Doamne, n minile Tale pun duhul meu". Si ndata a adormit somnul odihnei. A trait nouazeci si cinci de ani.

Pomenirea cuviosului parintelui nostru Eustratie, facatorul de minuni.

Acest cuvios parinte a fost din satul cu numele Vitiani, asezat n tinutul Tarsiei, din tara optimatilor; parintii lui se numeau Gheorghe si Megheta: si aveau multa avere. Fiind bine crescut si nvatat de parintii sai, cnd a mplinit vrsta

10 Ianuarie
Ziua a zecea, pomenirea celui ntre sfinti parintelui nostru Grigorie (Grigore), episcopul Nissei.

176

10 Ianuarie
Acest Sfnt parinte a fost frate cu Sfntul Vasile cel Mare si a stralucit prin cunostinta filozofiei si prin rvna pentru credinta ortodoxa; drept aceea a fost si aparator al Bisericii lui Hristos. Ca mergnd la Constantinopol, mpreuna cu cei care se adunau la Sinodul al doilea Ecumenic, ca sa lupte mpotriva eresurilor pagne, Grigorie s-a dovedit aparator nentrecut al dreptei credinte, biruind pe potrivnici prin puterea cuvintelor si prin dovezi din Scriptura. Grigorie strabatuse toata stiinta filozofica si a bunei vietuiri si de aceea avea putere cu aceste doua arme. Pastorindu-si turma cu ntelepciune si cu evlavie si, ajungnd la batrnete frumoasa, a adormit si s-a mutat la Domnul. Ca nfatisare Grigorie era ntru totul asemanator fratelui sau Vasile, afara de caruntete, si avea o fata putin mai vesela dect a acestuia. mbraca si l ridica, zicndu-i: "Scoala-te, frate, sa ne dam sarutarea din urma"; apoi l ngropa dupa rnduiala. Iar minunile sale, saracacioasa lui mbracaminte si petrecerea ntre saraci, desi el era de felul lui un om bogat, sunt istorisite pe larg n istoria vietii lui. Pomenirea lui se face si pentru marele cutremur ce s-a ntmplat n acea zi, pe la nceputul mparatiei lui Vasile, cnd si biserica preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cea din Stigma si multe alte biserici si case au cazut.

Pomenirea sfntului Amonie, care n pace s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Antipa de la Calapodesti.
S-a nscut n anul 1816, n satul Calapodeti, din judeul Bacu. La vrsta de 20 de ani a intrat ca frate n obtea mnstirii Cldruani. Aici va rmne timp de 2 ani, dup care va pleca la Sfntul Munte. In 1865 va poposi la mnstirea Valaam, Rusia, unde i va da viaa n minile Domnului, n ziua de 10 ianuarie 1882, la vrsta de 66 de ani

Pomenirea cuviosului parintelui nostru Dometian, episcopul Meletinei.

Acest cuvios parinte a trait pe timpul mparatului Justin cel mic. Parintii lui, care se numeau Teodor si Evdochia, erau oameni drept-credinciosi si nstariti. Desavrsindu-se n stiinta ntelepciunii celei omenesti ct si n aceea a Sfintei Scripturi, si nsurndu-se, dupa scurta vreme sotia lui a murit. Deci, dedndu-se cu totul ntelepciunii celei dumnezeiesti, a ajuns arhiereu al sfintei Biserici din Meletina, cnd era de treizeci de ani. Si, mpreunnd ntelepciunea vietii din lume cu viata sihastreasca, a ajuns pricina de mntuire nu numai pastoritilor sai, ci si ntregului neam al sau. Caci mparatul l-a trimis de multe ori n solie la persi, atunci cnd Hosroe, mparatul persilor, fusese alungat de Varam si ajunsese birnic al grecilor. Dometian, ajungnd prieten al mparatului Mauriciu si al mparatesei lui si dobndind de la ei sume mari de bani, le cheltuia n zidiri de sfinte biserici si de aziluri pentru saraci. Mergnd iarasi la Constantinopol, s-a mutat catre Domnul. Pentru ca fusese cinstit dupa cuviinta de toata obstea mparateasca si bisericeasca, a fost asezat ntr-un sicriu si apoi, petrecut cu faclii si cu cntari, a fost adus n patria sa Melitina. A facut multe minuni si ct a trait si dupa plecarea sa de pe pamnt.

Pomenirea celui ntre sfinti parintelui nostru Marchian, preotul si iconomul marii Biserici de la Constantinopol.
Sfntul Marchian, ai carui stramosi venisera de la Roma cea veche la Constantinopol, a trait pe vremea mparatilor Marchian si Pulheria. Acest sfnt a zidit biserica sfintei Irina cea de lnga mare, si a unit cu ea paraclisul sfntului Isidor. Tot el a zidit biserica sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care a scapat-o si din focul cel mare, ce s-a ntmplat la Constantinopol; ca n vreme ce focul cuprinsese partea de sus a bisericii, Marchian statea pe acoperis cu minile ridicate spre cer, si prin rugaciunea lui a ncetat vapaia focului. Acest fericit a facut si alte fapte crestinesti. El umbla noaptea pe ulite si prin darmaturi si unde gasea vreun crestin mort, l spala cu minile lui, l

Pomenirea Sf.Teofan Zvortul

177

11 Ianuarie

11 Ianuarie
Ziua a unsprezecea, pomenirea cuviosului parintelui nostru Teodosie, ncepatorul vietii de obste si dascalul pustiului.
Cuviosul parintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amndoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat n viata calugareasca, si lund haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, cnd se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451; si trecnd prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stlpnicul, de la care a deprins nclinarea spre viata cea mbunatatita si care i-a proorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvntatoare. Apoi a sihastrit lnga un oarecare Longhin, n jurul Ierusalimului. n urma s-a dus ntr-un munte, unde era o pestera si acolo a petrecut viata aleasa, ajungnd la atta nfrnare, nct timp de 50 de ani n-a gustat pine, ci numai ierburi si roade de finic. Rugaciunea lui era nencetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. n jurul lui s-au strns ucenici multi, care i ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si facndu-se dascal al multor ucenici, a adormit ntru Domnul.

Acest praznic se savrseste nauntrul bisericii sfintei Anastasia, cea din golful lui Domnin.

Pomenirea sfntului Stefan cel din Plachidiane, a sfntului Teodor si a arhimandritului Agapie. Pomenirea sfntului mucenic Mal, care, batut fiind, s-a savrsit. Pomenirea cuviosului Vitalie, care n pace s-a savrsit. Pomenirea cuviosului Teodosie egumenul sfintei Manastiri Filoteu din Muntele Athos, care a fost si episcop de Trapezunt si care n pace s-a savrsit.

12 Ianuarie
Ziua a douasprezecea, pomenirea sfintei mucenite Tatiana.
Aceasta sfnta mucenita era de neam din Roma cea veche, si a trait pe timpul mparatiei lui Alexandru. Tatal ei a ndeplinit de trei ori dregatoria de consul, iar in timpul imparatului Alexandru Sever (222-235) a devenit si diacon al Bisericii. Iar sfnta, pentru ca marturisea pe Hristos au dus-o la mparat. Intrnd mpreuna cu mparatul n templul idolilor, prin rugaciunea ei, s-au zguduit si au cazut jos idolii din templu. Pentru aceasta a fost supusa la felurite chinuri si apoi i s-a taiat capul. Acum, sfntul ei cap se afla n Catedrala mitropolitana din Craiova, n aceeasi racla cu sfintele moaste ale sfntului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului si ale sfintilor mucenici Serghie si Vah.

Pomenirea cuviosului parintelui nostru Teodosie cel din Antiohia.

Acest cuvios parinte Teodosie este un alt sihastru, care a avut ca patrie cetatea Antiohiei. Era fiul unor parinti vestiti. Ascultnd odata cu ncordare glasul Stapnului, si-a lasat casa, bogatia, rudenia si toate celelalte si s-a dus n niste locuri retrase, care dadeau spre mare. Si facndu-si o chilie strmta petrecea viata monahiceasca, mbracat cu haina de par. Sub haina purta lanturi grele: unul la gt, altul la mijloc si cte unul la fiecare mna. Staruind n rugaciune si n lucrul minilor sale, adormea dorinta si trufia si celelalte patimi trupesti. Parul lui era bogat si lung pna la picioare. Cteodata mpletea cosuri, iar alta data si facea de lucru n gradina, unde semana seminte si aduna de acolo hrana din destul pentru el si pentru strainii ce ntmplator veneau la el. Vestea despre el ajungnd pna departe, multi veneau la el, cernd sa petreaca acelasi fel de viata, asa ca pustiul acela s-a schimbat ntr-o alta cetate cereasca. Odata navalind acolo agarenii, nu l-au suparat cu nimic, ci rusinndu-se de acest fericit, s-au dus de acolo. Din pricina navalirii agarenilor, fericitul, lasnd pustiul, a venit n patria sa si facndu-si o chilie mica savrsea aici duhovniceasca lucrare. Caci zicea: "Desi s-au rusinat de noi agarenii, dar scris este pentru noi sa nu dam loc urgiei. Cnd Hristos a fugit de Irod, ne-a nvatat sa facem si noi asa; si nvatatura avem sa nu ne aruncam singuri n ispite; iar patria noastra nu ne opreste de la lucrarea duhovniceasca, daca voim sa o savrsim". Dupa scurt timp s-a mutat catre Domnul.

Pomenirea sfntului mucenic Petru Avesalonitul.

Acest sfnt mucenic, nflorind cu evlavia credintei si cu virtutea trupului, a marturisit pe Hristos cu ndrazneala tinereasca. Atunci dregatorul Elevterupolei l-a prins si, neputnd sa-l nduplece cu maguliri si nici sa-l nspaimnte cu ngroziri, l-a aruncat n foc, unde sfntul a primit cununa de mucenic.

Pomenirea sfntului mucenic Mertie.

Acest sfnt mucenic era ostas din ceata Mavrilor, n timpul mparatiei lui Diocletian. Si neplecndu-se sa aduca jertfa idolilor, i s-a luat cingatoarea ostaseasca si vrednicia pe care o avea si a fost batut pna la snge. Dar el a rabdat si n-a scos nici un cuvnt, nct a mirat si a nspaimntat pe mparat. Pentru aceasta a fost si mai mult chinuit si apoi a fost aruncat n temnita. Si dupa opt zile, si-a dat n minile

Soborul celor zece mii de sfinti ngeri. 178

13 Ianuarie
lui Dumnezeu cinstitul sau suflet, iar din trupul lui s-a raspndit multa mireasma. capului. Rugat fiind, a facut ca apa sa izvorasca iarasi, nsa pe femei le-a lasat cu capul nalbit. Pe un judecator persan, care facuse o judecata nedreapta, l-a ngrozit. Caci aflnduse acolo o piatra mare, sfntul a blestemat-o de s-a zdrobit, asa ca a ngrozit pe cei ce erau de fata. Si temndu-se judecatorul a nnoit judecata si a dat hotarre dreapta. Niste scamatori, lasnd sa se creada ca unul din ei este mort, au cerut ajutor de la fericitul Iacob, care trecea pe acolo. Fericitul a dat cu adevarat mortii pe cel prefacut mort; dar dupa aceasta iarasi l-a nviat. Cnd era episcop n patria sa Nisibe, a fost de fata si el la sinodul de la Niceea, unde necuratul Arie a fost anatematizat. Acesta dupa ce a fost caterisit, vrnd prin viclenie sa intre n biserica si sa slujeasca, a murit, datorita rugaciunilor lui Iacob, varsndu-si intestinele. Cnd Sapor, mparatul persilor, a venit si a nconjurat Nisibe cu multe mestesugiri, si se gatea sa intre n cetate, sfntul numai s-a aratat, iar persii au fost pusi pe fuga, caci un nor de muste si de tntari razboindu-se cu ei, le-a ntepat caii si elefantii, de au rupt legaturile si s-au mprastiat. Iar mparatul, cuprins de nedumerire, s-a ntors n tara lui, fara nici un cstig. Facnd aceste minuni si ajungnd la adnci batrneti, fericitul Iacob a ncetat din viata.

Pomenirea sfintilor opt mucenici de la Niceea, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea sfintei mucenite Eutasia, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea cuviosului parintelui nostru Ilie, facatorul de minuni. Pomenirea sfntului mucenic Teodor al Evhaitelor, a cuvioasei Teodosia cea din Alexandria si a sfntului mucenic Alexandru cel din apropierea sfintilor apostoli.

13 Ianuarie
Ziua a treisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici Ermil si Stratonic.
Acesti doi sfinti mucenici au trait pe vremea mparatului Liciniu (307-324).

Sfntul Ermil era diacon si, marturisind naintea mparatului numele lui Hristos, mai nti a fost batut cu toiege de arama peste fata. Si cu toate ca era plin de rani, el ndemna pe prietenul sau Stratonic sa nu se spaimnteze si sa-si tina firea, caci atunci cnd Ermil era batut cu toiege, Stratonic plngea de mila lui. Atunci au priceput calaii ca si el este de un gnd si de o vointa cu Ermil. Deci, fiind ntrebat de mparat, a marturisit ca este crestin. Atunci, batndu-l si pe el, l-au aruncat mpreuna cu Ermil, n apa Istrului, adica n Dunare, unde amndoi au primit fericit sfrsit.

Pomenirea sfntului mucenic Atanasie, care, fiind batut cu toiege, s-a savrsit. Pomenirea sfintilor mucenici Pahomie si Papirin, care n ru s-au savrsit. Pomenirea trnosirii Manastirii proorocului Ilie, din Valea Adanca. Pomenirea cuviosului parintelui nostru Maxim Cavsocalivitul, care a sihastrit n Sfntul Munte al Athosului, la anul o mie trei sute douazeci, si care n pace s-a savrsit.

14 Ianuarie
Ziua a paisprezecea, pomenirea sfinilor cuvioi prini ucii n Muntele Sinai.
Aceti cuvioi prini dorind dup viaa cea pustniceasc au lsat toate cele lumeti i au mers s locuiasc n pustiu. mpreun cu ei era i fericitul Nil, fost prefect n Constantinopol, care, fiind foarte nvat i avnd dar de la Sfntul Duh, a scris multe cri de folos, ndemntoare spre nevoine

Pomenirea cuviosului parintelui nostru Iacob cel din Nisibe, n Mesopotamia.

Cuviosul Iacob s-a nascut si a crescut n marea cetate a Nisibei. Si iubind viata cea pasnica si linistita s-a retras n munti si s-a supus vitejeste lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger si de nghet. Hrana lui erau ierburile salbatice, bautura apa, cu masura, iar haina, un biet acoperamnt. n timp ce si secatuia trupul n acest chip, dobndea multa hrana duhovniceasca pentru suflet. De aici i venea ndrazneala catre Dumnezeu si puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfnt a primit puterea de a face minuni. Trecnd odata pe o carare, a vazut cteva femei stnd fara rusine lnga un izvor. El a facut ca izvorul sa sece, iar femeilor le-a albit parul

179

14 Ianuarie
pustniceti, i despre via, robirea i uciderea acestor cuvioi prini. Acetia au fost ucii de vlemizi, oameni de neam barbar, care triau n Arabia, pn spre Marea Roie i Egipt, i care i mai nainte cu muli ani, pe timpul mpriei lui Diocleian i a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe cei ce sihstreau aici n muntele Sinai. Dup moartea voievodului lor, sarazinii care locuiau i ei n Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis pe muli sihatri; numai puini au scpat, fugind n cetate. Dar noaptea s-a artat o par de foc, care cuprindea tot muntele i se nla pn la cer. Sarazinii s-au speriat de aceasta i au fugit, lepdndu-i armele. Numrul celor ucii nti a fost treizeci i opt, avnd multe rni pe trupurile lor. Printre cei mori s-au aflat nc doi vii, Sava i Isaia. Din cei ucii, unora li se tiaser capetele de tot, altora li se ineau capetele numai ntr-o bucat de piele; iar alii aveau capetele despicate n dou. Cei doi prini rmai vii au ngropat pe cei ucii i au povestit mai trziu cele ntmplate. Acest sfnt tefan era din prile Rsritului, de bun neam. Din tineree a rvnit dup viaa sihstreasc, umblnd prin mnstirile de la Iordan i din pustiu: a sfntului Eftimie, a sfntului Sava i a sfntului Teodosie. Iar dup ce a cunoscut bine felul de tri al fiecruia, a venit la Constantinopol pe vremea mpratului Leon Isaurul i a fost primit pe lng patriarhul Gherman, pe lng care, rmnnd ctva vreme, a nvat multe lucruri bune de la acesta, care l-a luat pe lng sine, ajungnd apoi bun sfetnic al patriarhului. ntemeind apoi mnstirea Hinolacul i vieuind n ea, s-au adunat acolo mulime de clugri care erau bine povuii i adui la msura vrstei plinirii lui Hristos. Deci, binevieuind, i s-a descoperit de sus timpul cnd sufletul lui avea s zboare de la cele de jos la locaurile dumnezeieti.

Pomenirea celor treizeci i trei de prini ucii n Rait.

Aceti fericii prini petreceau via pustniceasc, acolo unde sunt dousprezece izvoare de ap i aptezeci de trunchiuri de finic. Dar trei sute de vlemizi, pornind cu luntre mari, au trecut marea Etiopiei i ajungnd ntr-un loc oarecare, gsind o corabie mare i urcndu-se n ea, au ajuns n ara faraonilor. Cei de acolo le-au ieit n ntmpinare, dar au fost biruii de vlemizi, care au ucis patruzeci i apte de brbai. Vlemizii le-au rpit femeile i copiii, apoi s-au dus n cetate, unde se gsea biserica sfinilor prini. Acetia nchiseser poarta i i ateptau moartea. Deci vlemizii, intrnd n cetate i negsind bani, i-au ucis pe toi prinii. Apoi lundu-i robii, s-au dus s treac marea; dar oamenii luai de corvoad afundaser corabia i fugiser. De aceea vlemizii nfuriindu-se, au njunghiat pe toi robii i apoi s-au njunghiat cu toii, unii pe alii.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Sava, arhiepiscopul Serbiei i ctitorul sfintei mnstiri a Hilandarului. Pomenirea sfintei mucenie Agni, care fiind aruncat ntr-o temni ntunecat, acolo s-a svrit.
Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin.

15 Ianuarie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Pavel Tebeul.
Acest cuvios printe a trit pe vremea lui Deciu i a lui Valerian, prigonitorii cretinilor. El era de neam din Egipt, din Teba de jos, i nelegnd c cumnatul su vrea s-l vnd ca s-i poat opri partea cuvenit din averea printeasc, a fugit n muni. Aici i-a schimbat teama de prigonitori n dor de clugrie. i intrnd ntr-o peter, din adncul pustiului, i-a petrecut toat viaa n pace i n nlturarea tuturor dorinelor, i a trecut ctre Domnul, la adnci btrnei. Auzind de viaa lui cea mbuntit, marele Antonie (17 Ianuarie) l-a cutat i gsindu-l s-a minunat i de locul cel anevoios n care trise i de lungimea vieii lui i de deprtarea de orice aezare omeneasc. Cci Pavel a fost cel dinti care a cutezat s mearg pn n adncul pustiului, unde ia ndelungat nevoinele pn la o sut treisprezece ani, dup ce prsise de tnr grijile lumeti.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Teodul, fiul lui Nil cel nelept.
Acest cuvios printe era fiul lui Nil cel nelept, cel ce fusese prefect n Constantinopol i care lsnd mrirea lumii, s-a clugrit mpreun cu fiul su, n muntele Sinai. Deci, trind ei acolo mpreun cu alii via pustniceasc, iau lovit fr de veste barbarii, care au nceput a-i njunghia pe sfinii prini. Nil a putut fugi, dar fiul su Teodul i alt tnr au fost luai robi. Ajungnd barbarii la corturile lor au hotrt s jertfeasc luceafrului de diminea pe cei robii. Noaptea ns tnrul a fugit i a rmas Teodul singur. Dumnezeu a ngreuiat de somn pe barbari, care s-au deteptat numai dup rsritul soarelui, cnd nu mai era timpul potrivit s aduc jertfa, aa c au hotrt s vnd pe Teodul. Dar nedndu-le nimeni mai mult dect doi galbeni, unul din barbari a vrut s-l junghie. n cele din urm Teodul a fost cumprat de episcopul de acolo, care la slobozit. Iar Teodul a vieuit n mnstire plin de evlavie, pn la trecerea din aceast lume.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan cel srac pentru Hristos, care s-a mai numit i Colibaul.
Acesta era de fel din Constantinopol i era fiul lui Eutropie senatorul i al Teodorei.

Pomenirea cuviosului printelui nostru tefan, care a fcut mnstirea Hinolacul. 180

14 Ianuarie
De mic copil a plecat din coala unde nva carte, fr tirea prinilor i a nvtorilor, n tovria unui clugr, i s-a dus n Mnstirea Achimiilor, adic a neadormiilor, unde s-a fcut clugr, petrecnd ntru multe nevoine. Dar vicleanul diavol l-a mboldit cu dorul prinilor i atunci, cu voia egumenului mnstirii i a frailor, s-a dus la casa printeasc mbrcat n ras. Dar nu s-a fcut cunoscut cine este, ci locuia n rugciune i n lipsuri, ntr-o colib mic lng poarta casei printeti, batjocorit de slugi i uitnduse la prinii si, care treceau pe lng el mbrcai n podoabe lumeti, fr s tie c el este fiul lor. Cnd a fost s moar, a chemat pe maica sa, care l-a cunoscut dup Evanghelia ferecat n aur, dat lui de prini pe cnd era n coal. i aa i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Aceti sfini mucenici erau toi trei din Capadochia, foarte iscusii la mblnzirea cailor tineri slbatici i la ntrecerile n alergrile de cai. Odat, la o serbare, dat n cinstea zeiei Nemesis, n patria lor, au chemat la osp i pe Neonila, bunica lor. Aceasta fiind cretin i btea joc de idoli i le vorbea despre iconomia lui Dumnezeu pentru mntuirea noastr. Iar ei i-au adus aminte de vedeniile avute n vis, cnd au fost sftuii s cread n Hristos. Deci, creznd, au surpat idolii i au mrturisit pe Hristos n mijlocul adunrii de oameni. Pentru aceasta au fost aruncai n foc de elini, stpnii lor. i aa au luat cununa muceniciei toi trei, mpreun cu btrna Neonila.

Pomenirea sfntului mucenic Danact, citeul.

Acest sfnt mucenic era din Iliric, din locul numit Avlovna, fiind cite al bisericii de acolo. Nvlind pgnii, el a luat vemintele bisericii ca s le scape i a fugit cu ele; dar ntrun sat a fost prins de pgni i silit s jertfeasc idolului Dionis. i neplecndu-se la aceasta, a fost omort cu sabia.

Pomenirea sfntului mucenic Pansofie.

Acesta era din Alexandria i avea ca tat pe Nil proconsulul, care era un mare dregtor. Fiind iste din fire i bogat, i vznd n casa printeasc apucturi bune, a sporit pn la culmea nvturii att a celei elineti, ct i a celei cretineti. Iar dup moartea tatlui su, mprindu-i bogia la cei sraci, s-a dus n pustiu, cutnd pe Domnul. Douzeci i apte de ani a locuit n singurtate, nlndu-i mintea de la cele de jos la cele de sus i vorbind cu Dumnezeu. Pentru c nu se poate ascunde lumina sub obroc, a fost prt lui Augustalie, ighemonul Alexandriei, cruia i se ncredinase, de ctre Deciu, prigoana mpotriva cretinilor. Deci, stnd naintea lui, i-a nfruntat nelciunea credinei i i-a ruinat trufia. Pentru aceasta a fost btut cumplit, i aa a dobndit cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului noului sfinit mucenic Damaschin, care a mrturisit n satul Gabrovo, de lng Trnovo, n anul 1771, i care prin sugrumare s-a svrit.

17 Ianuarie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Antonie cel Mare.
Sfntul cuviosul Antonie cel Mare a fost de neam egiptean i a nvat credina cretin de la prinii i de la bunicii si. A trit pe vremea mprailor Diocleian i Maximian, ajungnd pn n zilele bine credinciosului mprat Constantin i ale fiilor lui. i dedndu-se vieii pustniceti, att de mult a ntrecut pe toi, nct s-a fcut pild tuturor pustnicilor de dup el. Lucru minunat este c el a ajuns cel dinti ndrumtor i dascl al vieii de obte i numai el singur a atins hotarul cel mai desvrit al pustniciei, precum arat istoria vieii lui. Multe ar mai trebui s spunem despre faptele vieii lui i despre nvturile lsate de el. Vom spune ns numai c aflndu-se n trup muritor, se deprta de cele trupeti, vedea sufletele care la moarte ieeau din trupuri i pe demonii care le ndrumau, ceea ce este o nsuire numai a fiinelor fr de trup i

Pomenirea sfinilor ase prini din pustiu, care n pace s-au svrit.

16 Ianuarie
Ziua a aisprezecea, amintirea cinstitului lan al sfntului apostol Petru.
n aceast zi ne amintim de cinstitul lan al sfntului apostol Petru, cu care l-a legat Irod Agrippa, ctre anul 42, precum spune evanghelistul Luca, n faptele Apostolilor (FA 12, 1-11). ngerul care s-a artat a dezlegat pe Petru. Iar lanul a fost pstrat de credincioii din Ierusalim cu grij, trecnd de la unii la alii, pn cnd Patriarhul Iuvenalie (2 Iulie) l-a artat Evdochiei, soia mpratului Teodosie cel Tnr, iar mprteasa l-a adus de la Ierusalim la Constantinopol n anul 437 sau 439. Apoi Evdochia a trimis lanul la Roma, la fiica ei Eudoxia (soia lui Valentinian, mpratul Occidentului), care a zidit la Roma o biseric dedicat Sfntului Petru i n care a pus lanul. La Roma mai existau la acea vreme i lanurile cu care a fost btut sfntul Apostol Petru naintea muceniciei sale, pe vremea mpratului Nero. i aceste lanuri au fost aezate tot n aceast biseric, i cinstirea lor a nceput a se face n aceast zi de 16 Ianuarie.

Pomenirea sfinilor mucenici i frai buni: Pevsip, Elasip i Mesip i a bunicii lor Neonila.

181

14 Ianuarie
duhovniceti. Deci, trind o sut i cinci ani, s-a mutat la Domnul. Viaa lui a scris-o Atanasie cel Mare, episcopul Alexandriei.

19 Ianuarie
Ziua a nousprezecea pomenirea cuvioilor notri prini Macarie Egipteanul i Macarie Alexandrinul.
Sfntul Macarie Egipteanul s-a nscut i a crescut pentru viaa pustniceasc. Din fraged copilrie ndeletnicindu-se cu fapta bun i iubind viaa virtuoas i mpodobindu-se cu ea, a ajuns loca dumnezeiesc al Duhului. A dobndit atta rbdare n ostenelile lui pentru fapta bun, nct a primit puterea s goneasc duhurile necurate. El avea deopotriv i darul nelegerii; spunea mai dinainte ce avea s se ntmple i era fctor de minuni. Pentru toate acestea dup rugmintea ndelungat a arhiereului de atunci, a primit preoia, cci arhiereul a hotrt s nu stea ascuns fclia sub obroc, ci a cutat s-i sfineasc mna, prin atingerea de el. Dup sfinire Macarie s-a dedat la nevoine i mai grele: a fcut o hrub pe sub pmnt, care ncepnd de la chilia lui, se ntindea pe o lungime de o jumtate de stadiu, i la captul hrubei i-a spat cu minile lui o peter. Cnd veneau muli oameni s-l cerceteze, el intra n hrub i se ascundea n peter i nimeni nu-l afla. Ct despre mncare i butur, este de prisos s mai vorbim, de vreme ce trupul prin nfrnarea cea desvrit i dumnezeiasc mrturisea aceasta. Odat, venind la el un eretic, stpnit de demonul ngmfrii i zicnd c nu exist nvierea morilor, ca s-l nfrunte pe acest eretic, cuviosul a nviat pe un mort. i zicea cuviosul c sunt dou cete de demoni; una se lupt cu oamenii prin patimi nspimnttoare i alta, a ngmfrii, mpinge pe oameni la rtcire. Satan rnduiete ceata din urm la fermectori i la eretici. Acest sfnt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului su, care ascundea lucrurile sracilor i nu se pocia i pentru aceasta s-a i mbolnvit de lepr. Iar pe unul, care mpins de demon mnca n fiecare zi cte trei couri de pine, i bea un vas mare de vin, l-a fcut s mnnce numai trei buci mici de pine. Cuviosul Macarie a vzut i pe diavol cum i purta meteugirile i nelciunile n tigvulie. Pe Teopempt monahul, cel nelat de diavol, l-a ndreptat. El a auzit glas dintr-o tigv uscat a unui preot al idolilor, care se gsea n pustiu, zicnd ca prin mijlocirea rugciunilor lui cei din chinurile iadului se uureaz puin. A proorocit pustiirea aezrilor clugreti de la Skit. Pe un mort l-a nviat, ca s spun unde a ascuns averea unor oameni i iari a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeieti fiind mpodobit, a prsit viaa la adnci btrnei, trind nouzeci de ani. Iar sfntul Macarie Alexandrinul a fost preot al aezrilor clugreti numite Chilii.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Antonie cel Nou, purttorul de Dumnezeu i fctorul de minuni, care a sihstrit n schitul Veria, i care n pace s-a svrit. Pomenirea evlaviosului mprat Teodosie cel Mare. Pomenirea cuviosului Ahila, despre care se vorbete in Pateric, care n pace s-a svrit.

18 Ianuarie
Ziua a optsprezecea, pomenirea celor ntre sfini prinii notri Atanasie i Chiril, patriarhi ai Alexandriei.
Sfntul Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei Sfntul Atanasie a trit n zilele marelui mprat Constantin i ale urmailor si. A luat parte la Sinodul nti ecumenic de la Niceea, unde, diacon fiind, a ruinat pe Arie prin nelepciunea i dovezile aduse din Sfnta Scriptur. Dup moartea lui Alexandru a ajuns arhiepiscop al Alexandriei, dar a fost alungat de mpratul Constantin prin multe locuri i multe a ptimit, fiind continuu prigonit timp de patruzeci i doi de ani. Mntuitorul Hristos, a Crui Dumnezeire a aprat-o cu ndrjire, l-a aezat la btrnee iari n scaunul arhiepiscopiei sale, de unde s-a mutat ctre Domnul. Sfntul Chiril, patriarh de Alexandria Iar sfntul Chiril a trit n zilele mpratului Teodosie cel Mic, fiind nepot i urma n scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei. Sfntul Chiril a fost aprtor la Sinodul al treilea Ecumenic din Efes, unde a nfruntat pe ru-credinciosul Nestorie, care a brfit multe hule mpotriva Sfintei Stpnei noastre Nsctoare de Dumnezeu. Deci, strlucind cu multe bunti sufleteti, sfntul Chiril a rposat ntru Domnul n ce privete fptura lor, sfntul Atanasie era un om de statur potrivit, puin cam sptos i cam grbovit, cu faa vesel, cu culoarea feei plcut, pleuv, cu nasul puin ncovoiat, barba nu lung, dar lat, acoperindu-i obrajii, cu gura mic, nu prea crunt, nici de tot alb, ci numai puin glbui. Iar sfntul Chiril avea faa neted, sprncenele groase, mari i ncercuite i mpodobeau fruntea; nasul ncovoiat cu nrile pleotite; obrazul lat, buzele groase, gura larg, cam pleuv la tmple, barba deas, lung i cuvioas, cu prul des i glbui amestecat cu cruntee.

Pomenirea sfintei mucenie Xenia, care n foc s-a svrit. Pomenirea cuviosului printelui nostru Marcian cel din Cipru. 182

14 Ianuarie
El a dovedit linite i rbdare deplin i a svrit lucruri mree i minuni. De faptele lui cele bune s-a minunat i marele Antonie zicnd: "Iat Duhul Sfnt S-a odihnit ntru tine, i vei fi mai departe motenitor al faptelor mele bune". Acest Macarie, cnd auzea c cineva a fcut o fapt duhovniceasc de seam, umplndu-se de rvn, o ndeplinea i el. Astfel, auzind c monahii de la Tabenisi n tot postul mare mncau bucate negtite la foc, s-a hotrt s nu mai mnnce apte ani bucate pregtite la foc, ci numai verdeuri crude i legume muiate. Se lupta s nlture i somnul: douzeci de zile i douzeci de nopi n-a intrat sub vreun acopermnt, ci a stat afar n aria zilei i n frigul nopii. Odat, fiind necjit de demonul desfrnrii, s-a dus ntr-un pustiu ndeprtat, unde a stat gol ase luni i unde narii mari ca viespile l-au nepat cumplit, nct i-au bicat tot trupul; iar dup cele ase luni, ntorcndu-se la chilia lui, numai dup glas a fost cunoscut, cci trupul i se schimbase, asemnndu-se cu al leproilor. Odat, spnd un pu, un arpe otrvitor s-a atins de mna lui; iar el prinzndu-l l-a omort, zicnd: "Nefiind trimis de Dumnezeu, cum ai ndrznit s te atingi de mine?" Alt dat a intrat n Mnstirea Tabenisioilor, mbrcat n haine mireneti, vrnd s afle cum vieuiete fiecare dintre cei de acolo. i sosind Postul cel mare, a vzut la ei purtri felurite: astfel, unul mnca n fiecare sear, altul la dou, altul la trei, altul la cinci seri; iar alii, stnd toat noaptea n picioare, a doua zi se aezau la lucru. Macarie ns, udnd mldie de finic, a stat ntr-un colt pn s-au mplinit patruzeci de zile i a sosit Patile. i n toate aceste zile n-a gustat nici pine, nici ap, nu a fcut nici ngenuncheri, n-a ezut, nu s-a culcat i nu a gustat nici un fel de hran, dect numai duminica puin varz crud. Se mai istorisete despre acest sfnt c odat, eznd n ograd i grind altora lucruri folositoare, a intrat o hien, aruncnd la picioarele sfntului puiul ei orb. Iar sfntul dnd cu scuipat peste ochii lui l-a fcut s vad: hiena l-a luat i a ieit afar. i a doua zi dimineaa a adus grbit o piele de oaie fericitului, care a zis ctre ea: "Eu nu primesc lucruri nedrepte", iar ea plecndu-i capul a ieit din ograd. Acest Macarie a vzut i el pe diavol purtnd tot felul de nelciuni, nfurate ntr-o hain zdrenuit i prnd c sunt nchise n nite tigvulie. Sfntul Macarie era mic de stat, slab i spn, avnd numai cteva fire de pr pe buz i n vrful brbii. Cci din cauza asprimii ostenelilor sihstreti, nici prul nu i-a crescut. Trind astfel n pustnicie i ajungnd la adnci btrnei, s-a mutat ctre Domnul. mpodobit cu obiceiuri nelepte i bune. Deci, nevrnd s jertfeasc demonilor, a fost btut cumplit. i rmnnd mai departe nenduplecat a fost dat unui brbat barbar, s fie batjocorit. Dar ea l-a amgit pe acesta zicndu-i c, dac nu o va necinsti, i va da o doctorie care l va feri de loviturile sbiilor i de nvlirile vrjmailor. i ca dovad a triei acestei doctorii, i-a zis s-i ncerce sabia pe gtul ei, care ar rmne neatins de orice lovitur. Acest barbar creznd spuselor ei i-a repezit cu putere sabia n aceast muceni, care-i ntinsese gtul, i aa i-a tiat capul.

Pomenirea aducerii moatelor celui ntre sfini printelui nostru Grigorie Teologul, n biserica Sfinilor Apostoli. Pomenirea minunii celei mari din Niceea, cnd sfntul Vasile cel Mare a deschis prin rugciune uile bisericii soborniceti i a dat-o n seama ortodocilor. Pomenirea cuviosului printelui nostru Meletie Valisiotul Mrturisitorul, care a trit n anii o mie dou sute trei. Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul lupttor, aprtor i pzitor al Ortodoxei. Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului ierarh Marcu al Efesului

20 Ianuarie
Ziua a douzecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Eftimie cel Mare.
Acest cuvios printe, Eftimie cel Mare, a trit pe vremea mpratului Graian. S-a nscut n Melitina, n cuprinsul mitropoliei Armeniei, din pntece sterp i neroditor, ca i sfntul Ioan Boteztorul. Prinii lui, Pavel i Dionisia,

Pomenirea sfintei Eufrasia.

Aceast muceni a fost din cetatea Nicomidiei i a trit pe vremea mpratului Maximian. Era de neam vestit, fiind

183

14 Ianuarie
erau oameni cucernici. Numele i l-a primit potrivit cu fgduina de sus, cci pe cnd prinii lui se rugau s aib fii, glas de sus a venit spunndu-le s se bucure i s fie cu voie bun (iar numele Eftimie pe elinete nseamn voie bun). Dup moartea tatlui su, a fost dus de maica lui la Evtroiu, marele episcop al Melitinei, i acesta l-a rnduit n ceata clericilor. Avnd aplecare ctre nvturile cele sfinte i ntrecnd n nevoine i n svrirea faptelor bune pe toi cei deopotriv cu el, a fost silit s se hirotoniseasc preot i s primeasc purtarea de grij a sfintelor mnstiri i schituri. Cnd a ajuns n vrsta de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim i s-a slluit ntr-una din peterile din munte, mpreun cu cuviosul Teoctist (prznuit la 3 septembrie). Aci a izbvit pe muli din boli grele. Se zice c i el a hrnit, cu puine pini mici, patru sute de oameni cltori, care veniser la mnstirea lui. i pe multe femei, care nu nteau le-a fcut roditoare, cu ruga lui, aa cum i el, cu puterea lui Dumnezeu, se nscuse din cea care vreme ndelungat fusese stearp. Ca i Ilie a deschis porile cerului i a tmduit pmntul de nerodire. Strlucirea luntric a sufletului acestui cuvios a vdit-o i stlpul de foc, care se pogora din cer, cnd cuviosul slujea, i sta lng el pn se sfrea Sfnta Jertf, vzut fiind de toi cei din jurul lui. El vedea cu mintea i gndurile celor ce se apropiau de Sfnta Cuminectur, cunoscnd pe cel ce venea cu cugetul curat i pe cel ce era ntinat, iar acesta era semnul curiei celei mai desvrite. Acest fericit ajungnd la nouzeci i apte de ani s-a mutat ctre Domnul, n zilele mpratului Leon cel Mare. Era cuvios la chip; la fire fr de rutate, alb la fa, vioi la trup, dar stpnit, crunt la pr i avea barb lung pn la bru. Se mai spune despre el c, la moartea unui clugr care trecea drept om nelept i nfrnat, dar care n fapt era cu totul altfel, fericitul a vzut un nger trgndu-i sufletul din el cu o suli, i a auzit i glas care vdea faptele ruinoase cele ascunse ale monahului. Aceti trei sfini mucenici, de neamul lor dintr-o ar de la miaznoapte, fiind prini de barbarii nchintori la idoli, au fost dui la stpnitorul locului, care, vznd c mucenicii mrturisesc pe Hristos, i-a osndit s piar prin ngheare. Deci sfinii au fost legai de nite stlpi, nfipi n apa unui ru. i era iarn. Apa a ngheat ajungnd nemictoare ca i trupurile nemicate ale sfinilor. n acest chip i-au sfrit viaa i i-au dat sufletele lor fericite n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea fericitului Petru Vameul.

Pe timpul mpratului Iustinian, lui Petru acesta care era patrician, i s-a ncredinat toat ocrmuirea Africii. Dar era foarte crud i nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgrcitul. Odat, un srac s-a apropiat de el, cutnd s-i cear milostenie; dar el apucnd o pine, (c tocmai atunci brutarul i aducea pinile gtite pentru el) a aruncat cu ea dup srac, ca i cum ar fi aruncat cu o piatr. Dar nici n-au trecut dou zile c s-a mbolnvit greu i n timpul bolii i sa prut c vede o balan; de partea stng a balanei se aflau nite brbai ntunecai la chip, care puneau n taler faptele lui cele rele, iar de partea dreapt erau nite brbai mbrcai n haine albe i minunai la fa, care nu gseau ce s pun n taler ca s se cumpneasc, dect pinea ce o aruncase cu mnie sracului. Acestea vzndu-le Petru, i-a venit n simiri i dup ce s-a sculat din boal a mprit la sraci toat avuia lui, ba unuia i-a dat i haina de pe el; iar n vis a vzut pe Hristos purtnd haina aceasta. Apoi fericitul s-a vndut rob la un argintar i preul vnzrii l-a dat tot la sraci. n urm vznd fericitul c are s fie cunoscut cine este, a cutat s fug din casa stpnului su i a zis ctre portar care era mut i surd: n numele lui Hristos, auzi-m i-mi deschide poarta. i minune, surdomutul a nceput s aud i s vorbeasc. Deci, deschizndui-se, a fugit, ducndu-se la Ierusalim i de acolo la Constantinopol, unde a i adormit n Domnul. A fost ngropat n casa lui, n locul numit al Boului.

Pomenirea sfinilor mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu i Vasilid.

Aceti sfini mucenici, au trit pe vremea mpratului Diocleian. Ei erau plini de bogie i membri ai senatului. Au crezut n Hristos i au primit botezul, atunci cnd au vzut pe episcopul Teopemt, cum rbda chinuri i cum fcea minuni cu puterea lui Hristos. De aceea, fiind adui n faa mpratului, li s-au luat mai nti briele, apoi au primit tot felul de chinuri de moarte. Sfntul Vas a fost bgat ntr-o groap pn la mijloc, i s-au tiat minile i mcelarindu-i-se tot trupul i-a dat duhul. Sfntul Eusebiu a fost spnzurat cu capul n jos i tiat n buci cu securea. Sfntul Eutihie a fost ntins pe patru pari pn ce s-a rupt n trei buci. Sfntului Vasilid i-au spintecat pntecele cu un cuit. i aa au primit cununa muceniciei.

Pomenirea sfinilor mucenici Tira i Agni. Pomenirea evlaviosului mprat Leon cel Mare din Tracia, numit Machelis. Pomenirea sfintei mucenie Ana. Pomenirea sfntului noului mucenic Zaharia, care a mrturisit n Paleopatra din Peloponez i, zdrobindu-i-se picioarele, s-a svrit la anul 1782.

21 Ianuarie
Ziua a douzeci i una, pomenirea cuviosului nostru printe Maxim Mrturisitorul.
Cuviosul printe Maxim a trit pn n zilele rucredinciosului mprat Constans, care a mprit ntre anii 642648. Constans a fost tatl binecredinciosului mprat Constantin Pogonatul i nepotul viteazului mprat Heraclie, cel care a biruit pe peri, de unde a adus n spate

Pomenirea sfinilor mucenici In, Pin i Tim. 184

14 Ianuarie
crucea Domnului, de la Ctesifon pn la Ierusalim, n anul 629, la 14 septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit n treburile politice, nvnd i meteugul bunei crmuiri, i cu fire bun i minte dreapt fiind mpodobit, a ajuns la mpraii cei dinainte sftuitor mprtesc i secretarul cel dinti. Dar pentru c se rspndea prerea greit i viclean a celor ce ziceau c Mntuitorul a avut numai o voin, nlturnd prin aceasta prere credina n cele dou firi ale lui Hristos i pentru c cei rucredincioi rspndeau prin piee porunci greite, care ntreau acest eres i lipeau aceste porunci chiar naintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputnd rbda s se pngreasc i el laolalt cu toi nelegiuiii acetia, prsind dregtoriile lumeti, n-a mai voit s locuiasc n slaurile pctoilor, i a mers la Mnstirea din Hrisopoli, unde s-a clugrit i a ajuns mai apoi egumen al mnstirii. Aprinzndu-se de dumnezeiasc rvn s-a dus la Roma cea veche, i a nduplecat pe fericitul pap Martin, s strng un sobor al locului aceluia i s dea anatemei pe nceptorii i pe pricinuitorii acestui eres pgnesc, care susineau c n Hristos este numai o singur voin. El a alctuit multe scrieri pentru mustrarea i ruinarea celor ce credeau n acest eres, i a scris cri doveditoare despre adevrul credinei noastre, sprijinite pe Sfnta Scriptur, trimindule pretutindeni n lume. ntorcndu-se de la Roma, mpreun cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat naintea Senatului care mprtea mpreun cu mpratul acelai eres. i n timp ce toi se supuneau voinei mpratului, numai el s-a ridicat mpotriv i a ndemnat i pe alii s nu se supun, ncredinndu-i prin scrisori s nu-i schimbe credina lor. Din cauza aceasta a fost trimis la nchisoare n Tracia i struind n dreapta credin i s-a tiat mna i limba. Din Tracia a fost trimis n exil n Lazichia, unde a trit trei ani. i n plintatea vrstei fiind, dup o boala scurt, a rposat n Domnul, n anul 662 i a fost ngropat n Mnstirea sfntului Arsenie, din acea ar a Lazilor, fcnd n toate zilele multe minuni. Din cei doi ucenici ai lui, celui mai vrstnic i s-a tiat i lui limba, i a fost trimis ntr-o nchisoare ndeprtat. Iar cel mai tnr a fost trimis ntr-o cetate din Tracia, unde i-a sfrit viaa. nti a fost supus la felurite chinuri, dup care a fost omort cu sabia de un barbar, care s-a repezit asupra lui.

Pomenirea cuviosului nostru printe Zosim, episcopul Siracuzei din insula Siciliei.
Acest cuvios printe era din Sicilia, fiu de prini credincioi, cucernici i bogai, care aveau o moie lng mnstirea sfintei Lucia fecioara. Dup ce Zosim s-a nscut i a fost nrcat, a fost druit sfintei Lucia, mpreun cu moia. i vieuind n mnstire, a fost rnduit pzitor al raclei sfintei. Odat, ducndu-se la prini, acas, acetia nu i-au ngduit s stea cu ei, ci l-au trimis napoi la locaul sfintei, zicnd c trebuie s stea acolo unde a fost druit. Dup treizeci de ani a ajuns egumen al mnstirii, apoi a fost fcut episcop al cetii Siracuza, de Teodor, papa Romei. i pstorind bine turma cuvnttoare ncredinat lui i pe muli ntorcndu-i de la necredin la credin i de la rutate la buntate, a adormit n pace, trind cincizeci de ani.

Pomenirea ptimirii sfinilor mucenici Evghenie, Valerian, Candid i Achila, care au mrturisit n Trapezunt.
Aceti sfini mucenici au luptat mucenicete pe vremea mpratului Diocleian, a lui Maximian i a lui Lisie Duca. Valerian, Candid i Achila ascunzndu-se n munii Trapezuntei, Lisie i-a prins. i mrturisind ei pe Hristos, Lisie i-a exilat ntr-o mic cetate din inutul Lazichiei, numit Pitius. De acolo fiind adui la Trapezunt i nfiai lui Lisie au fost supui la multe chinuri i apoi au fost nchii. Dup cteva zile, prinznd i pe Evghenie l-au btut cu cruzime, apoi a fost dus mpreun cu dregtorul n templul idolilor, unde sfntul rugndu-se, au czut toi idolii i s-au zdrobit ca praful. Pentru aceasta a fost i el supus la chinuri. Apoi toi sfinii fiind bgai ntr-un cuptor aprins i rmnnd nevtmai, au fost omori cu sabia.

Pomenirea sfintei Irina n biserica nchinat ei de lng mare. Pomenirea sfintei mucenie Agni.
Sfnta muceni Agni era din cetatea Romei i se trgea dintr-un neam strlucit. Viaa ei se potrivea cu numele, cci era curat la suflet i la trup. Multe femei mergeau la dnsa i ea le nva cuvntul adevrului i le ndemna s cunoasc pe Hristos Dumnezeu i Lui unuia s-I slujeasc. Purtarea ei ajungnd la cunotina crmuitorului, a fost luat i dus naintea lui, unde a fost silit s jertfeasc idolilor, spunndu-i-se c dac nu va jertfi va fi dus n casa de desfrnare. Iar ea a zis: "Nici idolilor ti nu voi jertfi, nici de desfrnare nu-mi pas, cci cred cu hotrre n Dumnezeul meu, Care m va ajuta s scap din toate ncercrile". Acestea auzindu-le crmuitorul cel nelegiuit, a chemat pe mai-marele casei de desfrnare i i-a dat n seam pe Agni cea curat, ca s o duc, cu o singur mbrcminte pe ea, n casa de batjocur. Dup ce a ajuns n casa aceea a satanei, i fiecare de acolo cuta s se apropie de ea ca s o batjocoreasc, nimeni nefiind mpiedicat s se apropie de ea, ci, chiar mai mult, fiecruia fiindu-i ngduit s se apropie de ea fr team i cu neruinare. Cei ce se ndreptau spre ea amoreau cu toii

Pomenirea Sfntului mucenic Neofit.

Acest sfnt mucenic a fost din Niceea Bitiniei, fiu de prini binecredincioi, pe nume Teodor i Florentina, n timpul mpratului Diocleian. De la nceputul vieii sale a fost plin de darul lui Dumnezeu. Astfel pe cnd era abia de 9 ani i nva carte cu ali copii, fcea rugciuni i sporea minunat la nvtur. i venea o porumbi de zbura n jurul patului lui, vorbind un grai omenesc. ntmplndu-se ca maica lui s moar, copilul a nviat-o prin rugciunea sa. Pornind apoi ctre muntele Olimpului, a intrat ntr-o peter, unde a fost cluzit de porumbi. Gonind fiara care se gsea acolo, a locuit n peter, fiind hrnit de un nger. Cnd a fost n vrst de 11 ani, din artare dumnezeiasc s-a cobort din munte, i-a srutat prinii, a dat la sraci din avutul lor i s-a ntors n munte. La vrsta de 15 ani a stat naintea guvernatorului Deciu, povuit fiind de ngeri. Aici, pentru ndrzneala lui neateptat,

185

14 Ianuarie
i tuturor li se tia pofta, rmnnd ca i mori. Atunci unul plin de trufie i ca un cal turbat, dup ce a batjocorit pe cei ce intraser la sfnta i rmseser amorii, s-a apropiat cu mult obrznicie de sfnta fecioar Agni, dar ndat a rmas fr suflare i a czut la pmnt. Dup mai mult vreme, unul din cei de fa a strigat, zicnd: "Mare este credina cretinilor". Intrnd i ceilali, cu un glas au strigat cu toii: "Mare este puterea lui Hristos". Crmuitorul, auzind acestea, avea sfnta s i se nfieze i au adus de fa i pe cel mort. Apoi crmuitorul i-a zis: "Spune, viclean femeie, cum ai omort pe acest tnr?" Sfnta a rspuns: "Cnd ai poruncit s fiu batjocorit, pe cale, spre casa de desfrnare, s-a luat dup mine, un tnr mbrcat n alb, care a intrat n cas i a stat lng mine. Acesta a amorit pofta tinerilor iar pe acesta care zace aici mort, care cu trufie i ndrzneal cuta s se ating de mine, l-a adus n starea aceasta pe care o vezi". Crmuitorul a zis: "Cine este acest tnr mbrcat n alb?" Iar sfnta a rspuns: "Domnul i Dumnezeul meu a trimis pe ngerul Su, ca s mpiedice s fiu batjocorit". Crmuitorul a zis iari: "De voieti s ne faci s credem c grieti adevrul, roag-te Dumnezeului tu i nviaz-l". Atunci mucenia, ridicnd minile spre cer i fcnd rugciuni, mortul ndat a nviat. i s-au spimntat toi de aceast minune preamrit i nsui crmuitorul mpreun cu ei a strigat: "Mare este puterea cretinilor i cu adevrat mare este Dumnezeul acestei preacinstite femei". Dar unii dintre cei necredincioi i necurai au strigat ctre crmuitor: "Omoar-o, c prin vrji face lucrurile acestea care par minuni". Atunci crmuitorul a poruncit ca sfnta s fie ars n foc. Deci, aprinznd un foc mare, sfnta, s-a pecetluit n semnul sfintei cruci i a intrat cu ndrzneal n mijlocul focului i cu rugciunea pe buze a zburat ctre Domnul, lsndu-i trupul n foc. Dup ce a contenit vpaia, unii cretini au luat pe ascuns sfintele ei moate i cu cinste leau ngropat, slvind pe Dumnezeu. bizantini Andronicus Paleologul i Ioan Cantacuzino (amndoi s-au clugrit). n aceast perioad, Prinul Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533) a vrut s fac un inventar al manuscriselor greceti i al crilor mamei sale, Sofia Paleologhina, i a cerut Protos-ului Sfntului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfntul Maxim a fost ales s mearg la Moscova fiindc el studia nc din tineree crile vechi bisericeti. Ajuns la Moscova, i s-a cerut s traduc n slavon crile patristice i liturgice, ncepnd cu Psaltirea adnotat. Sfntul Maxim a ncercat s-i ndeplineasc sarcina, dar cum slavona nu era limba lui matern, exist anumite neconcordane n traducerile sale. Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfntului Maxim, dar cnd Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situaia s-a schimbat. Noul Mitropolit i-a cerut Sfntului Maxim s traduc n slavon Istoria Bisericii scris de Theodorit al Cyrului. Sfntul Maxim a refuzat categoric aceast nsrcinare afirmnd c "n aceast istorie sunt i scrisori ale ereticului Arie i acesta poate fi un pericol pentru cei mai puin nvai". Acest refuz a cauzat o ruptur ntre Maxim i Mitropolit. n ciuda diferendelor ivite, Sfntul Maxim i-a continuat munca de luminare spiritual a ruilor. El a scris scrisori mpotriva musulmanilor, catolicilor i pgnilor. A tradus Comentariile Sfntului Ioan Hrisostomul la Evangheliile lui Matei i Ioan. A scris i cteva lucrri proprii. Cnd marele Prin Vasile a vrut s divoreze de soia lui Solomonia din cauza neputinei ei de a avea copii, nenfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa "Capitole instructive privind dreapta credin". n aceast lucrare i arta prinului c nu trebuia s cedeze patimilor crnii. Prinul nu l-a iertat niciodat pentru aceast ndrzneal i l-a ntemniat pe Sfntul Maxim. Din acel moment, o etap nou, plin de mult suferin ncepe n viaa monahului. Greelile de traducere din lucrrile sale au fost privite ca deliberate i intenionate denaturri ale textului. A fost greu pentru el n nchisoare, dar n suferinele sale, el a ctigat mila Domnului. Un nger i s-a artat zicndu-i: "ndur, Avvo! Prin aceast durere trectoare vei fi eliberat de chinurile venice." n nchisoare, Btrnul a scris cu crbune pe perete un canon al Sfntului Duh, care i n ziua de azi se citete n Biseric: "Aa cum Israel a fost hrnit cu man n pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tu prin care s slujesc ntotdeauna Sfintei Treimi ..." Dup ase ani, Sfntul maxim a fost eliberat i trimis la Tver. Acolo atrit sub supravegherea binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grij fa de nevinovatul suferind. Sfntul a scris atunci n autobiografia sa: "Ct am fost suferind n nchisoare m-am consolat i ntrit cu rbdare." i nc cteva cuvinte din acest text viu: "Nici durerea, nici ntristarea, drag suflete, nu au fost pe nedrept, pentru c acestea a trebuit s le nduri spre binele tu." Numai dup 20 de ani petrecui la Tver, s-a hotrt c Sfntul Maxim poate fi eliberat i-i poate fi ridicat excomunicarea. Sfntul Maxim, deja de 70 de ani, i-a petrecut ultimii ani din via n Lavra Sf. Treime-Serghiev.

Pomenirea sfinilor patru mucenici din Tir, care de sabie s-au svrit. Pomenirea cuviosului Neofit, ngrijitorul Mnstirii Vatopedului, care a auzit glasul Nsctoarei de Dumnezeu, ieind din gura sfintei ei icoane, i care n pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului printelui nostru Maxim Grecul.
Sfntul Maxim Grecul a fost fiul unui demnitar grec bogat din oraul Arta (n Epir). El a primit o educaie foarte bun. n tineree a cltorit mult i a studiat limbile strine i tiinele (i.e. disciplinele intelectuale) n Europa, la Pris, Florena i Veneia. ntorcndu-se n ara natal, el a plecat la Muntele Athos, devenind clugr la Mnstirea Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lsate la Athos de mpraii

186

22 Ianuarie
Dei oprimarea i munca grea i-au lsat urmele asupra sntii sale, spiritul i-a rmas viu, iar el i-a continuat munca. mpreun cu slujitorul i ucenicul su, Nil, sfntul a tradus Psaltirea din greac n slavon. Sfntul Maxim a trecut la cele venice pe 21 ianuarie 1556. A fost ngropat lng zidul de nord-vest al bisericii Sfntului Duh din Lavra Sf. Treime-Serghiev. Multe minuni au avut loc la mormntul Sfntului Maxim. Un tropar i un condac au fost compuse n cinstea sa. Sfntul Maxim este pictat ntr-o icoan din Sinaxarul sfinilor din Radonezh (6 iulie). mpratul romanilor, care a mprit vitejete i cretinete ntre anii: 610 i 641. Anastasie se nscuse n inutul Razih, n satul Nuni. La nceput se numea Magundat, fiind fiul vrjitorului Vav, de la care a nvat meteugul vrjitoriei, mai nainte de a intra n ceata osteasc a tiranilor. Perii, prdnd Ierusalimul, au luat muli robi, precum i cinstitul lemn al fctoarei de via Cruci, pe care Domnul nostru Iisus Hristos a suferit ptimirea n trup. Pentru minunile fcute de sfnta Cruce n Persia, se dusese vestea c Dumnezeul cretinilor a venit acolo. Iar Magundat fiind biruit de dorul lui Dumnezeu, ncerca cu mult osrdie s afle ce este cu sfnta Cruce. i aflnd de la un cretin toat iconomia dumnezeiasc a Crucii, a crezut n Hristos i a dorit s se fac urmtor patimilor Lui. S-a dus apoi la Calcedon de unde aflnd de nfrngerea perilor de ctre Heraclie mpratul, a plecat la Ierapole, unde gzduind la un argintar, lucr mpreun cu el meteugul argintriei. De aici s-a dus la Ierusalim unde s-a botezat, fiind numit Anastasie. Dup aceea a intrat n mnstirea sfntului Sava, unde a luat schima monahilor. naintnd pe calea cea bun a virtuilor, citea Sfintele Cri, nva pe de rost Psaltirea i dorea cu ardoare s-i sfreasc viaa prin suferine muceniceti i prin snge. Zugrvelile de pe pereii bisericilor cu chipurile sfinilor i vieile lor scrise n cri i aprindeau dorul s le urmeze pilda vieii. Pentru aceasta a avut i un vis, n care i s-a artat un pahar de aur plin de vin pe care l-a but, socotind c acesta era semnul c dorina lui de a mrturisi pe Hristos se va mplini. De aceea, dup ce s-a mprtit cu dumnezeietile Taine, a ieit din mnstire i s-a dus n Cezareea Palestinei, unde ntlnindu-se cu nite vrjitori i batjocorind faptele lor, a fost prins de ei i dus la Marzavanas, stpnul lor. Acesta la pus s care pietre, iar muli l batjocoreau, smulgndu-i barba i btndu-l foarte ru. Mrturisind pe Hristos naintea lui Hosroe, mpratul perilor, i neprimind s se ntoarc la legea lor persan a fost mult vreme chinuit i n cele din urm i s-a tiat capul.

22 Ianuarie
Ziua a douzeci i doua, pomenirea sfntului apostol Timotei, ucenicul sfntului apostol Pavel.
Sfntul apostol Timotei era din cetatea Listra. Tatl su a fost elin i maic-sa evreic, numita Eunice. Timotei sa fcut ucenic al apostolului Pavel i scriitor i propovduitor al dumnezeietii Evanghelii. Mai n urm, apostolul Pavel l-a pus episcop n Efes, dup ce sfntul Ioan Evanghelistul, episcopul cel dinti al Efesului, fusese izgonit de mpratul Domiian n insula Patmos. Timotei a avut dascl nu numai pe Pavel ci i pe Evanghelistul Ioan de care se alipise. Sfntul Irineu, episcopul Lugdunului, povestete c apostolul Ioan, fiind aruncat de valurile mrii, a ajuns la Efes i mai apoi a fost iari izgonit n Patmos. Pe cnd fericitul Timotei crmuia cu credin Episcopia Efesenilor, nchintorii la idoli, innd odat o srbtoare a lor numit catagoghion, n Efes, au ieit pe strzi cu idolii n brae i cu mciuci n mini, cntnd cntece, purtnd mti, gonind ca nite tlhari pe brbai i pe femei, i omornd chiar pe muli oameni din popor. Pentru aceasta, episcopul Timotei i-a dojenit i i-a ndemnat s se fereasc de astfel de fapte urte. ns ei nvlind asupra lui cu mciuci l-au omort. Sfintele lui moate au fost aduse n Constantinopol de sfntul Artemie Duxul, din porunca marelui mprat Constantin, i au fost puse n biserica Sfinilor Apostoli, unde i se face i pomenirea.

Pomenirea sfinilor mucenici Manuil, Gheorghe, Petru, Leon, Sioniu, Gavril, Ioan, Parod i ali trei sute aptezeci i apte de mucenici.
Aceti sfini mucenici, care se trgeau din felurite locuri i eparhii, erau locuitori ai Adrianopolei. Iar bulgarii cei necunosctori i nemulumitori au venit s pun stpnire pe greci. i robind pe traci i pe macedoneni, s-au ndreptat spre mprteasa cetilor i ajungnd la Adrianopol au cucerit cetatea aceasta dup trei zile de lupte, n anul 814. Atunci la Bizan mprea rucredinciosul Leon Armeanul, cel ce lupta mpotriva sfintelor icoane; iar n fruntea bulgarilor se gsea Crum. Acesta, punnd stpnire pe Adrianopol, a gonit din cetate patru mii de cretini, mpreun cu episcopul pe care l-a trntit la pmnt i l-a clcat cu picioarele pe grumaji. Dup moartea lui Crum a urmat Ducum i apoi Diteng, un om crud i neomenos. Acesta spintecnd n dou pe marele episcop Manuil al Adrianopolei i tindu-i minile din umeri l-a aruncat spre mncare cinilor. Dar pentru slbticia lui, fiind pedepsit de Dumnezeu cu orbirea, a fost ucis de ai si. Urmaul su cu numele Murtag, a omort pe toi cretinii care n-au vrut

Pomenirea sfntului cuvios mucenic Anastasie Persul.

Mritul mucenic Anastasie era de fel din Persia, i a trit pe timpul lui Hosroe, mpratul perilor i al lui Heraclie,

187

23 Ianuarie
s se lepede de Hristos: pe unii punndu-i n lanuri i supunndu-i la chinuri, iar pe alii chinuindu-i n tot felul. Pe episcopul Develtului, Gheorghe, i pe episcopul Petru, mai nti i-au zdrobit fr mil cu toiegele, apoi le-a tiat capetele. Asemenea i pe ceilali, trei sute aptezeci i apte la numr, i-a omort cu sabia. A tiat capetele lui Ioan i lui Leon, care erau ostai cretini, iar sfntului Leon eunucul, episcopul Niceii, i-a spintecat pntecele cu sabia. Lui Gavril i lui Sioniu le-a tiat capetele cu cuitul. Pe Parod, sfinitul preot, l-a pedepsit s fie omort cu pietre; i pe muli ali cretini i-a omort acest slbatic nepomenit, chinuindu-i cu felurite osnde. Dar nu numai Murtag pgnul, ci i ceilali urmai ai lui, stpnitori ai bulgarilor, au omort pe cretini dup ce i-au chinuit n tot felul. el a strlucit ns prin calitile fireti ale sufletului su. Se spune c avea numai o hain i cnd aceasta se nvechea, nu o lepda, ci peste gurile vechi cosea alte petice i cu aceasta i acoperea mai departe goliciunea trupului. Era att de osrdnic la primirea strinilor i a sracilor, nct deschidea tuturor ua chiliei lui. El avea dou vase, unul plin cu gru i altul cu untdelemn, din care da la toi ci aveau trebuin; iar acestea se nmuleau pururea i niciodat nu se deertau. Cci Dumnezeu, Care mbogete pe toi cei ce-L cheam, dup cum a poruncit vasului de untdelemn i vasului de fina al vduvei din Sarepta sa izvorasc untdelemnul i fina pentru gzduirea proorocului Ilie, tot aa a druit i lui Mavisma, iubitorul de strini, bunti pe msura osrdiei lui. Deci bine i cuvios petrecndu-i viaa, s-a mutat ctre Domnul.

23 Ianuarie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea sfntului mucenic Clement, episcopul Ancirei.
Fericitul i minunatul Clement a trit n mucenicie mai toat viaa lui pmnteasc. Timp de douzeci i opt de ani, s-a luptat i s-a nevoit mpotriva tiranilor neavnd niciodat vreme slobod, nici rgaz, nici ntrerupere i pace n anumite zile, cum se obinuia la rzboi n vremea aceea, cnd lupta nceta i de o parte i de alta, ca iari s poat nvli unii asupra altora cu i mai mult putere i cu iuime. Ci dimpotriv, rzboaiele lui au fost necurmate i puternice. Nu ne minunm deci numai de anii ci a ptimit ca nimeni altul, sau de chinurile pe care le-a ndurat; ne minunm deopotriv i de una i de alta. Cci a trecut prin tot felul de chinuri i, nfruntnd pe toi mpraii i tiranii de atunci, s-a fcut privelite aproape n toat lumea, a minunat i pe ngeri cu rbdarea lui i n acest chip a luat cununa mririi. Sfntul Clement era din Ancira Galaiei, din tat elin i din mam cucernic i credincioas, pe nume Sofia. A intrat n viaa clugreasc cnd era de 12 ani i cnd a fost de 20 de ani a ajuns arhiereu. A ptimit pe vremea mprailor Diocleian i Maximian, i a guvernatorilor, nou la numr: Domeian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius i Alexandru.

Pomenirea cuviosului nostru printe Salaman sihastrul.

Lng rul Eufrat este un sat, pe rmul de apus, numit Capersana. De aici a fost fericitul Salaman, care, iubind viaa linitit, a aflat n satul de dincolo de ru o chilie mic, n care s-a nchis fr s-i lase u s poat iei i fereastr s aib lumin. Numai o dat pe an, spa pmntul pe dedesubt i ieea afar de-i strngea hran pentru tot anul. Arhiereul locului aflnd de viaa lui mbuntit, s-a dus la el, vrnd s-i dea preoia. i gurind o parte a chiliei, a intrat nuntru i punndu-i minile pe capul lui, a svrit rugciunea hirotoniei, i-a spus multe i l-a vestit c i-a dat darul preoiei. Dar cuviosul n-a grit nimic. Iar Arhiereul s-a dus, poruncind s se zideasc iari partea cea gurit a chiliei. Alt dat cretinii locuitori ai satului au trecut noaptea Eufratul, i-au stricat chilia, l-au luat i l-au dus n sat, fr ca el s se mpotriveasc, i fr s-i ntrebe de ce fac aa i l-au pus n alt chilie ce o aveau gata. Iar cuviosul sta linitit i acolo, fr s vorbeasc cu cineva. Dup puine zile, cretinii locuitori din alt sat de dincolo de ru s-au dus noaptea, i-au stricat chilia aceea, au ridicat pe sfnt i l-au dus n satul lor, fr ca el s se mpotriveasc cu cuvntul, i fr s se duc de voia lui. n astfel de chip nevoindu-se fericitul Solomon, i-a petrecut viaa ca nimeni altul, pn s-a mutat ctre Domnul, ca s se veseleasc n veci.

Pomenirea sfntului mucenic Agatanghel.

Fericitul Agatanghel era roman de neam. El a fost botezat de sfntul Clement i nchis mpreun cu sfntul i cu alii, n Roma. A izbutit s fug din nchisoare, iar cnd au suit pe Clement pe corabie, ca s-l duc la Nicomidia, a intrat pe furi i Agatanghel n aceeai corabie. Amndoi au ptimit pn la sosirea n Ancira i au stat naintea lui Lucius. Din porunca lui Lucius li s-au tiat capetele, mpreun cu ali brbai, femei i copii, care crezuser n Hristos. Sufletele lor s-au dus spre ceretile locauri.

Pomenirea celor doi sfini mucenici, care fiind aruncai ntr-o groap n oraul Parfum, s-au svrit. Pomenirea sfntului Paulin milostivul, episcopul Nolei din Campana i prietenul sfntului Niceta, episcopul Remesianei din Dacia, care n pace s-a svrit la anul 431.
Sfntul Paulin cel Milostiv, Episcopul Nolei, provine dintr-o familie aristocrat i nstrit din Bordeaux (Franta). Datorita educaiei sale alese, la vrsta de 20 de ani a fost ales senator al Romei, mai trziu devenind consul i, n final,

Pomenirea cuviosului nostru printe Eusebiu. Pomenirea cuviosului nostru printe Mavisma Sirul.
n cetatea Cirului din Antiohia Siriei a trit un brbat cuvios, cu numele Mavisma, care vorbea limba siriac. Cu toate c fusese crescut n viaa rneasc i era nenvat,

188

24 Ianuarie
guvernatorul regiunii Campagna din Italia. La 25 de ani el i soia sa au fost botezai ntru Hristos, dup care i-au schimbat total stilul de via, vnzndu-i toate proprietile i donnd banii celor nevoiai. Acest lucru a atras dup sine dispreul din partea servitorilor i prietenilor si. Pentru c nu au avut copii, cuplul credincios a adoptat orfani srmani pe care i-au crescut cu fric de Dumnezeu. Fiind permanent n cutarea unei viei retrase, Sf. Paulin a plecat n oraul spaniol Barcelona. Dup ce vetile despre viaa lui sfnt s-au rspndit, n anul 393 a fost rugat s accepte hirotonirea ca preot. La scurt timp, el a prsit Spania i s-a ntors n oraul Nola din Italia, unde a fost ales episcop. n timpul cotropirii vandalilor, Sf. Paulin folosea fondurile bisericii pentru a rscumpra oamenii dui de barbari ca sclavi n Africa. Din pcate, sfntul nu dispunea de destui bani ca s poat rscumpra toi captivii. De aceea, neavnd posibilitatea s-l salveze pe fiul unei vduve srace, care urma s fie sclav pe proprietatea prinului vandalilor, Sf. Paulin s-a oferit s-i ia locul. mbrcat ca un sclav, el a lucrat ca grdinar pentru prin. Dar identitatea sa i-a fost dezvluit n vis conductorului vandalilor, regele Riga, care, nu numai c l-a eliberat pe Sf. Paulin dar le-a dat drumul s plece la casele lor i celorlali prizonieri din Campagna. Sf. Paulin este cunoscut att ca constructor de biserici cat i ca poet cretin. Printre multele sale virtui, cea mai minunat era dragostea lui pentru aproapele, compasiunea sa pentru nevoiai. S-a stins din via la vrsta de 78 de ani, n 22 iunie 431. Ne-au rmas pn n ziua de azi 32 de poezii i 51 de epistole despre moral, scrise cu adnc pioenie. Moatele Sf. Paulin se afl la Roma, n biserica Sf. Apostol Bartolomeu. fugit din cmara de nunt, mpreun cu alte dou femei tinere, slujitoarele ei. Cltorind pe mare i trecnd prin Alexandria, a sosit n ostrovul Cos. De aici, fiind ndemnat spre viaa clugreasc de minunatul ieromonah Pavel, s-a aezat n cetatea Milassa din Careia, unde i-a fcut o bisericu nchinat sfntului mucenic tefan. n jurul acestui loca s-a nevoit mult, mpreun cu cele dou slujitoare ale ei i cu alte fecioare, dovedind rbdare i prsire a simului poftelor lumeti. Dup sfritul ei cuvios i fericit, s-a artat i semn de sus. Cci la amiaz, pe cnd soarele lumina pmntul, s-a ivit o cruce de stele, nconjurat pe din afar i pe dinuntru cu un cearcn, nct prea a fi o cunun dat de Dumnezeu fericitei, pentru postul cel ndelungat, pentru priveghere, pentru dormitul pe pmnt i pentru feciorie. Dup ngroparea ei n pmnt nu s-au mai vzut crucea de stele i cele dou cearcne. Despre viaa sfintei a povestit una din slujitoare, pe cnd se svrea: din ce ar i din ce neam era, c la prini se chema Evsevia i c vrnd s triasc necunoscut a luat numele de Xenia.

Pomenirea sfinilor mucenici Pavel, Pavsirie i Teodotion.

Aceti sfini mucenici au trit pe vremea mprailor Diocleian i Maximiam i a crmuitorului Adrian, n Cleopatrida. Ei erau frai buni dup trup i mbriaser din tineree schima monahiceasc. Cnd au fost prini, Pavel era de treizeci i apte de ani i Pavsirie de douzeci i cinci. Teodotion, fratele lor, aflnd c ei sunt prini, i-a lsat viaa pe care o ducea n muni cu tlharii cu care era prta la frdelegi, i a venit s-i vad i s-i srute. Dar, vzndu-i c sunt la judecat, n-a cutezat s se apropie, ci stnd deoparte cugeta ntru sine: oare, ce fel de foloase vor dobndi fraii si? i nflcrndu-se de dorul dup Dumnezeu s-a cit i a mrturisit naintea tiranului Adrian c este cretin, a srit asupra lui i l-a dobort de pe scaun. Dar ndat i-au fost btute cuie nroite n coaste i n pntece, i a primit sfritul vieii tindu-i-se capul cu sabia. Iar Pavel i Pavsirie au fost aruncai n ru i aa iau ncheiat mucenicia lor.

Pomenirea sfntului Sinod al aselea Ecumenic, care a afurisit pe cei ce spuneau c Hristos, dup ntrupare, a avut numai o singur voin. Acest sfnt Sinod a avut loc pe vremea lui Constantin Pogonatul, tatl lui Iustinian Rinotmitul, n Constantinopol.
Al aselea Sinod Ecumenic a fost convocat de mpratul Constantin Pogonatos (Pogonatul) (668-685) la Constantinopol in anul 681 pentru a se combate erezia Monotelista. Au fost prezeni 171 Sfini Prini care au confirmat doctrina celor doua firi ale Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cea divina si cea umana. Acestui sinod I-a urmat un altul in anul 691 numit "Sinodul din Trullo" in cadrul cruia s-au discutat anumite probleme practice si s-au promulgat 102 canoane.

Pomenirea sfntului mucenic Vavila din Sicilia, mpreun cu ucenicii si, Timotei i Agapie.
Acest sfnt mucenic Vavila s-a nscut din prini de bun neam i iubitori de Dumnezeu n cetatea Antiohiei, care se mai numea i Teupolis. Aici a nvat cu silin tiina, nelepciunea i Sfintele Scripturi; a iubit de tnr pe Hristos i a urt cele lumeti. Dup moartea prinilor si, i-a mprit averea la sraci, la vduve i la orfani; i scuturndu-se de toate bunurile pe care le avusese, s-a retras n munte, unde a petrecut n linite mpreun cu cei doi ucenici ai si: Agapie i Timotei. Ajungnd preot, a cinstit cu vrednicie treapta preoiei. Dar fiindc necredincioii i vrstorii de snge elini rvneau s-i vnd dregtorilor, s-a dus n Sicilia mpreun cu ucenicii si, unde pe muli a luminat cu darul su, aducndu-i la cunotina de Dumnezeu. Dar dup cum cetatea nu se poate

24 Ianuarie
Ziua a douzeci i patra, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Xenia.
Aceast fericit i pururea pomenit Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit i rvnitor. Deci, vrnd prinii ei s o mrite i pregtind nunta, ea s-a sculat i a

189

24 Ianuarie
ascunde dac st sus pe munte, tot aa i sfntul Vavila nu a putut s rmn tinuit i, fiind prins de dregtor mpreun cu ucenicii si i mrturisind pe Hristos Dumnezeu adevrat, mai nti i-au btut cu toiege, sngerndu-le trupurile; apoi purtndu-i prin cetate i-au lovit n chip felurit i crud; pe deoparte ca s ngrozeasc cu chinuirea sfinilor cetile Siciliei, iar pe de alta ca s sature setea lor de schingiuire. Dar sfinii se ntreau, privind ctre buntile cele venice. A doua zi tindu-i cu sbiile, i-au aruncat n foc. Focul nu le-a vtmat trupurile, iar cretinii lundu-le de acolo le-au ngropat cu vrednicie n ostrovul Siciliei.

Pomenirea sfntului Prooroc, naintemergtor i Botezator Ioan aproape de Tavru. Pomenirea cuviosului i purttorului de Dumnezeu parintele nostru Dionisie cel din Olimp, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfintei Xenia de la Saint-Petersburg, nebuna ntru Hristos.
Sfnta Xenia a trit n al 18-lea secol, dar este cunoscut relativ puin despre ea sau familia sa. i-a petrecut cea mai mare parte a vieii ei n Petersburg, n timpul domniei mprteselor Elizabeta i Ecaterina a doua. Xenia Grigorievna Petrova a fost soia unui ofier de armat, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit vduv la vrsta de 26 de ani cnd soul su a murit brusc, la o petrecere. Ea a plns moartea soului ei, i n special pentru c el a murit fr spovedanie i mprtanie. Din acel moment, Xenia i-a pierdut interesul pentru lucrurile lumeti i a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos. Sursa acestui mod ciudat de via poate fi gsit n prima Epistol ctre Corinteni (I Cor. 1, 18-24, I Cor. 2, 14, I Cor. 3,18-19). Ea a nceput s mbrace hainele soului ei i s insiste s fie numit Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor c ea a murit, nu soul ei. ntr-un anumit fel, aceasta era adevrat. A abandonat felul ei de via anterior i a trit o renatere spiritual. Cnd a druit altora casa i tot ceea ce avea, rudele sale s-au plns autoritilor. Dup ce au vorbit cu Xenia, autoritile au fost convinse c ea e n posesia facultilor sale mintale i c avea dreptul s dea tot ce avea n ce mod dorea. n curnd, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aa c a nceput s se plimbe prin zona srac a Petersburgului, fr un loc unde s i culce capul. Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericit s fie liber de orice legturi cu lumea. Cnd uniforma roie i verde a soului ei s-a nvechit, ea a continuat s se mbrace n zdrene de aceleai culori. Dup un timp, Sfnta Xenia a prsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede c a fost n pelerinaj la locurile sfinte din ntreaga Rusie. Se poate ca ea s fi vizitat pe Sfntul Teodor de Sanaxar (19 februarie), de asemenea militar. Viaa lui s-a schimbat dramatic dup ce un tnr ofier a murit n timpul unei petreceri, la but. Poate c acest ofier a fost soul Sfintei Xenia. n orice caz, ea l tia pe Sfntul Teodor i a avut de ctigat n urma sfaturilor sale. Sfnta Xenia s-a ntors pn la urm n Petersburg unde i bteau joc de ea i o insultau pentru comportamentul ei straniu. Cnd accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea s ii ajute pe sraci. i petrecea nopile n rugciuni, fr s doarm, pe un cmp din apropierea oraului.

Pomenirea preacuviosului printe Macedonie.

Acest sfnt printe Macedonie s-a nevoit n linitea munilor. El nu slluia ntr-un loc anumit, ci se gsea cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta: n Fenicia, n Siria, n Cilicia, fugind de mulimea celor ce nzuiau spre el. Patruzeci i cinci de ani a petrecut aa, fr cort, fr coliba, ci stnd numai prin vreo crptur adnc de stnc. Dup ce s-a fcut preot, a cedat struinelor ce i s-au fcut i i-a cldit o coliba. Mai trziu a locuit i prin strini. i a trit ali douzeci i cinci de ani n colib i prin strini; deci anii luptelor sale sunt de aptezeci. Patruzeci de ani sa hrnit numai cu orz i cu ap; mai trziu, fiind neputincios, se hrnea cu o bucic de pine i cu ap. Acest minunat printe, primind darul minunilor, izgonea demonii din oameni, vindeca bolile i svrea i alte minuni. i sfntul slujind lui Dumnezeu cu srguin i n curie, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea aducerii moatelor sfntului cuvios mucenic Anastasie Persul.

Mergnd mpratul Heraclie n Persia i dup moartea lui Hosroe, mpratul perilor, un clugr din Mnstirea Sfntului Serghie, unde se aflau moatele sfntului Anastasie, vznd armata mpratului, s-a bucurat i s-a ntors cu ostaii la locurile lor. Dar mergnd la mnstirea lui a adus rasa clugreasc pe care mucenicul o mbrcase cnd s-a mutat ctre Domnul i, povestind la toi fraii luptele mucenicului, la care fusese de fa i le-a vzut, a spus c i n Persia un demonizat s-a vindecat acoperinduse cu aceast ras. Iar un episcop, fiind trimis de arhiepiscopul aezrilor greceti din Persia, a luat moatele sfntului i le-a adus n Cezareea, unde a lsat o mic parte, iar partea cealalt i-a oprit-o. Cinstitul cap al sfntului i icoana lui sunt cinstite de ctre credincioi i n marea i vechea Rom.

Pomenirea sfinilor mucenici Ermoghen i Mamant. Pomenirea cuviosului nostru printe Filon, episcopul Calpasiei, care n pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului nostru printe Filipic, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Varsim, care cu doi frai ai lui de sabie s-au svrit. Pomenirea cuviosului Zosima, care n pace s-a svrit. 190

25 Ianuarie
n curnd, virtutea sa i darurile sale au nceput s fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetenii Petersburgului i chiar familia regal. mpotriva voii ei, ea a nceput s fie cunoscut ca cineva plcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei n casele sau cminele lor ca mari binecuvntri. Sfnta Xenia a trit cam 45 de ani dup moartea soului ei, i a plecat la Domnului la vrsta de 71 de ani. Data exact i mprejurrile nu sunt cunoscute, dar se crede c a avut loc pe la sfritul secolului 18. A fost nmormntat n cimitirul Smolensk. Prin anii 1820, oamenii fceau pelerinaj la mormntul ei, s se roage pentru sufletul ei i s o roage s se roage lui Dumnezeu pentru noi. Att de muli vizitatori luau pmnt din mormntul ei, nct trebuia s fie nlocuit n fiecare an. Mai trziu a fost construit o capel pe mormntul ei. Cei care i ndreapt rugciunile ctre Sfnta Xenia, primesc vindecare din bolile lor i eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscut pentru ajutorarea celor care i caut de lucru. Mictoare sunt cuvintele la ngroparea lui Vasile cel Mare, a tatlui su Grigorie, a fratelui su Chesarie, a surorii sale Gorgonia. A scris multe scrieri; a scris versuri i a ntocmit Filocalia mpreun cu sfntul Vasile. Pentru gndirea lui adnc, biserica l-a numit cuvnttor de Dumnezeu. i era sfntul Grigorie, cuvnttorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc; cu faa galben, dar vesel; cu nrile late, cu sprncenele drepte; cuttura blnd, cu ochiul drept mai mhnit cci avea un semn de lovitur pe pleoap. Barba lui nu era lung, dar destul de deas i cam galben pe margine; cu prul alb, pleuv. Moatele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, n biserica Sfinilor Apostoli, de iubitorul de Hristos i preacucernicul mprat Constantin Porfirogenetul.

Pomenirea cuviosului nostru printe Publie.

Publie se trgea dintr-un neam de sfetnici din cetatea Zevgma, de lng rul Eufrat. mprind sracilor toat averea printeasc s-a retras n muni, unde i-a spat o peter mic, n care tria. Dar vestea despre el ducndu-se pretutindeni, muli au venit la el ca s ia parte la nevoinele lui sihstreti. Iar el, poruncindu-le s-i fac chilii mici, i cerceta deseori, ca nu cumva s aib n chiliile lor lucruri netrebuincioase. Cci i pinea le-o cumpnea cu cntarul i de gsea la unul mai mult, l numea rob al pntecelui i iubitor de saiul trupului. Iar de gsea c vreunul deosebea fina de tre, i zicea c se face prta al desftrii sibaritice. i noaptea, fr de veste, mergnd pe la ua fiecruia, dac l afla fcndu-i rugciunea, se deprta tcnd; dar de simea pe vreunul dormind, lovea cu mna n u i-l mustra cu cuvntul. Prin aceast cercetare deas a lui a crescut muli ucenici, crora le-a ntiprit n suflet toate virtuile sale. Aa a fost Teotehn i Aftoniu, care i-au luat asupra lor aprarea i ngrijirea frailor, dup svrirea cu pace a cuviosului Publie.

25 Ianuarie
Ziua a douzeci i cincea, pomenirea sfntului nostru printe Grigorie Teologul -cuvnttorul de Dumnezeu, arhiepiscopul Constantinopolului.
Marele Grigorie, cuvnttorul de Dumnezeu, a trit pe vremea mpriei lui Valens i a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pmnteasc a fost Capadochia Secunda, iar patria cereasc, Ierusalimul cel de sus. Prinii lui erau de neam bun i drepi: Grigorie i Nona, care mai nainte, din lips de cunotin se nchinau idolilor. Dup ce au nscut pe marele Grigorie, prinii lui au fost renscui, primind Botezul prin ap i prin Duh, i tatl sfntului a ajuns ndrumtor adevrat i arhiereu al cetii Nazianz. Grigorie a strbtut toat nvtura tiinei ca nimeni altul, ascultnd pe cei mai vestii dascli ai timpului su, n Cezareea i Atena. Filozofii din Atena au cutat s-l opreasc la ei, ca dascl de filozofie, dar Grigorie, care singur spune c el mpreun cu sfntul Vasile nu cunoteau dect dou ci n Atena: a colii i a bisericii, nu s-a amgit de slava pgn a filozofiei, ci s-a ntors la tatl su Grigorie, care era episcop btrn n Nazianz. A vieuit civa ani n pustiu, frmntnd n mintea lui ntrebrile cele mari ale nvturii cretine, sufletete mbrcat n strlucirea ortodox. A fost preot n Nazianz, a mbrcat n strlucire ortodox amvonul bisericuei Sfnta Anastasia din Constantinopol, pe cnd ereticii arieni erau puternici n cetate. A ajuns patriarh i ntistttor al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381. Dar cnd era pe culmea faimei lumeti, Grigorie, care iubea linitea i gndirea la cele nalte, a prsit cetatea i scaunul patriarhal i s-a aezat n satul Arianz din Capadochia, unde mai apoi, n linite, a trecut ctre Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvntri teologice, n care lmurete taina cea adnc a Sfintei Treimi.

Pomenirea printelui nostru Maris.

Acest sfnt printe al nostru Maris, cnd se afla n lume era tnr i frumos; avea glas minunat i mpodobea srbtorile domneti i ale sfinilor cu dulcile lui cntri. Dar de cursele dulceilor lumeti se ferea i iubea pe Dumnezeu i poruncile Lui, pzindu-i trupul curat i sufletul nentinat. Lepdndu-se de cele lumeti, s-a dus ntr-un sat numit Omir i acolo fcndu-i o chilioar s-a nchis ntr-nsa i a trit n ea treizeci i apte de ani. Chilioara primea umezeal de la un munte vecin. Umezeala l vtma, dar el n-a vrut s schimbe locuina pn la sfritul vieii. Iubea simplitatea, i era sil de obiceiurile cele felurite i neltoare. A trit nouzeci de ani, ntrebuinnd haina din pr de capr i se hrnea cu pine i cu puin sare. Dorind de mult vreme s vad aducndu-i-se dumnezeiasc Jertf, un preot a ntrebuinat minile diaconilor n loc de altar i naintea cuviosului a sfinit Jertfa cea mntuitoare; iar cuviosul umplndu-se de toat dulceaa i se prea c vede cerul nsui. i aa bine vieuind i la ceruri lundu-i zborul, se veselete mpreun cu toi sfinii n locaurile lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintei mucenie Medula mpreun cu nsoitoarele ei, care n foc s-au svrit. 191

26 Ianuarie Pomenirea cuviosului Apollos (Apolo), care n pace s-a svrit, despre care se face pomenire i n Patericul egiptean. Pomenirea cuviosului nostru printe Castin, episcopul Bizanului. Pomenirea cuviosului nostru printe Dimitrie Schevofilaxul. Pomenirea sfntului nou mucenic Auxentie, care a mrturisit n Constantinopol la anul 1720 i care prin sabie i-a gsit sfritul. Pomenirea sfinilor mucenici Anania preotul, Petru temnicerul i ali apte ostai care au fost cu dnii.
Acetia au trit pe vremea mpratului Diocleian i a lui Maxim, ocrmuitorul Feniciei. La acesta fiind adus preotul Anania, a mrturisit pe Hristos i a batjocorit pe idoli. Pentru aceasta a fost btut cu toiege i ars pe spate cu frigri nroite, apoi a fost uns cu oet i cu saramur, pe prile arse. Prin rugciunea lui, el a zguduit templul idolilor i idolii cznd, s-au zdrobit. Fiind nchis, s-a mprtit de hran dumnezeiasc i a adus la credina n Hristos pe pzitorul nchisorii mpreun cu apte ostai paznici. Toi acetia, din porunca dregtorului, au fost chinuii cu tot felul de chinuri, iar mai trziu au fost necai n mare, izbvindu-se astfel de chinurile cele cumplite.

26 Ianuarie
Ziua a douzeci i asea, pomenirea cuviosului nostru printe Xenofont, a soiei sale Maria i a fiilor lor Arcadie i Ioan.
Cuviosul Xenofont era din Constantinopol, om bogat pe dinafar, iar pe dinuntru plin de cucernicie. Deci, i-a trimis pe cei doi fii ai si la Beirut n Fenicia, pentru deprinderea de bune obiceiuri i pentru nvtura de carte. Dar aflnd c s-a nimicit corabia n care cltoreau fiii si, a purces cu soia s-i caute. i i-a gsit la Ierusalim, mbrcai n haine monahiceti. Atunci s-a clugrit i el cu soia lui; i att au sporit n fapte bune nct s-au nvrednicit a face i minuni. Fiind plcui pn la sfrit lui Dumnezeu, s-au mutat n locaurile cereti.

Pomenirea cuviosului Amona, care n pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Gavriil, care n pace s-a svrit. Pomenirea a doi mucenici din Frigia, care s-au svrit, fiind btui.

27 Ianuarie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea aducerii moatelor celui ntre sfini printelui nostru Ioan Gur de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului.
Acest dumnezeiesc printe al nostru, de trei ori fericit, Ioan Gur de Aur, a fost mare lumintor i nvtor al lumii. El nu trecea cu vederea nedreptatea i nu cuta la faa oamenilor. Astfel chiar pe mprteasa Eudoxia a nfruntato pentru frdelegile i nedreptile ce le fcea, printre altele i pentru chipul tiranic cu care luase via unei vduve, numit Calitropia. De aceea a fost izgonit de dou ori din scaun, i iari a fost chemat la pstoriii si. Dar a treia i cea din urm oar, a fost trimis la Cucus. De aici l-au dus la Aravissos i apoi la Pitius, orae nu numai lipsite de cele trebuincioase, dar i totdeauna prdate de isauri, vecinii lor. Deci, aflndu-se acest mare printe i nger n trup acolo n Pitius, a fost chemat de Domnul i Stpnul tuturor i s-a mutat la venicele locauri, n anul 407. Iar sfintele lui moate au fost ngropate n Comane, mpreun cu moatele sfinilor mucenici Vasilisc i Luchian. Curnd dup ngroparea sfntului printe Ioan Gur de Aur, Arcadie mpratul a prsit viaa pmnteasc mpreun cu soia sa Eudoxia, urmndu-le la mprie fiul lor Teodosie. Mai trziu a ajuns patriarh al Constantinopolului, cu alegerea tuturor, Proclu, ucenicul i slujitorul sfntului Ioan. n al patrulea an al patriarhatului i dup treizeci i trei de ani de la adormirea sfntului Ioan Gur de Aur, Proclu a nduplecat pe mpratul Teodosie s trimit s aduc moatele sfntului. Dar sfntul nevrnd s se lase nduplecat, i stnd nemicat, mpratul a trimis o epistol de rugminte, care avea acest cuprins: nvtorului a toat lumea i printelui duhovnicesc, Sfntului Ioan Gur de Aur, patriarhul, scrie acestea

Pomenirea cutremurului celui mare.

Acest cutremur s-a ntmplat la sfritul mpriei lui Teodosie cel Mic, fiul lui Arcadie i al Eudoxiei, ntr-o zi de duminic, la dou ceasuri din zi. i au czut zidurile cetii i multe case s-au surpat, mai ales de la intrarea Troadisienilor pn la Poarta de Aram cea cu patru ui. Cutremurul a inut trei luni. Iar mpratul, fcnd litanie cu tot soborul, zicea cu lacrimi: "Izbvete-ne, Doamne, de urgia Ta cea dreapt, i terge pcatele noastre, prin pocin, cci ai cltinat pmntul i l-ai cutremurat, pentru pcatele noastre, c s Te preaslvim pe Tine, Bunule i de oameni Iubitorule, Dumnezeul nostru".

Pomenirea cuviosului nostru printe Simeon, numit cel btrn.

Acesta, iubind din copilrie viaa panic, s-a slluit ntro crptur mic de stnc, unde se hrnea numai cu buruieni. Deci, avnd dorin dumnezeiasc, s-a dus la muntele Sinai. i intrnd n petera n care s-a ascuns odinioar Moise, a czut cu faa n jos i a zbovit aa, apte zile, n rugciune, cu lacrimi, fr hran, pn a auzit glas dumnezeiesc poruncindu-i s se scoale i s mnnce trei mere ce erau puse naintea lui. Deci, sculndu-se i aflnd merele, le-a mncat cu osrdie. Apoi, coborndu-se din munte i zidind dou mnstiri, viaa lui cea plin de osteneli a luat sfrit, mai nainte svrind minuni mrite, spre slava lui Dumnezeu.

192

27 Ianuarie
Teodosie mpratul: "Noi, cinstite printe, socotind c trupul tu este mort ca al altora, am vrut fr mult chibzuial s-l ridicm i s-l aducem iari la noi. Din cauza aceasta dorina noastr, pe bun dreptate, nu ni s-a mplinit. Dar tu, cinstite printe, ca cel care ai nvat pe toi pocina, iart-ne greeala i te druiete nou ca unor fii iubii de printele lor, i veselete cu venirea ta pe cei ce te doresc". Deci, cnd au dus scrisoarea aceasta i au pus-o pe racla sfntului, sfntul ndat s-a lsat uor. Purttorii raclei au ridicat racla i au purtat-o fr osteneal. Cnd au ajuns de cealalt parte de Constantinopol, a trecut mpratul, cu tot senatul i patriarhul cu tot clerul, i au pus racla ce era cu trupul sfntului ntr-o corabie mprteasc. Dar iscndu-se furtuna pe mare, celelalte corabii s-au mprtiat n toate prile, numai corabia cu trupul sfntului s-a abtut la via vduvei aceleia, pe care o npstuise Eudoxia, precum s-a spus mai nainte. Iar dac s-a dat vduvei ndrt via, ndat valurile mrii s-au linitit. Moatele sfntului au fost duse mai nti la biserica apostolului Toma, numit a lui Amantie; dup aceea la biserica sfintei Irina i aici au fost puse n sintronul su i strigar toi: "Primete-i scaunul tu, sfinte". Dup aceea fiind aezat racla ntr-o caret mprteasc, a fost dus la biserica cea mare a Sfinilor Apostoli, unde fiind aezat pe tronul cel sfinit, s-a auzit glas grind: "Pace tuturor". Dup aceasta racla cu sfintele moate a fost ngropat n pmnt, n altar, unde se afl i acum, iar cnd se svrea sfnta Liturghie, se fceau minuni mari. Aa tie Dumnezeu s mreasc pe aceia, care l slvesc prin vieuirea lor. Cu privire la izgonirea sfntului Ioan Gur de Aur artm aici chiar cuvintele sale, pe care le-a grit ctre episcopul Chiriac, care era i el izgonit. "Vino s-i potolesc rana mhnirii i s-i risipesc negura cugetului. Ce te mhnete i te ntristeaz? C iarna este grea i c furtuna ce cuprinde Biserica este amar? tiu i eu aceasta i nimeni afar de Dumnezeu nu o poate nltura. Dar, dac voieti, i voi zugravi icoana strii de acum. De multe ori vedem c marea se cutremur i se umfl tocmai din fundul adncului. Vedem i pe corbieri care neputnd birui furtuna, stau ncremenii punndu-i minile pe genunchi. Nu vd nici cerul, nici marea, nici pmntul, ci zac jos n aternuturi, plng i se tnguiesc. Aa se ntmpl pe marea cea vzut. Dar acum furtuna care s-a dezlnuit asupra Bisericii lui Dumnezeu este mai rea i valurile sunt mai multe. Ci, roag-te Domnului nostru Iisus Hristos, Care nu biruiete furtuna cu meteugul, ci potolete viforul numai cu ameninarea. Iar daca te-ai i rugat de multe ori i n-ai fost ascultat, nu te lenevi. Cci astfel este voina iubitorului de oameni Dumnezeu, Care se ngrijete mai dinainte de mntuirea noastr. Au doar nu putea s izbveasc pe cei trei tineri, ca s nu fie aruncai n cuptor? Ci, cnd au fost robii i dui n ara barbarilor, ndeprtai de ngrijirea printeasc, de nimeni cunoscui i n cuptor aruncai, atunci adevratul Dumnezeu pe neateptate a fcut minune, a risipit focul din cuptorul haldeilor i cuptorul s-a prefcut n loca de nchinare. Iar tinerii au chemat toat fptura i pe ngeri i puterile, i adunndu-se toi mpreun ziceau: "Binecuvntai toate lucrurile Domnului pe Domnul". Vezi, frate, cum rbdarea drepilor a primenit focul acela n rou? Cum a nduplecat pe tiranul mprat s trimit cri n toat lumea i s zic: "Mare este Dumnezeul lui Sedrah, Misah i Avdenago!" i vezi ct groaza a pus. Cci a scris: "De va gri cineva cuvnt ru asupra lor, s-i fie casa de jaf i s i se ia averile". Deci nu te mhni, frate Chiriac. Eu, cnd m izgoneau din Constantinopol, nu m ngrijeam de mine, ci ziceam n inima mea: De-i este voia mprtesei s m izgoneasc, izgoneasc-m, c "al Domnului este pmntul i plinirea Lui". De va vrea s m ferstruiasc, ferstruiasc-m, c am pild pe Isaia. De va vrea s m arunce n mare, mi voi aduce aminte de proorocul Iona. De-i este voia s m bage n groap, am pilda pe Daniil care a fost aruncat n groapa leilor. De va vrea s m ucid cu pietre, am pe tefan, ntiul mucenic, care a ptimit uciderea cu pietre. De va vrea s-mi ia capul, am pe Ioan Boteztorul. De va vrea s-mi ia averea, de va gsi ca am, s mi-o ia; cci "gol am ieit din pntecele maicii mele i gol m voi i duce". Pe mine m nva i apostolul cnd zice: "Dumnezeu nu caut la faa omului". i nc: "De a fi plcut oamenilor, n-a fi sluga lui Hristos". M narmeaz i David cnd zice: "Grit-am ntru mrturiile Tale naintea mprailor i nu m-am ruinat". "Multe au meteugit asupra mea cei ce mau urt, ci toate le-au fcut din pizm". tiu bine c te ntristezi, frate Chiriac, pentru c cei ce ne-au izgonit merg cu cinste prin trg i muli i petrec cu alai. Dar nu-i aduci aminte de bogatul i de Lazr? Care din ei era amrt n aceast lume, i care petrecea din plin? Ce i-a stricat lui Lazr srcia? Au nu l-a dus n snul lui Avraam, ca pe un viteaz i biruitor? i ce i-a folosit bogia bogatului cel mbrcat n porfir i n vison? Nimic. Cci unde i sunt purttorii de toiege? Unde-i sunt lncierii? Unde-i sunt caii cu trsurile de aur? Unde i sunt prietenii care se hrneau la masa lui? Unde este masa cea mprteasc? Au nu-l duceau legat, ca pe un tlhar, la mormnt, purtndu-i sufletul gol din lumea aceasta i strignd cu glas sec: "Printe Avraame, miluiete-m i trimite pe Lazr s-i ude vrful degetului n ap, s-mi rceasc limba, c amar m prjesc n vpaia aceasta? Bogatule ticlos, de ce chemi tat pe Avraam, cruia nu i-ai urmat viaa? Acela pe tot omul a osptat n casa lui, iar tu n-ai purtat grij de nici un srac. Nu este de plns i de jelit, c acela care avea atta bogie, nu s-a nvrednicit de o pictur de ap? Pentru c nu a dat nici frmiturile de la masa sracului, nu primete acum nici o pictur de ap. n iarna vieii acesteia el n-a semnat milostenie; a venit vara i n-a secerat. Rnduiala Stpnului este aceasta: El a pus fa n fa chinurile nelegiuiilor i odihna drepilor, ca s se vad unii pe alii i s se cunoasc; fiecare mucenic i va cunoate atunci pe tiranul care l-a chinuit. i c ceea ce spun nu sunt numai cuvintele mele, ascult ce griete nelepciunea: "Atunci

193

28 Ianuarie
cu mult ndrzneal va sta dreptul n faa celor ce l-au necjit. Ca un cltor ce umbl pe zduf i este ars de sete i nimerete la o fntn bun, sau ca un flmnd care ar sta la o mas plin de toate mncrile, dar este oprit de cineva mai puternic s se ating de bucatele de pe mas. Mare mhnire i chin este pe cel nsetat c nu poate s-i sting setea i pe cel flmnd c este mpiedicat s se ndulceasc din bucate. Tot aa i la ziua Judecii: pctoii vor vedea pe sfini bucurndu-se. C i pe Adam vrnd Dumnezeu s-l amrasc, l-a fcut s lucreze pmntul n preajma raiului, ca privind locul cel dorit, de unde ieise, s aib pururea durere n suflet. i dac, frate Chiriac, nu ne vom mai ntlni aici, n viaa aceasta, ca s vorbim unul cu altul, dincolo n viaa cealalt nu va fi nimeni care s ne mpiedice ntlnirea. Atunci vom vedea i pe izgonitorii notri, tot aa precum Lazr vedea pe cel bogat i mucenicii vd pe chinuitorii lor. Deci dar nu te mhni, iubite frate, ci adu-i aminte de proorocul Isaia care zice: "De batjocorirea lor nu te teme i de ocara lor nu te lsa biruit, c dup cum lna este mncat de molii, aa vor fi i ei mncai". Gndete-te la Domnul Hristos, cum n scutece fiind, a fost izgonit i n pmntul egiptenilor lepdat, Cel ce ine lumea cu mna Sa. i pentru ce? ca s se fac chip i pild nou, s nu ne mhnim ntru npaste. i-i mai adu aminte de patima Mntuitorului, i de cte ocri a suferit pentru noi Stpnul a toate. C unii dintre iudei l numeau samaritean i butor de vin; alii ndrcit i prooroc mincinos, zicnd: "Iat om mnctor i butor de vin", i c "scoate demoni cu domnul demonilor". i ca s mai spun i altele: cum Lau dus atunci s-L arunce n rp? O, minune mare! i-L scuipau n obraz i-i ddeau palme? Dar c L-au adpat cu fiere i I-au btut capul cu trestie, i cu hlamida mprteasc mbrcndu-L, cu cununa de spini L-au ncununat; i-i cdeau nainte batjocorindu-L i tot felul de batjocoriri fcndu-I? Dar cnd L-au dus acei butori de snge, i L-au tras gol la patim? Cum L-au lsat toi ucenicii Lui? C unul s-a lepdat de Dnsul, iar altul L-a vndut i ceilali au fugit; i sta singur, gol, n mijlocul poporului aceluia, de vreme ce praznicul Patilor i adunase pe toi. i L-au rstignit ca pe un om ru, n mijlocul fctorilor de rele i ar fi zcut nengropat. Ca nici nu L-au pogort de pe cruce, pn nu L-au cerut unii, ca s-L ngroape. i cum au scornit minciun asupra Lui, cum c ucenicii Si L-au furat i c n-a nviat. i adu-i aminte nc de Apostoli, c de peste tot erau urmrii i c se ascundeau prin ceti: Pavel s-a ascuns la o femeie vnztoare de mtsuri i Petru la un curelar, c nu ndrzneau s intre la cei bogai; dar mai trziu, toate le-au mers uor. Aa c nici tu frate, nu-i face inim rea. Auzit-am de brfitorul acela Arsachie, pe care mprteasa l-a pus patriarh n scaunul meu, c a necjit pe fraii i fecioarele care n-au vrut s se mprteasc cu el, i c muli dintr-nii au murit prin temnie, pentru dragostea mea. Acest lup n chip de oaie, care are numai haina de episcop, este ntr-adevr un adulter. C precum femeia creia i triete brbatul, dac merge dup altul se numete adulter, tot aa i acesta este un adulter nu trupete ci sufletete, pentru c, fiind eu viu, mi-a rpit scaunul. Frate Chiriac, i scriu aceasta din Cucus, unde m-au izgonit din porunca mprtesei. Multe necazuri am ntmpinat pe cale, dar nu le-am luat n seam. C, pe cnd am ajuns n ara capadocienilor i n Tavrochilichia ne-au ntmpinat cete, cete, de sfini prini i mulime de monahii fecioare, care ntristate i plngnd cu jale mare, cci m vedeau dus n surghiun, ziceau ntru sine: "Mai de folos ar fi fost s se ascund soarele dect s tac gura lui Ioan". Aceste cuvinte m-au tulburat mult i m-au ntristat i mai mult, cnd i vedeam pe toi plngnd pentru mine. Iar toate celelalte cte mi s-au ntmplat nu le-am luat n seam. Foarte bine ne-a primit episcopul cetii acesteia, i mult dragoste ne-a artat c dac ar fi fost cu putin i nam fi pzit hotrrea, ne-ar fi dat chiar i scaunul su. Te rog, dar, i te poftesc din toat inima, gonete plnsul amrciunii tale. Adu-i aminte de mine, n rugciunile tale i mngie-m cu rspunsul tu".

Pomenirea sfintei Marciana mprteasa, cea socotit ntre Sfinii Apostoli. Pomenirea cuviosului Claudin, care n pace s-au svrit. Pomenirea cuviosului Petru Egipteanul, care, ajungnd la adnci btrnei, n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Dimitrie, care a mrturisit n Constantinopol, n anul 1784, i care de sabie s-a svrit.

28 Ianuarie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea preacuviosului nostru printe Efrem Sirul.
Acest astru strlucitor al Bisericii a rsrit n Orient n ndeprtata cetate Nisibe (Mesopotamia) prin anul 306. nc din fraged tineree fu alungat din casa printeasc de ctre tatl su - preot pgn - din cauz c iubea Religia Cretin. Fu primit de Sfntul Episcop Iacob (prznuit n 13 ianuarie) care l nv s iubeasc virtuile i s se dedice nencetat meditrii asupra cuvntului lui Dumnezeu. nvtura Sfintei Scripturi aprinse n el o flacr care l fcu s dispreuiasc bunurile i grijile acestei lumi pentru a-i nalta sufletul ctre bucuria bunurilor cereti. Credina i ncrederea sa n Dumnezeu, de neclintit precum muntele Sionului, l fcur s adopte un mod de via nemaipomenit. Avea o curenie a trupului i a sufletului care depea limitele naturii umane i care l fcea s in sub stpnire toate micrile sufletului su, nelsnd nici un gnd urt s se ieasc n mintea sa. La sfritul vieii sale recunotea c nu a vorbit niciodat de ru pe nimeni i nici nu a lsat s scape din gura lui o singur vorb fr noim.

194

28 Ianuarie
Lepdndu-se de toate, precum Apostolii, luptndu-se ziua cu foamea i noaptea cu somnul, nvluindu-i faptele precum i vorbele n sfnta smerenie a lui Hristos, primi de la Dumnezeu harul cinei i al lacrimilor nencetate, ntr-o asemenea msur nct el ocup n Corul Sfinilor locul ales de "dascl al cinei". Printr-o minune ce se face cunoscut doar celor care se jertfesc cu totul Domnului, ochii si fuseser transformai n dou izvoare nesecate de lacrimi. Ani ntregi, zi i noapte, aceste ape luminoase, purificatoare i purttoare de sfinenie, acest al doilea botez al lacrimilor, nu ncetar s curg din ochii si, transfigurndu-i faa ntr-o sclipire limpede, n care se oglindea prezena lui Dumnezeu. Plngea fr ncetare pentru pcatele sale sau ale oamenilor, i uneori, cnd se lsa purtat de contemplarea minuniilor pe care Dumnezeu le-a fcut pentru noi, plnsul su se preschimba n lacrimi de bucurie. Ca un cerc misterios, n care nu ne putem da seama unde e nceputul nici sfritul, gemetele nteau n el lacrimile ; lacrimile, nteau rugciunea ; rugciunea ntea propovduirea, care era ntrerupt de noi tnguiri. Citind ncnttoarele sale discursuri despre cin sau descrierile att de realiste ale Judecii de Apoi, chiar i inimile cele mai mpietrite nu pot s nu se nmoaie. Pentru multe generaii i pn n ziua de azi, lecturile din Sfntul Efrem au fcut s curg multe lacrimi, deschiznd pctoilor calea pocinei i a cretinrii. La ceva timp dup Botezul su, pe la vrsta de 20 de ani, Efrem se retrase n pustiu, fugind de agitaia oraului pentru a sta de vorb n linite cu Dumnezeu i pentru a tri n preajma ngerilor. Trecea dintr-un loc n altul, nenrobit de nimic, ndreptndu-se ntr-acolo unde l conducea Duhul Sfnt, spre ajutorul lui i al frailor si. Astfel ajunse n cetatea Edesa n pelerinaj, fiind n cutarea unui om sfnt cu care s duc o via de clugrie. ntlnind n calea sa pe o femeie desfrnat, el se prefcu atunci c i accept propunerile i, spunndu-i s l urmeze, o conduse spre piaa public, n loc s caute un loc retras potrivit pctuirii. Prostituata i atrase atenia : "De ce m aduci aici ? Nu te ruinezi s te vad lumea ?" Sfntul i rspunse : "Nefericito, te temi de ochii oamenilor : de ce nu te temi de privirea lui Dumnezeu care vede totul i care va judeca n ultima zi faptele noastre i gndurile noastre cele mai ascunse?". Cuprins de team, femeia se ci i se las condus ntr-un loc care s fie de ajutor mntuirii ei. Dup civa ani petrecui n Edesa Sfntul Efrem se ntoarse s triasc n pustiu. Cum auzise laudele aduse virtuilor Sfntului Vasile, Dumnezeu i art ntr-o revelaie c Episcopul Cezareei se asemna cu o coloan de foc care unea pmntul cu cerul. Fr s mai zboveasc, Efrem plec spre Capadocia. Ajunse n Cezarea n ziua Bobotezei i intr n biseric n momentul n care era oficiat Sfnta Liturghie. Dei nu nelegea grecete, fu cuprins de admiraie vzndu-l pe marele Episcop propovduind, cci vedea un porumbel alb pe umrul acestuia, care i optea la ureche cuvinte dumnezeieti. Acelai porumbel i vesti Sfntului Vasile prezena n mulime a umilului ascet sirian. Trimise dup el, vorbir cteva minute n Altar i, ca rspuns la cererea lui, primi de la Dumnezeu ca Efrem s vorbeasc dintr-odat n grecete ca i cum ar fi cunoscut aceast limb dintotdeauna. Apoi l ordon Diacon, i l ls s plece n patria lui. n acele timpuri ncepu un lung ir de rzboaie ntre Romani i Peri (ntre 338 i 387), n tot regatul persecuii fr ndurare fur organizate mpotriva cretinilor, considerai drept aliai ai romanilor. Aflnd n pustiu de suferinele frailor si, Sfntul Efrem se ntoarce atunci la Nisibe pentru a le veni n ajutor prin faptele i cuvintele sale. nc din copilrie i fu revelat chemarea lui Dumnezeu, printr-o viziune cu o vi de vie roditoare crescnd de la gura sa i umplnd ntreg pmntul. Toate pasrile cerului veneau s se aeze i s se ndestuleze din fructele sale i cu ct ciuguleau mai mult cu att via se umplea de struguri. Harul Duhului Sfnt l umplea cu o asemenea abunden nct atunci cnd se adresa poporului limba sa nu mai prididea s profereze gndurile cereti pe care i le inspira Dumnezeu, i prea ca prins de blbial. De aceea adresa lui Dumnezeu aceast rugciune surprinztoare : "Reine, Doamne, valurile harului tu!". Cnd nu se ocupa cu nvatul altora pentru a ntri credina mpotriva pgnilor i ereticilor, se punea cu umilin n serviciul tuturor, ca un adevrat diacon, asemeni lui Hristos care s-a fcut "slujitorul" nostru. Astfel, smerindu-se, refuza mereu nlarea la Preoie. Virtuile sale, rugciunea sa, roadele contemplrilor i meditrilor sale, tot harul pe care i-l ddea Dumnezeu, nu l pstra pentru el nsui, ci mpodobea cu el Biserica, Mireasa lui Hristos, ca o coroan de aur btut cu pietre scumpe. La asediul oraului Nisibe n 338, oraul fu eliberat datorita rugciunii sale i a Sfntului Iacob. Dar dup mai multe rzboaie, czu n final n mna crudului suveran al Perilor, n 363. Refuznd s triasc sub dominaie pgn, Sfntul Efrem i muli ali cretini plecar atunci spre Edesa. i petrecu acolo ultimii zece ani din via, i - pentru a continua opera nceput n coala de exegez fondat la Nisibe de Sfntul Iacob - propovduia la coala din Edesa, care fu numit "coala Perilor". Atunci a redactat cea mai mare parte a admirabilelor sale lucrri, n care cunoaterea pe care o avea ntr-ale celor ale lui Dumnezeu i ale Sfintelor Dogme mbrc podoaba de splendoare a unei limbi poetice inegalabile. Se spune c ar fi compus n grai sirian peste trei milioane de versuri : comentarii ale aproape tuturor crilor Sfintei Scripturi, tratate mpotriva ereziilor, Imnuri nchinate Raiului, Fecioriei , Credinei, marilor Minuni ale Mntuitorului i ale Srbtorilor Anului. Mare parte din aceste imnuri a servit la compunerea Crilor Liturgice ale Bisericii de limb sirian, de unde numele care i s-a dat de "Lir a Sfntului Duh" i "Doctor al universului". Alte tratate, foarte numeroase, ne-au fost transmise n grecete. Ele vorbesc cu precdere de cin, ascez i virtuile clugriei. Dup ce a organizat ajutoarele n cetate n vremea foametei din 372, Sfntul Efrem i ncredin sufletul lui Dumnezeu, n 373, nconjurat de un mare numr de clugri i ascei ieii din mnstirile lor, din pustiul lor, din petera lor, pentru a lua parte la ultimele clipe ale sale. Le las un testament emoionant, plin de smerenie i de cin, n care cere struitor tuturor celor care l iubesc s nu l cinsteasc prin ceremonii funerare mree, ci s i

195

28 Ianuarie
depun trupul n groapa strinilor, druindu-i, drept flori i miresme, ajutorul rugciunilor lor. lui, prefernd s triasc n singurtate, de aceea a prsit mnstirea pentru a vieui n pustiu. Fratele su a insistat de mai multe ori pe lng el s se ntoarc la mnstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, cnd renumele sfineniei vieii sale s-a rspndit, a fost fcut Episcop de Ninive. Vznd cruzimea i neascultarea locuitorilor cetii, sfntul a simit c era peste puterile lui s le fie conductor i cu att mai mult plngea de dorul singurtii. Odat, doi cretini au venit la el, cerndu-i s le judece o pricin. Unul confirma c datora bani celuilalt, dar cerea s i se mai dea puin rgaz. Cel care l mprumutase l amenina c l va duce la judecat pentru al fora s plteasc. Sfntul Isaac, cu un citat din Evanghelie, i ceru s fie milos i s i mai lase datornicului ceva timp pn s plteasc. Omul i spuse : "Mai las-m cu Evanghelia ta!". Sfntul Isaac i rspunse : "Dac nu te supui poruncilor Domnului din Evanghelie, ce mai vrei de la mine?" Dup numai cinci luni ca Episcop, Sfntul Isaac s-a retras din funcie i a plecat n muni s triasc mpreun cu pustnicii. Mai trziu, s-a dus la mnstirea din Rabban Shabur, unde a trit pn la moarte, ajungnd la un nalt nivel de desvrire spiritual. De la nceputul secolului al optulea i pn la nceputul secolului al optsprezecelea, n Europa nu s-a tiut nimic despre Sfntul Isaac Sirul, cu excepia numelui su i a lucrrilor sale. Abia n 1719 o biografie a sfntului a fost publicat la Roma, alctuit de un autor arab anonim. n 1896, mai multe informaii despre Sfntul Isaac au fost date la iveal. nvatul soteriolog francez, abatele Chabot, a publicat mai multe lucrri din secolul al optulea despre istoria Siriei scrise de Iezudena, episcop de Barsa, unde a fost gsit istoria Sfntului Isaac Sirul.

Pomenirea cuviosului nostru printe Paladie.

Fericitul Paladie i-a fcut o csu mic ntr-un munte i sa nchis ntr-nsa. i-a mpodobit viaa cu privegherea, cu rugciunea necurmat i cu postirea. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Astfel, un negutor care avea mult aur la el, a fost ucis de un uciga i aruncat mort lng chilia sfntului. Cnd s-a fcut ziu i s-a vdit fapta, toi ddeau vina uciderii pe cuviosul Paladie. Iar el, nconjurat fiind de mult mulime de oameni, a fcut rugciune i a nviat mortul. Acest mort sculndu-se a artat pe uciga. i alte minuni a fcut cuviosul, dar mai ales s-au minunat credincioii de virtuile lui. Mutndu-se n pace ctre Domnul a lsat Bisericii scrieri folositoare.

Pomenirea cuviosului nostru printe Iacov Sihastrul.

Acest cuvios, lepdndu-se de toate cele lumeti, a locuit ca un sihastru cincisprezece ani ntr-o peter, aproape de o cetuie numit Porfirion. Nite desfrnai au adus odat la acest cuvios o femeie desfrnat, care slta cu neruinare i-l ndemna spre pctuire. Sfntul ns, aducndu-i aminte de muncile focului ce vor s fie, a adus-o la pocin i la credina n Hristos. Dar fiindc nimeni nu scap de cursele vicleanului, s-a ntmplat ca i acest cuvios s cad n mare ispit. Cci lsndu-se biruit de pofta trupului a czut att de jos nct a ajuns i la pcatul uciderii. i venindu-i n fire i gndindu-se la adncul prpastiei n care se gsea, s-a dezndjduit de mntuire i a plecat n lume. Pe drum ns l-a ntmpinat un monah cuvios i plecndu-se sftuirilor acestuia, s-a vrt ntr-un mormnt, unde a ndurat vieuire foarte aspr. i fcnduse secet n acel loc, Dumnezeu a adus la cunotina episcopului cetii c, de nu va face rugciune Iacov cel din mormnt, nu va conteni seceta. Atunci episcopul cu tot poporul, ducndu-se la el, l-au nduplecat, dup multe rugmini, s se roage, i fericitul fcnd rugciune, mult ploaie a curs i pmntul s-a sturat de ap. De aici cuviosul lund ndejdi bune, avnd ca semn al ngduinei lui Dumnezeu ploaia mult care czuse la rugciunile lui, a dus via i mai aspr. i aa, n vieuire bun svrinduse, i-a dat lui Dumnezeu duhul, multe minuni fcnd dup moarte.

29 Ianuarie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea aducerii moatelor sfntului sfinitului mucenic Ignatie, purttorul de Dumnezeu (Teoforul).
Sfntul mucenic Ignatie, urmaul apostolilor, a fost al doilea episcop al Antiohiei; i mpreun cu Policarp, episcopul Smirnei, au fost ucenici ai Evanghelistului Ioan, cuvnttorul de Dumnezeu. Sfntul Ignatie a fost adus naintea mpratului Traian, a rbdat tot felul de chinuri i de ncercri i a biruit. Apoi a fost trimis la Roma s lupte cu fiarele, care l-au sfiat i l-au mncat. Civa cretini au adunat cinstitele i sfinitele rmite czute din gura leilor i le-au adus de la Roma la Antiohia, dndu-le frailor, ca un dar dorit. Acetia au aezat cu toat cinstea aceste sfinte moate n pmnt. Biserica prznuiete cu bucurie srbtoarea Aducerii moatelor sfntului Ignatie Teoforul.

Pomenirea celor dou sfinte mucenie, maica i fiica, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfintei Haris, creia tindu-i-se picioarele, s-a svrit. Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Isaac Sirul, episcop de Ninive.
Sfntul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trit n secolul al aselea. El i fratele su au intrat n mnstirea ascetului Matei lng Ninive i au primit tunsoarea monahal. nvtura sa, virtuile i modul de via ascetic au atras atenia frailor i acetia i-au propus s conduc treburile mnstirii. Sfntul Isaac nu voia o asemenea povar asupra

196

28 Ianuarie Pomenirea sfinilor apte mucenici, care s-au svrit n Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob i Parigorie.
Acestor sfini mucenici, fiind ostai ai lui Hristos i nfruntnd rtcirea idoleasc, li s-au zdrobit braele i coapsele cu toiege groase. Dup aceea li s-au sfiat trupurile i li s-au pus lanuri grele de grumaji i au fost bgai n temni. n urm au fost scoi de acolo i spnzurai, pironindu-li-se capetele cu piroane de fier. n felul acesta i-au dat sufletele lui Dumnezeu.

Pomenirea cuviosului nostru printe Achepsima. Pomenirea sfntului noului mucenic Dimitrie Hiotul, care a ptimit la anul 1802.

30 Ianuarie
Ziua a treizecea, pomenirea Sfinilor notri prini i mari dascli ai lumii i ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvnttorul de Dumnezeu i Ioan Gur de Aur.
Pricina acestui praznic a fost urmtoarea: n zilele mpratului Alexie Comnen care a luat sceptrul mpriei n anul 1081, dup mpratul Botaniat, s-a iscat nenelegere ntre oamenii cei mai de cinste i mai mbuntii. Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicnd c este nalt la cuvnt, ca unul care a cercetat prin cuvnt firea celor ce sunt, c la fapte se aseamn aproape cu ngerii, c nu era lesne ierttor, c era fire hotrt i nu era stpnit de nici un lucru pmntesc. n schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gur de Aur, zicnd c ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru c ierta prea lesne i ndemna la pocin. Iar alii nlau pe acest dumnezeiesc Ioan Gur de Aur, zicnd c este mai omeneasc nvtura lui i c ndreapt pe toi, i-i nduplec spre pocin prin dulceaa graiului su. Ei ziceau c Ioan Gur de Aur st mai presus dect marele Vasile i Grigorie prin mulimea cuvntrilor sale, cele dulci ca mierea, prin puterea i adncimea cugetrii. Alii nclinau spre dumnezeiescul Grigorie, c adic el ar fi ntrecut pe toi, i pe cei vechi, vestii n nvtura elineasc, i pe ai notri, prin nlimea, frumuseea i cuviina cuvntrilor i scrierilor lui. De aceea ziceau c Grigorie biruie pe toi i st mai presus dect Vasile i Ioan. Deci, se ajunsese acolo c lumea se mprise: unii se numeau ioanieni, alii vasilieni i alii grigorieni, i pricire n cuvinte era pe numele acestor sfini. Mai trziu, dup civa ani, sfinii acetia se artar, unul cte unul, dup aceea cte trei mpreun, aievea, iar nu n vis, arhiereului care pstorea atunci cetatea Evhaitenilor, i care se numea Ioan, fiind brbat nelept n toate, cunosctor al nvturii elineti, cum se vede din scrierile lui i care ajunsese pe culmea virtuilor. Atunci, sfinii grir ntrun glas ctre dnsul: noi, precum vezi, la Dumnezeu una suntem i nici o mpotrivire sau vrajb nu este ntre noi. Ci fiecare la timpul su, ndemnai fiind de Duhul Sfnt, am scris nvturi pentru mntuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfnt, aa am nvat. Nu este ntre

Pomenirea sfinilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul i Mochie citeul.

Pe vremea mpratului Numerian n anii 284, s-a pornit prigoan asupra cretinilor. Atunci s-a dat de tire dregtorului cetii Emesa, s prind pe sfntul printele nostru Silvan, episcopul acestei ceti. i ndat a fost prins mpreun cu Luca diaconul i cu Mochie citeul. Legai, au stat naintea dregtorului, care cercetndu-i cu amnuntul i auzind c mrturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevrat, i c ddeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu mult urgie i mnie i i-a supus la multe i felurite chinuri, iar la urm a hotrt s-i dea s se lupte cu fiarele. Deci, scond pe sfini n adunarea poporului i lsnd slobode multe feluri de fiare, sfinii s-au rugat lui Dumnezeu s-i sfreasc viaa acolo. Dumnezeu ndat a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele slbatice, sfiindu-se de moatele sfinilor, s-au dat n lturi, neatingndu-se nicidecum de trupurile lor. Dup ce s-a nnoptat, trupurile sfinilor au fost luate i ngropate cu cinste, aducndu-se mulumiri lui Dumnezeu.

Pomenirea sfinilor mucenici Sarvil i Vevea sora lui, care au ptimit n Edesa.
Aceti sfini mucenici au trit n zilele mpratului Traian. Sfntul Sarvil era slujitor al demonilor celor neltori i jertfitor al necuratelor lor jertfe. i fcndu-se odat un praznic al demonilor, iar Sarvil fiind, dup obicei, mai mare frunta peste necuratele jertfe, a fost nfruntat i dojenit de episcopul Varsemeu, ca unul ce se fcuse pricin a pierzrii multora. Atunci Sarvil a fost atins de harul lui Dumnezeu i nduplecndu-se la cuvintele episcopului a venit la credina n Hristos, mpreun cu sora lui Vevea, i au fost botezai de episcopul Varsemen. Pentru aceasta, Sarvil a fost adus ighemonului Lisias i a fost supus la felurite chinuri. n cele din urm a primit cununa muceniciei astfel: a fost pus la teasc i strns cu vrteje, a fost fierstruit i i s-a tiat capul. Tot aa a ptimit i sora lui, din porunca ighemonului.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei.

Acest sfnt mucenic, aa cum s-a artat mai sus, fcndu-se pricinuitorul mntuirii lui Sarvil, pe care l-a botezat, a fost prt ighemonului Lisias care l-a btut ru, pentru c a mrturisit credina n Hristos. Dar venind scrisori mprteti ca s se nceteze cu prigoana cretinilor a fost scos din nchisoare i venind la biserica lui, a mulumit lui Dumnezeu, i apoi s-a svrit n pace.

Pomenirea cuviosului nostru printe Afraat.

197

28 Ianuarie
noi, unul nti i altul al doilea, i de vei chema pe unul, vin i ceilali doi. Drept aceea, scoal-te de poruncete celor ce se pricesc s nu se mai certe pentru noi. C nevoina noastr a fost aceasta, i ct am fost vii i dup ce am rposat, ca s mpcm i s aducem lumea la unire. mpreuneaz-ne ntr-o singur zi i ne prznuiete cu buncuviin. ntiineaz i pe urmai, c noi una suntem la Dumnezeu i ncredineaz-i c i noi vom ajuta la mntuirea acelora ce fac pomenirea; cci nou ni se pare c avem oarecare ndrznire la Dumnezeu. Acestea zicndule, s-a prut c ei se suie iari la ceruri, mbrcai n lumina nespus i chemndu-se unul pe altul, pe nume. Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, dup ce se scul, a fcut aa cum i porunciser sfinii, potolind mulimea i pe cei ce se certau, cci acesta era om vestit pentru viaa lui mbuntit. El a dat Bisericii srbtoarea aceasta spre a fi prznuit. i iat gndul acestui om: cunoscnd c luna aceasta ianuarie, i are pe cte trei sfini: la zi nti pe Vasile cel Mare, la douzeci i cinci pe dumnezeiescul Grigorie i la douzeci i apte pe dumnezeiescul Ioan Gur de Aur, i-a srbtorit la un loc n ziua a treizecea, mpodobindu-le slujba cu canoane, cu tropare i cu cuvinte de laud, aa cum se cdea. Aceasta pare c s-a fcut i cu voia sfinilor, cci laudele nchinate lor n-au nici o lips i au ntrecut pe toate cte s-au fcut i cte se vor mai face. Sfinii acetia erau la statul trupului i la nfiarea lor n chipul urmtor: dumnezeiescul Ioan Gur de Aur era foarte mrunt i foarte subire, cu capul mare, ridicat deasupra umerilor, nasul lung, nrile late, faa foarte galben, amestecat cu alb, locaurile ochilor adncite, dar ochii mari, care i fceau cuttura vesel i faa strlucit, dei din firea lui prea mhnit; fruntea mare, fr par, cu multe ncreituri, urechile mari, barba mic i rar, mpodobit cu pr puin i crunt, flcile trase nuntru din pricina postului desvrit. Mai trebuie s spunem despre dnsul c a ntrecut cu graiul pe toi filosofii elinilor, mai ales cu privire la adncimea gndurilor i la dulceaa i nflorirea graiului. A tlcuit Sfnta Scriptur i a propovduit Evanghelia cu folos ca nimeni altul, nct de n-ar fi fost acesta (mcar c este o cutezare s zicem aa), ar fi trebuit ca iari s vin Hristos pe pmnt. Ct privete virtutea i fapta i privirea luntric, i-a ntrecut pe toi, fcndu-se izvor de milostenie, de dragoste i de nvtur. A trit aizeci i trei de ani i a pstorit Biserica lui Hristos ase ani. Vasile cel Mare era nalt i drept la stat, usciv i slab, negru la fa, cu nasul plecat, sprncenele arcuite, cu fruntea cam posomort, asemenea omului gnditor i ngrijorat, cu obrazul lunguie i cam ncreit, cu tmplele adncite, cam pros la trup, cu barba destul de lung, crunt pe jumtate. Acesta a ntrecut cu scrierile sale nu numai pe nelepii din zilele lui, ci i pe cei vechi. Strbtnd toat nvtura, era stpn pe toat tiina; se folosea de toat filosofia neleapt n lucrrile sale i sporea n cunotina tainelor dumnezeieti. S-a suit n scaunul arhieriei cnd era de patruzeci de ani i a crmuit Biserica cinci ani. Sfntul Grigorie cuvnttorul de Dumnezeu era om de mijloc la statul trupului, cu faa palid dar vesel, cu nasul lat, cu sprncenele drepte, cuttura blnd i vesel; la un ochi era mai mhnit din pricina unui semn de lovitur, la pleoapa de sus; barba nu o avea prea lung, dar era destul de deas i tocmit, iar pe margine glbuie. Era pleuv i alb la pr. Se cuvine s spunem despre dnsul c dac ar fi trebuit s se fac vreo icoan sau vreo statuie nfrumuseat cu toate virtuile, apoi aceasta ar fi trebuit s nfieze pe sfntul Grigorie, cci el ntrecuse cu strlucirile vieuirii sale pe toi cei iscusii n fapt. A ajuns la atta nlime de teologie, c biruia pe toi prin nelepciunea cuvntrilor i a nvturilor sale. Drept aceea a ctigat i numele de teologul, adic de Dumnezeu cuvnttorul. A vieuit pe pmnt optzeci de ani i a pstorit Biserica din Constantinopol doisprezece ani. Cu rugciunile acestor trei ierarhi, Hristoase Dumnezeul nostru, i cu ale tuturor sfinilor surp i risipete ridicrile eresurilor; i pe noi n unire i panic aezare ne pzete i ne nvrednicete de mpria Ta cea cereasc, c binecuvntat eti n vecii vecilor. Amin.

Pomenirea Sfntului sfinitului mucenic Ipolit, pap al Romei i a celor mpreun cu dnsul: Censurin, Aura, ce se mai numea i Hrisi, Felix, Maxim, Erculin, Venerie, Stirachin, Mina, Comod, Ermis, Mavru, Eusebiu, Rustic, Monagriu, Amandin, Olimpiu, Cipru, Teodor, Tribun, Maxim preotul, Arhelau diaconul, Cvirin episcopul i Savain.
Aceti sfinii mucenici au trit pe vremea mpriei lui Claudiu, lociitor al lui fiind Ulpius Romil. Censurin era magistru, iubit de mprat, dar pe ascuns cinstea pe Hristos i apra pe cretini. Deci, fiind dat pe fa, a fost pus la nchisoare, unde, prin nvierea unui mort, a nduplecat pe toi ostaii care erau acolo s cread n Hristos. Din porunca mpratului li s-au tiat capetele la toi. Dimpreun cu ei a fost tiat i fericita Hrisi, ca i slujitorul ei, Savain, care suferiser mai nainte multe chinuri, pentru c slujea sfinilor, le tergeau sngiurile, i-i mngiau. Despre aceasta fiind ntiinat papa Ipolit s-a aprins de rvn dumnezeiasc i a venit de a mustrat pe tiran n fa. Tiranul aprinzndu-se de mnie l-a supus mai nti la chinuri, mpreun cu preoii, cu diaconii i cu episcopul care-l urmau. Apoi legndu-le minile i picioarele i-a aruncat n adncurile mrii i aa s-au svrit.

Pomenirea sfntului mucenic Teofil cel Nou.

Acest sfnt mucenic era din Constantinopol, fiind senator, pe vremea mprailor ortodoci Constantin i Irina, care au cinstit sfintele icoane, n anul 787. i fiind mai mare voievod peste flot a pornit mpotriva saracinilor i a izbndit la nceput; dar doi voievozi mai mici, care-l pizmuiau, au fugit din lupt i rmnnd singur, Teofil a

198

1 Februarie
fost prins de saracini. Dup ce l-au inut patru ani n nchisoare, l-au silit s se lepede de Hristos. i neplecnduse i-au tiat capul. care nebunilor i nepricepuilor li se prea c cinstesc pe idolii lor. Totodat nva pe toi s prseasc deertciunile i se ruga lui Dumnezeu s-i ntoarc de la necredin. De aceea a fost aruncat la chinuri de Chesarie dregtorul. La sfrit au aruncat-o la fiare care nu s-au atins de ea; dar un taur, venind, a lovit-o cu coarnele i a spintecat-o. i spune tradiia c, acolo unde i s-a vrsat sngele, a izvort o fntn cu ap curat, din care bnd i femeile, crora dup natere le pierea laptele, ndat dobndeau din nou lapte. i nu numai la femei ci i la dobitoace de parte femeiasc, lipsite de lapte, se zice c dac beau din apa aceea, le venea laptele.

Pomenirea noului mucenic Teodor Militineul, care a mrturisit n Militina, la anul 1704.

31 Ianuarie
Ziua a treizeci i una, pomenirea Sfinilor fctori de minuni i doctori fr de argini, Chir i Ioan.
Aceti sfini mucenici au trit n zilele mpratului Diocleian. Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. n prigoana pornit atunci mpotriva cretinilor, Chir s-a dus spre mare, ctre aa-zisul sn al Arabiei, i lund cinul clugresc a locuit acolo. Iar Ioan venind la Ierusalim i auzind de minunile ce le fcea Chir, c vindec tot felul de boli i de neputine, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflnd unde se gsea Chir, s-a dus la el i a vieuit laolalt cu el. i trind ei acolo, au auzit c a fost prins o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista i Eudoxia, pentru credina n Hristos, i c trebuie s stea n faa judectorului. Sfinii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, s cad din credin. De aceea au mers la ele i le-au mbrbtat s rmn tari n chinuri. Din aceast pricin au fost prini i ei, i dup multe chinuri li s-au tiat capetele, mpreun cu femeile despre care a fost vorba.

Pomenirea Sfntului noului mucenic Hie Ardunul, care a mrturisit n Calamata din Peloponez la anul 1686, i care s-a svrit prin foc.

1 Februarie
Ziua nti, pomenirea sfntului mucenic Trifon i nainteprznuirea ntmpinrii Domnului Dumnezeu i Mntuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfntul Mucenic Trifon s-a nscut n Frigia, unul din districtele Asiei Mici, n satul Lampsacus. nc din tineree Domnul l-a nvrednicit cu puterea izgonirii demonilor i a vindecrii diferitelor boli. Odat, mucenicul a salvat ntreaga sa comunitate de la nfometare, oprind cu puterea rugciunii, invazia lcustelor care devorau culturile i grnele oamenilor. Sf. Trifon a devenit faimos o dat cu izgonirea unui demon din fiica mpratului roman Gordian (238-244) i atunci cnd i ajuta pe cei neputincioi nu le cerea altceva dect credin n Mntuitorul Iisus Hristos cu a Crui slav i vindeca. Cnd la tronul imperial a ajuns mpratul Decius (249-251), acesta a nceput o persecuie atroce mpotriva cretinilor. Cineva l-a prt comandantului Aquilinus pe Sf. Trifon spunndu-i c acesta propovduia cu mare evlavie credina n Hristos i c pe muli i-a botezat. Curnd sfntul a fost arestat i interogat, timp n care i-a aprat cu putere credina sa. Pentru mrturisirea sa sfntul a fost supus unor torturi ngrozitoare: a fost lovit cu btele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au btut cuie n tlpi i dus prin ora pe jos. Toate acestea sfntul le-a ndurat cu rbdare. n cele din urm a fost condamnat la tierea capului cu sabia. Sfntul mucenic s-a rugat nainte de execuie, mulumind lui Dumnezeu pentru c l-a ntrit n ncercrile sale. El s-a mai rugat Domnului s miluiasc pe cei care-l vor chema n ajutor. Cnd soldaii au ridicat sabia s-i taie capul, sfntul i-a i dat sufletul n minile lui Dumnezeu, acestea petrecndu-se n Niceea, n anul 250.

Pomenirea Sfintei mucenie Atanasia i a celor trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista i Eudoxia. Pomenirea Sfinilor mucenici Victorian, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion i Papia, cei din Corint.
Aceti sfini mucenici au fost prini, pentru mrturisirea lui Hristos, n vremea mpratului Deciu, n anul 250. Fiind adui naintea lui Tertius antipatul, care crmuia din Corint ara Eladei, (cci sfinii acetia erau cu toii din Corint) dup multe chinuri grele de suportat i-au primit sfritul vieii n felurite chipuri: Victorin, Victor i Nichifor au fost bgai n piu i zdrobii pn i-au dat sufletele; Claudie a rposat dup ce i-au tiat minile i picioarele; Diodor a fost ars, iar lui Serapion i s-a tiat capul; Papia a fost necat n mare.

Pomenirea Sfintei mucenie Trifina.

Aceast sfnt muceni a fost din cetatea Cizicului, care este aezat n Helespont, fiica a unui senator pe nume Anastasie i a Socratiei, care era cretin. Trifina a mrturisit pe Hristos, nu fiind trt de alii la judecat, ci singur s-a nfiat, ocrnd i batjocorind grozviile cu

199

2 Februarie
Cretinii au nfurat trupul sfntului ntr-un giulgiu curat, cu intenia de a-l ngropa n Niceea, acolo unde a suferit, dar sfntul li s-a artat i le-a cerut s-i duc trupul n satul natal, Lampsacus. Mai trziu, moatele Sfntului Trifon au fost mutate la Constantinopol i apoi la Roma. n Rusia, Sf. Trifon este considerat sfntul patron al psrilor deoarece, dup cum se povestete, odat arul Ivan cel Groaznic a ieit la vntoare iar ngrijitorul oimului a scpat din neatenie pasrea preferat a arului. Acesta i-a dat termen ngrijitorului Trifon Patrikeiev s aduc pasrea n trei zile, iar dac nu, va fi condamnat la moarte. Trifon a cutat pasrea prin toat pdurea dar fr rezultat. n cea de-a treia zi, sfrit de oboseal dup atta cutare, ngrijitorul s-a ntors la Moscova, la locul numit Crngul Marinaya. ntinzndu-se ca s se odihneasc, s-a rugat sfntului patron al su, Sf. Mucenic Trifon, chemndu-l n ajutor. n vis a vzut un tnr pe un cal alb care inea pe mn oimul arului. Acesta i-a spus: "Ia pasrea pierdut i o du arului i nu te mai necji." Cnd s-a trezit, ngrijitorul a zrit pasrea stnd pe un brad. A luat-o, a dus-o arului i ia spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulumire c i-a salvat viaa, Trifon Patrikeiev a construit o capel n locul unde i-a aprut Sf. Trifon. Mai trziu, a construit chiar i o biseric cu hramul Sf. Trifon n Moscova. n Biserica Ortodox Rus sfntul este slvit ca i protectorul divin al Moscovei. n multe icoane ruseti, Sfntul Trifon apare cu un oim pe bra. Tot n aceast zi, pomenirea preacuviosului printelui nostru Petru cel din Galatia. Acest vlstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dinti apte ani cu prinii lui. Dup aceea s-a dus la Ierusalim pentru nvtur i pentru ca s vad Sfintele Locuri ; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflnd un mormnt gol, a intrat ntr-nsul. Mormntul acesta avea un cerdac nconjurat de un grdule i aici primea pe cei ce veneau la el. Mnca, la dou zile o dat, puin pine i bea ap cu msur. Cu rugciunea lui a tmduit mai nti pe unul, pe care l-a fcut mpreunlocuitor cu dnsul i a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerit i plcut lui Dumnezeu; mai trziu a scpat-o de moarte, atunci cnd a avut o natere grea i s-a gsit n primejdie. A vindecat pe un buctar, care era necjit de duhurile cele necurate, i pe un ran care suferea de aceeai patim. A mpiedicat pe voievodul cetii de la ncercarea de a silui pe o fecioar orbindu-l. Trind timp de nouzeci i doi de ani n chip bineplcut lui Dumnezeu, i-a dat n pace sufletul Domnului, primind cununa nevoinelor sale. pmnt i i-a dat sfntul su suflet n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Vasile mrturisitorul, arhiepiscopul Tesalonicului, care era de neam din cetatea Atena. Pomenirea preacuviosului Timotei, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Tion, cu cei doi prunci, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Carion, care s-a svrit tindu-i-se limba. Pomenirea sfintei mucenie Perpetua i a celor mpreun cu dnsa : Satr, Revcat, Satornil, Secund i Felicitas.
Sfnta muceni Perpetua era din cetatea Vutritanilor, din Africa. A fost prins de ctre necredincioi i adus naintea conductorului de oaste, mpreun cu mai muli tineri, care erau nceptori n ale credinei. Asupra sfintelor Perpetua i Felicitas, a fost slobozit o vac slbatic, ce a nvlit asupra lor i le-a sfiat. Apoi i ceilali sfini au fost omori cu sabia, de mulimea necredincioilor.

Pomenirea sfntului noului Mucenic Anastasie Naupliotul, care a mrturisit n Nauplia, la anul 1755 i fiind tiat n buci, s-a svrit.

2 Februarie
Ziua a doua, se prznuiete ntmpinarea Domnului Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, cnd L-a primit dreptul Simeon n braele sale.
n aceast zi Biserica srbtorete un eveniment important din viaa pmnteasc a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). Dup patruzeci de zile de la naterea Sa, Pruncul Sfnt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieii religioase a naiunii. Dup Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a nscut un prunc de parte brbteasc nu avea voie s intre n Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La mplinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu i aducea jertf Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificrii. Preasfnta Fecioar, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a nscut fr stricciune pe Izvorul Curiei i Sfineniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului. n acea vreme, Printele i dreptul Simeon (prznuit pe 3 februarie) tria n Ierusalim. Lui i s-a proorocit c nu va

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Vendimian.

Acest sfnt a fost ucenicul sfntului Auxeniu; iar dup svrirea din via a lui Auxeniu, aflnd o crptur ntro stnc i zidindu-i nuntrul ei o chilioar, a petrecut acolo patruzeci i doi de ani, ducnd mari lupte i dobndind mari biruine asupra demonilor. Iar cnd s-a apropiat timpul s se mute ctre Domnul, a ngenunchiat pe

200

3 Februarie
muri pn nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar cnd Sfnta Fecioar Maria i Sf. Iosif veneau cu Pruncul Iisus s mplineasc Legea. Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc n brae i mulumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujb a vecerniei: "Acum slobozete pe robul Tu, dup cuvntul Tu, n pace, C ochii mei vzur mntuirea Ta, pe care ai gtit-o naintea feei tuturor popoarelor, lumin spre descoperirea neamurilor i slav poporului Tu Israel." (Luca 2:29-32). Sf. Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iat, Acesta este pus spre cderea i spre ridicarea multora din Israel i ca un semn care va strni mpotriviri. i prin sufletul tu va trece sabie, ca s se descopere gndurile din multe inimi." (Luca 2:34-35). La Templu se afla i proorocia Ana, o vduv de 84 de ani, fiica lui Fanuel (3 februarie)" i nu se deprta de templu, slujind noaptea i ziua n post i n rugciuni. i venind ea n acel ceas, luda pe Dumnezeu i vorbea despre Prunc tuturor celor ce ateptau mntuire n Ierusalim." (Luca 2:37-38). n icoana care reprezint aceast srbtoare proorocia Ana ine un pergament n mn pe care scrie: "Acest prunc a adus cerul i pmntul." nainte de naterea lui Hristos, brbaii i femeile drepte n credin triau cu sperana venirii lui Mesia cel promis. Drepii Simeon i Ana, ultimii credincioi din Legea Veche, au fost considerai vrednici de a-L ntmpina pe Mntuitorul n Templu. Srbtoarea ntmpinrii Domnului este una din cele mai vechi srbtori religioase cretine. Noi avem slujbe nchinate acestei srbtori, ntocmite de sfinii episcopi Metodie din Patara (+ 312), Chiril al Ierusalimului (+ 360), Grigorie Teologul (+ 389), Amfilohie din Iconium (+ 394), Grigore de Nyssa (+ 400) i Ioan Hrisostom (+ 407). n ciuda originilor sale antice, aceast srbtoare nu a fost prznuit att de fastuos dect din sec. al VI-lea. n anul 528, n timpul mpratului Iustinian, un cutremur mare a ucis muli oameni n Antiohia. Dup aceast nenorocire au mai venit i altele: n 541 a izbucnit o epidemie de cium groaznic n Constantinopol, omornd mii de oameni n fiecare zi. n aceast perioad de mari suferine au nceput s se fac slujbe speciale (litii) de izbvire de ru, mai ales n timpul srbtorii ntmpinarea Domnului i ciuma a ncetat. Astfel, pentru a da slav lui Dumnezeu, biserica a ridicat la un rang mai nalt aceast srbtoare. Mai muli imnografi ai bisericii au mpodobit aceast srbtoare cu imnurile lor: Sf. Andrei Criteanul n sec. al VII-lea, Sf. Cosma Episcopul Maiumei, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Gherman Patriarhul Constantinopolului n sec. al VIII-lea i Sf. Iosif Arhiepiscopul Tesalonicului n sec. al IX-lea. cinstim icoana Maicii Domnului numit "mblnzirea inimilor mpietrite" sau "Profeia lui Simeon". Aici Maica Domnului apare fr Pruncul Iisus i cu apte sbii care-i strpung pieptul: trei din partea stng, trei din dreapta i una de jos. O icoan asemntoare numit "Cele apte sbii" (srbtorit n 13 august) nfieaz trei sbii din stnga i patru din dreapta. Icoana "Profeia lui Simeon" simbolizeaz mplinirea profeiei de ctre dreptul Simeon i anume: "i prin sufletul tu va trece sabie ." (Luca 2:35).

Pomenirea sfntului mucenic Agatador.

Acest sfnt, pe cnd era tnr, a fost dus la stpnitorul cetii Tiana, unde, prin mrturisirea lui Hristos, a fost chinuit n multe chipuri. n timpul chinuirilor, sfntul i-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu.

Pomenirea sfntului noului mucenic Iordan din Trapezunt, care a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1650, cnd de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Gavriil, care a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1676, cnd de sabie s-a svrit.

3 Februarie
Ziua a treia, pomenirea sfntului i dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu i a proorociei Ana.
Acest sfnt, primind adaos vieii sale ntru acest veac, aa cum i se vestise de mai nainte de Duhul Sfnt c nu va muri, pn ce nu va vedea pe Hristos, primind acum pe Hristos n braele sale i adeverindu-i-se mai nainte prin Duhul Sfnt cele ce aveau s fie cu dnsul, dup aceasta a primit sfrit vieii sale. Iar Ana proorocia era fata lui Fanuil, din neamul lui Asit. Dup ce a locuit cu brbatul ei apte ani, acela svrinduse prin moarte, ea a rmas la Templu toat viaa ei, zbovind cu rugciunea i cu postul. innd acest fel de via n chip neobosit, ea s-a nvrednicit a vedea pe Domnul, cnd a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naterea Sa n trup, de preasfnta Lui Maic i de dreptul Iosif. i mulumind lui Dumnezeu, Ana a proorocit despre Dnsul, ctre toi cei ce se aflau n Templu: Acest prunc este Domnul, Cel ce a ntrit cerul i pmntul; Acesta este Hristos, despre Care au proorocit toi proorocii. Deci, fcndu-se acestora astzi pomenire, nsemnm i propovduim pogorrea i iubirea de oameni pe care a fcut-o pentru noi Dumnezeu.

Pomenirea sfinilor mucenici Adrian i Evul.

Aceti sfini erau din cetatea Vaneea; i fiindc aveau dragoste ctre mrturisitorii i mucenicii lui Hristos, s-au dus la Cezareea, unde muli ptimeau pentru Hristos. i aflndu-se acolo c erau cretini, au fost dui la ighemonul

201

4 Februarie
Firmilian, i mrturisind n faa tuturor pe Hristos, ndat au fost supui la chinuri mari. Dar fiindc stteau tari n mrturisirea lui Hristos, ighemonul s-a mniat foarte, i i-a dat spre mncare fiarelor. Mai nti fericitul Adrian a fost aruncat naintea unui leu i, luptndu-se cu el, i cu harul lui Dumnezeu rmnnd nevtmat, i s-a tiat capul. Apoi sfntul Evul a fost aruncat i el naintea aceluiai leu. Dar fiindc a biruit pe leu i a rmas nevtmat, i s-a tiat capul. i aa au luat cununa muceniciei cea nevetejit.

4 Februarie
Ziua a patra, pomenirea cuviosului printelui nostru Isidor Pelusiotul.
Sfntul Isidor era egiptean de neam, i era cunoscut ca fecior de prini binecredincioi i iubitori de Dumnezeu, fiind totodat rudenie cu Teofil i cu Chiril, arhiepiscopii Alexandriei. naintnd el mult n nvtura de carte i n nelepciunea dumnezeiasc i n cea lumeasc, a lsat iubitorilor de nvtur multe scrieri minunate i vrednice de pomenire. i lsndu-i avuia lui de tot felul i strlucirea neamului ca i fericirea vieii, a venit la muntele Pelusion i s-a fcut monah. Acolo nevoindu-se i cugetnd la Dumnezeu, a luminat cu dumnezeietile lui cuvinte toat lumea, ntrind pe cei ce svreau fapte bune, i dojenind pe cei neasculttori cu ascuiul cuvintelor dumnezeieti, i ntorcea spre fapta cea bun; nc i pe mprai ctre folosul lumii i povuia i i sftuia. i ca s spunem pe scurt, tuturor celor ce-l ntrebau, cuvintele dumnezeietii Scripturi. i astfel bine trind, i dumnezeiete purtnduse, i-a sfrit viaa sa, la adnci btrnei.

Pomenirea sfntului mucenic Vlasie Bouarul.

Sfntul Vlasie era din Cezareea Capadociei, fiu de prini foarte bogai, de pe urma mulimii vitelor ce aveau. Ei ddeau ns cu mbelugare milostenie la sraci. Cnd elinii au pornit prigoan asupra cretinilor, au cutat pe acest fericit Vlasie i nu l-au aflat, cu toate c l-au cutat i prin pustieti i prin vi. Iar viteazul mucenic al lui Hristos aflnd despre aceasta, singur s-a dat pe sine n minile prigonitorilor si, cu atta bucurie, ca i cnd ar fi fost chemat la masa mprteasc. Deci, mergnd la judecat i ntrebat fiind de ighemon, i-a artat i numele i credina, i ocupaia sa; pentru aceasta ndat a fost apucat de cele patru mdulare ale trupului, a fost ntins i a fost btut cu vine crude. Dar Dumnezeu i-a uurat durerile i i-a vindecat rnile. Aceast minune vznd-o ighemonul, a socotit-o drept farmece. Pentru aceasta l-a aruncat ntr-un cazan cu ap care fierbea n clocot, poruncind ca s fie inut ntr-nsul cinci zile. Dar ngerii lui Dumnezeu pogorndu-se ndemnau pe mucenic s nu se team i au mprtiat focul i vtmarea lui. Dup cinci zile venind ostaii ca s scoat pe sfnt din cazan, i vzndu-l viu i cntnd mpreun cu ngerii, ndat au mrturisit i acetia credina cretin. Lucrul acesta aflndu-l ighemonul a trimis pe ali ostai, ca s-l scoat din cazan dar i aceia mergnd, au mrturisit de asemenea credina cretin. Mai n urm s-a dus nsui ighemonul, i vznd pe sfnt n cazan i socotind c apa este rece, a poruncit ca s-i scoat ap de acolo ca s-i spele faa; iar aceasta fcnd, ndat a orbit, i i-a dat i sufletul. Iar mucenicul lui Hristos, cu apa aceea pe toi ostaii ce crezuser i-a botezat n numele Sfintei Treimi. Apoi ducndu-se la staulul vitelor sale, a povuit pe maic-sa i pe rudele sale s fac cele ce se cuveneau spre mntuirea lor. i apoi i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Iar cei ce s-au ntmplat de fa la fericitul su sfrit au ngropat sfntul su trup n acelai loc; iar toiagul su a odrslit lng jertfelnicul de acolo, i fcndu-se copac mare, umbrea acest jertfelnic.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Nicolae Mrturisitorul, studitul.

Acest cuvios s-a nscut n insula Creta, i vrnd ca s vad pe o rudenie a lui cu numele Teofan, s-a dus la Constantinopol. Aflndu-l pe acesta n Mnstirea Studiilor, unde tria laolalt cu ceilali frai, s-a mbrcat i el n schim. i dobndind toat duhovniceasc nvtur i nvnd cu de-amnuntul care sunt semnele petrecerii clugreti i ajungnd prin viaa lui la cele mai nalte fapte bune, a fost hirotonit dup aceea preot. Nu a trecut ns prea mult vreme i acest fericit Nicolae a fost condamnat la surghiun mpreun cu sfntul Teodor, igumenul Mnstirii Studiilor. n urm au fost chemai din surghiun amndoi, i au fost btui cu vine de bou, din porunca mpratului Leon Armeanul, lupttorul mpotriva sfintelor icoane, deoarece se nchinau sfintelor icoane; dup aceea au fost aruncai n temni. Apoi fiind din nou ntrebai i mrturisind cu aceeai hotrre nchinarea la sfintele icoane, iari au fost btui, pui n lanuri i aruncai n temni. Rmnnd acolo trei ani, luptndu-se cu foamea i cu setea i cu goliciunea, de acolo au fost trimii la Smirna, unde iari au fost btui i aruncai n temni, unde li s-au pus picioarele n butuci. Dup trecere de douzeci de luni de la aceasta, a murit Leon Armeanul i atunci fericiii fiind slobozii din temni, s-au dus la Calcedon i acolo ntlnindu-se cu fericitul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, au petrecut mpreun cu el. Dar cnd dup Leon Armeanul a venit la mprie Mihail Travlul, lupttor mpotriva sfintelor icoane, atunci sfinii au fost din nou izgonii la Prusa i de acolo la Acrita, ce se afl lng Calcedon, unde mult ptimitorul Teodor s-a mutat ctre Domnul. Iar dup ce a murit Mihail Travlul i a ajuns la mprie Teofil, fiul su, iari s-a pornit prigoan asupra dreptcredincioilor nchintori la sfintele icoane. Dup ce s-a stins din via i Teofil, a ajuns la mprie drept credincioasa mprteas Teodora, mpreun cu fiul Mihail. i atunci s-a fcut pace statornic ntre dreptcredincioi. Mai trziu, ajungnd mprat Vasile

Pomenirea proorocului Azaria, feciorul lui Addo, care n pace s-a svrit.
Acest sfnt era fiul lui Addo, din pmntul Simvata. El a ntors din Israel robia lui Iuda i murind a fost ngropat n arina sa.

Pomenirea mucenicilor Pavel i Simon, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului Claudiu, care n pace s-a svrit. 202

5 Februarie
Macedon, acesta, cu multe ndemnuri, a nduplecat pe cuviosul i mult ptimitorul Nicolae i l-a aezat igumen la Mnstirea Studiilor. Deci ntr-acest fel i cu attea lupte petrecndu-i viaa timp de aptezeci i cinci de ani, acest sfinit printe, i de multe rele ptimiri fiind chinuit, s-a odihnit n pace. a adus o lespede pe care erau scrise aceste cuvinte: "Cuget cuvios, lucrnd n libertate, cinste de la Dumnezeu i patriei mntuire". Pomenirea sfintei mucenie Teodula. Pe vremea mprailor Diocleian i Maximian, a fost trimis n cetatea Azarvei un oarecare brbat cu numele Pelagiu, pentru ca s dezlnuie prigoana mpotriva cretinilor. Atunci sfnta, fiind prins, a stat naintea judecii lui Pelagiu. i mrturisind naintea tuturor pe Hristos Dumnezeu adevrat, a fost spnzurat de perii capului de un chiparos, i cu nite frigri de fier nroite n foc i s-au strpuns snii. i, zicnd ea ctre ighemonul acela: unde sunt dumnezeii ti?, arat-mi-i ca s-i cinstesc pe ct mi va fi cu putin, a fost ndat cobort i trimis la templul lui Adrian, care era un templu nsemnat i vestit. Sfnta, intrnd n templu, a fcut rugciune ctre Dumnezeu, i suflnd asupra statuii lui Adrian, aceasta a czut jos i s-a sfrmat n trei. Apoi, ieind din templu, a zis ctre ighemon: intr i d mn de ajutor dumnezeului tu, Adrian, cci cznd jos s-a sfrmat. Iar el n grab intrnd i vznd statuia sfrmat n trei, zcnd jos, s-a vitat cu mult durere. Cnd a ajuns la urechile mpratului ceea ce se ntmplase, a fost trimis ndat cel mai dinti din oamenii mpratului cu sarcina c de va fi adevrat c s-a sfrmat statuia, s dea pe ighemon s fie sfiat de fiare. i aflnd ighemonul aceasta a ngenunchiat naintea fericitei Teodula, rugnd-o cu lacrimi s se roage Dumnezeului ei, ca s refac iari statuia cea zdrobit, i s fie aezat la locul unde se gsea; cci dac se va face aceasta, el nsui va veni la credina lui Hristos i se va face cretin. Atunci sfnta, rugndu-se lui Dumnezeu, ndat statuia cea sfrmat, din dumnezeiasc porunc, ntreag s-a aezat la locul ei; i aflnd-o pe aceasta trimisul mprtesc ntreag, ntorcndu-se a dus vestea mpratului, care a poruncit ighemonului prin scrisori s chinuiasc pe sfnta Teodula cu multe feluri de chinuri i la amar moarte s o dea. Deci, ighemonul a poruncit din nou ca sfnta s fie nepat cu frigri de fier nroite n foc i se mnia blestematul, vznd-o c nu-i pas de chinuri. Atunci un oarecare Komentarisie a zis ighemonului: d-mi mie puterea asupra ei, i de nu o voi pleca s jertfeasc idolului Adrian, s mi se taie capul. i i s-a ngduit lui s fac mpotriva sfintei tot ce va voi. Iar acesta a supus-o la grele chinuri, dar sfnta, ridicndu-i ochii minii la cer, se ruga lui Dumnezeu ca s-i dea trie i rbdare pentru a putea suferi chinurile. Atunci Komentarisie, vznd vitejeasca ei rbdare i dndu-i seama c el i poate pierde viaa, precum spusese mai nainte, poftind pe sfnt la casa sa, o ruga s jertfeasc mpreun cu el idolilor. Atunci sfnta fcnd pentru el rugciune i ntrindu-l cu cuvinte dumnezeieti, l-a nduplecat s se fac el cretin. i dimineaa, Komentarisie nfindu-se, mpreun cu sfnta, naintea ighemonului i-a zis: nu am putut ndupleca pe aceast slug a adevratului Dumnezeu, ci mai vrtos ea m-a mntuit din ntunericul necunotinei, apropiindu-m de Dumnezeu; i luminndu-mi ochii inimii mele, m-a adus Domnului meu Iisus Hristos, adevratul Dumnezeu. Atunci ighemonul aprinzndu-se de mnie, a poruncit s se taie acestuia capul cu sabia i trupul s-i fie aruncat n mare. i

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia.

n anul al cincilea al prigoanei ce s-a fcut n Persia mpotriva credincioilor, a fost prins de mai marele magilor, i sfntul Avramie, care era episcopul uneia din cetile Persiei, numit Arvil, i a fost silit s se lepede de Hristos i s se nchine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor: nenorocitule i ticlosule, cum nu te temi a m ndemna s fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putin s las pe Fctorul soarelui i al tuturor fpturilor i s m nchin soarelui, care este fcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte au tulburat foarte pe tiran mpotriva sfntului; i ndat a poruncit s fie btut cu toiege. i mai-marele magilor vznd c suferea vitejete i c se i ruga pentru cei ce-l bteau, zicnd: "Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta, c nu tiu ce fac", a poruncit s i se taie capul cu sabia. i s-a svrit sfntul Avramie, n satul ce se zice Telman, tindu-i-se capul cu sabia.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Ioan cel din Irinopole, unul din sfinii prini de la Sinodul din Niceea. Pomenirea sfntului mucenic Teoctist. Pomenirea cuviosului i fctorul de minuni Iasim, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Iosif de la Halep, care a mrturisit la anul 1686, cnd prin sabie s-a svrit.

5 Februarie
Ziua a cincea, pomenirea sfintei mucenie Agata.
Sfnta Agata (sau Agatia) era din cetatea Panormos din insula Sicilia. Ea strlucea prin frumusee trupeasc, prin nevinovie i prin podoab sufleteasc, i era foarte bogat. n vremea mpratului Decius a fost adus naintea ighemonului Cvintian iar acesta a dat-o, mai nti unei oarecare femei necredincioase, ce se chema Afrodisia, ca s o ntoarc de la credina n Hristos. Dar Agatia se inea tare n credin i dorea mai degrab s moar cu moarte muceniceasc, dect s se lepede de Hristos. Pentru aceasta a fost ru chinuit, i, fiind aruncat n temni, i-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se zice c pe mormntul ei ngerul

203

6 Februarie
aa i-a svrit mucenicia sa Komentarisie, n ziua a douzeci i patra a lunii ianuarie. Iar pe sfnta a poruncit s fie supus la chinuri i mai grele, pe care ea le-a rbdat, rugndu-se i preaslvind pe Dumnezeu. Pentru aceasta ighemonul de nedumerire cuprins, a strigat cu mare glas: Ce voi face cu aceasta care trebuie s moar de moarte silnic, nu tiu. i unul din cei ce stteau n fat, cu numele Voitos, a zis: d-mi-o mie, c eu nu sunt att de nebun ca Komentarisie, ca s m las nduplecat i amgit de ea. i ighemonul dndu-i-o n primire, acesta a luat-o i a dus-o la casa lui. Dar i acesta primind n inima sa cuvintele fericitei, a luat dumnezeiasca prefacere ca i Komentarisie. i a doua zi, mergnd naintea ighemonului mpreun cu sfnta, a zis: o, ighemonule, afl c m nfiez ie ca s-i mrturisesc i eu c Hristos este Dumnezeu adevrat; ndejdile pe care tu le-ai pus n fgduinele mele sunt zadarnice, cci mai bine este s rmn de minciun, i s m fac mpreun motenitor cu Hristos, dect innd fgduiala dat ie, s ctig gheena focului. Iar ie i se cade s dai mulumit adevratului Dumnezeu, Celui ce tea mntuit pe tine i s te apropii de El, precum ai fgduit. Cci nu numai c nu i-ai inut fgduina; ci i nerecunosctor artndu-te, pe fctoarea ta de bine la chinuri nesuferite ai dat-o. Aa a vorbit acesta, iar ighemonul a poruncit, s i se taie capul cu sabia. Iar pe fericit a poruncit s fie din nou supus la aspre chinuri. i Voitos svrindu-i mucenicia prin sabie, s-a mutat ctre Domnul, iar fericita a fost aruncat ntr-un cuptor ncins i a primit mpreun cu Evagrie i cu Macarie i cu ali muli, fericitul sfrit. Bisericii din Smirna. Ca episcop, cluzit fiind de lumina Duhului Sfnt, lumina pe cei ce se aflau n ntunericul rtcirii; iar prin sfntul botez, i fcea fii ai luminii, mntuindu-i de nemblnzitele fiare, adic de slbaticii i ntunecaii demoni. Mai nainte de a se svri din via a hirotonit urma, n locul su, n aceast cetate, i pstor i dascl al oilor celor cuvnttoare, pe fericitul Policarp. i aa s-a mutat ctre Domnul. Cinstitul su trup a fost ngropat n pmnt, iar Dumnezeu a fcut s creasc un copac la care i gsesc tmduire pn astzi, cei ce se apropie de el, cu credin.

Pomenirea sfntului mucenic Iulian, cel din Emesa.

Acest mucenic era din cetatea Emesei. Pe cnd se gsea n floarea vrstei, vrnd s-i arate credina n Dumnezeu, a gsit cu cale s poarte grij ntocmai ca un doctor de trupurile oamenilor, ngrijindu-se n acelai timp i mai mult de sufletele lor, nct era deopotriv doctor i al trupurilor i al sufletelor. Cnd, pe vremea mpriei lui Numerian, au fost prini episcopul Silvan, Luca diaconul i Mochie anagnostul i au fost osndii de nchintorii la idoli a fi dai prad fiarelor, n timp ce acetia erau dui la locul de chin, sfntul Iulian, ntmpinndu-i, s-a nchinat lor. Dar fiind prins i el, dup moartea acelora, i s-au btut piroane de fier n cap, n mini i n picioare, i aa precum se afla cu piroanele nfipte n el, a fost nchis, ntr-o peter, unde i-a dat duhul lui Dumnezeu.

Pomenirea sfinilor mucenici, Fausta, Evilasiu i Maxim.

Sfnta Fausta a trit pe vremea mpratului Maximian i era din cetatea Cizicului. Avea prini bogai i pioi, iar dup moartea lor a rmas stpn pe mult bogie. Dar nici tinereea vrstei, nici nelciunea bogiei nu au desprit-o de faptele cele bune; ci s-a pstrat n nestricciune, n post i n rugciune, avnd pururea gndul la dumnezeietile Scripturi. Vestea despre ea ajungnd pn la mprat, a fost trimis la ea un oarecare Evilasiu, care fcea parte dintre cei mai alei brbai ai senatului, ca s o nduplece s jertfeasc idolilor, iar dac nu se va lsa nduplecat, s o arunce n mare. Acela ntrebuinnd fa de ea toat cercarea chinurilor, i vznd-o c s-a izbvit n chip minunat din ele, i c fcea minuni, a crezut n Hristos. Apoi a fost trimis Maxim eparhul la Evilasiu i la sfnta Fausta. Acela i-a supus pe amndoi la chinuri cumplite, dar prin minuni i prin rugciuni muceniceti, a crezut i acesta n Hristos. Apoi intrnd, mpreun cu cei doi de bun voie n cazanul pe care-l pregtise pentru sfini, din porunca mpratului, i-au svrit toi lupta, lundu-i sfritul prin foc.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Teodosie cel din Scopelon.

Acesta era din neam din Antiohia, trgndu-se din prini strlucii i de seam. Gsind el n muntele cel de lng Cilicia un lumini de pdure, i-a fcut acolo o mic locuin, n care petrecea cu post, cu priveghere i cu ngenunchieri la pmnt, avnd mbrcminte aspr. Nevoindu-se n felul acesta mult vreme a dobndit har i ndrzneal naintea lui Dumnezeu i scotea din piatr seac ap. El a ajuns att de vestit, nct cei care cltoreau pe mare n golful Ciliciei chemau numele lui, ca s se izbveasc de furtun. Cnd ara Ciliciei a fost prdat de isauri, el a venit la Antiohia, unde, rbdnd vitejete multe chinuri, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Polieuct, patriarhul Constantinopolului. Pomenirea sfntului mucenic Antonie Atenianul, care a suferit mucenicia n Constantinopol la anul 1674, cnd de sabie s-a svrit.

6 Februarie
Ziua a asea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Vucol, episcopul Smirnei.
Acest sfnt, din tnra sa vrst pzindu-se pe sine curat, sa fcut vas al Sfntului Duh. De aceea de Hristos iubitul i dumnezeiescul Ioan, cel de Dumnezeu cuvnttor, aflndul iscusit i vrednic, l-a hirotonit episcop i pstor ales al

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Varsanufie, "Marele Btrn", i a cuviosului Ioan, cel numit "Proorocul", ucenicul sfntului Varsanufie.
Sfntul Varsanufie cel Mare i Ioan Profetul au trit n timpul secolului al VI-lea, n timpul domniei mpratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o via ascetic n mnstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lng oraul Gaza.

204

6 Februarie
Sf. Ioan, discipol al Sf. Varsanufie, a locuit ntr-o chilie n afara mnstirii Avvei Seridus timp de 18 ani pn la moartea sa. Sf. Ioan l-a imitat pe nvtorul su n virtute, via ascetic i folosirea tcerii. Datorit darului naintevederii cu care era nvrednicit, sfntul era numit "profetul". Exist manuscrise cu date despre viaa, faptele i darurile cu care erau nzestrai Sfinii Varsanufie i Ioan, care au fost traduse pe vremea Sf. Paisie Velicicovschi (prznuit la 15 noiembrie) n limbile romn i slavon. Manuscrisele au fost traduse n limba rus i publicate n secolul al XIX-lea de prinii Mnstirii Theotokos - Optina. O sut din "scrisorile" acestea de rspuns la problemele monahilor din comunitatea sa se gsesc n volumul 11 din Filocalia romneasc, n traducerea Printelui Dumitru Staniloae . nvturile Sfinilor Varsanufie i Ioan arat desluit perfeciunea lor duhovniceasc i dragostea pentru oameni, dar conin prea puine elemente despre viaa lor. Dup ce a petrecut timp ndelungat n izolare, pn la moartea Sf. Ioan Profetul i dup aceasta, Sf. Varsanufie sa dedicat celor din jur, povuindu-i pe calea mntuirii, dup cum mrturisete Avva Dorotei (prznuit la 5 iunie). Sf. Varsanufie rspundea celor ce ntrebau, prin Sf. Ioan, uneori cerndu-i lui s dea rspunsuri. Alteori l ajuta Avva Seridus (prznuit la 13 August), care-i nota rspunsurile sfntului. n rspunsurile celor doi sfini, care erau ndrumtori de via spiritual nu numai pentru contemporani ci i pentru generaiile urmtoare, se vede foarte clar nduhovnicirea lor crescnd, "din putere n putere". Nu tim cnd a ajuns Sf. Varsanufie la mnstirea Avvei Serid (Seridus) i nici nu tim nimic despre casa i familia Sf. Ioan Profetul. Ascultnd poveele Sfntului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfeciunii, asemnndu-i-se ntru totul mentorului su. Din smerenie, Ioan i ndruma spre Avva Varsanufie pe cei care veneau s cear cuvinte de folos de la el. Sf. Ioan a prevzut i a proorocit o mulime de lucruri, pn i data morii sale, la o sptmn de la moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tnrul egumen al acestei mnstiri, l-a implorat pe Ioan s rmn cu el nc dou sptmni ca s-l nvee cum s conduc mnstirea. Sf. Ioan i-a ndeplinit rugmintea i s-a stins din via dou sptmni mai trziu. Sf. Varsanufie cel Mare a trit mai mult dect discipolul i prietenul su dar a mbriat tcerea refuznd s mai dea rspunsuri oamenilor. Despre cuviosul Printele nostru Varsanufie se spune c era unul din acei puini pentru care inea Dumnezeu lumea n timpul su, fiind supranumit "Marele Btrn". A trecut la Domnul pe la anul 540, n chip minunat. Aceti doi sfini au lsat motenire cartea mntuitoare de suflete numit NDREPTAR DE VIA SPIRITUAL: RSPUNSURI LA NTREBRILE DISCIPOLILOR de ctre Sfinii Monahi Varsanufie i Ioan, care a fost foarte cunoscut printre sfinii, asceii i scriitorii generaiilor urmtoare, dup cum arat scrierile Sf. Teodor Studitul (11 noiembrie i 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060) su Sf. Simeon Noul Teolog (prznuit pe 12 Martie).

Pomenirea cuviosului Ioan, cel din cetatea Lico, care n pace s-a svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Fotie mrturisitorul, cel ntocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului.
Sfntul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, "farul departe lumintor al Bisericii", a trit n secolul IX, ntr-o familie de cretini zeloi. Tatl su, Serghie, a murit ca martir aprnd sfintele icoane. Sf. Fotie a primit o educaie excelent i, datorit faptului c familia lui aparinea casei imperiale, el a ocupat funcia de prim secretar de stat n Senat. Contemporanii si spuneau despre el: "Avea cunotine remarcabile n aproape toate tiinele vechi, nct, pe bun dreptate ai putea compara gloria vremurilor sale cu cea a anticilor." Mihail, tnrul succesor la tron, mpreun cu Sf. Chiril, viitorul ilumintor al slavilor, au fost instruii de el. Credina lui cretin puternic nrdcinat l-a ferit pe Sf. Fotie de seducia armului vieii de la palat, tnjind cu tot sufletul su dup viaa de clugrie. n 857 Bardas, care a condus mpreun cu mpratul Mihail, l-au deposedat pe Patriarhul Ignatie (la 23 octombrie) de Scaunul din Constantinopol. Episcopii, cunoscnd credina i vastele cunotine ale lui Fotie, i-au spus mpratului c el ar fi vrednic s ocupe tronul arhipastoral. Sf. Fotie a acceptat propunerea cu smerenie i a trecut prin toate rangurile clericale n 6 zile. n ziua Naterii Domnului a fost sfinit episcop i ridicat la tronul patriarhal. n scurt timp ns au aprut tulburri n cadrul Bisericii datorita nlturrii Patriarhului Ignatie. Pentru a calma spiritele a fost convocat Sinodul din 861, n care s-a retras Ignatie i a fost instalat Fotie ca Patriarh. Papa Nicolae I, care-i trimisese acoliii la sinod, a crezut c prin recunoaterea lui Fotie ca patriarh, l va putea subordona lui. Dar cnd noul patriarh s-a dovedit nesupus, Nicolae l-a anatemizat pe Fotie ntr-un sinod roman.

205

7 Februarie
Sf. Fotie a fost un lupttor ferm mpotriva intrigilor papale i ale schimbrilor din cadrul Bisericii de Rsrit, pn la sfritul vieii sale. n 864, Bulgaria s-a convertit de bun voie la cretinism. Prinul bulgar Boris a fost botezat de nsui Sf. Fotie. Mai trziu, sfntul a trimis preoi i un arhiepiscop pentru a boteza poporul bulgar. n 865, Sfinii Chiril i Metodie au fost trimii s propovduiasc pe Hristos n limba slavon. Cu toate acestea, partizanii papei i-au incitat pe bulgari mpotriva misionarilor ortodoci. Situaia dezastruoas din Bulgaria s-a agravat o dat cu invazia germanilor din cauza crora au fost nevoii s cear ajutor din vest, iar prinul bulgar l-a rugat pe pap s-i trimit episcopii. Cnd au ajuns n Bulgaria, trimiii papali au nceput s nlocuiasc credina i practicile ortodoxe cu nvtura i obiceiurile latineti. Sf. Fotie, ca ferm aprtor al dreptii i demascator al falsitii, a scris o enciclic prin care i-a informat pe episcopii de rsrit despre aciunile papei, explicnd c diferenele dintre biserica roman i cea ortodox nu constau doar n ritual, ci i n confesiunea credinei. Astfel s-a convocat un sinod n care s-a cenzurat arogana celor din vest. n 867, Vasile Macedoneanul a pus mna pe tronul imperial, asasinndu-l pe mpratul Mihail. Sf. Fotie a denunat crima i nu i-a permis acestuia s se mprteasc cu Sfintele i Dumnezeietile Taine. Drept aceea, Sf. Fotie a fost nlturat de la tronul patriarhal i nchis n mnstire sub paz, iar Ignatie a fost readus ca patriarh n locul su. Sfntul Sinod din 869 s-a ntrunit pentru a cerceta atitudinea Sfntului Fotie. La sinod au participat reprezentani ai papei, care au cerut ca toi cei prezeni s semneze un document (Libellus) prin care s-l condamne pe Fotie i s recunoasc supremaia papei. Episcopii de rsrit nu au fost de acord cu aa ceva i s-au certat cu delegaii papei. Chemat la sinod, Sf. Fotie a primit toate acuzaiile n tcere. Doar cnd judectorii l-au ntrebat dac se ciete pentru cele fcute, el a rspuns: "De ce v credei judectori?" Dup lungi dispute, acuzatorii lui Fotie au ieit victorioi. Chiar dac nu aveau motive pentru acuzaiile fcute, ei i-au anatemizat att pe patriarhul Fotie ct i pe episcopii care l-au aprat. Sfntul a fost condamnat la 7 ani de nchisoare i, conform propriei lui mrturii, I-a mulumit lui Dumnezeu pentru rbdarea cu care i-a ndurat judectorii. n tot acest timp, clerul latin a fost expulzat din Bulgaria iar Patriarhul Ignatie i-a trimis episcopii acolo. n 879, la doi ani de la moartea Patriarhului Ignatie, s-a convocat un alt sinod (considerat de muli ca al optulea sinod ecumenic) n care Sf. Fotie a fost, din nou, numit ca arhipstor recunoscut legal al Bisericii din Constantinopol. Papa Ioan al VIII-lea, care l-a cunoscut personal pe Fotie, a declarat prin trimiii si ca deciziile papei de dinainte au fost anulate. Sinodul a recunoscut caracterul neschimbat al Crezului de la Niceea - Constantinopol, respingnd conceptul fals de "filioque" i recunoscnd independena i egalitatea ambelor tronuri i ambelor biserici, cea de vest i cea de rsrit. Consiliul a decis renunarea la ritualurile i nvturile latine din biserica bulgar introduse de clerul roman. Sub succesorul mpratului Vasile, Leo, Sf. Fotie a suferit din nou din cauza falselor acuzaii, fiind acuzat c vorbete mpotriva mpratului. n 886 a fost deposedat din nou de Scaunul su i i-a ncheiat cursul vieii n anul 891. A fost nmormntat la mnstirea Eremia. Biserica Ortodox l venereaz pe Sf. Fotie ca pe un "stlp i fondator al Bisericii," un "ghid inspirat pentru ortodoci" i un teolog nelept care a lsat n urm o mulime de lucrri n care demasc erorile latinilor, respinge ereziile distrugtoare de suflete, explic Sfnta Scriptur i exploreaz multiplele aspecte ale Credinei.

7 Februarie
Ziua a aptea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Partenie, episcopul Lampsacului.
Acest preacuvios a trit pe vremea mpriei marelui Constantin, i era fiul lui Hristofor, diaconul bisericii din Melitopole. Cu toate c nu tia la nceput carte, totui se nevoia ndeletnicindu-se cu orice lucrare de fapte bune. Astfel, ocupnduse uneori cu pescuitul, mprea pete n dar celor ce cereau de la el. i att de mare era evlavia i virtutea lui ascuns, nct i dar de la Dumnezeu primise de a alunga demonii i a tmduit tot felul de boli. Punnd apoi struin la nvtura de carte, a fost hirotonit preot de Filip episcopul Melitopolei; iar dup aceea, episcop al Lampsacului, de Ahile mitropolitul Cizicului. A svrit multe minuni i a proorocit cele viitoare. i aa vieuind, sa mutat ctre Domnul.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Luca cel din Elada.

Prinii cuviosului acestuia erau din insula Eginei, dar neputnd s mai ndure nvlirile agarenilor, s-au sculat de acolo i au mers n Elada, unde s-a nscut fericitul Luca. Acesta de mic copil s-a nfrnat nu numai de la carne, ci i de la ou i brnz. i era mncarea i butura lui, pine de orz, legume i ap. Astfel supunndu-i trupul la tot felul de suferine i nfrnndu-i-l, socotea o deosebit desftare s hrneasc pe cei flmnzi, i s druiasc haine celor goi. Pentru aceea de multe ori dndu-i chiar haina proprie, se ntorcea acas gol. Cnd se ruga lui Dumnezeu, picioarele lui se ridicau de la pmnt, nct se prea c plutete n aer. Dup ce a mbriat viaa clugreasc, nici nu se poate spune ct rbdare i cte chinuri a ndurat. Umbla prin toate locaurile cele de pe lng mare, i deveni-se din pricina minunilor pe care le svrea, pricin de mntuire pentru muli. Mai trziu ncetnd de a mai merge din loc n loc, a venit la muntele ce se numete Stir, i petrecnd acolo apte ani, a ntiinat pe toi despre moartea lui, i aa s-a svrit din via.

206

8 Februarie Pomenirea sfinilor o mie i trei slujitori mucenici, i a celor patru demnitari, care au suferit mucenicia n Nicomidia.
Aceti mucenici erau slujitori ai celor patru demnitari, care au prins din porunc mprteasc pe preasfinitul Petru, episcopul Alexandriei, i i-au tiat capul. Dar, dup svrirea acestuia din via, aceti demnitari creznd cu toat casa lor n Hristos, au ptimit mucenicia; iar slujitorii lor, nflcrai de credina n Hristos, s-au dus de bunvoie la mpratul Diocleian n Nicomidia, mpreun cu femeile, cu copiii i cu pruncii lor, i mrturisind c sunt cretini, i nelsndu-se nduplecai s se lepede de Hristos, au fost tiai cu sabia de ostai. ziu Maxeniu Comentarisie a spus mpratului, c a vzut capul zeiei celei mari, Artemida, n minile unui srac. De aceea, din porunca lui Liciniu, sfntul a fost prins i adus naintea lui, unde a fost supus la nenumrate chinuri i apoi a fost aruncat n temni cu picioarele n butuci, unde a petrecut acolo nemncat apte zile. Dup aceea iari a fost scos i supus la i mai grele chinuri n timp ce era pironit pe cruce, n vzul mulimii din care muli luau parte la chinuirea sfntului, care rbda chinurile cu ajutorul lui Dumnezeu. Vznd aceasta, au crezut n Hristos optzeci i cinci de oameni i dup dnii ali trei sute de slujitori, a cror cpetenie era antipatrul Chestiu, care fiind trimii s omoare pe cei dinti, au crezut n Hristos. i dac Liciniu, a vzut c se face zgomot mult n cetate, a poruncit s se taie capul sfntului. Dar mulime mult de cretini s-a ridicat s-i opreasc i abia potolindu-i sfntul, i fcnd rugciuni ctre Hristos, i-au tiat capul, svrindu-i astfel calea muceniciei sale. Iar sfintele lui moate au fost mutate din Iracleea la Evhaita, i puse n locaul prinilor si, precum a poruncit mucenicul, lui Avgar, tahigrafului su, s fac. Acesta, fiind de fa la mucenicia lui, a scris mai pe larg toat istoria muceniciei sale, ntrebrile pe care le-a primit i rspunsurile pe care le-a dat i a mai descris i vremea i chipurile chinurilor sale de multe feluri, precum i ajutorul pe care l-a primit de la Dumnezeu.

Pomenirea sfinilor ase mucenici din Frigia, care de foc s-au svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Aprion, episcopul Ciprului. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Petru, care s-a nevoit n Monovata. Pomenirea sfntului Teopempt i a celor mpreun cu el.

8 Februarie
Ziua a opta, pomenirea sfntului mritului marelui mucenic Teodor Stratilat.
Acest sfnt a trit pe vremea mpratului Liciniu. Se trgea dup neam din Evhaita i locuia n Iracleea, care se afl lng marea Neagr. El ntrecea pe muli cu podoaba sufletului, cu frumuseea trupului i cu puterea cuvintelor; i toi cutau s-i ctige prietenia. Chiar i Liciniu s-a gsit mult vreme n legtur cu el, cu toate c auzise c este cretin i c defimase pe idoli. Odat Liciniu a trimis pe civa brbai din Nicomidia, care erau de acelai rang cu Teodor, i le-a poruncit s aduc cu cinste naintea lui pe mucenic. Cnd acetia s-au ntors i i-au spus lui Liciniu rspunsul fericitului Teodor (cum c se cdea mai degrab ca mpratul s se duc acolo, cu cei mai mari dintre zeii lui) atunci mpratul a pornit ndat la Iracleea. Iar sfntul Teodor, pregtit de mai nainte fiind prin vedenii ce i-au fost trimise n vis de Dumnezeu, cnd a auzit c Liciniu se apropie, a nclecat pe cal i i-a ieit nainte, cinstindu-l precum se cuvine. i Liciniu ntinzndu-i mna dreapt, i ntrebndu-l de sntate, a intrat n cetate, i eznd ntr-un loc nalt, ndemna pe fericitul Teodor, s aduc jertf zeilor si. Iar sfntul, cernd lui Liciniu pe zeii cei mai de seam, ca i cum ar fi voit s-i cinsteasc mai nti acas, i numai dup aceasta s le aduc i jertfe de obte, mpratul dndu-i voie, el a luat pe zeii cei de aur i de argint, i la miezul nopii i-a sfrmat, i fcndu-i pe toi mici buci, i-a mprit celor sraci i celor lipsii. i cnd s-a fcut

Pomenirea sfntului prooroc Zaharia.

Numele Zaharia se tlcuiete: pomenirea lui Dumnezeu. El era din neamul lui Israel din seminia lui Levi, i s-a nscut n Galaad. A venit apoi n Ierusalim din ara caldeilor, btrn foarte; i aflndu-se acolo, a proorocit mult vreme poporului i a dat multe semne pentru dovedirea celor grite de el. A spus lui Iosedec, c va nate fecior i se va face preot al Domnului n Ierusalim. A binecuvntat pe Salatiil pentru fiul su, zicndu-i: tu vei nate fiu i vei pune numele lui Zorobabel. i n vremea lui Cirus, mpratul perilor, a dat semn, despre Cresus mpratul Lidiei. i a mai nfiat cele cu privire la prdarea Ierusalimului, la sfritul lui Israel, la nceputul i sfritul limbilor i la drmarea templului; i cu privire la ncetarea proorocilor, a preoilor i a smbetelor, i cu privire la judecata a doua. i proorocind i alte multe, a rposat n btrnei bune; i a fost ngropat aproape de mormntul proorocului Agheu.

Pomenirea sfinilor mucenici Nichifor i tefan, care prin sabie s-au svrit.
Pomenirea sfintelor surori Marta i Maria, i a cuviosului Licarion mucenicul, care de sabie s-au svrit. Sfintele Marta i Maria, fiind surori, vieuiau n singurtate, pzindu-i fecioria. Trecnd pe acolo pe unde petreceau ele ighemonul locului, ele scond capul pe

207

9 Februarie
fereastr au strigat c sunt cretine. i ighemonul nduiondu-se de moartea lor cea n floarea vrstei, ele au grit mpotriv artnd c moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci via fr de sfrit. Tot asemenea i Licarion care era un copil, ce tria laolalt cu ele, spunnd c este cretin, din porunca ighemonului a fost rstignit mpreun cu ele pe cruce. i fiind mpuni cu sabia de cli, i-au dat sfintele lor suflete n minile lui Dumnezeu. dup nlarea lui Hristos, i-a urmat lui Petru i, fiind fcut de acesta episcop al Tavromeniei i slujitor al lui Hristos, a fost omort pe ascuns de eleni. Iar Marcel, fiind hirotonisit de asemenea episcop al Siciliei i pe muli din necredincioi ntorcndu-i ctre Domnul, s-a svrit din via. Tot astfel i Filagriu, ajungnd arhiereu la Cipru, i nvnd i acolo n numele lui Hristos i multe chinuri suferind pentru adevrata credin, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfinilor mucenici Filadelf i Policarp. Pomenirea cuviosului printelui nostru Macarie, episcopul Pafosului. Pomenirea cuviosului Perghet.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Petru Damaschin, care de sabie s-a svrit.

10 Februarie
Ziua a zecea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Haralambie, i a celor ce au crezut i s-au svrit mpreun cu el: Porfiriu i Vaptos, care sau svrit de sabie, i sfintele trei femei mucenie care s-au omort de sabie pentru c au crezut n Hristos, prin sfntul Haralambie.
Sfntul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, mpreun cu martirii Porfirie i Vaptos i cele Trei Mucenie au suferit n anul 202. Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a rspndit cu succes credina n Mntuitorul Hristos, cluzindu-i pe oameni pe calea mntuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian i a comandantului de armat Luchie, care l-au arestat pe sfnt i l-au adus n faa judecii, unde el i-a mrturisit credina n Hristos, refuznd nchinarea la idoli. n ciuda vrstei naintate (sfntul avea 113 ani), acetia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu crlige de fier i l-au jupuit de piele, timp n care sfntul le mulumea torionarilor si, spunnd: "V mulumesc, frailor, c mi-ai rennoit sufletul care dorete s se uneasc cu venicia!" Vznd c sfntul rabd durerile fr s scoat vreun cuvnt ru, doi soldai, Porfirie i Vaptos au crezut n Hristos i au fost omori prin tierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au vzut puterea sfntului de a ndura chinurile, L-au ludat pe Hristos i au fost imediat martirizate. Luchie a turbat de mnie la vederea celor ntmplate i a apucat el instrumentele de tortur, ncepnd s-l rneasc pe sfntul martir, cnd deodat minile i-au czut ca secerate de sabie, rmnndu-i atrnate de corpul sfntului.

9 Februarie
Ziua a noua, pomenirea sf. mucenic Nichifor.
Sfntul Nichifor a trit pe vremea mprailor Valerian i Galin, i era om de jos. El avea ca prieten pe un preot al Bisericii cretine, cu numele de Sapriciu, care din ndemn diavolesc, s-a pornit cu ur asupra sfntului Nichifor i-i purta pizm. ns cnd Sapriciu a fost prins de slujitorii idolilor i supus la multe chinuri, sfntul Nichifor a trimis la el mijlocitori, cerndu-i iertare, dar acesta nu a voit s aud de rugciunile lui. Dar cnd sfntul Nichifor a vzut c duc pe Sapriciu s-i taie capul, a alergat i a czut la picioarele lui, cerndu-i iertare. i, aducndu-i aminte de poruncile lui Hristos privitoare la dragostea cretin, Sapriciu nu l-a ascultat. i, trecnd prin multe chinuri i apropiindu-se de cunun i de rsplat, ca unul care urma s fie junghiat pentru Hristos, Sapriciu n-a primit s-i dea sfntului Nichifor iertare i dezbrcat fiind de ajutorul lui Dumnezeu, a zis clilor: lsai-m, c voi aduce jertf idolilor. Atunci sfntul Nichifor, vznd aceasta s-a dat pe sine clilor, i mrturisind pe fa pe Hristos, i s-a tiat capul din porunca tiranului, lund ndat rsplata dragostei pe care se nevoia s o plineasc pentru Dttorul dragostei, Hristos.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Roman Cilicianul.

Acest cuvios Roman, fiind cilician de neam din cetatea Rosos s-a nevoit pentru fapta bun n Antiohia. Cci fcndu-i o cscioar n afar de zidurile cetii, la o margine, se nevoia sihstrete fr a ntrebuina foc i fr a avea lumin de lumnare. Hran avea pine i sare; butur, ap de izvor; avea hain de peri de capr; i prul lung ajungea pn la picioare. i mult dar i s-a dat lui de la Dumnezeu: c a vindecat multe boli grele, i multe femei sterpe prin rugciunile lui au dobndit prunci. i astfel bine nevoindu-se a adormit n pace.

Tot n aceast zi, pomenirea sfinilor mucenici Marcel episcopul Siciliei, Filagriu episcopul Ciprului i Pangratiu episcopul Tavromeniei.
Aceti sfini au fost cteitrei ucenici ai sfntului apostol Petru. i nc de pe cnd umbla Hristos cu trupul pe pmnt i fcea minuni, Marcel auzind, s-a dus de la Antiohia la Ierusalim, mpreun cu Pangratiu, ca s-L vad. Pangratiu de atunci fcndu-se cunoscut sfntului Petru,

208

11 Februarie
Apoi guvernatorul l-a scuipat n fa pe sfnt i gura i s-a ntors la ceaf. Luchie l-a implorat pe sfnt s-l salveze cu rugciunile sale i s se milostiveasc de el, iar martirul n buntatea s s-a rugat pentru cei doi i s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, muli din cei prezeni au trecut la cretinism, printre care i Luchie, care a czut la picioarele sfntului episcop i l-a rugat s-l boteze. Luchie i-a spus despre cele ntmplate mpratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci n Antiohia (vestul Asiei Mici). mpratul a ordonat s fie adus Sf. Haralambie la el n Antiohia. Soldaii i-au legat barba n jurul gtului i l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au nfipt un piron de fier n trup dar mpratul nu s-a mulumit i le-a cerut s-l chinuie i mai mult, arzndu-l ncetul cu ncetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfnt i acesta a rmas nevtmat. La cererea pgnului mprat, ca s-i dovedeasc puterea Dumnezeului su, Sf. Haralambie a fcut multe i mari minuni cu harul lui Dumnezeu, nviind din mori un tnr i izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel nct muli oameni au crezut n Hristos Mntuitorul. Chiar i fiica mpratului, Galinia, a trecut la cretinism zdrobind cu minile ei pe idoli, de dou ori la rnd, ntr-un templu pgn. mpratul a mai dat ordin s-i zdrobeasc sfntului gura cu pietre i s-i ard barba dar sfntul a ntors flcrile asupra chinuitorilor si. Plin de rutate drceasc Septimiu Sever mpreun cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, ndrznind s-L provoace pe Dumnezeu i s-L cheme s vin pe pmnt s-i nfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur nfricotor, ridicndu-i pe cei doi pgni n aer i nu i-a lsat pe pmnt pn cnd Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult i dup ce i-a revenit din sperietur, mpratul a dat din nou ordine s-l tortureze pe sfnt. n cele din urm, Sf. Haralambie a fost condamnat la tierea capului cu sabia. n timpul rugciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis i sfntul a vzut pe Mntuitorul i pe ngerii si. Sfntul martir i-a cerut lui Dumnezeu s aib grij de locul unde vor rmne moatele sale, ca acel loc s nu sufere niciodat de foame sau boli, s aib prosperitate, pace, abunden de fructe, roade i vin, iar sufletele oamenilor din acel loc s fie mntuite. Domnul i-a promis c o s-i ndeplineasc dorinele i S-a ridicat la cer mpreun cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfntul a murit nainte de a fi executat. Galinia a ngropat trupul martirului cu mult onoare. n hagiografia i iconografia greac Sfantul Haralambie este reprezentat ca preot, pe cnd sursele ruseti l prezint ca episcop. neomenia i cruzimea celor svrite, s-a umplut de ndrzneal, i cnd i s-a poruncit ca s aduc jertf idolilor, cci acolo lng scaunul de judecat, se gsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu picioarele i l-a surpat mpreun cu focul ce era pe el. Atunci tiranul mnuindu-se, a chinuit-o cumplit i pe ea. i ncetnd a le mai chinui, a hotrt s fie arse n foc. Dup aceasta a fost adus la ptimire sfntul Pavel. i dup ce a suferit mai multe chinuri i s-a artat mai presus de patimi, cu harul lui Hristos, a fost osndit la moarte de sabie. Iar el, mulumind lui Dumnezeu i rugndu-se pentru cei de o credin cu el, a primit tierea cinstitului su cap, dndu-i duhul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea celui dintre sfini printelui nostru Anastasie, arhiepiscopul Constantinopolului. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Zenon.
Cuviosul printele nostru Zenon era de neam din Cezareea Capadociei, fiu de prini bogai i vestii. Fcea parte dintre ostaii care duceau cu cea mai mare grab scrisorile mprteti. Dar nelegnd nestatornicia i puintatea vieii, a lepdat brul cel ostesc i a intrat ntr-o peter (cci sunt multe astfel de peteri n muntele de lng Antiohia), ca s-i curee sufletul prin osteneli sihstreti. Nu avea nici sfenic, nici lad, nici mas, nici aternut. Aternutul lui era o grmjoar de fn, pus peste pietre. Drept hain avea o ras veche; hrana lui era o pine pentru dou zile; iar apa i-o aducea singur de departe. Prin asemenea osteneli el a dobndit mult har de la Dumnezeu. Astfel, cnd isaurii au nvlit odat asupra locurilor acelora, au junghiat pe muli sihatri. Dar el numai prin rugciunea sa, a ntunecat vederile acelora. Dup aceasta ns nu a mai trit, cci ostenelile lui au luat sfrit, mutndu-se ctre ceretile locauri.

Pomenirea icoanei preasfintei de Dumnezeu Nsctoarei, stpnei noastre, cea din Areovind.

11 Februarie
Ziua a unsprezecea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei.
Sfntul sfinit mucenic Vlasie a trit pe vremea mpratului Liciniu. Era episcopul Sevastiei i locuia ntr-una din

Pomenirea sfintelor mucenie i fecioare: Enata i Valentina i a mucenicului Pavel.

Dintre aceste dou fecioare, Enata era din inutul Gaza, iar Valentina din Cezareea. Cnd ighemonul Firmilian sta la judecat, a fost adus viteaza fecioar Enata, care fiind ntrebat dac se leapd de Hristos, i ea mrturisind c Hristos este Dumnezeu, a fost chinuit cumplit. Atunci cinstita Valentina i ea fecioar fiind i nesuferind s vad

209

12 Februarie
peterile muntelui. Fiarele slbatice se mblnziser prin binecuvntarea sfntului, nct se apropiau cu toate de minile lui. Pentru c se pricepea i la meteugul doctoricesc, fcea multe tmduiri, primind de la Dumnezeu darul de a face minuni. Fiind ns prins, a fost adus la ighemonul Agricolau i mrturisind naintea lui numele lui Hristos, a fost chinuit cumplit si apoi a fost nchis n temni. i cum apte femei mergeau pe urmele lui, li s-au tiat capetele, fiindc i ele au mrturisit c Hristos este Dumnezeu adevrat. Pe sfntul Vlasie l-au aruncat apoi n adncul unui lac ce se afla acolo, de unde, prin dumnezeietii ngeri, a fost scos la uscat nevtmat. Pentru aceasta i s-a tiat capul, mpreun cu doi prunci ce erau n temni cu el. Se zice c el a fost acela ce fusese pus epitrop de marele mucenic Eustratiu, n timpul ptimirii sale muceniceti. Acest lucru s-a gsit zugrvit pe o veche estur, unde sfntul Vlasie este nfiat stnd n mijlocul a cinci mucenici, lng sfntul Eustratiu i primind din minile lui cartea rnduielii lui ca epitrop. Pomenirea lui se face n bisericua ridicat n cinstea muceniciei sale, care se gsete aproape de biserica sfntului Filip, n Meltiada.

12 Februarie
Ziua a dousprezecea, pomenirea celui ntre sfini printele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari.
Pentru buntatea cea desvrit i dragostea curat ce avea ctre Hristos, sfntul Meletie, era foarte iubit de muli. Astfel chiar de la nceputul activitii sale, cnd intr n cetate, n ziua hirotoniei sale, mnai fiind oamenii de dragostea ce aveau ctre dnsul, l chemau pe la casele lor, socotind c acestea se vor sfini chiar i numai prin intrarea lui. Dar nici nu mplinise treizeci de zile n cetate, c a i fost izgonit de ctre vrjmaii adevrului, care cu ngduina lui Dumnezeu au nduplecat pe mprat la aceasta. Iar dup aceast izgonire, ntorcndu-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. i iari n urma unor scrisori mprteti a fost poftit s mearg tocmai n Tracia. Acolo s-au adunat i ali episcopi din multe pri ale lumii, chemai fiind i ei cu scrisori mprteti, c ncepeau Bisericile lui Dumnezeu s dobndeasc pacea i linitea, mntuindu-se de iarna cea ndelungat a prigoanei. Atunci deci, artndu-se acolo marele Meletie, care era cinstit n chip deosebit de toi, i-a dat sufletul su n minile lui Dumnezeu, adormind n pace, n pmnt strin. Pe acest fericit i dumnezeiescul Ioan Gur de Aur i Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laud.

Pomenirea sfinilor doi prunci care au ptimit mpreun cu sfntul Vlasie i a celor apte femei, care de sabie s-au svrit. Aflarea moatelor sfntului prooroc Zaharia, tatl sfntului Ioan Boteztorul Pomenirea mprtesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei.
Teodora a fost soia mpratului Teofil, sfrmtorul de icoane, dar ea nu a fost ca brbatul ei eretic, ci ortodox. Teofil izgonise pe sfntul Metodiu, patriarhul Constantinopolului i n locul lui pusese pe un oarecare Ioan Lecanomatul, i arsese sfintele icoane. Dar Teodora cu toate c pe fa nu cuteza s se nchine sfintelor icoane, le avea totui ascunse n cmara aternutului ei, i n toate nopile fcea rugciuni ctre Dumnezeu ca s fac mil i s se ndure de ortodoci. Ea a nscut un fiu Mihail, pe care l-a nvat credina ortodox. Dup moartea brbatului ei, a chemat din exil pe sfntul Metodiu i a adunat sfntul sinod, care a anatemizat pe sfrmtorii de icoane, pe Ioan l-a scos din scaun i a readus n Biseric sfintele icoane. Dup aceea a rposat lsnd mpria fiului ei Mihail. sfntul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc n cetatea Sofia, la anul 1515.

Pomenirea preacuvioasei Maria, care i-a schimbat numele n Marin.

Aceast cuvioas schimbnd hainele femeieti, s-a mbrcat brbtete i n loc de Maria s-a numit pe sine Marin. i intrnd n mnstire mpreun cu tatl ei cel dup trup, care se numea Eugeniu, s-a tuns monah, i slujea mpreun cu monahii cei mai tineri, fr s se cunoasc nicidecum c este femeie. Odat, gzduind la o cas de oameni, mpreun cu ali frai a fost prt c a stricat fecioria fiicei gzduitorului. Ea a primit cu mulumire clevetirea aceea i ocara i a mrturisit c fcuse pcatul, pe care de fapt nu-l fcuse. Pentru aceea a fost izgonit din mnstire i timp de trei ani s-a necjit, fericita, hrnind pruncul acela pe care nu-l nscuse ea. Cnd, mai trziu, a fost primit din nou n mnstire, avea cu sine i pruncul acela din desfrnare, care era de parte brbteasc. Dar adevrul nu a ntrziat s se arate. Cci murind, s-a cunoscut c era femeie. Iar fiica gzduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuit de un demon ru, i silit n cele din urm s mrturiseasc, cum c a fost stricat de un osta i de aceea igumenul i monahii care mai nainte numeau pe cuvioasa Maria ticloas, atunci au numit-o fericit i de mult cinstire au nvrednicit-o.

210

13 Februarie Pomenirea precuviosului printelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest sfnt, trgndu-se dup tat din Asia, iar dup mam din Europa, a avut ca a treia patrie cetatea Constantinopol, care l-a mbriat, l-a hrnit, l-a vzut dezbrcndu-se de scutecele maicii sale i crescnd n vrst, l-a nvat Sfintele Scripturi, iar n urm l-a ctigat i pstor al ei. Cnd a mbriat viaa monahal i a dat dovad de mult brbie n aducerea la ndeplinire a acestei filozofii practice, mpotriva voinei lui a fost hirotonit preot i fcut igumen al mnstirii. De atunci nainte el a urmrit cu i mai mult rvn privegherea, postul i struina n rugciune, nct a fcut i pe tatl su s mbrace haina monahal. i astfel lund prilej, svrea milostenia cu amndou minile, dup cum zice proverbul. Odat, pe cnd sfntul trecea printr-un loc strmt i mprea milostenie, i s-a artat cineva care inea n mini o mare legtur plin cu galbeni i care i-a zis: ia aceasta i s o cheltuieti cu sracii. i mna aceluia se vedea innd galbenii, iar la fa era cu neputin de vzut cel ce i ntindea legtura cu bani. Cu acest fel de bunti era mbogit acest minunat printe. Pentru aceasta venind vremea cnd se cuta arhiereu pentru cetatea cea mprteasc, prin hotrrea sfntului sinod i a mpratului, sfntul Antonie a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului. Dup aceea, ca i cum ar fi fost ntraripat de puterea Duhului Sfnt, cu toate c trupul i era btrn, vizita toate bisericile oraului, cu toat rvna i cu rugciuni mblnzea pe Bunul Dumnezeu; ajuta bisericile ce erau drpnate de vechime; da cu mbelugare cele de nevoie clericilor i anagnotilor celor lipsii i mngia multe mii de sraci, cu dare de gru i cu milostenii. i astfel fcndu-se pricinuitor multora de mult bine i minuni prea mari svrind, la adnci btrnei, s-a mutat ctre Domnul. cuviosul schimbat la nfiare (cci purta acum mbrcminte femeiasc frumoas, cu care se mpodobise peste noapte), a ntrebat-o cine este i pentru ce a venit acolo. Dar ea, fr de ruine, a zis: pentru tine! i defimnd viaa sihstreasc, i adugnd c toi drepii cei de sub Lege s-au bucurat de petrecerea laolalt cu femeile, l ndemna s se apropie de ea. Cuviosul puin cte puin ndemnndu-se i subjugat fiind, era gata s cad n pcat; dar gndindu-se n ce chip ar putea rmne ascuns fapta aceasta dac ar svri-o, mai nainte de a cdea n pcat, a fost tras napoi de la cdere, prin dumnezeiescul har. i, aprinznd multe gteje, a srit n mijlocul focului, dojenindu-se i zicndu-i: de vei putea s rabzi, Martiniane, focul gheenei, lsndu-te n voia poftei ruinoase, supune-te femeii. i aa arzndu-se pe sine i smerind slbticia trupului, pe femeia, care se nelepise vznd acestea, a trimis-o la mnstire. Iar el, vindecnduse de rnile focului i fiind dus cu barca de un corbier, a ajuns la o stnc din mare, care era deprtat de uscat cale de o zi, i a locuit zece ani acolo, fiind hrnit de acel corbier. i iari a plecat i de acolo, pentru c o fat scpat pe o scndur dintr-un naufragiu a ajuns pn la stnca pe care se gsea el. Cuviosul scond-o din mare, a plecat de acolo zicnd c nu poate sta laolalt iarba uscat cu focul. i srind n mare, cu ajutorul unor delfini, care lau luat pe spate, a ajuns la uscat. De acolo a trecut prin mai multe ceti zicnd: fugi Martiniane, ca nu cumva iari s te ajung ispita (cci aa hotrse s-i petreac i cealalt rmit a vieii), a sosit la Atena. i aici a adormit n Domnul, nvrednicindu-se a fi ngropat cu mare cinste de episcopul locului i de tot poporul. Iar despre cele dou femei, se zice c: cea dinti s-a dus la mnstire i trind acolo n curie, s-a nvrednicit de a face minuni; iar cea de a doua, a rmas pe acea stnc din mare pn la sfritul vieii, mbrcat cu hainele brbteti, pe care i le-a dat corbierul.

Pomenirea sfinilor Satornic i Plutin, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Hristea grdinarul, care a mrturisit n Constantinopol, la anul 1748, i a murit de sabie.

Pomenirea sfinilor apostoli i mucenici Achila i Priscila.

Sfntul Achila era cizmar de meserie, i auzind de sfntul apostol Pavel, s-a dus la el, mpreun cu soia sa Priscila. i fiind botezai amndoi de dnsul, au rmas pe lng el slujindu-l i urmndu-l prin toate oraele i satele i mpreun primejduindu-se n toate ispitele. i att i-a iubit pe ei marele apostol Pavel, pentru buntatea lor, i pentru credina cea ntru Hristos, nct i pomenete de ei n epistolele sale. Deci astfel bineplcnd lui Hristos i apostolului, i multe minuni svrind, mai n urm au fost prini de necredincioi i li s-au tiat capetele. i aa mutndu-se din cele de pe pmnt, locuiesc n ceruri.

13 Februarie
Ziua a treisprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Martinian.
Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei i a nceput sihstreasc trire pe cnd era n vrst de optsprezece ani, petrecnd prin pustii i prin muni. i plinind n sihstrie douzeci i cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus i la aceast ispit a celui viclean: o femeie desfrnat, mbrcndu-se n haine de om srac, a venit la muntele acela unde se gsea sfntul; i dac a nserat, a nceput a plnge, ca i cum adic s-ar fi rtcit i s-ar fi temut s nu o mnnce fiarele, dac ar rmne afar. Deci se ruga de sfnt s o primeasc nuntru n chilie i s nu o lase s fie mncat de fiare. Iar el vznd c nu este cu putin a o lsa afar, a primit-o nuntru, i el se duse n chilia cea mai ascuns a lui. Iar dimineaa, vznd-o

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei.

Acest sfnt a trit pe vremea mpriei lui Iraclie, i a fost arhiepiscop al Alexandriei, nainte de sfntul Ioan cel milostiv. El a fcut multe minuni, printre care i pe aceasta: preacuviosul pap Leon, scriind pentru Sinodul din Calcedon Epistola ortodoxiei, iar cuviosul Evloghie citindo, nu numai c a ludat-o i a primit-o, ci i tuturor a propovduit-o. Dumnezeu vrnd s-i mngie pe amndoi,

211

14 Februarie
a trimis nger n chipul arhidiaconului lui Leon, mulumind sfntului Evloghie c a primit artata epistol. Iar Evloghie vorbea cu ngerul lui Dumnezeu, ca i cu un om, socotindu-l c este diaconul papii. i dup ce ngerul s-a fcut nevzut de la el, acesta mulumind i mai mult lui Dumnezeu pentru minune, n minile Sale i-a dat sufletul. ntmplndu-se c au venit atunci cei ce strngeau dajdia, care o bteau fr de mil pe locuitori cerndu-le mprtetile dri, sfntul milostivindu-se, a pltit acele dri la cei ce le strngeau, i apoi a scpat de bti pe chinuitorii si. Vznd aceasta, toi se minunau de iubirea de oameni a cuviosului. Deci din asemenea pricin fcndu-se cretini, ndat au zidit i biseric i l-au silit pe el s le fie preot; iar cuviosul fcndu-se preot, a ezut acolo trei ani i bine povuindu-i pe ei ctre buna cinstire de Dumnezeu i ntrindu-i, iari s-a ntors la chilia sa, lsndu-le n locul su un alt preot. Cu acest fel de bune i lui Dumnezeu plcute fapte strlucind cuviosul a ajuns episcop al Careei, o cetate n Palestina, plin de idoli. Ducndu-se acolo cu nenumrate osteneli, i cu de Dumnezeu insuflate nvturi, a ntors pe locuitori la buna cinstire de Dumnezeu n scurt vreme i i-a adus Domnului, prin fapt mai nti nvndu-i. Iar mpratul Teodosie, ncunotiinat de cele despre el, l-a chemat la Constantinopol. Deci ducndu-se acolo, i puin vreme vieuind, i-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu. Iar trupul su, preabinecredinciosul mprat Teodosie, cu mare cinste l-a trimis n cetatea Careei.

Pomenirea a doi sfini: un tat i un fiu, care, fiind rstignii pe cruce, s-au svrit. Pomenirea cuviosului Simeon, ctitorul Mnstirii Hilandar din Athos, care a trit pe la anii 1190, i care n pace s-a svrit.

14 Februarie
Ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Auxeniu, cel din munte.
Cuviosul Auxeniu a trit pe vremea mpriei lui Teodosie cel Mic, i se trgea cu neamul din Rsrit. Era om nvat i mbrind viaa monahal s-a suit pe muntele ce se gsete n faa Oxiei; era rbdtor foarte n nevoine, avnd credina ct se poate de dreapt. A nfruntat puternic pgntatea ereticilor Eutihie i Nestorie. i primind hotrrile sinodului al patrulea de la Calcedon, a ajuns vrednic de cinste naintea mprailor i a tuturor celor ce veneau n legtur cu el, luminat la fa cu darul cel dumnezeiesc, i revrsa n toate zilele izvoare de minuni i de tmduiri celor ce veneau la dnsul. i adormind n pace, a fost aezat n sfnta biseric zidit de dnsul.

Pomenirea sfntului Filimon, episcopul Gazei. Pomenirea cuviosului noul mucenic Gheorghe croitorul, Metilineanul, care a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1693.

15 Februarie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea sfntului apostol Onisim, ucenicul sfntului apostol Pavel.
Sfntul Onisim, unul din cei 70 de apostoli, a fost n tinereea lui sluga lui Filimon, un cretin de neam bun, din orasul Colose, n Frigia. Vinovat de greeal fa de stpnul su i temndu-se de pedeaps, Sf. Onisim a fugit la Roma, dar cum era rob fugit de la stpn, a ajuns n temni. Acolo l-a ntlnit pe Sf. Apostol Pavel, de la care a luat cuvinte de nvtur luminndu-se i primind botezul. n temni Sf. Onisim i-a slujit Apostolului Pavel ca un fiu. Acesta l cunotea personal pe Filimon i i-a trimis o carte plin de iubire n care i cerea s-l ierte pe robul su i s-l primeasc ca pe un frate. Apoi l-a trimis pe Onisim cu scrisoarea aceea la stpnul su, lipsindu-se de ajutorul de care avea atta trebuin. Dup ce a primit scrisoarea, Sf. Filimon nu numai c l-a iertat pe Onisim dar l-a i trimis napoi la Roma, la Apostolul Pavel. Mai trziu, el a fost uns episcop n Gaza (prznuit n 4 ianuarie, 19 februarie i 22 noiembrie). Dup ce Sf. Apostol Pavel s-a mutat la Domnul, Sf. Onisim a rmas lng apostoli pn la sfrit i a ajuns s fie sfinit episcop. Dup trecerea la Domnul a apostolilor Sf. Onisim a propovduit Evanghelia n multe pri i orae: n Spania, Carpetania, Colossae i Patras. La btrnee Sf. Onisim a ocupat scaunul episcopal la Efes, dup Sf. Apostol Timotei. Cnd Sf. Ignatie Purttorul de Dumnezeu (prznuit n 20 decembrie) era dus sa fie executat la Roma, Episcopul Onisim a mers s se ntlneasc cu el i cu ali cretini, dup mrturia din epistola sa ctre Efeseni.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Maron.

Cuviosul acesta mbrind viaa sub cerul liber, s-a dus pe vrful unui munte ce era cinstit n chip deosebit de elinii cei vechi; i aflnd acolo un templu al demonilor, zidit de aceia, l-a sfinit lui Dumnezeu i a locuit acolo, fcndu-i un mic cort sub care numai arareori intra. Fericitul vieuia cu mari osteneli, dar nemulumindu-se cu acestea, altele i mai mari a aflat. Iar Dttorul de plat, Dumnezeu, dup msura ostenelilor lui, i-a dat i msura darului Su. Cci se puteau vedea boli stingndu-se la rugciunea lui, cutremur contenind i demoni izgonii cu singur rugciunea lui. El a fcut multe mnstiri, pe muli prin nevoine aducndu-i la Dumnezeu. n felul acesta srguindu-se spre dumnezeiasca lucrare i vindecnd sufletele mpreun cu trupurile, dup o scurt boal, s-a mutat din via la pace.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Avraam.

Acest cuvios a trit pe vremea lui Teodosie cel Mare i era din cetatea Cirului n care s-a nscut, a crescut i a adunat bogia petrecerii i buntii sihstreti. Cci cu atta priveghere i stare de toat noaptea i cu postire i-a omort trupul su, nct a rmas muli ani nemicat, neputnd umbla. Aflnd c lng muntele Libanului era un loc plin de idoli, s-a dus acolo i, lund o cas cu chirie, s-a odihnit mai nti trei zile, iar n a patra zi a ieit linitit. i fiind prins de nchintorii la idoli de acolo, a fost ngropat n rn; apoi i s-a poruncit s fug departe de-a colo. Dar,

212

16 Februarie
n vremea mpriei lui Traian (89-117), Sf. Onisim a fost arestat i adus la judecat n faa eparhului Tertul. Acesta la inut pe sfnt n temni timp de 18 zile dup care l-a trimis la nchisoarea din cetatea Puteoli. Dup o vreme, cnd a vorbit eparhul cu Sf. Onisim, a neles c acesta nu s-a lepdat de a sa credin cretin i a hotrt s fie btut cu pietre i apoi s i se taie capul cu sabia. Trupul su a fost luat de o femeie cu via sfnt care l-a pus ntr-un sicriu de argint, acestea petrecndu-se n anul 109. s treac prin porile Cezareei i ntrebndu-i pzitorii care erau la pori, cine sunt i din ce loc vin, ei au rspuns c sunt cretini, i c patria lor este Ierusalimul cel de sus. Drept aceia au fost prini i dui naintea ighemonului cu toii: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil i Daniil; dup multe chinuri au primit condamnarea la moarte prin sabie. O dat cu ei au fost tiai i Pamfil, Seleuc, Valent i Pavel; iar Porfiriu cernd trupul lui Pamfil, stpnul su, a fost prins i bgat n foc; asemenea i Iulian, mbrind trupurile sfinilor i srutndu-le, a fost bgat i el n foc; iar Teodul, fiind rstignit pe un lemn, i-a svrit n acest chip mucenicia sa.

Pomenirea sfntului mucenic Maior, care, btut fiind, s-a svrit.

Acest mucenic a trit pe vremea mprailor Maximilian i Diocleian i a fost osta n ceata numit a mavrilor. Dar pe cnd se afla n cetatea Gazei a fost prt la ighemonul de acolo c este cretin. nfindu-se la judecat, i mrturisind pe Hristos Dumnezeul su, a fost btut fr de mil apte zile att de cumplit, nct treizeci i ase de ostai se schimbau btndu-l. Iar sngele din trupul su curgea ca un pru, nct a nroit pmntul de acolo. Deci vitejete ptimind mucenicul lui Hristos nite chinuri att de mari, din osteasc rnduial de pe pmnt, a mers dup cuvintele lui David, n rnduiala osteasc din cer, dndu-i sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea sfinilor mucenici cei din Martiropole, i a preacuviosului Maruta, cel ce a fcut cetatea pe numele mucenicilor.
Acest cuvios Maruta a fost episcop. El a fost trimis de mpratul Teodosie, sol ctre mpratul perilor. Pentru prisosul buntii sale, de mare cinste nvrednicindu-se la peri, mai vrtos i din aceea c a izbvit pe fiica mpratului ce era inut de un duh viclean, a cerut moatele sfinilor ce suferiser mucenicia n Persia. i zidind cetate n numele lor, a pus moatele ntr-nsa; iar dup civa ani de la aceasta, a adormit i el n ziua n care se fcea pomenirea sfinirii cetii acesteia. Pentru aceasta i prznuirea sa se face mpreun cu mucenicii.

Pomenirea printelui nostru Eusebiu.

De unde a fost i din ce prini s-a nscut acest cuvios, istoria sa nu arat. Numai aceasta se tie despre el: c prin sihstretile sale osteneli a ctigat cerul ca patrie. Astfel, mai nti s-a dus la o mnstire unde s-a fcut monah. Apoi s-a suit n vrful unui munte, i acolo i-a fcut o mic ngrditur de pietre, nuntrul creia se nevoia fericitul fr acopermnt sau umbrire. Avea o hain de piele, iar hrana lui era nut i bob muiat; cte odat mnca i smochine uscate. Dar att de tare s-a nevoit din nceput pn la sfrit, nct i dup de a ajuns la adnci btrnei i i-au czut aproape toi dinii, nu i-a schimbat nici hrana, nici locuina, ci vitejete suferea suflrile vnturilor celor potrivnice, avnd faa zbrcit i carnea trupului uscat, nct nici brul nu putea sta pe mijlocul lui, ci cdea jos, de vreme ce carnea de sub mijlocul su era topit, ca i oasele, despre amndou prile mijlocului. i fiindc veneau muli la el i-i tulburau linitea, s-a dus la o sihstrie ce era aproape i fcndu-i o ngrditur, n unghiul zidului, se nevoia acolo dup obinuita sa nevoin. Se mai spune despre el c toate cele apte sptmni ale marelui Post mnca numai cincisprezece smochine uscate, dei era chinuit de o nespus boal. Cu asemenea osteneli a vieuit peste nouzeci de ani i apoi s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Flavian.

Acest cuvios printe al nostru Flavian, ducndu-se pe vrful unui munte i fcndu-i o chilioar, s-a nchis ntrnsa. i a petrecut acolo aizeci de ani, fr s vorbeasc cu cineva i fr s fie vzut de cineva; i plecndu-i cugetul n inima sa, gndea la Dumnezeu i de la El lua toat mngierea, dup proorocia ce zice: "Dasfteaz-te n Domnul, i-i va da ie cererile inimii tale". Printr-o deschiztur mic ntr-unul din pereii chiliei sale scotea afar mna i primea hrana ce i se aducea; ns ca s nu fie vzut de cei din afar, locul pe unde scotea mna afar era spat ca un arc de cerc. Hrana lui era legumele muiate, pe care le mnca o dat pe sptmn. n asemenea chip vieuind fericitul, toi cei aizeci de ani nu i-a schimbat nicidecum hrana, nici aceast nalt petrecere a sa. Prin aceasta s-a mbogit de la Dumnezeu cu darul minunilor i al tmduirilor. Astfel petrecndu-i viaa sa fericitul, a schimbat aceast vremelnic via plin de osteneli cu viaa venic i fericit, ntru care acum se veselete.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Flavian, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfnt a fost preot al sfintei Biserici din Constantinopol; i pentru multa sa nfrnare i mbuntit petrecere, cu voina lui Dumnezeu i cu alegerea mpratului, a Senatului i a Sfntului Sinod a fost hirotonit patriarh al acestei Biserici. Iar prin ngduina lui Dumnezeu, a fost scos de ereticul Dioscor i cei de un cuget cu el, dup ce inuse patriarhia un an i zece luni i a fost trimis n surghiun. i multe chinuri suferind pentru credina ortodox i cznd n boal, s-a mutat ctre Domnul.

16 Februarie
Ziua a aisprezecea, pomenirea sfinilor mucenici: Pamfil, Valent, Pavel, Seleuc, Porfiriu, Iulian, Teodul, Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil i Daniil.
Aceti mrei mucenici, n anul al aselea al prigoanei lui Diocleian mpotriva cretinilor, au fost adui la mucenicie, din multe ceti i din felurite chipuri de via, de meteuguri i de dregtorii, unii fiind ns numai prin credina lui Hristos. i fuseser prini n acest chip: vrnd

213

17 Februarie Pomenirea sfntului cuvios i mucenic Romano cel din Carpenisia, care mrturisind n Constantinopol, la anul 1694, prin sabie s-a svrit.
Acest sfnt neomartir a fost ucenic al Sfntului Acachie Kavsokalivitul, iar viaa lui este scris pe larg n Viaa cuviosului Printelui nostru Acachie Kasokalivitul i Athonitul. Dup aceasta, se sfinete coliva i se mparte credincioilor. Aceast srbtoare a Sf. Mare Mc Teodor n prima smbt a Postului Mare, a fost rnduit pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

Pomenirea sfintei Mariamna, sora sfntului Filip apostolul.

Dup nlarea Mntuitorului nostru Iisus Hristos, sfntul Filip gsindu-se la Ierapole cu Vartolomeu i Mariamna, sora lui, pentru c propovduiau acolo cuvntul lui Hristos, a fost spnzurat. i n timp ce se svrea, a rugat pe Dumnezeu, i antipatrul i poporul ce era sub ascultarea lui au fost scufundai n pmnt. Iar ceilali, temndu-se, s-au rugat de sfntul Vartolomeu i de sfnta Mariamna, care i ei se gseau spnzurai, ca s nu fie scufundai i ei. Atunci sfntul Vartolomeu i Mariamna s-au rugat sfntului Filip i nu i-a mai prpdit, ci nc pe cei ce erau scufundai i-a scos afar. Iar pe antipatru i pe Ehidna, femeia lui, i-au lsat dedesubt. Atunci Vartolomeu i Mariamna au fost slobozii. Vartolomeu s-a dus de aici n India, unde fiind rstignit i-a dat sfritul; iar Mariamna, mergnd la Licaonia a propovduit acolo cuvntul lui Hristos i fcnd pe muli s se boteze, s-a svrit n pace.

17 Februarie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea sfntului marelui mucenic Teodor Tiron.
Acest sfnt mucenic a trit pe vremea mprailor Maximian i Maximin i era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheam Himialon. Fiind ncorporat de curnd n oastea tironilor i fcnd parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare i a mrturisit c Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nite statui nensufleite i lucruri fcute de minile omeneti. Dndu-i-se vreme s se gndeasc mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme n nelucrare, ci a svrit o fapt ct se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins i mrturisind c el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit n felurite chipuri; i fiind bgat ntr-un cuptor aprins i-a primit sfritul acolo. i se face pomenirea lui n sfnta sa mnstire ce este n Torachia, n smbta dinti a Postului Mare, cnd a svrit el o minune deosebit i a izbvit poporul ortodox de mncarea din animalele junghiate idolilor. Minunea colivei, svrit de Sf. Teodor Tiron La 50 de ani dup moartea Sfntului Teodor, mpratul Iulian Apostatul (361-363), dorind s-i batjocoreasc pe cretini, a dat ordin guvernatorului oraului Constantinopol s stropeasc toate proviziile din pieele de alimente cu sngele jertfit idolilor, n prima sptmn a Postului Mare. Sf. Teodor, aprndu-i n vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia s-i anune pe cretini s nu cumpere nimeni nimic din pia, ci mai degrab s mnnce gru fiert cu miere (coliva). n amintirea acestei ntmplri minunate, biserica ortodox srbtorete anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron, n prima smbt a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfnta Liturghie a Darurilor nainte Sfinite, dup rugciunea din amvon, se cnt Canonul Sf. Mare Mucenic Teodor, compus de Sf. Ioan al Damascului.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Auxiviu (sau Auxiniu), episcopul Solonului din Cipru.
Sf. Auxiviu s-a nscut la Roma, ntr-o familie nstrit. A crescut mpreun cu fratele su Tempstagoras i de mic i-a dezvluit talentele remarcabile, studiind foarte uor tiinele antice n colile din Roma. Dar prinii si doreau ca fiul lor s se cstoreasc. Auzind acestea, tnrul a fugit de-acas mergnd spre est. Cnd a ajuns n Cipru, s-a stabilit la Limnits, nu departe de oraul Soli, unde, prin mila Domnului sfntul i-a ntlnit pe Sfntul Apostol i Evanghelist Marcu (prznuit n zilele de 27 septembrie, 30 octombrie, 4 ianuarie i 25 aprilie), care propovduia Cuvntul lui Dumnezeu Cipru. Sf. Marcu l-a numit pe Auxiviu episcop n Soli, iar el s-a ndreptat spre Alexandria pentru a duce mai departe nvturile cretine. Sf. Auxiviu s-a dus spre porile de vest ale oraului i s-a stabilit lng templul pgn al lui Zeus. ncetul cu ncetul a reuit s-i converteasc la cretinism, att pe preotul pgn local ct i pe ali nchintori la idoli de acolo. Odat, Sf. Iraclid (prznuit n 17 septembrie) a venit la Sf. Auxiviu. Acesta fusese sfinit episcop n Cipru mai nainte de ctre Sf. Marcu i venise s se consulte cu Sf. Auxiviu cum s propovduiasc Evanghelia lui Hristos. ntr-o zi, Sf. Auxiviu se afla ntr-o pia unde a nceput s vorbeasc oamenilor despre Hristos. Muli vznd semnele i minunile pe care le fcea sfntul, credeau n Hristos. Printre cei convertii, cei mai muli erau rani din satele nvecinate. Un brbat numit Auxiniu a rmas cu sfntul i l-a slujit pn la sfritul vieii sale. Dup un timp, fratele Sfntului Auxiviu, Tempstagoras, a venit la Roma, unde a fost cretinat mpreun cu soia, a devenit preot i a slujit ntr-una din bisericile de-acolo. Sf. Auxiniu i-a cluzit dioceza timp de 50 de ani i a murit n pace n anul 102, lsndu-l pe discipolul su Auxiniu n scaunul episcopal.

214

18 Februarie Pomenirea preacuviosului printelui nostru Teostirict. Aflarea sfintelor moate ale sfntului Mina Calicheladul (adic cel cu bun glas).
Pe vremea iubitorului de Dumnezeu mprat Marcian, fericitul Mina s-a artat ntr-o noapte unui om cu numele Filomat, care fcea parte din coala aa-zis a canailor, spunndu-i c el este Mina Calicheladul, cel ascuns sub pmnt, spre partea mrii, unde se afla marginea cetii, i i-a artat chiar cu degetul lui, unde era locul acela. Deci, iubitorul de Dumnezeu Filomat, sculndu-se mai de diminea ca de obicei, a spus cu de-amnuntul visul prietenului su Marian Numeriu, i acesta l-a spus mpratului, care ndat a trimis ostai la locul artat. Acetia spnd n grab, au aflat un sicriu de fier nluntru cruia erau moatele sfntului; iar pe sicriu erau i litere scrise, artnd anii de cnd s-au pus acolo sfintele moate. i socotind anii, au aflat c trecuser de atunci patru sute de ani. Pentru aceasta tot poporul a slvit pe Dumnezeu.

18 Februarie
Ziua a optsprezecea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Leon papa al Romei.
Acest printe al nostru Leon, pentru nespusa lui curie, nelepciune i buntatea vieii, a fost hirotonit prin Duhul Sfnt episcop al Romei celei vechi. Ducnd via curat i plcut lui Dumnezeu i pstorind turma lui cu cuvioie, a nimicit n chip desvrit i brfelile ereticilor, n vremea cnd s-a ntrunit sfntul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de prini. El a scris multe lucruri n legtur cu credina ortodox i a nfruntat nvturile ereticilor, care brfeau i griau despre o singur lucrare i o singur voin ntru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece brfitorii aceia de Dumnezeu, mpotrivindu-se adevrului, ncercau s strice i s ntoarc dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeietilor prini, fericitul acesta, plecndu-se la rugmintea Sinodului i fcnd multe zile post i priveghere i rugciune struitoare ctre Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de via fctor, a alctuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susinnd cu putere, ndoita lucrare i cele dou voine n Hristos Dumnezeul nostru, i a trimis-o Sinodului cu o epistol a sa. Preacuvioii prini primind-o au fost mulumii i o socoteau ca pe un stlp al Ortodoxiei. Sfntul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat i a stat mpotriva ereticilor cu mai mult ndrzneal, i a biruit meteugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trind nc mult vreme i strlucind ca un lumintor cu faptele sale cele bune, la adnci btrnei s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Salaman.

Acest cuvios era de fel din cetatea Persana, care se afla la apus de rul Eufrat, fiind aezat chiar pe rmul rului. mbrind viaa monahal i gsind o csu ntr-un sat, care se afla pe malul cellalt al rului, sfntul s-a zidit de viu n ea, nelsnd nici u nici fereastr. O singur dat pe an spnd pe sub pmnt o mic deschiztur, primea pe acolo hran. Nu a vorbit niciodat cu vreun om, ci tria numai lui Dumnezeu i siei. Cei din cetatea din care se trgea cuviosul, trecnd rul n timpul nopii, l-au luat cu ei n cetate, fr ca el s se mpotriveasc dar fr s mearg cu plcere. Dup cteva zile ns, cei din satul de peste ru, trecnd i ei rul n timpul nopii, l-au luat cu ei fr s se mpotriveasc, dar nici s mearg de bunvoie. Iar episcopul cetii n care l-au adus, voind s-i dea darul preoiei i drmnd o parte din csua n care cuviosul sttea zidit, a intrat nuntru. Dup ce l-a hirotonit preot i sfntul nu a rostit nimic, nici nu a dat vreun rspuns la ntrebrile lui, a plecat, poruncind s fie zidit din nou zidul csuei care fusese drmat. Deci, cuviosul Salaman trind n toat nfrnarea i sihstria, n toat cugetarea la cele nalte i n linite, a bineplcut lui Dumnezeu i s-a svrit n pace, fcndu-se izvor de multe minuni dup moarte.

Pomenirea sfinilor mucenici Leon i Parigoriu, care s-au nevoit n Patarele Liciei.
Dintre aceti doi mucenici, fericitul Parigoriu cu multe feluri de chinuri fiind chinuit, a luat cununa cea nestriccioas a muceniciei, svrindu-se n Hristos. Iar fericitul Leon, rmnnd singur, nu suferea desprirea de mucenicul Parigoriu i fiindc n-a ctigat i el acea cunun a muceniciei, cu amar suspina i se tnguia. Ieind afar la locul unde erau ngropate moatele sfntului Parigoriu, lcrima i i se aprindea inima de dorul muceniciei. Pentru aceasta plecnd de acolo, s-a dus la locul unde se fcea adunarea nchintorilor de idoli. i vznd acolo candele i fclii, care ddeau mult lumin, le-a luat cu minile lui i le-a zdrobit; i aruncndu-le la pmnt, le clca cu picioarele. Fiind prins, a fost adus la stpnitorul cetii, i fiind cercetat a propovduit pe Hristos Dumnezeu adevrat. Pentru aceasta a fost btut tare cu vine de bou. Iar nevoitorul lui Hristos suferea cu atta bucurie ca i cnd ar fi ptimit un altul, iar nu el. i iari fiind btut, a fost trt cu silnicie pe marginea unei vi adnci i prpstioase; i ngduindu-i-se i-a fcut rugciunea, i i-a dat sufletul lui Dumnezeu. Iar chinuitorii ndat lund cinstitele sale moate, le-au aruncat de sus n prpastie, i astfel s-a svrit mucenicia lui.

Pomenirea binecredincioilor i pururea pomeniilor mprai Marcian i Pulcheria. Pomenirea sfntului noului mucenic Teodor Vizantiul, care a mrturisit n Melitina, la anul 1795, cnd prin sugrumare s-a svrit.
Sfntul Nou Mucenic Teodor s-a nscut n 1774 n Neocorion, lng Constantinopol, din prini evlavioi. El a muncit n palatul sultanului i acolo s-a convertit la islamism. O dat cu izbucnirea unei epidemii de cium n Constantinopol, i-a dat seama de gravitatea faptei sale i s-a ntors la cretinism. Sf. Teodor a plecat la Kios i apoi, la Militina, unde l-a mrturisit pe Hristos n faa autoritilor musulmane, fiind nchis, torturat i spnzurat de turci n anul 1795.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Agapit, episcopul cetii Sinau, mrturisitorul i fctorul de minuni. 215

19 Februarie
Acest sfnt a trit pe vremea lui Diocleian i Maximian i era de fel din Capadocia, fiu de prini cretini. Pe cnd era nc tnr cu vrsta, s-a dus la mnstirea de acolo, n care se afla ca la o mie de monahi. De la aceia culegnd felurite bunti, precum strnge albina din felurite flori, a ajuns un ncercat lucrtor al poruncilor Domnului, i i-a topit trupul cu postul i cu privegherea i cu nfrnarea de la toate. Pentru aceasta era iubit i admirat de toi. El s-a artat folositor n ascultrile frailor mnstirii, i pe toi monahii i socotea i i numea stpni ai si. Pentru aceasta s-a nvrednicit a lua de la Dumnezeu darul minunilor. El vindeca nu numai bolile oamenilor, ci i ale animalelor. mpratul Liciniu, aflnd despre el c este tare la trup, l-a luat i fr voie l-a ncorporat n oastea lui. Dar sfntul i acolo aflndu-se, nu a prsit nevoinele sale pustniceti; cci i ostetile slujbe fr zbav le mplinea i obinuitele pustniceti osteneli urma. Iar n vremea aceea fiind chinuii cumplit pentru credina n Hristos, Victorin i Dorotei, Teodul i Agripa, bunii biruitori mucenici i alii mai muli, fericitul acesta Agapit a voit s fie i el prta cu aceia. Dar aceia svrindu-se n Hristos prin sabie, sfntul Agapit, fiind doar rnit de o suli, a scpat, poate spre mntuirea mai multora fiind pzit. Dup ce a murit Liciniu, i crmele ocrmuirii mpriei romanilor le-a luat marele Constantin, s-a ntmplat urmtorul lucru. O slug vrednic a mpratului a fost cuprins de un duh necurat i chema numele sfntului Agapit. mpratul a adus pe sfnt la palat i, ndat ce acesta a fcut rugciune, a izgonit duhul necurat, iar sluga a dobndit vindecare. Sfntul n-a cerut alt dar de la mprat, dect s fie slobozit din otire i s se duc la dorita lui linite, iar mpratul i-a mplinit dorina. i ntorcndu-se sfntul la linitea sa, episcopul cetii Sinau a trimis de l-a chemat la sine i l-a hirotonit preot; i nu dup mult vreme, mutndu-se episcopul din via, sfntul Agapit, din voin dumnezeiasc i cu alegerea preoilor i a ntregului popor, a fost fcut episcop al cetii Sinau. i ndat ce a fost fcut arhiereu, sfntul a fcut i mai mari minuni, nvrednicinduse i de dar proorocesc. Dar nu putem s pomenim aici proorocirile i marile faceri de minuni ale sfntului. Deci, bine i n chip plcut lui Dumnezeu vieuind, i plin de zile fcndu-se, s-a odihnit n Domnul. sfinii Filimon i Apfia chinuii fiind cu multe feluri de chinuri, s-au svrit i ei mucenicete.

Pomenirea sfinilor mucenici Maxim, Teodot, Isihie i Asclepiodota.

Acetia stnd naintea ighemonului, i nenelegnd s se lepede de Hristos, la multe chinuri au fost supui. Dar rbdnd chinurile cu bucurie, au fost cu toii lovii cu pietre, tri n nite locuri pline de hi i la sfrit s-au svrit de sabie.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ravula.

Sfntul printele nostru Ravula s-a nscut n cetatea Samosata i a primit nvtura de la un oarecare Varipsava, care era un brbat nsemnat. Ravula vorbea limba sirian i din vrst fraged dnd dovad de via virtuoas, s-a fcut monah i, retrgndu-se prin muni i peteri, petrecea ca marele Ilie i ca marele Ioan Boteztorul. Dup civa ani, ducndu-se n Fenicia, mpreun cu un alt frate, i strlucind i mai luminat cu faptele bune, fr de vrerea lui a ajuns cunoscut tuturor. Pentru aceasta, cu ajutorul mpratului Zenon i a lui Ioan episcopul Beritului, a fcut o mnstire n mijlocul muntelui. i astfel Ravula i cei mpreun cu el, s-au aflat n mijlocul nchintorilor la idoli; pe de o parte dojenindui, iar pe de alta sftuindu-i, mai pe toi locuitorii de acolo iau adus la cunotina lui Dumnezeu. Aceasta a fost cea dinti fapt vestit a fericitului. Iar dup moartea lui Zenon, a luat sceptrul mpriei Anastasie. Cu ajutorul acestuia, sfntul a fcut o alt mnstire n Bizan, care s-a numit Ravula, i a mai ntemeiat i alte mnstiri n multe locuri. Acest fericit era osrduitor ntru toate, cucernic, blnd, primitor, nvtor, fr de mnie, milostiv, iubitor de frai i plin de milostivire ctre toi. i cu orice fel de meteugire ar fi cutat vicleanul diavol, sau cu vreo patim pe ascuns s-l supere, el fiind un foarte bun cunosctor al Scripturii celei vechi i al celei Noi, alegnd zicerile cele mpotriva patimii i aducndu-le la ndeplinire, izgonea suprarea lui. Aa era fericitul acesta. i a trit pn n vremea lui Iustinian cel mare, care a zidit sfnta Sofia. i ajungnd la optzeci de ani, i trind puin dup aceasta, a auzit glas de sus zicndu-i: "Venii ctre Mine toi cei ostenii i mpovrai i Eu v voi odihni pe voi". Acest glas auzindul a zcut puin, i s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfntului mucenic Piuliu, care prin sabie s-a svrit.

19 Februarie
Ziua a nousprezecea, pomenirea sfinilor apostoli Arhip, Filimon i Apfia.
Acetia au trit pe vremea mpriei lui Neron, fiind ucenici al apostolului Pavel. Astfel ntmplndu-se serbarea zeiei Artemida n Colose, care este o cetate a Frigiei, i aceti apostoli fcnd doxologie n biseric, au venit asupra lor slujitorii idolilor; ceilali credincioi au fugit, iar apostolii au rmas i au fost prini i dui la ighemonul Androclis. Acela numaidect a nceput s-l bat pe Arfip, i nevrnd s jertfeasc idolului ce se numea Min, a fost ngropat pn la bru, i aa l-au ucis cu pietre. Iar

Pomenirea preacuvioilor prinilor notri i mrturisitorilor Eugeniu i Macarie.

Pe cnd, cu ngduina lui Dumnezeu, mprea n Bizan Iulian Apostatul, toi cretinii fugeau i se ascundeau, ca s nu vad spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai c fceau desfrnri mpreun cu dnsul, ci nc i pe cretini, mpotriva voinei lor, i sileau s fac aceleai desfrnri. Atunci Macarie i Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prini, au mrturisit pe Hristos c este Dumnezeu adevrat. Iar pe pgnul mprat l-au mustrat ca pe un clctor al credinei lui Hristos, i c s-a fcut elin i nchintor de idoli. Pentru aceasta, mpratul umplndu-se de mnie, a poruncit s fie legai cu curele subiri i spnzurai cu capetele n jos. i multe

216

19 Februarie
ceasuri au fost afumai cu fum iute de gunoi. Apoi roind n foc un grtar de fier, a poruncit ca sfinii s fie ntini goi pe grtar. Iar fericiii ridicndu-i ochii la cer, prin dumnezeiasc putere au rbdat chinurile. Atunci legndu-i n lanuri de fier, i-a trimis n surghiun n Mauritania. Mucenicii cltorind ctre locul de surghiun se bucurau c sunt prigonii pentru Hristos; i cntau mpreun: "Fericii cei fr prihan n cale, care umbl n legea Domnului" i se veseleau cu duhul. Dup ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte nalt petrecnd singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugii, frailor, departe de locul acesta, c un balaur ru locuiete aici, care omoar pe cei ce se apropie. Dar sfinii le-au zis: artai-ne nou petera n care locuiete fiara. Deci, i-au dus pe ei i le-au artat de departe petera. i plecnd genunchii la pmnt, fericiii au fcut rugciune; i ndat pogorndu-se fulger din cer, a ars pe balaur, de ndat ce a ieit afar. Aceast minune vznd-o cei de acolo, elini fiind, au crezut n Domnul nostru Iisus Hristos. i intrnd sfinii n petera balaurului, au fcut rugciuni timp de treizeci de zile, neavnd nimic de mncare i de butur. Iar dup aceasta s-a auzit un glas zicnd: robi ai adevratului Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos, apropiai-v de piatra aceasta de lng voi. Iar ei apropiindu-se, au vzut ntr-nsa lumin i despicndu-se piatra n dou, a ieit mult ap, din care scond sfinii i bnd spre ndestulare, s-au uurat ndat de foame i de sete. i n ziua a treizecea, sfinii au cerut prin rugciune s fie slobozii i s petreac mpreun cu Hristos. A cror rugciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amndoi la Sine. semnul crucii sub buric i i-a zis: ava Conon, voiam ca s ai plat pentru aceste lupte; dar acum ntoarce-te i s nu te mai ngrijorezi pentru aceasta. ntorcndu-se btrnul la chinovie, a doua zi, a uns cu untdelemn i a botezat pe fecioar, nemaiinnd seam c era femeie. Apoi mai vieuiete cuviosul ali douzeci de ani i ajungnd culmea neptimirii, nct putea fi socotit mai presus de om, a adormit n pace.

Pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a crei via e artat n Noul Limonariu.
Sfnta Maic Muceni Filoteia s-a nscut n Atena n anul 1522. Prinii ei, Syriga i Angelos Benizelos, s-au fcut remarcai nu att prin eminen i bogie, ct mai ales prin credin. Deseori, blnda Syriga o implora pe Preasfnta Theotokos (= Nsctoarea de Dumnezeu) s-i druiasc un copil. Rugciunile ei struitoare au fost ascultate i aa s-a nscut fetia lor, pe care au botezat-o Revula. Prinii i-au crescut fiica n dreapta credin i adnc evlavie pn la vrsta de 12 ani cnd au dat-o spre cstorie. Soul ei s-a dovedit a fi un om ru i necredincios, care o btea i o chinuia pe Revula. Ea a ndurat cu rbdare chinurile, rugndu-se la Dumnezeu pentru ndreptarea soului ei. Dup trei ani, soul Revulei a murit iar ea a nceput s creasc duhovnicete prin post, priveghere i rugciune. Sfnta a nfiinat o mnstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dinti Chemat (prznuit n 30 noiembrie i 30 iunie), iar la terminarea mnstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea n monahism sub numele de Filoteia. n acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, muli atenieni fiind fcui sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia fcea tot posibilul s rscumpere ct mai muli frai de la sclavie. Odat, patru femei au reuit s fug de la stpnii lor turci, care le-au cerut s renune la religia cretin, adpostindu-se n mnstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna n chilia sfintei i au btut-o, dup care au dus-o n faa guvernatorului i au nchis-o. n dimineaa urmtoare, turcii i-au dat drumul n faa unei mulimi, ameninnd-o c dac nu renun la Hristos va fi tiat n buci. Cnd sfnta a hotrt s ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulime de cretini care i-au mpcat pe judectori i au reuit s o elibereze pe sfnt. ntorcndu-se la mnstirea sa, ea a continuat s triasc n nfrnare, rugciune i priveghere, dobndind darul facerii de minuni. Sfnta a construit o alt mnstire n Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit n via ascetic alturi de surorile ei. n ajunul praznicului Sfntului Dionisie Areopagitul (prznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia i au torturat-o, lsnd-o mai mult moart dect vie i plin de snge. Plngnd de durere, surorile mnstirii au luat trupul nsngerat al sfintei mucenie i l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din via la 19 februarie 1589. La scurt timp dup moartea sa, moatele Sfintei Mucenie Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Conon.

Cuviosul printele nostru Conon era de neam cilician. nc tnr cu vrsta fiind s-a dus la o mnstire numit Pentucla, care este aproape de Iordan, fcndu-se preot i ajungnd la desvrita sihstrie. Cum buntatea lui minunat a ajuns cunoscut lui Petru, arhiepiscopul Ierusalimului, sfntul a fost rnduit de acesta ca s boteze pe toi cei ce mergeau la Iordan, unde el i ungea cu mir i-i boteza. Dar pentru c se vedea silit s ung cu sfntul mir i pe femei, se tulbura, om fiind; pentru aceasta voia s plece din chinovie. i de cte ori i punea n cuget ca s se duc, i se arta fericitul Ioan Boteztorul i naintemergtorul Domnului, zicndu-i: rabd, btrnule, i te voi uura de lupta aceasta. ntr-una din zile, a venit ca s se boteze o tnr fecioar, care era att de frumoas la nfiare nct sfntul nu putea s o ung cu sfntul mir, dezbrcat; iar fecioara a ateptat dou zile nemiruit i nebotezat. Auzind arhiepiscopul de aceasta, s-a spimntat din pricina btrnului, i pentru aceasta voia ca s rnduiasc femeie pentru acest lucru; dar nu era cu putin, cci nimeni nu ar fi ngduit aceasta. Iar btrnul lundu-i cojocelul, a plecat de acolo zicnd: nu voi mai sta n locul acesta. Dar l-a ntmpinat pe el cinstitul naintemergtor, afar de chinovie, i i-a zis cu glas lin: ntoarce-te la mnstirea ta i te vei uura de lupta aceasta. Atunci ava Conon i-a zis cu mnie: crede-m, nu m ntorc; cci de multe ori ai fgduit c m vei uura i nimic nu ai fcut. Atunci, inndu-l pe el dumnezeiescul naintemergtor i dndu-i n lturi hainele, l-a pecetluit cu

217

20 Februarie

20 Februarie
Ziua a douzecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru, Leon, episcopul Cataniei, fctorul de minuni.
Acest sfnt se trgea din Ravena, fiind fiu de prini de neam ales i binecredincioi. Din pricina curiei vieii lui, a nevoinei i grijii fa de cugetul su, trecnd dup lege prin toate sfinitele trepte, prin dumnezeiasc alegere, a fost fcut ntistttor al mitropoliei Cataniei, care se afla n insula Siciliei. Leon, potrivit cu numele lui, ca un leu plin de ndrznire i strlucind ca un lumintor, a luminat pe toi, avnd grij de suflete, ajutornd vduvele i ngrijindu-se de toi. A ridicat o biseric mare, n cinstea bunei biruitoare mucenie Lucia i a ars pe Iliodor cel ce fcea cu farmecele semne i minuni. Acest Iliodor, fcndu-se cunoscut n mijlocul poporului ca fctor de minuni i de nluciri, a cutezat s svreasc i asupra Bisericii lui Dumnezeu, meteugirile lui cele rele. Atunci fericitul, prinzndu-l cu nevoin n minile lui i legndu-l cu sfntul epitrahil, a poruncit s fie aprins n mijlocul cetii foc mare, i mrturisind toate farmecele lui, a intrat cu el, inndu-l legat de grumaz, n mijlocul focului; i n-a ieit sfntul din foc pn nu a fcut pe acel ticlos cenu i spuz. Faptul acesta a fcut pe toi s se mire, nu numai pentru c sfntul a rmas nevtmat, ci i pentru c focul nu s-a atins nici de vemintele sale. Deci, mergnd vestea pretutindeni n lume de aceast minune i ajungnd i la urechile mprailor Leon i Constantin, acetia au trimis de a adus pe sfnt, i i-au cerut s se roage pentru dnii. Acest cuvios printe a fost mare ntru minuni, nu numai n timpul vieii, ci i dup svrirea din via.

sfnt. Pentru aceasta din fraged vrst a iubit pe Dumnezeu foarte, nentinnd n nici un fel sfntul botez pe care-l primise n pruncie. Astfel, suindu-se ntr-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fr de trup; i defimnd trupul ca ceva striccios, a supus tot rul binelui i a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care l iubea. Pzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toat puterea svrea aceleai lucruri ca i proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dac Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefcut apele cele amare n ape dulci, nchipuind Crucea Domnului, ca s liniteasc pe iudeii ce crteau, acest fericit, mergnd odat cu ucenicul su pe cale, neavnd ap i fiind ari de sete, prin nsemnarea Crucii n vzduh, a prefcut apa mrii, din srat i cu neputin de but n ap dulce i rece i bun de but; din care i ndestulndu-se mpreun cu alii muli, au mulumit lui Dumnezeu. i tot astfel dup cum Iosua Navi, oarecnd, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul su, pn ce a nfrnt pe dumani, i acest fericit, aflndu-se odat ntr-un loc oarecare i spre folosul multora vorbind i fiind vremea spre sear, cernd de la Dumnezeu, a oprit soarele pn ce a svrit nvtura. A cobort apoi ap din cer, ca i Ilie, de mai multe ori, cnd unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecnd, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fr s se ude; iar fericitul acesta n loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se n loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea i alte semne fcnd cu puterea Crucii, i pn la adnci btrnei slujind lui Dumnezeu, s-a mutat ctre venicele locauri.

Pomenirea celui dintre sfini printelui nostru Agaton, pap al Romei.

Acest cuvios printe al nostru i fctor de minuni Agaton era din Italia, fiu de prini cretini, cucernici i bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au nvat toat Scriptura cea de Dumnezeu insuflat i folositoare. Cci att de mult s-a folosit i s-a umilit, nct, dup ce au murit prinii si, a adunat toat bogia lor i chemnd odat pe sraci le-a mprit-o pe toat i s-a dus la o mnstire, unde s-a fcut monah. i mbrcndu-se n chipul ngeresc, slujea lui Dumnezeu ziua i noaptea, fcnd rugciuni pentru lume. i se nevoia att de mult spre fapta bun, iar fapta bun nu se ascunde, a ajuns pap al Romei. i bine mpodobind aceast vrednicie, n pace s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfntului mucenic Sadoc episcopul i a sfinilor ce s-au svrit mpreun cu dnsul, o sut douzeci i opt la numr.
Sf. Mucenic Sadoc, Episcopul Persiei i cei 128 de martiri au suferit mpreun cu dnsul n Persia, sub mpratul Savoriu al II-lea. Sf. Sadoc era succesorul mucenicului Simeon (prznuit n 17 aprilie). Odat, Sadoc a avut un vis n care Sf. Simeon i povestea despre cum a ptimit el nsui moartea ca martir. nfiat n mare slav la captul unei scri care ducea n rai, Sf. Simeon i-a spus: "Ridic-te pn la mine, Sadoc, nu-i fie team. Ieri m-am ridicat eu, astzi te vei ridica tu." La puin timp, mpratul Savoriu a renceput persecuia mpotriva cretinilor, dnd ordin ca Sf. Sadoc mpreun cu clerul i enoriaii si s fie prini i arestai. n total, 128 de oameni au fost arestai, dintre care i nou fecioare. Acetia au fost torturai n nchisoare timp de 5 luni, cerndu-li-se lepdarea de Hristos i nchinarea la zeul soarelui i al focului. Curajoii martiri au rspuns: "Noi suntem cretini i ne nchinam la un singur Dumnezeu". Toi au fost condamnai la tierea capului cu sabia.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Chindiu, episcopul Pisidei. Pomenirea cuviosului printelui nostru Plotiu.

21 Februarie
Ziua a douzeci i una, pomenirea preacuviosului printelui nostru Timotei, cel din Simboli.
Acest fericit, intrnd de mic n viaa monahal i stingndu-i cu totul sltrile patimilor cu mult nfrnare i cu nencetate rugciuni i ajungnd mai presus de patimi, s-a artat vas vrednic al Sfntului Duh, rmnnd pn la sfritul vieii sale n feciorie i sufletete i trupete. El nu a ngduit niciodat s vin naintea lui vreo femeie; ci aflndu-se n muni i locuind n pustieti i uda sufletul

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Visarion.

Acest cuvios printe al nostru Visarion s-a nscut trupete n Egipt. Dup ce s-a fcut mai mare i a fost nvat Sfintele Scripturi, a strlucit ntru inima lui lumina cea

218

21 Februarie
cu roua lacrimilor. Pentru aceasta a luat i darul tmduirilor; cci i demonii din oameni a alungat, i toate celelalte boli a tmduit. Astfel vieuind i ajungnd la btrnei bune, i-a svrit viaa, mutndu-se ctre Domnul. acesta, a lepdat ndulcirile tinereilor, i a mbriat pe cele stttoare i nu s-a lenevit la nvturile dumnezeieti i omeneti. Pentru aceasta prinii si, vznd propirea lui, slveau pe Dumnezeu. i astfel dup ce s-a nvat deajuns, s-a dus la muntele Siriei, i aflnd acolo un cinstit btrn a luat de la el schima monahiceasc; mutndu-se acela ctre Domnul, s-a dus la Vunita, supunndu-se la toat aspra vieuire i sihstrie. i fiindc episcopul bisericii Amastridei s-a mutat ctre Domnul, acest sfnt prin voin dumnezeiasc i cu acordul preoilor, fr ca el s voiasc, a fost suit pe scaunul arhieriei, i aezat ca lumina n sfenic. Fiind hirotonit n Constantinopol i ducndu-se la scaunul su, toate se svreau prin osrdia sa, adic: aezmintele cele sfinte, bun podoab Bisericii, ornduiala sfinitei tagme, ajutorarea orfanilor i a vduvelor, case de osptare pentru sraci, pli de datorii i nainte de toate dreapta credin ctre Dumnezeu. Pe lng acestea nc i semne i minuni de tot felul se svreau printr-nsul. i astfel bine petrecndu-i viaa, s-a mutat din acestea de aici n pace, dndu-i duhul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Eustaiu, patriarhul Antiohiei celei mari.
Acest mrturisitor Eustaiu a trit pe vremea lui Constantin cel Mare. nvtor fiind, prin cuvntul nelepciunii sale, Eustaiu a trimis razele dreptei credine n toat lumea. A fost de fa la cel dinti Sinod Ecumenic de la Niceea fiind unul dintre cei 318 purttori de Dumnezeu prini. Astfel, fiind adnc cunosctor al dogmelor dreptei credine, a nfruntat pe arienii ce se ncercau s despart firea dumnezeiasc zicnd c Fiul este doar o fptur i-L nstrinau n felul acesta de printeasc cinste. Pentru ndrzneala i rvna dumnezeiasc ce avea pentru ajutorarea dreptei credine, a fost pizmuit de Eusebiu al Nicodimei i de Teognis al Niceei i de Eusebiu al Cezareii, i de toi ceilali care erau prtai ai hulelor lui Arie, sau mai vrtos zicnd ai nedumnezeirii Fiului. Pentru aceasta fcndu-se c merg s-l vad, pe cnd se gseau n drum spre Ierusalim, au ajuns la Antiohia, unde se gsea sfntul Eustaiu i fcnd sfat l-au caterisit. Dar pentru ca s se arate c l-au caterisit cu pricin binecuvntat, au cumprat cu daruri multe pe o femeie desfrnat ca s fac npast sfntului. Aceasta venind cu un copil de curnd nscut, a mers naintea adunrii lor, mrturisind c a rmas nsrcinat de pe urma lui Eustaiu i a nscut acel copil. Iar ei cercnd pe femeie s adevereasc vina numai cu jurmntul, ndat l-au judecat i l-au scos pe sfnt din scaun i au nduplecat i pe mprat s-l izgoneasc. Astfel sfntul Eustaiu a fost trimis n Tracia, n cetatea lui Filip Macedoneanul, unde s-a i svrit din via. Ct privete femeia aceea care l-a npstuit, cznd n boal grea, a mrturisit tot vicleugul ce s-a fcut asupra sfntului, i a spus pe nume pe fiecare dintre cei ce au ndemnat-o s mrturiseasc mpotriva lui, i c fiind amgit i ndemnat a fcut pra aceea cu cuvinte de ctre dnii i cu bani. i a mai spus c dac a jurat cu vicleug, nu a spus totui nici un fel de minciun; cci pruncul a fost fcut cu adevrat cu un Eustaiu, care ns era fierar i care trise cu dnsa. Dup o sut de ani, pe vremea mpriei lui Zenon, au fost ridicate sfintele lui moate i au fost trimise la Antiohia. Atunci a ieit nainte toat mulimea cetii, cale de vreo optsprezece mile, i l-au primit cu cntri, cu lumin i cu tmieri. Pe sfntul Eustaiu l-a cinstit cu laude i dumnezeiescul Gur de Aur.

Pomenirea celui ntre sfini printele nostru Ioan Scolasticul, patriarhul Constantinopolului, care n pace s-a svrit.
Sfntul Ioan Scolasticul, Patriarhul Constantinopolului s-a nscut n Sirimion, lng Antiohia i a studiat dreptul. A fost hirotonit preot datorit pioeniei i sfineniei de care ddea dovad. Mai trziu a fost ridicat la rangul de patriarh, i a pstorit ntre anii 565 i 577. Pe cnd era nc presbiter, Ioan a ntocmit o compilaie de Reguli n Biseric n 50 de Capitole, iar mai trziu, n perioada ct a fost patriarh a scris un Cod de legi civile raportate la Biseric. Din aceste colecii a fost compilat Nomocanon-ul (adic "Legea-canon"), folosit n administraia bisericii. Sf. Ioan a mai compus "Imnul heruvimilor" i "La cina ta de taina."

Pomenirea sfntului Zaharia, patriarhul Ierusalimului, care n pace s-a svrit.

Sfntul Zaharia, Patriarhul Ierusalimului, a trit ntre sfritul secolului al VI-lea i nceputul secolului al VIIlea, devenind patriarh n anul 609. n anul 614 mpratul persan Chosroes a atacat Ierusalimul, l-a prdat i a ntemniat o mulime de cretini, printre care i pe Sf. Zaharia. Chosroes a capturat, de asemenea, i Crucea dttoare de via a Mntuitorului Hristos. n timpul invaziei au murit n jur de 90.000 de cretini. La puin timp, Chosroes a fost obligat s ncheie pace cu mpratul bizantin Heraclius (610-641). Crucea Domnului a fost dus napoi la Ierusalim, la fel ca i prizonierii cretini care mai rmseser n via, printre care i Sf. Zaharia, care mai apoi a murit n pace n anul 633.

Pomenirea celui dintre sfini printelui nostru Gheorghe, episcopul Amastridiei.

Acest cuvios era fiu de prini binecredincioi, al cror nume era Teodor i Megeta i locuia n inutul numit Cromin. Prinii lui, neavnd copii, se rugau lui Dumnezeu prin post i fapte bune, s le dea i lor un prunc. Ajungnd ei la adnci btrnei li s-a vestit prin dumnezeiesc glas att zmislirea celui ce era s se nasc din ei, ct i numirea i darul preoiei pe care avea s le poarte. Nscndu-se

Pomenirea sfntului Mauriciu i a celor mpreun cu dnsul, aptezeci de mucenici.

Acetia au trit pe vremea mpratului Maximian, cruia, pe cnd trecea prin cetatea Apamiei, i-au fost pri c sunt cretini. nfindu-se naintea lui i cretini pe sine mrturisindu-se, ndat li s-au luat cingtorile i au fost aruncai n nchisoare. Iar dup trei zile fiind chemai,

219

22 Februarie
iari au fost ntrebai, i rmnnd neclintii n credina lor, au fost chinuii cumplit. i socotind mpratul Maximian ca s mhneasc i mai mult pe sfntul Mauriciu, a poruncit ca fiul acestuia Fotino, s fie ucis naintea lui. Dup ce a vzut ns c ei pzesc credina neclintit i nu se pleac, i-a trimis ntr-un loc de lunc, ce se afla ntre dou praie i un lac, fiind plin acel loc de viespi i de mute, de nari i de bondari. i ajungnd chinuitorii cu ei acolo i dezbrcndu-i i legndu-i de stlpi, i-a uns cu miere i apoi au plecat dup ce au aruncat trupul nensufleit al lui Fotino, n faa tatlui su. Iar fericiii i vitejii acetia zece zile i zece nopi rbdnd chinurile de pe urma nepturilor viespilor i ciupiturile altor gze i fcnd rugciune ctre Dumnezeu, s-au svrit n pace. sat cu numele Targala a petrecut acolo, vieuind sihstrete; fr a-i face colib, cort sau csu, ci numai cu un arc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acopermnt. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu i darul minunilor; nct i demoni alunga i boli vindeca, urmnd ntru totul sfinilor apostoli. Pe cei lipsii de vederi, ce erau silii s cereasc, i-a adunat laolalt i fcndu-le chilii, dup numrul lor, le-a poruncit s petreac ntr-nsele, aducndu-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dnsul. i timp de treizeci i opt de ani ncheiai petrecnd fr de acopermnt, i-a dat duhul lui Dumnezeu n pace.

Pomenirea sfntului Telesfor, episcopul Romei, care n pace s-a svrit.

Tot n acest zi, pomenirea preacuviosului printelui nostru Varadat. Acesta era din cetatea Antiohiei i mbrind viaa sihstreasc i plin de nelepciune, s-a nchis pe sine ntro chilioar. De acolo apoi s-a dus pe o culme de deal mai nalt i i-a fcut o chilioar de lemn, att de mic, nct abia i ncpea trupul n ea, fiind silit pururea s se plece. Cci nu avea nlimea potrivit cu trupul su, nici scndurile nu erau bine strnse ntre ele, nct nu-l apra nici de ploaie nici de aria soarelui. Mult vreme vieuind n acest loc, mai n urm a ieit, supunndu-se ndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei. n toat viaa, el a fost ptruns de nfocat osrdie i de dragoste dumnezeiasc, i se silea a ptimi pentru dobndirea cununilor, pe care atepta s le primeasc, mutndu-se ctre Dumnezeu.

22 Februarie
Ziua a douzeci i doua pomenirea aflrii moatelor sfinilor mucenici din Evghenia, care s-a ntmplat n zilele mpratului Arcadiu.
Pe cnd scaunul Constantinopolului era crmuit de preasfinitul Toma, mulime de sfinte moate s-au aflat zcnd n pmnt. ndat au fost ridicate, cu cinste, de arhiereu i fcndu-se acolo adunare de mult popor, muli s-au tmduit de boli fr de leac. Iar dup civa ani, prin dumnezeiasca artare, s-a descoperit unui oarecare Nicolae, care era cleric i scriitor bun, c unele dintr-acele moate erau ale lui Andronic i ale Iuniei, de care pomenete dumnezeiescul apostol Pavel n Epistola ctre Romani.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru i mrturisitorului Atanasie, cel din mnstirea sfinilor Petru i Pavel.
Acest cuvios s-a nscut n Constantinopol, avnd prini cucernici, cinstitori de Dumnezeu i foarte bogai. Fiind evlavios, din fraged vrst a dorit s mbrace schima monahiceasc. Pentru aceasta ducndu-se ntr-o mnstire care se gsea lng Nocomidia, n apropierea mrii, a fost tuns acolo. i att s-a nlat cu faptele bune, nct i mprailor s-a fcut cunoscut. Pe vremea lui Leon sfrmtorul de icoane, fiind ns prt c cinstete preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amar izgonire i la necazuri. Rmnnd ns neplecat i credina ortodox pn la sfrit pzind-o, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea celui ntre sfini printele nostru Vlasiu, papa Romei, care n pace s-a svrit.

23 Februarie
Ziua a douzeci i treia pomenirea sfntului sfinitului mucenic Policarp, episcopul Smirnei.
Sfntul Policarp, Episcopul Smirnei, "roditor n toate cele bune" (Col. 1:10), s-a nscut n sec. I i a trit n Smirna - Asia Mica. A rmas orfan la o vrst fraged i a fost crescut de credincioasa vduv Calista, sftuit de un nger. Dup moartea mamei sale adoptive, Policarp a renunat la toate bunurile sale i a nceput o via cast, ngrijind bolnavii i infirmii. El se simea sufletete foarte aproape de Sf. Bucolus, Episcopul Smirnei (prznuit n 6 februarie), care l-a fcut mai nti diacon, ncredinndu-i propovduirea Cuvntului lui Dumnezeu n biserica, apoi hirotonindu-l n sfnta preoie.

Pomenirea sfintei Antusa i a celor doisprezece slujitori ai ei, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Sinetos. Pomenirea preacuvioilor prinilor notri Talasie i Limneu.
Dintre acetia, Talasie i-a fcut o locuin de sihastru ntrun munte oarecare, pe toi covrind cu curia vieii i cu smerenia gndului. Iar Limneu, fiind atras ctre viaa sihstreasc, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tnr fiind. i nvnd de la acela sihstreasc petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a crui via rvnind, s-a hotrt s vieuiasc fr de acopermnt. i ducndu-se pe vrful unui munte ce se gsea deasupra unui

220

23 Februarie
Sf. Apostol Ioan Teologul mai tria n acea vreme i, fiind buni prieteni, cei doi mergeau deseori mpreun n cltoriile lor apostolice. Cu puin nainte de a muri, Sf. Bucolus i-a exprimat dorina ca Policarp s fie urmtorul episcop al Smirnei. Cnd Sf. Policarp a fost sfinit episcop, i s-a artat Domnul Iisus Hristos. Sf. Policarp i-a condus turma cu rvn apostolic i a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul "Purttorul de Dumnezeu" (prznuit n 20 decembrie) i poart mult dragoste i mult respect sfntului Policarp. n timp ce se ndrepta spre Roma unde l atepta execuia, Sf. Ignatie i-a scris Sfntului Policarp urmtoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L gsi pe Dumnezeu, aa cum piloii au nevoie de vnt i marinarii n furtun caut un port." ntre anii 161-180 mpratul Romei Marcus Aurelius a nceput o crunt persecuie mpotriva cretinilor iar pgnii au cerut judectorului s fie cutat Sf. Policarp, "tatl tuturor cretinilor" i "ademenitorul ntregii Asii". n acest timp, la rugminile credincioilor si, sfntul s-a retras ntr-un sat mic nu departe de Smirna. Cnd soldaii au venit s-l ia, el i-a ntmpinat i i-a poftit la mas, dup care le-a cerut rgaz pentru rugciune ca s se pregteasc pentru martiriu. Suferinele i moartea sa sunt prezentate n "Epistola Cretinilor Bisericii din Smirna ctre celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi mrturii ale literaturii cretine. La judecat, Sf. Policarp i-a mrturisit cu hotrre credina n Hristos i a fost condamnat s fie ars de viu. Clii ar fi vrut s-l fixeze n cuie de un stlp dar sfntul a spus c Domnul i va da putere s ndure flcrile, aa c l pot lega doar cu nite sfori. Flcrile l-au nconjurat dar nu l-au atins, ridicndu-se deasupra capului su n form de bolt. Vznd c flcrile nu-i fac efectul, pgnii l-au njunghiat cu un pumnal iar sngele i-a curs att de mult din ran nct a stins flcrile. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Cretinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rmas din corpul sfntului, srbtorind n fiecare an ziua martiriului su. Sfntul Irineu din Lyon (prznuit la 23 august), un discipol al Sf. Policarp, a pstrat o relatare despre sfnt, pe care o citeaz i Eusebiu n a sa ISTORIE ECLESIASTIC (V, 20): "Am fost foarte tnr cnd te-am vzut la Policarp, n Asia Mica", i scria Sf. Irineu prietenului su Florinus, "dar tot mi amintesc locul unde Binecuvntatul Policarp a ezut i a vorbit, cum a pit, cum a gndit n via, cum era nfiarea lui, vorba lui, cum se plimba cu Ioan i cum povestea el nsui ceea ce auzea de la ali mrturisitori ai Domnului despre viaa, nvturile i minunile Sale". "Prin mila Domnului am ascultat apoi cu atenie cuvintele lui Policarp, scriindu-le nu pe table ci n adncul inimii mele. De aceea, pot mrturisi n faa lui Dumnezeu, c dac acest sfnt i binecuvntat printe ar auzi ceva asemntor cu erezia ta, s-ar opri imediat i i-ar exprima indignarea prin expresia lui consacrat: "Bunule Dumnezeu, cum m-ai lsat s triesc aceste vremuri!" n timpul vieii, sfntul episcop a scris mai multe epistole ctre obtea sa i ctre ali oameni, dintre care singura care a supravieuit pn azi este Epistola ctre Filipeni, care, dup mrturia Sf. Ieronim, a fost citit n bisericile din Asia Mic la sfintele slujbe. Aceast epistol a fost scris de sfnt ca rspuns la dorina Filipenilor de a primi nite scrisori despre martirul Ignatie (prznuit n 20 dec) care erau n posesia Sf. Policarp.

Pomenirea preacuvioilor prinilor notri: Ioan, Moise, Antioh i Antonin.

Dintre acetia patru, cuviosul Ioan a cunoscut pe Limneu, care sihstrea n muntele ce este aproape de satul Targala i a fost vreme ndelungat ucenic al acestuia. Mai trziu, ducndu-se pe o culme de munte foarte rece (cci se afla spre partea crivului), a petrecut acolo douzeci i cinci de ani, fr de acopermnt. Hrana lui era pinea i sarea, iar haina o avea din pr de capr. Trupul i era nfurat cu grele lanuri, de care fiind ngreunat, i ars fiind de razele soarelui, n-a voit niciodat s primeasc mngierea pe care ar fi putut-o da vreo umbrire ptimirii sale. Pentru aceasta i migdalul pe care-l sdise un prieten al lui, lng locul unde sttea i care cu vremea se fcuse copac i da mult umbr a poruncit de s-a tiat, ca s nu aib nici o mngiere de umbr. n asemenea chip cuviosul Ioan nevoindu-se, s-a mutat ctre Domnul. Tot astfel fericitul Moise, urmnd vieii pomenitului cuvios Ioan, s-a dus pe un vrf de munte, ce se afla deasupra satului numit Rama, i acolo se nevoia cu sihstreti osteneli. Iar fericitul Antioh, dei era btrn cu vrsta, cu mari nevoine se ostenea. n sfrit de trei ori fericitul Antonin, btrn fiind, totui i-a fcut un mic ocol ntr-un loc prea pustiu, i se nevoia acolo asemenea cu cei tineri; cci avea aceeai hran cu cei tineri, adic pine i sare; ntrebuinnd aceeai butur, adic ap, aceeai hain de pr i aceleai privegheri i rugciuni, ca i cei tineri. i ca s grim pe scurt, aceti patru cuvioi se aflau pururea ntru osteneli toat ziua i toat noaptea, i n-au mpuinat rbdarea i brbia lor, nici ndelungata vreme a sihstriei, nici btrneile, nici neputina firii; cci aveau n inima lor dumnezeiasc dragoste i osrdie ca s se osteneasc i s se nevoiasc pentru Dumnezeu. Cu asemenea nevoine petrecndu-i viaa, n pace i-au dat sufletele n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintei Gorgonia, sora sfntului Grigorie, de Dumnezeu cuvnttorul, care n pace s-a svrit.
Sfnta Gorgonia, sora lui Grigorie Teologul, s-a remarcat prin nalta sa virtute, pioenie, blndee, nelepciune i osteneal. Casa ei era adevrat rai pentru cei sraci. Mama a cinci copii, a murit n jurul anului 372, la vrsta de 39 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Cu pace m voi culca i voi adormi" (Psalm 4, 8).

Pomenirea sfntului mucenic Clement, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfintei mucenie Tea, care de sabie s-a svrit. Pomenirea preacuvioilor prinilor notri Zevina, Polihroniu, Moise i Damian. 221

24 Februarie
Dintre acetia dumnezeiescul Zevina i-a fcut o chilie pe un vrf de munte, n care s-a ostenit cu sihstreti nevoine, pn la btrnee. El a covrit pe toi cuvioii acelei vremi, prin rbdarea pe care o avea la sfnta rugciune. Astfel cnd a ajuns cu totul slbit de btrnee de nu mai putea sta drept la rugciune, se sprijinea pe toiagul su. i aa minunat i cu plcere vieuind lui Dumnezeu, s-a mutat din acestea de aici. Iar dumnezeiescul Polihroniu, ucenic al acestuia fiind, att de mult a urmat buntilor nvtorului su i a ntiprit ntru sine caracterul acestuia, nct nici pecetea inelului pe cear nu se tiprete aa de curat, cci tot o astfel de necontenit struin avea i el la rugciune. El nu a voit ns s poarte lanuri asupra trupului su, pentru ca nu cumva vreunii din cei nentrii n credin, s fie prin aceasta clintii din credin. Ci, purtnd pe umeri o rdcin de stejar prea grea, care nu putea fi micat cu amndou minile, i ngreuia trupul i cnd venea cineva de btea n ua lui, el ascundea aceast rdcin. Din acest fel de nevoine a nflorit n sufletul lui i dumnezeiescul dar al minunilor. i multe minuni fcnd, s-a mutat ctre Domnul. Iar ucenicii si, Moise, adic, a rmas n chilia dumnezeiescului Polihroniu pn la sfritul vieii sale, ca unul care adunase n sufletul su toat buntatea aceluia, n timp ce Damian s-a dus ntr-un sat ce era n apropiere, numit Niera, i aflnd aproape de sat o chilioar i locuind ntr-nsa, petrecea aici acelai fel de via ca i dasclul su Polihroniu, nct cei ce cunoteau bine pe amndoi, vzndu-l pe acesta putea crede c vd sufletul marelui Polihroniu, n alt trup. Cci n amndoi strlucea aceeai nerutate, aceeai blndee i smerenie, ndulcire n cuvnt, veghere sufleteasc, cugetare de Dumnezeu, osteneal i priveghere i hran i neiubire de agoniseal. Aa de mare folos au cules ucenicii acetia din mpreun-vieuirea cu Polihroniu. negrit. Cnd a fost s moar, l-a lsat surorii sale, zicndu-i s nu-l mite de la locul su, nici s-l descopere, ci numai s-l cinsteasc. Iar dup moartea acelei femei, sfntul cap al Boteztorului a ajuns de la unii la alii i mai pe urm a ajuns la un oarecare Eustaiu monah i preot, care era de aceeai credin cu eresul arienilor. Acesta fiind alungat de ctre dreptcredincioii din petera unde locuia, cci precupeea tmduirile care se fceau de sfntul cap i le arta ca fcute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a rmas n peter i a fost ascuns acolo, pn n vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea mpriei lui Valentin cel tnr i a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci muli avnd descoperiri, cinstitul cap a fost gsit a doua oar, ntr-o oal de lut, care servea pentru ap i a fost adus i pus n biseric de episcopul Uraniu, fcnd nenumrate tmduiri i minuni.

25 Februarie
n smbta de dinaintea lsatului sec de carne (dinainte de Duminica nfricoatei Judeci), se face prznuire de minunea grului fiert, fcut de sfntul mare mucenic Teodor n zilele rucredinciosului mprat Iulian Apostatul.
n aceast zi prznuim minunea grului fiert fcut de Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron (prznuit la 17 februarie). La 50 de ani dup moartea Sfntului Teodor, mpratul Iulian Apostatul (361-363), dorind s comit o blasfemie cu cretinii, i-a dat ordin guvernatorului oraului Constantinopol s stropeasc toate proviziile din pieele de alimente cu sngele jertfit idolilor, n prima sptmn a Postului Mare. Sf. Teodor, aprndu-i n vis Arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia s-i anune pe cretini s nu cumpere nimeni nimic din pia, ci mai degrab s mnnce gru fiert cu miere (coliva). n memoria acestei ntmplri, biserica ortodox srbtorete anual pe Sf. Mare Mucenic Teodor Tiron i aceast minune, n prima smbt a Postului Mare. Vinerea seara, la Sfnta Liturghie a Darurilor nainte Sfinite, dup rugciunea din amvon, se cnt Canonul Sfntului Mare Mucenic Teodor, compus de Sfntul Ioan al Damascului. Dup aceasta, se sfinete coliva i se mparte credincioilor. Aceast srbtoare a Sf. Mare Mucenic Teodor n prima smbt a Postului Mare, a fost stabilit de Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). n aceast lun ziua a douzeci i cincea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului. Sfntul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului, era de sorginte nobil. S-a nscut i a crescut n Constantinopol unde a primit o educaie aleas. Astfel, a fost repede

Pomenirea cuviosului noului mucenic Damian.

Acest cuvios nou mucenic mai nainte s-a nevoit n sfnta Mnstire Filoteu din Muntele Athos, apoi a mrturisit n Larisa, la anul 1568 i care prin sugrumare s-a svrit.

Pomenirea cuviosului Damian, care a sihstrit n sfnta Mnstire a Esfigmenului, din Muntele Athos, i care n pace s-a svrit.

24 Februarie
Ziua a douzeci i patra, pomenirea aflrii cinstitului cap al sfntului prooroc naintemergtor i Boteztor Ioan.
Cinstitul cap i de ngeri mult preuit al naintemergtorului s-a aflat, ntia oar dup bunvoirea i artarea sfntului Ioan naintemergtorul, de doi monahi oarecare, n casa lui Irod, mergnd acetia la Ierusalim, spre a se nchina la purttorul de via mormnt al Domnului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la aceti monahi lundu-l un oarecare olar, l-a dus n cetatea emesenilor i cunoscnd olarul cum c prin mijlocirea sfntului cap avea bun norocire, l cinstea n chip de

222

25 Februarie
promovat la curtea mpratului Constantin al VI-lea Porfirogenetul (780-797) i al mamei sale, sfnta mprteas Irina (7 August) primind funcia de senator. n acele vremuri Biserica era tulburat de lupta iconoclatilor. Sf. Patriarh Pavel (30 August), nainte susintor al iconoclasmului, s-a cit de rtcirea sa i i-a dat demisia, retrgndu-se la o mnstire i lund schima ngereasc. Cnd Sf. mprteas Irina l-a vizitat mpreun cu fiul su, mpratul, Sf. Pavel le-a spus c cel mai vrednic s fie succesorul su era Sf. Tarasie, care n acel moment era nc mirean. Tarasie a refuzat funcia o lung perioad de timp, nevzndu-se vrednic pentru un astfel de oficiu nalt, dar mai trziu s-a supus, cu condiia s se ntruneasc un Sinod Ecumenic care s distrug erezia iconoclast. Trecnd prin toate rangurile clerice ntr-un timp relativ scurt, Sf. Tarasie a fost adus la tronul patriarhal n 784. n anul 787 s-a ntrunit la Niceea cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic, prezidat de Patriarhul Tarasie, n prezena a 367 de episcopi. La sinod s-a confirmat obligativitatea cinstirii sfintelor icoane iar acei episcopi care s-au lepdat de erezia lor au fost reprimii de Biseric. Sf. Tarasie a condus cu nelepciune Biserica timp de 22 de ani, ducnd o via strict ascetic. Toate veniturile sale le-a cheltuit n scopuri plcute lui Dumnezeu, hrnind i uurnd viaa btrnilor neputincioi, a celor mpovrai, a vduvelor i orfanilor, iar de Sfintele Pate le pregtea o mas i i servea personal pe sraci. Sf. Patriarh l-a acuzat cu trie pe mpratul Constantin Porfirogenetul cnd i-a calomniat soia, mprteasa Maria, strnepoata Sf. Filaret cel Milostiv (1 Decembrie), astfel nct s o trimit pe Maria la mnstire i scpnd de cstoria cu o rudenie. Sf. Tarasie a refuzat categoric s anuleze cstoria mpratului, lucru pentru care sfntul a czut n dizgraie. ns nu la mult timp dup aceea, mama sa, mprteasa Irina l-a detronat pe Constantin. Sf. Tarasie a adormit n anul 806. nainte de moartea sa diavolii au cercetat viaa sfntului nc din tineree, ncercnd s-l aduc la dezndejde pentru unele pcate pe care le-ar fi fcut acesta. ns sfntul le-a spus c este nevinovat de toate minciunile lor i c nu au nici o putere asupra sa. Plns de Biseric, sfntul a fost nmormntat ntr-o mnstire pe care el a construit-o n Bosfor. La mormntul su au avut loc multe minuni. a fost hirotonit episcop al insulei Scopelor. i fiind chemat la Sinodul din Sardica, toate eresurile cu cuvntul i cu ndrzneala lui le-a stins. Apoi ntorcndu-se la episcopia sa i pornindu-se prigoan, a fost prins de ighemonul Eladei, i dup multe chinuri i s-a tiat capul.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Ipatie, igumenul de la Mnstirea lui Rufie.

Cel ntre sfini printele nostru Ipatie s-a nscut n Frigia pe vremea mprailor Arcadiu i Onoriu. Pe cnd era tnr de optsprezece ani i nc nva carte, a fost btut de tatl su pentru unele greeli; pentru aceasta el a fugit de acas, a trecut n Tracia, unde, intrnd ntr-o chinovie i fcnduse monah, s-a artat plin de cucernicie i de mbuntire duhovniceasc, prin post i prin nfrnare. Odat ns fiind chinuit de patima desfrnrii, opt zile a petrecut n post, negustnd nici hran nici butur. Fiind ntiinat proistosul despre aceasta, i-a dat cu mna lui, un pahar cu vin, i o pine, dup Pavecerni, fiind de fa toi fraii. i ndat mntuindu-se de chinuirea patimii, a mulumit Domnului i nvtorului su. Iar dup civa ani cu sfatul duhovnicului su, ducndu-se n ora, ca s ajute unuia ce czuse n ispit, a ajutat i pe trupescul su printe i, nlesnindu-l l-a trimis ntru ale sale. Iar el unindu-se cu ali doi frai ai si ntru Domnul au trecut apa mrii i ajungnd n Calcedon, s-au aezat la vechea mnstire a lui Rufin, care atunci era nelocuit. Cci acest Rufin venind de la Roma i zidind o mnstire a adus aici monahi egipteni care preamreau pe Dumnezeu. Dup ce s-a mutat el din via i a fost ngropat n aceast mnstire, monahii s-au mprtiat pe la locurile lor, i chinovia a rmas nelocuit; i rsrind spini i ciulini, mnstirea ajunsese a fi drmat i nempodobit, i chiar duhuri necurate intrau i locuiau acolo, fcnd ca mnstirea s fie grozav i nfricotoare. Ajungnd aici sfntul, i pe demoni prin rugciuni izgonindu-i i curind mnstirea de urciuni, mpreun cu cei ce se aflau cu el, a adus-o la frumuseea cea dinti. i aezndu-se mpreun cu aceia, unul lucra esturi de pr, altul zimbiluri, iar altul grdina. i dup ctva vreme trecnd n Tracia, s-a dus la mnstirea sa. i venind fraii de la Rufin, i cernd pe igumenul Ipatie, l-au luat cu ei; i de atunci multe nevoine artnd sfntul, muli rvneau la viaa lui mbuntit, i venind acolo, n puin vreme numrul lor a ajuns la treizeci, sporind ntru Dumnezeu. Iar dumnezeiescul Ipatie, lund dar de la Dumnezeu, multe vindecri a fcut i oamenilor i dobitoacelor. Hrana lui erau legumele i verdeurile i puin pine trziu, la al noulea ceas; iar la btrnee mai lua i puin vin. i ajungnd la optzeci de ani, i s-a nlbit capul i barba ca zpada, i era cucernic i n fapt i la nfiare. i pstorind patruzeci de ani, acest fel de turm a lui Hristos, i cinstind preoia, optzeci de ucenici mai nainte trimind la Domnul, s-a dus i el, slvind pe Dumnezeu.

Pomenirea sfntului Alexandru, care de sabie s-a svrit.

Acest sfnt a trit pe vremea mpratului Maximian i a ighemonului Tiberian din cetatea Cartagena. Fiind el silit s jertfeasc idolilor, a refuzat aceasta, defimnd cu multe cuvinte aspre pe ighemon. Pentru care a fost chinuit mult i apoi dus la Cartagina unde a fost chinuit din nou. Ajungnd n cele din urm n Tracia, i s-a tiat capul i aa a luat cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Righin, episcopul Scopelor.

Acest mucenic s-a nscut n Elada, fiind fiu de prini cretini. Iar pentru buntatea lui i pentru multa lui evlavie,

Pomenirea sfntului Antonie, care prin foc s-a svrit. Pomenirea sfntului Teodor cel nebun pentru Hristos, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Marcel, episcopul Apamiei Ciprului, care de sabie s-a svrit. 223

26 Februarie

26 Februarie
Ziua a douzeci i asea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Porfiriu, episcopul Gazei.
Acesta se trgea din cetatea Tesalonic i era fiu de prini alei i bogai. Deci pornind din patria lui, s-a dus n Egipt i mergnd acolo ntr-un schit, a mbrcat cinul monahal, iar dup cinci ani, s-a dus la Ierusalim, luminnd pe muli cu cuvntul su. Pentru aceasta a fost hirotonit preot de Pravliu patriarhul Ierusalimului, dup care, mai trziu, a fost hirotonit episcop al Gazei de Ioan episcopul Cezareii Palestinei mpreun cu ali episcopi. Acolo a ntrit pe credincioi, i a ntors pe muli la dumnezeiasca cunotin. Vznd el c cretinii, eparhioii si, erau nedreptii de ctre stpnitorii Gazei, care erau nchintori la idoli i eretici, s-a dus la Constantinopol i aflnd pe sfntul Ioan Gur de Aur, care era atunci patriarh, i spunndu-i nevoia care l-a adus acolo, a fost dat de acesta n seama lui Amantiu Cubicularul. i acesta spunnd cele ce a aflat de la el mprtesei, aceasta l-a primit cu bucurie i a spus i mpratului de venirea preacuviosului i de proorocirea ce a fcut sfntul pentru pruncul lor ce avea s se nasc. Iar mpratul, mirndu-se de aceasta, a mulumit dup cum se cuvine lui Dumnezeu. Dup aceea mprteasa a nscut pe Teodosie cel Tnr. i chemnd pe sfntul Porfiriu, acesta a binecuvntat pruncul i mprteasa a fgduit s fac tot lucrul dup voia lui. Pentru care a rugat pe mprat, iar mpratul nc a fgduit i el. Iar dac a citit cte cerea preacuviosul, s-a mhnit zicnd: nu este cu putin s fie izgonii slujitorii idolilor i ereticii, din pricina multului folos i ajutor pe care l aduc. Atunci, mprteasa a zis ctre mprat: adevrat, greu lucru este cererea aceasta, mprate, dar i mai grea este respingerea ei. Dup aceea a fost nduplecat i mpratul s mplineasc cele cerute. i a trimis cri, poruncind s fie gonii din Gaza ereticii i slujitorii la idoli. Iar fericitul Porfiriu a luat de la mprteas dou sute de monede de aur ca s zideasc biseric i dou sute monede simple de cheltuial, i sosind n eparhia lui, a sfrmat toate celelalte altare idoleti i a gonit pe ereticii. Iar altarul lui Marnis arzndu-l, a fcut acolo biseric, dup forma ce i-a hotrt mprteasa Eudoxia. Luminnd dup aceea nainte i vieuind cu cinste n aceeai eparhie i fcnd multe minuni, dup douzeci i patru de ani, unsprezece luni i opt zile, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfintei mucenie Fotini samarineanca, cu care a vorbit Domnul Hristos la fntn, i cei mpreun cu dnsa.
Pe vremea lui Neron, mpratul Romei, s-a pornit prigoan mare mpotriva cretinilor. Cci dup ce sfinii apostoli Petru i Pavel au ptimit mucenicia, cutau i pe ucenicii lor s-i piard. Atunci, sfnta Fotini, aflndu-se cu Iosi, fiul ei, n cetatea Cartaginei, n Africa, propovduia acolo Evanghelia lui Hristos, cu ndrzneal. Iar Victor, fiul ei cel mai mare n vrst, fcnd vitejii mari n rzboiul cu avarii, care se ridicaser cu oaste asupra romanilor, a fost fcut general de ctre mprat i a fost trimis, dup aceea, n Italia, ca s chinuiasc pe toi cretinii ce se aflau acolo. Atunci ducele Sebastian, care era n Roma, auzind de el i

chemndu-l la sine, i-a zis: tiu bine, generale, c eti cretin, i mai tiu c maica ta mpreun cu Iosi, fratele tu, urmau lui Petru. Dar ceea ce i-a poruncit mpratul caut s faci cu toat nevoina, ca s nu-i primejduieti viaa. Atunci Victor i-a zis: eu vreau s fac voia cerescului i nemuritorului mprat; ct privete ns porunca mpratului Neron, ca s chinuiesc pe cretini, nici mcar nu pot s aud un lucru ca acesta. Atunci ducele i zise: te sftuiesc, Victore, ca pe un bun prieten, c de vei edea la judecat i vei cerceta pe cei ce se cunosc c sunt cretini i-i vei chinui, vei plini i voia mpratului i vei dobndi i averile cretinilor. Dar trimite tiri maicii tale i fratelui tu s nu-i mai arate pe fa nvturile lor, nvnd pe elini, ca s se lepede de credina printeasc, pentru ca s nu cazi i tu n nevoie pn n cele din urm; ci s v pstrai credina n Hristos, precum voii. Victor ns i-a zis: departe de la mine s fac una ca aceasta i s chinuiesc vreun cretin, sau s iau ceva de la dnsul, sau s sftuiesc, cum zici tu, pe mama mea sau pe fratele meu ca s nu propovduiasc pe Hristos Dumnezeu; ci nc mai vrtos i eu propovduitor al lui Hristos sunt i voi fi, ca i ei i suntem gata s primim orice ru ce ni se va ntmpla. Atunci ducele zise: eu, frate, te sftuiesc ceea ce i este de folos, iar tu vei vedea ce vei face. Acestea zicnd ducele, ndat a orbit i a czut jos, din pricina unei dureri neateptate i crude a ochilor i a rmas fr glas. Ridicndu-l de la pmnt, cei ce se aflau acolo, l-au aezat pe un pat, i a zcut trei zile nevorbind nimic. Apoi, dup trei zile, a strigat cu glas mare, zicnd: unul este Dumnezeu: Cel al cretinilor! i Victor intrnd la dnsul ia zis: cum de te-ai schimbat aa, ndat? Iar el i-a zis: m cheam Hristos, dulcele meu Victor! i ndat catehizndul i nvndu-l, l-a botezat i dup ce a ieit din ap, ndat a vzut i a slvit pe Dumnezeu. Vznd mulimea aceast minune s-a nfricoat ca nu cumva s peasc i ei asemenea, de nu vor crede i au venit ctre Victor de s-au botezat. Dup aceasta a ajuns la urechile mpratului Neron, c Victor, generalul Italiei i Sebastian ducele cetii propovduiesc nvtura lui Petru i a lui Pavel i a celorlali apostoli i c aduc pe toi la Hristos. nc i c mama generalului, Fotini, cu Iosi fiul ei, trimii fiind la Cartagina, fceau i ei asemenea. mpratul, fierbnd de mnie, a trimis slujitori n Italia s aduc pe cretinii de acolo, brbai i femei, la Roma. Atunci Domnul s-a artat acestor cretini zicndule: "Venii ctre Mine toi cei ostenii i mpovrai, i Eu v voi odihni pe voi. Nimic s nu v temei, c Eu sunt cu voi i Neron cu ai lui va fi biruit". Iar ctre Victor, a zis: "De acum Fotin va fi numele tu, cci muli luminndu-se prin tine, vor veni la Mine; iar cuvntul tu va ntri pe Sebastian spre mrturisire; i fericit va fi cel ce se va nevoi pn la sfrit". Acestea zicnd Hristos Domnul, S-a suit la cer.

224

26 Februarie
i au fost descoperite i sfintei Fotini toate cele ce erau s i se ntmple mai trziu. Purceznd ea de la Cartagina cu mulime de cretini, a ajuns la Roma cea mare. i s-a tulburat toat cetatea, zicnd: cine este aceasta, care a venit cu atta mulime? Dar ea, cu ndrzneal, mrturisea pe Hristos. Atunci a fost prins de ctre soldai i Fotin fiul ei, mpreun cu Sebastian ducele. Iar sfnta mergnd mai nainte de dnii, s-a nfiat lui Neron, cu Iosi i cu cei ce erau cu dnsa. i Neron i-a zis: pentru ce ai venit la noi? Iar sfnta i-a spus; pentru ca s te nvm, s te nchini lui Hristos. Dup aceea cei ce se gseau de fa au adugat: Sebastian ducele i Victor generalul, cei ce tgduiesc credina n zeii votri au venit din Italia la Roma. i mpratul a poruncit s-i aduc, i venind ei nuntru, la mprat, acesta le-a zis: ce aud despre voi? i sfinii i-au rspuns: cte ai auzit despre noi, mprate, toate sunt adevrate. Iar el privind cu cuttur slbatic asupra sfinilor, le-a zis: v lepdai de Hristos, sau voii mai degrab s pierii ntr-un chip ct se poate de groaznic? Dar sfinii, ridicnd ochii spre cer, au zis: O, Hristoase, mprate al cerului, s nu se ntmple niciodat una ca aceasta, ca s ne desprim de credina i dragostea pe care o avem ctre Tine! . Apoi mpratul a ntrebat iari pe sfini: care este numele vostru? Iar sfnta i-a zis: eu am fost numit Fotini de Iisus Hristos, Dumnezeul meu; iar surorile mele: cea de a doua, care s-a nscut dup mine, se numete Anatoli; a treia, Foto; a patra, Fotida; a cincea, Paraschevi; i a asea, Chiriachi. Iar fiii mei acetia: cel dinti se numete Victor, care a fost numit mai pe urm de Domnul meu Iisus Hristos, Fotin; iar al doilea, care este cu mine, Iosi. Atunci Neron a zis: cu toii v-ai neles ntre voi s v supunei la chinuri i s murii pentru Nazarinean? i sfnta a zis: da, toi pentru Dnsul, cu veselie i cu bucurie, vom muri. Atunci mpratul a poruncit s fie supui toi sfinii la cele mai grele chinuri, pn ce vor nceta s mai cread n Hristos. ns cu ajutorul lui Dumnezeu, sfinii au ndurat toate felurile de chinuri, mrturisind cu trie c Hristos este Dumnezeu. Aceasta a fcut ca muli dintre chinuitori i dintre pgni care erau de fa s cread n Dumnezeul cretinilor i s mrturiseasc pe Hristos Dumnezeu adevrat. Din pricina aceasta au fost i ei supui la chinuri i ucii fiind au primit cununa muceniciei dimpreun cu sfnta Fotini i cu toi sfinii care erau mpreun cu ea.

Pomenirea sfintei Fotida, a patra sor a ei, care fiind legat de doi copaci i despicndu-se, s-a svrit. Pomenirea sfintei Paraschevi, a cincea sor a ei, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfintei Chiriachi, a asea sor a ei, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Iosi, fiul sfintei Fotini, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului Fotin, cellalt fiu al sfintei Fotini, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Sebastian, ducele, i Hristodul, care de sabie s-a svrit.
Sfinii mucenici Sebastian i Hristodul au murit de sabie n vremea mpriei lui Nero (54-68). Ei au mpreun-ptimit cu sfnta muceni Fotini (sau Fotina).

Pomenirea sfntului mucenic Victor, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului noul mucenic Ioan Calfa, care a mrturisit n Constantinopol, la anul 1575, i care de sabie s-a svrit.
Sfntul Nou Mucenic Ioan Calfa (Ucenicul) tria n Galata, o suburbie a Constantinopolului. De profesie era tmplar i fiind foarte ndemnatic, muli oameni importani apelau la serviciile lui. I s-a ncredinat chiar lucrarea de ornamentare interioar a palatului sultanului. Sf. Ioan Calfa era renumit pentru buntatea sa cretin pe care o arta fa de orfani sau fa de cei nchii n nchisori i, de aceea, muli i cereau ajutorul. Odat, un nalt demnitar l-a rugat s-l ia pe nepotul su ca ucenic. Acesta a acceptat i, dup terminarea perioadei de ucenicie, tnrul a primit un post important la curte. ntr-o zi, ntlnindu-l pe fostul su profesor i binefctor, tnrul l-a ntrebat ce zic scrierile cretine despre "profetul" lor Mohamed. Sf. Ioan n-a vrut s rspund la o astfel de ntrebare, dar la insistenele biatului, i-a rspuns zicnd c Mohamed a fost un simplu muritor, fr educaie, care n-a fcut nici o minune n viaa lui. i a continuat spunnd c Mohamed nici nu a fost profet, ci mai degrab un duman al lui Dumnezeu. La auzul acestora, tnrul devotat credinei sale islamice, a fugit la confraii si spunndu-le cum Sf. Ioan l-a insultat pe profetul lor. Sf. Ioan a fost trimis n judecat unde i s-a cerut s se lepede de Hristos, dar el i-a mrturisit cu demnitate credina n Mntuitorul. Dup ce l-au torturat, a fost condamnat la 6 luni de peniten i n primele trei luni a fost btut n nchisoare. Vznd c nu-l pot convinge nicicum s le fac voia, i-au tiat capul n piaa ErgatBazara, lng Bedestan (o pia acoperit) n 26 februarie 1575. Ptimirile Sf. Mucenic Ioan Calfa au fost consemnate de Printele Andrei, iconomul ef al Patriarhiei Constantinopolului, care s-a mprtit mpreun cu el n nchisoare.

Pomenirea sfintei Anatoli, a doua sor a sfintei Fotini, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfintei Foto, a treia sor a sfintei Fotini, care de sabie s-a svrit.

Pomenirea sfntului Sebastian din Poshekhonye. 225

27 Februarie
Sfntul Sebastian din Sokhota, Poshekhonye, a pus temeliile unei mnstiri cu Hramul Schimbarea la Fa, pe malul rului Sokhota, la distana de 90 verste de oraul Romanov (azi Tutaev), n districtul Yaroslav. Clugrii mnstirii au cultivat ei nii pmntul i se hrneau cu rodul minilor lor. Fondatorul mnstirii era primul care ddea acest exemplu pentru munca cmpului. Sf. Sebastian a ncetat din via n anul 1500. Mnstirea Schimbarea la Fa de pe rul Sokhota s-a alturat mai trziu mnstirii Cherepovets iar n 1764 s-a nchis. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unde se aflau moatele Sfntului Sebastian, s-a construit o biseric din piatr. Sfntul Sebastian mai este prznuit i n ziua de 18 decembrie. Deci, dac cu aceste mici dureri voi uura pe cele ateptate, mare ctig voi culege de aici. Acestea auzind episcopul l-a ludat foarte, pentru isteimea minii, c nu numai c se lupta cu luptele de fa, ci i pe altele de la sine aduga. Iar locuitorii de primprejur ziceau c multe minuni se fceau prin rugciunea acestuia, cci nu numai oamenii, ci chiar i dobitoacele dobndeau vindecri. Dar locuitorii acelui loc, care mai nainte triser n pgntate, s-au lepdat de nelciunea lor cea printeasc i au primit strlucirea dumnezeietii lumini; iar sfntul folosindu-se de ei, a surpat altarul demonilor care era acolo, i a ridicat o sfnt i mrea biseric n cinstea bunilor biruitori mucenici. i astfel sihstrete nevoindu-se fericitul Talaleu, s-a mutat ctre Domnul.

27 Februarie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea preacuviosului printelui nostru i mrturisitorului Procopiu Decapolitul.
Acest sfnt a intrat de tnr n viaa monahiceasc i deprinzndu-se cu tot felul de nevoine, s-a curit pe sine n chip desvrit. Iar mai pe urm, mustrnd vitejete i dispreuind pe cei ce defimau pgnete rnduiala ntruprii Mntuitorului nostru i nu se nchinau icoanei ntruprii lui Hristos, a ncredinat adevrul dreptei credine, nu numai prin cuvinte, ci chiar prin ptimirile sale. Pentru aceasta s-a artat mare mrturisitor; i fcnd multe minuni, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea preacuviosului tefan, cel ce a ntemeiat gherocomia Armatiului, adic bolnia de btrni, care n pace s-a svrit.
Sfntul tefan, un fost curtean sub mpratul Mauricius (582-602), i-a prsit serviciul i a nfiinat un azil de btrni n Armatia (Constantinopol), dedicndu-se n ntregime ajutorrii strinilor pe care i primea n azil. S-a svrit n pace n anul 614.

Pomenirea sfntului mucenic Nisiu, care, cu vine de bou fiind btut, s-a svrit. Pomenirea cuvioilor prinilor notri Asclipiu i Iacob, care n pace s-au svrit.
Sfinii Asclipiu i Iacob erau ascei sirieni care au trit n secolul al V-lea. Informaii despre acetia avem de la Teodoret din Cyr. Sfntul Asclipiu a dus o via de nfrnare n satul su natal i nu-l deranjau vizitele oamenilor. Muli dintre ei l imitau i i urmau exemplul, printre care era i sfntul Iacob. Acesta s-a nchis ntr-o csu lng satul Nimuza, pe care n-a prsit-o niciodat i vorbea cu oamenii printr-o deschiztur n perete, tiat astfel ca nimeni s nu-l poat vedea. El n-a aprins niciodat vreo lumin sau un foc n csua lui.

Pomenirea sfntului mucenic Ghelasie, cruia poruncindu-i-se de ighemon s batjocoreasc Botezul, s-a botezat cu adevrat i de sabie s-a svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Talaleu Mrturisitorul.
Acest cuvios a fost de neam din Cilicia. Dar ndrgind viaa sihstreasc, s-a dus n cetatea Gavalon, unde, la o deprtare de vreo douzeci de stadii, cuviosul a aflat un loc nalt, pe care se gsea un altar nchinat demonilor i n acel loc i-a fcut o mic colib, ndeletnicindu-se cu ostenelile sihstreti i nevoindu-se cu posturi, cu privegheri, i cu rele ptimiri. Pentru aceasta demonii care slluiau n altarul lor de acolo l nspimntau, cu mulime de grozvii. Pe acetia ns ruinai i-a alungat, btndu-i joc de neputina lor. Apoi, dorind dup mai mari osteneli i-a lsat coliba, i fcndu-i o chilioar prea mic, care nu era pe potriva trupului su, a intrat ntr-nsa, stnd cu faa lipit de genunchi. Odat, venind la el fericitul Teodoret, episcopul Cirului, l-a ntrebat, dorind ca s tie pricina acestui fel de petrecere a lui. Dar el a rspuns: eu, fiind supus la multe pcate i temndu-m de chinurile cele nfricotoare, am aflat acest chip de vieuire, meteugind osteneli pe msura trupului, ca s uurez greutatea celor ce m ateapt. Cci acelea sunt mai cumplite, nu numai cu mrimea, ci cu nsi lucrarea lor, fiindc sunt fr de voie; iar ceea ce se face fr de voie este un lucru foarte amarnic; cci lucrul cel de voie, dei plin de osteneli, mai puin durere aduce, fiindc osteneala este de voie, iar nu silnic.

Pomenirea cuviosului Timotei cel din Cezareea, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului Rafael (Rafail), episcop de Brooklyn (+ 1915).
Sfntul nostru printe Rafail sa nscut n Siria n anul 1860 din prini ortodoci evlavioi, Michael Hawaweeny i cea dea doua soie a lui, Mariam, fiica unui preot din Damasc. Nu se tie data exact a naterii sale dar este undeva n jurul zilei lui onomastice, Sinaxarul Sf. Arhangheli Mihail i Gavriil mpreun cu toate Puterile cele fr de trup ale cerului (prznuii n 8 noiembrie). Datorit persecuiilor violente mpotriva cretinilor, n care au pierit martirizai i preotul de parohie, Sf. Iosif al Damascului mpreun cu tovarii si,

226

27 Februarie
familia Hawaweeny a fost obligat s fug n Beirut ca s se salveze. Acolo a vzut viitorul sfnt lumina zilei i nu n oraul prinilor si. ntr-adevr, dup cum decurgea copilria sfntului, el nu avea s-i gseasc locul lui n lume, cutnd permanent un loc ce avea s-i fie hrzit. (Evrei 13:14). De Boboteaz, n 1861, a fost botezat cu numele de Rafla, iar mai trziu n acea primvar familia s-a putut rentoarce n Damasc. Copilul a fcut clasele primare i a nvat bine, dar n 1874 Michael Hawaweeny nu a mai putut asigura financiar educaia sa. Din fericire situaia a fost salvat de diaconul Atanasie Atallah (mai trziu Mitropolit al Homsului), care l-a recomandat pe Rafla Patriarhului Hieroteus (Ierotei) al Antiohiei, s fie acceptat ca student la seminar din partea Patriarhiei, ca s devin preot. El a fost un student att de bun nct a fost selectat ca profesor-asistent n 1877, iar n urmtorul an a fost numit profesor de arab i turc. n 28 martie, 1879 a fost tuns clugr de ctre Patriarhul Hieroteus, fiind asistentul personal al Preasfinitului. Deoarece Seminarul Balamand a fost nchis n anul 1840, Patriarhul Ioachim al III-lea al Constantinopolului l-a invitat pe Patriarhul Antiohiei s-i propun cel puin un student merituos pe care s-l trimit cu burs de studiu la coala de Teologie din Halki. Cel selectat a fost chiar Sf. Rafail. n 8 decembrie a fost numit diacon la capela colii i n iulie 1886 tnrul diacon a primit Certificatul de Teologie, ntorcndu-se acas cu sperana c va putea sluji n biserica de-acolo. Patriarhul Gherasim al Antiohiei a fost impresionat de Diaconul Rafail i deseori l lua cu el n vizitele sale pastorale pe la parohii. Cnd Preasfinitul lipsea, Diaconul Rafail inea predicile n faa credincioilor. Diaconul Rafail nu era mulumit de cunotinele acumulate, dorind s nvee tot mai mult, dar nu din mndrie sau ambiie ci din dorina de a-i ajuta pe alii. Pe bun dreptate, am putea atribui cuvintele Regelui Solomon, Sfntului Rafail: "D o ans omului nelept i acesta va deveni i mai nelept, sftuiete un om drept i va sftui i el la rndul lui" (Proverbe 9:9). De aceea, l-a rugat pe Patriarhul Gherasim s-i ngduie s continue studiile la o scoal n Rusia, promind c se va ntoarce i va fi secretarul de limb rus al Patriarhului. Preasfinitul i-a dat binecuvntarea i Diaconul Rafail a fost acceptat ca student la Academia de Teologie din Kiev. n 1889 Patriarhul Gherasim i-a cerut tnrului diacon s preia conducerea bisericii din Moscova, reprezentant a Antiohiei, fiind hirotonit preot de ctre Episcopul Silvestru, rectorul Academiei. La o lun, a fost ridicat la rang de arhimandrit de ctre Mitropolitul Ioanichie al Moscovei, fiind acceptat ca i conductor al bisericii din Moscova. Dup doi ani, Arhimandritul Rafail a redus datoria reprezentanei bisericii din Antiohia de la 65.000 de ruble la 15.000 de ruble i a adus 24 de studeni din Siria s-i continue studiile n Rusia, n sperana c se vor ntoarce n ara lor i-i vor nva la rndul lor pe ceilali. Cnd Patriarhul Gherasim a demisionat acceptnd Scaunul din Ierusalim, Arhimandritul Rafail a considerat c ar fi momentul oportun de a scoate Biserica din Antiohia de sub dominaia ierarhilor strini. Arznd de dragoste pentru Biserica din Antiohia i dorind restabilirea administraiei bisericii n minile clerului i poporului btina, Arhimandritul Rafail a nceput s trimit scrisori unor episcopi din Antiohia i unor mireni influeni. A mai scris i articole n pres, atrgnd atenia asupra soartei Antiohiei, ns eforturile sale ndrznee nu au avut ecoul scontat i arhimandritul avea s plteasc un pre pentru mediatizarea criticilor sale. n luna noiembrie a anului 1891, Mitropolitul Spiridon, un grec din Cipru, a fost ales Patriarh al Antiohiei. Muli dintre arabi au crezut c a cumprat alegerile prin mprirea sumei de 10.000 de lire ntre mai muli oameni influeni din Damasc. Arhimandritul Rafail refuza s-l pomeneasc pe noul Patriarh la sfintele slujbe n biserica reprezentant, drept urmare Patriarhul Spiridon l-a suspendat din funciile sale preoeti. Sf. Rafail a acceptat suspendarea dar a continuat s scrie n presa rus articole n care cerea aprarea cauzei Antiohiei. Ierusalimul, mpreun cu Patriarhii Antiohiei, Constantinopolului i Alexandriei au trimis o petiie arului de a interzice ziarelor ruse s mai publice articolele sale, lucru care a fost acceptat. Vznd acest drum nchis, Sf. Rafail a nceput ai publica ideile n forma de cri. n cele din urm, Patriarhul Spiridon i-a scris unui Procurator asistent din Rusia, un prieten al Sf. Rafail, rugndu-l s ncerce s-l conving s cear iertare Patriarhului. Fcnd acest lucru, i s-a ridicat suspendarea Sfntului Rafail, fiind lsat s se transfere de la jurisdicia Antiohiei la Biserica Rus i s se stabileasc acolo. Sf. Rafail s-a angajat ca profesor de studii arabice la Academia Teologic unde a rmas pn n 1895 cnd a fost invitat de Societatea Ortodox Sirian Non-profit din New York, s devin acolo pastorul comunitii arabe ortodoxe. Cnd Sf. Apostol Pavel a avut viziunea unui om care-l ruga s mearg n Macedonia s-I ajute (Fapte 16:10), acesta a pornit o ampl cltorie misionar. Tot aa, cnd Sf. Rafail a auzit doleanele semenilor si mprtiai ntr-un pmnt strin, a traversat oceanul ca s munceasc din nou ntr-o ar strin. Arhimandritul Rafail a ajuns n New York n 2 Noiembrie 1895, ntmpinat de o delegaie de arabi cretini care-i ateptau pstorul din Rusia. n 5 Noiembrie, n prima sa duminica de la sosirea n America, sfntul a slujit mpreun cu Episcopul Nicolae Sfnta Liturghie n biserica rus din oraul New York. La mai puin de dou sptmni de la sosire, Arhimandritul Rafail a gsit un loc potrivit n suburbia Manhattan-ului pentru amenajarea unei capele cu odoare sfinte aduse de el din Rusia. Noua capel a fost sfinit de Episcopul Nicolae cu hramul Sfntului Nicolae, Episcopul Mirelor Lichiei. Truditorul pstor a rmas n New York nvnd, predicnd i slujind sfintele slujbe pentru enoriaii si. Nu a durat ns mult pn a auzit i de alte comuniuni arabe cretine mprtiate peste tot prin America de Nord, la care se gndea c neavnd un pstor al lor, ar putea fi obligai s treac la alte confesiuni, sau chiar s-i neglijeze ndatoririle duhovniceti. Aceasta era o preocupare permanent a Sf. Rafail n decursul misiunii sale. Dei nu era mpotriva dialogului cu cei de alte confesiuni sau a relaiilor de prietenie bazate pe convingeri reciproc

227

27 Februarie
mprtite, Sf. Rafail nu a pierdut nici o clip din vedere linia clar de difereniere dintre ortodoci i heterodoci, insistnd ca orice biseric s-i pun bazele n canoanele celor apte Sinoade Ecumenice. Spiritul ortodox al vieii i propovduirilor Sf. Rafail s-a demonstrat necontenit prin cuvintele i faptele sale. El a susinut i aprat ntotdeauna Credina curat care era "dus sfinilor" (Iuda 3). Dac la nceput nu a prea neles ideile heterodocilor, mai trziu, nelegnd ct s-au deprtat acetia de doctrina ortodox, a fcut tot posibilul s-i fereasc enoriaii de influenele nefaste. Sfntul i nva s nu participe la adunrile heterodocilor, ca s nu fie rnii de "diversele i ciudatele doctrine" (Evrei 13:9). El era de prere c ar fi de preferat ca tatl sau capul familiei s citeasc Ceasurile acas din cartea de rugciuni atunci cnd nu se pot duce la slujb ntr-o biseric ortodox. n vara anului 1896, Sf. Rafail a ntreprins prima din multele cltorii misionare de-a lungul continentului. El a vizitat 30 de orae ntre New York i San Francisco, cutnd oile pierdute ale Domnului n orae, sate sau ferme izolate. El a astmprat foamea spiritual a credincioilor prin Cuvntul Domnului oriunde se oprea, oficiind cstorii i botezuri, ascultnd mrturisiri i slujind Sfnta Liturghie n casele enoriailor care nu aveau biserici. n alte cuvinte, sfntul i-a ndeplinit cu rvn misiunea sa ca propovduitor al Evangheliei, ndurnd multe greuti i obstacole i fiind atent la toate aspectele legate de grija fa de credincioi. (2 Timotei 4, 5). n vara anului 1898, cu binecuvntarea Episcopului Nicolae, Sf. Rafail a publicat prima sa carte n Lumea Nou, o carte de rugciuni n limba arab, numit CARTEA PCII ADEVRATE PRIN RUGCIUNILE DIVINE. Aceast carte de rugciuni i slujbe liturgice a fost foarte util preoilor n svrirea sfintelor slujbe i mirenilor n ndeplinirea canonului. Versiunea n limba englez a fost publicat de Arhimandritul Serafim Nassar i este folosit i n ziua de azi. n perioada mai-noiembrie 1898, Sf. Rafail i-a nceput cel de-al doilea tur de cltorii misionare. n decursul acelei cltorii, sfntul s-a convins de necesitatea preoilor ortodoci arabi de a sluji n noile biserici ridicate de el. La ntoarcerea n New York, el a scris un raport Episcopului Nicolae n care-i exprima aceste griji. Cu binecuvntarea Episcopului, Sf. Rafail a adus preoi calificai din Syria, cutnd i mireni mbuntii duhovnicete pe care s-i ndrume spre hirotonisire. n timpul ct a fost arhimandrit dar i mai trziu, pe cnd era episcop, Sf. Rafail nu numea preoi fr binecuvntarea ierarhului rus, care conducea misiunea American. Aa stteau lucrurile n America la acea vreme. Arh. Rafail l-a primit cu dragoste pe Episcopul Tihon cnd acesta i-a urmat Episcopului Nicolae n scaunul de episcop al Americii. n 15 decembrie Sf. Tihon a venit s slujeasc Sfnta Liturghie la biserica Sf. Nicolae din Siria. Rafail lea spus oamenilor c noul lor pstor este cel care "a fost trimis s ndrume turma lui Hristos - rui, slavi, arabosirieni i greci-care era mprtiat de-a lungul continentului nord-american. Desigur, n acea vreme nu existau jurisdicii paralele bazate pe naionalitate. Biserica i-a unit pe cei de diverse origini sub omoforul Arhiepiscopului rus. Aceasta a fost regula, pn cnd Revoluia Rus a deranjat viaa religioas din Rusia i America. n martie 1899, Sf. Rafail a primit permisiunea Episcopului Tihon de a strnge fonduri pentru construirea unui cimitir i pentru o nou biseric care s nlocuiasc capela amenajat ntr-o cldire veche pe o strad mizer. n primvar, el a pornit ntr-o nou misiune pastoral prin 43 de locaii, cltorind pe uscat i pe ap, fr s lase obstacolele i greutile s-l ntoarc din drum i a petrecut 7 luni n regiunile de nord-est, sud i vestul central al Statelor Unite. Sf. Rafail a muncit la greci i rui, dar i la arabi, oficiind cununii i botezuri i regulariznd cununiile ortodocilor care fuseser fcute de clerici non-ortodoci. De asemenea a miruit civa copii botezai de biserica catolic. n Johnstown, PA el a mpcat pe cei a cror animozitate personal era s divid comunitatea arab. Chiar dac tribunalele nu au putut face pace, Sf. Rafail a reuit s readuc calmul i s stopeze cearta. Cnd era nc n Johnstown, sfntul a fost ntiinat printr-o telegram c Mitropolitul Meletios (Doumani) a fost ales Patriarhul Antiohiei. Foarte bucuros la aflarea vetii, Sf. Rafail le-a spus oamenilor c, n sfrit, dup 168 de ani de ateptare, un arab a fost ales suveran al Bisericii din Antiohia. Dup instalarea noului Patriarh, Sfntului Rafail i s-a propus s fie succesorul lui Meletios ca Mitropolit al Latakiei. Dar Patriarhul a afirmat c Sfntul Sinod nu poate s-l aleag pe Printele Rafail deoarece are o misiune foarte important de finalizat n America. n 1901, Mitropolitul Beirutului i-a scris Arhimandritului Rafail rugndu-l s accepte s fie episcopul su asistent, dar acesta a refuzat, pe motiv c nu-i poate prsi turma din America. La nceput, el a vrut s construiasc o biseric permanent i s achiziioneze un loc de cimitir pentru parohie. Cea de-a doua dorin s-a mplinit n august 1901 cnd Printele Rafail a cumprat o parte din cimitirul Mt.Olivet din Long Island. n decembrie 1901 Arhimandritul Rafail a fost numit Episcop al Zahleh-ului. Patriarhul Meletios i-a trimis o telegram n care l felicita i l ruga s se ntoarc napoi. Printele i-a mulumit dar a refuzat din nou postul superior care i s-a oferit, spunnd c trebuie s duc la ndeplinire proiectul prin care urma s construiasc o biseric cretin pentru comunitatea sirian din New York. n anul urmtor, a cumprat o cldire bisericeasc deja existent pe Str. Pacific n Brooklyn i a remodelat-o dup credina ortodox. Episcopul Tihon a sfinit biserica spre bucuria credincioilor prezeni, astfel nct cel de-al doilea mare proiect pe care i l-a propus Sf. Rafail, a fost ndeplinit. Numrul parohiilor din cadrul diocezei nord-americane era n continu cretere i Episcopul Tihon nu le putea vizita pe toate. Astfel, dioceza trebuia reorganizat pentru o administrare mai eficient. De aceea, Episcopul Tihon a trimis un plan Sfntului Sinod din Rusia de mutare a Scaunului din San Francisco la New York, deoarece cele mai multe parohii i persoane erau concentrate n est. Deoarece mai multe grupri etnice necesitau o atenie special n ndrumarea duhovniceasc, Episcopul Tihon i-a propus Arhimandritului Rafail s devin al doilea episcop

228

27 Februarie
vicar al su (deoarece primul episcop vicar era cel din Alaska). n 1903, Sfntul Sinod al Rusiei l-a ales n unanimitate pe Arhimandritul Rafail ca Episcop al Brooklyn-ului, fiind, n acelai timp i conductorul misiunii ortodoxe arabosiriene din America de Nord. Patriarhul Meletios anunat de Sf. Sinod despre alegerea fcut, a fost foarte mulumit. Episcopul Tihon i-a scris Sf. Rafail informndu-l de alegerea sa i acesta i-a trimis o scrisoare de accept. ntre timp, printele clugr Innocent Pustynsky a fost sfinit ca prim episcop asistent al lui Tihon la Catedrala Maicii Noastre din Cazan - St. Petersburg. n a treia duminic din Postul Mare n 1904, Sf. Rafail a devenit primul episcop ortodox sfinit pe pmnt American. Episcopii Tihon i Innocent au oficiat slujba la Catedrala Sf. Nicolae din Brooklyn. Noile haine episcopale au fost un dar din partea arului Nicolae al II-lea. Dup sfinirea sa, Episcopul Rafail a continuat s hirotoneasc preoi i s-i repartizeze la parohii, ajutndu-l i pe Episcopul Tihon n administrarea diocezei. Spre sfritul anului 1904, Episcopul Rafail a anunat intenia sa de a scoate o revist numit Al-Kalimat (Cuvntul), ca publicaie oficial a misiunii arabo-siriene, care ar ajuta la o mai bun legtur ntre credincioii i parohiile din dioceza sa. Episcopul era contient c nu va putea vizita personal pe toi credincioii ortodoci din America de Nord, dar prin intermediul cuvntului scris, el ar putea predica cuvntul mntuirii i celor pe care nu avea sa-i ntlneasc niciodat. Coninutul publicaiei s-a dorit a fi spiritual, moral, religios, astfel nct s ajute la ntrirea n credin a ortodocilor. "Cuvntul" urma s se concentreze asupra temelor de baz: adevrul dogmatic, nvturile etice, subiectele ecleziastice istorice i contemporane, o cronic a botezurilor, cununiilor i slujbelor oficiale, etc. Primul numr a fost tiprit n ianuarie 1905, momentul fiind considerat de Sf. Rafail ca piatr de hotar la fel de important ca i achiziionarea Catedralei Sf. Nicolae i a cimitirului parohiei. n iulie 1905 Episcopul Rafail a sfinit terenul pentru Mnstirea Sf. Tihon i a binecuvntat orfelinatul din Canaanul de Sud, PA. Peste trei zile, el a prezidat o conferin a clerului diocezei la Old Forge, PA, deoarece Arhiepiscopul Tihon era n San Francisco. Printre cei prezeni erau i oameni care ar putea fi socotii asemenea cu sfinii: Mon. ALEXIS Toth, Mon. Alexander Hotovitzky i Mon. John Kochurov (ultimii doi s-au svrit ca martiri n Rusia). n urmtorii 10 ani, Episcopul Rafail i-a pstorit turma care cretea tot mai mult. Mrindu-se populaia comunitii din New York, cretea i numrul copiilor iar episcopul era preocupat de viitorul lor. El ar fi vrut s nfiineze o scoal seral pentru a-i educa n spiritul cretin, deoarece viitorul Bisericii n aceasta ar depindea de educaia tinerilor. Copiii care nu vorbeau araba frecventau deja biserici de alte confesiuni deoarece cursurile de duminic se ineau n limba englez. Astfel, Episcopul Rafail a considerat necesar introducerea limbii engleze n practicarea credinei i n educaie pentru viitorul progres al misiunii arabo-siriene. Lund ca exemplu cuvintele Sf. Pavel de a predica ntr-o limb neleas de oameni (1 Cor.14:15-19), Sf. Rafail a recomandat folosirea n toate parohiile sale a Liturghierului Sfintei Biserici Ortodoxe, Soborniceti i Apostolice (tradus de Isabel Hapgood). n martie 1907 Sf. Tihon s-a ntors n Rusia i a fost nlocuit de Arhiepiscopul PLATON. Din nou Sf. Rafail a fost luat n calcul pentru funcia de Episcop n Siria, fiind nominalizat s succead pe Patriarhului Grigore ca Mitropolit al oraului Tripoli n 1908. Sf. Sinod al Antiohiei a scos numele Episcopului Rafail de pe lista candidailor, citnd diferite canoane care arta c este interzis mutarea unui episcop dintr-un ora n altul. n Duminica Ortodoxiei, n 1911, Episcopul Rafail a fost srbtorit pentru cei 15 ani de misiune pastoral n America. Arhiepiscopul PLATON i-a nmnat o icoan din argint cu Iisus Hristos i l-a felicitat pentru munca lui. n smerenia sa, Episcopul Rafail nu a neles de ce este felicitat pentru c i-a fcut datoria (Luca 17:10). S-a considerat o "slug nevrednic" dei i-a ndeplinit cu succes munca ce i-a revenit. (Sf. Ignatie al Antiohiei, Epistola ctre Efeseni). Ctre sfritul anului 1912, Episcopul Rafail s-a mbolnvit iar doctorii au spus c suferea de o boal de inim care n final i-a cauzat moartea. Dup dou sptmni el s-a simit destul de ntremat ca s slujeasc Sfnta Liturghie n catedrala sa. ntre 1913-1914 acest episcop misionar a continuat cu vizitele pastorale n diferite orae. n 1915 s-a mbolnvit din nou i a stat dou luni acas, ducndu-i crucea bolii cu rbdare. n 14/27 februarie la 12.40 a.m., Sf. Rafail i-a ncetat misiunea. L-au strigat dar nu a mai rspuns. L-au scuturat dar nu mai era n via. Din tineree, Sf. Rafail era cel mai fericit cnd putea sluji pentru biseric. Cnd a ajuns n America, el i-a gsit poporul mprtiat n strinturi i i-a chemat s se reuneasc. Nu i-a neglijat niciodat turma, ba chiar a cltorit prin America, Canada i Mexic ca s-i gseasc pe ai lui i s-i adune laolalt. I-a ajutat s nu se rtceasc n pajiti strine i s nu-i rneasc sufletele cu erezii. El i-a hrnit i i-a ajutat s creasc n toi acei 20 de ani de misiune dedicat. La momentul morii sale, misiunea arabo-sirian avea 30 de parohii cu 25.000 de credincioi. Episcopul Rafail a fost un nvat, autor al mai multor cri i al aproape tuturor articolelor din revista "Cuvntul". El i-a slujit comunitatea sa arab dar nu i-a lsat deoparte nici pe rui sau greci, vorbindu-le n limba lor. A nvat s vorbeasc fluent engleza i a ncurajat introducerea acesteia n practicile bisericeti i n programele de educaie. Sf. Rafail a avut de a face cu multe feluri de oameni i a fost ca un tat blnd pentru toi. A ctigat dragostea i respectul lor, iubindu-i mai nti i apoi dezvluindu-le personalitatea sa ncnttoare i caracterul frumos. Era ntotdeauna blnd, milos, condescendent cu alii dar sever cu el nsui. El a realizat multe lucruri bune n viaa lui pmntean i acum s-a alturat ngerilor ca s-I cnte imnuri de rugciuni i laud nencetate lui Dumnezeu.

229

28 Februarie
Pentru rugciunile Sfntului Episcop Rafail, s ne rugm bunului Dumnezeu s ne nvredniceasc i pe noi cu mpria Cerurilor.

Pomenirea sfntului mucenic Nestor.

Acest mucenic a trit pe vremea mpratului Deciu, i a ighemonului Publiu, n Perga Pamfiliei. Pentru c cinstea pe Hristos, a fost prins de mai-marele Irinah, i adus la ighemon, naintea cruia mrturisind credina n Hristos, a fost rstignit, i cu glasuri de mulumire ctre Dumnezeu a strigat i pe credincioi ntrindu-i i-a dat duhul.

28 Februarie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea preacuviosului printelui nostru Vasile, cel ce a ptimit mpreun cu sfntul Procopiu. Acest cuvios a trit pe vremea mpriei lui Leon Isaurul, lupttorul mpotriva sfintelor icoane. Lsnd el lumea i cele din lume, s-a fcut monah. i a petrecut mai nti n nevoin, iar mai trziu vznd n primejdie cinstirea sfintelor icoane, a stat cu hotrre mpotriva sfrmtorilor de icoane. Pentru aceea a fost prins i foarte chinuit, fiindc nu s-a nduplecat cu firea, ci a propovduit adevrul pn la moarte, avnd ajuttor i pe dumnezeiescul Procopiu. Drept aceea a fost chinuit ru i apoi bgat n temni. Dup moartea tiranului ns ieit din temni i iari cu aceeai petrecere i nevoin s-a ostenit ndemnnd spre dreapta credin n multe vremi. Apoi bucurndu-se i mulumind, se mut ctre Dumnezeu, pe Care din pruncie L-a dorit.

Pomenirea sfintelor femei: Chira i Marana.

Patria acestora a fost Bereea cea dinspre Rsrit. i erau de neam ales i strlucit, avnd i creterea potrivit cu neamul. Dar pe toate acestea defimndu-le au intrat ntr-o csu mic, creia i-au astupat ua cu zid i cu pietre, lsnd o ferestruic prin care primeau hrana cea de nevoie, i vorbeau cu femeile cele ce mergeau ctre dnsele, nlau doxologii lui Dumnezeu. i toat vremea cea de peste an o petreceau n tcere; numai n vremea Cincizecimii vorbeau. i singur Marana vorbea cu cele ce veneau la ele; cci glasul Chirei nimeni niciodat nu l-a auzit. i purtau pe trupul lor lanuri de fier prea grele, i mbrcmintea le era foarte mare, nct le acoperea cu totul picioarele i tot trupul. n asemenea chip vieuind, au petrecut patruzeci i doi de ani. Cu postirea i cu nfrnarea rbdrii att s-au osebit, nct timp de trei ani ntregi odat la patruzeci de zile gustau hrana, i n ceilali trei, dup trei sptmni, ntocmai ca proorocul Daniil. i la purttorul de via Mormnt al lui Hristos ducndu-se nicidecum n-au gustat hrana pn ce n-au fcut nchinciune. i iari ntorcndu-se fr a mnca, au svrit cltoria lor. Iar lungimea drumului era de douzeci de verste, precum am zice de douzeci de zile. i ducndu-se nc i la biserica cea din Isauria, a bunei biruitoare mucenie Tecla, asemenea au fcut: s-au dus i s-au ntors fr a mnca. Cu asemenea vieuire mpodobind neamul femeiesc, s-au mutat ctre Domnul, pe Care l doreau.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Proteriu, arhiepiscopul Alexandriei.

Acest fericit a fost preot al Bisericii din Alexandria. i adunndu-se cu alexandrinii ce veniser n Constantinopol i mult nevoindu-se mpreun cu sfinii prini mpotriva eresurilor a fost pus de sobor episcop al Alexandriei. Partizanii lui Eutihie i ai lui Nestorie, revoltndu-se i ameninnd c vor opri aducerea grului la Alexandria, evlaviosul mprat Marcian, a poruncit s duc grul nu la Alexandria, ci la Pedusia, folosindu-se de plutirea pe Nil. Pentru aceasta alexandrinii pierind de foame, au pus mijlocitor ctre mpratul, pe arhiereu, la ale crui mijlociri plecndu-se mpratul, iari a poruncit s se pogoare grul la Alexandria. Iar dup svrirea din via a prea evlaviosului mprat Marcian, un oarecare Timotei, supranumit Eluros, pndind ntr-o noapte ntunecoas i ducndu-se la chiliile monahilor, pe la miezul nopii, zicea despre sine c este nger, i le poruncea s se deprteze de mprtirea cu Proteriu. i ei, ca nite oameni simpli, lsndu-se nelai, au ridicat tulburarea mpotriva arhiereului, care, fugind, a vzut pe dumnezeiescul prooroc Isaia zicndu-i: ntoarce-te i eu atept ca s te primesc pe tine. Cu aceasta i s-a artat silnica lui moarte. Cci ntorcndu-se i intrnd n dumnezeiasca colimvitr, acolo a fost spintecat de aceia cu trestii ascuite. Apoi n locul lui Proteriu, a fost hirotonit Timotei, care i nelase i pe care l-au suit n scaunul arhieresc. Iar Leon cel Mare, care a mprit dup Marcian, fiind ntiinat de aceasta, a poruncit ca Timotei s fie dat n stpnirea episcopilor ca s-l judece canonicete. i aceia dezbrcndu-l de cinstea arhiereasc, l-au surghiunit la Gangra; iar pe mirenii ce fuseser prtai la uciderea lui Proteriu, pedepsindu-i mpratul, cu bti i cu nchisori i cu ciuntiri de mdulare, a poruncit s fie hirotonit episcop al Alexandriei un alt Timotei, dreptcredincios, supranumit Salofachiolul. i aa a luat sfrit cearta de acolo.

Pomenirea sfinilor mucenici cei ase din Egipt, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfinilor apostoli: Nimfas i Evvul, care n pace s-au svrit. Pomenirea preacuviosului Varsos, episcopul Damascului, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Avrichiu, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfintei noii mucenie Chirana preaneleapta, din Tesalonic, care n chinuri s-a svrit, la anul 1751. Pomenirea sfinilor Casian Romanul i Gherman.
Pentru vieile acestora, a se vedea ziua de 29 februarie.

29 Februarie
n aceast lun, ziua a douzeci si noua, pomenirea preacuviosului printelui nostru mrturisitorul Casian Romanul.
Acest sfnt era din cetatea Romei si se trgea din printi luminati si vestiti. nc de mic copil el a avut mare

230

1 Martie
dragoste de nvttur si de vorbire. Cu rvna si cu ascutirea mintii sale a strbtut toat nvttura elineasc, deprinznd n chip desvrsit filozofia si astronomia, nvtnd bine si dumnezeiasca Scriptur, cunoscnd-o foarte ndeaproape si desvrsit. Si vrnd s-si mpodobeasc viata cu curtia fecioriei, iesind din patria sa a intrat ntr-un schit si s-a fcut monah, dndu-se pe sine la toat ascultarea. Deprinzndu-se acolo cu tot felul de petrecere grea, si obisnuindu-se cu nevointele si pentru multa sa ascultare ajungnd la desvrsit chibzuial, s-a retras n sihstrie si petrecnd acolo multi ani si topindu-se pe sine n toat smerenia, a trecut la mai mult ispit si nevoint. Apoi, iesind din sihstrie, a nconjurat toate mnstirile Egiptului si ale Tebaidei si muntele Nitriei si al Asiei, Pontul si Capadocia si tot Rsritul, adunnd de acolo vietile tuturor printilor si petrecerile si nevointele lor, mai mult de cum adun ceara pecetile inelelor. Si aceasta o adeveresc lucrrile cele scrise de dnsul, care sunt pline de toat iscusinta si ntelepciunea si folosul. A mai scris si alte asemenea nvtturi, pe care, dac le va citi cineva cu socoteal, mult road va avea ntr-nsele si mult folos va dobndu; si va cunoaste dintr-nsele si viata si obiceiurile scriitorului. Deci, astfel vietuind acest minunat om si asa petrecnd, ctre locasurile cele de dincolo s-a mutat. de folos de la ei, s-au nevoit un timp n preajma marilor anahoreti egipteni, nvatnd de la ei nencetata rugaciune. Apoi s-au dus la Sfintele Locuri si s-au nchinat la mormntul datator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos. S-au nevoit apoi un timp n manastirile din Constantinopol, n preajma Sfntului Ioan Gura de Aur, care i-a hirotonit pe amndoi - Sfntul Ioan Casian diacon, iar pe Cuviosul Gherman, preot. Aceasta era pe la anul 400. n anul 403, cnd unii ierarhi si dregatori din Rasarit, ndemnati de mparateasa Eudoxia, s-au ridicat mpotriva Sfntului Ioan Gura de Aur cernd sa-l depuna din treapta, atunci si Coviosul Gherman s-a aflat printre cei ce au luat apararea marelui ierarh. Acest mare nevoitor era att de cinstit de prietenul sau, Sfntul Ioan Casian, nct l numea, n cartea sa "Convorbiri cu Parintii din Pustie", "Sfntul Parinte Gherman". El a contribuit mult la ntarirea vietii monahale n Dobrogea, din Italia si din Galia. Dupa o aspra si ndelungata nevointa duhovniceasca, ajungnd la masura sfinteniei, Cuviosul Parintele nostru Gherman a raposat la Roma, prin anii 405-415, dndu-si sufletul cu pace n minile lui Hristos, plin de zile si de harul Duhului Sfnt. Pentru viata lui aleasa, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne l-a trecut n ceata Sfintilor Parinti, la 20-21 iunie 1992, cu data de praznuire la 29 februarie, iar cnd nu snt ani bisecti, la 28 februarie.

Tot n aceast zi, pomenirea preacuviosului printelui nostru Gherman din Dobrogea, nsotitorul sfntului Cassian Romanul.
Acest sfnt si purtator de Dumnezeu Gherman s-a nascut pe la anul 368 n nordul Dobrogei, din parinti straromni, fiind din acelasi sat si contemporan cu Sfntul Ioan Casian. Localitatea Casimcea este considerata vatra strabuna a acestor doi sfinti daco-romani de la gurile Dunarii. Parintii si stramosii lor erau crestini din primul secol, fiind botezati n numele Prea Sfintei Treimi poate chiar de Sfntul Apostol Andrei si de ucenii lui, care au semanat cuvntul Evangheliei lui Hristos n jurul Marii Negre si n Scitia Mica, adica Dobrogea de astazi. Dupa ce a nvatat carte n satul natal si pe lnga Episcopia Tomisului, mpreuna cu fericitul Ioan Casian, cu care a fost prieten si mpreuna-vietuitor pna la moarte, s-a dus sa deprinda nvatatura Sfintilor Parinti n partile Constantinopololului. Apoi, tot mpreuna, au intrat n viata monahala, la una din manastirile din sudul Dobrogei, ce depindeau de vestita eparhie a Tomisului, unde straluceau mari ierarhi si purtatori de Dumnezeu, ca Sfintii Bretanion si Teotim. Dorind o viata mai nalt duhovniceasca n Hristos, s-a dus mpreuna cu fericitul Casian sa se nchine Cuviosilor Parinti ce se nevoiau n Egipt, pe valea Nilului. Dupa ce au vizitat pe marii sihastri de acolo si au primit multe cuvinte

1 Martie
Ziua nti, pomenirea preacuvioasei mucenie Evdochia samarineanca.
Sfnta Evdochia samarineanca era de fel din cetatea Iliopolei, care se gsea n provincia Libanului, n Frigia. A trit pe vremea mpriei lui Traian. Mai nti a dus o via de desfru, atrgnd la sine pe muli care o ndrgeau din pricina chipului ei frumos. Cu aceasta ea a adunat mult avere. Dup aceea ns a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe care ea l-a auzit odat vorbind despre credina cea adevrat i despre pocin. Deci, fiind mboldit de nevoia de a-i schimba felul de via, datorit i unor descoperiri dumnezeieti ce i s-au fcut, a fost botezat de ctre episcopul Teodot. ntr-una din descoperirile ce i s-au fcut, s-a simit rpit cu mintea i sa vzut pe sine luat de mn de un nger i ridicat la cer, unde ngerii se bucurau cu toii de ntoarcerea ei n timp ce ceva negru i nfiortor la vedere scrnea din dini i striga, ca i cum i s-ar fi fcut vreo nedreptate, dac i s-ar fi smuls de sub puterea lui Evdochia. Dup ce i-a mprit toat averea i a dat-o sracilor, s-a dus ntr-o mnstire i

231

2 Martie
n timp ce-i petrecea viaa n nevoine duhovniceti, fiind gsit de cei ce o ndrgiser mai nainte, a fost luat de acolo i dus naintea mpratului, care urmase la mprie dup Traian; dar nviind n chip minunat pe copilul acestuia a fost lsat n pace. La muli ani dup aceasta a fost supus la cercetri de ctre Diogen, stpnitorul Iliopolei, dar fcnd iari minuni, a fost lsat n pace. Numai sub Vinceniu, care a urmat lui Diogen, i s-a tiat capul cu sabia pentru credina n Hristos. i aa a luat de la Domnul cununa cea nestriccioas a muceniciei. fost suspendai de un copac i jupuii, dar cei doi nu au ncetat s slveasc pe Dumnezeu. Cnd li s-a tiat capul, sfinii au primit cununile cereti.

Pomenirea sfinilor mucenici Harisie, Nichifor i Agapie. Pomenirea cuviosului printelui nostru Agapie, cel ce a sihstrit n hotarele Mnstirii Vatopedului din Sfntul Munte.
Sfntul Agapie de la Sfntul Munte era un ucenic aflat n ascultare la un Printe care tria n tcere n lcaul Sf. Treime din Kolitsa, n interiorul Vatopedului din Muntele Athos. Cnd turcii au ajuns pe rmurile Athos-ului, acetia l-au prins pe Agapie i l-au dus n Magnesia unde a fost pus s munceasc n lanuri timp de 12 ani. n aceti ani sfntul nu i-a pierdut sperana c se va elibera i se ruga tot timpul Maicii Domnului s-l scape de robia amar. mprteasa Cerurilor a ascultat rugminile robului ei i ia aprut n vis poruncindu-i "s se ntoarc la printele lui fr fric". Deteptndu-se din somn, Agapie a vzut lanurile czute i uile deschise. Fr s mai stea pe gnduri a plecat spre Muntele Athos. Printele vzndu-l, s-a umplut de durere gndindu-se c a fugit de la stpnul su: "Ai nelat pe Hagarene" i spuse, "dar pe Dumnezeu nu-L poate nela nimeni. Dac vrei s te mntuieti, ntoarce-te la stpnul tu i-i slujete lui". Sf. Agapie s-a ntors fr s crteasc. Musulmanul s-a mirat tare cnd l-a vzut pe Agapie c se ntoarce i, la auzul povetii sale, acesta a rmas impresionat de virtutea printelui lui Agapie i de nobleea credinei cretine. Atunci stpnul i-a luat cu el pe cei doi fii ai si i au mers mpreun cu Agapie la Sf. Munte. Acolo ei s-au botezat i s-au clugrit, petrecndu-i viaa n sfinenie pana la sfritul vieii. Sf. Agapie a trit n secolul al XIII-lea.

Pomenirea sfintei Domnina, cea din Cir.

Sfnta Domnina se trgea din prini binecredincioi i bogai. nc din pruncie afierosindu-se lui Dumnezeu, s-a dedat nevoinelor pustniceti i nfrnrii tuturor pornirilor trupului. Cci fcndu-i o colib lng grdina maicii sale, a petrecut zi i noapte n ea, udndu-i cu lacrimi nencetat nu numai obrajii ci i vemintele ei cele din pr, cci de o astfel de mbrcminte se slujea. Ctre cntrile cocoilor, intrnd n biseric, laolalt cu toat mulimea credincioilor, aducea lui Dumnezeu cntare de laud. Hrana ei era lintea nmuiat n ap; i a suferit toat osteneala aceasta a postului, cu toate c avea trup firav i era nc de vie aproape moart. i acoperea faa cu mult grij cu o pnz, nct nici ea nu putea vedea faa cuiva i nici cineva pe a ei. mbrcmintea ei de pr o acoperea pn la genunchi i gria uor i ginga cu toi cei ce veneau la ea. Deci, petrecnd n felul acesta ziua i noaptea, n cele din urm s-a ridicat mpreun cu faptele ei cele plcute lui Dumnezeu, la Mirele ei cel iubit, Hristos.

Pomenirea sfintei mucenie Antonina.

Sfnta muceni Antonina a suferit n Niceea, n timpul unei persecuii sub mpratul Maximian (284-305). Dup ce a fost groaznic torturat, sfnta a fost aruncat n nchisoare dar Maximian nu a putut-o convinge s se lepede de Hristos i s se nchine la idoli. n timpul torturilor ngerii Domnului au aprat-o pe martir i i-au nfricoat pe cli. Chiar i cnd au ntins-o pe un pat nroit de foc, aceasta a rmas nevtmat prin puterea Domnului. n cele din urm, dup o mulime de torturi au cusut-o ntr-un sac i au necat-o pe Sf. Antonina ntr-un lac.

2 Martie
Ziua a doua, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Teodot, episcopul Cirenei, din insula Cipru.
Sfntul Mucenic Teodot, nscut n Galaia - Asia Mic, era Episcopul Cirenei din Cipru. n timpul unei persecuii a cretinilor din timpul pgnului mprat Liciniu (311324), Sf. Teodot l mrturisea pe Hristos fr opreliti, cerndu-le pgnilor s lase deoparte idolii i s se nchine la adevratul Dumnezeu. Sabin, ighemonul insulei Cipru, a ordonat arestarea episcopului i aducerea sa la judecat. Auzind de porunca ighemonului, episcopul n-a mai ateptat dup soldai ci s-a dus singur la ighemon, spunndu-i: "Eu, cel pe care-l caui, sunt aici. Am venit s-l propovduiesc pe Domnul Dumnezeul meu. " Ighemonul a hotrt s fie btut fr mil, s-l suspende de un copac i s-i scrijeleasc trupul cu obiecte ascuite, dup care l-a aruncat n nchisoare. Dup cinci zile, Sf. Teodot a fost dus n faa ighemonului care, a presupus c dup attea chinuri, sfntul a renunat la credina lui ca s nu mai sufere mai mult. Cu toate acestea, Sf. Teodot nu a ncetat s-L proslveasc pe Hristos. La nceput, l-au pus pe un grtar de fier sub

Pomenirea sfinilor Marcel i Anton, care prin foc s-au svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Silvestru i Sofronie, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Nestorian i Tribimiu, care de sabie s-au svrit.
Sfinii Mucenici Nestorian i Tribimiu erau din regiunea Pamfilia, Asia Mica. Ei l propovduiau cu mare rvn pe Hristos n timpul unei persecuii din timpul mpriei pgnului Decius (249-251). Cnd sfinii au fost adui n faa curii, guvernatorul a ordonat s se aduc n faa lor tot felul de instrumente de tortur ca s-i sperie pe acetia i s se lepede de credina lor. Dar sfinii le-au rspuns c nimic nu-i poate despri de Hristos. Atunci judectorul mnios a dat ordin s fie torturai. Sfinii au fost biciuii cu vine uscate de bou, au

232

3 Martie
care au aprins un foc; apoi i-au btut cuie n tlpi i l-au pus s mearg. Muli dintre martorii suferinelor martirului au fost att de impresionai de rbdarea cu care acesta ndura chinurile i de inspiraia divin a cuvintelor sale, nct au crezut ei nii n Hristos. Auzind acestea, Sabin a ordonat s opreasc tortura i s-l arunce pe sfnt n nchisoare. n timpul Sf. Constantin Cel Mare (prznuit n 21 mai), cretinilor li s-a permis s-i manifeste credina i printre cei eliberai din nchisori s-a aflat i Sf. Teodot. Acesta s-a ntors n Cirene i dup doi ani n scaunul episcopiei, a adormit ntru Domnul n pace prin anul 326. i mrturisind pe Hristos au fost chinuii n multe chipuri; dar pentru c au rmas nenduplecai n credina lor, li s-au tiat capetele cu sabia.

Pomenirea sfntului apostol Parmena, unul din cei apte diaconi. Pomenirea sfntului mucenic Troadiu i a celor mpreun cu dnsul, care au ptimit mucenicia pe vremea mpratului Decius.
Sfntul Mucenic Troadiu a suferit pentru Hristos n Pontus Neocezareea, sub mpratul Decius (249-251), ndurnd torturi oribile. Sf. Grigorie al Neocezareei (prznuit n 17 noiembrie) i-a proorocit acestuia mucenicia i i-a vzut suferinele printr-o viziune. De asemenea, el i-a vzut sufletul cum ieea din trup, odihnindu-se n bucuria cea cereasc.

Pomenirea sfntului mucenic Isihie Sincliticul.

Acesta a trit pe vremea mpratului Maximilian, fiind ntiul slujitor al palatului mprtesc i fcnd totodat parte i din senat. Dup porunca mpratului ca toi cretinii care erau n armat, dac nu se vor lepda de Hristos, s fie dezbrcai de uniform i s petreac via de rnd, Isihie a fost dezbrcat de vemintele cele de mult pre cu care era mbrcat, a fost mbrcat mai departe cu o hain proast de ln fr de mneci i a fost dus ca s triasc laolalt cu femeile. Dup aceasta, mpratul chemndu-l la sine l-a ntrebat dac nu se ruineaz c a fost cobort din cinstea de magistru la felul acela de vieuire cu totul necinstit, de vreme ce el, ca mprat, nu poate s aeze pe cretini n vredniciile i la puterea pe care Isihie o avea mai nainte. Dar sfntul Isihie spunnd c cinstea din veacul acesta este trectoare i c numai cinstea pe care o are cineva naintea Domnului Hristos este venic i nesfrit, mpratul a poruncit s i se lege o piatr de moar de gt i s fie aruncat n rul care se cheam Oronte i n care sfntul i-a gsit sfritul su fericit.

Pomenirea sfintei fecioare Eutalia, care de sabie sa svrit.

Sfnta Eutalia a trit n Sicilia i avea mam pe o femeie greac dup neam, care era bolnav de curgere de snge i care i gsise n cele din urm vindecarea n urma rugciunilor sfinilor mucenici Alfiu, Filadelf i Ciprin. Pentru aceasta, creznd n Hristos, s-a botezat mpreun cu Eutalia, fiica ei. Un alt fiu al ei, cu numele Sermilian, auzind aceasta, a prins-o i a voit s o strng de gt, dar scoas fiind din minile lui de ctre o slujitoare a ei, a fugit. Sora lui, Eutalia, defimnd cu cuvinte aspre fapta cea cu totul urt pe care o ncercase asupra mamei lor, acesta a ntrebat-o: nu cumva i tu eti cretin? Da, i-a rspuns sfnta. Iar nelegiuitul acela, dezbrcnd-o, a biciuit-o cumplit i a dat-o unuia dintre servitori, ca s o batjocoreasc. Rugndu-se ns sfnta, servitorul a orbit. Vznd aceasta Sermilian i-a tiat capul cu sabia.

Pomenirea sfntului mucenic Cvint, fctorul de minuni.

Acest sfnt s-a nscut n Frigia i a nvat acolo dreapta credin. Ducndu-se apoi n satul Neolida, mprea milostenii celor lipsii. Dar n vremea mpratului Aurelian, ighemonul Rufin l ndemna s jertfeasc idolilor, sub ameninarea cu moartea. Cum ns sfntul Cvint cu rugciunea lui a vindecat pe ighemon de demonul de care era cuprins, acesta l-a lsat n pace. i iari fiind prins de cei ce se aflau la templul idolilor, deoarece ntmplndu-se la un cutremur, templul i toate statuile care se gseau n el au czut la pmnt, cei ce-l ineau prins pe sfnt au fugit i l-au lsat slobod. La patruzeci de zile de la cutremur venind n fruntea locului aceluia conductor Clearh i acesta fiind om superstiios i plin de team fa de religia idolilor, a poruncit ca sfntul Cvint s fie din nou prins i s i se zdrobeasc fluierele picioarelor. Dar acestea ndat, cu puterea lui Hristos, s-au fcut din nou sntoase. Iar dup zece ani, de la zdrobirea picioarelor lui, timp n care mergnd din loc n loc vindeca toat boala i toat slbiciunea i ajuta pe sraci, s-a mutat la Domnul.

Pomenirea sfinilor mucenici Andronic i Atanasia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului printelui nostru Nicolae, preotul din Plana (Grecia).

Pomenirea sfntului mucenic Nestor i a sfntului mucenic Tribimiu.

Aceti sfini erau de fel din cetatea chiverioilor din Pergam. n vremea mpriei lui Decius cel nelegiuit, fiind adui de nchintorii de idoli naintea conductorilor cetii

3 Martie
Ziua a treia, pomenirea sfinilor Eutropiu, Cleonic i Vasilisc. 233

3 Martie
Sfinii Mucenici Eutropiu, Cleonic i Vasilisc au fost martirizai n oraul Pontine Amasea (Asia Mic) n anul 308. Fraii dup snge Eutropiu i Cleonic, erau camarazi cu Vasilisc, nepotul Marelui Mucenic Teodor Tiron (prznuit n 17 februarie). Dup moartea martiric a Sf. Teodor, ei au ajuns n nchisoare, unde, prin predicile lor au ntors muli prizonieri pgni la credina cretin. Cnd l-a torturat pe Sf. Teodor, Publius a pierit ruinos, lovit de mnia divin. Asclepiodot a fost ales ca urmtorul conductor al oraului Amaseea i s-a dovedit a fi mai crud dect predecesorul su. tiind c prietenii Sf. Teodor Tiron se aflau n nchisoare, a cerut s fie adui n faa lui. Sfinii Eutropiu, Cleonic i Vasilisc i-au mrturisit cu trie credina n faa noului ighemon. Pentru aceasta au fost crunt btui, pn li s-a nvineit tot corpul. n timpul suferinelor, Sf. Eutropiu se ruga cu glas tare la Dumnezeu, "Ajut-ne, Doamne s putem ndura aceste rni pentru cununa muceniciei, aa cum L-ai ajutat pe slujitorul Tu, Teodor." Ca rspuns, nsui Domnul li s-a nfiat mucenicilor mpreun cu ngerii Si i cu Sf. Teodor Tiron, spunndu-le: "Privii, a venit Mntuitorul s v ajute, ca s avei via venic." Soldaii mpreun cu ali martori ai viziunii au fost nvrednicii s vad i ei pe Mntuitorul. Acetia l-au sftuit pe Asclepiodot s opreasc torturile. Vznd c oamenii sunt gata s se ntoarc la adevratul Dumnezeu, ighemonul a ordonat ca mucenicii s fie dui n nchisoare, dup care l-a invitat pe Sf. Eutropiu la cin, cerndu-i s se nchine idolilor dar s rmn cretin n suflet, lucru pe care sfntul l-a refuzat. n ziua urmtoare, mucenicii au fost dui la un templu pgn i pui s se nchine idolilor. Eutropiu s-a rugat lui Dumnezeu: "Doamne, fii cu noi i alung mnia pgnilor. Primete n acest loc sacrificiul nesngeros al cretinilor, n numele Tu, adevratul Dumnezeu." Nu bine a terminat rugciunea i s-a pornit un cutremur care a nruit pereii templului i statuia zeiei Artemis a fost fcut buci. Toi au fugit din templu de fric s nu fie prini sub drmturi. n rumoarea cutremurului s-a auzit o voce de sus: "Rugciunea ta a fost ascultat i n acest loc se va nla un lca de rugciune al cretinilor." Dup cutremur, ighemonul Asclepiodot i-a revenit greu din oc i a dat ordin s se bat stlpi n pmnt, mucenicii s fie legai i s li se toarne pe corp smoal fierbinte. Sfinii au nceput s se roage lui Dumnezeu i Eutropiu striga ctre pgni: "Fie ca Domnul s ntoarc faptele voastre mpotriva voastr! Smoala a nceput s curg pe lng corpul sfinilor ca apa, arznd corpurile torionarilor. Martorii vznd acestea, au fugit ngrozii dar ighemonul n rutatea sa a poruncit s rneasc corpurile sfinilor cu gheare de fier i s presare rnile cu un amestec de mutar, sare i oet, chinuri pe care sfinii le-au ndurat cu deosebit trie. n noaptea dinaintea execuiei lor, sfinii au petrecut n rugciune iar Domnul le-a aprut din nou i i-a mbrbtat. n dimineaa de 3 martie, Sf. Eutropiu i Cleonic au fost crucificai dar Vasilisc a fost lsat n nchisoare. Sf. Vasilisc a fost executat n 22 mai n oraul Komana. Mucenicului i s-a tiat capul i i-au aruncat corpul n ru dar cretinii au gsit moatele i le-au ngropat ntr-un cmp arat. Mai trziu s-a construit la Komana o biseric cu hramul Sf. Vasilisc. Vezi ziua de 22 mai pentru detalii despre viaa Sf. Mucenic Vasilisc.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Teodoret, care a fost preot n Antiohia.

Sfntul sfinitul mucenic Teodoret, preotul din Antiohia, a trit pe vremea mpratului Iulian Apostatul. Unchiul acestui mprat cu numele tot Iulian, fusese mai nti cretin i ajunsese chiar anagnost al Bisericii din Antiohia. nduplecat de nepotul su, care se gsea pe tronul mpriei, s-a lepdat de credina n Hristos, a nceput s se nchine idolilor i a primit de la mprat toat bogia, i sfintele odoare, pe care marele Constantin le druise Bisericii Antiohiei i pe deasupra a mai fost pus i prigonitor i judector al cretinilor din Antiohia. Deci, pornind prigoan mpotriva cretinilor i clerul Bisericii mprtiindu-se a rmas n Antiohia numai sfntul Teodoret singur cu credincioii de acolo, propovduind cu ndrzneal i mrturisind credina n Hristos. Din porunca lui Iulian a fost ns prins i adus naintea judecii, dup ce mai nti a fost inut ctva vreme n nchisoare. La judecat, sfntul Teodoret a fost supus la multe i ngrozitoare chinuri, nct chiar cei care-l chinuiser au ncetat a mai da ascultare poruncilor de chinuire. De aceea tiranul, nfuriindu-se, a poruncit ca acetia s fie aruncai n adncul rului Oronte, iar pe cnd erau dui la moarte, sfntul le zicea: ducei-v, fiii mei, pe calea cea fericit, n pace, cci voi veni i eu, urmndu-v vou i m voi bucura cu voi de bucuria cea venic ntru mpria cerurilor. Astfel au primit acetia sfritul lor mucenicesc. Iar sfntul Teodoret, fiindc Iulian Tiranul se npustise asupra lui i-l silea s aduc jertf idolilor, a proorocit sfritul cu care aveau s moar i Iulian mpratul i unchiul lui, Iulian prigonitorul. Atunci tiranul a poruncit ndat s i se taie capul. i n vreme ce-l duceau spre tiere, sfntul se ruga plin de veselie sufleteasc, iar tindu-i-se capul, s-a mutat ctre Domnul. Sfintele lui oseminte au fost ngropate, cu mult evlavie de nite cretini, care au pus la inim cuvintele sfntului i care au vzut, dup ctva vreme, c cei doi Iuliani, att rucredinciosul unchi, ct i preanrutitul nepot, i-au primit sfritul dup cum spusese sfntul.

Pomenirea sfinilor Zenon i Zoil, care n pace s-au svrit. Pomenirea preacuvioasei Piamun fecioara, care n pace s-a svrit.
Fecioara Piamun a trit n sfinenie nu departe de Alexandria, n casa mamei sale, ca i n pustnicie. Mnca doar la sfritul zilei iar dup rugciune torcea fuiorul de in. Sfnta Piamun a dobndit darul clarviziunii. Oamenii unui sat foarte populat, orbii de lcomie, au hotrt s distrug stucul sfintei fecioarei ca s devieze apele Nilului ctre pmnturile lor, atunci cnd se revrsau. Sf. Piamun a tiut de intenia lor i le-a spus i btrnilor satului despre ce aveau aceia de gnd s fac. Btrnii mirai au czut n genunchi n faa sfintei, implornd-o s se duc la acei

234

3 Martie
oameni i s-i conving s renune la planul lor. Dar monahia nu s-a dus s-i ntlneasc pentru c a evitat contactul cu oamenii, n schimb a stat toat noaptea la rugciune i, n dimineaa urmtoare, cnd oamenii acelui sat s-au pornit narmai spre distrugerea locaului sfintei fecioare, acetia au ncremenit pe drum, nemaiputndu-se mica. Atunci Dumnezeu le-a descoperit necredincioilor c rugciunile Sfintei Piamun i-a oprit din drumul lor. Oamenii i-au revenit i s-au cit pentru pcatul lor, trimind sol de pace n satul sfintei, cu mesajul "Mulumim lui Dumnezeu c prin rugciunile Sfintei Piamun ne-a izbvit pe noi." Sfnta Piamun s-a nlat n pace la Domnul n anul 337. tras dup el toate cmilele de care era legat i care la rndul lor erau legate una de alta, aa cum este obiceiul, i le-a adus la chilia sfntului. Apoi btnd cu coada la ua chiliei, le-a nfiat sfntului ca pe un vnat. Vznd aceasta, sfntul Gherasim, zmbind ucenicului su, a zis: n deert am grit ru despre leu; deci, s fie mai departe slobod de slujba pe care o svrea i s se duc s petreac dup obiceiul su. Atunci leul, plecndu-i capul, ca i cum ar fi mulumit sfntului i-a luat calea ctre munte. i o dat pe sptmn venea i se apropia de sfnt, plecndu-i capul naintea lui, ca i cum i s-ar fi nchinat. Dup ce sfntul Gherasim s-a svrit din via, leul a venit din nou s-i primeasc binecuvntarea. Dar, negsind pe sfnt i aflnd de la ucenicul acestuia despre sfritul lui i fiind dus la mormntul sfntului, mai nti a scos aici nite mugete uoare, dar n cele din urm rcnind cu mult putere, i-a dat duhul. Astfel mrete Dumnezeu pe cei ce-L slvesc pe Dnsul, nct face ca i fiarele s li se supun celor ce pstreaz nentinat chipul i asemnarea Sa.

4 Martie
Ziua a patra, pomenirea sfntului preacuviosului printelui nostru Gherasim, cel de la Iordan.
Deprinzndu-se, nc de copil, cu frica de Dumnezeu, cnd s-a fcut mai mare sfntul Gherasim a mbrcat schima monahal i s-a dus departe, n adncul pustiului Tebaidei, pe vremea mpratului Constantin Pogonatul, nepotul lui Eraclie. Acolo a depus atta lupt pentru virtute i s-a apropiat att de mult de Dumnezeu, nct i se supuneau lui i fiarele cele slbatice. Astfel, el avea pe lng sine un leu care i slujea i care pe lng toate celelalte slujbe pe care i le fcea, mai fcea i pe aceea c ducea la pscut i aducea napoi catrul care i cra sfntului ap. Odat, pe cnd leul dormea, nite cltori care treceau pe acolo cu cmilele lor, vznd catrul pscnd singur, l-au luat i l-au legat de cmilele lor, pornind mai departe. Spre sear, monahul ce-i fcea ucenicia pe lng sfntul Gherasim, vznd c leul vine singur, s-a mhnit, socotind c leul a mncat catrul. i ducndu-se a spus acest lucru sfntului. Iar sfntul Gherasim a poruncit ca mai departe leul s ndeplineasc i slujba catrului. Leul a primit aceasta i tot timpul, ct catrul a fost inut de negutorii care-l luaser, purta vasele cu ap pe spinarea lui i alergnd ct putea de repede, se silea s aduc ap. Dar, s-a ntmplat ca negutorii amintii, la ntoarcere, s apuce pe aceeai cale. Cnd s-au apropiat de rul unde se gsea leul ca s aduc ap, leul vznd i cunoscnd catrul, care urma cmilelor fiind legat de ele, npustindu-se cu o sritur neateptat a nspimntat pe negutori i i-a pus pe fug. Apoi, apucnd catrul de cpstru, l-a tras dup sine, iar catrul a

Pomenirea sfinilor mucenici Pavel i Iuliana, sora lui.

Acetia au trit pe vremea mpratului Aurelian, n Ptolemaida. Erau frai de acelai snge; se trgeau dintr-un neam ales i fuseser crescui n chip deosebit de frumos, mai mult cu evlavia, dect cu laptele. Pavel citise cu mult grij Scripturile cele de Dumnezeu insuflate i cugetnd adnc la nelesul lor, nc de pe cnd era tnr astupa gurile ereticilor cu foarte mult uurin i era un propovduitor plin de zel al iconomiei Cuvntului lui Dumnezeu cu privire la noi. Cnd mpratul a venit odat n cetatea aceea, Pavel, vzndu-l, a mbrbtat pe sora lui s aib curaj i s fie plin de ndrzneal, de vreme ce o mare ispit se va abate asupra cetii lor. Iar el s-a ntrarmat cu semnul Crucii. Dup ce s-a nsemnat cu semnul Crucii, nendoindu-se c este ntrit, s-a nfiat la mprat i a dat pe fa deertciunea nchinrii la idoli. Pentru aceasta a fost prins i fiind spnzurat a fost strujit cu gheare de fier. Dar sora lui vzndu-l aa, a nceput s strige mpotriva tiranului, c fratele ei este chinuit pe nedrept. Dar, fiind prins i ea, a fost spnzurat i strujit la fel ca fratele ei; dar sfinii care din toate aceste chinuri rmseser nevtmai au fost pui n lanuri de fier i aruncai n nchisoare. ngerul Domnului artndu-li-se n nchisoare, au fost slobozii din lanuri i fiind hrnii ndeajuns de nger, au adus mulumiri lui Hristos. i, fiind adui din nou naintea mpratului i nevoind s jertfeasc idolilor, au fost supui la nenumrate chinuri, iar dup aceea li s-au tiat capetele. n felul acesta s-au mutat ctre Domnul, primind cununa muceniciei sfntul Pavel i sora lui sfnta Iuliana.

Pomenirea sfinilor mucenici: Codrat, Acaciu i Stratonic, cei ce au fost mai nainte chinuitori ai sfinilor mucenici Pavel i Iuliana i care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trit la anul 1150 i care n pace sa svrit. 235

3 Martie

5 Martie
Ziua a cincea, pomenirea sfntului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria.
Sfntul Conon a trit pe vremea sfinilor apostoli. Era fiul lui Nestor i al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. Prinii si, la vremea cuvenit l-au cstorit, dar el a dorit s triasc cu femeia lui n feciorie. Se zice c nsui arhanghelul Mihail l-a nvat credina n Hristos, l-a botezat n numele de via fctoarei Treimi, l-a mprtit cu Preacuratele Taine i i-a dat puterea de a svri lucruri minunate. Drept aceea el a plecat i pe femeia lui Ana (cci aa se numea aceasta), s fie de un gnd cu dnsul i s triasc laolalt n feciorie i a botezat i pe prinii lui, dup ce i-a adus mai nti la credina lui Hristos. Apoi, a nduplecat pe tatl su Nestor s sufere mucenicia pentru Hristos. Pe nchintorii la idoli care voiau s aduc jertf unui demon ntunecat i necurat ce se gsea ntr-o peter, i-a fcut s cunoasc pe Dumnezeul tuturor. Sfritul su mucenicesc a fost astfel: cnd ighemonul Magnus a venit n inutul acela, aducnd cu sine poruncile mprteti, sfntul a fost prins i adus naintea lui, i a fost btut cumplit. Cnd mulimea a auzit despre aceasta a alergat ca s scoat pe sfnt din minile ighemonului i s-l pedepseasc pe acesta pentru fapta fcut. Ighemonul aflnd aceasta, a fugit; iar mulimea dezlegnd pe sfnt i tergndu-i rnile de snge, l-a adus la casa lui, unde a mai trit doi ani, dup care s-a mutat ctre Domnul.

milostiveasc de ea i s vindece orbirea puiului ei. Iar sfntul scuipnd asupra ochilor celor bolnavi i rugndu-se, i-a dat vederea. Dup cteva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulumire pentru c i-a vindecat puiul. Dar sfntul nu a primit-o, pn ce hiena nu i-a fgduit c pe viitor nu va mai ataca oile sracilor. Dac sfntul era att de milostiv fa de firea celor necuvnttoare, ct de milostiv trebuie s era fa de oameni, crora nsi prtia firii le cere s fie plini de ndurare? Att de mare era curia sfntului, nct preotul mnstirii spunea sub jurmnt c el nu a dat niciodat Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de cte ori acesta venea s se mprteasc, era mprtit de un nger, cruia i se vedea numai mna din cot, innd linguria, cnd sfntul se mprtea. Sfntul se deprtase de toate grijile i zgomotele lumii cnd era n vrst de patruzeci de ani; i petrecnd ntru sihstrie aizeci de ani, s-a mutat ctre Domnul. Era mic de statur, spnatic la barb i avea capul luminat pe dinluntru de harul Duhului Sfnt.

Pomenirea sfntului mucenic Evloghiu din Palestina.

Sf. Mucenic Evloghiu era din Palestina. Dup moartea prinilor si pgni, el i-a dat toat motenirea sracilor, devenind un pelerin prin Palestina i convertind pgnii la credina cretin. n timpul unei persecuii el a fost arestat, torturat n mod groaznic i decapitat.

Pomenirea sfntului mucenic Evlampiu.

Sf. Mucenic Evlampiu a trit n Palestina i i s-a tiat capul pentru credina sa n Hristos.

Pomenirea sfntului mucenic Conon, grdinarul.

Acest sfnt era din Nazaretul Galileii i a trit pe vremea mpratului Decius. Deci, plecnd de acolo, a venit n cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron i aici, fcndui o grdin n locul ce se zice Carmela, ngrijea de ea, scondu-i hrana de care avea nevoie. i era att de cinstit i de curat cu inima, nct atunci cnd au venit cei ce cutau s-l prind, gsindu-l pe cmp i ndreptndu-i cuvntul ctre el, li s-a nchinat lor din tot sufletul. Cnd acetia i-au artat pricina pentru care au venit la el, cum c ighemonul Publius l cheam, el le-a rspuns: dar ce nevoie are el de mine, c eu sunt i cretin? S cheme la el pe cei ce sunt de un cuget i de o credin cu el. Dup ce a fost legat i a fost adus naintea ighemonului i nemplinind porunca acestuia de a aduce jertf idolilor, i s-a btut cuie de fier n picioare i a fost silit s mearg aa naintea unui car. Atunci el, ieind i cznd n genunchi i rugndu-se lui Dumnezeu, i-a dat duhul.

Pomenirea sfntului mucenic Arhelau i a celor mpreun cu dnsul o sut cincizeci i doi de mucenici, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Ioan Bulgarul, care a mrturisit n Constantinopol, la anul 1784, i care prin sabie s-a svrit.
Sfntul Nou Mucenic Ioan s-a nscut n Bulgaria n anul 1765. Musulmanii, creznd n mod fanatic c dac vor converti ct mai muli cretini la credina lor ei vor fi salvai i vor avea n viaa de dincolo abunden de hran i desftri cu fecioare, foloseau toate metodele, bune i rele de a-i convinge pe cretini. Pe cnd era doar un copil, Ioan i petrecea mult timp cu musulmanii i, ncet-ncet, a renunat la Hristos, urmnd credina musulman. Pe cnd avea aisprezece ani, i-a revenit din rtcire, cindu-se amarnic pentru greeala sa. Sf. Ioan a fugit la Muntele Athos, n Marea Lavr, unde a petrecut n pocin, sub ascultarea unui printe. El a dus o via monahal strict timp de trei ani i totui, contiina nu-i da pace. Astfel, cu binecuvntare de la duhovnic, el sa decis s plece la Constantinopol i s mrturiseasc public pe Hristos, chiar s-i verse sngele pentru a spla pcatul apostaziei de care se simea vinovat. Tnrul clugr s-a mbrcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui cretin s fac i, ajungnd n Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost transformat n moschee. n faa musulmanilor i-a fcut semnul Sfintei Cruci i a nceput s spun rugciuni

Pomenirea preacuviosului printelui Marcu monahul ("Ascetul"), fctorul de minuni.

Acest sfnt fiind iubitor de osteneal ntru toate, s-a dat pe sine totodat, i cercetrii Sfintelor Scripturi i a ajuns la desvrirea cea mai nalt n sihstrie i n virtute. Mrturie despre acestea sunt scrierile rmase de la el (n Filocalia romneasc, volumul 1), care sunt pline de tot felul de nvtur i de folos; i lucrarea minunilor i-a fost ncredinat de Mntuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie s istorisim aici una: pe cnd sfntul se gsea odat n curte i se cerceta pe sine nsui, a venit la dnsul o hien slbatic, aducnd cu sine pe puiul ei care era orb i ntr-un chip umilit s-a rugat de sfnt s se

236

3 Martie
cretine. Cu voce tare povestea cum el s-a nscut cretin dar a czut n rtcire i s-a deprtat de credina lui Hristos. Striga mai departe cum c vrea n acel moment s se lepede de falsa credin musulman i s se ntoarc din nou la Hristos. Auzind aceste cuvinte, turcii au nnebunit de mnie, l-au prins i l-au torturat n felurite chipuri. "Leapd-te de Hristos," strigau ei, "i ntoarce-te la credina musulman, altminteri vei muri." Sf. Ioan a rspuns: "Fr Hristos, nu exist salvare." Agarenii furioi l-au trt pe sfnt n curte unde i-au tiat capul. n acest fel, Sf. Ioan a primit coroana muceniciei n 1784, la vrsta de 19 ani. si i le-a pus moatele n mormnt, la scurt timp Sf. Arcadiu a plecat n pace la Domnul.

Pomenirea cuviosului Isihiu, fctorul de minuni. Pomenirea cuviosului Maxim, care, fiind lovit cu pietre, s-a svrit din via. Pomenirea sfntului Eufrosin, care, fiind adpat cu ap fiart, s-a svrit din via. Pomenirea aflrii cinstitei Cruci i a sfintelor piroane de ctre sfnta Elena, mama sfntului mprat Constantin cel Mare.
La nceputul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul mprat roman care a recunoscut credina cretin el mpreun cu Sf. Elena, mama sa credincioas, au decis s reconstruiasc oraul Ierusalim. i-au fcut un plan de a nala o biseric pe locul patimilor i nvierii Domnului pentru a sfini din nou locurile legate de moartea i nvierea Mntuitorului i a terge mnjirea pgn din sfintele locuri. mprteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care i cerea s o ajute pe mama lui n toate felurile posibile ca s restaureze sfintele locuri cretine. Dup sosirea n Ierusalim, mprteasa a nceput s drme toate templele pgne i s sfineasc locurile murdrite de pgni. n cutarea ei dup Crucea Dttoare de Via, mprteasa a cercetat mai muli cretini i evrei, fr s afle nimic pentru mai mult timp. n cele din urm, un btrn evreu numit Iuda i-a spus c crucea era ngropat n spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin s se demoleze templul i s se fac spaturi pe locul acela. n scurt timp au gsit Golgota i Mormntul Domnului. Nu departe de acel loc au gsit trei cruci, o scndur cu inscripia lui Pilat (Ioan 19:19) i patru piroane care au strpuns corpul Domnului. Urmtorul pas era s determine care era crucea rstignirii Mntuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, vznd un mort care era dus la groap, a cerut ca acel om s fie aezat pe rnd pe fiecare din cruci. Cnd corpul celui mort a fost aezat pe Crucea Mntuitorului, acesta a nviat imediat. Vznd nvierea celui mort, toi au fost convini c au gsit Crucea Dttoare de Via. Cu mare bucurie, mprteasa Elena i patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel nct s o vad toi cei de fa.

6 Martie
Ziua a asea, pomenirea sfinilor marilor mucenici patruzeci i doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois i cei mpreun cu ei, care au ptimit n Amoreea.
n timpul unui rzboi dintre mpratul Bizanului Teofil (829-842) i saraceni, acetia au reuit s asedieze oraul Amorea (n Galicia - Asia Mic) datorit trdrii comandantului de armat Baditses. Amorea a czut i, o dat cu ea, 42 de generali au fost luai captivi i dui n Siria. n timpul celor apte ani de ncarcerare, acetia au ncercat n zadar s-i conving pe captivi s renune la cretinism i s accepte credina islamic. Captivii au rezistat cu trie la toate ofertele tentante dar i la ameninri. Dup mai multe chinuri prin care nu au reuit s frng spiritul cretin al soldailor, pgnii au hotrt s-i condamne la moarte, spernd s-i sperie i s-i conving nainte de execuie. Mucenicii au rmas de neclintit, spunnd c profeii Vechiului Testament aduc mrturii despre Hristos, pe cnd Mohamed se autointituleaz profet fr nici o dovad. Pgnii i spuser soldatului Teodor urmtoarele: "tim c ai lepdat preoia, ai devenit soldat i ai vrsat snge n btlii. Nu mai poi ndjdui n mila lui Hristos pentru c L-ai prsit cu bun tiin, aa c trebuie s-l accepi pe Mahomed." Dar mucenicul le-a rspuns: "Vorbele tale nu sunt adevrate cnd spui c L-am prsit pe Hristos. Mai mult, am prsit preoia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie s vrs sngele meu pentru Hristos, ca s-mi spl pcatele mele mpotriva Lui." Clii i-au dus pe rnd pe fiecare la locul unde li s-a tiat capul i trupurile lor au fost aruncate n rul Eufrat. La slujba de pomenire, aceti sfini suferitori de patimi sunt numii astfel: Teodor "ntrutotul Binecuvntat", Calist cel "Nenfrnt", Constantin cel "Nepreuit", Teofil cel "Minunat" i Vasois cel "Puternic".

Pomenirea cuviosului printelui nostru Arcadiu.

Sfntul Arcadiu s-a nevoit ntr-o via monahiceasc nc de timpuriu. El a locuit n insula Cipru, n timpul mpratului Constantin cel Mare (206-337). El a fost nvtorul sfinilor mucenici Iulian Doctorul i Eubol, care au fost executai n timpul mpratului Iulian Apostatul (361-363). Dup ce a jelit moartea martiric a discipolilor

Pomenirea sfinilor Iulian i Evul, care de sabie sau svrit. 237

3 Martie

7 Martie
Ziua a aptea, pomenirea sfinilor mucenici, care au fost episcopi n Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton i Eterie.
n anul al aisprezecelea al mpriei lui Diocleian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca s propovduiasc cuvntul Domnului. Astfel au fost trimii de el i aceti prini purttori de Dumnezeu n inutul taurosciilor: Efrem n Sciia, iar Vasilevs n Cherson. Vasilevs ajungnd n acea cetate i propovduind ndreptarea vieii i schimbarea credinei pgneti, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de vieuire i ca un strictor al obiceiurilor printeti i al credinei. Pentru aceasta l-au btut i l-au alungat din cetate. Iar el a venit ntr-o peter care se numea Partenon, bucurndu-se pe de o parte i simind plcere c a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de alt parte necjindu-se, amrndu-se i tulburndu-se din pricina nvrtorii i rtcirii acelora. n starea aceasta gsindu-se i rugndu-se pentru dnii, a fost chemat iari la ei. Cci murind copilul conductorului lor, care era cel mai de seam om din cetatea aceea, prinii i rudele nmormntnd trupul cel nensufleit i mai rmnnd ctva vreme la mormnt, au vzut pe copil ca ntr-un vis stnd naintea lor i zicndu-le: dac vrei s vin din nou la via, chemai pe strinul acela pe care l-ai necinstit i creznd n nvtura lui, nduplecai-l s se roage pentru mine. Acetia fcnd acest lucru i copilul, prin rugciunile sfntului i cu vrsare de ap sfinit, n chipul Botezului, ntorcndu-se din nou la via, prinii lui, mpreun cu toate rudele i cunoscuii au primit credina n Hristos i au primit toi taina Botezului. ns cei ce rmseser n necredin, aai de iudei, la mnie, au trt pe sfnt pe drumuri i mult vreme fiind trt i-a dat duhul lui Dumnezeu. Iar fericitul Efrem, propovduind pe Hristos n locul n care fusese trimis, a fost prins de ctre nchintorii idolilor, i s-a tiat capul. Dup svrirea din via a sfntului Vasilevs, au venit la Cherson, iari, Evghenie, Agatodor i Elpidie, care fuseser trimii deopotriv de episcopul Ierusalimului ca propovduitori ai neamurilor, ca s le vesteasc mntuirea. Dar cei ce triau ntru necredin, ridicndu-se asupra lor i legndu-i laolalt fr de mil i btndu-i ct se poate de crud, i-au omort la un an de la svrirea din via a fericiilor Efrem i Vasilevs, adic tot n ziua a aptea a lunii martie. La muli ani de la aceasta, iari a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta vznd slbticia i rutatea poporului din Cherson, a plecat la Bizan, ca s arate mpratului situaia de acolo. Frnele mpriei romanilor le inea pe atunci marele Constantin. i gsind la acest mprat nelegerea cuvenit, i pgnii fiind alungai din cetate cu puterea mpratului, ali locuitori, brbai binecredincioi au venit acolo. Cnd fericitul Eterie, vrnd s se ntoarc la Bizan ca s mulumeasc mpratului pentru cele ce se fcuse, pe drum a fost aruncat de pgni n Dunre i acolo i-a gsit sfrit vieii, ca un mucenic, n ziua a aptea a lunii martie. Dup aceasta cei din cetatea

Chersonului au trimis solie ctre marele Constantin i au primit de la el ca episcop pe Capiton. Cnd a venit acesta, dreptcredincioii din Cherson s-au bucurat, dar pgnii i erau potrivnici. Acetia, cerndu-i semn, i-au cerut s intre ntr-unul din cuptoarele aprinse care se gseau la ei i apoi s ias nevtmat i neaprins. Episcopul, mbrcndu-se cu sfintele veminte i punndu-i omoforul, a fcut semnul crucii i a intrat n cuptor, unde rmnnd timp ndelungat, a ieit nears, avnd felonul plin de crbuni de foc. i toi aproape ngrozindu-se de minunea aceasta dup ce au primit credina n Hristos au fost botezai. Sfntul s-a mutat fericit din via n ziua a douzeci i doua a lunii decembrie.

Pomenirea sfinilor Nestor i Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au svrit. Pomenirea Cuviosului printelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfntului Antonie cel Mare.
Cel ntre sfini printele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rnd, dar lipsit de rutate i de prefctorie, ca nimeni altul. Avea ns o soie nrutit i desfrnat, fr ca el s tie lucrul acesta mult vreme. ntr-una din zile, venind el de la arin pe neateptate, n afar de vremea obinuit, aa cum se ntmpl cteodat, a gsit pe soia lui necinstindu-i casa cu un brbat strin. Atunci zmbind plin de blndee le-a zis: Bine, bine, nu-mi pas de ce facei, martor iau pe Iisus Hristos; de acum nainte nu vreau s o mai vd naintea ochilor; a ta s fie i ea i copiii ei, iar eu m voi duce i m voi face monah. i ndat lsnd toate i bine rnduindu-le, a plecat la fericitul Antonie i btnd la ua acestuia, fericitul Antonie a ieit i i-a zis: Cine eti, frate, i ce caui aici? Iar el i-a rspuns: Sunt un strin i am venit la tine s m fac monah. Iar sfntul i-a zis: Btrn fiind de aizeci de ani, nu poi s te faci monah i nici s nduri necazurile i strmtorarea pustiului. Mai degrab du-te la chinovie; acolo ai s gseti din belug cele necesare trupului i vei putea s petreci fr prea mult oboseal cu cei de acolo. Cci fraii vor ajuta neputina ta, fiindc eu stau singur i mnnc doar la cinci zile o dat i atunci chiar rmnnd mai mult flmnd. Dar Pavel nu suferea s aud acestea de la btrn, ci se srguia s rmn mpreun cu el. i sfntul neputnd s-l alunge, nchiznd ua colibei, l-a lsat afar timp de trei zile, neieind ca s-l vad. Iar Pavel a rmas flmnd i nu s-a deprtat. n ziua a patra ns sfntul avnd trebuin neaprat s ias afar, deschiznd ua i gsindu-l pe Pavel lng ua colibei, i-a zis: Du-te, btrne, de aici, nu m sili, cci nu poi s rmi mpreun cu mine. Dar Pavel i-a rspuns: mi este cu neputin s m duc ntr-alt parte. Atunci sfntul vzndu-l c nu are nici traist, nici pine, nici ap, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dac vei da dovad de ascultare i vei mplini fr lenevire i fr murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea i aici s te mntuieti; dar dac nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseti i nu te ntorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel rspunznd a zis: Toate cte mi vei spune, cu rvn le voi face. i sfntul i-a zis: ridic-te deci i roag-te, pn m voi duce nuntru, ca s-i aduc de lucru. Fericitul Antonie intrnd n peter, l supraveghea printr-o mic

238

8 Martie
ferestruic; i Pavel a stat nemicat la rugciune o sptmn ntreag, fiind ars de aria soarelui. Dup aceasta, sfntul Antonie ieind afar i lund ramuri de finic, i-a zis: ia i mpletete din ramurile acestea, aa cum m vezi c mpletesc eu. i btrnul a mpletit pn la al noulea ceas un irag de cincisprezece stnjeni, cu mult osteneal. Dar sfntul i-a zis: ru ai mpletit! Desf ce-ai mpletit i mpletete din nou. i Pavel a stat nemncat timp de apte zile. Sfntul Antonie fcea acestea pentru ca Pavel s se nemulumeasc i s, plece de acolo. Dar, Pavel, despletind iragul cu ndelung-rbdare i cu osrdie i mpletindu-l din nou cu mult luare aminte, fr s crteasc i fr s se tulbure, a uimit pe sfnt. Pentru aceasta, ctre apusul soarelui, atins adnc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Btrnelule, vrei s mncm o bucat de pine? Iar Pavel a rspuns: cum crezi, printe! i lucrul acesta l-a nmuiat iari pe sfntul; i punnd masa, a aezat pe ea patru buci de pine, de cte ase uncii fiecare (aproape 200 grame) i a nmuiat pentru dnsul una, iar pentru btrn trei. i sfntul Antonie ncepnd un psalm, ca i ntru acesta s-l ncerce pe Pavel, l-a cntat, repetndu-l de dou ori. Iar Pavel cu mai mult osrdie se ruga mpreun cu sfntul. Apoi, sfntul i-a zis lui Pavel: stai la mas i ia aminte s nu te atingi de cele puse nainte. i ndeplinind i aceast porunc, sfntul i-a zis: acum ridicte, f-i rugciunea i culc-te. Iar acela neatingndu-se ctui de puin de hran, a fcut ceea ce i s-a poruncit. Ctre miezul nopii, sfntul Antonie ridicndu-se pentru rugciune, a sculat i pe Pavel i a prelungit rugciunea pn la ceasul al noulea din zi. Cnd s-a fcut sear, sfntul Antonie lundu-i nainte o bucat de pine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mncnd ncet mai avea nc din pinea din care mnca. Dup ce a mncat toat bucata de pine, Antonie i-a zis: Btrnule, mai mnnc i alt bucat de pine. Dar Pavel i-a rspuns: dac vei mnca i tu, atunci i eu voi mnca. Sfntul Antonie a zis: mie mi este de ajuns pentru c sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru c i eu vreau s ajung monah, mi este de ajuns i mie. Iar dup ce au adormit puin, sculndu-se au nceput din nou s cnte. Cnd s-a fcut ziu, l-a trimis s umble n pustiu i s se ntoarc abia dup trei zile. Dup ce a fcut i aceasta, venind nite frai la sfntul Pavel cuta s vad ce trebuie s fac. i sfntul i-a zis: slujete pe frai n tcere i s nu guti nimic, pn ce vor pleca. i au trecut zile fr ca Pavel s guste ceva. Iar fraii l ntrebau: pentru ce nu vorbeti? i, pentru c el nu rspundea, sfntul i-a zis: vorbete frailor; i a nceput s vorbeasc. ntr-una din zile aducnd cineva sfntului un urcior cu miere, sfntul Antonie a vrsat mierea pe pmnt. Dup ce a fcut aceasta, sfntul a zis lui Pavel: adun mierea strop cu strop i vezi ca nu cumva ceva din ea s rmn fr s poat fi folosit. i fcnd aceasta nu s-a tulburat i nu s-a schimbat ctui de puin. O alt dat i-a poruncit s scoat ap i toat ziua s o verse fr de folos. i altdat, iari, desfcndu-i mbrcmintea, i-a poruncit s i-o coas cu ngrijire la loc. Cnd sfntul l-a vzut c svrete fr ovial, fr murmur i fr s fie mpiedicat de ceva tot ceea ce-i poruncete, i-a zis: Uite, frate, dac poi s faci n fiecare zi aa, atunci s rmi cu mine; iar dac nu, du-te de unde ai venit! i Pavel a zis lui: dac mai ai i altele s-mi ari, nu tiu dac le voi putea face, dar toate cele pe care le-am vzut pn acum, pe toate cu uurin le fac. O astfel i att de mare ascultare i umilin a dobndit fericitul Pavel, nct a primit har mpotriva demonilor ca s-i alunge pe dnii. Iar marele Antonie, ncredinndu-se despre el, l-a inut cu sine o vreme oarecare. Apoi, fcndu-i o chilie l-a aezat n ea, ca s cunoasc toate vicleugurile demonilor i s se lupte acolo cu ei. Deci, petrecnd un an ntreg n singurtatea lui i dovedindu-se a fi fctor de minuni i slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat dup aceea ctre ceretile locauri.

Pomenirea sfntului Efrem, patriarhul Antiohiei, care n pace s-a svrit.

8 Martie
Ziua a opta, pomenirea preacuviosului printelui nostru Teofilact Mrturisitorul, episcopul Nicomidiei.
Fericitul Teofilact se trgea de fel din prile Rsritului. i petrecndu-i viaa cu bine nc de copil, mai trziu, prin purtarea de grij a lui Dumnezeu, a plecat de acolo i a venit la Constantinopol. Aici, el s-a mprietenit, cu timpul, cu cel ce se gsea mai mare peste slujitorii de tain ai palatului mprtesc, i a fost primit i el n slujba lor. Iar acesta era Tarasie, marea podoab a Ortodoxiei. Cnd Tarasie, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales n scaunul de la Constantinopol, dup ce Pavel Cipriotul s-a retras din scaun de bunvoie, atunci a fost ntocmai ca i cum lumina ar fi fost pus cu adevrat n sfenic. Minunatul arhiereu a zidit ndat o mnstire, lng intrarea n Marea Neagr i printre alte fapte pe care le-a mai fcut a tuns n monahism i pe cuviosul Teofilact i pe Mihail, care mai nainte fuseser mireni i care mpodobiser lumea n care triser pn atunci, att cu fapta ct i cu cuvntul. Mai trziu arhiereul vznd virtutea plin de strlucire a celor doi brbai i propirea lor continu n Hristos, a trimis dup ei i i-a aezat ndat n casa de rugciuni pe care o zidise. Dar nu a trecut mult vreme i Mihail a fost fcut episcop n Sinada, iar cinstitul Teofilact n Nicomidia. Ct de multe au fost faptele bune pe care le-a svrit cuviosul Teofilact o arat lucrurile nsei: sfintele biserici cldite de dnsul, spitalele, ajutorarea vduvelor i a orfanilor i nemsurata lui milostenie. Cci att de dedat slujirii semenilor lui era acest mare urmtor al lui Dumnezeu nct umplnd cte un vas cu ap cldu spla i tergea cu nsi minile sale pe betegi, pe chiopi i pe cei cu mdularele rnite. Cnd marele Tarasie a prsit viaa aceasta, dup ce a strlucit nousprezece ani n arhierie a urmat pe scaunul patriarhal Nichofor cel preanelept. Atunci s-a ntmplat ceva deosebit de urt: Leon cel urtor de Hristos, punnd mna pe sceptrul mpriei, a pornit de ndat, ticlosul, la nimicirea sfintelor icoane. i lucrul acesta dndu-se pe fa, marele Nichifor, trimind dup cei mai de seam dintre arhierei i lund cu sine pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al

239

9 Martie
Amoreii, pe Mihail al Sinadelor i mpreun cu alii i pe fericitul Teofilact, a venit mpreun cu el la nelegiuitul i apostatul mprat, punndu-i nainte multe leacuri de vindecare din dumnezeietile Scripturi. Dar acela, ntocmai ca o aspid ce-i astup urechile, nu a voit s neleag cele grite de ei; ci, nesocotind toate acesta, susinea cu drzenie credinele lui dearte de mai nainte. Ceilali arhierei vznd aceasta, au tcut. Numai fericitul Teofilact, ndreptndu-i cuvntul ctre mprat, i-a zis: tiu c dispreuieti buntatea i ndelunga-rbdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fr de veste, cumplit nenorocire i distrugere ntocmai ca furtuna i nu vei avea pe nimeni care s te scape. Auzind acestea mpratul s-a umplut de mnie i a poruncit ca toi s fie alungai n surghiun: dumnezeiescul Nichifor n insula Tasos; fericitul Mihail al Sinadelor n Eudochia i ceilali n alte pri. Iar pentru de trei ori fericitul Teofilact a poruncit s fie trimis n surghiun n Strovilon (care este o cetate de aprare n garnizoana chiverioilor i se gsete lng mare). n aceasta petrecnd acest fericit mrturisitor timp de treizeci de ani i rbdnd cu struin toate suferinele n acest pmnt strin, s-a mutat ctre Domnul. Iar dup ctva vreme ncetnd erezia i Ortodoxia strlucind din nou, n timpul binecredincioasei mprtese Teodora i al preasfinitului patriarh Metodie, cinstitele moate ale preacuviosului printelui nostru Teofilact au fost aduse din surghiun i au fost aezate n Nicomidia, n biserica cea zidit de dnsul. idolilor, mai nti au fost lovii cu pietre peste fa i peste gur, dar pietrele n loc s-i ating pe ei, se ntorceau i loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osndii, n vreme de iarn, s petreac toat noaptea n mijlocul unui lac, care se gsea n apropierea Sevastiei. Pe cnd se gseau n mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viaa, ieind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de ndat ce a fost atins de cldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostaii care erau de paz acolo ns a intrat laolalt cu sfinii n lac i l-a nlocuit pe cel plecat, vznd n noapte pe sfini nconjurai de lumin i cununi, pogorndu-se din cer asupra fiecruia dintre ei. Iar cnd s-a fcut ziu, sfinii care erau leinai, de abia se mai vedeau suflnd. Atunci li s-au frnt fluierele picioarelor i au luat cununile muceniciei. Ct de plcut sa cunoscut a fi moartea pentru acetia i ct de dorit s fie mbriat se poate vedea i din urmtoarea mprejurare. Dup zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina vrstei mai tinere i a puterii trupeti mai sufla nc, a fost lsat la o parte de tiran, socotind c acesta poate l va ndupleca s-i schimbe gndul. Dar mama lui, care n tot timpul ct mucenicii ptimiser, rmsese pe lng el, vznd acum pe fiul ei, care era mai tnr dect toi ceilali, se temea ca nu cumva tinereea i dragostea de via s-i insufle n cele din urm team i s se arate nevrednic de ceata i de cinstea celorlali. De aceea aceasta sta ncremenit i cu trupul i cu privirea, uitndu-se la el, n starea n care se gsea, dndu-i curaj i ntinzndu-i minile, n cele din urm i zicnd: Fiul meu preadulce, mai rabd puin, ca s ajungi cu adevrat i fiu al Tatlui Celui din ceruri. Nu te nfricoa de chinuri, cci, iat, Hristos Dumnezeu i st ie ntr-ajutor. Nu vei mai ntlni mai departe nici o neplcere, nici o durere; toate acelea au trecut, pe toate le-ai nvins cu vitejia ta; dup acestea va fi numai bucurie, desftare, odihn i veselie, din care te vei mprti mprind mpreun cu Hristos i vei fi rugtor pe lng Dnsul, pentru mine, mama ta. Dup ce sfinilor li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ei i-au dat sufletele n mna lui Dumnezeu. Iar slujitorii tiranului aducnd nite crue i ncrcnd n ele sfintele lor trupuri le-au pornit ctre rmul unui ru, care trecea prin apropiere. i vznd c tnrul

Pomenirea cuviosului printelui nostru Pavel Mrturisitorul, cel din Plusaida.

Acest sfnt a trit pe vremea mprailor lupttori mpotriva sfintelor icoane. i vznd pe cei ce se npusteau fr de judecat mpotriva Bisericii, rsturnnd toat temelia cea dreapt a aezmintelor sfinte, tergnd toate chipurile sfintelor icoane i nimicind toat buncuviina sfintelor biserici, i mpungea cu cuvintele dumnezeieti, ntocmai ca i cu nite sgei, nelegnd s ptimeasc orice fel de asupriri i de surghiunuri pentru icoane.

Deci bine i cu brbie nevoindu-se, cu pace i-a dat duhul lui Dumnezeu. Pomenirea sfntului apostol Ermis, despre care amintete apostolul Pavel n Epistola ctre Romani. Pomenirea sfntului mucenic Dion, care de sabie sa svrit. Pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a svrit.

9 Martie
Ziua a noua, pomenirea sfinilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mrturisit i au fost chinuii n cetatea Sevastiei.
Cei patruzeci de mucenici, dei erau de obrie din diferite locuri, fceau parte din aceeai ceat osteasc. Ei au fost prini din pricina mrturisirii credinei n Hristos i au fost dui la cercetare. Dar nelsndu-se nduplecai s jertfeasc

240

10 Martie
acela, al crui nume era Meliton, mai sufla nc, l-au lsat s triasc mai departe. Cnd mama lui a vzut ns c rmne singur, a socotit c lucrul acesta nseamn ceva mai mult dect moartea ei i a fiului ei. De aceea, neinnd seama c este femeie slab i nbuindu-i n suflet toat durerea de mam, a luat pe fiul ei pe umeri i a pornit cu el dup cruele cu trupurile sfinilor, ntocmai ca o viteaz, socotind c numai atunci fiul ei va tri cu adevrat, cnd lar vedea i pe el mort i prsit mpreun cu ceilali. Dar, n timp ce-l purta astfel pe umere, acesta i-a dat i el duhul. i atunci mama simindu-se eliberat de griji, s-a bucurat mult i sufletul ei a sltat n chip plcut de sfritul fiului ei. i ducnd trupul nensufleit al iubitului ei fiu pn la locul unde se gseau trupurile sfinilor, l-a pus deasupra lor i l-a numrat cu toate celelalte, pentru ca nici mcar trupul, al crui suflet pornise s se nnumere laolalt cu sufletele celorlali, s nu se deosebeasc de trupurile lor. Iar slujitorii aceia ai vrjmaului, aprinznd un foc mare, au ars trupurile sfinilor. Apoi, pentru ca nu cumva cretinii s poat lua moatele lor, le-au aruncat n ru. Dar acolo, prin purtarea de grij a lui Dumnezeu, s-au strns cu toate laolalt ntr-o surptur, de unde fiind scoase de minile cretinilor, ne-au fost druite nou ca o bogie de nenstrinat. poruncind s fie dat jos de pe lemnul pe care fusese chinuit, a zis ctre cei de fa: aruncai-l de aici n vreo temni ntunecat i bine pzit i lsai-l acolo singur pn ce m voi gndi cu ce fel de moarte am s-l pierd. n timp ce sfntul mucenic se gsea n temni, nelegiuitul mprat a nscocit un nou mijloc de tortur; i acesta era o cuc de fier. Astfel, poruncind ca sfntul s fie scos din nchisoare, a spus slujitorilor lui s-l nchid n cuc i s fie spnzurat cu cuca n sus. Dup ce s-a fcut aceasta, iar cuca de fier acoperea tot trupul sfntului, tiranul a poruncit s fie aprinse fclii i cu acelea s fie ars fr de mil cuca n care se gsea sfntul. Deci, mucenicul cel sfnt al lui Hristos gsindu-se spnzurat n cuca aceea de fier i rugndu-se acolo, ntratt a fost ars, nct toat carnea de pe el topindu-se a curs ca ceara i s-a amestecat cu pmntul, iar oasele lui s-au fcut ntocmai ca praful de pe arie. n felul acesta mucenicul cel sfnt al lui Hristos rugndu-se i topindu-se, aerul s-a umplut de mireasm cu bun miros, iar sufletul lui s-a ridicat ctre Domnul, ntocmai ca un luceafr luminos, aa precum unii dintre credincioii care au fost de fa au spus c au vzut. Iar tiranul i nelegiuitul mprat struind nc n nebunia lui, a poruncit s fie adunat cu grij att pmntul n care cursese carnea topit a sfntului, ct i praful oaselor sale i s fie mprtiate n mare, n faa lui. Toate acestea s-au ntmplat n cetatea Nicomidiei.

Pomenirea sfntului mucenic Urpasian.

De ndat ce Maximian a luat n mini frnele mpriei a i nceput s stpneasc cu asprime prile din jurul Nicomidiei, fcndu-se un nflcrat aprtor al idolilor. Prietenii lui de gnduri i de butur i-au aprins odat mnia, ntocmai ca o flacr puternic mpotriva cretinilor. i atunci, adunnd laolalt pe toi sfetnicii i fruntaii din mpria lui, le-a strigat: dac cineva dintre voi a czut n credina cretinilor i nu vrea s se ntoarc la binevoitorii notri zei, s-i desfac brul su naintea tuturora i s ias din palatul i din cetatea noastr. Cci cetatea aceasta nc de la strmoi a apucat s cinsteasc pe zei, i nu un singur Dumnezeu i chiar i acesta rstignit! i atunci spaim a cuprins pe toi cei ce crezuser n Hristos. Dar tot atunci s-a putut vedea curat i felul adevrat n care avea s se arate dreapta credin n Hristos. Cci unii dintre cei de fa ascundeau c sunt cretini, iar alii se lepdau. Ci ns purtau n sufletele lor neptat dragostea ctre Dumnezeu, dispreuind chinurile i btndu-i joc de tiran, aruncndu-i briele se ndeprtau de acolo. Atunci i viteazul Urpasian cel cu sufletul de diamant, care fcea parte dintre sfetnici, a aruncat hlamida i brul su, zicnd cu glas puternic mpratului: de vreme ce astzi mprate, m declar osta al mpratului Celui ceresc, Care este Domnul meu Iisus Hristos, ia-i napoi brul, cinstea i mrirea. Auzind acestea de la Urpasian, cu totul pe neateptate, mpratul Maximian s-a schimbat ndat la fa i mult vreme a rmas fr de glas. Dup aceasta, frecndu-i ochii i privind posomort ctre Urpasian, a strigat ntocmai ca o fiar slbatic, zicnd: spnzurai pe ticlosul acesta i zdrobii-i trupul cu vine de bou. Fcndu-se aceasta cu mare grab i fiind btut fr de mil, ore ntregi, cu vine de bou, sfntul mucenic, i avea privirile ndreptate spre cer i se ruga, nefiind mhnit ctui de puin. Tiranul

Pomenirea sfntului Cezarie, fratele sfntului Grigore Teologul. Pomenirea sfinilor mucenici: un bunic, o bunic, un tat, o mam i doi copii, care de sabie s-au svrit.

10 Martie
Ziua a zecea, pomenirea sfntului mucenic Codrat, cel din Corint, i a celor mpreun cu dnsul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton i Crescent.
n timpul unei persecuii mpotriva cretinilor, n secolul al III-lea, o cretin evlavioas cu numele Rufina a fugit din Corint s se ascund n muni, ca s scape de urmritori. Acolo a nscut un fiu, Codrat, dup care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost inut n via, fiind hrnit n mod miraculos: un nor aprea deasupra lui i i picura rou dulce n guri. Sf. Codrat i-a trit copilria i tinereea n slbticie. n adolescen el a cunoscut nite cretini de la care a nvat despre adevrata credin. Codrat a studiat gramatica i arta medicinii, avnd mare succes. Dar, cel mai mult timp i-l petrecea n singurtate, prin muni, n rugciune i meditaie la Dumnezeu. Anii treceau i muli prieteni i ucenici l cutau pentru un cuvnt de nvtur. Printre acetia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent i muli alii. Din porunca pgnului mprat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca s tortureze i s ucid pe cretini. Fiind cel mai n vrst dintre ei, Sf. Codrat a vorbit n numele tuturor, aprnd cu demnitate credina n Hristos Mntuitorul, dup care a fost supus torturii. n ciuda suferinelor inumane, el i ncuraja pe alii,

241

10 Martie
spunndu-le s nu le fie fric i s-i apere cu trie credina. Iason, vznd c nu-i poate convinge pe nici unul s se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toi la fiarele slbatice s fie sfiai de vii. ns fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin s-i lege de picioare la trsuri i s-i trag prin tot oraul i muli oameni din mulime aruncau n martiri cu pietre. n cele din urm acetia au fost condamnai la decapitare cu sabia. La locul execuiei, acetia au cerut puin rgaz pentru rugciune i unul cte unul i-au plecat capetele sub sabie. Discipolii sfntului Codrat care au mai rmas, au suferit i ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost njunghiat noaptea; Victorin, Victor i Nichifor au fost zdrobii ntr-o pres mare de piatr; lui Claudiu i s-au tiat minile i picioarele; Diodor a fost aruncat n foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu i Leonid au fost necai n mare. Lund exemplul lor, multe femei cretine au ales s sufere de bun voie pentru Hristos. patriciana i a trimis s fie cutat cu mult struin pretutindeni. Iar mielueaua lui Dumnezeu lund cunotin de acest lucru, prsind n timpul nopii mnstirea ei, s-a dus n pustia Schetia la avva Daniil, i istorisind ea preafericitului btrn cele cu privire la ea, acesta a mbrcat-o cu haine brbteti i i-a pus numele Anastasie eunucul. i aeznd-o ntr-o peter, la o oarecare deprtare de lavra lui, a zidit-o acolo, punndu-i ca rnduial s nu ias niciodat din chilie i nici pe altcineva s nu mai primeasc la ea de atunci nainte. De asemenea el a mai rnduit pe unul din frai s-i aduc o dat pe sptmn un ulcior cu ap i s i-l pun afar lng peter, dup care s primeasc binecuvntare i s plece. Aceast femeie viteaz i nenduplecat petrecnd acolo neajuns de nimeni douzeci i opt de ani, a pzit rnduiala btrnului Daniil netirbit. Ce minte sau ce limb ar putea s neleag, s povesteasc sau s scrie virtuile dumnezeieti ale celor douzeci i opt de ani pe care aceasta singur le-a nfiat lui Dumnezeu n fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugciunile, citirile, ederile n picioare, ngenuncherile i postirile? i mai nainte de toate i dup toate ncierrile i rzvrtirile demonilor, plcerile trupeti, poftele cele rele i toate celelalte pe potriva acestora? De alt parte faptul c ea, care fusese patrician i care fusese obinuit ntotdeauna s se ntlneasc n palatul mprtesc cu mulime de brbai i femei, s rmn cu totul neajuns de nimeni n decursul attor ani, depete orice minte i orice cuget. n toate acestea ns ea s-a nevoit cu bine i a ajuns vas ales al Duhului Sfnt. Cnd a cunoscut de mai nainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un hrb ctre btrnul Daniil, urmtoarele cuvinte: "Printe cinstite, ia cu tine n grab pe ucenicul care mi aduce ap i uneltele trebuitoare pentru ngropare i vino ca s ngropi pe Anastasie eunucul". Dup ce a scris acestea, a aezat hrbul afar, la ua peterii. Iar btrnul ncunotiinndu-se de acestea printr-o vedenie n timpul nopii, i-a zis ucenicului su: "Du-te, frate, la petera n care se gsete fratele Anastasie eunucul i vezi c la ua peterii vei gsi un hrb cu scriere pe el; lundu-l de acolo, ntoarce-te ct poi mai degrab aici". Dup ce acesta s-a dus i l-a adus, btrnul citindu-l a lcrimat. i lund n grab pe frate cu el i uneltele trebuitoare pentru ngropare au pornit la drum. i deschiznd petera au gsit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbineal. Deci, btrnul cznd la pieptul lui a plns, zicnd: "Fericit eti, frate Anastasie; c gndind mereu la ceasul acesta, ai dispreuit mpria cea pmnteasc; roag-te acum pentru noi Domnului!" Iar aceea a rspuns: "Eu, mai degrab, printe, am nevoie de multe rugciuni n ceasul acesta". i btrnul a adugat: "De a fi luat-o eu naintea ta, atunci a fi putut ruga pe Dumnezeu!" Deci stnd pe rogojin a mbriat capul btrnului, rugndu-se. Iar btrnul lund pe ucenicul su l-a pus n genunchi la picioarele ei, zicnd: "Binecuvinteaz pe ucenicul meu i fiul tu!" i ea a zis: "Dumnezeul prinilor mei, Care st naintea mea n ceasul acesta al despririi mele de trup, Cel ce cunoate toate nevoinele mele din petera aceasta, pentru numele Tu i

Pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.

n zilele mpratului Iustinian (527-565) tria la Bizan o femeie, cu numele Anastaia, temtoare de Dumnezeu, care se trgea din prini de neam ales i bogai. Era cea dinti patrician a mpratului i avnd adnc nrdcinat n ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe cile Domnului. Avea o nfiare frumoas i era plin de buntate aa nct toi erau ncntai de purtrile ei frumoase, chiar i mpratul. Dar, pentru c semntorul neghinelor, diavolul, obinuiete ntotdeauna s zavistuiasc ceea ce este bun i s dea asalturi mpotriva oamenilor de isprav, nengduindu-i niciodat odihn, a fcut n aa fel ca Anastasia s fie urt de mprteas. Cunoscnd prin cineva ura pe care i-o purta mprteasa i fiind cu adevrat plin de cunotin dumnezeiasc, Anastasia i-a zis ntru sine: O, Anastasia, la vreme potrivit vine mprejurarea aceasta; caut deci de-i mntuiete sufletul tu i vei scpa i pe mprteas de ura aceasta necugetat i-i vei dobndi i ie mpria cerurilor. i cugetnd acestea ntru sine, a tocmit o corabie i adunndu-i o parte oarecare din averea ei, iar pe toat cealalt lsnd-o, a pornit la drum i a ajuns la Alexandria. i construind acolo, n locul care se cheam Pempton, o mnstire mic, a rmas n ea, esnd veminte sfinte i srguindu-se s plac lui Dumnezeu. Mnstirea aceasta a rmas pn n zilele noastre, purtnd numele de Mnstirea Patricienei. Dup o oarecare vreme mprteasa mutndu-se din viaa aceasta (548), mpratul i-a adus aminte de Anastasia

242

11 Martie
pentru slbiciunea i chinul meu, s odihneasc duhul prinilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei". i ntorcndu-se ctre btrn, eunucul i-a zis: "Pentru numele lui Dumnezeu, printe, s nu m dezbrcai de zdrenele cu care sunt acoperit i nimeni s nu cunoasc cele cu privire la mine". Apoi, mprtindu-se cu Sfintele Taine, a zis: "Dai-mi pecetea lui Hristos i rugaiv pentru mine!" i privind ctre rsrit a strlucit ca i cum ar fi primit n peter o raz de foc asupra feei ei. i fcnd semnul cinstitei cruci, a zis: "Doamne, n minile Tale mi ncredinez duhul meu". i zicnd acestea i-a dat duhul. Atunci, au spat o groap naintea peterii, iar btrnul Daniil, dezbrcnd haina pe care o purta, a zis ucenicului: "mbrac pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este mbrcat". Iar ucenicul mbrcnd pe fericita Anastasia, snii acesteia au fost vzui de el, ntocmai ca nite frunze vetejite, dar nu a spus btrnului nimic despre aceasta. Dup ce s-a terminat nmormntarea, n timp ce ei se coborau ctre chilia lor, ucenicul a zis btrnului: "tiai, printe, c eunucul era femeie?" Dar btrnul a rspuns: "tiam i eu, fiule, dar pentru ca acest lucru s nu se afle pretutindeni pentru aceasta am mbrcat-o cu haine brbteti i i-am dat numele Anastasie eunucul, ca s nu bnuiasc nimeni. Cci mult cercetare s-a fcut de mprat pentru ea, n toat ara i mai ales n locurile acestea. Ci, iat, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost pzit de noi". i atunci, btrnul a nceput s-i povesteasc ucenicului cu de-amnuntul viaa ei. era plin de toat nelepciunea i priceperea, a rmas la el i a locuit mpreun cu el sub acelai cort i sub acelai acopermnt, ducnd acelai fel de via i avnd acelai gnd, mprtindu-se din cunotinele aceluia i mprtindu-i la rndul su pe ale sale. mbolnvindu-se aici de o grea boal de ochi, a fost vindecat de ctre sfinii Chir i Ioan, crora, drept plat a vindecrii, le-a cerut ngduina s treac n scris minunile svrite de ei n fiecare zi. i ntr-adevr le-a trecut pe toate n scris. Mai trziu, datorit vieii lui nalte, a ajuns episcop al Ierusalimului. Cnd sfnta cetate Ierusalim a czut n minile perilor, el s-a dus la Alexandria, la marele Ioan cel Milostiv, care pstorea pe atunci n scaunul apostolic de acolo. La svrirea din via a acestuia, gsindu-se deci la Alexandria, ntr-un cuvnt de laud el a artat toat comoara cea nesfrit de milostivire i nlimea vieii sfntului Ioan cel Milostiv, deplngndu-l i el ndeajuns de mult. Dup ce s-a ntors iari n sfnta cetate, nici nu se poate spune cu ct grij i trud a pstorit Biserica ce-i fusese ncredinat: el nu a dat ctui de puin somn ochilor lui i aipire pleoapelor lui. i lupta lui nu era numai mpotriva demonilor, ci i mpotriva ereticilor, pe care combtndu-i cu dovezi din Scriptur i cu predaniile Prinilor, ca i cu nvturile lui proprii, i punea pe fug. El a lsat Bisericii multe scrieri vrednice de cuvnt i de pomenire, n care nva pe credincioi trirea cea dreapt i vieuirea dup voia lui Dumnezeu. Printre aceste scrieri sunt Limonariul (mpreun cu Ioan Moshu), viaa sfntului Ioan cel Milostiv i Viaa sfintei Maria Egipteanca, cea deopotriv cu ngerii printre femei, care a svrit n pustiu lupte mai presus de puterile omeneti. Astfel trind via bun i bineplcut lui Dumnezeu, nvnd i pe alii i slujind ca o adevrat gur a lui Hristos, pstorind cu cuviin turma ncredinat lui, dup trei ani s-a mutat n pace la Dumnezeu.

Pomenirea sfntului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a svrit din via. Pomenirea sfntului mucenic Mihail din Agrafa, cel ce a mrturisit n Tesalonic n anul 1544, care prin foc s-a svrit.

11 Martie
Ziua a unsprezecea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Sofronie, patriarhul Ierusalimului.
Acest preamare lumintor al Bisericii era de fel din ara Feniciei celei ncununate cu munii Libanului, s-a nscut n cetatea Damascului, ctre anul 550, i se trgea din prini deopotriv de evlavioi. Tatl lui se chema Plinthas, iar mama lui Mira. mbinnd isteimea pe care o avea de la natere cu rvna deosebit la nvtur, a ajuns stpn pe toate cunotinele pe care le putea cineva dobndi n vremea aceea. i nc de pe cnd se gsea n Damasc a deprins toat virtutea care pe atunci se izbutea numai n pustiu. Mai trziu s-a dus la Mnstirea marelui Teodosie nceptorul vieii de obte, unde aflnd rgaz i trind n linite alturi de Dumnezeu i-a ntrit mintea i inima cu citirea dumnezeietilor Scripturi, robindu-i tot cugetul ntru ascultarea lui Hristos. Dorind ns dup i mai mult nvtur i dup o via i mai curat, a pornit dup trecere de mai mult vreme la Alexandria. i gsind acolo un brbat deosebit de vrednic, pe nume Ioan Moshu, care

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Pion, preotul sfintei Biserici din Smirna.
Acesta a fost preot al sfintei Biserici din Smirna i a trit pe vremea lui Deciu mpratul. Pentru credina lui a fost prins mpreun cu mai muli alii i a fost dus mai nti la Polemon, slujitorul zeilor pgni, naintea cruia a grit cu curaj despre religie, cu mrturii din Scriptur i din istorie, ncredinndu-l despre cele viitoare din cele ce s-au ntmplat i c Dumnezeu va lmuri prin foc faptele oamenilor. Dup aceasta sfntul a fost dus la Elpidiu, un alt dregtor de aceeai treapt cu slujitorul zeilor pgni, i n cele din urm la proconsulul Cvintilian, din porunca cruia a primit moartea muceniceasc prin foc.

243

12 Martie Pomenirea cuviosului printelui nostru Gheorghe cel Nou, purttorul de Dumnezeu i fctorul de minuni.
Acesta a trit n timpul mpratului Ioan Tsimiskes i prsindu-i soia, copiii i rudele, a ales mai degrab calea cea strmt. i lund asupr-i jugul lui Hristos cel preauor, strbtea orae i inuturi i chiar i pustiul, lipsit fiind de toate, ndurerat i suferind. Deci, fcndu-i-se cunoscut de la Dumnezeu sfritul, a venit la Constantinopol. i ajungnd la biserica sfntului Ioan Teologul, cea din Diipion, i-a aflat aici odihna n Domnul, rmnnd acolo timp de apte zile. Cnd au venit cei ce aveau s-l ngroape i au vzut fierul nespus de greu care i acoperea trupul i tot trupul strns n acest fier, au strigat: Doamne miluiete. Deci a fost pus ntr-o racl fcut din marmur, n acea biseric, revrsnd multe minuni de vindecri celor ce alearg la aceast racl cu credin. Dintre cei care s-au bucurat de purtarea lui de grij muli mai vestesc i astzi tuturor minunile pe care le-a fcut lor sfntul.

Pomenirea aducerii moatelor sfntului mucenic Epimah n Constantinopol.

Sfntul Mucenic Epimah din Alexandria s-a nscut n Egipt. El a trit n singurtate mult vreme, n Muntele Pelesium. n timpul unei persecuii mpotriva cretinilor n Alexandria (prin anul 250), Sf. Epimah n rvna lui zeloas a intrat n ora, a distrus idolii pgni i L-a mrturisit hotrt pe Hristos. Pentru acestea, sfntul a fost supus torturilor. Printre martorii la torturi era i o femeie oarb de un ochi. Cnd un strop de snge din trupul mucenicului a udat-o pe femeie, aceasta i-a vindecat ochiul bolnav. Dup numeroase torturi teribile, sfntului i s-a tiat capul cu sabia.

12 Martie
Ziua a dousprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Teofan Mrturisitorul din Muntele Sigriana.
Acest sfnt s-a nscut din prinii Isac i Teodota. Tatl Su svrindu-se din via n timp ce se gsea mai mare peste inutul eghepelaghiilor, el a rmas n grija mamei sale. La vrsta de doisprezece ani a fost logodit cu o copil, cu care a trit laolalt timp de opt ani. i el i logodnica lui aveau mult avere. Auzind pe unul dintre servii si vorbindu-i de viaa monahal, s-a umplut de dor dup aceast via. Dup ce mama lui a murit, lsndu-i nesfrit bogie, tatl logodnicei lui l silea continuu s ndeplineasc cele rnduite n vederea cstoriei. Venind ziua sorocit pentru aceasta, li s-a pregtit cmara de nunt i att cntecele de nunt, ct i toate celelalte s-au svrit dup rnduial. Dar dup ce fericitul Teofan i soia lui au rmas singuri, el a dezvluit tinerei gndurile tainice pe care le avea, iar aceasta nu numai c a consimit la ceea ce i cerea soul ei, ci l-a ncredinat c ceea ce avea s fac el va face i ea, deopotriv. Auzind acestea, Teofan a mulumit lui Dumnezeu, iar de atunci mai departe i fceau mpreun rugciunile lor de zi i de noapte. Nelegiuitul mprat Leon, ca i socrul tnrului, auzind acestea, s-a mpotrivit cu toat puterea dorinei lui. Ceva mai mult, mpratul l-a trimis n cetatea Cizicului, care atunci se zidea, ncredinndu-l cu supravegherea lucrrilor. Ducndu-se acolo, cinstitul tnr a adus la ndeplinire porunca mpratului, mplinind lucrarea aceea cu cheltuiala lui. n anul al douzeci i unulea al lui, mpratul cel cu nume de fiar i socrul lui ncetnd din via, de pe urma morii lor nu numai Teofan s-a bucurat de libertate, ci i lumea ntreag. Sceptrul mpriei a fost luat mai departe de mprteasa Irina. Fiindc acum i putea aduce nestingherit gndul la ndeplinire, el i-a mprit averile la cei lipsii i sraci i pe toi slujitorii lui i-a cinstit cu libertatea. i dnd soiei sale mult avere, a dus-o, dup voia ei, n Mnstirea Princhipos, unde aceasta s-a clugrit, primind numele de Irina, n loc de Megalusa, cum se numea mai nainte. Iar el, dndu-se pe sine Domnului, a intrat n mnstirea, zis a lui Polihroniu, care se gsea n munii din inutul Sigrana. Dac s-a fcut clugr, nu a voit s primeasc s fie conductor, ci stnd n chilie i scotea hrana de pe urma

Pomenirea sfinilor mucenici Trofim i Talu, care au ptimit n Laodiceea.

n zilele mprailor Diocleian i Maximian, pe cnd n Laodiceea era guvernator Asclepiu, s-a pornit o mare prigoan mpotriva cretinilor. i fiind prini sfinii mucenici Trofim i Talu, au fost lovii cu pietre timp ndelungat, dar Dumnezeu pzindu-i au rmas neatini. Vznd acest lucru dregtorul i cei ce erau mpreun cu el i ruinndu-se, i-au lsat ctva vreme s triasc nechinuii. Fiind ns pri din nou, au fost adui la judecat; aici, mrturisind cu ndrzneal, naintea tuturor, c Hristos este Dumnezeu adevrat i lund n derdere idolii pgnilor i mustrnd pe tirani, i-au pornit spre mnie. Pentru aceasta, spnzurndu-i pe lemne, dup ce iau dezbrcat cu totul, au pus de le-au strujit adnc trupurile. Dar sfinii, pe de o parte rugndu-se lui Dumnezeu, iar pe de alta defimndu-i pe zeii elineti, au umplut de mnie pe dregtor. Deci acesta hotrndu-se s sfreasc cu ei, a poruncit s-i rstigneasc pe cruce. Fiind dui deci ctre locul unde urma s fie rstignii, mulime mult de popor venea dup ei. i n timp ce erau rstignii se rugau i griau poporului cele ziditoare de suflet. Iar mulimea se grbea s se ating de sfintele trupuri ale sfinilor, unii adunnd din picturile lor de snge, alii vreun tergar, alii vreun obiect de metal care se gsea asupra lor, alii, n sfrit, vreun alt lucru. Pe acetia binecuvntndu-i i fcndu-le urri de bine, i-au dat sfintele lor suflete lui Dumnezeu. Unii dintre credincioi lund rmitele pmnteti ale sfinilor i ungndu-le cu miruri i nfurndu-le n giulgiuri, le-au aezat n biseric. i venind acolo i femeia lui Asclipeu i simind balsamul care ieea din racla sfinilor mucenici, a aternut deasupra raclei o mbrcminte de foarte mare pre. La ctva vreme dup aceasta Zosim i Artemiu, doi brbai evlavioi i credincioi, care erau din aceeai cetate cu sfinii, lund cu ei racla cu moatele cele sfinte, au dus-o n cetatea lor, Stratonichi, ca la o mil deprtare, i au aezato ntr-un mormnt spat ntr-o stnc.

244

12 Martie
propriilor sale mini, copiind, cu scrisul su frumos, diferite lucrri, timp nentrerupt de ase ani. Dup aceasta, plecnd de acolo, s-a dus n aa-numita insul Calonim, unde dup ce a ridicat o mnstire s-a ntors iari n Muntele Sigrianei. n al cincizecilea an al vieii lui a fost cuprins de o boal. Pe urma acestei boli el a rmas mai departe tot timpul vieii la pat i nemicat. Dup mprteasa Irina a urmat la mprie Leon Armeanul. Cele ntmplate n timpul mpriei acestuia sunt cunoscute de toi. El a mers pn acolo cu ticloia i nelegiuirea lui, nct a trimis dup acest om al lui Dumnezeu, spunndu-i: "Vino i te roag pentru noi, c pornim mpotriva barbarilor". Dar Teofan, pentru c nu se putea mica, a fost luat cu crua, dus pn la corabie i apoi cu corabia adus pn la Constatinopol. Ajuns aici, nu a putut vedea faa cea necurat a tiranului, ci acesta i-a trimis numai ntiinare spunndu-i: "Dac vei consimi la rugmintea mea, i voi da i ie i mnstirii tale multe bunti; iar de nu, te voi pedepsi cu lemnul spnzurtorii i te voi pune naintea tuturor ca pild, spre nfricoare". Mrturisitorul Teofan ns i-a rspuns: "Nu-i deerta vistieriile de darurile tale; n ceea ce privete lemnul spnzurtorii, sau chiar i focul, pregtete-le nc de astzi. Cci aceasta doresc: s mor pentru dragostea Hristosului meu". Auzind acestea, neruinatul l-a dat n minile lui Ioan Mantos, care se gsea atunci pe scaunul patriarhal de la Constantinopol, care se flea cu tiina lui, pentru c socotea c acesta l va face s-i schimbe gndul, cu puterea intrigilor sale. Sfntul Teofan, fiind dat n seama acestuia, a fost dus la mnstirea de la Ormizda a lui Serghie i Vah, care se gsea n apropierea palatului, unde a nceput lupta n cuvinte cu Mantos. Dar Mantos fiind nvins de Teofan, care l-a strfulgerat cu lumina nelepciunii lui i care l-a ncredinat de neschimbarea gndului su, plin de ruine l-a trimis din nou nebunului tiran, artndu-se cu aceasta, nemernicul, nu orator plin de slav, ci dimpotriv, cu totul nenvat. i ducndu-se i el naintea mpratului i-a zis: "O, mprate, mai uor este a nmuia fierul ca ceara, dect s schimbi pe omul acesta n ceea ce doreti tu". Dup ce tiranul a aflat aceasta, a dat porunc s fie dus sfntul n palatul lui Elefterie i s fie nchis ntr-o ncpere foarte strmt i ntunecoas, punndu-se i paznici la u, aa nct s nu poat fi slujit de cineva. Trind n felul acesta timp de doi ani i apsat fiind de necazuri i nevoi, a ruinat i cu aceasta pe tiran. Cci neizbutind nimic, cu toate c-l silea n fiecare zi s se supun voinei lui, a fost surghiunit n insula Samotrachi. Dar ducerea lui n surghiun, i-a grbit i plecarea din trup. Astfel, trind n acea insul numai douzeci i trei de zile, a rposat acolo, pornind n cuvioie i pace la Domnul. i cine, oare, ar putea spune de cte binecuvntri s-a umplut locul acela i cte vindecri au nflorit mai trziu acolo? arhieria nu la ntmplare sau prin vreo alegere fr de judecat, ci cu voina lui Dumnezeu, aa cum se va vedea mai departe. Astfel, pe cnd se gsea nc n mnstire stnd n chilia lui i pregtindu-se odat s ia pana i s o nmoaie n cerneal ca s scrie, a venit la el cineva care tocmai scpase dintr-un naufragiu, plngndu-i nenorocirea i rugndu-l pe cuvios s se milostiveasc i s-l ajute n nenorocirea n care se gsea. Dar acela care-i cerea acestea nu era cineva lipsit, dup cum se va vedea; cci nici mcar om nu era, care scpat din vreun naufragiu s vin la el gol, din nevoia de a cpta ceva, ci era un nger, care sub chipul acesta de om care avea nevoie venise la el ca s dea pe fa dragostea nesfrit de oameni care se gsea ascuns n sufletul cuviosului Grigorie. Acela venind o dat i mai venind dup aceasta i a doua i a treia oar, nu a plecat niciodat cu mna goal, nct dup ce sfntului nu i-a mai rmas nici o moned de aur, a adus i i-a dat plin de osrdie, chiar i potirul de argint al mnstirii. Cci att de lipsit de rutate i plin de dragoste era fa de cei lipsii, nct nu numai c, din lipsa banilor i de pe urma struinei celui ce-i cerea i care primise de la el tot ce avea, de cte ori venise, nu s-a suprat, cutnd sl urasc i s-l alunge, ci a mers pn acolo nct s-a atins i de lucrurile mnstirii, dect s-l treac cu vederea pe omul acela, care nu putea dobndi cele de care avea nevoie i s-l lase s plece neajutorat. Dar, ajungnd la treapta de arhiereu, a artat i mai departe aceeai dragoste fa de cei sraci. Odat, dnd porunc s fie adui la masa lui doisprezece sraci, n timp ce se aflau la mas, el a vzut i pe un al treisprezecelea, care i s-a artat numai lui, n timp ce ceilali nu puteau s-l vad. Dup chipul nfirii i dup micrile luntrice acesta din urm i s-a prut sfntului deosebit de ceilali. Pentru aceasta oprindu-l, l-a ntrebat care este numele lui i cine este de a venit i el acolo. Acela ns i-a rspuns c nu este ngduit s aud cineva numele lui, cci este un nume minunat; a spus numai c este un nger, care mai nainte fusese trimis de Dumnezeu la el pentru ai cere bani i care dup aceea primise porunc de la Dumnezeu s fie mereu cu el i s-l pzeasc. Cuviosul printe Grigore, fiind priceput n meteugul scrisului i cunoscnd toat nelepciunea, a lsat Bisericii multe scrieri. Acestea au fost alctuite nu numai cu ajutorul judecilor omeneti i cu nelepciunea cuvintelor, ci i cu ajutorul Duhului Sfnt, aa cum dup ncetarea lui din via ne-a fcut cunoscut arhidiaconul lui, Petru, care ne-a spus c ori de cte ori sfntul Grigore scria, un porumbel alb se apropia de gura lui, ca i cum i-ar fi artat i l-ar fi ndemnat cele ce trebuia s scrie. Ajungnd pn n locurile ndeprtate ale Apusului, sfntul Grigore a

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Grigore Dialogul, pap al Romei.

Acesta a trit n vremea mpratului Iustinian i a fost mai nti monah i egumen al mnstirii aa-zis a Clioscavrei. Apoi i s-a ncredinat scaunul arhieresc; dar a primit

245

12 Martie
petrecut nvnd i aducnd la Hristos neamul saxonilor, pentru care acetia se duc la Roma cea veche, unde se gsete ngropat trupul su, cinstindu-l n fiecare an cu slujbe deosebite. Se spune, iari, c el este cel ce a hotrt ca s se svreasc de ctre romani Sfnta Liturghie i n post, alctuind Liturghia celor mai nainte sfinite, care se svrete i n zilele de acum. monahal sub ascultarea printelui, iar cnd a mplinit 27 de ani a intrat n mnstire. Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tnrului s citeasc scrierile Sf. Marcu Ascetul (prznuit n 5 martie) pe lng ali scriitori spirituali. El a citit acele cri cu atenie i punea n practic ceea ce citea. n mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovniceasc" (vezi Vol. I din Filocalie). n primul rnd, trebuie s-i asculi contiina i s faci ce-i spune ea, dac doreti s-i vindeci sufletul. n al doilea rnd, numai prin ndeplinirea poruncilor poi atrage asupra ta harul Sfntului Duh. n al treilea rnd, cel ce se roag numai trupete fr cunotina spiritual este ca i orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai mil de mine (Luca 18:38). Cnd orbul i-a recptat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9:38). Sf. Simeon s-a rnit cu dragostea pentru frumuseea duhovniceasc i a ncercat s o dobndeasc. Pe lng pravila dat de printele su, contiina i spunea s mai adauge civa psalmi i metanii, repetnd constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiete-m!" Bineneles c i-a ascultat contiina. n timpul zilei ajuta oamenii nevoiai care locuiau n palatul lui Patricius, iar noaptea rugciunile lui se prelungeau, prinzndu-l miezul nopii la rugciune. Odat, n timp ce se ruga, o lumin divin, foarte strlucitoare, a cobort asupra lui, inundnd camera. N-a vzut dect lumina n jurul su i nu a mai simit pmntul de sub el. I s-a prut c el nsui s-a transformat n lumin. Apoi mintea i-a urcat la ceruri i a vzut o a doua raz, mai strlucitoare ca cea dinti, iar la captul ei prea c se afl Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul. La apte ani dup aceast viziune, Sf. Simeon a intrat n mnstire, unde a nsprit postul i privegherea, nvnd lepdarea de sine. Vrjmaul mntuirii noastre i-a ridicat pe fraii din mnstire mpotriva Sf. imeon, care era indiferent la laudele sau reprourile altora. Datorit nemulumirilor din mnstire, Sf. Simeon a fost trimis la mnstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a fost tuns n schima monastic acolo, nsprindu-i nevoinele duhovniceti. Prin citirea Sfintelor Scripturi i a scrierilor sfinilor prini, precum i prin conversaiile pe care le purta cu sfini prini, el a atins un nivel duhovnicesc nalt mbogindu-i cunotinele cele ziditoare de suflet. Prin anul 980, Sf. Simeon a fost fcut

Pomenirea dreptului Finees, care n pace s-a svrit.

Dreptul Finees, nepotul Marelui Preot Aaron (prznuit i el n aceast zi) i fiul Marelui Preot Eleazar, a fost el nsui preot, foarte rvnitor n funcia sa. Cnd poporul evreu era aproape de pmntul fgduit, dup ce Sfntul Prooroc Moise (prznuit n 4 septembrie) ia condus afar din Egipt, vecinii lor, moabii i madianiii au fost cuprini de fric i invidie. Nevrnd s se bazeze pe propria lor for, acetia l-au invocat pe Balaam s blesteme poporul evreu. ns Domnul i-a fcut cunoscut voia Sa lui Balaam astfel nct acesta a renunat la blestem, vznd c Domnul vrea s-i binecuvnteze (Numeri 24, 1). Apoi moabii i-au fcut pe evrei s se nchine lui Baal-Peor. Dumnezeu i-a pedepsit pe evrei pentru apostazia lor i a trimis o boal asupra lor, murind mii dintre ei. Ceilali, vznd mnia lui Dumnezeu s-au cit i s-au ntors la El. Pe atunci, un anumit om cu numele Zimri din tribul lui Simeon a venit i a adus ntre fraii si o madianit, n ochii lui Moise i n ochii ntregii obti a fiilor lui Israel, cnd plngeau ei la ua cortului adunrii. (Numeri 25, 6). Finees, plin de mnie, a intrat n cortul lui Zimri i l-a ucis pe acesta dar i pe femeie cu o lance. "i a grit Domnul cu Moise i a zis: Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abtut mnia Mea de la fiii lui Israel, rvnind ntre ei pentru Mine, i n-am mai pierdut pe fiii lui Israel n mnia Mea; De aceea spune-i c voi ncheia cu el legmntul Meu de pace, i va fi pentru el i pentru urmaii lui de dup el legmnt de preoie venic, cci a artat rvn pentru Dumnezeul su i a ispit pcatul fiilor lui Israel". (Numeri 25:10-13). Apoi, la porunca Domnului, Finees s-a dus ca i cpetenie a oastei israeliilor i s-au ridicat mpotriva moabilor btndu-i pentru necredina i trdarea lor. Dup moartea Marelui Preot Eleazar, Sf. Finees a fost ales n unanimitate nalt Preot. nalta preoie, dup promisiunea Domnului, a continuat i pentru urmaii si. Sf. Finees a murit la o vrst naintat, n jurul anului 1500 .C.

Pomenirea celor nou sfini mucenici, care prin foc s-au svrit. Pomenirea cuviosului printelui nostru Simeon Noul Teolog care n pace s-a svrit.
Sf. Simeon Noul Teolog s-a nscut n anul 949 n Galteea (Paflagonia) i a studiat n Constantinopol. Tatl su l-a pregtit pentru o carier n avocatur i pentru o scurt perioada tnrul a ocupat o poziie nalta la curtea imperial. La vrsta de 14 ani l-a ntlnit pe renumitul printe Simeon Piosul la mnstirea Studion, care avea s-i marcheze adnc dezvoltarea spiritual. Tnrul a rmas n lume pentru mai muli ani, pregtindu-se pentru viaa

246

13 Martie
egumen al Mnstirii Sf. Mamas i a rmas n funcie timp de 25 de ani. El a reparat i restaurat mnstirea care a suferit din cauza neglijenei frailor i a impus ordine n viaa clugrilor mnstirii. Aceast disciplin monastic strict pe care se lupta sfntul s o respecte, a adus multe nemulumiri n rndul frailor. Odat, dup Sf. Liturghie, civa clugri l-au atacat i aproape c l-au omort pe Sfntul Simeon. Cnd patriarhul Constantinopolului i-a scos din mnstire i vroia s-i predea autoritilor civile, Sf. Simeon a cerut ca acetia s fie tratai cu blndee i s fie lsai s triasc n lume. Prin anul 1005, Sf. Simeon i-a dat demisia din funcia de egumen n favoarea lui Arsenius, stabilindu-se undeva lng mnstire, n linite. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar n Filocalia. Tema primar a scrierilor sale este activitatea ascuns a perfeciunii duhovniceti i lupta cu patimile i gndurile rele. El a scris i instruciuni pentru clugri: "Capitole teologice i practice", "Tratat despre cele trei metode de rugciune," i un "Tratat despre credin." Mai mult, Sf. Simeon era un adevrat poet cretin, scriind "Imnuri despre iubirea divin," care conin n jur de 70 de poezii pline de meditaii religioase profunde. nvturile nepreuite ale Sf. Simeon despre misterele rugciunii minii i despre lupta duhovniceasc i-au adus numele de "Noul Teolog." Aceste nvturi nu au fost creaia Sf. Simeon, ci pur i simplu fuseser uitate n timp. Unele dintre ele preau ciudate i de neacceptat pentru contemporanii si, ceea ce a dus la conflicte cu autoritile clerului din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfrit prin a fi exilat din ora. El a traversat strmtoarea Bosfor i s-a stabilit la vechea mnstire a Sfintei Macrina. n anul 1021 sfntul a adormit n pace ntru Domnul. n timpul vieii sale a primit darul facerii de minuni i chiar dup moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care i gsirea miraculoas a icoanei sale. Viaa a fost scris de discipolul i ucenicul su, Sf. Nicetas (Nichita) Stethatos. Deoarece 12 martie cade n perioada Postului Mare, prznuirea Sf. Simeon se mut pe data de 12 octombrie. nevrednicie au fost nlocuii cu cei ce se strduiau cu pzirea nvturilor celor drepte. Dup trecere de patru ani de la aceasta, preasfinitul Metodie, mnat fiind de rvn dumnezeiasc, a grit ctre cinstita mprteas i ctre Mihail: "Nu este drept ca cinstitele i sfintele moate ale cucernicului i preacuviosului ntre patriarhi Nichifor, care a fost surghiunit pentru credina cea neptat a Bisericii i a scaunului patriarhal i care i-a svrit viaa n surghiun, s nu fie aduse n Constantinopol". Deci, i mprteasa i Mihail gndind la fel cu el, au trimis de ndat ca s fie aduse n cetate moatele sfntului Nichifor. mpreun cu preoii i clugrii i mulimea de popor, care au pornit ctre biserica sfntului Teodor, n care se gseau aezate moatele sfntului mrturisitor Nichifor, a pornit nsui marele Metodie. i ajungnd acolo i srutnd cu toii sfintele moate i fcnd litanie cu priveghere de toat noaptea i cu cntri, au desfcut mormntul n care se gsea trupul acela preacinstit i mult ptimitor i l-au gsit cu totul ntreg i nestricat, cu toate c de la aezarea lui acolo trecuser nousprezece ani. Deci, lundu-l i aezndu-l ntr-o racl, l-au dus pe minile preoilor i ale monahilor, cu lumnri aprinse i cu cntri pn la corabia mprteasc i au pornit spre Constantinopol. Iar de ndat ce au trecut de strmtoarea cetii, nsui mpratul i tot senatul cu lumnri aprinse n mini le-au ieit ntru ntmpinare, iar dup oprirea corabiei, srutnd racla sfntului i lund-o pe umeri au depus-o n biserica cea mare. i fcnd acolo priveghere, toat noaptea, a doua zi de diminea lundu-l de acolo, n acelai chip l-au dus i l-au aezat n biserica sfinilor apostoli, n ziua a treisprezecea a lunii martie, n aceeai zi, adic, n care fusese trimis n surghiun.

13 Martie
Ziua a treisprezecea, prznuim pomenirea aducerii moatelor celui ntre sfini printelui nostru Nichifor, patriarhul Constantinopolului.
Dup ce urtorul de Dumnezeu mprat Teofil a ncetat din via, iar sceptrul mpriei a fost luat de binecredincioii mprai Teodora i Mihail, pe lng toate celelalte fapte bune pe care le-au fcut, ei s-au artat, deopotriv, plini de evlavie fa de toate cele sfinte. Mnai fiind de astfel de gnduri, ei au trimis de au chemat pe cei mai de seam dintre monahii timpului, cercetnd mpreun cu ei cele ce trebuiau svrite pentru punerea din nou n cinste a sfintelor icoane. Toi cznd la nelegere cu ei, au alungat de pe scaunul patriarhal pe nelegiuitul Ioan i n bun nelegere i cu voia lui Dumnezeu au aezat ca patriarh pe marele Metodie. i ndat Biserica lui Dumnezeu i-a recptat vechea strlucire, mpodobindu-se cu sfintele i cinstitele icoane. Cei ce o conduseser pn atunci cu

Pomenirea sfinilor mucenici African, Publiu i Terentiu, a cror slujb se svrete n biserica sfinilor Petru i Pavel. Pomenirea sfntului Aviv cel din Ermupolis, care fiind legat de o piatr i n ru aruncat, s-a svrit. Pomenirea sfintei mucenie Cristina, cea din Persia, care, n urma loviturilor de bici, s-a svrit. Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Publiu, episcopul atenienilor.

14 Martie
Ziua a paisprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Benedict de Nursia.
Cuviosul printele nostru Benedict, al crui nume pe latinete nseamn "binecuvntatul", era de fel din inutul romanilor, din provincia Nursia i se trgea din prini credincioi i bogai. Prsindu-i casa, pe prinii si i toat averea printeasc, nc de pe cnd era tnr i brbat nedesvrit, a plecat mpreun cu aceea pe care o avusese ddac ntr-un loc pustiu, unde, prin virtute i nfrnare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni i tmduiri. Cele mai multe dintre faptele lui

247

15 Martie
minunate s-au pstrat pe larg n istoria vieii lui. De aici aflm c el a svrit tot felul de minuni: a nviat mori, a vestit de mai nainte cele viitoare i a vorbit despre cei ce erau departe ca i cum ar fi fost de fa. Trebuie ns s nu uitm un lucru de mare nsemntate, i anume c, mai nainte de a se muta la Domnul a grit n chip profetic celor care se gseau mpreun cu el i a adus i la cunotina celor ce se gseau departe c se va ntmpla i un semn oarecare, prin care vor cunoate cu toii c s-a desprit de trup. Astfel, cu ase zile mai nainte de adormirea lui, a poruncit s i se sape groapa i ndat dup aceasta a fost cuprins de o fierbineal puternic, iar trupul lui timp de ase zile a fost scuturat de friguri. n ziua a asea a poruncit ucenicilor si s-l ia i s-l duc la casa de rugciune, unde fiind dus, dup ce s-a cuminecat cu Sfintele Taine, stnd n mijlocul ucenicilor si, care l sprijineau, i-a ridicat minile ctre cer i n felul acesta, privind n sus i rugndu-se, i-a dat sfinitul su duh. n aceeai clip, doi frai, dintre care unul se gsea stnd linitit n chilia lui, iar altul locuia mult mai departe, au avut aceeai vedenie. Astfel i unul i cellalt au vzut un drum minunat care se ntindea de la chilia cuviosului Benedict pn la cer, ctre rsrit, i care era aternut tot cu veminte preioase i strlucitoare de mtase, iar pe acest drum se gseau i vreo civa oameni minunai, care ineau fclii n mini i care n rnduial desvrit se suiau. Un alt brbat, mbrcat n alb, i el i strlucitor de lumin, care se gsea alturi, i-a ntrebat dac tiu al cui este drumul acesta, pe care ei, privindu-l cu mintea lor, l gsesc att de minunat. Dar aceia rspunzndu-i c nu tiu, cel ce s-a artat lor, le-a zis: Acesta este drumul pe care iubitul Benedict se urc la ceruri". Dup ce acetia i-au revenit de pe urma vedeniei pe care au avut-o, au neles, fiecare n parte, c sfntul Benedict se svrise din via, ca i cum ar fi fost de fa i l-ar fi vzut svrindu-se. nelciunea, propovduind i mrturisind cu ndrznire pe Hristos n vremea persecuiei mpratului Maximin (305311). Pentru aceasta, cei ce se gseau n fruntea nelciunii, neputnd suferi pn n cele din urm, ndrzneala i vitejia lui, s-au strduit, cu diferite meteugiri, s nimiceasc tria lui. Dar nefiind n stare s izbuteasc aceasta, i-au tiat capul cu sabia. Dumnezeu l-a rspltit cu harul tmduirilor; cci sfintele lui moate vindec de toat boala pe cei ce cu credin se apropie de ele.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru i mrturisitor Eushimon, episcopul Lampsacului.

Sf. Eushimon Mrturisitorul, Episcopul Lampsacului, a trit n Asia Mic, pe coasta Peninsulei Dardanele, fiind recunoscut pentru viaa virtuoas i sfnta pe care o ducea. El a suferit pentru sfintele icoane sub mpratul iconoclast Teofil (829-842). Dup ce a fost ntemniat, a fost trimis n exil unde s-a stins din via.

15 Martie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea sfntului mucenic Agapie i a celor apte mucenici mpreun cu dnsul: Plisiu, Romil, Timolau, doi Alexandru i doi Dionisie.
Aceti mucenici au trit pe vremea mpratului Diocleian Agapie era de fel din cetatea Gazei, Timolau din Pont, cei doi Dionisie din Tripolea Feniciei, Romil era diacon al bisericii din Diospoli, iar Plisiu i cei doi Alexandru se trgeau din Egipt. Legndu-i cu toii laolalt sufletele cu dragostea lui Hristos, i-au pus dup aceea minile n ctue i au venit astfel naintea guvernatorului Urban, la Cezareea, cruia i-au mrturisit c sunt cretini. Iar acela neputnd s-i nduplece s se lepede de credin nici cu ameninri i nici cu fgduieli, a poruncit s li se taie capetele cu sabia.

Pomenirea sfntului apostol Aristobul, episcopul Britaniei, fratele apostolului Barnaba.

Acesta a fost unul dintre cei aptezeci de ucenici. El a urmat pe sfntul apostol Pavel, propovduind Evanghelia n toat lumea i slujind n tot timpul marelui apostol, de ctre care a i fost hirotonit episcop n ara britanilor, unde triau nite oameni slbatici i cruzi. i cu toate c acetia de multe ori l-au btut, iar uneori l-au trt prin piee, el a izbutit s aduc pe muli dintre ei la Hristos. i dup ce a ntemeiat multe biserici n care a aezat preoi i diaconi, sa svrit din via.

Pomenirea sfntului mucenic Alexandru, cel din Pidna (Macedonia).

Lumea n mijlocul creia a trit sfntul Alexandru din Pidna, tria n ntunecimea nelciunii. Dar el, strlucind ntocmai ca o stea prealuminoas, a dat pe fa nebunia rucredincioilor, a rnit cu cuvintele sale, ntocmai ca i cu nite sgei, pe vrjmaul cel trufa i a dobort la pmnt toat

Pomenirea sfntului mucenic Nicandru, cel din Egipt.

Sfntul Nicandru a trit i el n vremea mpratului Diocleian. Crescut fiind n evlavie i legndu-se cu toat dragostea lui de mucenici, se ndeletnicea cu adunarea n ascuns a moatelor mucenicilor, pe care cu cucernicie i cu

248

16 Martie
cinste le aeza apoi n locuri ascunse. Odat, vznd rmitele unor mucenici aruncate astfel i fr nici o grij, venind n timpul nopii i adunndu-le le-a aezat plin de cuvioie i de cuviin ntr-un loc oarecare. Dar fiind vzut de unul dintre slujitorii idolilor, a fost prt mai-marelui acelui loc. Fiind prins i propovduind cu ndrznire pe Hristos Dumnezeu adevrat, a fost jupuit de piele, primind cununa muceniciei.

Pomenirea sfinilor zece mucenici din Fenicia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului Alexandru, pap al Romei, care n pace s-a svrit.
Sf. Mucenic Alexandru, Episcopul Romei, a fost timp de 10 ani pastorul Romei. El a fost ars de viu in ziua de 3 mai 119 din ordinul mpratului Hadrian (117-138).

Pomenirea sfntului noului mucenic Manuil Criteanul (Manuel Cretanul) care a mrturisit n Hios, la anul 1792, i care, de sabie fiind tiat, s-a svrit.

16 Martie
Ziua a aisprezecea, pomenirea sfntului mucenic Sabin egipteanul.
Sfntul Sabin a fost din localitatea Ermuopole a Egiptului i a trit pe vremea mpratului Diocleian. Pornindu-se prigoana mpotriva cretinilor, el a ieit mpreun cu ali cretini din cetate i s-au ascuns ntr-o csu. Fiind cutat ns de nchintorii la idoli, pentru c se bucura de mult cinstire printre cretinii de acolo, fiind i de neam ales i ntrecnd pe muli cu rvna credinei sale, a fost n cele din urm gsit. i, fiind dus naintea unui oarecare Arian, care era mai marele cetii, a fost spnzurat i strujit ntr-atta, nct buci din carnea lui cdea la pmnt. Apoi a fost ars cu fclii aprinse i n cele din urm legat fiind de o piatr a fost aruncat n rul Scamandru, lund n chipul acesta cununa muceniciei.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Aninas, fctorul de minuni.

Acest preacuvios printe al nostru, nc de pe cnd era tnr, fr nici un fel de nvtur fiind, a iubit blndeea i linitea, trind retras de toi ceilali, n linite. Cnd a ajuns la vrsta de cincisprezece ani, rmnnd orfan de prini, prsind toate s-a dus n regiunea Neocezareea-peEufrat. i gsind acolo pe un monah oarecare cu numele Maiuma, care ducea o desvrit srcie de bunvoie, a rmas lng el priveghind i rugndu-se. Att de mare erau lipsurile n care triau acetia doi, nct de multe ori abia dac mncau o singur dat la patruzeci de zile. i ntr-o astfel de strmtorare fiind, se bucurau tot att de mult, ca i cum ar fi luat parte la o mas mprteasc. Dup o oarecare vreme, nvtorul lui a voit s plece de acolo de unde se gseau i a i fcut aceasta. Dar fericitul Aninas, ia grit: "Iart-m, cinstite printe, dar nu doresc s plec de aici" i a rmas acolo. De multe ori ieea i nainta n pustiul cel mai ndeprtat, timp de douzeci sau treizeci de zile, dup care se ntorcea din nou la chilia lui. i nfrngndu-i patimile trupului, a primit ca rsplat puterea de a mblnzi fiarele slbatice. Pentru aceasta oriunde mergea, el era nsoit ntotdeauna de doi lei. Odat, chiar unul dintre lei, clcnd ntr-un spin ascuit i acesta intrndu-i adnc n lab, sfntul i l-a scos afar, i-a legat bine laba i astfel l-a fcut sntos. Vestea despre el alergnd pretutindeni, mulime de brbai i de femei veneau la el, aducnd cu ei tot felul de bolnavi i el, cu harul dumnezeiesc care slluia n inima lui i numai cu rugciunea i tmduia pe toi de orice boal erau cuprini. Lsnd deci pe toi acetia s vin la el n pustiu, el tria mai departe n chilia lui, rugndu-se. Dar ap nu se gsea prin apropiere, ci se aducea tocmai de la rul Eufrat, care se gsea la deprtare de aproape opt kilometri. Mai nainte numai rar se aducea, pentru c sfntul fiind singur nici nu prea avea nevoie de ea. Dar cnd mulimea celor ce veneau la el a nceput s fie din ce n ce mai mare, nevoia de ap de but s-a fcut din ce n ce mai mult simit, de aceea el a construit un mic bazin n care s se adune apa de ploaie, care s poat fi ntrebuinat de cei ce aveau nevoie de ap.

Pomenirea sfntului mucenic Papa.

Acest sfnt, vznd c lumea se gsete n primejdia de a se cufunda n idolatrie, nfindu-se naintea stpnitorului locului unde tria, l-a ruinat pe acesta, cu ndrzneala lui cea mult n Hristos. Fiind aruncat la pmnt i s-a btut mai nti trupul i apoi i faa cu toiege i a fost chinuit n multe chipuri, dup care i-a dat duhul. Moatele lui au fost ridicate de cei din Licaonia, care avndu-le la ei se bucur i se veselesc.

Pomenirea sfntului mucenic Iulian cel din Cilicia.

Acest sfnt era de fel din cetatea Anazervelor, care este a doua cetate din inutul Ciliciei i era fiul unui demnitar grec i al unei mame cretine. nvnd de la mama lui credina cretin i ndeletnicindu-se cu citirea Sfintelor Scripturi, cnd a ajuns la vrsta de optsprezece ani a fost dus de ctre alii naintea ighemonului locului aceluia. i neplecndu-se a jertfi idolilor, a fost btut peste tot corpul, dup care a fost aruncat n nchisoare. Aducndu-i aminte aici de sfatul mamei lui, cnd a fost scos din nou i ntrebat, a rspuns c struie n credina lui i vrea s moar n credina lui Hristos. Deci, fiind aruncat ntr-un sac plin de nisip i de erpi veninoi, a fost lsat n mare i astfel a primit cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului Ioan cel din Mnstirea Rufianelor, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Roman, cel din Parion, care de sabie s-a svrit.

249

16 Martie
Dar i bazinul acesta golindu-se odat cu totul de mulimea care venise, i dup aceasta venind nc i alt mulime de oameni, iar sfntul poruncind slujitorului su s scoat ap i pentru acetia, dup ce slujitorul s-a dus i nu a mai putut aduna nici mcar un pahar de ap, din cauz c toat apa fusese ntrebuinat, sfntul ridicndu-i ochii ctre cer i suspinnd adnc, cu faa plin de senintate, a zis din nou slujitorului: "Du-te, copile, n numele Domnului i poruncesc: scoate ap i mparte celor ce au trebuin". i slujitorul ascultnd de porunca ce i s-a dat, s-a dus i, o, minune!, a gsit bazinul plin de ap i a strigat: "Venii cu toii s vedei un lucru minunat!" i alergnd cu toii i bnd din destul din apa aceasta foarte curat i rece, s-au minunat i au adus mulumit lui Dumnezeu. Dup aceasta, sfntul, voind s ascund faima acestei minuni, s-a gndit s aduc el nsui ap de la rul Eufrat, tot aa cum fcea i mai nainte. Deci, n timpul nopii, lucrul neaprat pe care-l fcea era s aduc ap de la Eufrat. Dar alt dat venind din nou mulime mare la el i apa terminndu-se, btrnul lund un vas de lut, a pornit spre ru. Nu s-a ndeprtat ns nici mcar ct o arunctur de piatr i s-a napoiat. Cei care erau de fa socotind c btrnul s-a napoiat aa de repede din cauza slbiciunii, au alergat cu toii ntru ntmpinarea lui. Unul dintre ei lund din minile btrnului vasul de lut, n care voise s aduc ap i vzndu-l c este plin, a strigat, zicnd cu glas mare: "Dai toi slav lui Dumnezeu, c braele btrnului izvorsc ap vie!" Deci, alergnd cu toii la vasul de lut i vzndu-l plin cu ap rece, s-au minunat i au nceput s se trasc la picioarele lui, rugndu-l cu cldur s nceteze s mai svreasc un astfel de lucru i s nu-i mai ia asuprai pentru ei o att de mare osteneal. Cci ziceau: "Dac nu s-ar fi ntmplat aceast minune, ai fi adus negreit ap tocmai de la rul Eufrat!" Dar btrnul, cznd i el la pmnt, se numea pe sine pmnt i cenu, vierme i tot ce poate fi mai dispreuit i numai n felul acesta abia dac a putut s-i liniteasc. n vremea aceea Patriciu, episcopul Cezareii, auzind c sfntul aduce el singur apa, i-a trimis btrnului, ca s-l uureze, un animal obinuit cu cratul apei. Dar un srac oarecare, strmtorat de creditorul lui, venind la btrn, i-a povestit acestuia nenorocirea lui. Btrnul ns neavnd nimic altceva cu care s-l ajute, i nelsndu-l inima s-i dea drumul s plece neajutorat, dndu-i asinul pe care-l primise pentru cratul apei, i-a zis: "Vinde-l, copile, pltete-i datoria i scap!" Deci, episcopul aflnd aceasta, i-a dat din nou, alt asin, zicndu-i: "Pe acesta nu i-l dau n dar, ci numai ca s-i care ap; iar cnd voi avea nevoie de el, am s i-l iau napoi!" Dup puin vreme ns, venind la btrn un alt srac i cerndu-i ajutor, iar sfntul neavnd ce s-i dea, i-a dat asinul. Aflnd din nou i de acest lucru, episcopul a poruncit s se zideasc un bazin mare, care se pstreaz pn astzi, pe care umplndu-l cu ap, cu ajutorul unor trimii ai si cu animale aductoare de ap, le-a poruncit acestora s se ntoarc napoi. S-a ntmplat, apoi, ca n regiunea aceea s se gseasc un stlpnic despre care se dusese vestea. Dar acesta, prin lucrarea meteugit a diavolului, a ajuns odat la o ceart cu un oarecare, fiind rnit de o piatr aruncat de acesta. Simindu-se mnat de o pornire luntric s se rzbune mpotriva celui ce l lovise cu piatra i s se apere mpotriva tuturor celor ce svreau neornduial, cci stlpnicul socotea c aa se cuvine s fac, omul acesta al lui Dumnezeu, Aninas, cunoscnd aceasta mai dinainte prin Duhul Sfnt, scriind cele ce se cuvine stlpnicului, i-a trimis scrisoarea printr-un leu. Ucenicul stlpnicului, vznd leul s-a nspimntat, cuprins fiind de fric. Dar nelegnd c leul aducea o scrisoare, apropiindu-se de el, i-a luat scrisoarea i a dat-o stlpnicului, care, dup ce a citit-o, s-a umplut de cin i lsnd rzbunarea n seama lui Dumnezeu, i-a rspuns fericitului Aninas, tot prin leu, aducnd multe mulumiri lui Dumnezeu i slujitorului Su, pentru sfaturile primite la vreme. Odat, o femeie, cuprins de o boal grea, urca spre locul unde se gsea sfntul. Un barbar ns ieindu-i n cale i npustindu-se asupra-i ca s o necinsteasc, numai cu chemarea n ajutor a numelui sfntului, barbarul deodat sa mblnzit i ntinznd mna ca s-i ia arma pe care mai nainte de a se npusti asupra femeii o nfipsese n pmnt, a gsit-o c prinsese rdcini. Minunndu-se deci i el de acest lucru cu totul neobinuit a alergat i el ctre sfntul Aninas. i ajungnd la el, dup ce a fost catehizat, a fost botezat, rmnnd mai departe pe lng sfnt i devenind, cu timpul, un brbat foarte ncercat n viata duhovniceasc. Iar femeia dup ce a primit vindecarea de care avea nevoie, a plecat, bucurndu-se. Multe alte minuni i lucruri mai presus de fire au fost svrite de acest sfnt, dar nu le mai artm aici, cu toate c i pe acestea artate mai sus le-am nfiat fr s vrem. Deci trind timp de nouzeci i cinci de ani n sihstria lui i neplecnd ctui de puin de acolo, cnd a ajuns la vrsta de o sut zece ani, dup ce a vestit de mai nainte multe vedenii pe care le-a avut cu privire la viitor, simind c i-a venit sfritul, a adunat la sine pe toi cei care fceau parte din frietatea n fruntea creia se gsea, a ales pe unul dintre frai, care ntrecea pe toi ceilali n virtute i a zis: "Pe acesta l-a pecetluit Dumnezeu ca pstor al vostru, n locul meu". i zicnd acestea a artat pe fratele despre care era vorba, l-a mbriat i i-a binecuvntat pe toi. Dup aceasta trind nc apte zile, s-a mutat la Domnul n ziua a aisprezecea a lunii martie.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Hristodul (1020-1093), fctorul de minuni, ntemeietorul Mnstirii Sfntului Ioan Teologul din Patmos.
Sfntul Hristodul, care era de loc din regiunea Neceea, n Bitinia, a fost copilul unor cretini binecredincioi, Teodor i Ana, i a primit la botez numele de Ioan. A luat schima monahal de tnr, primind numele de Hristodul ("robul lui Hristos" n grecete). A dus mai nti via clugreasc n mai multe locuri, pentru ca mai apoi s primeasc acordul i ajutorul material al

250

17 Martie
mpratului Alexie I Comneanul (care a domnit n 10811118), i aa a zidit n insula Patmos o biseric i o mnstire n cinstea sfntului Ioan Evanghelistul. Aceste cldiri au rmas pn astzi. Cnd ns arabii musulmani au atacat Patmosul, sfntul a trebuit s se refugieze, mpreun cu ucenicii si, n Evia (Epir), unde a i murit, ctre sfritul secolului al XII-lea (+1093), ntr-o zi de 16 martie. Mai trziu, ucenicii si au aflat moatele sale ntregi, i le-au adus n mnstirea ctitorit de el n Patmos, unde se gsesc pn astzi, i sunt izvor de multe vindecri i minuni pentru cei care cer mijlocirea sfntului cu credin. bucat de hrtie i a scris pe ea cine este i unde s-a nscut. i a pstrat aceast hrtie la el, pn cnd mpratul Onoriu, dup o descoperire dumnezeiasc, venind la el, l-a gsit dndu-i duhul. i rugndu-se de el i lund de la el scrisoarea i citind-o n auzul tuturor, au cunoscut cu toii cele cu privire la el. Deci, toi fiind cuprini de spaim, au luat i au ngropat cu cinste i cu mare cuviin sfintele lui rmite n biserica sfntului apostol Petru, moatele lui rspndind dup aceea miruri cu bun miros i vindecri tuturor celor ce se apropiau de ele.

17 Martie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu.
Preacuviosului printele nostru Alexie s-a nscut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian i al Aglaidei, care erau de neam nobil i bogai. Ajungnd la vrsta potrivit, tatl su i-a ales soie, pregtindu-i cmara de nunt. Dup cstorie, cnd a intrat n cmara de nunt, n care se gsea soia lui, n loc s rmn acolo cu ea, i-a scos inelul su i dndui-l i binecuvntnd-o, a ieit n ascuns din cas i a plecat ndat la Edesa. i venind la biserica de aici, a rmas pe lng ea timp de optsprezece ani, mbrcat cu haine srace i zdrenuite, hrnindu-se din mila i ndurarea celor ce veneau la biseric. Mai trziu a plecat de acolo, cci nu se mai putea s rmn mai mult vreme ascuns, din cauza virtuilor lui, fiindc muli, nelegn-du-i viaa lui virtuoas, veneau mereu la el i-l stnjeneau, i a voit s se duc n Tarsul Ciliciei, la biserica sfntului apostol Pavel, dar nu i-a putut mplini aceast dorin, deoarece corabia cu care cltorea, mpins fiind de vnt, a fost ndrumat ntr-alt parte. Ajungnd deci la Roma, a venit la casa prinilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, i petrecea viaa naintea porii casei sale, luat n derdere i batjocorit de nii servitorii lui, ptimind att de mult, ct poate ptimi un om strin lipsit de orice ndrzneal din partea unor oameni petrecrei i glgioi. Cnd a simit c i se apropie fericitul sfrit, a cerut o

Pomenirea sfntului mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, n foc s-a svrit. Pomenirea preacuviosului Teostirict Mrturisitorul, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Marin, care de sabie s-a svrit.
Sfntul Marin, din dragoste mistuitoare pentru Mntuitorul Hristos, a distrus un templu al idolatrilor n timpul unui festival pgn, clcnd n picioare sacrificiile lor i declarndu-se cretin. Dup ce a fost crunt torturat, sfntului i s-a tiat capul. s-a ntmplat i pedeapsa nfricotoare a cutremurului, care, cu iubire de oameni, a fost adus asupra noastr i din care, mai presus de orice ndejde, ne-a izbvit pe noi Domnul cel iubitor de oameni. i s-a ntmplat aceasta n vremea mpratului Constantin.

Pomenirea Sfntului Patrick, Episcopul i Ilumintorul Irlandei (383-461).

Sfntul Patrick, Ilumintorul Irlandei s-a nscut n jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trit n satul Bannavem Taberniae, undeva la gura rului Severn din Wales. Cnd Patrick avea 16 ani, inutul a fost atacat de pirai i el a fost unul din captivi. El a fost dus n Irlanda unde a fost vndut ca sclav i pus s lucreze ca ngrijitor de porci pe un munte, numit Slemish n Antrim County. n perioada ct a fost sclav Patrick a nvat limba irlandez care i-a fost de folos mai trziu n misiunea lui viitoare. El a trit n rugciune i singurtate pe munte timp de 6 ani. Sf. Patrick a avut dou viziuni: n prima i se arta c se va ntoarce acas, iar n a doua vedenie i se spunea c vaporul lui este gata. Pornind pe jos, Patrick a parcurs dou sute de mile de-a lungul coastei. Acolo a reuit s se mbarce pe vapor i s-a ntors n Marea Britanie la prinii si. Puin mai trziu, s-a dus la Gaul i a studiat preoia n Auxerre, sub Sf. Germanus (prznuit n 31 iulie). n cele din urm, a fost sfinit episcop i i s-a ncredinat misiunea n Irlanda, urmndu-i Sfntului Paladie (prznuit n 7

251

18 Martie
iulie). Sf. Paladie nu a avut prea mult succes n Irlanda. Dup un an, s-a dus n Scoia, unde a murit n anul 432. Patrick a avut un vis n care un nger a venit la el innd n mn mai multe scrisori. Alegnd una pe care scria Vocea Irlandezilor, i-a auzit pe irlandezi cum l chemau napoi la ei. Cu toate c Sf. Patrick a avut rezultate deosebite n propovduirea Evangheliei, el nu a fost nici primul nici unicul misionar n Irlanda. El a ajuns acolo n jurul anului 432 (dei nu se tie sigur anul), cam la un an dup ce Sf. Paladie i-a nceput misiunea n Irlanda. Pe coasta de sudest mai erau i ali misionari activi, dar Sf. Patrick a avut cea mai mare influen n rspndirea cuvntului Evangheliei. De aceea, a rmas cunoscut drept "Ilumintorul Irlandei". Cartea sa autobiografic "Confesiuni" cuprinde multe din ncercrile i dezamgirile pe care acesta le-a trit de-a lungul misiunii sale. Patrick i-a mrturisit odat unui prieten c era tulburat de un anumit pcat pe care l-a comis nainte de a mplini 15 ani. Prietenul l-a asigurat c Dumnezeu se va ndura de el i l va milostivi, susinndu-l n numirea lui ca episcop. Mai trziu, ns, prietenul l-a trdat dezvluind secretul lui Patrick, n ncercarea de a-l opri s devin episcop. Muli ani de atunci, Sf. Patrick nc mai plngea pentru prietenul su care l-a umilit public. Sf. Patrick a nfiinat multe biserici i mnstiri pe teritoriul Irlandei, dar convertirea poporului irlandez nu era o sarcin uoar. Acetia erau ostili i de multe ori l atacau pe Sf. Patrick, acesta nfruntnd pericolul, insultele i ocrile care i se aruncau cu referire la statutul su de strin i fost sclav. Se crede chiar c ar fi fost n pericol de moarte. n ciuda tuturor obstacolelor el a rmas fidel chemrii sale i a botezat muli oameni ntru Hristos. Epistola sfntului ctre Coroticus este o lucrare autentic. n aceasta el denun atacul celor din Coroticus asupra uneia din congregaiile sale. Lucrarea Lorica este atribuit tot Sfntului Patrick. n scrierile sale, putem citi despre contientizarea chemrii sfntului de ctre Dumnezeu, precum i hotrrea i smerenia sa n ndeplinirea misiunii. El se considera "un pctos", cel mai netiutor dintre toi, i cel mai dispreuit dintre toi. El mulumete lui Dumnezeu pentru reuitele sale i nu se bazeaz pe puterile sale. "Datorez totul lui Dumnezeu pentru c din mila Lui atia oameni s-au nscut din nou ntru El." Pe vremea cnd a nfiinat Scaunul Episcopal n Armargh n 444, Sf. Patrick a mai avut i ali episcopi care-l ajutau, muli preoi i diaconi locali, ncurajnd dezvoltarea monahismului. Sf. Patrick este deseori nfiat innd n mn un trifoi, sau cu erpi care fug de la el. El a folosit simbolul trifoiului pentru a ilustra doctrina Sfintei Treimi. Cele trei frunze care cresc dintr-o tulpin l-a ajutat s explice conceptul unui singur Dumnezeu n trei persoane. Muli cred acum c povestea alungrii erpilor din Irlanda nu are nici un fond istoric. Sf.Patrick s-a stins din via n 17 martie 461 (unii spun c n 492). Sunt mai multe variante despre ultimele sale zile, dar mai mult legende. Muirchu spune c nu se tie locul n care a fost ngropat Sf. Patrick. Sf. Columba din Iona (prznuit n 9 iunie) spune c Duhul Sfnt i-a descoperit c Patrick a fost ngropat la Saul, locul primei sale biserici. O lespede de granit a fost amplasat pe locul tradiional al mormntului su din Downpatrick n 1899.

18 Martie
Ziua a optsprezecea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.
Sfntul Chiril s-a nscut din prini evlavioi, care mrturiseau credina cretin. De mic copil a fost crescut i el n nevoine asemntoare, pe vremea mpratului Constantin. Cnd, mai trziu, episcopul de atunci al Ierusalimului, s-a mutat ctre viaa cea fericit, cel ce a fost nvrednicit cu darul episcopiei a fost tocmai acest fericit Chiril, care s-a artat un aprtor plin de rvn al sfintelor dogme apostolice. n vremea aceea, pe scaunul din Cezareea Palestinei se gsea Acaciu, care pentru c nu voia nicidecum s mrturiseasc cum c Fiul este de o fiin cu Tatl, a fost depus din treapt de ctre Sinodul din Sardica. Dar Acaciu nu a voit s se supun hotrrii sinodului, ci a rmas mai departe, ca un tiran pe scaunul su i, mai mult, pentru c era cunoscut mpratului, lund putere de la acesta, a depus la rndul su din treapt pe Chiril i l-a alungat din Ierusalim. Sfntul Chiril, alungat fiind din Ierusalim, a venit la Tars unde a rmas ctva vreme mpreun cu minunatul episcop Silvan. Dup ce s-a adunat un alt sinod la Seleucia, n 359, care a condamnat din nou pe Acaciu, acesta a plecat la Constantinopol i a venit la mprat and mnia acestuia, prin cele spuse de el mpotriva lui Chiril. Pentru aceasta Chiril a fost condamnat la surghiun. Dup moartea lui Constantiu ns, urmnd la conducerea mpriei Iulian i voind s atrag de partea lui pe toi cei ce fuseser surghiunii de naintaul su, a dat porunc s revin la scaunele lor toi episcopii care fuseser mai nainte surghiunii. mpreun cu toi ceilali a revenit din surghiun i sfntul Chiril i i-a luat n primire scaunul su de la Ierusalim. i pstorind n chip frumos i bineplcut lui Dumnezeu turma ncredinat lui i lsnd ca amintire Bisericii catehezele sale, cu care cutase s ntreasc n credina cretin turma sa, dup ce a mai trit puin vreme de la ntoarcerea din surghiun, a rposat ntru fericire. i era sfntul Chiril, n ceea ce privete nfiarea trupului, om potrivit de vrst, glbui la fa, cu prul lung, cu nasul adus, lat i rotund la obraz, cu sprncene deopotriv tocmite i aduse, cu barba alb, deas i ngemnat i cu toat inuta asemenea unui om de la ar.

Pomenirea celor zece mii de mucenici, care s-au svrit tindu-li-se capetele. Pomenirea sfinilor mucenici Trofim, Evcarpion i cei mpreun cu dnii.

252

18 Martie
Cnd prigoana mpotriva cretinilor din Nicomidia ajunsese n toi, n vremea mpratului Maximian, sfinii mucenici acetia, Trofim i Evcarpion, se gseau n oaste i fiind puternici la trup i ndrznei, pentru c nc nu ajunseser s cunoasc nvtura cretin, prigoneau i ei pe cretini i ajunseser nite vrjmai preanverunai ai cretinilor: i prindeau, i bgau la nchisori i avnd toat puterea mpotriva lor, pe care voiau i chinuiau i pe alii i ocoleau. Odat, mergnd s prind pe unii dintre cretini, au vzut un foc mare, care cobora asupra lor din cer, ntocmai ca un nor. i au mai auzit i un glas, care ieea din acest foc i care zicea: "Pentru ce v grbii s aducei nenorocire asupra robilor Mei? S nu v nelai: nimeni nu va putea s nfrng pe cei ce au crezut n Mine. Mai degrab alturai-v lor i vei dobndi mpria cerurilor". Auzind glasul acesta, Trofim i Evcarpion, cei care mai nainte erau plini de cruzime i de ndrzneal i care se ngmfau mpotriva cretinilor, au czut la pmnt, nemaiputnd nici privi i nici auzi glasul acela care tuna din nor. i de jos de unde se gseau, numai acest lucru griau: "Cu adevrat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a artat nou astzi! i fericii suntem i noi, dac ne vom face slujitori ai Lui". Iar dup ce au zis acestea plini de fric, norul cel de foc s-a desprit n dou i iari s-a auzit un glas din el zicnd: "Ridicai-v i pocindu-v, iat, vi se vor ierta pcatele!" i ridicndu-se, au vzut stnd n mijlocul norului pe cineva mbrcat n hain alb i cu totul frumos la nfiare i mulime mult stnd n jurul lui, i minunnduse de aceast vedere, au zis ca dintr-o gur: "Primete-ne i pe noi c multe i nenumrate sunt pcatele noastre; cci ne-am pornit ntocmai ca nite beivani mpotriva Ta, a adevratului Dumnezeu i a robilor Ti!" Dup ce au zis ei acestea, norul unindu-se iari laolalt s-a urcat la cer. Iar ei plngnd mult, s-au ntors din drumul lor; i pe toi pe care mai nainte i nchiseser, lsnd la o parte toat frica i teama, i-au mbriat ca pe nite frai, nchinndu-se lor i le-au spus s se duc la casele lor. Dar mai-marele locului aflnd acestea s-a umplut de mnie mpotriva lor i poruncind s fie adui naintea lui, i-a ntrebat care este pricina de i-au schimbat purtarea. Dup ce ei au istorisit ns toat vedenia pe care au avut-o, n toate amnuntele, mai-marele locului a poruncit s fie spnzurai pe lemn, iar dup ce s-a fcut aceasta li s-au strujit coastele cu cngi de fier i li sau frecat rnile cu esturi de pr. Iar sfinii, vitejete rbdnd toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurndu-se i mulumindu-I. Pentru aceasta, maimarele locului, umplndu-se de i mai mult mnie mpotriva lor, a dat porunc s se pregteasc un cuptor aprins n mijlocul cetii i sfinii s fie aruncai n el. Dup ce porunca tiranului s-a mplinit, sfinii intrnd n cuptor, au primit acolo cununa muceniciei.

Pomenirea Mariei, sora lui Lazr, care a uns picioarele Domnului cu nard i le-a ters cu prul capului ei.
Matei 26, 6-13 : Fiind Iisus n Betania, n casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie, avnd un alabastru cu mir de mare pre, i l-a turnat pe capul Lui, pe cnd edea la mas. i vznd ucenicii, s-au mniat i au zis: De ce risipa aceasta? Cci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii s se dea sracilor. Dar Iisus, cunoscnd gndul lor, le-a zis: Pentru ce facei suprare femeii? Cci lucru bun a fcut ea fa de Mine. Cci pe sraci totdeauna i avei cu voi, dar pe Mine nu M avei totdeauna; C ea, turnnd mirul acesta pe trupul Meu, a fcut-o spre ngroparea Mea. Adevrat zic vou: Oriunde se va propovdui Evanghelia aceasta, n toat lumea, se va spune i ce-a fcut ea, spre pomenirea ei. Marcu 14, 3-9 : i fiind El n Betania, n casa lui Simon Leprosul, i eznd la mas, a venit o femeie avnd un alabastru, cu mir@ de nard curat, de mare pre, i, sprgnd vasul, a vrsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mhnii ntre ei, zicnd: Pentru ce s-a fcut aceast risip de mir? Cci putea s se vnd acest mir cu peste trei sute de dinari, i s se dea sracilor. i crteau mpotriva ei. Dar Iisus a zis: Lsai-o. De ce i facei suprare? Lucru bun a fcut ea cu Mine. C pe sraci totdeauna i avei cu voi i, oricnd voii, putei s le facei bine, dar pe mine nu M avei totdeauna. Ea a fcut ceea ce avea de fcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre nmormntare. Adevrat zic vou: Oriunde se va propovdui Evanghelia, n toat lumea, se va spune i ce-a fcut aceasta, spre pomenirea ei. Ioan 12, 1-8 : Deci, cu ase zile nainte de Pati, Iisus a venit n Betania, unde era Lazr, pe care l nviase din mori. i I-au fcut acolo cin i Marta slujea. Iar Lazr era unul dintre cei ce edeau cu El la mas. Deci Maria, lund o litr cu mir de nard curat, de mare pre, a uns picioarele lui Iisus i le-a ters cu prul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea s-L vnd, a zis: Pentru ce nu s-a vndut mirul acesta cu trei sute de dinari i s-i fi dat sracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru c i era grij de sraci, ci pentru c era fur i, avnd punga, lua din ce se punea n ea. A zis deci Iisus: Las-o, c pentru ziua ngroprii Mele l-a pstrat.

253

19 Martie
C pe sraci totdeauna i avei cu voi, dar pe Mine nu M avei totdeauna.

19 Martie
Ziua a nousprezecea, pomenirea sfinilor mucenici Hrisant i Daria.
Hrisant i Daria au trit pe vremea mpratului Numerian. Tatl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator i era de fel din Alexandria, iar Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare cretin n tainele cele dumnezeieti i botezat n credina cretin i ncepuse s propovduiasc pe Hristos, tatl su i-a cutat o fecioar cu inuta aleas i frumoas la nfiare, cu numele Daria, pe care a trimis de au adus-o tocmai de la Atena, cci socotea c Hrisant din dragostea fa de aceast fecioar, avea s se ntoarc de la credina cretinilor. Dup ce s-au cstorit, Daria, care cunotea ce voia tatl lui Hrisant, nu numai c nu l-a putut convinge s se lepede de credina lui, ci ea singur s-a lsat convins de el i, mrturisind soului ei nelegiuirea pe care ncercase s o fac, a primit Sfntul Botez i au trit mai departe amndoi ntr-o feciorie desvrit. Fiind ns pri la prefectul Celerin, acesta i-a dat n seama tribunului militar Claudiu, ca s-i cerceteze. Iar acesta chinuindu-i cu multe feluri de cazne, la care se gsea de fa i el cu ai lui, i vzndu-le curajul cu care rbdau chinurile, artndu-se ei mai presus de ele, s-a schimbat i a crezut n Hristos att el ct i soia lui Ilaria i cei doi fii ai lor, Iason i Mavru, i o dat cu ei i toi soldaii care se gseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toii laolalt au primit cununa muceniciei n ziua a nousprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legndu-i-se o piatr de grumaz, a fost aruncat n adnc de ap; fiilor lui i celorlali ostai li s-au tiat capetele cu sabia. Sfntul Hrisant i Daria au fost aruncai ntr-o groap adnc i, aruncndu-se pmnt de sus asupra lor, au primit acolo sfritul lor mucenicesc.

Pomenirea sfinilor Diodor preotul i Marian diaconul, care, fiind nchii ntr-o peter, s-au svrit.
Sfinii Diodor preotul i Marian diaconul au suferit i ei mucenicie mpreun cu Sfinii Hrisant i Daria. ntr-o peter lng locul execuiei, cretinii s-au adunat ca s cinsteasc prznuirea morii sfinilor mucenici. Ei au fcut slujbe i s-au mprtit cu Sfintele Taine. Dar, auzind de faptele lor, autoritile pgne au venit la peter i au nchis gura peterii astfel nct cei dinuntru au primit i ei cununa muceniciei. Doi dintre cei martirizai n peter sunt Sfinii Diodor preotul i diaconul Marian.

Pomenirea sfntului mucenic Panhariu.

Pe cnd mpreau n vechea Rom mpraii Diocleian i Maximian, toat lumea era plin de nelciunea cea idoleasc, iar dac cineva mrturisea pe Hristos, nu numai c i se rpea toat averea, ci i gsea pe deasupra i moartea n tot felul de chinuri. Pe atunci tria i un oarecare Panhariu, din inutul Usanilor i anume din cetatea Vilapatis. Acesta se trgea din strmoi cretini i era un brbat nalt de statur i frumos la nfiare. Venind el la Roma, n scurt vreme a ajuns printre cei mai de aproape slujitori ai lui Diocleian, care fcndu-l mai mare peste cei de sub el, l iubea n chip deosebit. Pentru toate acestea i mai ales pentru dragostea care se statornicise ntre el i mprat, Panhariu s-a lepdat de credina n Hristos i a mprtit ntru totul toate credinele i toate cugetele mpratului. Iar mpratul a ornduit ca Panhariu s primeasc lefuri anuale i venituri de tot felul, pe unele dintre ele cu hrisoave n regul, iar pe altele numai cu porunca mprteasc, i s dobndeasc toate acestea pentru ca s fie om cu vaz i s se bucure de toat cinstea i odihna. Auzind acestea fericita lui mam i sora lui, au cutat mai nti s-i readuc n suflet frica de Dumnezeu i s-l sftuiasc prin scrisori. Apoi s-au silit s-l fac s cunoasc fgduina aceea minunat pe care o primeau, n legtur cu nfricotoarea Judecat, cei care cunoteau pe Domnul; dup cum, iari s-au silit s-l fac s nu uite pedeapsa care i ateapt acolo pe acei care n viaa aceasta tgduiesc Dumnezeirea cea adevrat. i i-au mai reamintit n scrisorile lor c chiar dac cineva ar dobndi toat lumea aceasta i-i va pierde sufletul, nici un ctig nu va fi vreodat vrednic ca s-l despgubeasc de pierderea sufletului su. Primind deci scrisori de felul acesta de la mama lui i citindu-le, i-a revenit n sine i a nceput s se jeleasc cu amar; i cznd la pmnt, striga: "Miluietem, Doamne, Atotiitorule, i nu m ruina pe mine, robul Tu, naintea ngerilor i a oamenilor, ci ndur-Te de mine, pentru mare mila Ta". Cnd unii dintre cei din palat l-au vzut jelindu-se i rostind asemenea cuvinte, au ncunotinat de ndat pe mprat, care a zis: "tiai c Panhariu, sachelarul i scriniarul mpriei a czut n religia galileenilor?" "Deci, spunei-mi voi, slujitorilor, ce trebuie s fac cu el?" Iar aceia i-ai zis: "Poruncete, mprate, s fie dezbrcat i biciuit n teatru, iar dup aceasta s fie trimis guvernatorului din Nicomidia, ca s fie pedepsit mai departe de el acolo, ca nu cumva s ne facem i noi

Tot n aceast zi: pomenirea sfntului Claudiu Tribunul, care, fiind aruncat n mare, s-a svrit; pomenirea sfintei mucenie Ilaria, soia lui Claudiu, care prin sabie s-a svrit; pomenirea sfinilor mucenici Iason i Mavru, fiii lui Claudiu Tribunul i ai Ilariei, care de sabie s-au svrit.
Sfinii Mucenici Claudiu Tribunul, soia sa Ilaria i fiii lor Iason i Mavru, mpreun cu preotul Diodor i diaconul Marian, au suferit mpreun cu Sfinii Hrisant i Daria. Tribunul Claudiu a mbriat el nsui pe Hristos acceptnd botezul mpreun cu soia sa Ilaria, cu fiii si Iason i Mavru i cu toi ai casei, chiar i soldaii. Cnd mpratul Numerian (283-284) a aflat de acest lucru, a dat ordin ca toi s fie executai. Sf. Claudiu a fost necat n mare iar copiii i soldaii si au fost decapitai. Cretinii au nmormntat sfintele moate ale mucenicilor ntr-o peter, unde Sf. Ilaria mergea deseori la rugciune. ntr-o zi, fiind urmrit, Ilaria a fost prins i dus spre a fi chinuit. Sfnta i-a rugat s o lase puin s se roage i apoi i-a dat sufletul ntru Domnul. Un servitor a ngropat-o n aceeai peter unde era i familia sa.

254

19 Martie
vinovai de sngele lui, de vreme ce el este iubit de tine". Sfatul acesta a plcut mpratului, care nc l iubea foarte mult i care nu voia s fie de fa la moartea lui. Astfel aducndu-l n teatru, l-au btut acolo grozav de ru; apoi, mpratul, dnd pe sfnt n mna soldailor, a poruncit s se fac scrisoare ctre guvernatorul Nicomidiei, ca mai nainte de moarte sfntul s fie supus la tot felul de chinuri. Ajungnd la Nicomidia i guvernatorul de aici, grbinduse, a dat porunc s fie omort. Deci, dup ce el i-a fcut rugciunea, clii au tiat capul mucenicului lui Hristos Panhariu, n ziua a nousprezecea a lunii martie, la Nicomidia. prizonieri i ateptau soarta. Saracinii au cerut rscumprare pentru eliberarea clugrilor 4000 de monede de aur i odoarele sfinte, bani pe care fraii nu aveau de unde s i scoat. Saracinii i-au dus pe toi n petera Sf. Sava din interiorul mnstirii, au aprins focul pe un morman de blegar la intrarea n peter spernd s-i sufoce cu fumul otrvitor. Optsprezece oameni au pierit n peter, printre care i sfinii Ioan i Patriciu. Saracinii au continuat s-i tortureze pe cei rmai n via dar nu au obinut nimic de la ei. n cele din urm au prsit mnstirea. Mai trziu, n seara de vinerea mare, clugrii ascuni n muni s-au ntors la mnstire, au luat trupurile frailor ucii i le-au ngropat n biseric. Barbarii care au prdat mnstirea nu au scpat de mnia lui Dumnezeu. Acetia au fost lovii de o molim i au pierit toi mncai de fiarele slbatice. Mucenicii Lavrei Sf. Sava prznuii n 16 mai au suferit n sec. al VII-lea n timpul domniei lui Heraclius (610-641).

Pomenirea sfntului noului mucenic Dimitrie Strungarul, care a mrturisit la anul 1564, i care de sabie s-a svrit.

20 Martie
Ziua a douzecea, pomenirea sfinilor cuvioilor prini, ucii de arabi n Mnstirea sfntului Sava cel sfinit.
n sec. al VIII-lea saracinii invadau frecvent regiunile nconjurtoare ale Ierusalimului. Mnstirea Sf. Hariton a fost astfel devastat i transformat n ruine. Saracinii ncercaser de dou ori s distrug Lavra Sf. Sava cel Sfinit dar pronia divin a aprat locaul sfnt. Fraii, care s-ar fi putut salva din calea barbarilor dac ar fi fugit n Ierusalim, n-au fcut-o, din dorina de a nu prsi locul unde i-au aflat mntuirea atia ani. n ziua de 13 martie saracinii au intrat n mnstire cernd lucrurile de valoare. Cnd clugrii le-au spus c nu vor gsi nimic valoros n mnstire n afar de provizii de hran i nite haine vechi, saracinii au nceput s trag n ei cu arcul. Treisprezece oameni au fost ucii i muli au fost rnii, iar chiliile arse. Saracinii vroiau s dea foc i bisericii dar vznd n deprtare un grup mare de oameni au crezut c este armata trimis din Ierusalim i au fugit lund cu ei puinul pe care l-au gsit n sfntul loca. Dup fuga dumanilor, printele Toma, un doctor cu experien, i-a ajutat pe cei rmai n via. n joia mare, 20 martie, saracinii s-au ntors n numr mult mai mare i i-au btut pe clugri. Supravieuitorii au fost bgai n biseric unde au fost torturai ca s spun unde au ascuns odoarele bisericii. Mnstirea era nconjurat de cotropitori i nimeni nu putea s scape. Saracinii l-au prins pe tnrul clugr Ioan, care ngrijea oamenii fr adpost i l-au btut ru dup care i-au tiat tendoanele de la mini i picioare i l-au trt de picioare pe pietre, sfiindu-i mucenicului pielea spatelui. Paznicul odoarelor bisericii, Sf. Serghie, a ncercat s fug dup ce a ascuns sfintele obiecte, dar a fost prins i decapitat. Cu toate acestea muli clugri au reuit s se ascund ntr-o peter din afara mnstirii dar au fost zrii de o santinel de pe deal i somai s ias toi i s se predea. Sf. Patriciu, le-a optit frailor cu care era n peter s nu se team c el va iei singur i i va nfrunta moartea iar ei s se roage pentru el. Ieind, saracinii l-au ntrebat dac era singur iar Sf. Patriciu le-a rspuns c nu mai era nimeni cu dnsul. Acetia l-au dus la lavr unde ceilali

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Nichita Mrturisitorul, episcopul Apoloniadei.

Acest preacuvios printe al nostru i mrturisitor, pe vremea lupttorilor mpotriva sfintelor icoane era episcop al Apoloniadei i era nu numai credincios i evlavios i cu totul drept n credina lui, ci i milostiv i plin de dragoste fa de oameni, vestit n cunotine i n cuvnt. Fiind silit s se lepede de nchinarea la sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos i ale preacuratei Sale Maici, ale sfinilor ngeri i ale tuturor sfinilor i neplecndu-se, a fost condamnat la surghiun i supus la chinuri de nendurat. Din pricina acestora mbolnvindu-se cumplit, i-a dat sfntul su suflet n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintelor apte femei, celor din Aminsos: Alexandra, Claudia, Rufrasia, Matrona, Iuliana, Eufimia i Teodosia.
Aceste apte sfinte femei au trit pe vremea mpratului nelegiuit Maximian. Acesta pornind o prigoan mare mpotriva cretinilor, n cetatea Aminsos, au fost aduse n faa mai-marelui cetii aceste apte femei pline de curaj. i mrturisind c sunt cretine i spunnd mai-marelui cetii c este un om crud, lipsit de omenie i vrjma, mai nti au fost lovite cu toiege, dup ce au fost dezbrcate; apoi li s-au tiat snii cu sabia. Dup aceasta au fost spnzurate i li s-au sfiat trupurile cu gheare de fier, pn cnd li s-au vzut cele dinuntru i n cele din urm au fost aruncate ntr-un cuptor cu foc, dndu-i astfel sufletele lor Domnului.

Pomenirea sfntului Mucenic Rodian, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului Achile eparhul, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului Lolion, care cu pumnii fiind lovit, s-a svrit. Pomenirea sfntului Emanoil, care prin sabie s-a svrit. 255

19 Martie Pomenirea sfntului noului mucenic Miron Criteanul, care a mrturisit n Creta, la anul 1793 i care prin sugrumare s-a svrit.
i o dat cu el au mai crezut i muli alii. Dup o via mpodobit cu astfel de fapte, ajungnd la adnci btrnei i adormind somnul cuvenit sfinilor, a fost ngropat ntraceeai insul cu cinste, dnd pn astzi tot felul de vindecri celor ce cu credin se apropie de mormntul lui.

21 Martie
Ziua a douzeci i una, pomenirea preacuviosului printelui nostru Iacob, episcopul i mrturisitorul.
Acest sfnt printe, petrecnd viaa sihstreasc din fraged tineree, s-a fcut cu totul curat prin post i prin toate celelalte ptimiri. Pentru viaa lui virtuoas a fost fcut episcop i a suferit multe prigoane din pricin c se opunea lupttorilor mpotriva sfintelor icoane. n timpul acestor prigoane ptimind cu rbdare i luptndu-se cu foamea i cu setea, i-a dat n cele din urm duhul su.

Pomenirea sfntului Serapion din Sidon, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului Serafim de la Vyritsa (Rusia).
Basil Muraviev (cel ce avea s devin Sf. Serafim) s-a nscut n 1865 n orelul Cheremovsky, provincia Yaroslavl, din prini rani, Nicholas i Chione. Cnd Basil a mplinit zece ani, tatl su a murit lsndu-le pe sora Olga i pe mama bolnvicioas n grija biatului. Un vecin bun l-a luat ntr-o zi cu el la St. Petersburg, gsindu-i lui Basil o slujb de vnztor. Biatul avea gnduri de clugrie pe care nu le-a dezvluit nimnui i la un moment dat s-a hotrt s plece la Lavra Sf. Alexandru Nevsky s stea de vorb cu prinii de-acolo. Unul din frai I-a sftuit s rmn n lume i s creasc prunci i dup ce acetia vor fi crescut, el i soia sa vor putea petrece n curie la mnstire, slujind lui Dumnezeu. Basil a neles c aceea era voia Domnului i a urmat ntocmai sfatul btrnului printe. ntors la slujba lui de la magazin, a continuat s munceasc i s strng bani pe care i trimitea familiei. La vrsta de 24 de ani s-a cstorit cu o fat pe nume Olga. Basil i-a ncropit propria lui afacere ca blnar i a devenit foarte nstrit. A avut un fiu, Nicholas i o fiic, Olga. Dar fata lor murind nainte de vreme, cei doi soi au fcut legmnt s triasc mpreun din acel moment doar ca frate i sor. n jurul vrstei de 30 de ani, Basil i-a mprit aproape toat averea, fcnd multe donaii diferitelor mnstiri. Cnd Nicholas s-a fcut mare, Basil i Olga s-au retras la mnstire s-I slujeasc lui Dumnezeu. Olga a fost tuns n 1919 cu numele Christina, locuind n Mnstirea nvieriiNew Divyevo din St. Petersburg. Mai trziu a primit schima i numele de Serafima. A murit n 1945. Nu avem cunotin de mnstirea n care a fost tuns Basil i nici de numele pe care l-a primit. Unii spun c ar fi fost tuns clugr n Athos. n 1927 a sosit la Lavra Sf. Alexandru Nevsky, unde a devenit preot duhovnic al clugrilor. Acolo a fost tuns n schim cu numele de Serafim. Curnd s-a descoperit tuturor darurile de vindecare i nainte vedere cu care l-a nzestrat Dumnezeu pe Sf. Serafim, muli oameni cutndu-l pentru ajutor i un cuvnt de folos. Episcopul Alexei (Shimansky) al Novgorodului a venit la printe n 1927 s-l ntrebe dac era potrivit pentru el s prseasc Rusia din cauza persecuiilor comuniste. nainte ca episcopul s-i spun psul, Sf. Serafim i-a dat rspunsul urmtor: "Muli vor s plece acum din Rusia. Dar s nu ne temem. Este nevoie de sfinia ta aici. Vei deveni patriarh i vei conduce biserica 25 de ani." ns pentru lavr au venit vremuri de grea ncercare. Clugrii erau arestai, exilai sau dui n lagre de munc. Muli erau executai. ncepnd cu 1929, printele Serafim a fost arestat de 14 ori. El i-a continuat misiunea preoeasc n lagre i nchisori, ncurajnd prizonierii.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Toma, patriarhul Constantinopolului.

Cel ntre sfini printele nostru Toma, din pricina vieii lui nespus de virtuoase i a nelepciunii i evlaviei lui, a fost hirotonit mai nti diacon al Bisericii celei Mari i a fost fcut sachelar, de ctre preacuviosul i preamarele ntru minuni printele nostru Ioan Postitorul, n timpul mpriei de-a pururi pomenitului i fericitului mprat Mauriciu. Dup moartea sfntului Ioan Postitorul i al lui Chiriac, urmaul su, pe scaunul arhieresc a fost ridicat la treapta de patriarh al Constantinopolului cuviosul printele nostru Toma, care a rmas pe scaunul patriarhal timp de trei ani i nou luni. Luptnd mult mpotriva eresurilor i ntrind dogmele cele ortodoxe mpotriva acestora, a pstorit bine i plcut lui Dumnezeu turma sa i apoi a adormit n pace.

Pomenirea sfinilor mucenici Filimon i Domnin.

Aceti sfini erau de fel din marea cetate a Romei. n vremea prigoanei, ducndu-se n Italia i acolo propovduind cuvntul lui Dumnezeu i aducnd pe muli la credina lui Hristos, i botezau. Pentru aceasta ei au fost prini de ctre nchintorii la idoli i au fost adui naintea mai-marelui inutului. Dar pentru c nu se plecau nici la cuvintele linguitoare care li se griau i nici atunci cnd li s-au fgduit tot felul de daruri, ci chemau n toat clipa pe Hristos i-L propovduiau tuturor Dumnezeu adevrat, au fost dezbrcai i trntii la pmnt, fiind btui cumplit de patru ori i apoi aruncai n nchisoare. Dup ce au fost inui n nchisoare ctva vreme, au fost scoi i li s-au tiat capetele cu sabia.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Viril, episcopul Cataniei.

Sfntul Viril a fost ucenic al sfntului apostol Pavel. i pstorind, ca episcop al Cataniei, bine i plcut lui Dumnezeu turma ncredinat lui i lucrnd tot felul de minuni, a adus pe muli la credina n Hristos. Dintre toate acestea trebuie amintit negreit una. Astfel, n locul acela se afla un izvor care avea o ap foarte amar i a crui amrciune, sfntul, rugndu-se lui Dumnezeu, a schimbato n dulcea. Lucrul acesta vzndu-l un elin oarecare, care era foarte aprins nchintor la idoli, a crezut n Hristos

256

22 Martie
n 1933, printele a fost eliberat din lagr i s-a stabilit la Vyritsa, un loc minunat cu pduri, un pru i aer foarte sntos, un loc potrivit pentru Sf. Serafim care avea sntatea ubred la acea vreme de la regimul i btile suferite n lagr. n 1913 s-a construit la Vyritsa o biseric din lemn nchinat Icoanei Maicii Domnului din Kazan pentru comemorarea a 300 de ani de dinastie Romanov. Biserica principal are dou altare: unul nchinat icoanei Kazan, iar cellalt Sfntului Nicolae. Biserica de jos era nchinat Sf. Serafim al Sarovului. Dup ce i-a mai recptat puterile, printele Serafim a nceput s primeasc pe oricine venea la el pentru ajutor. Muli grav bolnavi se vindecau cu rugciunile sfntului. Autoritile au observat n scurt timp afluxul de oameni de la chilia sfntului i au nceput s-l cerceteze, venind n percheziie la chilia sa n special noaptea. Odat poliia a venit s-l aresteze pe printe dar Dumnezeu a avut grij de slujitorul su i l-a scpat din mna dumanilor prin doctorul care le-a atras atenia c printele era bolnav i n-ar fi suportat cltoria. Acetia lau lsat n pace pe btrnul printe. n septembrie 1941 nemii intraser n Vyritsa dar nu au rnit pe nimeni i nu au prdat nimic. n timpul rzboiului Sf. Serafim a slbit tot mai mult, slujind mai rar n biserica Sf. Serafim, iar din 1945, printele Alexei Kibardin a nceput s slujeasc n biserica Kazan. n primvara lui 1949, Sf. Serafim a fost intuit la pat dar tot primea oamenii la el pentru ajutor ca mai nainte. Cu puin nainte de adormirea sa, Preasfnta Fecioar i-a aprut Sfntului Serafim sftuindu-l s se mprteasc n fiecare zi. Printele Alexei Kibardin i aducea Sfnta mprtanie la ora 2 dimineaa dar ntr-o noapte a adormit i nu a ajuns dect la 4 dimineaa. i-a cerut iertare de la printele pentru c a ntrziat i a observat o strlucire nepmntean pe chipul acestuia. Sfntul i-a rspuns: "Nui face griji, frate, c ngerii mi-au adus deja Sfnta mprtanie". Vznd cum i iradiaz faa, printele Alexei a crezut c cele ce i-a spus erau adevrate. Sf. Serafim l-a rugat pe printele Alexei s mearg la Moscova s-l anune pe Patriarhul Alexei c el se va duce la Domnul n dou sptmni. Cnd printele Alexei a transmis mesajul patriarhului, acesta s-a ntors ctre sfintele icoane fcndu-i cruce iar cnd a revenit cu faa la printele, pe obraji i curgeau lacrimi, spunnd: "Au trecut patru ani de cnd sunt patriarh. Mi-au mai rmas douzeci i unu. Aa mi-a spus sfntul printe". Patriarhul Alexei a murit n 1970, aa cum a prevzut Sf. Serafim. Sf. Serafim a plecat la Domnul n 21 martie 1949 (sau 3 aprilie N.S.). n orele de dinaintea morii sfntul a cerut s se citeasc acatistele Preasfintei Fecioare Nsctoare de Dumnezeu, al Sf. Serafim de Sarov i al Sf. Nicolae. Timp de o sptmn de la moartea sa, oraul Vyritsa s-a scldat ntr-o mireasm divin. Sf. Serafim a fost ngropat n cimitirul de lng biserica Icoanei Kazan din Vyritsa la nmormntare venind puhoi de oameni. Vyritsa a devenit astfel loc de pelerinaj. Sf. Serafim Schimonahul a fost canonizat de Biserica Rus n august 2000.

22 Martie
Ziua a douzeci i doua, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Vasile, preotul Bisericii din Ancira.
Sfntul acesta, Vasile, a trit pe vremea mpratului Iulian Apostatul i a lui Saturnin, ighemonul Ancirei. El a fost preot al Bisericii din Ancira. Deci fiind prt c este cretin, a fost adus naintea ighemonului i supus fiind la ntrebri a fost ridicat pe un lemn i i s-au strujit coastele, dup care a fost aruncat n temni. Dup ctva vreme fiind scos din temni, din nou a fost strujit foarte tare, timp ndelungat i legndu-l n lanuri a fost din nou aruncat n nchisoare. Dup cteva zile de la aceasta, trecnd Apostatul prin cetatea Ancirei, sfntul a fost adus legat naintea lui. i fiind supus iari la ntrebri, a fost dat n primire comitelui Flaventiu, ca s i se jupoaie pielea de pe trup n fii, ceea ce s-a i ndeplinit, ndat. i jupuindu-ise astfel multe fii de piele i atrnnd cele din spate aruncate peste umeri, n fa i cele din fa n spate, mucenicul care n toate aceste chinuri se inea tare ca diamantul, smulgnd o fie de piele, a aruncat-o drept n obrazul lui Iulian, care a poruncit s se nroeasc nite sulie n foc i s i se strpung cu ele pntecele i spatele i toate ncheieturile. i svrindu-se toate acestea, i-a dat duhul n minile lui Dumnezeu. Pomenirea sfintelor mucenie Calinica i Vasilisa, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea sfintei Drosida, fiica mpratului Traian, i a celor mpreun cu dnsa cinci canonice. n vremea mpriei lui Traian, cinci femei care triau ntrun loc retras de sihstrie i care pentru aceasta se chemau canonice, pzind toate poruncile lui Dumnezeu, printre toate celelalte i luaser asupra lor ca sarcin adunarea moatelor sfinilor, ungerea lor cu miruri i nfurarea lor n pnze curate, dup care le aduceau i le aezau n locul de sihstrie n care triau ele. Aflnd de acest lucru, fiica mpratului Traian, al crei nume era Drosida, a venit la aceste femei, scpnd de sub supravegherea celor ce pzeau camerele de dormit mprteti, care fuseser cuprini de somn. Ea a adus cu sine o hain de mult pre i a cerut celor cinci femei ca s o ia cu ele la ridicarea trupului unui sfnt, din locul n care fusese aruncat. Adrian, un sfetnic al mpratului, care era n acelai timp i logodnicul Drosidei, a cerut s se pun soldai de paz lng trupurile cretinilor mori, ca s cunoasc cine sunt cei care ridic trupurile lor. i paznicii stnd de veghe au prins pe cele cinci femei i mpreun cu ele i pe Drosida. Fcndu-se ziu, le-au adus pe ele naintea mpratului. i mpratul, vznd laolalt cu cele cinci femei i pe Drosida, s-a spimntat. i a poruncit ca aceasta s fie inut sub paz, doar-doar se va ci de ceea ce a fcut. Ct privete pe celelalte cinci femei canonice, a poruncit s se fac un vas mare n care au fost aruncate cele cinci femei, mpreun cu mult aram, i s fie topite prin foc, ca arama s se amestece cu rna sfintelor femei. Iar din amestecul acesta s-au construit fundurile vaselor celor mari de aram ale bilor obteti, ridicate atunci din nou de el, spre desftarea nchintorilor la idoli.

257

22 Martie
Iar Drosida dezbrcnd mbrcmintea cea mprteasc, a ieit uor, fr s prind cineva de veste. i, pe cnd mergea spre locul de chinuri, se gndea ntru sine, zicnd: "Cum m voi duce la Dumnezeu, neavnd mbrcminte de nunt? Cci nu am primit Botezul i sunt nc necurat! Ci, mprate al mprailor, Doamne Iisuse Hristoase, iat am renunat la mpria mea pentru Tine, ca s m aezi portar al mpriei Tale. Tu, deci, Cel ce Te-ai botezat pentru noi, boteaz-m n Duhul Sfnt!" i zicnd acestea, scond mirul pe care l luase cu sine din cmara ei i aruncndu-se ntr-un bazin n care se aduna apa din ploaie, ca ntr-un lac, s-a botezat, zicnd: "Se boteaz roaba lui Dumnezeu, Drosida, n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh". i pzindu-se pe sine, dup aceea, timp de apte zile, primea hran ngereasc. Iar unii dintre iubitorii de Hristos gsind-o i rmnnd pe lng ea, a aflat cele cu privire la ea, ea nsi povestindu-le n felul acesta cele ptimite. n ziua cea de-a opta, cernd lui Dumnezeu n rugciune s o lumineze ce urmeaz s mai fac, s-a mutat ctre Domnul. primeasc haine cretineti. La auzul acestor cuvinte, omul a devenit suspicios i l-a alungat pe Elefterie. ntori la Constantinopol, Rais Efendi a ncercat s-l nduplece pe Elefterie cu cadouri scumpe ca s rmn musulman. Dar Elefterie s-a rugat la Dumnezeu s-l ajute s scape. Cu prima ocazie pe care a avut-o, Elefterie a fugit, cutndu-l pe un preot din Peloponezia, care locuia aproape de Patriarhie. Dup ce i-a istorisit pania lui, l-a rugat pe preot s-l ajute s fug dar acesta a refuzat, temndu-se de urmri dac ar fi fost prins. Preotul doar l-a ndrumat i l-a lsat s plece. Primind ajutor din partea ambasadei ruse, Elefterie s-a mbarcat pe un vapor ctre Muntele Athos. La Marea Lavr, Elefterie a fost rebotezat i primit napoi n snul bisericii ortodoxe, devenind i clugr cu numele Eftimie. Eftimie a citit Noul Martirologion al Sfntului Nicodim Aghioritul (prznuit n 14 iulie) i inspirndu-se din exemplul noilor martiri i-a dorit cu toat fiina s-i spele pcatul apostaziei prin sngele muceniciei. Sf. Eftimie a mers la Constantinopol mpreun cu clugrul Grigorie, ajungnd acolo n 19 martie 1814. n Duminica Intrrii Domnului n Ierusalim s-a mprtit, s-a mbrcat n rob musulman i s-a dus la casa marelui vizir, Rusud Pasha. Sf. Eftimie, innd frunze de palmier n mn a recunoscut c este cretin ortodox i c este gata s moar pentru Hristos. El a defimat religia musulman, a clcat n picioare turbanul pe care-l avea pe cap, comportndu-se ca un om beat sau nebun n ochii vizirului. Curajosul rzboinic al lui Hristos l-a convins pe vizir c nu era nebun i nici beat, dup care a fost aruncat ntr-o celul ntunecat i pus n lanuri. Dup cteva ceasuri, l-au scos din nou afar i vizirul a ncercat s-l conving cu linguiri i promisiuni materiale s nu renune la islamism. Sfntul a vorbit cu curaj despre religia musulman spunnd c aceasta se bazeaz pe minciun i falsiti i c nu se va mai lepda niciodat de Hristos, chiar dac l-ar tortura i ucide. Marele Vizir a dat ordin s fie btut i nchis din nou. Dup trei ore, l-au adus din nou n faa lui Rusud Pasha, care l-a ntrebat: "Te-ai rzgndit sau eti tot ncpnat?" Eftimie a rspuns: "Nu exist dect o singur credin adevrat i aceea este a cretinilor ortodoci. Cum a putea s cred n Mahomed, profetul vostru mincinos?" n acel moment vizirul a neles c nu-l mai poate ntoarce pe Eftimie de la credina sa i a dat ordin s fie ucis cu sabia. Cnd au vrut s-i lege minile, sfntul a cerut s fie lsat s primeasc moartea cu braele deschise. Clii l-au lsat s mearg nelegat la locul de execuie i Sfntul Eftimie mergea bucuros, fr team, cu crucea n mna dreapt i crengile de palmier n stnga. Ajungnd acolo, sa ntors spre rsrit i s-a rugat, mulumind lui Dumnezeu pentru c l-a nvrednicit s primeasc mucenicia pentru numele Su. El s-a mai rugat i pentru familia i prietenii si, rugnd pe bunul Dumnezeu s le primeasc toate cererile cele pentru mntuire. Apoi, Sf. Eftimie a srutat crucea pe care o inea n mn, a ngenuncheat i a aplecat capul. Clul a lovit puternic cu sabia dar nu a reuit s-i taie capul. Apoi a mai ncercat o dat i vznd c nu reuete, i-a tiat gtul mucenicului cu un cuit.

Pomenirea sfntului cuviosului mucenic Eftimie cel Nou, care s-a nevoit n Constantinopol, la anul 1814, i care prin sabie s-a svrit.
Acest nou mucenic al lui Hristos s-a nscut n Demitsana, Peloponesia. Prinii si erau Panagiotes i Maria, pe el botezndu-l cu numele Elefterie. Elefterie a fost cel mai mic dintre cei cinci frai, George, Christos, Ioan i Katerina. Dup terminarea colii n Demetsana, Elefterie i Ioan au plecat la Constantinopol ca s se nscrie la Academia Patriarhal. Mai trziu au plecat la Iai, n Romnia unde aveau afaceri tatl i fraii lor. La puin timp apoi, Elefterie s-a decis s plece spre Muntele Athos pentru a deveni clugr. Dar din cauza rzboiului dintre Rusia i Turcia, nu a reuit s ajung mai departe de Bucureti. Acolo a locuit la consulul francez i apoi la un angajat al consulului rus. Elefterie s-a dedat unei viei de plceri, lsnd deoparte gndurile de clugrie. Dup linitirea ostilitilor, Elefterie a reluat itinerariul su spre Muntele Athos, cltorind mpreun cu nite musulmani. Pe drum, el a trecut de la ortodoxie la religia musulman, lsndu-se circumcis i primind numele de Reschid. Nu la mult vreme dup rtcirea sa, contiina a nceput s-l chinuie la gndul c L-a prsit pe Hristos. Ceilali musulmani au observat schimbarea prin care trecea i i-au limitat micrile, urmrindu-l mai ndeaproape. ntr-o zi, Elefterie a fost vzut purtnd asupra lui o cruce i a fost prt stpnului casei, Rais Efendi. Stpnul nu l-a pedepsit pe moment, ceea ce a atras gelozia celorlali asupra sa. Stpnul le-a explicat decizia lui, spunndu-le c era prea devreme pentru Elefterie s se lepede de toate obiceiurile sale cretineti. Rais Efendi i cei ai casei au plecat n cltorie la Adrianopole, ajungnd acolo n zi de smbt. Mitropolitul Chiril, care avea s devin mai trziu Patriarhul Constantinopolului, slujea vecernia ntr-una din bisericile oraului. Elefterie a pretins c are scrisori pentru Mitropolitul Chiril, dar acesta a trimis pe altcineva s le ridice. Acestui trimis Elefterie i-a spus c ar vrea s

258

22 Martie
Sf. Eftimie a fost ucis n amiaza zilei de 22 martie, 1814 n Constantinopol, ctignd locul su binemeritat n mpria Cerurilor, unde slvete Sfnta Treime cea de o fiin i dttoare de via, mpreun cu Tatl, cu Fiul i cu Duhul Sfnt, n vecii vecilor. Capul Sfntului Eftimie se gsete n mnstirea rus Sf. Pantelimon din Muntele Athos. cele patru mdulare, a fost ars cu fclii, i s-au legat greuti de picioare, a fost trt pe pmnt i mpins n prpastie, a fost lovit cu pietre, i s-a tiat limba i n cele din urm i s-a tiat i lui capul cu sabia. n felul acesta s-a svrit ptimirea lui muceniceasc.

23 Martie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea sfntului mucenic Nicon i a celor o sut nouzeci i nou (199) de ucenici ai si.
Cuviosul printele nostru Nicon a trit pe vremea ighemonului Cvintilian i se trgea din inutul napolitanilor. Era frumos la nfiare, strlucitor la vedere i aprig n rzboaie. Tatl lui se nchina la idoli, iar mama lui era cretin. ntmplnduse un rzboi mare i avnd loc o lupt grozav, fericitul Nicon aducndu-i aminte de ndemnurile mamei lui i suspinnd adnc a zis: "Doamne, Iisuse Hristoase, ajutmi!" Apoi nsemnndu-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat n vltoarea luptei; iar dup rzboi s-a ntors i Nicon la casa lui. i ncredinnd maicii lui cele ce avea n minte, a pornit cu corabia ctre prile Constantinopolului. Ajungnd ntr-o insul, care se numete Hios, s-a cobort din corabie i s-a urcat pe unul din munii de acolo. i rmnnd pe munte timp de apte zile, dedndu-se la post, la privegheri i la rugciune, i s-a vestit de ctre un nger dumnezeiesc s coboare pe rmul mrii, mpreun cu toiagul pe care i-l ncredinase acela care i se artase lui. Ajungnd la rm i gsind aici o corabie, s-a urcat n ea i plutind timp de dou zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, cobornd iari din corabie, i-a ieit nainte din ntmplare un episcop, mbrcat simplu, ca un monah, i lundu-l de mn, l-a dus n petera n care locuia acela. Dup ce mai nti l-a nvat cele de cuviin, l-a botezat n numele Sfintei Treimi, mprtindu-l i cu Sfintele Taine; iar dup trei ani l-a hirotonit ca preot i apoi ca episcop. Lundu-i asupra lui purtarea de grij asupra celor o sut nouzeci de monahi care au venit la el, i-a luat mai trziu pe toi i a venit n Mitilene, iar de acolo a pornit cu ei spre Italia. i dup ce a vzut pe mama lui i murind, acesta a ngropat-o, s-a dus n Sicilia i i-a gsit loc de petrecere n muntele Tavromeniei, adugndu-se la numrul monahilor care erau mpreun cu el, nc nou. Ighemonul aflnd ce se vorbea despre sfnt, a dat porunc s fie adui ndat toi naintea lui. Apoi, supunndu-i la chinuri, au fost ntini la pmnt i nepai cu sulie n tot felul, dup care li s-au tiat capetele cu sabia. Iar sfntul Nicon a fost ntins pe

Pomenirea sfntului Dometie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Gheorghe cel Nou i fctorul de minuni din Diipiu.
Acesta, lsndu-i femeia i copiii i rudele, a ales calea cea strmt i cu nevoine, i lund asupra-i jugul cel uor al Domnului, nconjura ceti i sate i mergea pn departe n pustiu, fiind lipsit, necjit i cu totul amarat. Descoperindu-i-se lui de la Domnul sfritul, s-a dus la Constantinopol i ajungnd la sfnta biseric a sfntului Ioan cuvnttorul de Dumnezeu i anume la locul numit Diipiu, dup ce a rmas acolo timp de apte zile, s-a odihnit ntru Domnul. Cnd au venit de fa cei ce urmau s-l ngroape i au vzut lanul cel greu cu care i era nfurat tot trupul i mulimea de urme de lan ce se gseau n carnea lui, au strigat: Doamne miluiete! Deci cunoscnd cu toii c a fost un om al lui Dumnezeu, l-au ngropat n tinda amintitei biserici, ntr-un mormnt de marmur ce i s-a fcut, de unde nu nceteaz a revrsa tot felul de minuni, celor ce se apropie de el cu credin. Iar unii dintre aceia care s-au bucurat de ajutorul primit din partea lui mai triesc nc i acum, mrturisind tuturor facerile de bine pe care le-au dobndit de la el.

Pomenirea sfntului noului cuvios mucenic Luca, cel care a ptimit chinuri muceniceti n Mitilene, la anul 1802 i care prin spnzurtoare s-a svrit. Pomenirea sfntului Nicon din Lavra Peterilor de la Kiev.
Sfntul Nicon din Peterile Kievului a fost primul discipol i mpreunptimitor al Sf. Antonie (10 iulie), fondatorul Mnstirii Peterile Kievului, unde a fost preot. La mnstire el a tuns muli monahi noi n clugrie, printre care a fost i Sf. Teodosie al Peterilor (3 mai i 14 august). Sf. Nicon i-a atras asupra lui mnia marelui prin Izyaslav, cnd i-a tuns n clugrie pe favoriii acestuia, pe sfinii Varlaam (19 Noiembrie) i Efraim (28 ianuarie) i nu a fost de acord s-i foreze pe acetia s prseasc mnstirea. Dar prinesa l-a calmat pe Izyaslav i n cele din urm l-a lsat pe sfntul Nicon n pace. Cnd numrul frailor din mnstire a crescut, Sf. Nicon sa hotrt s se retrag n pustie i s triasc ca isihast. Astfel, s-a dus n peninsula Tmutarakan (pe malul de est al istmului Kerchensk) stabilindu-se ntr-un loc nepopulat. Curnd oamenii au auzit de sfinenia vieii lui i s-au adunat n jurul sfntului, dorind s-i urmeze exemplul. n acel loc s-a ridicat o mnstire i o biseric nchinate Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu. Cnd s-a ntors la mnstirea Peterile Kievului, Sf. Nicon a intrat sub ascultarea Sf. Teodosie, ca fiu duhovnicesc. Dup cum mrturisete Sf. Nestor Cronicarul (27

259

25 Martie
octombrie), cnd Sf. Teodosie trebuia s lipseasc de la mnstire, acesta ncredina toate problemele lcaului sfntului Nicon. Cteodat chiar l ruga pe Sf. Nicon s-i ndrume pe fraii monahi n locul su. Deseori, n timp ce Sf. Nicon lega cri, Teodosie obinuia s stea lng el i s desfoare sfoara pentru legat. Cnd Prinul Svyatoslav l-a alungat pe fratele su Izyaslav din Kiev, Sf. Nicon s-a ntors la mnstirea creia i-a dat via. Atunci egumenul mnstirii era tefan. Cnd Sf. tefan (27 aprilie) a prsit mnstirea Peterile Kievului, Sf. Nicon a fost ales egumen. Acesta a lupta mult ca s nfrumuseeze mnstirea cu sfinte icoane i cri duhovniceti. Sf. Nicon s-a svrit la o vrst venerabil (+ 1088) i a fost nmormntat n Peterile Sf. Antonie. 3. Zis-a oarecnd avva Moise ctre fratele Zaharia: spunemi, ce voi face? i auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicnd: tu m ntrebi, printe? Zis-a lui btrnul: cred mie, fiule Zaharie, c am vzut pe Duhul Sfnt pogorndu-se peste tine i dintru aceasta sunt silit s te ntreb. Atunci, lund Zaharia cuculiul din cap, l-a pus sub picioare i clcndu-l a zis: de nu se va zdrobi omul aa, nu poate s fie monah. 4. eznd odat avva Zaharia n Schetia, i-a venit lui vedenie i sculndu-se i-a vestit printelui sau Carion, iar btrnul, fiindc era lucrator, nu era iscusit la acestea i sculndu-se l-a btut zicnd c de la draci este. Dar a rmas cu gndul la aceasta. i sculndu-se, s-a dus ctre avva Pimen noaptea i i-a vestit lui lucrul acesta i cum se ard cele dinluntru ale lui i vznd btrnul c de la Dumnezeu este, i-a zis: mergi ctre cutare btrn i orice i va zice ie, f! i ducndu-se ctre btrnul, mai nainte de a ntreba el ceva, apucnd btrnul, i-a spus lui toate i cum c vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi i supune-te printelui tu! 5. Zis-a avva Pimen, c a ntrebat avva Moise pe avva Zaharia, cnd era aproape s moar, zicnd: ce vezi? i i-a zis: nu este mai bine a tcea, printe? i i-a zis lui: sa, fiule; taci! i n ceasul morii lui eznd avva Isidor, cutnd la cer a zis: veselete-te, fiul meu Zaharia, c i sau deschis ie porile mpriei cerurilor.

24 Martie
Ziua a douzeci i patra, nainte-prznuirea Buneivestiri a preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu. Pomenirea cuviosului printelui nostru Artemon, episcopul Seleuciei din Pisida.
Cuviosul printele nostru Artemon s-a nscut i a crescut n inutul Seleuciei i anume n cetatea cu acelai nume. Cnd fericitul Pavel, apostolul, a ajuns n Seleucia, nu a mai fost cu putin ca lumina s mai rmn sub obroc, ci el a pus pe Artemon pstor i nvtor al poporului. Acesta, povuind turma sa n chip frumos i bineplcut lui Dumnezeu, a ajuns pentru toi cei ce se gseau n nevoi liman de izbvire: purttor de grij de vduve, de orfani i de sraci i doctor al sufletelor i al trupurilor. n felul acesta bine petrecnd i-a svrit viaa n adnci btrnei.

Pomenirea sfinilor opt mucenici din Cezareea Palestinei, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea preacuviosului Martin Tebeul, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Partenie, patriarhul Constantinopolului, care a mrturisit la anul 1657 i care prin sugrumare s-a svrit.

25 Martie
Ziua a douzeci i cincea, Bunavestire a preasfintei stpnei noastre, de Dumnezeu Nsctoarea i pururea Fecioara Maria.
Iubitorul de oameni i Milostivul Dumnezeu, Care pururea poart de grij neamului omenesc, ntocmai ca un Printe plin de dragoste, vznd fptura minilor Lui nrobit i chinuit de diavol i mpins ctre patimile cele pline de ocar i supus nchinrii la idoli, a gsit cu cale s trimit pe Fiul Su cel Unul-Nscut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca s mntuiasc neamul omenesc din minile diavolului. i, pentru c a voit ca acest lucru s rmn ascuns nu numai de diavol, ci chiar i de puterile cele cereti, a ncredinat taina aceasta unuia singur dintre arhangheli, preamritului Gavriil. Deci arhanghelul venind n cetatea Nazaret, i-a grit ei: Bucurte, ceea ce eti plin de har, Domnul este cu tine! Iar aceea a rspuns: Cum va fi mie aceasta? i el a zis: Duhul Sfnt va veni asupra ta i puterea Celui preanalt te va umbri. Iar Fecioara a grit: Iat, roaba Domnului, fie mie dup

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Artemon, preotul din Laodiceea. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Zaharia, cel din Schetis (Schit), n Egipt, care n pace s-a svrit.
Apoftegme din Patericul egiptean: Pentru avva Zaharia 1. Zis-a avva Macarie ctre avva Zaharia: spune-mi, care este lucrul monahului? Zis-a lui: pe mine m ntrebi, printe? i a zis avva Macarie: am vestire ctre tine, fiule Zaharie, cci este cel ce m ndeamn ca s te ntreb. Zis-a lui Zaharia: precum eu socotesc, printe, cel ce i face sila lui ntru toate, acesta este monah. 2. A venit odat avva Moise s scoat ap i a aflat pe avva Zaharia rugndu-se lng fntn, i Duhul lui Dumnezeu eznd deasupra lui.

260

26 Martie
cuvntul tu. i ndat cu cuvntul arhanghelului i al ei, a zmislit n preacuratul su pntece pe Fiul i Cuvntul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este nelepciunea i Puterea cea ipostatic a Lui, cu umbrirea i cu venirea asupra ei a Duhului Sfnt. De atunci s-au svrit, prin rnduiala lui Dumnezeu, tainele Cuvntului lui Dumnezeu, pentru mntuirea i izbvirea noastr. Cruia se cuvine slava i stpnirea n veci. Amin. Aceti sfini au trit pe vremea lui Iungurih, mpratul goilor i a lui Graian, mpratul romanilor. Iar pentru dragostea lui Hristos au primit cununa muceniciei prin foc, atunci cnd Iungurih a dat porunc s se dea foc bisericii n care se gseau adunai la rugciune cei douzeci i ase de sfini mucenici. Tot atunci s-a mai ntmplat s ard i un om oarecare, al crui nume nu s-a pstrat, care aducea prinosul lui la altar.

Pomenirea sfntului printelui nostru Senufie, purttorul de semne, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfintelor mucenie Pelaghia i Teodosia, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea unui clu care, ajungnd la cunotina lui Hristos i nchis fiind ntr-o temni ntunecoas, s-a svrit acolo din via.

Pomenirea sfinilor mucenici Codrat, Teodosie, Emanuil i ali patruzeci, din prile Rsritului.
Aceti sfini erau de fel dintr-o ar a Rsritului. Vznd c cretinii erau ucii n fiecare zi de ctre nchintorii la idoli, s-au neles cu toii s se arate plini de curaj cretinesc, pentru ca astfel s devin motenitori ai mpriei lui Dumnezeu. i mergnd i predndu-se de bunvoie n minile stpnitorului rii, care tocmai atunci supunea la chinuri mulime de cretini, au stat naintea lui i mrturisind c sunt cretini, au fost condamnai i aruncai n nchisoare. Iar dup cteva zile fiind scoi afar, au fost dezbrcai i li s-au strujit coastele. i, dup ce au fost dai jos de pe lemnele pe care fuseser legai ca s fie strujii, au fost tri prin mrciniuri i n cele din urm li s-au tiat capetele.

26 Martie
Ziua a douzeci i asea, prznuirea Soborului arhanghelului Gavriil, ca unul care a slujit tainei dumnezeieti celei negrite i mai presus de fire a ntruprii Domnului.
Dup cum este obiceiul, n ziua urmtoare unei mari prznuiri a Domnului, facem prznuire de cel care a fost trimis de Dumnezeu la Sfnta Fecioara spre a fi binevestitor al Vetii celei Bune. De la nceputuri, i pe tot parcursul istoriei mntuirii noastre, acest prin i arhistrateg al Puterilor celor netrupeti a fost pentru noi oamenii ngerul milostivirii i a bunvoinei dumnezeieti. Fiina de foc, lipsit de orice schimbare i druit totdeauna vederii slavei dumnezeieti, Arhanghelul Gabriel a fost desemnat de Domnul ca "duh slujitor, trimis ca s slujeasc, pentru cei ce vor fi motenitorii mntuirii" (Evrei 1, 14). Dup Sfntul Proclu al Constantinopolului, numele lui nseamn "Dumnezeu i om" i a fost druit de Dumnezeu ca s vesteasc toate tainele legate de ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Culmea i mplinirea desvrit a acestei misiuni a sa a fost deci acel "Bucurte" adresat Maicii Domnului i care a devenit formula de laud i de slvire a tuturor celor care, graie lui, s-au fcut motenitori ai Mntuirii i s-au strduit s urmeze pe pmnt chipul vieii ngereti. n afar de Soborul Sfinilor Arhangheli Mihail, Gavril i Rafail i a tuturor puterilor celor cereti (8 noiembrie), arhanghelul Gavril este pomenit i pe data de 13 iulie i cu ocazia pomenirii icoanei athonite Axion estin (11 iunie).

Pomenirea preacuviosului printelui nostru tefan Mrturisitorul, igumenul de la Mnstirea Triglia, n Bitinia.
Preacuviosul printele nostru tefan a trit pe vremea mpratului Leon Armeanul, mbrind nc din fraged tineree viaa pustniceasc. Pentru trirea lui mbuntit, la rugmintea struitoare i la ndemnul monahilor a ajuns igumen al mnstirii Triglia i desvrind pe muli n trirea pustniceasc, mai trziu, cnd nelegiuitul Leon a pornit prigoan mpotriva celor ce cinsteau sfintele i cinstitele icoane, fiind chemat i el, a fost silit s se lepede de nchinarea la sfintele i cinstitele icoane i s iscleasc hotrrea de nlturare a icoanelor. Dar, pentru c nu s-a lsat nduplecat, ci dimpotriv a numit nelegiuii pe cei ce cutau s-l sileasc la acestea, dup ce a fost pedepsit n tot chipul, dup ce a fost inut prin nchisori i chinuit cu surghiunul, s-a mutat la Domnul, pentru Care a suferit aceste multe ptimiri.

27 Martie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea sfintei mucenie Matroana, cea din Tesalonic.
Sfnta muceni Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. nsoind deci pe stpna ei pn la sinagog, sfnta Matroana nu intra nuntru, n sinagog, ci se ntorcea ntotdeauna la biserica cretinilor. Cnd stpna ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a btut-o crunt i a aruncat-o timp de patru zile ntr-o nchisoare, unde sfnta a rmas fr nici o legtur cu cei din afar. Dup aceasta a fost scoas afar i biciuit, tot trupul umplndu-i-se de rni de pe urma btii. Fiind din nou aruncat n nchisoare i inut aici timp de mai mult vreme i-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune c Pautilla, n timp ce arunca trupul nensufleit al sfintei

Pomenirea sfinilor 26 de mucenici, care au ptimit n Goia, din care doi au fost preoi: Vatus i Virca; cu acesta din urm au ptimit i doi fii i trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Terma, Filga; i apte femei: Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo i Animais.

261

27 Martie
de pe zidurile nalte ale nchisorii, i-a primit rsplata meritat, cci a czut i ea de pe zid jos, n vasul care curgea mustul care se clca cu picioarele n lin i acolo sfrindu-i viaa i-a dat duhul. Iar cinstitele moate ale sfintei Matroana, fiind adunate de credincioi, au fost ngropate cu mult cinste. Timp de cinci ani Sf. Ioan a trit n mai multe mnstiri, dar vrnd s se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, n muntele Bolcha, unde a stat muli ani n pustnicie, fr s-i prseasc locul. El vorbea cu cei care-l cutau printr-o ferestruic pe unde primea i hrana. Dup treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul naintevederii. El i-a prezis mpratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor si Maximus i Eugenius, precum i o victorie militar mpotriva lui Gauls. Obinuia s le spun i oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea s li se ntmple, ajutndu-i s ia decizii bune pentru ei. Sfntul le ddea ulei sfinit bolnavilor, i ungea cu el i acetia se vindecau de diverse boli. Sf. Ioan a proorocit c istoricul Palladius, care i-a scris Viaa, va deveni episcop, lucru care s-a i ntmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, n Asia Mic. Sf. Ioan punea mare baz pe smerenie, sftuind pe toi s aib smerenie: "Urmai viaa virtuoas a sfinilor prini dup puterea voastr i dac reuii ceva, nu v mndrii cu ce ai obinut pentru c muli au ajuns la virtutea perfect dar umplndu-se de mndrie au czut de la nlime n prpastie". "Cercetai-v cu atenie s vedei dac avei contiina curat, s nu v pierdei puritatea minii. Nu lsai gndurile s v npdeasc n timpul rugciunii. Vrei din vanitate s fii ludat pentru sfinenia ta sau vrei s fii sfnt doar prin nfiare? Bag de seam ca gndurile lumeti s nu-i ocupe mintea n timpul rugciunii, pentru c nu e nimic mai neplcut lui Dumnezeu dect s te rogi Lui cu buzele n timp ce gndurile sunt departe de El. Asta se ntmpl mai ales celor cu via cldicic, care nu renun de tot la lume i ateapt recunotina din partea oamenilor. Un om a crui minte este a lumii i a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caut pe Dumnezeu s-i ridice mintea de la lucrurile lumeti i s-i ndrepte mintea ctre Dumnezeu. Cel care a ajuns ctui de puin la cunotina dumnezeirii (pentru c nimeni n-o poate dobndi n totalitatea ei), va putea descoperi i cunoate multe lucruri pe care numai tainele cunoaterii lui Dumnezeu i le poate dezvlui. El va vedea lucruri care urmeaz s se ntmple i va avea revelaii divine, asemeni sfinilor. El va face minuni i va obine tot ce va cere de la Dumnezeu." "Iubete tcerea, fiule, triete mereu n contemplare divin i roag-te ca Domnul s-i dea o minte luminat, lipsit de gnduri pctoase. Demn de laud este sfntul care triete n lume, i folosete virtuile, este bun cu strinii, face poman sau ajut pe alii la munca lor i triete fr mnie. Un astfel de om este ludabil pentru c are o via curat mplinind poruncile Domnului fr s-i neglijeze ndatoririle lumeti." "Cel ce las altora grijile trectoare ale lumii este mai bun i mai demn de laud pentru c s-a lepdat de sine, i-a luat crucea i L-a urmat pe Hristos. Acesta este n permanen n contact cu lucrurile divine, fugind de cele pmnteti, fr s se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bun i prin rugciunea nchinat lui Dumnezeu devine un om liber, nengrdit, care st drept n

Pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Filet Sincliticul, cu soia lui Lidia i cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul i Amfilohiu ducele.
Sfntul Filet i ceilali cretini care au fost mpreun cu el au trit pe vremea mpratului Adrian. Ei se nchinau n fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus naintea mpratului. Iar mpratul neputnd s se mpotriveasc nelepciunii mucenicului, l-a dat pe mna unuia dintre slujitorii apropiai ai lui, care legndu-l de un stlp l-au btut cu sbiile. Dup aceasta a dat porunc s fie aruncat n nchisoare. n timp ce era dus la nchisoare s-a alturat lui i soia lui Lidia i primii trei fii ai lui, dintre care Cronid ndeplinea slujba de comentarisiu. n noaptea care a urmat, n timp ce ei cntau n nchisoare, un nger li s-a artat lor i i-a mbrbtat spre ptimirea pn la sfrit. Dimineaa, mucenicii fiind adui naintea mpratului, ndat au fost aruncai n nite vase mari n care fierbea n clocot untdelemn amestecat cu rin. Dar ndat vasele sau rcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce i care se gsea pn atunci n preajma mpratului, vznd minunea aceasta, a intrat i el ntr-unul din vasele cu untdelemn ncins, zicnd: "Doamne, Dumnezeu cretinilor, ajut-mi!" mpratul vznd acestea, a plecat de la Roma i s-a dus la Iliric, plin de ameninare i de mnie. i plecnd, a dat porunc s se ard timp de apte zile vasele cele cu untdelemn i cu rin, dup care s fie vri din nou n ele. Dar porunca mpratului aducndu-se la ndeplinire, sfinii au rmas nevtmai. ntorcndu-se din cltoria lui i aflnd de toate acestea mpratul s-a simit ruinat, iar sfinii dup trecere de ctva vreme, pe care au petrecut-o n rugciune, s-au svrit din via.

Pomenirea sfinilor mucenici Ioan i Baruh, care de sabie s-au svrit. Pomenirea profetului Anania, care n pace s-a svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfinitului Petru, episcopul Argosului, purttorul de semne. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Eutihie. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan din Licopolis.
Sfntul Ioan naintevztorul din Egipt s-a nscut la nceputul sec. al IV-lea. El tria n oraul Licopolis (Egiptul Mijlociu) i era tmplar. La vrsta de 25 de ani s-a dus la o mnstire unde a fost tuns clugr.

262

28 Martie
faa lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este n continu convorbire cu Dumnezeu." Sf. Ioan a ajutat sufletete muli oameni prin aceste nvturi mntuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare i prin viaa personal pe care a dus-o n sfinenie. Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vrsta respectabil de nouzeci de ani i s-a dus la Domnul n anul 395.

Pomenirea sfntului Irodion, unul dintre cei aptezeci de ucenici.

Acest sfnt a fost unul dintre cei aptezeci de ucenici ai Domnului i urmnd ntru totul celor 12 apostoli a fost mpreun cu ei lucrtor pentru rspndirea propovduirii cretine. nvnd pe muli i ntorcndu-i Domnului, a fost aezat episcop al Noilor Patre. El a fost ns prins de ctre iudei, crora le-au venit n ajutor i nchintorii la idoli i a fost btut cumplit; cci unii l bteau, alii i loveau cu pietre gura i alii l loveau n cap. n cele din urm l-au tiat cu sbiile i astfel s-a svrit din via, dndu-i sufletul n minile lui Dumnezeu.

28 Martie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea preacuviosului printelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mnstirii Palechitului.
Sfntul Ilarion cel Nou, egumenul Mnstirii Palechitului i-a pus viaa n slujba Domnului de la o vrst fraged i a petrecut muli ani ca pustnic. Pentru viaa sa sfnt, fr cusur, a fost hirotonit preot i mai apoi egumen al Mnstirii Palechitului, de lng Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul naintevederii i a facerii de minuni. Prin rugciune a adus ploaia n timpul unei secete i asemeni profetului Elisei a desprit apele unui ru, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu pete atunci cnd nu puteau pescui nimic i a fcut multe alte minuni. Mai mult de att, el vindeca bolnavii i izgonea demonii. Sf. Ilarion a ptimit n Joia cea Mare i Sfnt n anul 754, cnd comandantul de armat Lakhanodrakon a atacat pe neateptate mnstirea Palechitului n cutarea nchintorilor la icoane intrnd cu fora n biseric i n timpul slujbei care se inea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestai patruzeci i doi de clugri, pui n lanuri, trimii la Edessa i ucii. Cei rmai au fost oribil mutilai btui, ari, mnjii pe fa cu smoal i unora li s-a tiat nasul. Sf. Ilarion a murit n timpul acestei persecuii pentru c a cinstit sfintele icoane. Sf. Ilarion a lsat motenire lucrri spirituale cu ndrumri morale pentru o via duhovniceasc.

29 Martie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea sfinilor mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul i ali muli, mpreun cu ei.
Sfntul Marcu, episcopul Aretuselor, a trit pe vremea mpratului Constantin cel Mare. Plin fiind de dumnezeiasc rvn a drmat la pmnt multe temple ale idolilor i a zidit nenumrate biserici. Cnd, dup Constantin cel Mare, n fruntea mpriei a venit Iulian Apostatul, iar credina n idoli a fost ridicat din nou la mare cinste, a avut de suferit nu numai sfntul Marcu, ci i muli alii, care luaser parte la drmarea templelor idoleti. La nceput sfntul Marcu s-a ascuns de cei ce l cutau; dar nelegnd c unii dintre credincioi erau trai la rspundere pentru el, a venit i s-a predat lor. Iar ticloii aceia de pgni lundu-l, l-au dezbrcat i dup ce i-au acoperit trupul de rni, l-au aruncat n nite locuri pline de murdrie. Dup aceasta l-au scos de acolo i l-au dat pe mna unor slugi, ca s-l nepe cu andrelele. Apoi i-au acoperit tot trupul cu saramur i n cele din urm ungndu-l cu miere, l-au ridicat n aer cu nite frnghii, n toiul verii, ca s fie ars de razele soarelui care cdeau asupra capului i trupului su gol cu desvrire, n aria cea mare a prnzului, i s fie hran viespilor i albinelor. n tot timpul ct a ptimit acestea ns, acest minunat brbat a rbdat cu trie, nu numai din pricina evlavie lui, ci i pentru ca s nu se mai dea chinuitorilor lui i ali bani pentru zidirea din nou a templelor idoleti drmate. Biruind cu gndul su, a biruit i cu fapta. Cci, vzndu-l toi c sufer chinurile cu brbie i cu putere, pgnii din jur n cele din urm s-au schimbat i au nvat prin pocin credina cea adevrat. Tot pentru ndrznirea de a sfrma templele idoleti, un lucru asemntor cu acesta s-a ntmplat i n Fenicia. Aici, un diacon, anume Chiril, din dragostea de adevr ndrznind s doboare la pmnt nite statui de ale idolilor,

Pomenirea preacuviosului printelui nostru tefan Mrturisitorul, fctorul de minuni, care pentru dreapta credin n surghiun s-a svrit.
Sf. tefan Mrturisitorul, egumenul Mnstirii Triglia a ptimit n timpul mpratului urtor de icoane Leo Armeanul (813-820). Sfntul i-a dedicat viaa lui Dumnezeu nc de cnd era copil i a fost tuns clugr la o vrst fraged, devenind, mai trziu, conductorul mnstirii Triglia de lng Constantinopol. Cnd prigoana mpotriva sfintelor icoanelor a renceput, sfntul egumen a fost chemat la interogatoriu, ncercnd s-l foreze s semneze un act prin care ar renuna la cinstirea sfintelor icoane. Sf. tefan era foarte hotrt s nu trdeze Ortodoxia, acuzndu-l cu curaj pe mprat de necredin. Sfntul a fost supus unor torturi inimaginabile dup care l-au nchis n nchisoare n anul 815. Slbit i bolnav, Sfntul tefan Mrturisitorul a murit dup scurt timp n nchisoare.

263

29 Martie
a fost prins i i s-a despicat pntecele, scondu-i-se mruntaiele i fiind lsat aa, ca s fie vzut de toi. i se zice c ticloii acetia btndu-i joc de ficaii lui i-au primit rsplata bine meritat, cci le-au czut dinii, limba li s-a topit n gur i au pierdut puterea vederii. Dar cine ar fi n stare s povesteasc, precum se cuvine, chinurile suferite n Ascalon i Gaza de femeile fecioare i de brbaii cei sfinii, crora spintecndu-li-se pntecele i umplndu-li-se mruntaiele cu orz, au fost pui n troacele porcilor spre mncare? Acestea au fost faptele pgneti ale mpriei lui Iulian i ale celor de sub poruncile lui. Dar cei ce au ptimit, n locul chinurilor de aici, au dobndit fericirea cea nesfrit; pe cnd lucrtorilor nedreptii li s-a pregtit pedeapsa focului i chinul cel venic.

"Cuvnt ascetic" se gsete n Filocalia romneasc, volumul 1.

Dup Diadoh scopul vieii duhovniceti este unirea sufletului cu Dumnezeu prin dragoste. El face deosebirea ntre ''chipul'' lui Dumnezeu n om i ''asemnarea'' cu El. Prin pcatul strmoesc ''chipul'' dumnezeiesc s-a ntinat, sa splcit. Harul Botezului cur ''chipul'', l spal de ntinarea pcatului. Dar prin aceasta nc nu avem i ''asemnarea''. Splarea chipului se face fr colaborarea noastr; lucrarea aceasta a harului nc n-o simim. ''Asemnarea'' ncepem s o ctigm pe msur ce ne sporim sforrile noastre pentru o via virtuoas i o atingem deplin cnd a crescut n noi dragostea de Dumnezeu n mod covritor. Abia dup ce am sporit n ''asemnare'', n dragoste, ni se face i harul ''simit''. ''Harul, cum am zis, chiar din clipa n care ne botezm se ascunde n adncul minii. Dar i acoper prezena fa de simirea minii. Din moment ce ncepe ns cineva s iubeasc pe Dumnezeu cu toat hotrrea, o parte din buntile harului intr n comuniune ntr-un chip tainic, cu sufletul prin simirea minii. Cci pe msur ce sporete sufletul, i darul dumnezeiesc i arat dulceaa sa minii''. ''Dou bunuri ne aduce nou sfntul har al Botezului renaterii, dintre care unul covrete pe cellalt n chip nesfrit. Cel dinti ni se d ndat. Cci ne nnoiete chiar n ap i lumineaz toat trsturile sufletului, adic ''chipul'', ndeprtnd toat zbrcitura pcatului nostru. Iar cellalt ateapt ca s nfptuiasc mpreun cu noi, ceea ce este ''asemnarea''. Cnd ncepe deci mintea s guste ntru mult simire dulceaa Prea Sfntului Duh, suntem datori s tim c ncepe harul s zugrveasc aa zicnd peste chip, ''asemnarea''. Diadoh arat c, dac pn la Botez nuntrul sufletului se afl diavolul, de la Botez nuntrul lui se slluiete harul, iar diavolul e scos afar. De aici nainte sufletul este influenat de har dinuntrul su; iar diavolul l influeneaz numai din afar, prin mustul trupului i prin simurile lui. ''Unii au nscocit cu att harul ct i pcatul, adic att Duhul adevrului ct i duhul rtcirii se ascund n mintea celui ce se boteaz. De aceea zic c o persoan mbie mintea spre cele bune, iar cealalt ndat spre cele potrivnice. Eu ns am neles din dumnezeietile Scripturi i din nsi simirea minii c nainte de Sfntul Botez harul ndeamn sufletul spre cele bune din afar, iar Satana foiete n adncurile lui, ncercnd s stvileasc toate ieirile minii nspre dreapta. Dar din ceasul n care renatem, diavolul e scos afar, iar harul intr nuntru. Ca urmare aflm c, precum odinioar stpnea asupra sufletului rtcirea, aa dup Botez stpnete asupra lui adevrul. Lucreaz, ce e drept, Satana asupra sufletului i dup Botez, ca i mai nainte, ba de multe ori chiar mai ru. Dar nu ca unul ce se afl la un loc cu harul, s nu fie, ci nvluind oarecum mintea n fumul dulceurilor neraionale, prin mustul trupului''. Cu alte cuvinte, pn nu se slluiete harul n adncul sufletului, lucreaz chiar din el dracii cei mai subiri, oprindu-l de la dorirea binelui i ndemnndu-l la patimi sufleteti. Dar dup ce se slluiete harul n minte, vin la rnd dracii mai materiali, care a trupul spre patimi trupeti, ca s despart mintea

Pomenirea sfinilor mucenici Iona, Varahisiu i a celorlali nou mucenici, mpreun cu dnii.
Sfinii Iona i Varahisiu erau din Persia i au trit pe vremea lui Sapor al Perilor i a mpratului Constantin cel Mare al romanilor. Ei erau clugri i, prsind mnstirea lor, au venit ntr-o cetate care se numea Marmiavoh. Aici au aflat nchii n temni pe sfinii mucenici: Zaniat, Lazr, Maruta, Narsin, Ilie, Marin, Aviv, Savelt i Sava, pe care i-au mngiat i i-au ndemnat spre ptimire. Dar fiind i ei prini, au fost adui naintea mai-marilor: Masdrat, Siro i Marmisi, care mai nti i-au sftuit, apoi i-au ameninat i pentru c nu au voit s se lase nduplecai, mai nti i-au pus n lanuri, dup legea persan. Apoi au fost supui, fiecare n parte, la felurite chinuri n timpul crora i-au dat duhul n mna lui Dumnezeu. Moatele lor au fost adunate i au fost ngropate mpreun cu ale celorlali nou mucenici, care s-au svrit din via n ziua de douzeci i apte a lunii martie, n timp ce sfinii Iona i Varahisiu s-au svrit din via n ziua de douzeci i nou ale aceleiai luni.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru i mrturisitorului Eustaiu, episcopul Bitiniei.

Sfntul Eustaiu Mrturisitorul, episcopul Bitiniei, era de la nceputul nevoinelor sale duhovniceti un clugr evlavios, smerit, blajin i cu dragoste fa de aproapele. Pentru viaa sa virtuoas a fost numit episcop al oraului Bitinia (o provincie roman din Asia Mic) i i-a condus turma muli ani, dnd exemplu de via sfnt i perfeciune. n timpul ereziei iconoclaste Sf. Eustaiu i-a nfruntat cu curaj pe eretici aprnd cinstirea sfintelor icoane. Urtorii de icoane l-au denunat mpratului iar sfntul a fost nchis i btut crunt. n cele din urm a fost nlturat de la scaunul episcopal i nchis din nou. Sfntul mrturisitor a murit n exil n timpul secolului al XIX-lea, dup ce a ptimit timp de trei ani insulte, privare de libertate, foamete i alte chinuri.

Pomenirea sfinilor apostoli, dintre cei aptezeci: Sosten, Apolo, Chifa i Epafrodit. Pomenirea celui ntru sfini printele nostru Diadoh, episcopul Foticeii, n Epir, al crui 264

30 Martie
din comuniunea cu harul. ''Harul lui Dumnezeu se slluiete n nsui adncul sufletului. De aceea din nsui adncul inimii simim oarecum izvornd dragostea de Dumnezeu, cnd ne gndim fierbinte la El. Iar dracii de aici nainte se mut i se ncuibeaz n simurile trupului, lucrnd prin firea uor de influenat a trupului asupra celor ce sunt nc prunci cu sufletul. De aceea harul, prin simirea minii nveselete trupul cu o bucurie negrit la cei ce sporesc n cunotin; iar dracii, prin simurile trupului, robesc sufletul, mbiindu-l, ucigaii, cu sila spre cele ce nu vrea, cnd ne afl mai ales umblnd fr grij i cu nepsare pe calea credinei''. Viaa duhovniceasc ncepe cu frica de Dumnezeu. ''Nimeni nu poate iubi pe Dumnezeu din toat inima, dac nu se teme mai nti de El ntru simirea inimii''. Prin fric ncepe s se curee sufletul de pcate. Dar chiar nainte de aceasta trebuie s se desfac de grijile lumeti. Pn ce sufletul e nepstor i dornic de plceri nu simte frica de Dumnezeu. Dar cnd ncepe s se curee cu luare aminte, atunci simte frica de Dumnezeu ca pe un medicament al vieii. Curindu-se astfel tot mai mult, ajunge la dragostea desvrit, n care nu mai este fric, ci neptimire. ''Cel ce iubete pe Dumnezeu crede cu adevrat n El i mplinete cu evlavie poruncile. Iar cel ce crede numai i nu este n iubire, nu are nici credina pe care crede c o are''. Dup curirea de patimile trupeti, lucrarea n care rol mare are ascultarea i nfrnarea, trebuie s se fac i curirea minii de gnduri rele, lucru care cere o linitire a minii. ''Cei ce se nevoiesc trebuie s-i pzeasc pururi cugetul nenviforat, ca mintea deosebind gndurile ce intr n ea, pe cele bune i trimise de Dumnezeu s le aeze n cmrile memorie, iar pe cele urte i drceti s le arunce afar din vistieriile firii''. ''Dar numai Duhul Sfnt poate cura mintea cu adevrat. Cci strlucind El necontenit n cmrile sufletului, nu numai c se fac artate n minte micile i ntunecoasele nvliri ale dracilor, ci se i slbesc, fiind vdite de lumina aceea sfnt i slvit. De aceea zice Apostolul: ''Duhul s nu-l stingei''. Curindu-se mintea, se pune n lucrare simirea ei, care este un organ prin care mintea se raporteaz la cele nevzute i dumnezeieti, ca simurile trupului la cele vzute. ''Simirea aceasta a minii'', sau a ''inimii'', sau a ''sufletului'', nu trebuie neleas ns ca o vedere material a lui Dumnezeu. ''Nimeni s nu ndjduiasc, auzind de simirea minii c i se va arta n chip vzut slava lui Dumnezeu. Spunem numai c cel ce i-a curit sufletul simte printr-o gustare negrit mngierea dumnezeiasc, dar nu c i se arat ceva din cele nevzute. Pentru c acum umblm prin credin, nu prin vedere, zice fericitul Pavel. Dac deci i se va arta vreunui nevoitor fie vreo lumin, fie vreo form cu chip de foc, fie glas, s nu primeasc nicidecum o astfel de vedere. Cci este amgire vdit a vrjmaului''. ''C mintea, cnd ncepe s fie lucrat cu putere de lumina dumnezeiasc, se face ntreag strvezie, nct i vede n chip mbelugat lumina sa, nimeni nu se ndoiete. Cci aa devine cnd puterea sufletului biruiete cu totul asupra patimilor. Dar c tot ce i se arat ntr-o form oarecare, fie ca lumin, fie ca foc, vine din reaua uneltire a vrjmaului ne nva limpede dumnezeiescul Pavel, spunnd c acela se preface n nger al luminii''. Dar naintarea aceasta n viaa duhovniceasc, spre neptimire, dragoste i vedere tainic, nu se face fr lupte. ''Cnd mintea ncepe s simt harul Preasfntului Duh, atunci i Satana mngie sufletul printr-o simire dulce, n timpul odihnei de noapte, cnd vine ca o adiere de somn uor peste el''. Ceea ce ajut atunci sufletului s alunge adierea dulce a Satanei este numele Domnului Iisus. ''Dac deci mintea va fi aflat innd n amintire fierbinte numele sfnt al Domnului Iisus i se va folosi ca de o arm de numele acela preasfnt i preamrit, va pleca amgitorul viclean''. Cu ct se mbogete sufletul mai mult de darurile lui Dumnezeu, cu att ''ngduie Domnul mai mult s fie suprat de draci, ca s nvee tot mai mult s fac deosebire ntre bine i ru i s se fac mai smerit''. Diadoh are comun cu muli scriitori din Rsrit teoria deosebirii dintre ''teolog'' i ''gnostic''. Teologul este propovduitorul, cuvnttorul tainelor dumnezeieti, care a primit darul cuvntului, al nvturii, care e totodat i darul nelepciunii. Spre deosebire de el, gnosticul a primit darul ''cunotinei'', al unirii cu Dumnezeu i al tririi acestei uniri. Drumul gnosticului este mai ales acela al rugciunii, al nsingurrii n adncurile tririi mistice, departe de orice grij.

30 Martie
Ziua a treizecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan, cel ce a scris Scara.
Acest sfnt, pe cnd era n vrst de aisprezece ani, ajunsese, din pricina iscusinei sale la minte, foarte nvat n toat tiina de pe vremea lui. Voind s se aduc pe sine jertf preasfinit lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a fcut monah i a petrecut n ascultare. Mai trziu, cnd a ajuns la vrsta de nousprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de sihstrie care se gsea la deprtare de cinci leghe de mnstire, unde s-a hotrt s pun nceput luptelor sale nalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas; i a petrecut aici patruzeci de ani n dragoste fierbinte i nflcrat de dogoarea iubirii dumnezeieti. Se hrnea cu toate acele lucruri care sunt ngduite, fr de prihan, vieii sihstreti, dar gusta din

265

30 Martie
toate numai cte puin i niciodat nu se stura, iar cu aceasta, dup cte se pare, frngea cu mult nelepciune orice fel de mndrie care i rsrea n suflet. Dar cine este n stare s povesteasc n cuvinte izvorul cel mbelugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului dect n msura n care privegherea prea ndelungat nu trebuia s-i nimiceasc starea minii lui. Iar calea vieii lui era rugciunea cea nencetat i dragostea cea neasemnat fa de Dumnezeu. Osrduindu-se deci n toat virtutea i ducnd via mbelugat, el s-a nvrednicit de nenumrate mari vedenii. Pe cnd se afla odat n chilia lui i un ucenic al lui dormea ntr-un loc ndeprtat sub o stnc mare, care era gata s cad i s-l zdrobeasc, cunoscnd acest lucru prin Duhul Sfnt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pndea, artndu-i-se n somn i fcndu-l s se ridice din locul acela n care peste puin timp ar fi avut s moar. Deci, ajungnd pe culmea virtuilor i conducnd vreme ndelungat ca egumen mnstirea din Sfntul Munte Sinai, a prsit apoi viaa aceasta trectoare, mutndu-se la viaa cea venic, dup ce mai nainte a alctuit cartea aceea plin de nlri duhovniceti i dumnezeieti, care se numete Scara. optsprezece prini de Dumnezeu purttori, a fost cu totul plin de Duhul Sfnt. El a ajuns vestit prin aceea c, dup ce a rbdat multe ispite, a ajuns s svreasc felurite minuni. Odat cnd se ntorcea din cetatea mprteasc, unde svrise minunea uciderii n faa tuturor a balaurului aezat lng cmrile mprteti, i se ndrepta ctre scaunul su de la Gangre, unii dintre aceia care mprteau erezia lui Novat i care de mai mult vreme purtau n inimi ur cumplit mpotriva lui, ainndu-i calea n nite locuri strmte i pline de prpstii, pe unde obinuia sfntul s treac i stnd ascuni acolo, cnd sfntul a ajuns n dreptul lor au nvlit asupra lui, ntocmai ca nite fiare slbatice scpate dintr-o curs, unul cu lemnul, altul cu piatra, iar altul cu sabia, mpingndu-l ctre prpastie. i aruncndu-l de la o mare nlime n acea prpastie, i-au fcut o mulime de rni, ntocmai precum mai nainte fcuser i iudeii celui dinti mucenic tefan. Deci, sfntul cznd pe jumtate mort n apa care trecea prin acea prpastie, dup ce s-a deteptat din durere, ridicndu-i ochii ctre cer, a zis: "Doamne, nu le socoti lor pcatul acesta". Dar chiar pe cnd se ruga, o femeie necurat i blestemat, lund o piatr mare i lovindu-l n cap, l-a lipsit pe sfnt i de rmia de via care mai era n el, nenorocita i ticloasa. i sfntul suflet al fericitului Ipatie s-a dus n minile lui Dumnezeu, iar femeia aceea blestemat, fiind cuprins de un duh necurat, i lovea ncetat pieptul cu aceeai piatr, cu care lovise pe sfnt; asemenea i toi cei ce luaser parte la uciderea sfntului au nceput s fie chinuii de duhurile necurate. i, ascunznd trupul sfntului ntr-o ur cu paie, au plecat de acolo. Dar ranul, a cruia era ura, venind s ia nutre pentru vitele lui a auzit slavoslovire de cntece cereti i dnd mai apoi de trupul nensufleit al fericitului printe, a vestit tuturor aceasta. Locuitorii cetii Gangrelor aflnd despre aceasta, s-au adunat acolo i cu jale de obte lund sfintele moate ale episcopului lor, le-au adus n cetatea lor, aezndu-le ntrun loc de seam. Iar femeia aceea venind i lovindu-i continuu pieptul cu piatra cu care omorse pe sfnt, dup ce dumnezeietile lui moate au fost aezate n mormnt, ndat a luat vindecare i tot aa i ceilali ucigai ai sfntului. i multe alte minuni s-au mai fcut cu prilejul nmormntrii moatelor sfntului, pe care ns, pentru mulimea lor, le-am lsat deoparte.

Pomenirea sfntului prooroc Ioad.

Acest sfnt, pe care l-a lovit leul i a murit, cnd a mustrat pe Ieroboam pentru juninci, era de fel din tribul Iuda. Dumnezeu i poruncise s se duc la Ieroboam s-l mustre i s nu mnnce nici pine i nici ap s bea, ci s se ntoarc de acolo degrab. Gsind pe Ieroboam aducnd jertfe, l-a chemat i i-a zis: "Acestea griete Domnul: Iat se nate un fiu n casa lui Iuda; numele lui este Iosia i va jertfi asupra ta pe preoii nlimilor acestora". i Ieroboam a ntins mna ca s-l prind; dar mna lui s-a uscat. Dar rugndu-se, mna i s-a vindecat ca i mai nainte. i pe cnd Ioad se ntorcea, a fost amgit de ctre un prooroc mincinos, care se numea Emvis i a mncat pine mpreun cu dnsul, clcnd porunca Domnului. Deci, pentru aceast neascultare, Dumnezeu a ngduit ca Ioad s fie ucis de un leu, dar s nu fie mncat de acesta. i murind, a fost nmormntat n Betel, lng cel ce l-a amgit pe el.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan cel ce s-a nevoit ntr-o fntn. Pomenirea sfintei Euvula, maica sfntului Pantelimon, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului Ioan, patriarhul Ierusalimului, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Zaharia cel nou, care a mrturisit n Corint, la anul 1684, i care prin sabie s-a svrit.

31 Martie
Ziua a treizeci i una, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor.
Cel ntre sfini printele nostru Ipatie a nflorit n Cilicia, sa nevoit n Galaia, a ajuns arhiereu n Gangre i lund parte la Sinodul nti Ecumenic al celor trei sute

Pomenirea cuviosului printelui nostru Acachie Mrturisitorul.

Acesta a trit pe vremea mpratului Deciu i propovduind credina cretin, a fost prins i adus naintea ipatului Marcian. i ntrebat fiind cu privire la cele ce

266

1 Aprilie
propovduia, el a istorisit toat rnduiala ntruprii Fiului lui Dumnezeu i a vdit nelciunea nchintorilor la idolii elineti. Pentru aceasta a fost supus la chinuri i apoi a fost aruncat n nchisoare. Marcian ncunotiinnd pe mpratul Deciu despre aceasta i, dup cercetarea pe care o fcuse sfntului, trimind mpratului scrisori, la porunca lui Deciu, sfntul a fost eliberat din nchisoare. i mergea dintr-un loc ntr-altul, purtnd n trupul su rnile lui Hristos. Iar dup ce a nvat pe muli credina n Hristos i a strlucit prin minuni i nvturi, s-a odihnit n pace. multor oameni spre pierzare la desftarea mpreunrii desfrnate. Petrecnd ea aptesprezece ani ntru necurie,

Pomenirea sfinilor mucenici care au mrturisit n Persia: Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nou mucenici mpreun cu ei i ali muli sfini, care au fost aruncai n nchisoare i care au fost mncai de vii de oarecii i de pisicile nchise laolalt cu ei.
n vremea mpriei lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, mpratul perilor, a pornit rzboi mpotriva Bisericilor, lund pricin din urmtoarea mprejurare: Un episcop oarecare, Avdas, mpodobit cu multe feluri de virtui, mpins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adic templul n care perii se nchinau focului. Aflnd mpratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus naintea lui pe Avdas, pe care l-a ntrebat mai nti cu blndee pentru ce a fcut acest lucru i i-a poruncit s zideasc din nou templul acela. Dar Avdas mpotrivindu-se i spunnd c nu poate nicidecum s fac aa ceva, atunci Izdigherd a ameninat c va distruge toate bisericile i a pus nceput ameninrilor lui, poruncind mai nti s fie omort dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfntul s-a bucurat foarte. i n felul acesta bucurndu-se i veselindu-se i-a primit sfritul. Dup trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlnuit de magi, ntocmai ca de nite vnturi puternice, a adus asupra credincioilor iari ncercrile chinurilor. Cci mistuind pe muli cu tot felul de ptimiri, i ddeau apoi morii, iar pe alii supunndu-i la surghiunuri ndelungate i la tot felul de chinuri, i slobozeau din via prin mori de tot felul. Dar nu trebuie s ne mirm, fiindc acestea s-au ntmplat prin ngduina lui Dumnezeu. Cci lupte de felul acesta a spus Stpnul nostru aveau s aib loc. Pentru aceasta i sfinii acetia, prin rbdare i mucenicie, au primit cununile biruinei.

c dintiai dat de mic a fost czut n faptele cele rele, pe urm s-a dat cu totul spre nevoine i virtute. i atta s-a nlat prin neptimire, ct trecea i apa Iordanului pe deasupra i, cnd sttea pe pmnt la rugciune, era ridicat i nlat n sus. Iar pricina ntoarcerii ei a fost aceasta: cnd a fost pe vremea nchinrii cinstitei Cruci, mergnd muli din multe locuri la Ierusalim, a mers i ea mpreun cu tineri desfrnai. Sosind acolo i fiind oprit n chip nevzut de la intrarea cinstitei biserici, a pus cheza pe preacurata Fecioar Maica lui Dumnezeu c de va fi lsat s intre nuntru, va tri cu nelepciune, i nu va mai sluji vieii celei rele, i nici poftelor i dezmierdrilor trupeti. Dobndindu-i dorina dup rugciunea ei, n-a minit la fgduina ce a fcut, ci trecnd Iordanul i mergnd n pustiu, s-a nevoit patruzeci i apte de ani, neavnd pe nici un om ca s o vad, fr numai pe Dumnezeu, cu ajutorul Cruia s-a deprtat de la firea omeneasc i a dobndit ngereasca petrecere, cea mai presus de om, pe pmnt. Iar sfntul Zosima, care a mprtit-o i ngropat-o pe sfnta Maria Egipteanca este prznuit pe 4 aprilie.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Vlasie, nscut n cetatea amoreilor, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfinilor treizeci i opt de mucenici, care erau rude ntre ei, i care de sabie s-au svrit. Pomenirea cuviosului printelui nostru tefan, fctorul de minuni, care n pace s-a svrit.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru i mrturisitorului Macarie, egumenul Peleichitului.

Acest ntre sfini printele nostru Macarie, n Constantinopol fiind nscut, i prunc srman rmnnd dup prinii si, a fost crescut de un mo adevrat al su, fiind dat la nvtura Sfintelor Scripturi. i avnd fireasc isteime, i mult osrdie artnd, n scurt vreme petrecnd toat Scriptura, a cunoscut nimicnicia i grabnica stricciune a celor vremelniceti, precum i venicia celor cereti. Pentru aceasta, ieind din cetate, s-a dus la Mnstirea numit Pelechiti, i amestecndu-se cu monahii de acolo, lepdnd numele Hristofor, cci aa se numea mai nainte, Macarie de acum nainte s-a numit. Deci slujind mai la toate trebuinele chinoviei i svrind virtuile prin multa smerenie, s-a fcut nceptor i fctor de minuni preaminunat. Cci Dumnezeu prin el a vindecat patimi nevindecate; i ploaie din cer a pogort peste

1 Aprilie
Ziua nti, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Maria Egipteanca.
Aceast preacuvioas maic a fost din Egipt i mai nainte tria cu nenfrnare i cu neastmpr, chemnd sufletele

267

1 Aprilie
pmnt prin rugciune, i mare i vestit fcndu-se el n zilele acelea, mult mulime nzuia ctre el. Unii adic durerile sufleteti prin el curindu-le, iar alii trupeti vindecri dobndind; ns alii sufletete i trupete de el ntrindu-se, se ntorceau la casele lor. Auzind vestea aceasta, Tarasie preasfntul patriarh al Constantinopolului a trimis de la chemat ca s vindece pe Pavel patriciul, ce avea boal primejdioas i era dezndjduit de vindecare. Sfntul l-a vindecat. Dup aceea i pe soia lui, de asemenea boal ptimind i dezndjduit fiind de doctori, iari a vindecat-o sfntul, pe care i binecuvntndu-l patriarhul, l-a fcut slujitor Domnului, cci nu bolea cu boala neascultrii, ca cei muli. Ducndu-se la mnstirea sa, smerenia ce o avea mai mult nmulit a pus-o n lucrare. Atunci lucrtorul de sminteli, diavolul, a pus n Bizan mprat tiran, care a dat cinstitele icoane n foc i n ap. Acesta era Leon Armeanul, care a trimis n surghiunie pe preasfntul patriarh Nichifor, i care chinuia pe arhierei i arhimandrii cu izgoniri i nchisori i cu cumplite bti. Atunci i acest minunat brbat, fiind din pomeniii mai sus sfini prini, la felurite chinuri a fost dat, i n nchisoare a petrecut pn la sfritul acelui mprat. Iar dup acela mprind Mihail Gngavul, i acesta de aceeai spurcat credin fiind, a scos pe sfntul de la nchisoare, i prin alii mult mgulindu-l i ngrozindu-l, nu a reuit s-l nduplece de partea lui a fi. Pentru care i izgonindu-l la Ostrovul Afusie l avea n paz. Iar sfntul suferind toate vitejete, mulimea lui Dumnezeu. Deci zbovind n acea izgonire i mult nevoindu-se, i de minuni fctor acolo fcdu-se, s-a mutat ctre Domnul. Pomenirea sfinilor mucenici Gherontie i Vasilid, care prin sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului i dreptului Ahaz. Pomenirea sfntului Varsanufie de la Optina. Paul I. Plikhanov, fiul lui Ioan i Natalia Plikhanov, s-a nscut n oraul Samara n 5 iulie 1845. Mama i-a murit pe cnd era nc prunc i tatl su s-a recstorit pentru ca fiul lui s aib o mam. Dei sever cu el, mama vitreg i-a fost ca o adevrat mam i copilul a ndrgit-o mult. Ca descendent al cazacilor din Orenburg, Paul s-a nrolat n armata cadeilor din Polotsk. i-a completat studiile la coala Militar din Orenburg devenind ofier. Mai trziu a terminat i coala de Ofieri Cazaci din Petersburg, primind serviciu n districtul militar din Kazan i, n cele din urm, devenind colonel. Odat, bolnav de pneumonie, Paul simea c nu mai are mult de trit. L-a rugat pe subofierul sanitar s-i citeasc din Sf. Evanghelie i i-a pierdut cunotina. Atunci a avut o vedenie n care parc cerurile s-au deschis i el s-a nfricoat de acea lumin puternic. ntreaga sa via cu toate pcatele i-a trecut prin faa ochilor i l-a cuprins un sentiment de pocin. Atunci o voce i-a spus s mearg la Mnstirea Optina dar doctorii nu au crezut c i va reveni. Sntatea i s-a mbuntit i colonelul a vizitat Mnstirea Optina. n august 1889 stare la Optina era Sf. Ambrozie (10 octombrie) care l-a sftuit pe Paul s-i pun n bun ornduial treburile lumeti. Dup ali doi ani Sf. Ambrozie i-a dat binecuvntare s rup orice legtur cu lumea i s vin la Optina n trei luni. Nu i-a fost uor colonelului s lase serviciul militar n numai trei luni i avea multe ispite cu aceast ascultare deoarece i s-a propus o promovare la rangul de general, cerndu-i-se s-i amne retragerea din armat. Unii chiar au ncercat s-i gseasc o soie, lund n derdere hotrrea lui de a se clugri. Chiar n ultima zi a celor trei luni i-a terminat de rezolvat problemele i s-a ntors la Optina. Deja Sf. Ambrozie era pus n sicriu n biserica mnstirii. Sf. Anatol I (25 ianuarie) a urmat Sfntului Ambrozie ca stare al mnstirii i l-a trimis pe Paul sub ascultare la Ieromonahul Nectarie (29 aprilie) ca ucenic i coleg de chilie. n 1892 a fost acceptat ca novice i un an mai trziu, a fost tuns rasofor. n cei zece ani care au urmat, rasoforul a trecut prin diferite stagii ale vieii monastice fiind hirotonit diacon (1902) i preot (1903). Clugrul Paul a primit n secret schima n decembrie 1900 datorit unei boli grave. Cnd a fost ntrebat ce nume dorete el a rspuns c nu are importan. Atunci i s-a dat numele de Varsanufie n cinstea Sf. Varsanufie al Tverului i Kazanului (11 aprilie). Dei s-a fcut bine, nu a primit mantia pn n decembrie 1902, dup slujba Sfintei Liturghii n care s-a descoperit c fusese tuns pe patul de boal. n 1 septembrie 1903 monahul Varsanufie a primit ascultarea s l ajute pe Printele Iosif, egumenul schitului, la ndrumarea duhovniceasc a frailor i surorilor mnstirii Shamordino. La nceputul rzboiului ruso-japonez din 1904, clugrul Varsanufie a fost trimis n Orient ca i preot militar avnd misiunea de a ngriji soldaii rnii. Dup terminarea rzboiului n august 1905, Sf. Varsanufie s-a ntors la Optina n 1 noiembrie al aceluiai an. Printele Iosif fiind prea btrn i slbit ca s mai poat ngriji de problemele mnstirii, Sf. Varsanufie a fost numit egumen n locul su, restabilind n scurt timp ordinea, disciplina, plata datoriilor, repararea cldirilor, i altele asemenea, n toate mpletind stricteea cu grija printeasc i blndeea pentru toi cei aflai sub ndrumarea lui. Sf. Varsanufie, ca toi prinii de la Optina, a dobndit darul naintevederii i al tmduirii bolilor fizice i psihice ale oamenilor. Unul din fiii si duhovniceti, monahul Inocent Pavlov, i amintete ct de nfricoat a fost la prima sa spovedanie la Printele Varsanufie care tia i cele mai ascunse gnduri ale lui, amintindu-i chiar i de lucruri i persoane pe care el le uitase demult. Sfntul i-a vorbit blnd, spunndu-i c Dumnezeu i-a ngduit s vad acelea despre el. "Ct triesc eu, s nu spui la nimeni despre cele ce ai vzut dar dup moartea mea poi s povesteti i altora," i spuse sfntul. Sf. Varsanufie iubea crile duhovniceti, ndeosebi Vieile Sfinilor. El obinuia s spun c cei care citesc cu evlavie din acele cri vor avea multe de ctigat. Mai spunea c multe ntrebri ale vieii noastre i afl rspuns n vieile sfinilor pentru c ele ne nva cum s trecem peste greuti, cum s ne pstrm credina lucrtoare, s luptm mpotriva vrjmaului i s ieim victorioi. Dei Vieile Sfinilor erau la ndemna oricui, printele se ntrista cnd auzea c muli nu le-au citit.

268

1 Aprilie
Sf. Varsanufie pomenea muli sfini n pravila sa zilnic i nu ntmpltor. Fiecare sfnt, explica el, avea un rol anume n viaa lui. Dac, de exemplu, se ntmpla ceva important ntr-o zi, cuta s vad ce sfini se prznuiau atunci, dup care i pomenea n fiecare zi. Mai trziu a observat c n ziua praznicului lor, sfinii l pzeau de necazuri i primejdii. n 17 decembrie 1891, praznicul profetului Daniel i a celor cei trei tineri sfini, a plecat din Kazan i nu s-a mai ntors. n acea zi s-a hotrt s moar lumii i sfntul a simit atunci c Dumnezeu l-a izbvit dintr-un cuptor de patimi, la fel ca i pe cei trei tineri izbvii din cuptorul de foc pentru c nu s-au nchinat idolilor, btrnul a fost convins c a plecat din lume nevtmat pentru c nu s-a nchinat desfrului, mndriei, lcomiei i altor idoli. Prin 1908, Sf. Varsanufie prea s se mbolnveasc tot mai des, vorbind tot mai mult despre clipa despririi de aceast lume. n aprilie al aceluiai an, cineva i-a trimis un pachet n care se afla marea schim. Clugrul Varsanufie i-a dorit de mult vreme s fie tuns n schima mare nainte de a muri dar nu a spus acest lucru nimnui n afar de arhimandrit. De aceea, a vzut n aceea un semn c se va duce la Domnul. ntr-o noapte de iulie 1910, printele s-a simit att de ru nct a trebuit s ias din biseric n timpul privegherii i s se ntoarc la chilia lui. n dimineaa urmtoare nu mai putea sta singur pe picioare. n acea noapte a fost tuns n schima mare. ns mila lui Dumnezeu l-a nvrednicit cu zile i printele i-a revenit. Dar la mnstire au aprut alte probleme. Clugrii noi care veneau, erau majoritatea din medii duhovniceti mai relaxate i nu nelegeau sfinenia monahismului sau noiunea de duhovnic, astfel nct acetia au nceput a cere reform i schimbare n cadrul mnstirii. Ei urmreau poziii n posturi de conducere i s nchid schitul. Din cauza numeroaselor plngeri ale frailor nou venii, Sf. Varsanufie a fost mutat ca egumen la Mnstirea Golutvinsky. Cnd a sosit la noua mnstire, sfntul a gsit totul n paragin. Cu toate acestea, nu i-a pierdut rvna i curnd mnstirea i-a redobndit suflul duhovnicesc. Veneau tot mai muli oameni auzind c acolo este un printe venit de la Optina, ameliorndu-se astfel i problema financiar. Dar, pe fraii care se mpotriveau regulilor din mnstire a trebuit s-i ndeprteze. La nceputul lui 1913, Sf. Varsanufie s-a mbolnvit din nou i l-a rugat pe Mitropolitul Macarie al Moscovei s-i dea binecuvntare s se retrag la Optina, dar n-a fost s fie. Sfntul s-a dus la cele sfinte n ziua de 1 aprilie iar trupul i-a rmas la biserica din Golotvino pn n 6 aprilie (care a fost i Smbta lui Lazr). Dup slujb moatele au fost trimise cu trenul la Optina pentru a fi ngropate acolo. Trenul a ajuns n gara Kozelsk n 8 aprilie iar sicriul a fost purtat de cler pn la Optina. Patriarhia Moscovei a autorizat ca slvirea Prinilor de la Optina s se fac n 13 iunie,1996. Dezgroparea sfintelor moate ale sfinilor Leonid, Macarie, Ilarion, Ambrozie, Anatolie I, Varsanufie i Anatolie II a nceput n 24 iunie/7 iulie, 1998 i s-a ncheiat n urmtoarea zi. Dar, pentru c hramurile bisericii (naterea Sf. Ioan Boteztorul i celelalte) se asociau cu datele dezgroprii sfintelor moate, Patriarhul Alexei al II-lea a stabilit 27 iunie/10 iulie ca dat de comemorare a acestui eveniment. Moatele sfinilor prini se odihnesc acum la noua biseric a Icoanei Vladimir a Maicii Preacurate.

2 Aprilie
Ziua a doua, pomenirea preacuviosului printelui nostru Tit, fctorul de minuni.
Acest fericit i sfnt printe al nostru Tit, iubind pe Hristos din tnra vrst, i lepdndu-se de lume, a mers la o mnstire de obte, i atta s-a supus pe sine smereniei i ascultrii, nct nu numai pe ceilali frai ai mnstirii aceleia i-a ntrecut, ci i pe tot omul. Fcindu-se pstor oilor celor cuvnttoare ale lui Hristos, avea atta blndee i dragoste i milosrdie ca nimeni altul; i s-a pzit curat i la trup si la suflet din copilrie, ca un inger al lui Dumnezeu. Drept aceea i mare fctor de minuni fcnduse, ctre Domnul s-a mutat, lsnd ca un stlp nsufleit i icoan adevrat, faptele cele bune ale sale, i ucenicii, i pe cei ce au pustnicit mpreun cu dinsul.

Pomenirea sfinilor mucenici i frai buni, Amfian i Edesie.

Aceti sfini au trit pe vremea mpratului Maximian, frai din maic, din pmintul Lidiei. Mergnd ei la Berit, i de mucenicul Pamfil fiind invai n dreapta credin, au stat naintea stpnitorului Urban. i propovduind Amfian, n privelite, pe Hristos Dumnezeu, a fost btut peste obraz i clcat de picioarele ostailor, apoi ungndu-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, i mai n urm l-au spnzurat; aa nct se vedea sfntul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostailor, iar carnea de pe picioare ars de foc. Dar rmnnd n credina i mrturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adncurile mrii i acolo s-a svrit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necji la minele de aram. i vznd pe guvernatorul Ieroclis c chinuiete pe cretini, necrundu-se pe sine, cu nsi mna sa, a btut pe acel stpnitor, i pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. i fiind aruncat n mare, s-a svrit i a luat cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului mucenic Policarp. Pomenirea sfintei mucenie Teodosia din Tir.
Odat, n vremea persecuiei mpotriva cretinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia n vrst de 17 ani a vizitat prizonierii cretini condamnai n Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Pati i mucenicii vorbeau despre mpria lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat s o pomeneasc i pe ea cnd vor ajunge n faa lui Dumnezeu. Soldaii au prins-o i au dus-o n faa lui Urban, guvernatorul, spunnd c acea fecioar se nchina n faa prizonierilor. Acesta i-a cerut s jertfeasc la idoli dar a refuzat, mrturisindu-i credina n Hristos. Apoi au torturat-o ngrozitor, rupndu-i carnea cu crlige de fier pn i s-au vzut oasele. Mucenia a rbdat n tcere i cu zmbetul pe fa chinurile i cnd guvernatorul i-a cerut din nou s sacrifice la idoli iar ea i-a rspuns: "Nebunule, mi s-a druit s fiu n rndul

269

1 Aprilie
mucenicilor". Apoi i-au pus o piatr de gt i a fost aruncat n mare dar au salvat-o ngerii. Din nou au prins-o i a fost dat s o sfie fiarele slbatice dar acestea nu s-au atins de ea. n final clii i-au tiat capul. Noaptea, Sf. Teodosia a aprut prinilor ei care au ncercat s o conving s nu se sacrifice pentru Hristos. Era mbrcat ntr-o hain strlucitoare, cu o cunun pe cap i o cruce strlucitoare de aur n mn, spunndu-le: "Privii gloria de care ai vrut s m lipsii!" Sf. Muceni Teodosia din Tir a ndurat mucenicie n anul 307. Ea mai este prznuit i n 29 mai, zi n care i s-au mutat sfintele moate la Constantinopol i apoi la Veneia. icoane. Astfel, toi aceia au fost aruncai n temni. Sf. Nichita a rbdat toate chinurile cu curaj i i-a ncurajat n dreapta credin i pe ceilali prizonieri. Vznd acestea, mpratul i falsul patriarh Teodot au ncercat s-i pcleasc pe episcopii ortodoci i pe cei rmai credincioi nvturii ortodoxe, spunndu-le c vor fi eliberai cu o singur condiie, i anume s primeasc Sfnta mprtanie din mna pseudo-patriarhului Teodot. Mult vreme sfntul nu a vrut s se mprteasc cu un eretic dar a cedat rugminilor fierbini ai celorlai. Sf. Nichita a intrat n biseric unde erau puse sfintele icoane pentru nelare i a acceptat mprtania. Dar cnd s-a ntors la mnstirea sa, a vzut c nu s-a renunat la persecuia mpotriva icoanelor i s-a cit pentru fapta sa. ntors la Constantinopol, a denunat cu trie erezia iconoclast ignornd ameninrile mpratului. Sf. Nichita a fost aruncat n temni din nou, unde a stat ase ani, pn la moartea mpratului Leon Armeanul. ndurnd foame i munc silnic Sf. Nichita a fcut minuni cu puterea rugciunii, i anume conductorul Frigiei a eliberat doi captivi fr a cere rscumprare i trei naufragiai pentru care s-a rugat sfntul, au fost aruncai pe mal de valuri. Sf. Nichita s-a svrit ntru Domnul n 824 fiind nmormntat la mnstire cu mare cinste. Mai trziu, sfintele moate au devenit o adevrat surs de tmduiri pentru toi care veneau s se nchine cu credin la mormntul sfntului mrturisitor.

Pomenirea sfntului Grigorie cel ce n snul Nicomidiei a sihstrit, la anul 1240, i care cu pace s-a svrit.

3 Aprilie
Ziua a treia, pomenirea preacuviosului printelui nostru Nichita Mrturisitorul, egumenul Mnstirii Midichiei.
Sf. Nichita Mrturisitorul s-a nscut n Cezareea Bitiniei (nord-vestul Asiei Mici) ntr-o familie evlavioas. Mama lui s-a stins din via la opt zile de la naterea sa iar Filaret, tatl lui, s-a clugrit. Copilul a rmas n grija bunicii care l-a crescut ntr-un adevrat spirit cretin. nc din copilrie, Sf. Nichita frecventa biserica i a devenit ucenic al pustnicului tefan. Cu binecuvntarea sa, Sf. Nichita s-a dus la Mnstirea Mydicia unde egumen era Sf. Nichifor (13 martie). Dup apte ani de via sfnt la mnstire, cunoscut pentru regulile drastice impuse n viaa monahal a mnstirii, Sf. Nichita a fost hirotonit preot. Sf. Nichifor, cunoscnd viaa curat a tnrului clugr, i-a ncredinat conducerea mnstirii atunci cnd el nsui s-a mbolnvit. Nedoritor de putere, Sf. Nichita s-a druit iluminrii i bunstrii mnstirii sale, crmuind pe frai prin propriul su exemplu de via. Curnd, viaa sfnt a vieuitorilor a atras la mnstire muli oameni cutnd mntuire. Dup mai muli ani, numrul clugrilor a crescut la o sut. La plecarea ctre cele sfinte a Sf. Nichifor, fraii l-au vrut toi ca egumen pe Sf. Nichita. Domnul l-a druit pe Sf. Nichita cu harul facerii de minuni. Prin rugciunile sale un copil surdo-mut i-a recptat graiul; dou femei posedate s-au vindecat; un om i-a recptat minile i muli ali bolnavi s-au vindecat de rnile lor. n acei ani, sub mprat Leon Armeanul (813-820), erezia iconoclast a renscut i s-au nteit din nou opresiunile. Episcopi ortodoci erau scoi din funcie i exilai. n 815 la Constantinopol s-a ntrunit un consiliu al ereticilor n cadrul cruia s-a hotrt alungarea Patriarhului Nichifor (806-815), alegnd n locul sfiniei sale un mirean eretic pe nume Teodot. De asemenea, episcopii ortodoci exilai au fost nlocuii cu eretici. mpratul i-a adunat pe toi capii monahali ncercnd s-i aduc la eretismul iconoclast. Printre ei se afla i Sf. Nichita, care a stat drept n credina sa. Urmnd exemplul su, toi ceilali au rmai credincioi cinstirii sfintelor

Pomenirea sfntului mucenic Elpidifor. Pomenirea sfntului mucenic Diu. Pomenirea sfntului mucenic Vitonie. Pomenirea sfntului mucenic Galic. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ilirie din Muntele Mirsiona. Pomenirea sfntului noului mucenic Pavel Rusul, care a fost slobozit din robie i a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1683, de sabie svrindu-se.

4 Aprilie
Ziua a patra, pomenirea preacuviosului printelui nostru Iosif, scriitorul de cntri.
Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din prini cu numele Plotin i Agata. Era binecredincios i blnd la obicei i ndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeietilor Scripturi. ncpnd patria lui in minile agarenilor, a mers cu maic-sa i cu fraii si la Peloponez, i de acolo la Tesalonic, unde s-a i clugrit i a intrat n

270

1 Aprilie
nevoinele duhovniceti. Patul lui era pmntul, aternutul lui o piele, iar haina lui proast i srccioas; hrana lui, puin pine, i butur, ap. Sta n picioare toat noaptea la rugciune i cu ngenunchere. Totdeauna avea cntri n gura sa, lucrul minilor sale era caligrafia, iar cnd prsea scrisul, avea citirea dumnezeietilor Scripturi. Din acestea s-a fcut aa de blnd i de nelept, plecat, fr de rautate, ntreg la minte, i cte urmeaz acestora. Avnd o bogie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot. i n scurt vreme s-a dus la Constantinopol cu sfntul Grigorie Decapolitul, cu care s-a nchis n biserica sfntului mucenic Antipa, veselindu-se n grele petreceri, i in cile vieii pustniceti. Iar de vreme ce rsrise eresul cel hulitor de Hristos, al lupttorilor mpotriva icoanelor, fericitul acesta nc a purces s mearg la Roma, rugat fiind de unii, i prinzndu-l corbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta i lau bgat n nchisoare, unde a nvat pe toi calea mntuirii, i a scpat pe muli din minile diavolului. Artndu-i-se acolo oarecare om cu sfinit cuviin de la Mira Lichiei, i-a zis: Iat, primete aceast crticic; i el, lund-o, citea i cnta acestea: "Grbete, Indurate, i srguiete ca un milostiv spre ajutorul nostru, c poti voind". i aceast cntare, o minune, se fcu dimineaa lucru aievea. Cci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobndit iari podoaba i bunacuviin a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atunci i cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la nchisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, i dobndind de la oarecine o parte din sfintele moate ale sfntului apostol Bartolomeu, a fcut el mpreun cu cinstitul Grigorie o biseric n numele apostolului. Pentru aceasta, aflndu-se n grij i n gndire mult, a-i mpodobi praznicul cu cntri cuvioase i tropare, se ruga cu lacrimi i cu suspinuri, ca s dobndeasc darul acesta, pe care l-a i dobndit. Cci vzu un om nfricotor, eu chip apostolesc, care ridic sfnta Evanghelie de pe sfnta mas, i o puse pe pieptul lui, i apoi l binecuvnt. Aceasta a fost nceptura dumnezeiescului dar. Cci de atunci i mai pe urm fr de trud i prea lesne alctuia sfintitele cntri, i le da celor ce cereau, nct socoteau unii cum c nu le scoate de la sine, ci le nva nti de la alii, apoi le zice pe de rost, i aa le d celor ce le pofteau. Dar nu era aa pricina, precum socoteau aceia amgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor ludat, i de toti dorit i iubit, nu numai de cei simpli i de boieri, ci chiar i de mpraii cei de atunci. i a fost osndit la izgonire de Barda cezarul, unchiul mpratului Mihail, pentru c sfntul l mustrase. Ci iari numaidect chemat din izgonire, i lu pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie. i nevoindu-se pentru dreapta credin, a fost izgonit la Cherson. Iar dup moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora mprteasa, care a ntrit Ortodoxia, i fcnd laude multor sfinti, a rposat, i au fost ngropate cinstitele lui moate la mnstirea unde i acum se afl. Sf. Gheorghe a trit n sec. al IX-lea. Prinii au vrut s-l nsoare dar el a refuzat i s-a dus la mnstirea din Muntele Malea, n Peloponez, adunnd n jurul su muli ucenici. Avea darul vederii celor ce aveau s fie n viitor i i-a proorocit moartea cu trei ani nainte de a se ntmpla. Sf. Gheorghe s-a dus la Domnul n sec. al VI-lea. n slujba de pomenire Sf. Gheorghe este numit nger pmntesc i fctor de minuni.

Tot in aceast zi, pomenirea sfintei mucenie Fervuta, a slujnicii ei, i a tovarelor lor.
Sfnta Muceni Fervuta laolalt cu sora i slujnicele ei au rbdat mucenicie pentru Hristos ntre anii 341 i 343. Sf. Fervuta si sora sa erau surori ale Sf. Simeon Episcopul din Seleucia, care a suferit pentru Hristos n vremea mpratului persan Sapor ntre anii 341-344. Att surorile ct i tovarele lor au fost aduse la curte pentru a o sluji pe mprteas. Sf. Fervuta ieea n eviden prin frumuseea ei neobinuit, iar mprteasa a sftuit-o s se cstoreasc pentru a dobndi o poziie social mai nalt. Dar sfnta a refuzat deoarece s-a druit fecioriei ntru Hristos. La scurt timp, mprteasa s-a mbolnvit. Vrjitorii care veniser s o tmduiasc pe mprteas s-au rnit de frumuseea Fervutei. Unul din ei a cerut-o de soie iar sfnta i-a rspuns c este cretin i c este mireasa lui Hristos. Ca s se rzbune, amorezul refuzat l-a minit pe mprat c boala mprtesei se trage de la otrava pe care iau dat-o slujnicele. Atunci acestea au fost aduse la judecat din ordinul mpratului. La proces ele au declarat c sunt nevinovate i c sunt pregtite s accepte moartea pentru Hristos. Judectorul ef, vrjitorul Mauptis, rnit i el de frumuseea Fervutei, a trimis un om n celula prizonierelor ca s-i propun Fervutei i celorlalte libertatea n schimbul acceptului Sfintei Fervuta s-i devin soie. Ceilali doi judectori i-au fcut n secret aceeai propunere sfintei fecioare, unul dup cellalt. Sf. Fervuta a respins cu hotrre toate propunerile spunnd c este mireasa lui Hristos i c nu ar accepta niciodat o cstorie lumeasc. Muceniele au fost gsite vinovate de a fi cretine i de vrjitorie mpotriva mprtesei pe care ar fi otrvit-o. Au fost condamnate la moarte prin tierea trupurilor n buci. Dup aceea, ei au aezat trei buci ntr-o parte i trei n alta, spunnd mprtesei s treac printre ele ca s se vindece de boala ei. Trupurile sfintelor mucenie au fost aruncate ntr-un an de unde au fost recuperate n secret de cretini i ngropate.

Tot in aceast zi, pomenirea cuviosului printelui nostru Gheorghe din Maleo.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Puplie. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Platon egumenul Manstirii Studiilor. Pomenirea a trei sfini preacuvioi: Teona, Simeon i Forvin, care n pace s-au svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Zosima, care a ngropat pe sfnta Maria Egipteanca. 271

1 Aprilie
Sf. Zosima s-a nscut la sf. sec. al V-lea, trind ntr-o mnstire pe malul Iordanului. Acesta a ntlnit-o pe Sf. Maria Egipteanca (1 aprilie), a mprtit-o i dup ce s-a dus la Domnul a ngropat-o. Sf. Zosima s-a svrit n anul 560 la vrsta de 100 de ani. nspimnttoare, iar pentru cei ce auzeau, uimitoare, cci locul era potrivit pentru privire. i toi uitndu-se au vzut cum Teodora care de mult vreme zcea moart, s-a strns pe sine, i, ca i cum ar fi fost vie, a dat loc duhovnicetii sale maici, ca i cnd i aducea cinstire. Acest lucru strin vzndu-l toi cu nspimntare strigau: Doamne miluiete. nc de atunci i pn acum, multe semne a fcut Dumnezeu prin cuvioasa Teodora.

Pomenirea sfinilor muccnici Teodora si Didim. Pomenirea cuviosului Teona, care a sihstrit n Mnstirea Pantocratorului, iar mai n urm a ajuns episcop al Tesalonicului i care n pace s-a svrit.
Sfntul Teona a fost ucenicul Sf. Iacob din Kastoria (1 noiembrie) i a trit la nceputul sec. al XVI-lea. A trit o vreme n Mnstirile Pantocrator i Simonopetra din Muntele Athos. El a pus bazele mnstirii Sf. Anastasia i a fost sfinit Arhiepiscop al Tesalonicului. S-a svrit n pace. Pe vremea mpriei lui Diocleian i Maximian, ighemon fiind Eustratie n Alexandria, era prigoan asupra cretinilor. Deci atunci fiind prins fecioara Teodora a mrturisit pe Hristos naintea tuturor, i btnd-o au pus-o n nchisoare. i trecnd cteva zile, iari scond-o la cercetare, a fost nchis ntr-o cas de desfru. i trimind stpnitorul la ea tineri desfrnai, acetia nvleau asupra ei; iar sfnta se ruga lui Dumnezeu. Din rnduial dumnezeiasc s-a aflat acolo un mai-mare preavestit tnr cu numele Didim, ce era mbrcat cu straie osteti, i dezbrcndu-i hainele sale le-a dat fecioarei de le-a mbrcat, mpreun i armele sale. Dup ce le-a mbrcat fecioara, cu sftuirea lui Didim a ieit din casa de desfru, i aa s-a pzit neprihnit i curat mulumind lui Dumnezeu. Intrnd unul din acei desfrnai n casa de desfru i aflnd n loc de fecioar pe Didim acolo eznd, a rmas nspimntat, i cugeta ntru sine zicnd: "Au doar Hristos poate s prefac fecioarele n brbai ? Cel ce a intrat a ieit, iar fecioara unde este ? Cci auzind eu, oarecnd, c Hristos a prefcut apa n vin, basm socoteam aceasta, iar acum mai mare minune vd." Acestea cugetnd acela, vznd Didim c este cuprins de nedumerire, a mrturisit ntmplarea, c adic el singur a fost lucrtorul acestui lucru i c de voiete s vesteasc stpnitorului, adugnd c el ateapt nc acolo, stnd n locul fecioarei, creia el i-a dat drumul din casa de desfru fr temere. Acela a spus, i ndat Didim a fost nfiat la judecata stpnitorului, care i-a zis: "Cum ai ndrznit s faci acest lucru?" i sfntul i-a rspuns: "Cretin fiind, i bine tiind a negutori, cu o pricin dou cununi mi-am dobndit: una adic am rpit pe fecioara din minile voastre cele pgneti, curat pe ea pzind-o, i alta, c i eu m-am mrturisit vou c sunt cretin." i stpnitorul a zis: "Pentru cutezarea ta aceasta, poruncesc s i se taie capul; iar pentru c crezi n Hristos, i nu jertfeti zeilor, poruncesc ca trupul tu s fie topit n foc." i sfntul a zis: "Bine este cuvntat Dumnezeul meu, Care n-a trecut cu vederea lucrarea mea." i ducndu-se la locul de chinuire dup ce a fcut rugciune, i s-a tiat capul; i sufletul su sa nlat la cer, iar trupul su a fost dat focului. Iar oarecare cretini, adunnd cinstitele lui moate ce au rmas din foc, le-au ngropat cu cinste.

5 Aprilie
Ziua a cincea, pomenirea sfinilor mucenici Claudie, Diodor, Victor, Victorin, Papia, Serapion i Nichifor. Pomenirea sfinilor mucenici Teodul i Agatopod.
Din aceti doi sfini, Teodul era mai tnr, iar Agatopod mai ajuns de vrst, i amndoi erau din cetatea Tesalonicului. Pentru credina lui Hristos au stat naintea stpnitorului Faustin i neplecndu-se a jertfi idolilor, ci credina lui Hristos neclintit pzind-o, au fost aruncai n adncul mrii i aa s-au svrit. ns li s-a artat lor ceea ce era s fie prin descoperire mai nainte de sfrit, cci li se prea amndorura c au intrat ntr-o corabie care sfrmndu-se de ntreitele valuri ale furtunii i cei ce mpreun notau pierzndu-se, ei singuri scpnd, s-au suit peste un munte, care era nalt pn la cer, artnd vedenia ptimirea lor cea mare i suirea lor la cer.

Pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Teodora cea din Tesalonic.

Aceast cuvioas Teodora, din tnr vrst iubind pe Hristos, s-a lepdat de lume i ducndu-se la chinovie, s-a tuns n schima monahal, i lucrnd toate virtuile, pe toate mpreun le-a izbutit. Atta ascultare i cinste a ctigat de la toate celelalte clugrie i de la stare, nct i dup moarte a artat c este vie. Cci viaa sa pzind-o curat i nentinat, a lsat-o celorlalte surori ale mnstirii, ca un stlp nsufleit. Dup vreme nu puin de la adormirea ei, starea mutndu-se ctre Domnul, i aceasta curat i duhovniceasc fiind, s-a fcut mult adunare la ngroparea ei. Cci erau i din cei mai alei, i popor mult adunat, cucernici monahi i brbai alei, i s-a fcut slujb dup rnduial. Deschizndu-se mormntul n care de mult vreme zcea cuvioasa Teodora, ca s fie pus aproape de ea trupul stareei, s-a fcut o minune, pentru cei ce priveau,

Pomenirea sfntului mucenic Termu. Pomenirea sfintelor femei: Stpna i Slujnica. Pomenirea sfntului mucenic Pompie. Pomenirea sfntului Zinon, care cu smoal fiind uns i n foc bgat i cu sulia fiind ptruns, s-a svrit.

272

6 Aprilie Pomenirea sfinilor mucenici Maxim i Terentie. Pomenirea sfntului nou mucenic Gheorghe, care s-a nevoit n noul Efes, n anul 1801, i care prin sabie s-a svrit.
lui, care i s-a i ntmplat, c dup moartea sfntului a trit patru luni, i a lsat i el trupul. Iar moatele sfntului Eutihie au fost ngropate n altarul bisericii sfinilor apostoli la temelia sfntului altar, unde zac sfintele moate ale lui Andrei i Timotei i ale lui Luca, apostolii.

6 Aprilie
Ziua a asea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Eutihie, patriarhul Constantinopolului.
Acest ntre sfini printele nostru i marele arhiereu Eutihie, a fost pe vremile mpriei marelui Iustinian, din Frigia, dintr-un sat ce se cheam Tiacomi. Fiind crescut lng Isihie preotul, bunicul su, care se nvrednicise, pentru dragostea ce avea ctre Dumnezeu, a face minuni, i fiind botezat de dnsul la biserica din Augustopole, unde slujea bunicul su, era pzitor de sfinte vase. Nevoindu-se la sfinitele cuvinte, i naintnd n adncul cunotinei Scripturilor, a fost chemat de cel ce era atunci episcop al Amasiei i tuns cite n biserica preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu, ce se afl n locul numit Urvichia, apoi a fost hirotonit diacon i preot, i s-a dus la mnstirea ce era fcut de Meletie i Seleuchie arhiereii Amasiei; acolo a devenit monah, i apoi a ajuns arhimandrit. ntrunindu-se Sfntul Sinod al cincelea a toat lumea de mpratul Iustinian, s-au adunat de pretutindenea arhierii; iar arhiereul Amasiei, ntmplndu-se a fi bolnav, n-a putut ndrzni a cltori, ci a fost trimis fericitul acesta Eutihie, s fie n locul lui plinitor. Acesta mergnd la Constantinopol i dnd dovada virtuii i nelepciunii sale, i la ntrebrile ereticilor i la rspunsuri artndu-se luminat n cele ce-i nfrunta, i dovedind cu Scriptura c se cade a anatematiza pe eretici, a tras pe toi, chiar i pe mpratul spre dragostea lui, atta ct i Mina presfntul patriarh a zis, din descoperire dumnezeiasc, c acesta avea s fie urma n locul lui. i peste puin vreme mutndu-se ctre Domnul patriarhul Mina, a trimis mpratul de a adus pe sfntul din Amasia, i l-a aezat arhiereu al acelei luminate i mari ceti, cu votul i cu judecata arhiereilor i a tot poporul, i plinirea Bisericii. Iar diavolul, semntorul zzaniilor, nesuferind a vedea aezarea i bunstarea Bisericii lui Hristos, ispitea a o clinti prin dogme putrede, ca i cu nite meteuguri, pn a ndemnat i pe unii a huli, plecndu-i cu chip de buncredin, cum c trupul luat de Hristos din sfnta Fecioar mai nainte de patim era nestriccios. i alturndu-se mpratul Iustinian la acea pgneasc dogm, a pogort din scaun pe marele Eutihie, i l-a gonit pentru c nfrunta hulele ce se scorniser. i mergnd la Mnstirea Amasiei, cci acolo era izgonit, petrecea sihstrete; i artnd multe lucruri de minuni, i-a luat iari scaunul, fcnd doisprezece ani la izgonire. Murind Iustinian, i lund mpria Iustin i Tiberie, a fost primit sfntul de cei mai de frunte ai Sfatului cu luminat priin, i contenind cu rugciunea sa stricciunea i omorul ce se fcea ntre oameni n Constantinopol, i innd sfnta Biseric timp de douzeci i patru de luni dup chemarea din izgonire, s-a mutat ctre Domnul, proorocind mai nainte mpratului Tiberie pentru mprie. Apoi mergnd s-l vad, i-a spus i de sfritul

Pomenirea sfinilor o sut douzeci de mucenici din Persida. Pomenirea preacuvioasei Platonida.
Sfnta Platonida a fost diaconeas dar s-a retras n deertul Nisibis (Nisibe) unde a organizat o mnstire de maici, cu reguli foarte stricte de vieuire. Maicile mncau o singur dat pe zi i cnd nu aveau pravil se ocupau cu treburi mnstireti i diferite ascultri. Vinerea, cnd se cinstesc patimile Mntuitorului pe Cruce, nu se mai lucra nimic i clugriele erau n biseric de dimineaa pn seara, cnd ntre slujbe citeau din Sfnta Scriptur i din interpretrile acesteia. Sf. Platonida a fost pentru toate maicile un exemplu viu de via monahiceasc, sfinenie, smerenie i dragoste de aproapele. Ajungnd la o vrst naintat, sfnta Platonida s-a dus n pace la Domnul n anul 308.

Pomenirea sfinilor doi mucenici cei din Ascalon, care s-au svrit, fiind ngropai n pmnt pn la bru. Pomenirea cuviosului printelui nostru Grigore Sinaitul, care a sihstrit la anul 1310, i care n pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Grigorie cel ce a sihstrit n munii Marii Lavre a Atonului la anul 1308, i care n pace s-a svrit.
Sfntul Grigorie era din Constantinopol, ducnd o via sfnt n Muntele Athos, n Lavra Sf. Atanasie (5 iulie). Acesta a fost ndrumtorul spiritual al Sf. Grigorie Palama (14 noiembrie).

7 Aprilie
Ziua a aptea, pomenirea sfntului mucenic Caliopie.
Acest sfnt mucenic a fost pe vremea mpratului Maximian, fiu al Teocliei, nvat n credina lui Hristos, i era din Perga Pamfiliei, crescut lng maic-sa cu dreapta credin i nevoindu-se cu dumnezeietile Scripturi. Fiind pornit prigoan asupra cretinilor, ntrindu-se pe sine, i lund nvturi i sftuire de la maicsa, ca s moar pentru mrturisirea lui Hristos, s-a dus nsui, nechemat, la guvernatorul Maxim n cetatea lui Pompie, i propovduind naintea lui numele lui Hristos, a fost legat cu coatele minilor ndrt i btut cu plumb, ntins pe o roat i ars dedesubt cu foc. Dar artndu-se ngerul Domnului, a oprit roata i focul s-a rcit i s-a artat ngerul cu groaz, pentru cei ce-l priveau. Iar pe sfntul lau luat i l-au bgat n temni cu carnea sfrmat, unde intrnd maic-sa, i tergea sngele de pe rni. i, mprindu-i ea toat averea la sraci, i iertndu-i robii i roabele, care erau pn la cinci sute i cincizeci cu toii, s-a alturat fiului ei i cntau mpreun. Iar la miezul

273

8 Aprilie
nopii, s-a fcut lumin n temni, i a venit glas de sus, care fericea ndrznirea i mrturisirea mucenicului, care mai vrtos se nla spre lupte. Deci rmnnd ntru acestea neclintit, a fost osndit s fie rstignit; i a devenit prta la patimile Stpnului, nu numai cu chipul morii, ci i cu vremea n care se ntmplau acestea, fiindc era n sfnta Joia cea mare, naintea nvierii lui Hristos, Dumnezeului nostru. Rstignindu-l cu capul n jos, c i maic-sa poftise aceasta, dnd nc i cinci galbeni de aur chinuitorilor pentru aceasta; a doua zi, n Vinerea cea mare, la trei ceasuri, i-a dat sufletul lui Dumnezeu. Iar dup ce l-au pogort de pe cruce, a czut maic-sa peste dnsul i, leinnd, i-a dat i ea sufletul, i a fost ngropat cu sfntul mucenic i fiul ei la un loc. cea adevrat. Acetia dar fiind pedepsii n multe feluri, toi ntru o zi omori de iudei i de pgni, ntru Domnul s-au svrit.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Celestin pap al Romei.

Acest sfnt era pe vremea lui Teodosie cel Tnr n Biserica Romei celei vechi, bine sporind cu viaa i cu cuvntul. Prin care s-a nvrednicit i de scaunul arhieresc, mutndu-se din via papa Zosima. Deci acest Celestin, zicnd i fcnd toate pentru Tradiiile apostoleti i printeti, a caterisit pe rucredinciosul Nestorie, mustrndu-l prin epistol i lepdnd hulele lui cele urte mpotriva lui Dumnezeu i fcndu-se mpreun-lucrtor cu fericitul Chiril, la caterisirea aceluia, i multe alte isprvi lucrnd vrednice de cuvnt i de pomenire, s-a ridicat cu pace din cele de aici, i s-a mutat la viaa cea nembtrnitoare i fericit.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Gheorghe, episcopul Mitilenei.

Acest sfnt, din mic vrst iubind pe Hristos, s-a clugrit. i plinind tot felul de virtute, a ctigat mai mult dect alii smerenie. i fiind foarte milostiv, a fost nlat n scaunul Mitilinei. ntru care binestrlucind i biruind cu multa nelepciune pe lupttorii mpotriva icoanelor, i fcndu-i a-i cunoate rtcirea, i mcar c se afla n trup, dar pentru covritoarea sa cumptare cu ngerii se aduna, s-a mutat din viaa aceasta. i druind izvor de minuni din dumnezeietile sale moate, este vrednic a fi iubit de toi.

Pomenirea sfntului Pavsilip, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfntului noul mucenic Ioan Corbierul, care a suferit mucenicia n insula Cos la anul 1669, i care prin foc s-a svrit.

9 Aprilie
Ziua a noua, pomenirea sfntului mucenic Eupsihie cel din Cezareea.
Acest sfnt a fost din Capadochia, i avnd via curat fr prihan, i-a luat femeie dup lege. nfierbntndu-se de dumnezeiasc rvn i lund cu dnsul pe mai muli cretini, a sfrmat din temelie capitea, ce se cheam a norocului, la care cu totul se dduse Iulian Apostatul, aducnd n toate zilele jertfe. i dac s-a vdit lucrul, fr de zbav a poruncit a izgoni pe toi cretinii i a fi dai la multe feluri de chinuri, iar mucenicului Eupsihie, ntruct era vinovat de o fapt ca aceasta, s i se taie capul; i aa sa luat sfritul vieii sale.

Pomenirea sfntului mucenic Rufin diaconul. Pomenirea sfintei mucenie Achilina cea nou, care cu minile napoi legate i cu pntecele puse pe foc s-a svrit. Pomenirea sfinilor dou sute de mucenici cei din Sinope, care s-au svrit prin sabie.

8 Aprilie
Ziua a opta, pomenirea sfinilor apostoli din cei aptezeci: Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit i Ermis.
Dintre aceti sfini apostoli, Irodion, de care pomenete marele apostol Pavel, a slujit tuturor sfinilor apostoli. Dup acestea a fost hirotonit de dnii preot, apoi episcop al cetii Neon Patron, i nvnd pe muli pgni i ntorcndu-i la credina lui Hristos, fiind zavistuit de iudei, a ptimit multe. C mergnd la dnsul nchintorii la idoli, nti l-au btut foarte ru, i i-au zdrobit gura cu pietre, apoi zdrobindu-i capul cu lemne, pe urm l-au junghiat cu cuitul. Iar Agav, care a luat brul sfntului Pavel, i i-a legat minile i picioarele, atunci aa a proorocit, zicnd: acestea zice Duhul cel Sfnt: "Pe omul al crui bru este acesta, aa l vor lega n Ierusalim iudeii, i-l vor bate cu rni, ceea ce s-a i ntmplat, c nu numai l-au legat, ci au ispitit a-l i omor. i dup aceea acest Agav a propovduit n partea lumii ce i-a venit. Iar Ruf, de care pomenete i apostolul n Epistola ctre Romani, a fost fcut episcop cetii Tebei, care este n Grecia. Asemenea Flegon i ceilali propovduiau pretutindenea n lume Evanghelia i ntorceau pe necredincioi la credina

Pomenirea preacuviosului Vadim Arhimandritul i a celor apte ucenici ai lui. Pomenirea sfinilor mucenici cei ce s-au svrit n robie n Persida.
Sapor mpratul persienesc, pe la al cincizeci i treilea an al mpriei sale, venind asupra pmntului romanilor, a stpnit cetatea numit Vizada. Omornd pe ostaii de acolo i pe cei ce puteau purta arme, pe cealalt nerzboinic gloat, mpreun cu btrnii, copiii i femeile, pe episcopul Iliodor, i pe Disa i pe Maniav prezbiterii, i pe toi cei ai clerului i-a lsat n pace. Cnd fu aproape de sfrit, episcopul Iliodor a hirotonisit n locul su, pe prezbiterul Disa. i nlndu-se de ctre cei bisericeti obinuita doxologie, mai marele vrjitor Adelfor, a ntiinat pe Sapor, c cretinii lsai n pace de el, naintnd pe Disa, hulesc asupra mpratului i asupra credinei lui. Atunci din porunca mpratului au fost adui trei sute de brbai i, neplecndu-se a aduce cinste soarelui i focului, li s-au tiat capetele. Din care douzeci i cinci de iubitori de via, spre pierzarea lor, s-au alipit de

274

10 Aprilie
mpratul i au alergat la el, plecndu-se lui. ns unul cu numele Avdiisus, neprimind ran de moarte, nu a murit mpreun cu ceilali. Care n urm brbtete propovduind cuvntul lui Dumnezeu, oarecare pgn nvlind asupr-i, l-a omort cu sabia, i a primit tierea cu plcere. Cci se necjea i suspina, rmnnd singur cu cei mpreun mucenici.

Pomenirea sfntului noul mucenic Dima, care a suferit mucenicia n Smirna, la anul 1363 i care prin sabie s-a svrit.

11 Aprilie
Ziua a unsprezecea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Antipa, episcopul Pergamului.
Acest sfnt a fost n zilele mpratului Domiian, ntr-o vreme cu sfinii apostoli, de care a i fost hirotonit episcop al Bisericii Pergamului Asiei, cnd Cuvnttorul de Dumnezeu i Evanghelist Ioan era izgonit la Patmos, precum scrie i n epistola sa, numindu-l pe acesta preot credincios i mucenic. Deci sfntul Antipa, fiind foarte btrn, pstorea i ocrmuia turma lui Hristos cu toat pioasa petrecere; pentru aceea a i fost prins de nchintorii la idoli. Stnd naintea guvernatorului, se silea acesta s-l plece cu cuvinte, ca s se lepede de Hristos, zicnd c lucrurile cele mai vechi sunt mai cinstite; iar cele noi i de curnd ivite sunt mai necinstite, i cum c legea pgnilor este veche, iar credina cretinilor s-a nceput n urm, i de puini oameni este primit. La care sfntul a rspuns mpotriv, aducnd ca exemplu istoria lui Cain, care are att de mare vechime i totui nu se cuvine a fi urmat de ctre credincioi. Din aceste cuvinte pornindu-se guvernatorul cu mnie, a poruncit s bage pe mucenic la acea miestrie de aram, ce era fcut n chip de bou, n care rugndu-se sfntul mult la Dumnezeu, i ludnd puterea Lui cea mare, i mulumind pentru c s-a nvrednicit a ptimi pentru El, i rugndu-se pentru cei ce-i vor face pomenirea, ca s fie ferii neptimitori de chinuri i de alte boli, se ruga i pentru iertarea pcatelor i pentru mil la viitoarea judecat. i dobndindu-i cererea, s-a mutat ctre Domnul. i a fost ngropat n biserica din Pergam. i se face amintirea lui n preacinstita biseric a sfntului i ntru tot ludatului apostol Ioan Cuvnttorul de Dumnezeu.

Pomenirea sfntului Avdiisus, care prin sabie s-a svrit.

10 Aprilie
Ziua a zecea, pomenirea sfinilor mucenici Terentie, African, Maxim, Pompie i ali treizeci i ase, care erau nsoitorii fericitului Zenon, ai lui Alexandru i ai lui Teodor.
Aceti sfini mucenici au fost din Africa n anii mpratului Deciu i a guvernatorului Fortunian. i ieind porunca s se lepede toi de credina lui Hristos, iar cei care se vor ine de ea, i n-ar vrea s se plece mpratului, s fie chinuii n tot chipul. Vznd aceti patruzeci c muli alunecau i mergeau la rtcire, se vorbir ntre ei i se unir a sta mpotriv brbtete, i s se mbrbteze bine cu vitejia sufletului i a trupului pentru mrturisirea lui Hristos, aducnd aminte unul altuia cuvintele lui Hristos, care ndemnau pe credincioi spre mrturisire. i stnd ei de fa naintea guvernatorului Fortunian propovduir puterea lui Hristos i neputina chipurilor celor fr de simire, ce se cinsteau de pgni, iar guvernatorul a poruncit s fie bgai n temni. i trimind ca s aduc pe nsoitorii fericitului Zenon i ai lui Alexandru i Teodor, care i mai nainte veniser la cercetare, i ndemnau ca s se despart de credina lui Hristos i s se nchine la idoli. ns ei stnd mpotriv i artnd statornicia credinei din cuvintele lor, au fost supui la felurite i nenumrate chinuri, n mai multe rnduri. Dar ei n aceste chinuri s-au ndulcit de ajutorul cel de la Dumnezeu, cci au czut legturile de pe dnii prin artare de ngeri, i ndulcindu-se i de hran, iari au stat de fa naintea guvernatorului, cu suflet viteaz; i chinuindu-i cu strujirea, i-au dat la fiare s-i mnnce, ns nici una nu s-a atins de ei. Pierznd guvernatorul ndejdea cea pentru dnii, a poruncit de le-au tiat capetele.

Pomenirea sfintei proorocie Olda. Pomenirea sfinilor mucenici Iacov preotul i Aza diaconul.
Aceti sfini au fost pe vremile lui Sapor mpratul persienesc; Iacov era din satul numit Farnata, iar Aza din satul ce se numia Vitniora. Fiind prini i nfiai la Ahoshargan ntiul vrjitor, i n privelite mrturisind pe Hristos, le-au turnat pe nri mutar cu oet; apoi au fost btui, i fiind spnzurai sus, goi i fr de acopermnt, ngheau de rceala nopii. Apoi mai n urm fiind pogori, i neplecndu-se a jertfi soarelui i focului, din porunca stpnitorului li s-au tiat capetele; i aa purttorii de cununi s-au suit n ceruri.

Pomenirea preacuvioasei Trifinei celei din Cizic. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Farmutie. Pomenirea sfntului ierarh Calinic de la Cernica.
Acest fericit printe Calinic s-a nscut n oraul Bucureti, n ziua de 7 octombrie 1787, din prini romni temtori de Dumnezeu i a primit la Sfntul Botez numele de Constantin. Cnd avea vrsta de 20 de ani, tnrul Constantin din

275

12 Aprilie
ndemn luntric i-a ndreptat paii ctre Mnstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste printeasc de stareul Timotei. Dup un an de ascultare duhovniceasc i de curate osteneli, a fost tuns n clugrie, schimbndu-i numele n Calinic. Peste o lun apoi s-a nvrednicit a fi hirotonit ierodiacon. n Mnstirea Cernica a vieuit sfntul Calinic 43 de ani, nevoindu-se zi i noapte, n post i rugciune, n munc i smerenie, n rbdare i dragoste. Drept aceea, dup cinci ani de slujire n treapta diaconiei, a primit i sfinitorul dar al preoiei, iar dup ali cinci ani, cu glas de obte a fost ales de sobor stare al chinoviei de la Cernica, pe care a crmuit-o cu mult iscusin timp de 31 de ani, svrind multe fapte ncununate de laud. n anul 1850, preacuviosul Calinic a fost ales i sfinit episcop al Rmnicului, unde a svrit mari fapte i a mplinit multe din lipsurile acestei eparhii. Cu nespus rvn i osteneal a zidit din temelie biserica Episcopiei, mpodobind-o cu zugrveal i odoare scumpe i a dat via nou tiparniei bisericeti, scond la lumin multe cri de slujb i de zidire sufleteasc. Dorul de via schimniceasc l-a ndemnat atunci s zideasc o biseric la Schitul Frsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adpostirea prinilor dornici s petreac viaa sihstreasc dup pravila clugrilor din Muntele Atonului, statornicit aici de acest fericit ctitor. Sfntul Calinic a pstorit n scaunul de la Rmnic vreme de peste 16 ani, dup care, simindu-se slbit de btrnee i bolnav fiind, a venit iari la Mnstirea Cernica, unde a mai trit aproape un an, mutndu-se ctre Domnul n ziua de 11 aprilie 1868. A fost ngropat, dup a sa dorin, n tinda bisericii sfntul Gheorghe. Ct timp a vieuit pe pmnt, sfntul Calinic a dus o via aleas i plcut lui Dumnezeu. Clugr fiind, s-a supus ntru totul rnduielilor vieii mnstireti, trind n srcie i n aspr nfrnare. Cei ce l-au cunoscut spun c avea trup firav i era senin la fa. Umbla cu capul mereu plecat, vorbea domol i linitit, iar la fire era nespus de bun, milos i darnic fa de toi. Acest fel de via a fcut din el un vas ales al Domnului, mpodobit fiind i cu darul facerii de minuni, precum se arat n viaa sa, tmduind bolnavi, cunoscnd gndurile ascunse ale oamenilor, sfritul lor i chiar pe al su. Apoi a fost mngiere pentru sraci i vduve, cci tot ceea ce a agonisit a mprit cu milostivire ntru faceri de bine. nc i azi mult ajutor i mare folos sufletesc dobndesc toi cei ce cu credin nzuiesc ctre acest smerit ales al Domnului.

12 Aprilie
Pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul.
Acest sfant parinte al nostru a ptimit pentru Hristos la anul 372, n vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregtorul Atarid, svrindu-se prin necare n rul Buzu. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cernd moatele sale de la Biserica din Goia.

Pomenirea Sfntului Vasile, episcopul cetii Pariei din Asia cea Mic, cel care s-a svrit la anul 775, mrturisind pentru sfintele icoane. Pomenirea cuvioasei Antusa (Antuza), fiica mpratului Constantin Copronim.
Aceasta precuvioasa maica s-a nevoit n mnstirea numit a "Bunei nelegeri", in care cu pace s-a svrit n anul 811.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Dima i Protion. Pomenirea Cuvioilor Mucenici Mina, David i Ioan, care au ptimit n Palestina n anul 636. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Acachie cel Nou, care a sihstrit n Schitul Cavsocalivia din Sfntul Munte Athos i care cu pace s-a svrit la anul 1730. Pomenim aducerea de la Zila la Constantinopol a Cinstitului bru al Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu, n anul 942. Pomenirea Cuviosului Isaac Sirul (Sirianul) care sa nevoit n Spoletania Italiei n veacul al aselea. Pomenirea Sf. lerarh Zenon Mrturisitorul, episcopul Veronei, care cu pace s-a svrit la anul 371.

13 Aprilie
Ziua a treisprezecea, pomenirea sfntului mucenic Artemon.
Sf. Mucenic Artemon s-a nscut din prini cretini, n Laodiceea, Siria, n prima jumtate a secolului al III-lea. nc de mic s-a pus n slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani. Pentru rvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sf. Artemon i-a ndeplinit i aceast datorie cu fervoare i contiinciozitate timp de 28 de ani dup care a fost fcut preot. Ca preot Sf. Artemon a slujit Biserica cretin 33 de ani, ducnd numele cretinismului printre pgni. Cnd mpratul Diocleian (284-305) a nceput persecuia ngrozitoare mpotriva cretinilor, Sf. Artemon era deja btrn. mpratul a scos un edict prin care i obliga pe cretini s jertfeasc la idoli. Sf. Sisinius, tiind de ameninarea sosirii comandorului militar Patricius n Laodiceea, au mers mpreun cu Preotul Artemon i ali cretini la templul zeiei Artemis, unde au zdrobit i au dat foc idolilor, fcndu-i una cu pmntul.

276

14 Aprilie
Dup aceea, Sf. Sisinius i Sf. Artemon au adunat cretinii n biseric, ncurajndu-i s nu se lepede de credina lor i s nu se team de chinuri. Cnd a ajuns n Laodiceea, Patricius a srbtorit festivalul de 5 zile nchinate unor zei pgni, dup care s-a ndreptat spre templul lui Artemis ca s aduc ofrande zeilor. Aflnd cine a distrus templul, a mers cu un detaament de soldai la biserica unde cretinii se aflau la rugciune. Cnd s-a apropiat de biseric a simit dintr-o dat un fior, dup care a fcut febr nct abia mai sufla. Soldaii l-au dus acas i l-au pus n pat. El a spus c l-au blestemat cretinii i c Dumnezeul lor l chinuie. Dei s-a rugat la idolii si, acetia nu l-au fcut bine. Atunci a trimis dup Sf. Sisinius i i-a cerut ajutorul promind s-i ridice statuie din aur n mijlocul oraului dac l ajut. Sfntul i-a rspuns: "Pstreaz-i aurul, dar dac vei crede n Dumnezeu, El te va tmdui." Temndu-se c va muri, Patricius a declarat c crede n Dumnezeu i s-a vindecat. Dar aceast minune nu a putut vindeca sufletul nrit al pgnului. Chiar dac nu s-a atins de Sf. Sisinius, el nu a renunat la edictul imperial mpotriva altor cretini din oraul Cezareea. Pe drum s-a ntlnit i cu Sf. Artemon, care era urmat de ase mgari slbatici i dou cprioare. Cnd Patricius l-a ntrebat cum putea controla acele animale slbatice, sfntul i-a rspuns c o face prin cuvntul lui Dumnezeu. Pgnii i-au descoperit lui Patricius c i Sf. Artemon a participat la distrugerea templului lui Artemis i a dat ordin s fie arestat i dus n Cezareea. Sf. Artemon a plecat cu soldaii fr fric dar a trimis animalele la Sf. Sisinius. Vznd animalele, Sf. Sisinius s-a ntrebat de ce au venit acele animale la el, iar o cerboaic, primind grai prin har dumnezeiesc i-a rspuns c slujitorul lui Dumnezeu Artemon a fost prins de necredinciosul Patricius i c l duce n lanuri n Cezareea. El ne-a poruncit s venim aici i s i spunem ce s-a ntmplat." S nu te minunezi c Domnul, Care a dat glas asinului lui Valaam (Num. 22:28), a fcut s griasc i cerboaica." Episcopul l-a trimis pe diaconul Phileas la Cezareea ca s verifice aceast informaie. n Cezareea Patricius l-a pus la judecat pe Sf. Artemon, obligndu-l s se nchine n templul lui Asclepius. n templul acela al pgnilor triau multe vipere veninoase. Preotul pgn nu a deschis niciodat uile i nici nu a pus cele pentru jertf n faa idolului. Dar Sf. Artemon, chemnd numele lui Dumnezeu, a deschis uile i a dat drumul erpilor. Pgnii au dat s fug dar sfntul i-a oprit i a ucis erpii dintr-o suflare. Unul din preoii pgni, Vitalius, a crezut n Dumnezeu i l-a rugat pe Artemon s-l boteze. Patricius a crezut c Sf. Artemon a ucis erpii cu vrjitorie, aducndu-l iar la judecat i la chinuri trupeti. ntre timp, cerboaica a ajuns n Cezareea i s-a lsat la picioarele mucenicului, lingndu-i rnile. Din voia lui Dumnezeu aceasta a glsuit din nou, vorbind mpotriva pgnilor fr credin. Cerboaica i-a spus lui Patricius c va fi luat de dou psri de prad i va fi aruncat ntr-un cazan cu smoal fierbinte. Enervat la culme, el a dat ordin soldailor s trag cu arcul n animal dar acesta a scpat. De fric s nu vin tot mai muli spre credina Sf. Artemon pentru minunile pe care le-a fcut, Patricius a dat ordin s fie executat. Ei au umplut un cazan uria cu smoal fiart vrnd s-l arunce pe sfnt n el. Patricius a mers clare pn la gura cazanului ca s vad dac ntr-adevr cazanul fierbea. Atunci doi ngeri n form de vultur l-au ridicat pe pgn i l-au aruncat n smoala fiart, astfel c nu a mai rmas nici urm de os din el. La vzul minunii, toi au fugit n afar de Sf. Artemon care l-a binecuvntat i slvit pe Dumnezeu. Cnd sfntul a terminat rugciunea, din pmnt a izvort un firicel de ap. Sf. Artemon a botezat pe preotul pgn Vitalius i pe muli ali pgni care au ajuns s cread n Hristos. n dimineaa urmtoare, Sf. Artemon i-a mprtit pe noii botezai cu Sfintele Taine. Muli din cei botezai au fost hirotonii diaconi i preoi iar Vitalius a devenit Episcopul Palestinei. Sf. Mucenic Artemon, cluzit de pronia cereasc a propovduit Evanghelia n Asia Mic. Apoi un nger l-a dus ntr-un loc care i s-a descoperit i unde a convertit pe muli la Cretinism. Acolo i-a aflat sfritul, pentru c pgnii l-au prins i i-au tiat capul (+ 303). Sf. Artemon este prznuit n 24 martie dup calendarul grecesc.

Pomenirea sfntului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803. Pomenirea sfinilor muceniri Maxim, Cvintilian i Dada.
n zilele mprailor Maximilian i Diocleian, fiind prini sfinii acetia n satul Oxivia, au fost dui la Tavrichie i Gaiu. i guvernatorii stnd la cercetare, sfinii mrturisind pe Hristos, au fost bgai la nchisoare; iar cnd dormeau ei a venit diavolul semuindu-le lor cele dimpotriv; i dup ce s-au sculat ei au stat la rugciune, ntrindu-se unul pe altul, i venind ngerul Domnului i-a fcut pe ei ndrznei. Iar dup ce s-a fcut ziu, sculndu-se ei i foarte silnicii fiind de ru-credincioi, nu s-au lepdat de Hristos, ei n chip limpede i cu ndrzneal mrturisindu-L Dumnezeu adevrat i Fctor al totului, au fost btui cumplit i pui la nchisoare; apoi mai n urm, mpreun cu ceilali fiind cercetai li s-au tiat capetele.

Pomenirea sfntului mucenic Elefterie Persul. Pomenirea sfntului mucenic Teodosie. Pomenirea sfntului mucenic Zoil.

14 Aprilie
Ziua a paisprezecea, pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Martin Mrturisitorul, pap al Romei.
Acest sfnt a trit pe vremea mpriei lui Constantin, cel poreclit Pogonat, adic brbosul, care Constantin a fost ucis n baia Dafnei n Sicilia, lovit n cap cu un vas. De aceea pentru dreapta lui credin, trimind mpratul a adus de la Roma n capital cu sila pe fericitul acesta, care a ptimit multe necazuri la mergerea i la ntoarcerea sa. i fiind mpratul tot una i la un gnd cu eresul monoteliilor,

277

15 Aprilie
i punndu-l n legturi, ca i cum ar fi fost fctor de rele, l-au pus la nchisoare; dup aceea l-au trimis n surghiun la oraul Cherson, unde svrindu-i rmia vieii ca un lupttor, s-a mutat ctre Domnul. acestea ava Daniil de la Sketis s-a cobort la Alexandria, i lund moatele sfintei, le-a dus la Sketis, i le-a aezat n cimitirul su, pentru c sfnta s-a nevoit prin snge i s-a svrit pentru curie. i un oarecare din Sketis, fiind stpnit de pofta desfrului, s-a dus la mormntul fericitei, i lund untdelemn din candela ei i ungndu-se, lund nc i binecuvntarea ei, cnd s-a artat lui n vis, deteptnduse s-a izbvit de patim. De atunci i pn astzi fraii din Sketis au mare ajutor pe fericita Tomaida n luptele mpotriva trupului.

Pomenirca sfinilor mrturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir i Teodor, care au fost mpreun cu sfntul Martin. Pomenirea sfntului mucenic Ardalion comediantul.
Acest sfnt a fost pe vremea mpratului Maximian, aflndu-se prin teatre i fcnd schimele unuia i altuia, i frnicindu-se, arta patimile i ntmplrile celorlali. Fiindc odat a socotit s se frniceasc, artnd mpotrivirea cretinilor ctre tirani n vremea muceniciei, pentru aceasta s-a spnzurat singur, i se zgria; ca i cum nu voia s aduc jertf zeilor. Poporul vznd acestea plesnea cu minile i luda prefacerea lui cea iscusit i viteaz. Atunci Ardalion a strigat cu glas mare ctre popor ca s tac, i aa s-a mrturisit pe sine c este adevrat cretin. Guvernatorul iari l-a sftuit s-i prefac socotina, dar el nevrnd, i rmnnd n credina lui Hristos, a fost aruncat ntr-un cuptor ce era ars cu foc, i aa svrindu-se a primit cununa muceniciei.

15 Aprilie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea sfinilor apostoli, din cei aptezeci, Aristarh, Pud i Trofim.
Acetia au fost din cei aptezeci de ucenici i urmau marelui apostol Pavel, propovduind i ruptimind mpreun cu dasclul lor toate prigoanele lui; iar dup moartea lui li s-au tiat i acestora capetele de Neron. Acestea le-a lsat scrise n limba latineasc fericitul Dorotei, mergnd la Roma.

Pomenirea sfntului mucenic Crescent cel din Mira Lichiei.

Acest sfnt a fost din Mira Lichiei, de neam strlucit, naintat n vrst. Vznd c pgntatea se semeete, i legea idolilor se nal, i are pe muli supui sub robia rtcirii, de se nchinau la cel fr de suflet, el intrnd n mijlocul lor, i ndemna s prseasr deertciunea i s se ntoarc spre Dumnezeul, cel cinstit de crestini ca un fctor al tuturor i a toat suflarea i de via dttor. Iar guvernatorul numindu-l pe sfnt bicisnic i nenorocit, c insui de bunvoia lui i-a ales a ajunge la torturi, sfntul zise c mai mare fericire i cinste este a ptimi cineva pentru Hristos. i ntrebndu-l de soart, de patrie i de nume, el pentru toate zicea c este cretin. i nevrnd nici de form s dea cinstire idolilor, cum l sftuia guvernatorul la toate, ci mrturisea i zicea c nu poate trupul s fac alta dect ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocrmuit. De accea a fost supus la chinuri n timpul crora i-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintei mucenie Tomaida.

Aceast sfnt Tomaida s-a nscut n Alexandria, i bine fiind crescut i nvat de prinii si, a fost nsoit cu brbat i era n casa brbatului su, cu mult credin, i petrecea cu ntreag nelepciune i cinste. i vieuia mpren eu ei i trupescul printe al tnrului, care luase luii nor pe Tomaida. ntr-una din zile, neaflndu-se acas fiul su, pierztorul de suflete diavol, a bgat n btrnul cuget de ocar mpotriva nurorii sale, i cugeta s se mpreuneze cu tnra, n toate chipurile uneltind spre mplinirea scopului su. ns fericita Tomaida, mult sftuind i rugnd pe btrnul, nimic nu isprvea; cci ntunecat cu mintea de diavol, lund sabia fiului su, i lovind pe tnra foarte tare a tiat-o n dou; i ea i-a dat sufletul Domnului, i s-a fcut muceni pentru ntreaga ei castitate; iar btrnul, ndat pierzindu-i vederile, umbla prin cas orb. i mergnd oarecare spre aflarea fiului su, au aflat pe tnr zcnd moart pe pmnt i btrnul se purta orb ncoace i ncolo, rtcind, prin cas; acesta ntrebat ce este aceasta ce se vede, a descoperit adevrul i mustrndu-se pe sine, c cu mna sa a fcut ucidere, adugnd nc i rugndu-se ca s fie dus de ei la guvernator i s-i primeasc osnda. Acetia plecndu-se l-au dus la guvernator i cunoscndu-se adevrul, din porunca lui s-a tiat capul btrnului. ntiinat fiind de

Pomenirea sfinitelor mucenie Vasilisa i Anastasia.

Aceste sfinte erau din marea cetate Roma, de bun neam i bogate, ucenie fiind ale sfinilor apostoli Petru i Pavel. Dup sfritul crora, adunnd noaptea sfintele lor moate, i ngropndu-le, au fost prte la Neron mpratul, care lea pus nti la nchisoare. Apoi fiind scoase, i spunnd ele c rmn ntru mrturisirea lui Hristos, au fost spnzurate, i li s-au tiat snii i minile i picioarele i limbile i la sfrit li s-au tiat i capetele de sabie.

Pomenirea sfinilor mucenici Teodor preotul i Pavsolipic. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Leonid episcopul Atenei. Ic.Sf.Leonid

278

16 Aprilie
scondu-i, i-a trimis legai la prefectul pretorilor, care, dup ce i-a primit i i-a ngrozit foarte mult, i-a aruncat ntr-o cumplit temni cu mult paz i dup paisprezece zile, scondu-i de acolo, i nc cercetndu-i, i-a bgat pe ei ntr-o corabie la un loc cu cai, legai de picioarele cailor; iar sfinii tvlindu-se printre picioarele cailor fr s guste hran sau ap patru zile, mulumeau lui Dumnczeu. i ajungnd la limanul unei ceti, au fost cercetai pe ascuns de crtre cretini. i de acolo mergnd la cetatea numit Tavromeni, i plutind nc pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticlosul prefect, dezlegnd pe sfini din legturi, cu glas lin le fcea ntrebrile; iar sfinii grind dimpotriv, c nici crile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei s fie tiai de sabie; i aflnd ei hotrrea, au fcut rugciune i, tindu-li-se capetele, au primit cununile din mna Domnului.

Pomenirea sfinilor mucenici Leonid, Harisa, Nichi, Galini, Calida, Nunehia, Vasilisa i Teodora.

16 Aprilie
Ziua a aisprezecea pomenirea sfintelor mucenie fecioare Irina, Agapi i Hionia.
Irina, Agapi i Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogat i influent din Tesalonic. Pe vremea n care s-a tiat capul mucenicului Hrisogon de ctre Diocleian pentru mrturisirea n Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina i Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, artatu-s-a Hrisogon lui Zoil n vis, zicndu-i c sfnta Anastasia va s ia parte la lupt cu acele trei surori, i cu dnsul s-i svreasc nevoina muceniciei. Dac a aflat acestea, a urmat sfnta dup Zoil, i a intrat la sfinte, i le-a srutat; i le slujea apoi. Aflnd aceasta Diocleian a trimis de le-a adus i le-a dat pe seama domnului rii de le-a chinuit i iari au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi i pe Hionia le-a ars n foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori ntinzndu-i arcul i sgetnd-o, i-a adus sfritul.

Aceti sfini mucenici erau din Grecia. Leonid a fost prins n Trizina, nceptor fiind duhovnicetei cete n zilele de prznuire a sfintei nvieri a lui Hristos, i a fost adus la Corint. Iar Harisa, Nunehia i maica Nunehiei, Vasilisa, Nichi, Galini, Calida i Teodora, fiind i acestea din Grecia, adusu-s-au i ele la Corint, ctre guvernator. Acesta aflnd c sfntul Leonid avea neclintit credina n Hristos, a poruncit s-l spnzure i s-l strujeasc fr mil, i apoi s fie aruncat n adncul mrii cu cei ce erau mpreun cu el. Atunci se zice c fericita Harisa cnta strignd, ca oarecnd Mariam, cnd s-au necat n mare egiptenii: "O mil am alergat, Doamne, i oaste m-a gonit, Doamne, i nu m-am lepdat de Tine. Doamne, mntuiete sufletul meu." Iar ceilali care mpreun ascultau i cntau, au ajuns pn la mare; i intrnd n corabie, ndelungnd cntarea, au notat pn la treizeci de stadii; apoi fiind legai cu pietre, i-au scos afar i i-au aruncat n mare; i a fost mucenicia lor cu o zi nainte de Pati.

Pomenirea sfintei mucenie Irina.

Aceast sfnt era de loc din Grecia. n timpul Patilor, cnd i sfntul Leonid a mrturisit cu cei mpreun cu el n aceeai cas de rugciune slvind pe Dumnezeu, era acolo i sfnta Irina mpreun cu cretinii din acea vreme. Prt fiind, guvernatorul a pus-o la nchisoare, din care scondo, i-a tiat limba, i-a scos dinii, i i s-a tiat i capul.

Pomenirea sfinilor Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat i Septemiu.

n al optulea an al mpriei lui Dioeleian i Maximian, a ieit porunc pe la toate locurile ca s se ard toate crile cretinilor. De aceea a fost trimis n cetatea Tibiuca un oarecare Marian, brbat prea spurcat, care a adus naintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat i pe Septemiu, i citindu-le porunca mprteasc, cerea numaidect crile ce erau la ei. Iar preasfntul episcop a zis ctre ei: "Scris este guvernatorule: nu dai cele sfinte cinilor, nici aruncai mrgritarele naintea porcilor. n zadar te nevoieti, dei ai cu tine poruncile mprteti." Guvernatorul a zis: "Las vorbele nebuneti, i f voia mpratului, cci altfel te voi trimite legat la proconsul." i sfntul i-a zis: "Precum m aflu ctre tine, asemenea i ctre toi, i ctre nsui mpratul tu m voi afla." Atunci nchizndu-l n temni, fr de nici o ngrijire l-a lsat trei zile, apoi scondu-l, l-a mai cercetat; i legndu-l pe el i pe cei mpreun cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iari cercetndu-i, i-a pus la nchisoare. i dup ase zile

Sfntul mucenic Mihail Vurliotul, care a suferit mucenicia n Smirna, la anul 1772, i care de sabie s-a svrit.

17 Aprilie
Ziua a aptesprezecea, pomenirea sfntului sfinit mucenic Simeon, episcopul Persidei, cu nsoitorii si Avdela preotul, Gotazat, Fusic i alii o mie o sut cincizeci.
Ctesifon i Salic care domneau n cetile Persidei, pe cnd mprea n ara Persidei Sapor, au scris mpratului c arhiereul cretinilor Simeon i ali muli nu vor s se supun mpriei i s dea dajdie, ci i aleg mai degrab a muri pentru Hristos, dect s slujeasc cu ponos i cu

279

18 Aprilie
necinste. Mniindu-se pentru acestea mpratul, a poruncit s fie adus sfntul Simeon legat cu dou lanuri, i trimis la temni. Acolo sfntul a ntors la credina n Hristos pe prepozitul Gotazat, care fusese mai nainte cretin, dar pentru cinstea ce avea la mpratul i de fric se nchinase soarelui dup legea perilor; pe care prinzndu-l, i-a tiat capul, n locul binelui ce-i fcuse acesta, cci el crescuse pe mpratul, de cnd fusese nrcat de la sn. Auzind de dnsul, n temni, sfntul Simeon se bucura i se ruga lui Dumnezeu cu ceilali, ca i el s se svreasc n acelai chip. Scondu-i i pe dnii din temni, li s-au tiat capetele, fiind la numr o mie o sut cincizeci. Au tiat nti pe sfntul Simeon, ndemnnd la aceasta i pe ceilali. Se zice c unul din cei ridicai s-a nfricoat, iar ngrijitorul palatului care se numea Fusic, l mbrbta s nu se sperie nicidecum, ci s nchid ochii i s primeasc tierea, c este grabnic moartea; dar fiind prt pentru aceasta, i mrturisind cu ndrzneal c crede n Hristos, i s-a tiat limba, i i s-a jupuit pielea, i aa i-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu. apropie de jerfelnic i s aduc tmiere. Dar el nu numai c nu s-a plecat a face aceasta, ci tare fiind cu trupul i viteaz, a rsturnat jertfelnicul, i jertfele ce erau deasupra lui le-a vrsat i focul l-a mprtiat. Pornind prin aceasta spre urgie pe guvernator i aprinznd mnia nchintorilor la idoli a fost prins i btut fr cruare, i l-au aruncat ntrun cuptor ars cu foc, i aa s-a svrit cu pace.

Pomenirea celui ntre sfini printele nostru Agapet, pap al Romei.

Acest ntre sfini printele nostru Agapet a trit pe vremea mpriei lui Justinian, crescut fiind prin sihstrie i virtute i nvrednicit de cinstea preoiei. Purceznd s mearg la Constantinopol, ca s se ntlneasc cu mpratul Justinian, ndat pe cale a dat dovad de virtutea sa i de ndrzneala ctre Dumnezeu, cci ajungnd n Grecia, vznd un om cuprins de dou neputine, cci nici nu putea vorbi, nici nu putea umbla, apucndu-l de mn, l-a fcut cu picioare noi, i bgndu-i n gur sfnt prticic din stpnescul Trup, I-a artat bine gritor. Dar i dup ce a ajuns la Poarta de aur, punnd mna pe un orb ce s-a apropiat de el, i-a druit puterea vederii. Drept aceea dup vrednicia virtuii sale, fiind primit de cei n dregtorii i de senat i de nsui mpratul i de toat cetatea, i izgonind din Scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care ru trecuse la acel scaun, ca cel ce cugeta ale lui Eutihie i ale lui Sever, l-a dat pe el anatemei i a hirotonit pe preacucernicul preot Mina al preasfintei bisericii celei mari, ncuviinat cu viaa i cu cuvntul, i care avea drepte cugetrile credinei. Pe acesta aezndu-l n scaunul patriarhicesc, dup ctva vreme s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea preacuviosului Acachie, episcopul Melitinei.

Acest preacuvios a fost din Melitina Armeniei, din prini binecredincioi, temtori de Dumnezeu care, fiind neroditori, prin rugciune i prin nfrnare au cerut lorui de la Dumnezeu aceast road binecredincioas, pe cuviosul Acachie, pe care crescndu-l ntru nvtura crilor, l-au dus la episcopul cetii aceluia, i l-au dat spre slujba lui Dumnezeu, cci aa s-au fost fgduit cnd au cerut de la Dumnezeu s le dea acest rod. n acea vreme era episcop fericitul Otrie cel ce a fost unul din cei o sut cincizeci de sfini, la Sinodul al doilea, mpotrira eresului lui Machedonie, lupttorul n contra Duhului Sfnt. Cunoscnd darul lui Dumnezeu ce era ntru Acachie nc din pruncia lui, l-a fcut cleric bisericesc; i trecnd Acachie din putere n putere, ntru faptele cele bune i ntru osteneli bisericeti cu viaa cea plcut lui Dumnezeu, s-a suit la treapta preoiei i fcn-du-se vas ales Sfntului Duh, s-a nvrednicit de treapta arhieriei ca un vrednic, i a fost episcop al cetii Melitinei, dup moartea episcopului Otrie, fiind ales de toi cu un glas. Acesta a fost la Soborul al treilea ce s-a inut la Efes, dimpreun cu sfntul Chiril patriarhul Alexandriei, mpreun i cu ceilali sfini prini, mpotriva lui Nestorie patriarhul Constantino-polului, care hulea pe preacurata Fecioar de Dumnezeu Nsctoarea; pe acesta surpndu-l, l-au dat anatemei, ca pe un eretic i pgn. i aa Acachie, fiind iubit de toi sfinii prini i ludat, nc i de mpratul cel binecredincios, Teodosie cel Mic, mult a fost ludat i ntru muli ani pstorind Biserica lui Hristos, i multe minuni fcnd, s-a mutat ctre Domnul, punndu-se sfintele lui moate lng mormntul sfntului mucenic Polieuct, cu care mpreun acum st n cetele sfinilor.

18 Aprilie
Ziua a optsprezecea, pomenirea sfntului preacuviosului printelui nostru Ioan, ucenicul sfntului Grigorie Decapolitul.
Acest ntre sfini printele nostru Ioan, din cruda vrst urnd viaa lumeasc i iubind pe Hristos, s-a dus ctre marele Grigorie Decapolitul i, fiind fcut de ctre acela monah, era mpreun cu el, nevoindu-se ntru toate i slujind lui Dumnezeu. i aa de vestit s-a fcut ntru ascultare i aa de plecat ntru supunere i prea gata spre slujire, nct i marele Grigorie se bucura de el i slvea pe Dumnezeu. Dup svrirea sfntului Grigorie apoi s-a mutat la loc strin i necunoscut i acolo se nevoia. De aici mergnd la Locurile Sfinte, s-a mutat la Lavra sfntului Hariton, i s-a dat pe sine spre mai multe nevoine i virtui i aa n pace s-a odihnit.

Pomenirea sfntului printelui nostru Cosma, episcopul Calcedonului.

Sfntul Cosma arhiereul i mrturisitorul lui Hristos a fost din cetatea Constantinopol, i din copilrie iubind pe Hristos a lsat lumea aceasta deart, i a fost tuns n cinul monahicesc. i cu postirea i cu celelalte fapte bune pe sinei curindu-se, s-a fcut loca al Sfntului Duh, i a fost pus episcop n Calcedon, n vremea rucredincioilor lupttori mpotriva icoanelor i multe nevoine a artat,

Pomenirea sfntului mucenic Adrian.

i acest mucenie Adrian era unul din cei ce oarecnd au fost prini i au fost pui la felurite nchisori. Fiind scoi din nchisoare, n vremea cnd grecii se aflau n rtcire i jertfeau zeilor celor mincinoi, era silit i acesta s se

280

19 Aprilie
ajutnd dreptei credine. i silit fiind de mpraii eretici ca s se lepede de nchinarea la sfintele icoane, nu i-a ascultat. Pentru aceea izgonire a suferit i multe ncercri a rbdat. i iari chemat fiind, i silindu-l ca s se mpreuneze cu eresul acelora, n-a vrut s-i asculte. ntru scrbe fr de numr a fost aruncat i mpreun cu cuviosul Auxentie se nevoia. i fiind ispitit i chinuit de ctre cei rucredincioi i ticloi lupttori mpotriva icoanelor, s-a svrit i ctre Domnul s-a dus. Acest preacuvios, de mic pornindu-se de dorire dumnezeiasc, s-a alipit de Dumnezeu, i prsind desftarea i mndria lumii, i nstrinndu-se de patria sa i de rudeniile sale, i ridicnd crucea, a mers n ar strin i necunoscut, pentru Domnul; i sosind la cinstitele locuri, a mers la Mnstirea fericitului Hariton. i svrind tot felul de fapte bune, s-a mutat din cele dearte ctre venicele i fericitele locauri.

Pomenirea preacuvioasei Maicii noastre Atanasia.

Aceast fericit, cu numele nemuririi, s-a nscut din prini dreptcredincioi n insula Eghina. nvnd apoi Psaltirea i toat slujba bisericeasc, s-a dat pe sine lui Dumnezeu; prinii ei ns au nsoit-o fr voia ei cu brbat; dar dup aisprezece zile de nsoire, nvlind barbarii, au tiat i pe brbatul ei cu sabia. Atunci sfnta nnoindu-i gndul su cel dinti se nevoia cum ar putea scpa de prini, ca s nu ajung la a doua nsoire i n acestea zbovindu-i ea cugetul, a sosit porunc mprteasc, ca toate femeile de acolo cele ntru vduvie s se nsoeasc cu pgnii, pentru care iari fr voia ei, a ajuns la a doua nsoire. ns i de mntuirea sa pururea ngrijindu-se, zbovea n rugciuni, mprindu-i bogia sa la sraci; iar dup ctva vreme a nduplecat pe brbatul su s se fac monah, dei era pgn. Care i n ctva vreme cu cuvioie fiind mpodobit s-a mutat ctre Domnul; i de atunci ctignd ea slobozenie, i-a mprit toat averea i lund cu sine i alte femei, s-a dus la o sihstrie, unde fcndu-se clugri, foarte se nevoia mpreun cu acelea. Hrana ei era numai puin pine i ap dup al noulea ceas, dar i acestea cu nfrnare. n cele trei posturi de peste an, numai cu verdeurile se hrnea, i acestea la dou zile. Apoi dup patru ani a fost rnduit s fie stare schitului i de atunci a voit s fie ea cea mai mic dect toate clugriele; nct nici nu se cunotea c este stare. Cnd dormea, nu pe aternut, ci pe o piatr, nadins spre aceasta gtit culcndu-se, se mprtea de puin somn. Iar dup trecerea a patru ani mboldit fiind de dorul linitii, ieind de acolo mpreun cu cele ce merseser la sihstrie, s-au dus la loc linitit, unde din destul secerau roadele linitii. Iar mai nainte cu dousprezece zile cunoscnd sfnta mutarea sa ctre Dumnezeu i vestind-o surorilor clugrie, mulumea Domnului; iar pe ele adunndu-le a rnduit pe cea care s fie n locul ei stare; i n ziua de pe urm cnd era s fie mutarea ei ctre Domnul, struind ea la cntarea Psaltirii mpreun cu surorile, i ajungnd la sfritul ei, fcnd pentru surori rugciune, i-a dat duhul lui Dumnezeu.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Pafnutie. Pomenirea sfinilor Socrat i Dionisie, care, fiind mpuni cu sulie, s-au svrit. Pomenirca preacuviosului printelui nostru Gheorghe Mrturisitorul, episcopul Antiohiei Pisidei.
Acest sfnt a trit pe vremea lupttorilor mpotriva icoanelor, din pruncie fiind dat lui Dumnezeu. i pentru covritoarea lui virtute a fost hirotonit episcop al Antiohiei din Pisidia. Cnd prin sfatul viclean al diavolului s-a pornit eresul lupttorilor mpotriva icoanelor i se trimiteau scrisori pretutindenea, ca toi episcopii s mearg cu grbire la Constantinopol, s-a dus i acesta, care, neplecndu-se a se face de un cuget cu ereticii i a se lepda de nchinarea sfintelor icoane, a fost osndit la surghiun i la rea ptimire, ntru care i murind, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Trifon arhiepiscopul Constantinopolului, cruia i se face soborul la sfnta biseric cea mare. Pomenirea cuviosului Simeon, egumenul sfintei Mnstiri Filoteu din Muntele Atosului, cel ce avea o singur hain i umbla descul, care a fost i ctitor, n acelai munte, al Flamuriei Sfintei Treimi, care cu pace s-a svrit.

20 Aprilie
Ziua a douzecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Teodor Trihina.
Acest fericit supunndu-se la toat reaua ptimire i petrecere, ngheat de frig i de ger, i acoperea trupul cu mbrcminte de pr aspr, pentru care s-a i numit Trihina. Drept aceea a dat de gol i nelciunea demonilor. i mormntul su este izvortor de mir, tuturor celor ce cu dragoste nzuiese la dnsul, i-i iau sufleteasca i trupeasca tmduire.

Pomenirea sfntului noului mucenic Ioan cel din Ianina, care a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1527 i care de foc i de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Ioan Culica, cel care a suferit n anul 1564 cnd s-a svrit.

Pomenirea sfinilor mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona i Antonin.
Toi aceti sfini au svrit lupta muceniciei pe vremea lui Diocleian cel rucredincios, cnd i mult-ptimitorul mucenic al lui Hristos Gheorghe fiind prins era pedepsit i n vremea pedepselor svrea acele minuni. i Victor, Achindin, Zotic, mpreun cu Zinon, i Severian, vznd pe sfntul Gheorghe, ntins pe roat, i ntru nimic vtmndu-se, cu un glas s-au mrturisit pe sine cretini, i

19 Aprilie
Ziua a nousprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan Paleolavritul, adic de la Lavra cea veche.

281

20 Aprilie
li s-au tiat capetele cu sabia. Iar Hristofor, Teona i Antonin, fiind cei mai de aproape pzitori ai mpratului, i care stau naintea lui, ntr-una din zile, n vreme ce marele mucenic era cercetat cu cruzime, vznd nvierea pgnului celui mort, fcut prin rugciunile mucenicului i prin chemarea lui Hristos Dumnezeu, degrab acetia aruncnd centurile i armele lor naintea mpratului i a toat adunarea, au mrturisit c Hristos este Dumnezeu adevrat. Pentru care fiind prini au fost pui la nchisoare. Iar dup cteva zile stnd naintea tiranului au fost supui la multe chinuri. i n sfrit fiind aruncai n foc, au primit cununa muceniciei. acetia au luat i pe acest fericit Teodor, frumos la vedere, i la guvernatorul Teodot l-au dus; care a pus pe el ca i pe ceilali tineri semnul cel ostesc. Iar sfntul Teodor semnul acela ndat l-a aruncat de la sine, zicnd: "Eu nsemnat sunt din pntecele maicii mcle, cu mpratul meu cel ceresc, cu Domnul Iisus Hristos, i nu voiesc s fiu osta la alt mprat." i l-a ntrebat pe el guvernatorul: crui mprat te-ai fcut osta? Rspuns-a sfntul: "M-am fcut osta Aceluia ce a fcut cerul i pmntul." i ndat guvernatorul cunoscnd c e cretin, i-a zis: "Au nu vei aduce zeilor notri jertfe?" Rspuns-a sfntul: "Eu demonilor celor necurai jertf niciodat n-am adus, nici voi aduce." Atunci a poruncit guvernatorul ca s-l bat pe el; i btndu-l foarte, iari la ntrebare l-a pus inainte, i i-a zis: "Acum, oare, pleca-tu-te-ai, i mai cu blndee ne vei rspunde nou, i te vei nchina zeilor?" Rspuns-a sfntul: "De ai fi cunoscut i tu pe Dumnezeul ce te-a fcut pe tine, singur ai fi voit ca s te nchini Aceluia." i a poruncit guvernatorul ca s aprind un foc, i s aduc o tigaie mare de fier, i s topeasc mult smoal, pucioas i cear, i s pun n tigaie pe mucenicul gol, i s toarne peste dnsul cele topite. i fcndu-se aceasta, deodat a fcut Dumnezeu o minune preaslvit. Pentru c un vuet mare ridicndu-se, i fcndu-se cutremur, a crpat pmntul n dou n acel loc, unde se afla focul i tigaia, i ap mult din crptura pmntului a izvort, i a stins focul i tigaia, iar sfntul mucenic cu totul a rmas sntos, i ctre guvernator a zis: "Iat vezi c nu al puterii mele este lucrul acesta, ci al lui Hristos Dumnezeului meu, Cruia eu slujesc; iar tu de voieti ca s cunoti puterea zeilor ti, cldete alt foc i tigaia iari o arde, i poruncete ca pe unul din ostaii ti s-l ntind pe ea n numele zeilor ti, i atunci vei vedea puterea lor, i tria cea ntru toate a Dumnezeului meu o vei cunoate." Iar ostaii cei ce-i stau nainte auzind acestea, au zis ctre guvernator: "Nu, domnule, s nu faci nou aceasta, ci mai ales papilor zeilor s le faci aa. Pentru c mai degrab va asculta tigaia pe popa, ca i pe Teodor, i nu-l va arde pe acela, precum i pe dnsul." Iar guvernatorul ndat poruncind s cheme pe un pop, l-a ntrebat pe el: "Cum i este numele?" Rspuns-a popa: "Dioscor mi este mie numele." Zis-a ctre dnsul guvernatorul: "Cu ce fel de vraj i buruian se ung cretinii, i intr cu ndrzneal n foc, i neari rmn, precum i Teodor acum de foc nevtmat este?" Rspuns-a Dioscor: "Cretinii nu sunt vrjitori, ci numele lui Hristos este aa de puternic, nct unde este chemat Acela, acolo toat buruiana si basmele cele vrjitoreti se stric, i demonii se cutremur." Zis-a guvernatorul: "Au doar, mai tare este Hristos dect Dia al nostru?" Rspuns-a Dioscor: "Dia i ceilali zei cu dnsul sunt idoli surzi i nesimitori, i te rog pe tine, nu m sili pe mine ca s m sui pe tigaie, ci de voieti ca s tii puterea lui Dia, pe acela singur mai ales s-l pui pe foc." Zis-a guvernatorul: "i cine poate s fac aceasta? Pentru c cine va ndrzni s pun pe zeu n foc?" Zis-a Dioscor: "Poruncete-mi mie, i eu voi face aceasta. i de se va mpotrivi mie Dia, atunci l voi crede pe el, c este Dumnezeu, i poate s se apere pe sinei de foc." Zis-a guvernatorul: "Cu adevrat de acum nu mai eti tu pop de vreme ce unele ca acestea asupra zeilor grieti." Rspuns-

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Anastasie al Antiohiei. Pomenirea sfntului apostol Zaheu.
Sfntul apostol Zaheu era un vames (preceptor) bogat din Ierihon. Si, cum era mic de statura, s-a urcat ntr-un sicomor ca sa-L vaa pe Mntuitorul trecnd. Dupa naltarea Domnului, sfntul Zaheu l-a insotit pe sfntul Petru n calatoriile lui. Traditia spune ca el a devenit episcop n Cezareea Palestinei, unde a si murit n pace. Evanghelia (Luca 19:1-10) povesteste ntalnirea lui Zaheu cu Hristos n duminica dinaintea nceperii Triodului, numita Duminica lui Zaheu.

Pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora n Tesalia i care n pace s-a svrit. Pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihstrit mpreun cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, i care n pace s-a svrit.

21 Aprilie
Ziua a douzeci i una, pomenirca sfntului sfinitului mucenic Ianuarie episcopul, i cei mpreun cu dnsul Procul, Soson i Faust diaconii, Dezidcriu citeul, Eutihie i Acution.
Aceti sfini au fost dai la multe chinuri n zilele mpratului Diocleian i a lui Timotei guvernatorul Carnpaniei, i mai pe urm nenfricondu-se nici plecndu-se poruncilor pgneti, li s-au tiat capetele. Iar arhiereul Ianuarie a fost bgat n cuptor, i scpnd din el, i s-au tiat vinele, i tindu-i-se i lui capul cu sabia i-a primit sfritul.

Pomenirca ptimirii sfntului sfinitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei i a celor mpreun cu el.
n mpria lui Antonin stpnind guvernatorul Teodot n Perga Pamfiliei, alegea la rnduiala osteasc pe tinerii cei frumoi i tari cu trupul, spre slujba mprteasc. Cu

282

20 Aprilie
a Dioscor: "Am fost pop, asemenea ie ntru credin pgneasc, ns vznd acum pe fericitul Teodor neclintit de chinurile ce i se dau de la tine i de foc nears, am cunoscut puterea lui Hristos, i neputina mincinoilor zei am neles-o, i m-am ntrit ntru credina lui Hristos, i voiesc astzi s m fac mpreun osta cu Teodor." Zis-a ctre dnsul guvernatorul: "Dac aa grieti Dioscor, apoi suie-te pe tigaie, ca i Teodor." Atunci Dioscor cznd ctre mucenicul lui Hristos, a zis: "Robule al lui Hristos, adevratului Dumnezeu, Teodore, roag-te pentru mine"; i s-a rugat sfntul pentru Dioscor. Apoi au dezbrcat de Dioscor, i pe tigaia cea ncins ntinzndu-l, tare a strigat: "Mulumesc ie, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul lui Teodor, c cu robii Ti m rnduieti pe mine; primete cu pace sufletul meu." i acestea zicnd i-a dat duhul, i a luat ntr-un ceas cununa muceniciei ca i tlharul pe cruce raiul. Dup svrirea fericitului Dioscor, pe sfntul Teodor l-a aruncat n temni. Dup aceea n alt zi, de picioare mpiedicndu-l i de un cal slbatic legndu-l, l-au trt pe uliele cetii, gonind foarte tare calul; calul, fr de rnduial purtndu-se, peste prpastii cznd s-a zdrobit, i a pierit, iar mucenicul cu nevzut puterea lui Dumnezeu pzindu-se, i din legtur dezlegndu-se, a rmas ntreg i fr de vtmare, toi mirndu-se de o minune ca aceea. Iar doi din ostai: Socrat i Dionisie, cei ce legaser pe sfntul de cal, povesteau o vedenie oarecare minunat. C n timp ce alerga calul, au vzut o cru de foc din cer pogornduse la mucenic, care pe mucenicul cel trt l-a luat n sinei i-l trgea, i l-a pus pe acela n divan ntreg. Aceti doi ostai spunnd aceasta la toi, au strigat: "Mare este Dumnezeul cretinilor." Aceasta auzind guvernatorul, a poruncit ca i pe aceia mpreun cu sfntul Teodor n temni s-i nchid, i a gtit trei zile un cuptor, cu foc mare ncindndu-l. Dup aceea n cuptorul acela a aruncat pe mucenicul i pe amndoi ostaii ce crezuser n Hristos, pe Socrat i pe Dionisie, i ndat niste rou dumnezeiasc s-a pogort de sus, i i-a rourat pe dnii, i vpaia a rcorit-o, i edeau sfinii n mijlocul cuptorului ca n mijlocul unui vnt rcoros i vorbeau unul cu altul. Atunci i-a adus aminte sfntul Teodor de fericita maica sa, care mai nainte cu trei ani se robise de cei de alt neam, i n ar strin cu ali muli fusese dus, i s-a rugat pentru dnsa lui Dumnezeu zicnd: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule al minunilor, arat-mi mie pe maica mea, precum Tu tii, cu dumnezeiasc puterea Ta. Pentru c doresc ca s o vd pe ea, iar ie toate i sunt cu putin; arat-mi mie pe aceea, ca i ceilali s cunoasc mririle Tale." Aa sfntul rugndu-se, se stingea vpaia ncet, fiindc nc i ploaie cu rugciunile mucenicului se pogorse, i a stins cuptorul, i se plecau sfinii spre somn ntru dnsul, i acum era noapte. i n vis ngerul stnd naintea sfntului Teodor, i-a zis: "Nu te mhni Teodore pentru maica ta, c iat o vei vedea pe ea"; i deteptnduse sfntul din somn, a spus prietenilor si vedenia cea din vis. i nc el aceea spunnd a stat n mijlocul cuptorului maica sfntului, care se numea Filipia, i vznd pe fiul su cel iubit, s-a bucurat i l-a srutat cu dragoste, i pe ostaii cei ce erau mpreun cu dnsul, i le-a spus de unde i cum a venit, cu nevzut mn purtndu-se. Iar sfntul mucenic Teodor la cer minile ridicndu-i, mulumirea cea cuvenit a dat lui Dumnezeu. Iar a doua zi guvernatorul din somn sculndu-se a zis ctre ai si: "Mi se pare mie c n-a rmas n cuptor nici un os al lui Teodor i al ostailor celor aruncai mpreun cu dnsul." Acestea grind el, unul din strjerii cei ce pzeau cuptorul, a mers la guvernator spunn-du-i c mucenicii sunt vii n cuptor, i c focul nc de seara s-a stins de tot, din pricina unei ploi care s-a vrsat de sus peste cuptor, stingndu-l, i c maica lui Teodor din robie fr de veste venind, ade n cuptor ca ntr-o cmar cu fiul i cu ostaii vorbind despre Dumnezeul lor. Aceasta auzind guvernatorul s-a spimntat i sculndu-se a mers la cuptor, i chemnd pe fericita Filipia, a zis ctre dnsa: "Oare, tu eti maica lui Teodor?" Rspuns-a fericita: "Eu sunt." Zis-a ctre dnsa guvernatorul: "nva pe fiul tu ca s se nchine zeilor, ca s nu piar el i pe tine fr fiu s te fac." Iar ea a rspuns: "Fiul meu, precum de dnsul mai nainte de zmislirea lui de la Domnul meu ntiinare am luat, rstignit va fi de tine, i va jertfi lui Dumnezeu jertf de laud." Zis-a guvernatorul: "De vreme ce tu singur ai hotrt fiului tu moarte pe cruce, aa s fie." i ndat a poruncit ca pe sfntul Teodor s-l rstigneasc, iar sfintei Filipia cu sabia s-i taie capul, iar pe ce doi ostai, pe Socrat i pe Dionisie, s-i mpung cu suliele. i aa sfinii mucenici i-au luat cununile. Iar sfntul Teodor trei zile pe cruce spnzurnd viu, dup aceea ctre Domnul s-a dus. Atunci oarecare din dreptcredincioi, lund trupurile sfinilor, le-a nvlit cu cinstite giulgiuri cu aromate, i la loc nsemnat le-a pus cu cinste, slvind pe Tatl i pe Fiul i pe Sfntul Duh, pe un Dumnezeu n Treime slvit n veci. Amin.

Pomenirea sfintei mucenie Filipia maica sfntului Teodor, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfintei mucenie Alexandra mprteasa i a slugilor ei Apolo, Isachie i Codrat.
Alexandra mucenia lui Hristos Dumnezeu era soie mpratului Diocleian; deci vznd ea c sfntul Gheorghe era chinuit n felurite chipuri spre moarte, dar c n chip minunat rmne viu i sntos, s-a nfiat mpratului, n vreme ce aducea el jertf idolilor, s-a mrturisit pe sine cretin naintea mpratului. De aceea a fost pus n nchisoare; dup acestea dndu-se hotrre ca s fie tiai Gheorghe i Alexandra, aflnd ea aceasta n nchisoare s-a rugat lui Dumnezeu, i i-a dat sufletul. Iar Apolo i Isachie i Codrat, fiind slugi mprtesei Alexandra, i vznd-o pe ea c a dispreuit vremelniceasca i striccioasa mprie i pe muritorul mprat, i c, creznd n Hristos, a i murit pentru El, au crezut i ei n Hristos. i nfindu-se cu ndrznire au mustrat pe mpratul numindu-l clctor de lege i slbatic, i c nu i-a fost mil de nsi femeia sa, cu care a fcut

283

22 Aprilie
copii. Mniindu-se mpratul pentru aceasta, a poruncit ca s-i pun la nchisoare, i aceasta fcndu-se, gndea el toat noaptea eu ce moarte i va pierde, iar dimineaa scondu-i din temni, pentru Codrat a poruncit s fie tiat; iar Apolo i Isachie, iari s fie pui la nchisoare, i s fie ucii cu foamea; care dup cteva zile fiind istovii de foame, i-au dat sufletele lor Domnului. ce s-a unit maic-sa cu acel brbat, i s-a artat n vis, c s-a pogort un luceafr i a intrat n pntecele ei, ceea ce arta strlucirea ce era s aib mai pe urm pruncul. Iar sfntul ca aceast nelegere s fie mplinit mai apoi, cci dnduse pe sine dintru ntia vrst spre dragostea lui Dumnezeu i a sfntului mucenic Gheorghe, att ct i se prea c este totdeauna cu dnsul de-l nva i-l fcea a nainta spre cele mai bune dorine i cu totul a-l iubi cu o dumnezeiasc i minunat dragoste. Fcnd el aa, i naintnd cu fiecare suii se arta pururea sfntul. A fost numrat nti n ceata clugrilor. Dup aceea trecnd prin treptele ce duc spre culmea virtuii i mbogindu-se cu lucrarea minunilor, ca dovad a desvritei virtui i a apropierii de Dumnezeu, a fost ridicat la marea nlime a arhieriei, i i s-a ncredinat Biserica Anastasiopolei. Acolo nvnd el pe muli cunotina lui Dumnezeu, i ndrumndu-i a face cele ce se cuvin, i tmduind pretutindenea pe cei de un neam prin minuni i prin fapte minunate, pe toi uimind; i artnduse minunat i iubit la mprai i la arhierei, i proorocind multora cele ce aveau s fie, i-a ncheiat viaa primind cu zmbire cuvioas pe ngerii ce aveau s-l ia. Se spune c cu puin naintea morii, i s-a artat n vis strlucitul mare mucenic Gheorghe i i-a dat un toiag. Apoi i s-a artat iari clare pe un cal, trgnd cu sine i alt cal, pe care a poruncit cuviosului s ncalece, artndu-i cu aceste vedenii dinainte calea ce avea s fac de acolo.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfnt Maximian era din Roma veche, fiu de prini bogai i de bun neam; din oarecare trebuine lsnd Roma s-a dus la Constan-tinopol, unde strlucind cu starea i cinstea vieii lui, i cunoscut fiind ca iste cu mintea i foarte nvat, a fost hirotonisit preot de fericitul ntru pomenire patriarhul Sisinie. Ajungnd el pn n vremea ereticului Nestorie, care a fost n urma preasfntului Sisinie, a fost prohirisit patriarh n Constantinapol, prin alegerea mpratului i a tot poporul. i bine pstorindu-i turma sa doi ani i cinci luni, i Biserica nevtmat de sminteli pzind-o, s-a odihnit n Domnul.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Atanasie Sinaitul.

Acest ntre sfini printe al nostru lsnd lumea i cele din lume i lundu-i crucea sa pe umeri, dup cuvntul Domnului, a urmat lui Hristos cu osrdie; i dorind de mai mare nevoine de fapte bune, s-a dus la Ierusalim, i nchinndu-se la cinstitele locuri i cu credin srutndu-le s-a suit la Muntele Sinaiului; i acolo aflnd monahi foarte desvrii n sihstreasca petrecere, a rmas mpreun cu ei supunndu-li-se i slujindu-le. Deci, fcndu-se foarte smerit cugettor, a luat de la Dumnezeu darurile cunotinei i multei nelepciuni. Prin care scriind viei ale sfinilor prini, i cuvinte de suflet folositoarc alctuind, ajungnd la adnci btrnei s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfntului mucenic Nearh, care prin foc s-a svrit. Pomenirea ntlnirii cu Hristos a sfntului apostol Natanael.
Acest sfnt a fost din Cana, cetatea Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nunt de preacurata Sa Maic, a fcut ntia Sa minune, prefcnd apa n vin. Atepta i el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era. Pce Care aflndu-L Filip cel din Betsaida, i cunoscnd c atepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: "Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise n lege i proorocii" (Ioan I, 46). Mergnd Natanail i vznd pe Hristos, a crezut ntrnsul i L-a urmat. i dup Patimi i dup nviere, propovduindu-L Dumnezeu adevrat, s-a sfrit.

22 Aprilie
Ziua a douzeci i doua, pomenirea preacuviosului printelui nostru Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei.
Acest sfnt se trgea din ara galatilor, din satul ce se cheam Sicheot, nscut fiind n vremea lui Iustinian cel btrn, prnd a nu fi de natere ludat, fiindu-i naterea neche-zuit i ntunecat, cci se zice c maic-sa Maria, strlucind n frumusee i daruri, a atras la dnsa pe oarecare din curierii mprteti, anume Cosma, din care s-a nscut cuviosul; dar ar fi fost fr cuviin i de mustrare a ascunde cele de dup naterea lui sau rele dinainte de natere; c ndat ntr-acea noapte

23 Aprilie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea sfntului i mritului marelui mucenic Gheorghe, purttorul de biruin.
Mritul acesta i minunatul i vestitul mare mucenic Gheorghe, a trit n vremea mpratului Diocleian,

284

23 Aprilie
trgndu-se din Capadochia, de neam strlucit i luminat, din ceata ostailor ce se chemau tribuni; iar cnd a fost s ptimeasc era la cinstea dregtoriei de comis. Avnd mpratul gnd s porneasc rzboi asupra cretinilor, a dat porunc s se nvredniceasc de cinstiri mprteti i de daruri cei ce se vor lepda i vor prsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, s aib pedeaps moartea. Atunci sfntul acesta fiind de fa, a declarat c este cretin, mustrnd deertciunea i neputina idolilor, lund n rs pe cei ce credeau n ei. Neplecndu-se nici cu amgiri, nici cu fgduinele tiranului, care fcea multe ca acestea, nici de ngroziri, ci se vedea nebgtor de seam de toate, pentru aceea nti l-au lovit n pntece cu o suli. i cnd i s-a nfipt sulia n trup, a curs snge mult; iar vrful suliei s-a ntors napoi i a rmas sfntul nevtmat. Apoi legndu-l de o roat intuit cu fiare ascuite, care a fost pornit din sus spre o vale, i rupndu-se trupul n mai multe buci, cu ajutorul dumnezeiescului nger a rmas el sntos. i nfindu-se sfntul naintea mpratului i a lui Magneniu, care edeau alturi de el i aduceau jertf la idoli pentru sntatea lor, sfntul a atras pe muli spre credina n Hristos, crora din porunca mpratului li s-au tiat capetele afar din cetate. i venind la Hristos i Alexandra mprteasa, a mrturisit pe Hristos Dumnezeu naintea tiranului. Au crezut i alii muli n Hristos, vznd c sfntul a ieit sntos dintr-o varni n care fusese aruncat. Dup aceasta i-au nclat picioarele cu nclminte de fier ce avea cuie i l-au silit s alerge. Ci iari au pus de l-au btut, fr de nici o mil, cu vine de bou uscate. Iar Magneniu cernd semn ca s nvieze pe un mort din cei ce erau ngropai, din mormintele ce erau acolo, care erau de mult vreme mori, i fcnd sfntul rugciune deasupra mormntului, a nviat mortul i s-a nchinat sfntului, i a slvit Dumnezeirea lui Hristos. i ntrebnd mpratul pe mort cine este, i cnd a murit, a rspuns acesta c este din cei ce au trit mai nainte de venirea lui Hristos, adic mai nainte de trei sute de ani i mai mult i cum c a ars n foc atia ani din pricina rtcirii idoleti. Pentru care minune creznd muli, i nmulindu-se spre credin, slveau cu un glas pe Dumnezeu, ntre care era i Glicherie, cruia i murise boul, i l-a sculat sfntul. Din care minune adeverind i el credina n Hristos, a luat cununa muceniciei, fcndu-l pgnii multe buci cu sbiile. Deci venind muli la Hristos, pentru ceea ce vedeau, i nc pentru c sfntul mucenic Gheorghe intrnd n capitea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca s spun dac este el Dumnezeu, i de i se cuvine s i se nchine lui oamenii. Iar demonul cel ce era ntr-nsul plngnd a rspuns c unul este Dumnezeu adevrat: Hristos i dintr-aceasta s-au tulburat idolii toi i au czut i s-au sfrmat. Ceea ce neputnd rbda cei ce credeau n idoli au prins pe sfntul i l-au dus la mpratul, i-au cerut degrab rspuns de moarte asupra lui; iar mpratul a poruncit ca s taie pe sfntul i pe Alexandra mprteasa cu sabia. Sfntului Gheorghe i sa tiat capul, iar sfnta Alexandra fcnd rugciune n temni, i-a dat sufletul lui Dumnezeu. ns trebuie s istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfntului. n prile Siriei se afl o cetate numit Ramel, n care era o biseric zidit n numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflndu-se acolo min de piatr, ca s se taie stlpi, se aduceau stlpii bisericii din loc deprtat, i se fcea mult nevoin cu aflatul lor, i cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu avnd adevrat i ntrit credin la sfntul mare mucenic Gheorghe, a cumprat i ea un stlp asemenea cu cei ce erau fcui i nfrumuseai, i pogorndu-l la mare, se ruga celui ce era purttor de grij s duc stlpii, s ia i s duc i pe acela pe care l cumprase ea. Iar el nu vrea, ci punnd numai pe al lui, purcese s se duc. Atunci femeia de suprare cznd la pmnt plngea i se ruga sfntului s-i ajute s poat duce stlpul. Aflndu-se ea ntr-un astfel de chip, vzu n vis unde i se art sfntul n chip de voievod, i-i zise: "De ce eti trist, femeie?" Iar ea i spuse pricina ntristrii, i sfntul desclecnd de pe cal zise ctre femeie: "Unde-i este voia s fie pus stlpul?" i ea rspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." i sfntul ndat nsemn marmura cu degetul, scriind aceasta: S se pun n dreapta, al doilea, stlpul vduvei (dup cel dinti), i ridicnd sfntul de captul stlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajut i tu" i ridicndu-l amndoi, l-au dat n mare, i cu ndreptarea sfntului sosi stlpul mai nainte de ceilali, i dimineaa se afl la liman. Ceea ce vznd Vasilicos, cci aa se numea purttorul de grij pentru ducerea stlpilor, sa minunat i mai vrtos dac a vzut i scrisul, care rnduia i locul, unde trebuia s fie pus. i mulumind lui Dumnezeu, cerea i de la sfntul iertare pentru greeala neascultrii, i, lund i el prin vedenie iertare de la sfntul, puse stlpul vduvei n rnd cu ceilali, n locul care poruncea scrisul cel nsemnat de sfntul. Care stlp st i pn n ziua de astzi ntru netears pomenirea femeii, i ntru mrirea sfntului pentru preamrita minune. Iat alt minune fcut la Mitilene i care nfricoeaz tot gndul i tot auzul. Cci n acest loc este o biseric a marelui mucenic Gheorghe, foarte slvit i vestit. i este obicei de a se strnge la ziua sfntului mulime mult de popor n toi anii, s fac la acea biseric prznuire. Aceasta aflnd agarenii ce erau n Creta au lovit fr veste la vremea privegherii pe ci au aflat n biseric, i i-au luat legai, mpreun cu ci au putut prinde din cei de afar, c cei mai muli scpaser. Pe

285

24 Aprilie
cei ce i-au prins, i-au dus n Creta, ntre care era i un tinerel, pe care l-a druit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. i trecnd ctva vreme pn s-a mplinit anul, i au ajuns iar la prznuirea preamritului mucenic, tnrul a slujit lui Amira; iar prinii lui nelsndu-i obiceiul lor i nici nu au fost nemulumitori pentru pierderea copilului, ci punndu-i ndejdea la Dumnezeu i mulumind sfntului, i fcnd praznic dup obicei, au ieit ca s cheme la mas pe cei ce erau chemai; iar maica copilului ntorcndu-se la biseric, a czut la pmnt plngnd i rugnd pe sfntul, ca s izbveasc pe fiul ei din robie, n ce chip va ti, cu atotputernicul i dumnezeiescul dar al Sfntului Duh, ce locuia ntr-nsul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. i, dup ce i-a sfrit femeia rugciunea, eznd oaspeii la mas, a pomenit brbatul femeii la mas nti ajutorul sfntului, i stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a fcut minune mare i preamrit i aproape de necrezut pentru cei ce nu tiau lucrurile cele slvite ale lui Dumnezeu. Dar dac vor cugeta la Avacum, care din rpirea ngerului ntru o clipeal de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arta necredincioi nici de aceasta. Cci n ceasul n care pusese tnrul vin n pahar i se gtea ca s dea lui Amira din Creta, s-a aflat n Mitiline dnd maicii sale vinul. Vznd toi cei ce erau la mas pe tnr, s-au minunat. i ntrebndu-1 de unde i cum se afl n mijlocul lor, el a zis: "Umplnd paharul acesta de vin, ca s-l dau lui Amira n Creta, am fost rpit de un brbat preamrit, care m-a pus pe calul lui, innd cu mna dreapt paharul, i cu stnga inndu-m de mijlocul lui, m aflai precum m vedei n mijlocul vostru." Acestea auzindu-le i vzndule, s-au mirat de acea mare minune. i sculndu-se de la mas, au dat laude i mulumire toat noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mrind pe sfntul Su mucenic. Acest sfnt mucenic Sava a trit n zilele mpratului Aurelian la Roma, avnd dregtoria de ef de armat, i era de neam got. i avnd credina n Hristos, avea grija sfinilor ce erau prin temnie nchii. Pentru curia vieii sale, i pentru nevoina virtuilor, alunga duhurile cele viclene de la oameni. Fiind prt apoi c este cretin a mers la mpratul i lepdndu-i centura a mrturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost chinuit n multe feluri, pe care le-a ndurat cu trie. n acest fel a atras la credina lui Hristos aptezeci de pgni, crora li s-au tiat capetele pentru Hristos i s-au ncununat. i iari i a doua oar stnd sfntul la cercetare, ntrit fiind de Hristos mai nainte n temni i dndu-i ndrznire, a fost aruncat ntr-o ap i aa a luat cununa muceniciei. Se vdeau la el floarea vrstei i albeaa trupului i rumeneala obrazului, i era prul capului i barba ca de aur lucind, i cuttura ochilor si poruncitoare i netemtoare, ceea ce l arta osta desvrit i viteaz.

Sfinii aptezeci de mucenici care au crezut prin sfntul Sava, i care s-au svrit prin sabie. Pomenirea preacuvioasei maicii noastre Elisabeta fctoare de minuni.
Aceast cuvioas Elisabeta din fraged vrst petrecnd cu osteneli sihstreti, a luat de la Hristos har de tmduiri, i tmduia tot felul de boli. Naterea ei s-a artat prin dumnezeiasc descoperire, i mai nainte s-a nsemnat pentru dnsa c va s fie vas ales. Fericita purta numai o mbrcminte pe dnsa i nghea de frig i de ger. A petrecut patruzeci de zile nemncnd; trei ani a avut gndul numai la Dumnezeu, iar cu ochii cei trupeti nicidecum n-a vzut frumuseea i ntinderea cerului. N-a gustat untdelemn muli ani, i n-a pus nclminte n picioarele ei. Strlucind drept aceea ntraceste fapte bune, cu plcere dumnezeiasc, a adormit n Domnul, dnd har de multe minuni pn n ziua de astzi, celor ce nzuiesc ctre dnsa cu credin.

Pomenirea sfntului mucenic Valerie. Pomenirea sfinilor mucenici, Anatolie i Protoleon stratilaii. Pomenirea sfntului mucenic Atanasie cel dintre fermectori. Pomenirea sfntului mucenic Glicherie plugarul. Sfinii Donat i Terinos, care prin sabie s-au svrit. Sfntul noul mucenic Gheorghe, care a mrturisit n cetatea Ptolemaidei, la anul 1792, i care, fiind buci tiat cu sabia, s-a svrit. Pomenirea sfntului noului mucenic Lazr Bulgarul, care a fost chinuit la anul 1802.

Pomenirea sfinilor mucenici Pasicrat si Valentin.

Pasicrat i Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Durostor cetatea Moesiei, ostai cretini pe lng prefectul locului aceluia Avsolan. i vznd pe oameni cuprini de nelciunea idoleasc i nchinndu-se demonilor dup porunca stpnitorilor, iar pe muli din credincioi c, temndu-se de chinuri, fugeau i se ascundeau, atunci ei cu ndrznire au mrturisit c sunt cretini, i pe unul adevratul Dumnezeu preaslvindu-L, au blestemat pe idolii cei fr de suflet. Atunci i-au prins pe ei nchintorii la idoli i, la judecat dndu-i, i-au silit ca s tmieze idolilor. i era acolo idolul lui Apolon, la care sfntul Pasicrat alergnd, l-a scuipat n fa i i-a zis: "Astfel de cinste se cuvine zeului acestuia. Pentru aceasta cu grele lanuri de fier l-au legat i l-au aruncat n temni. Cu acele lanuri ostaul lui Hristos ca i cu nite podoabe de aur mprteti se mpodobea, bucurndu-se c s-a nvrednicit

24 Aprilie
Ziua a douzeci i patra, pomenirea sfntului mucenic Sava Stratilatul. 286

24 Aprilie
a le purta pentru Hristos. i a fost pus cu dnsul i Valentin. i iari la judecat naintea guvernatorului pe amndoi i-au pus. i a mers acolo fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era cretin, dar temndu-se de chinuri, a jertfit idolilor, rugnd cu lacrimi pe Pasicrat fratele su, ca s aduc tmie idolului cioplit, precum fcuse el i s se fac o vreme ca i cum ar fi nchintor de idoli, ca aa s poat scpa de chinurile cele cumplite. ns sfntul mucenic Pasicrat l-a ndeprtat i i-a zis c este nevrednic de neamul su, de vreme ce s-a deprtat de la credina lui Hristos. i el singur alergnd la capite, i-a bgat mna sa n foc i ctre guvernator a zis: "Acest trup muritor, precum vezi, cu foc se arde, dar sufletul, fr moarte fiind, nu are grij de aceste chinuri vzute. i ntrebat fiind de guvernator i sfntul Valentin, iari unele ca acestea a zis, c este gata, pentru Hristos, la toate chinurile. Atunci amndoi la tiere au fost condamnai. i cnd slujitorii prigonitorului duceau pe sfini afar din cetate la moarte, maica lui Pasicrat mergea dup dnii i sftuia ca o maic pe fiul su ca fr de fric s se apropie de moarte; c se temea pentru el, ca s nu se nfricoeze, fiindc era nc tnr. i aa le-au tiat capetele sfinilor. i era sfntul Pasicrat de douzeci i doi de ani, iar Valentin de treizeci. Iar maica cu bucurie i cu veselie lund trupurile amndurora, le-a ngropat cu cinste, slvind pe Hristos Dumnezeu. Primind apoi ngerescul chip, s-a nvrednicit de harul preoiei. Pentru nvtura lui iscusit i pentru viaa lui mbuntit, Dumnezeu a rnduit s fie ales n scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptnd cu brbie mpotriva calvinilor abtui de la dreapta credin, care cutau s surpe Ortodoxia din sufletele romnilor, a tiprit cri bisericeti de nvtur i a cercetat sat cu sat povuind i ndrumnd pe fiii si duhovniceti. n aceast lupt nu l-au nfricoat nici ameninrile, nici oprelitile craiului Ardealului i ale cpeteniilor calvineti. Pentru aceasta, curnd au nscocit mpotriva sfntului ierarh pri mincinoase, au adunat sobor i l-au scos din scaun, aruncndu-l n temni. Nou luni a stat sfntul n temni, legat cu lanuri grele la mini i la picioare. Din cnd n cnd, era scos din temni la privelite, naintea bisericii sale din Blgrad; i era batjocorit, despuiat de haine i btut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu ns n-a voit ca acest cuvios al Lui s fie dat pierzrii. A fost slobozit din temni, n schimbul unui pre de o mie de taleri. Cum nu avea de unde s-i plteasc, a pus 24 de chezai, iar el a plecat n Moldova i apoi n Rusia, unde a adunat aceti bani pentru despovrarea chezailor. Peste 10 ani, n 1656, Dumnezeu l-a rnduit s pstoreasc episcopia Huilor i dup puin vreme s-a svrit n pace.

Pomenirea sfinilor opt mucenici: Eusebie, Neon, Leontie, Longhin i ali patruzeci.
Dup sfritul sfntului mritului mare mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleian mpratul ca pretutindenea pe cretinii ce se aflau, mai ales pe cei inui n lanuri, cu felurite chinuri s-i sileasc la nchinarea la idoli i pe cei ce se vor supune s-i lase slobozi, iar pe cei ce nu se vor supune s fie dai morii. n acea vreme aceti mucenici, Eusebie, Neon, Leontie, Longhin, i ceilali mpreun cu dnii, ca la patruzeci, erau n temni. Pentru c vznd minunile ce se fceau de sfntul Gheorghe, au crezut n Hristos, i cu ndrznire naintea tuturor L-au mrturisit i pentru aceasta i-au prins i i-au legat i n temni i-au nchis. i scondu-i la ncercare naintea tiranului, nu s-au lepdat de Hristos, i pe zeii pgnilor i-au ocrt. Drept aceea i-au dezbrcat, i-au ntins, i-au btut, i-au spnzurat i i-au strujit, pn ce a czut la pmnt trupul lor, i cele dinuntrul lor se vedeau. La sfrit le-au tiat capetele, i prin asemenea sfrit, au primit mpria cereasc.

Pomenirea fericitului ierarh Sava din neamul Brancovici, mitropolitul Ardealului.

Fericitul printele nostru Sava s-a nscut n ntiul ptrar al veacului al XVII-lea, n Inul Ardealului, din prini de neam bun i cretini evlavioi, Ioan i Maria. Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale, dup tat, au fost episcopi sau protopopi ai cetii Inului. Mai bine cunoscut este episcopul Longhin, fratele lui Ioan Brancovici. Tnrul Simeon a nceput nvtura de carte n casa printeasc, iar adncirea n Sfintele Scripturi i pravila vieii mnstireti le-a deprins n Mnstirea Comana din ara Romneasc, de la unchiul su, arhiereul Longhin, care se aezase n aceast mnstire. Murind tatl su de npraznica molim a ciumei, Simeon a fost chemat acas i rugat s se cstoreasc. El a mplinit dorina mamei sale i dup puin timp a fost ales protopop al Inului, primind darul preoiei. Rmas ns vduv dup scurt vreme, frumoasele sale nsuiri sufleteti, dovedite n vrednicia de protopop, precum i viaa sa pilduitoare l-au nlat pe scaunul Mitropoliei Ardealului, vduvit prin adormirea ntru Domnul a mitropolitului Simeon tefan, n anul 1656. Mritul Sava a pstorit Biserica Ortodox din Ardeal cu nenfricat brbie i cu mare vrednicie timp de 24 de ani, n mprejurri grele.

Pomenirea sfntului noului mucenic Duca croitorul mitilenean, care a suferit mucenicia n Constantinopol, la anul 1564 i care s-a svrit fiind despuiat de piele, de viu. Pomenirea sfntului ierarh Iorest, mitropolitul Ardealului.
Acest sfnt ierarh, mrturisitor al dreptei credine pe pmntul romnesc, a fost mitropolit al Ardealului ntre anii 1640 i 1643. S-a nscut n ara Ardealului, din prini dreptcredincioi. Din copilrie a intrat n Mnstirea Putna din Moldova. Aci a deprins meteugul scrierii frumoase i al zugrvirii de icoane.

287

25 Aprilie
n tot timpul pstoriei sale, sfntul s-a strduit necontenit s ridice Biserica i s o in n albia dreptei credine a Rsritului, ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Rvna cea mare a sfntului Sava pentru Ortodoxie i-a adus dumnia i prigoana cpeteniilor calvineti i a craiului de atunci al Ardealului. Acetia voiau s strecoare cu vicleug, n crile bisericeti ale romnilor, nvturi rtcite i pierztoare de suflet. Iubirea fierbinte i grija pentru Biseric, precum i durerea pentru suferinele credincioilor l-au cluzit pe osrduitorul vldic s cltoreasc n anul 1668 pn la Moscova pravoslavnic. La curtea arului, sfntul Sava a struit pentru mntuirea cretinilor asuprii de turci. De la Moscova, sfntul s-a ntors cu mult cinstire. Civa ani mai trziu s-a pornit asupra sa cumplit prigoan din partea cpeteniilor calvine i a craiului. El a fost trimis n judecat, osndit mpotriva canoanelor, pentru nite vini nscocite. Cu silnicie i mrturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osndit pe nedrept, scondu-l din scaunul vldicesc. A fost aruncat apoi n temnia craiului i a suferit batjocuri, biciuiri i loviri de toiege. Neclintit a rmas sfntul n credina sa, ca o stnc btut de valurile mrii. A suferit i a ptimit pentru Ortodoxie. Dup cumplite chinuri, sfntul a fost slobozit din temni, dar aa de slbit, c s-a mutat curnd ctre Domnul, n luna aprilie 1683. Sfntul s-a svrit, avnd cugetul mpcat c el s-a luptat lupta cea bun, a pzit credina i a aprat turma. Pentru jertfa lui curat, Domnul l-a nvrednicit de cununa nevetejit a sfineniei. i aflnd pe oarecare frai de lng mare, la Vucoli, petrecea cu dnii binevestind i propovduind cuvntul lui Dumnezeu. Acolo nchintorii idolilor nesuferind a vedea sporin-du-se credina n Hristos, l-au legat cu treanguri i l-au trt, i carnea pe pietre se zdrelea i sngele lui roia pmntul. Bgndu-l n temni, i s-a artat Domnul spunndu-i mai nainte mrirea ce avea s primeasc; la ziu iari legndu-l, l-au trt pe ulie iari i aa zdrelindu-se i rupndu-se de pietre, i-a dat sufletul lui Dumnezeu. Iar la chip arta astfel: nici foarte plin la trup, nici preanalt, nici scund i mrunt; ci cuvios i mpodobit la msura vrstei crescndu-i i cruntee. Nasul lungre iar nu scurt, nici cu vreo lips ci drept, sprncenele i bteau jos, barba lung, capul pleuv; la fa era ncuviinat, era milostiv i lstor, i dulce la vorb cu cei ce se ntlnea, att ct era tocmit la toate, i strlucea virtuile sufletului cu harurile trupului su.

Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Macedonie, patriarhul Constantinopolului. Sfnta muceni Nichi. Pomenirea preacuvioilor opt prini sihatri. Pomenirea Sfntului Cuviosului VASILE de la Poiana Marului

25 Aprilie
Ziua a douzeci i cincea, pomenirea sfntului apostol i evanghelist Marcu.
Prealudatul apostol Marcu a propovduit pe Hristos n tot Egiptul i Libia i Varvaria i n Pentapole, n zilele lui Tiberiu Cezarul, i a scris i Evanghelia sa,

26 Aprilie
Ziua a douzeci i asea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.
Mritul mucenic al lui Hristos Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea lui Liciniu, care, fiind cumnat marelui Constantin dup sora sa Constantina, a fost trimis de dnsul mpotriva lui Maximin, ce se ridicase i luase oarecare pri ale rsritului de le inea ca un tiran. Mergnd Liciniu la Nicomidia, rscoala se potolise, i tiranul Maximin ndjduind s se mpotriveasc prin lupt, a scpat de primejdia ce era s-i vie. Liciniu a adus jertf idolilor la Nicomidia, i a poruncit s-i aduc nainte din Amasia pe sfntul Vasile, cu o fecioar anume Glafira, care fusese slujnic Constantinei, femeia lui Liciniu; i temndu-se Glafira c Liciniu o ndrgise, a ndrznit de a spus stpnei sale i aceea a trimis-o n Anatolia dndu-i avere. i umblnd Glafira din loc n loc, nimerise la Amasia, unde dduse banii ce avea la dnsa episcopului, ca s zideasc biseric. Auzind acestea Liciniu a poruncit s-i prind pe amndoi i s-i duc naintea lui; dar Glafira a

tlcuindu-i-o apostolul Petru, i mergnd n Cirineea Pentapolei, a fcut multe minuni. De aceea s-a dus n Alexandria cea dinspre Faros, i de acolo la Pentapole, fcnd pretutindenea minuni, i mpodobind Bisericile lui Hristos cu hirotonii de episcopi i de ceilali clerici. Dup aceea mergnd iari la Alexandria,

288

27 Aprilie
murit nainte de a veni, ns fericitul Vasile a venit la Nicomidia ctre mpratul, care a dat porunc s i se taie capul, cci se pusese tare mpotriv i ocra bicisnicia celor ce erau socotii dumnezei i deertciunea lor. Dup ce i sa tiat capul, au fost suit ntr-o corabie capul i trupul sfntului; apoi au fost aruncate capul ntr-o parte iar trupul n alta, iari s-au unit i s-au alipit dup fireasca potrivire, i s-a aflat ntreg sfntul, n golful de la Sinope al mrii. Aflndu-l nite pescari l-au tras cu mreje la uscat, precum artase ngerul lui Epildifor, care primise pe sfntul la Nicomidia; acesta mergnd cu Teotim i Partenie diaconii, ce veniser cu sfntul n Amasia, l-au scos din mreaj, i cinstindu-l cu miruri i cu cntri, l-au trimis la Amasia. unde au spus cei doi diaconi, nu au gsit nimic. Atunci Elpidefor le-a spus s arunce plasele n numele Domnului Dumnezeului su, pe Care el l proslvea i abia atunci nvoadele au scos la suprafa moatele Sf. Vasile care avea capul alipit de corp i numai urma loviturii de sabie se mai vedea pe gt. Sfintele moate ale Sf. Vasile au fost duse la Amasea i ngropate n biserica construit de el nsui.

Preacuvioasa Iusta, cu pace s-a svrit. Preacuviosul Nestor.

Acest cuvios Parinte, prsind prinii, i clugrindu-se, cu pace s-a svrsit.

Sfnta Glafira, cu pace s-a svrit.

Fecioara Glafira era slujnica soiei mpratului Licinius, Constania. Acesta s-a rnit de frumuseea ei i cuta apropierea ei. Fecioara a cerut ajutorul mprtesei, ca s scape de mpratul curtezan. mbrcnd-o n haine brbteti i dndu-i bani de cltorie, mprteasa a trimiso la Pontus mpreun cu un alt slujitor credincios. mpratului i-au spus c Glafira a nnebunit i c este pe moarte. Pe drum spre Armenia, Sf. Glafira s-a oprit la Amasea, unde a fost gzduit de episcopul locului, Sf. Vasile. La vremea aceea sfntul construia o biseric n ora. Sf. Glafira a donat toi banii de la Constania pentru construcia bisericii i i-a scris mprtesei s-i mai trimit alii ca s poat termina construcia. mprteasa i-a ndeplinit rugmintea dar scrisoarea a czut n minile lui Licinius, care nfuriat, i-a ordonat guvernatorului oraului s-i trimit pe ierarh i pe fecioar la el. ns Sf. Glafira a murit nainte s ajung edictul n Amasea iar Sf. Vasile a fost dus la mprat. Doi diaconi, Partenie i Teotim l-au urmrit pe Sf. Vasile i s-au stabilit ntr-un loc aproape de nchisoarea unde era acesta inut. Evlaviosul cretin Elpidefor l-a mituit pe gardian i n fiecare noapte mergea cu Partenie i Teotim s-l viziteze pe sfnt. Cu o sear nainte de proces, el a nceput s cnte Psalmi rostind "i dac m-a sllui la marginea mrii i acolo ...mna ta m va povui i m va ine dreapta Ta" (Psalmi 138/139:9-10). Acelea erau cuvinte profetice. De trei ori sfntul a czut n lacrimi i diaconii se temeau c nu va putea ndura chinurile dar el i-a linitit. La proces sfntul a refuzat cu trie s se lepede de credin i s devin preot pgn, aa nct a fost condamnat la moarte. Elpidefor le-a dat bani soldailor ca s-l lase pe Vasile s se roage i s vorbeasc cu prietenii si nainte de execuie. Apoi sfntul i-a spus clului: "Prietene, du la ndeplinire ce i s-a spus" i linitit i-a plecat capul ca s-l taie sabia. Elpidefor a vrut s cumpere cu bani de la soldai rmiele pmnteti ale sfntului dar soldailor le-a fost fric de mprat i au aruncat trupul i capul sfntului n mare. Dup acestea un nger al lui Dumnezeu i-a aprut lui Elpidefor n vis de trei ori spunndu-i: "Episcopul Vasile este la Sinope i te ateapt." Auzind mesajul, Elpidefor i diaconii au mers pe mare pn la Sinope, unde au angajat nite pescari care s-i ajute cu plasele de pescuit. Cnd au aruncat nvoadele acolo

27 Aprilie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Simeon, episcopul Ierusalimului, ruda Domnului.
Acest sfnt a trit pe vremea mpratului Traian, fecior al logodnicului Iosif i frate al lui Iacov; pe acesta lundu-l nsui Hristos i Dumnezeul nostru, i primind a i se numi frate, l-a uns preot, ca s-i propovduiasr preamrita venire. Drept aceea trudindu-se cu tot felul de osteneli i sudori, a mpodobit scaunul Ierusalimului ca un pstor, iar nu ca un nimit i fcndu-se pe sine loca Sfntului Duh, a surpat i a stricat capitile idolilor, i ndreptnd la lumin pe cei rtcii, rbdnd pedepse cu multe dureri pentru dreapta credin a fost i rstignit, fiind de o sut i douzeci de ani, i de acolo s-a ntors ctre cel dorit al su Mntuitoul Hristos. Acest fericit s-a nvrednicit a avea dou nume, c se cheam i Simon i Simeon, i era frate al lui Iacob i al lui Hristos.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan Mrturisitorul, egumenul Mnstirii ce se numete Cataron.
Acest fericit Ioan s-a nscut n Irinopole care era una din cetile Decapolei, fiu de prini cretini i iubitori de Dumnezeu, cu numele Teodor i Grigoria. Fcndu-se de nou ani s-a dus la chinovie, unde s-a clugrit, i fiind osrduitor i smerit i asculttor, a fost iubit de dasclul su. i a mers mpreun cu el la Sinodul al aptelea ecumenic, ce s-a adunat a doua oar n Niceea, apoi, mai pe urm i n Constantinopol. Dasclul su s-a fcut arhimandrit, i egumen al mnstirii lui Dalmat; iar el s-a fcut schimnic i preot i de acolo a fost trimis de mpratul Nichifor egumen al Mnstirii Cataron. Aci cu plcere de Dumnezeu i apostolete a ocrmuit turma lui Hristos mai mult de zece ani i era iubit de toi oamenii. i s-au descoperit fericitului ncercri a toat lumea iscodite de diavolul urtor al binelui i adunnd i sftuind pe toi fraii, ndemnndu-i i la cele de cuviin, a zis ctre ei: "Privegheai prinilor i frailor, s nu fii furai de diavolul i s nu v lepdai de nchinarea la sfintele icoane; cci pe mine nu m vei mai vedea ntre cei vii." i n vremea cnd el vorbea acestea, venind unii ndrjii trimii de Leon lupttorul mpotriva icoanelor, au mprtiat toat turma, i cele ce au gsit n mnstire pe la

289

28 Aprilie
prini, ca pe ale lor le-au mprit. Iar pe pstorul lor cu lanuri legat, l-au dus la Bizan, lsnd mnstirea n prad. Mergnd sfntul la mprat, i numindu-l pe el pgn i osndit i altele multe fr de sfial zicndu-i, l-a pornit spre mnie. Pentru care i cumplit a fost btut peste obraz cu vine de bou. Iar fericitul se bucura ptimind pentru Hristos; i dup aceea fiind nchis, n metocul su trei luni, a fost surghiunit la o cetate numit Pentadactilon n hotarele Lambei. Acolo legnd picioarele lui cu lanuri, lau pus ntr-o nchisoare ntunecoas, lsndu-l acolo optsprezece luni. Iar dup aceasta l-au adus gol n cetate, naintea mpratului spre batjocur. i dup multe pricini de cuvinte, a fost dat lui Ioan, cel ce cu nevrednicie era atunci patriarh al Bisericii Mari, care mult cruzime a artat sfntului, strmtorndu-l pe el cu foame n mult vreme, dup care apoi l-a nfiat iari la mprat, i mpratul l-a trimis la un lagr numit Criotavron al Bucelarilor, i acolo l-a nchis doi ani ntregi. Unde de mult rea ptimire se uscase cu totul carnea de pe trupul lui; ns sfntul pe toate suferindu-le, cu mulumire slvea pe Dumnezeu. Iar dup ce a fost junghiat Leon Armeanul, i a mprit n locul su Mihail Travlul, fiind liberai toi cei de prin surghiunuri, s-a dus i sfntul pn la Calcedon neavnd voie ca s intre n cetate. Iar dup aceea mprind Teofil, a voit cuviosul s se aeze n oarecare mnstire mpreun cu ali prini; apoi fiind prini de patriarhul din acea vreme i cumplite necazuri suferea fericitul, a fost surghiunit la insula Afusiei unde mplinind doi ani i jumtate, a vzut oarecare vedenie, i vestind celor mpreun cu el mutarea sa, dup trei zile, s-a dus la Domnul.

28 Aprilie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea sfinilor apostoli Iason i Sosipatru din cei aptezeci.
Dintre acetia Iason era tarsean, i a fost mai nti vnat de acolo la dreapta credin. Iar Sosipatru fiind din Grecia, a primit pe urm de la acesta credina n Hristos. Dup aceea fcndu-se amndoi ucenici ai lui Pavel apostolul, Iason a fost fcut nvtor cetii; iar Sosipatru a primit crma Bisericii Iconiei. Pstorind ei bine Bisericile lor, s-au dus spre prile apusului; i sosind la insula Cherchira, au fcut nfrumuseat biseric ntiului mucenic tefan, unde slujind lui Dumnezeu, au atras pe muli la credina n Hristos. Apoi fiind pri ctre guvernatorul Cherchirei, au fost nchii ntr-o temni n care se aflau nchii apte vtafi de tlhari, anume: Satornin, Iachishol, Faustian, Ianuarie, Marsalie, Efrasie i Mamin, pe care prin cuvintele i faptele lor i-a atras la credina n Hristos, de i-au fcut din lupi oi, care dup aceea, au primit de la Hristos cununile muceniciei. Asemenea s-a ntmplat i cu temnicerul care a crezut n Hristos. Guvernatorul scond pe Iason i pe Sosipatru din temni, i-a dat pe seama lui Carpian eparhul s-i chinuiasc; i vznd chinurile lor, Cherchira, fiica guvernatorului, s-a declarat i ea cretin, i a dat la sraci podoaba ce purta; de care aflnd tatl su, i neputnd s o ntoarc din gndul ei, a nchis-o n temni. Dup aceea a dat-o unui desfrnat arap, ca s-o necinsteasc; dar sosind acesta la ua temniei, a fost sfiat de o fiar. Iar sfnta Cherchira, aceasta aflnd, l-a tmduit i l-a scpat de fiar, i cu nvtura sa l-a fcut cretin; iar el a strigat: "Mare este Dumnezeul cretinilor". Pentru aceasta el a fost chinuit i i-a dat sfritul, iar sfnta Cherchira a fost vrt n foc, dar a rmas sfnta nears. Pentru aceasta a tras pe muli la credina lui Hristos. Drept aceea a fost spnzurat de un lemn i i-au dat fum dedesubt de au necat-o. Dup aceea au sgetat-o cu sgei, i att de mult au rnit-o, nct de mulimea durerilor i-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu. Dup accea pornind guvernatorul goan asupra cretinilor, i fugind cretinii ntr-o insul mic ce era acolo aproape, el porni s mearg acolo, ca s-i chinuiasc, i intrnd n mijlocul luciului mrii s-a scufundat ca Faraon cel de demult. Poporul Domnului au dat mulumitoare laude lui Dumnezeu. Iar Iason i Sosipatru fiind slobozii de la nchisoare, nvau neoprit cuvntul lui Dumnezeu. Dar ridicndu-se alt guvernator i aflnd cele despre sfini, a poruncit s aduc un butoi de fier, i s l umple de rin i smoal i cear, i nfierbntndu-l foarte, au bgat pe sfini n el i sfinii au rmas neari i muli au crezut n Hristos, ntre care nsui guvernatorul care plngea, zicnd: "Dumnezeul lui Iason i al lui Sosipatru, ajut-mi i m miluiete". Fericitul Iason, fiind guvernatorii de fa, sftuind i nvnd pe tot poporul, i-a botezat n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh, numind pe guvernator Sebastian. Deci peste puine zile, s-a mbolnvit fiul guvernatorului i a murit, iar apostolul fcnd rugciuni l-a nviat. De atunci a fcut multe minuni, i fcnd biserici nfrumuseate i plinind tot lucrul bine i adugnd turma lui Hristos, n bune btrnei ctre doritul su Hristos s-a petrecut.

Pomenirea sfinilor apostoli Aristarh, Marcu i Zinon.

Aceti sfini erau din cei aptezeci; i Aristarh este acela de care Pavel pomenete n Epistola ctre Romani, i care a fost episcop al Apamiei celei din Siria, supus cu scaunele apostolilor celor dinti. Acesta mai nti dect toi a propovduit pe Hristos Dumnezeu adevrat. Iar Marcu este acela pe care i Ioan obinuia a-l numi. De care pomenete Luca n Faptele Apostolilor i care a fost pus episcop de apostoli n Vivlopole. Iar Zinon este acela, pe care apostolul l scrie n Epistola ctre Romani legiuitor, i care a fost fcut nti episcop de apostolul Petru, n Diospole; el nva propovduind pe Hristos Dumnezeu adevrat. Acetia multe rele ptimiri suferind de la necredincioi pentru zidirea din nou a bisericilor, i pentru surparea idolilor, i nii fcndu-se lucrtori de minuni i de vindecri, s-au mutat la Domnul.

Pomenirea sfntului mucenic Puplie, care prin sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului Evloghie primitorul de strini, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Lolion cel nou, care fiind trt pe pmnt, s-a svrit. 290

29 Aprilie Pomenirea sfinilor mucenici Dada, Maxim i Cvintilian.

Aceti sfini au fost pe vremea lui Diocleian i Maximian mpraii, i a guvernatorilor Tavrinie i Gavinie. Fiind mare prigoan asupra cretinilor, i neplecndu-se sfinii acetia a aduce nchinciune la idoli, au fost pri ctre guvernatorul Tavrinie. Numaidect prinzndu-i n satul lor, care se numea Ozovia, unde se aflau pururea petrecnd n rugciuni ctre Dumnezeu, i-au legat cu lanuri de fier i degrab i-au adus la cetatea Dorostorului, fiind acolo amndoi guvernatorii, care au zis sfinilor: "Spunei-ne mai nti numele vostru", i spunndu-i fiecare numele su, a scris i cuvintele lor un Mangailian notar. Tavrinie a zis sfinilor: "Iat viaa voastr este n minile mele; de voii s trii, mergei de aducei jertf maicii zeilor, i vei fi i preoi ai acesteia, pentru c a murit preotul ei, i a mers ctre marele Dia, mpratul ceresc, ca s-i slujeasc lui acolo". Iar sfntul Maxim a rspuns pgnului Tavrinie: "Cum ndrzneti preaneruinatule s grieti c preadesfrnatul cel necurat este mprat? Cunoatei dar, o oameni fr minte, c Hristos este mpratul cerurilor, Care are purtare de grij de toate, i n palm le ine toate cte sunt, i noi la idoli fcui de oameni nu ne vom nchina". Iar Gavinie guvernatorul a chemat la dnsul pe Dada i pe Cvintilian, vorbind multe vorbe brfelnice, socotind c i va amgi spre pgntatea sa cea pierztoare; pe care neplcndu-i, i-a bgat n temni, unde prin ngereasca artare se ntrea mrturisirea lor, ludnd pe Dumnezeu. Deci scondu-i din temni i-a ntins pe pmnt i i-a btut foarte cumplit; i bgndu-i iari i-a scos i i-a dat numitului lor sat Ozovia i acolo le-a tiat capetele i i-au dat sfritul.

Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie i Filimon.

Aceti dumnezeieti mucenici fiind adunai de prin multe locuri i dui la Cizic, cu gndul lor cel viteaz au dispreuit i au ruinat pe guvernator i rtcirea idolilor. Dup aceea fiind supui la felurite chinuri, nu s-au nduplecat ca s jertfeasc idolilor, ci mai vrtos s-au adus pe sine jertf vie lui Dumnezeu, fiind omori cu sabia.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Memnon mrturisitorul, fctorul de minuni.

Acest ntre sfini printele nostru Memnon, lepdndu-se de lume pentru Dumnezeu i petrecnd cu dreptate i cu plcere dumnezeiasc, cu ascultare i cu plecciune s-a fcut conductor monahilor. Fiind blnd i smerit i plin de dragoste, s-a fcut i fctor de minuni; cci odinioar venind lcuste pe semnturile mnstirii, a ieit sfntul i prin rugciune le-a gonit cu foc, i s-au necat n ru. i ntr-un loc fr de ap, a fcut prin rugciune de a izvort ap, care i pn n ziua de astzi izvorte pururea ntru slava lui Hristos. Alt dat iari lovind furtuna pe nite cltori ce cltoreau pe mare cu corabia, i rugndu-se sfntului s le fie n ajutor, s-a artat ntre dnii crmuind corabia i mbrbtndu-i s nu se team, i-a scos curnd cu linite la liman. Aa strlucind muli ani, i fcnd minuni, da mntuire celor ce-l chemau n ajutor. i fcndu-se plcut pn la sfrit, s-a dus ctre Domnul plin de merindea faptelor bune.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Avxivie, care n pace s-a svrit.

Pomenirea sfinilor mucenici dintre tlhari, care prin apostolul Iason, creznd n Hristos, n cldare cu smoal s-au svrit. Pomenirea sfintei Cherchira, fiica guvernatorului Cherchirei, care, cu sgei fiind sgetat, s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Zinon i Vitalie, care n foc s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Eusebie, care prin foc s-a svrit. Pomenirea sfinilor apostoli Onisifor i Evod.
Aceti sfini erau din cei aptezeci, de care amintete i apostolul Pavel. Onisifor a stat episcop Colofonului, iar Evod a fost pus n scaunul Antiohiei de Petru. i amndoi ptimind multe chinuri i nevoi, i pe muli ntorcnd la credina n Hristos, s-au suit i ei spre Domnul cel dorit. Pomenirea lor se face i la data de 7 septembrie.

30 Aprilie
Ziua a treizecea pomenirea sfntului mritului apostol Iacob, fratele sfntului Ioan, de Dumnezeu cuvnttorul.
Acest Iacob a fost fiul lui Zevedei, i fratele lui Ioan cuvnttorul de Dumnezeu. Dup chemarea lui Andrei i Petru, a fost chemat i el cu fratele su de Mntuitorul la apostolat. Acetia ndat lsnd pe tatl lor i corabia i celelalte toate au urmat Domnului. i atta i-a iubit nct unuia i-a druit a se rezema pe pieptul Su, iar celuilalt i-a druit s bea paharul pe care i El l-a but. i ei atta rvn aveau pentru Dnsul, nct au pornit s pogoare foc din cer ca s topeasc pe cei ce nu credeau. i poate c ar fi fcut aceasta, de nu i-ar fi oprit Hristos prin buntatea Sa. Drept aceea i lua pururea cu Sine pe acetia i pe apostolul Petru la rugciune i la alte ornduieli, nvndu-i cele mai nalte i mai tainice dogme. Pe acest fericit Iacob, dup patima i nlarea Domnului nostru Iisus Hristos, nesuferindu-l Irod s ndrzneasc i s propovduiasc mntuitoarea nvtur, a pus minile pe dnsul, i l-a omort, trimin-du-l al doilea mucenic la Stpnul Hristos, dup mucenicul tefan.

Pomenirea sfntului mucenic Neon, care prin foc sa svrit.

29 Aprilie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea sfinilor nou mucenici cei din Cizic:

Pomenirea sfntului Clement, fctorul de canoane, care n pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Maxim. 291

1 Mai Aflarea moatelor sfntului sfinitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei. Pomenirea celui ntre sfini printelui nostru Donat, episcopul Evriei.
Acest sfnt printe a trit n zilele lui Teodosie cel Mare, fiind episcop n cetatea ce se cheam Evria, n Epirul cel vechi. i lng acea cetate era un sat ce se numea Soria, la care era un izvor cu ap, i ci beau dintr-nsul mureau cu amar. Aflnd de aceasta preasfntul episcop Donat, a mers la izvor cu clericii si, i cum a sosit s-a fcut tunet, i ndat ieind de acolo un balaur purttor de moarte, care i avea cuibul la izvor a ntmpinat pe fericitul, i ncerca s mpiedice cu coada sa picioarele asinului, pe care era sfntul clare. Iar sfntul ntorcndu-se i vznd balaurul, a luat funia cu care btea asinul i a lovit spinarea balaurului, cu aceasta fcnd pe balaur s ia ran purttoare de moarte; pentru c ndat a czut i a murit. Atunci au adunat lemne cei ce au vzut minunea, i au fcut foc, i au ars fiara. i nimenea nu cuteza s se apropie de ap i s o guste; iar sfntul fcnd rugciune, i binecuvntnd izvorul i bnd el ntiul, a fcut pe ceilali s bea fr de fric. Acestea aflnd Teodosie mpratul, a chemat pe toi episcopii, ci erau acolo, i a ntrebat: "Care este Donat, cel ce a lovit balaurul cu biciul i l-a omort, i cu rugciunea sa a scos ap din pmnt i din cer ploaie a pogort?" Iar ei l artar zicnd: "Acesta este, mprate"; i mpratul srutn-du-l, l duse la mprteas, i cznd amndoi apucar picioarele sfntului, rugndu-l i zicnd: "Robul lui Dumnezeu, rugmu-te, f mil cu noi; c avem numai o fiic singur nscut, care este bntuit de cumplit demon, nct suntem foarte mhnii la suflet, i de o vei tmdui, ia-i jumtate din avuia ei". Sfntul zise: "S vin copila"; iar ei luar pe sfntul de-l duser la dnsa. i certnd sfntul pe demon, i gonindu-l, ndat s-a tmduit copila. Dndu-i mpratul fgduina, sfntul n-a primit s o ia, dar pentru buna sa voin a cerut s i se dea un loc ce i era aproape de oraul lui, i se chema Omfalion, foarte bun ca s-i fac biseric. Pe care ndat mpratul i l-a druit cu carte poruncitoare. Fiind atuncea i secet mare pe pmnt, cu nvoirea mpratului a ieit sfntul afar din cetate i a fcut rugciune, i a czut atta ploaie din cer n cetate i mprejur, c s-a umplut pmntul, nct se prea c va fi potop. Iar mpratul avea grij de sfntul, cci era numai cu o hain mbrcat i ploaia era grea. Iar dac a venit sfntul n curtea mprteasc, nefiind nicidecum udat, s-au minunat toi; deci mpratul se bucura de cuvintele lui i dndu-i mult aur pentru zidirea bisericii i alte lucruri iscusite pentru podoaba aceleiai biserici, l-a trimis la locaul su. Apoi mergnd i fcnd biserica, i gtindu-i mormntul su, foarte btrn fiind, s-a mutat ctre Domnul.

1 Mai
Ziua nti, pomenirea sfntului prooroc Ieremia.
Acesta din pntecele mamei sale s-a sfinit, i era sfnt Domnului i prooroc, trgndu-se din Anatot. Dup ce a fost robit Ierusalimul de ctre Nabucodonosor, mpratul Babilonului, el s-a cobort la Dafne n Egipt i acolo proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. i murind a fost ngropat n locul de nmormntare a lui Faraon, pentru c egiptenii l-au mrit, vznd folosul de la el. Fiindc prin rugciunea lui fuseser omorte aspidele, care prpdeau pe egipteni; de asemenea fuseser omorte i fiarele ce se aflau prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru aceasta cretinii din acele pri, pn astzi, rugndu-se merg n locul unde este mormntul proorocului, i lund rn se tmduiesc de mucrile aspidelor. Se spune c Alexandru Macedon stnd deasupra mormntului proorocului, i aflnd cele despre el, i-a mutat moatele n Alexandria. Deci a zis Ieremia ctre preoii Egiptului, c va s se fac un semn, adic au s se cutremure idolii Egiptului, i vor cdea la pmnt din pricina Mntuitorului prunc ce se va nate n iesle din Fecioar. i pentru aceea pn astzi, ei au n loc de Dumnezeu o fecioar lehuz, i punnd un prunc n iesle, i se nchin. Despre aceasta fiind ntrebai de regele Ptolomeu, i-au spus c taina aceasta se trage de la strmoi, i a fost transmis prinilor lor de un cuvios prooroc, i c ateapt sfritul tainei. i spun despre proorocul acesta c mai nainte de prdarea Templului a luat chivotul legii i cele ce erau n el, i a pus de le-a ngropat sub o stnc de piatr, i a zis ctre cei ce erau acolo: "S-a dus Domnul din Sinai la cer. i iari va s vin n Sinai cu putere, i va fi vou semnul venirii Sale, cnd se vor nchina toate neamurile la lemn". i a zis c nimeni n afar de Aaron preotul, nu va putea scoate chivotul acesta i c nimeni nu va deschide tablele care sunt n el, nici dintre preoi, nici dintre prooroci, n afar de Moise alesul lui Dumnezeu. Iar la nviere nti se va ridica chivotul i va iei din pmnt, i va fi pus n muntele Sinai, i se vor aduna toi sfinii acolo, ateptnd pe Domnul, i fugind de vrjmaul care va cuta s-i omoare. Iar n piatra aceea a scris cu degetul su numele lui Dumnezeu i s-a fcut tiparul literelor ca o cioplitur de fier. i nor luminos ndat a acoperit numele acela. i nu va putea nimeni s chibzuiasc locul, i nici nu va putea s cinsteasc numele lui Dumnezeu pn n ziua aceea. ns piatra este n pustiu, unde s-a fcut nti chivotul de Veseleil ntre doi muni, unde zac Moise i Aaron. i se arat noaptea norul ca lumina la locul acela n chipul cel dinti, dup cum israelitenilor li se arta norul noaptea i-i lumina.

Pomenirea sfintei mucenie Arghira, care a mrturisit pe Hristos n Constantinopol, la anul 1720, i s-a svrit chinuit n temni.

292

2 Mai
Proorocul Ieremia era btrn de ani, mic la statul trupului, barb avnd din sus lat i jos ngust. i se face soborul lui n biserica sfntului apostol Petru, care este aproape de biserica cea mare.

svrit; i a lui Acachie, cel ce se trgea din Tesalonic i n Constantinopol la anul 1815, la nti mai, prin sabie s-a svrit.
Se svrete pomenirea acestor trei sfinti noi-mucenici n cinstitul lor mucenicesc loca ce se afl la Schitul cinstitului naintemergtor de la Manastirea Sfntul Pantelimon din Muntele Atos, unde se gasesc si capetele mucenicilor. Sfntul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte si in ziua de 22 martie. Iar sfntul noul-mucenic Ignatie este pomenit aparte n ziua de 8 octombrie.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Vat Persul, care de sabie s-a svrit n timpul prigoanei lui Sapor al II-lea, mpratul perilor i nchintor al focului. Pomenirea sfntului mucenic Filozoful, care de sabie s-a svrit. Pomenirea cuvioasei Isidora, nebuna n Hristos, de care vorbete i Paladie n a sa Istorie lausiac.
Sfanta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit in Manastirea Tabenna din Egipt in timpul secolului al VI-lea. Prefacandu-se nebuna, ea se comporta ca o persoana anormala, care nu statea la masa cu celelalte maicute din manastire. Unele o priveau cu mila dar Isidora a indurat acestea cu rabdare si smerenie, multumind lui Dumnezeu pentru toate. Ea facea cele mai urate si murdare munci de la bucatarie si din toata manastirea. Isi acoperea capul cu o carpa si in loc de mancare gatita, se hranea cu spalaturile ramase in oalele murdare. Ea nu s-a maniat niciodata, nu a spus nici o vorba jignitoare nimanui, nu a cartit niciodata impotriva lui Dumnezeu sau a vietuitoarelor manastirii, folosind mult tacerea. Odata, un calugar din desert, Sf. Pitirim, a avut o viziune in care i-a aparut ingerul Domnului care i-a spus sa mearga la manastirea Tabenna unde va vedea o maicuta care umbla cu o carpa pe cap. Ea slujeste tuturor cu dragoste si indura mila lor fara sa se planga iar inima si gandurile ei sunt numai la Dumnezeu. "Dar tu, care stai in singuratate, ai ganduri care zboara deasupra intregii lumi." Parintele s-a pornit spre manastirea Tabenna dar nu a gasito printre maicute pe cea despre care i s-a spus in vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfant, considerand-o demonizata. Aceasta a cazut in genunchi in fata lui cerand binecuvantare dar Sf. Pitirim s-a inchinat pana la pamant cerandu-i ei sa-l binecuvanteze mai intai. Maicutele au ramas uimite de cele intamplate si sfantul le-a raspuns urmatoarele: "In fata lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decat noi toti!" Auzind acestea ele s-au cait si au marturisit ca s-au comportat necuviincios cu aceasta sfanta maicuta, cerand iertare pentru fapta lor. Sfanta Isidora, stanjenita ca a fost descoperita in lucrarea ei, s-a ascuns intr-un loc nestiut de nimeni si se presupune ca s-a mutat la Domnul in jurul anului 365.

2 Mai
Ziua a doua, pomenirea aducerii moatelor celui dintre sfini printele nostru Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei.
Acest sfnt a petrecut pe pmnt via ngereasc, iar nevoinele cu care s-a nevoit pentru dreapta credin, i mpotrivirile ce a avut din partea nvtorilor eretici, i desele izgoniri i mincinoasele npaste ce a suferit sunt scrise pe larg i la alte istorii, i le nfieaz i de Dumnezeu gritorul Grigorie. Drept aceea nu putem s povestim cele ce se spun n multe feluri de muli. Iar obinuita rnduial a slujbei lui se face n 18 ianuarie.

Pomenirea chinuirii sfinilor mucenici Esper i Zoe, soia lui, i a fiilor lor Chiriac i Teodul.
Aceti sfini, Esper i Zoe, au trit pe vremea mpratului Adrian (124), i dei erau robi cu trupul unui oarecare Catal i al Tetradiei soia aceluia, coloniti romani, care i cumpraser ca robi din Pamfilia, ei ns cu sufletele erau slobozi. De aceea ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stpni pgni, care cinsteau i se nchinau idolilor n locul Fctorului i Ziditorului a toate. Cci Chiriac i Teodul, fiii lor, au zis ctre maica lor s nu locuiasc mai mult mpreun cu pgnii ci s se despart de ei ca s nu fie mpreun cu ei dai pierzrii; ns ea le-a rspuns c aceia sunt stpnii lor. Atunci ei i-au artat c pot s se fac slobozi prin sngele vrsat pentru Hristos. Acum i maica lor, unindu-se cu ei, i ntrea pe ei i ducndu-se la Catal, i-a spus c Domnul nostru Iisus Hristos este Stpn sufletelor lor; iar dac printr-o oarecare ntmplare ei au stpnire asupra trupurilor lor, ei socotesc de mai mare cinste stpnirea lui Hristos asupra lor. Cci ziceau ei: mai mult trebuie s ne supunem lui Dumnezeu dect oamenilor. Deci spimntndu-se pentru aceasta Catal, i-a trimis pe ei mpreun cu maica lor la Tritoniu, la tatl lor Esper. Iar mai n urm, prznuind Catal naterea fiului su, a socotit s le trimit lor din cele pregtite, vin i carne, vrnd s vad de se vor mprti ei din cele jertfite

Pomenirea sfntului mucenic Sava, care s-a svrit fiind spnzurat n smochin. Pomenirea sfinilor mriilor trei noi cuvioi mucenici: Eftimie, ce se trgea cu neamul din Demiga Peloponesului, i n Constantinopol la anul 1814, la douzeci i dou martie n Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit; a lui Ignatie cel ce se trgea din Zagora veche i n Constantinopol, n acelai an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a

293

3 Mai
idolilor. Iar ei n loc s se mprteasc de acelea, la sfatul maicii lor, le-au aruncat cinilor. De aceasta fiind ntiinat Catal i aprinzndu-se de mnie, mai nti a poruncit s fie spnzurai copiii de picioare i s fie strujii cu unghii de fier; iar prinii lor le ddeau curaj s nu se supun, ci s sufere pn n sfrit, privind ctre cununa muceniciei. Apoi a poruncit s fie pogori i mpreun cu maica lor s fie cumplit btui. Dup aceea a poruncit s fie bgai sfinii toi patru n cuptor ars cu foc, n care i intrnd i-au dat sufletele lor lui Dumnezeu. Iar dimineaa rsunau n cuptor glasuri ca de cntare i deschizndu-se cuptorul, nau aflat pe nimeni, n afar de sfinii, n chipul celor ce dorm, cu feele spre rsrit. mrturisit naintea guvernatorului c este cretin. Atunci iau smuls prul capului i i-au tiat degetele i au bgat-o n ap clocotit, n care nefiind oprit sfnta, a crezut guvernatorul c apa nu este clocotit i a poruncit s i se toarne ap n mn. Atunci sfnta a luat cu mna ei ap din cldare i turnndu-i n mn s-a jupuit pielea de pe mna guvernatorului. Pentru aceasta au fost rstignii amndoi, i stnd nou zile rstignii, se nvau unul pe altul s rabde chinurile, i se sftuiau s nu slbeasc, i aa i-au dat sufletele n minile lui Dumnezeu. n vremea cnd se aflau sfinii pe cruce, diavolul venind n vedenie la sfnta muceni Mavra, i-a dat un pahar de miere cu lapte, i o ndemna s-l bea, iar ea cu rugciunea sa l-a alungat; i iari a vzut cum a dus-o la o ap curgtoare, i o ndemna s bea; dar ea zise: "Nu voi bea dintr-acestea, ci din paharul vieii i al nemuririi ce mi-a pregtit Hristos" - i aa a fost diavolul biruit i s-a deprtat de la dnsa. i venind ngerul lui Dumnezeu la dnsa, a vzut sfnta c a dus-o la cer, i lund-o de mn i art un scaun, i hain luminoas peste dnsa i o cunun, i-i zise: "Acestea i s-au gtit ie". Dup aceea a dus-o ntr-un loc mai nalt, i iari i art alt scaun i hain nfrumuseat i cunun, i-i zise: "Acestea s-au gtit spre motenire brbatului tu. Iar osebirea locului nsemneaz c brbatul tu a fost pricinuitor al mntuirii tale".

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Iordan, fctorul de minuni, care cu pace s-a svrit. ? Pomenirea Cuv Matrona dela Moscova

Pomenirea sfinilor mucenici Diodor i Rodopian diaconul.

Acetia au trit n zilele aceleiai persecuii a lui Diocleian, iar pentru credina n Hristos au suferit ocri multe i chinuri i bti, la Afrodisia Cariei, n Asia Mic, mai apoi fiind ucii cu pietre i-au dat sufletele lui Dumnezeu.

3 Mai
Ziua a treia, pomenirea sfinilor mucenici Timotei i Mavra, soia sa.
Acest sfnt Timotei aflndu-se n chipul clericilor, n Egipt, fiind anagnost, nva poporul din satul Penapeon sfintele cuvinte. Dup aceea lundu-i femeie pe Mavra, i nelocuind cu dnsa nici douzeci de zile, a fost prt, i lau dus la Arian, guvernatorul Tebaidei. Acesta i-a poruncit s-i aduc crile pe care le citea cretinilor, el ns n-a voit s fac aceasta, ci nc a zis guvernatorului c el i ine crile n loc de copii, i cu acestea se ntrete i de ngeri este pzit, cnd i cheam ntr-ajutor prin puterea dumnezeietilor cuvinte ce erau scrise n cri; i c nimeni nu-i va da de bunvoie copiii si spre moarte. Pentru aceasta i-au bgat prin urechi piroane de fier arse, din care i s-au vtmat luminile ochilor, i i s-au scurs. Dup aceea i legar gleznele la o roat i-au pus o zbal n gur, i l-au spnzurat cu capul n jos, legndu-i o piatr de grumaji. Dar neslbindu-se el cu aceste chinuri, a gndit guvernatorul s amgeasc pe femeia lui, Mavra, i a luat-o cu amgiri, zicndu-i s se mpodobeasc i s slujeasc idolilor. Iar ea nu a ascultat de dnsul, ci mai vrtos ascultnd ce o nva sfntul Timotei, soul ei, ea a

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Petru, fctorul de minuni, episcopul Argosului. Pomenirea sfinilor douzeci i apte de mucenici, care prin foc s-au svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Teodosie, egumenul Lavrei Grotelor din Kiev i nceptorul monahismului de obte n Rusia.

4 Mai
Ziua a patra, pomenirea sfintei mucenice Pelaghia cea din Tars.
Sfnta Pelaghia din Tars n Cilicia (sud-estul Asiei Mici) a trit n timpul lui Diocleian (284-305), sec. al III-lea, fiind fiica unor pgni de vaz. Dup ce a auzit de Iisus Hristos de la nite prieteni cretini, a crezut n El i a hotrt s se pstreze fecioar, nchinndu-i toat viaa Domnului. Motenitorul mpratului Diocleian, un biat adoptat de acesta, a vzut-o pe fecioara Pelaghia i rnindu-se de frumuseea ei a cerut-o de soie. Sfnta fecioar i-a rspuns tnrului c ea s-a afierosit lui Hristos Mirele cel Venic i c nu va avea parte de cstorie pe pmnt. Rspunsul l-a mniat foarte pe tnr dar a lsat-o o vreme s se mai gndeasc. n acelai timp, Pelaghia a convins-o pe mama sa s o lase s mearg n vizit la asistenta care a crescut-o n copilrie, vroind, de fapt s-l caute pe

294

4 Mai
Episcopul Linus din Tars care s-a retras n muni n timpul persecuiilor mpotriva cretinilor i ea l cuta ca s o boteze acesta. Pelaghia l vzuse pe episcop n vis i a impresionat-o foarte mult. Sfntul a fost cel care a sftuit-o s se boteze. Sfnta a pornit la drum s o viziteze pe asistent, mbrcat frumos, ntr-o trsur i nsoit de un alai de servitori, dup cum a fost dorina mamei sale. Pe drum, prin graie divin, fecioara l-a ntlnit pe Episcopul Licinius, pe care l-a recunoscut imediat din vis, a czut la picioarele lui i i-a cerut botezul. La rugciunile episcopului, un izvor de ap a nit din pmnt. Episcopul a fcut semnul crucii peste Sf. Pelaghia i n timpul Sfintei Taine a Botezului ngerii au acoperit-o pe cea aleas cu o mantie strlucitoare. Dup ce a mprtit-o pe fecioar au nlat rugciuni de mulumire mpreun lui Dumnezeu i a lsat-o s porneasc mai departe la drum. Atunci ea i-a scos hainele cele preioase i i-a lsat doar o rochie alb, simpl, dndu-i toate ale ei sracilor. Vorbindu-le apoi servitorilor si despre Iisus Hristos, muli dintre ei s-au convertit creznd n Dumnezeu. Pelaghia a ncercat s o conving pe propria ei mam s se cretineze dar aceasta, ntunecat la minte, a trimis un mesaj fiului mpratului spunndu-i c Pelaghia era cretin i c nu mai vrea s se mrite. Tnrul, disperat c a pierdut-o pe marea sa iubire, s-a aruncat n sabie. Auzind acestea, mama Pelaghiei temndu-se de rzbunarea mpratului, a legat-o pe fat i a dus-o la mprat ca i pe o cretin rspunztoare de moartea motenitorului tronului. mpratul a fost captivat de frumnuseea fecioarei i a ncercat s o conving s renune la religia ei, promindu-i toate bunurile de pe pmnt dac i va fi soie. Sfnta fecioar a refuzat oferta mpratului cu dispre, spunndu-i: "Eti nebun, mprate, s-mi spui mie acestea. Nu-i fac voia i ursc cstoria murdar pe care mi-o propui pentru c eu l am pe Hristos al meu Mire, mpratul Cerurilor. Nu vreau coroana ta pmnteasc cea degrab pieritoare pentru c Domnul mi-a pregtit n cer trei coroane care nu vor pieri niciodat. Prima este pentru credina n Dumnezeul adevrat n care am crezut cu toat inima, a doua este pentru curie, pentru c mi-am pstrat fecioria n numele Domnului i a treia este pentru mucenicie pentru c vreau s ndur orice chin pentru El i s-mi dau sufletul din iubire pentru Hristos." Diocleian a condamnat-o pe Pelaghia s fie ars ntr-o baie de bronz clocotit. Nelsnd pe cli s i ating trupul, sfnta s-a nsemnat cu semnul sfintei cruci i a intrat n baia clocotit n care toat carnea i s-a topit mprtiind un miros puternic de mir n tot oraul. Oasele Sfintei Pelaghia au rmas neatinse i pgnii le-au luat i le-au dus undeva n afara oraului. n jurul moatelor s-au pus patru lei care n-au ngduit nici unei vieuitoare s se apropie de ele. Acetia au pzit moatele pn la venirea episcopului Linus care le-a ngropat cu mult slav. Mai trziu s-a construit i o biseric pe locul unde s-au aflat cinstitele moate. n slujba de pomenire a Sfintei Mucenie Pelaghia din Tars se spune c a a fost nvrednicit de "minunate vedenii." Ea mai este prznuit i n ziua de 7 octombrie. n timpul mpratului Constantin, (306-337), cnd persecuiile mpotriva cretinilor au ncetat, s-a construit o biseric pe locul de nmormntare a Sfintei Pelaghia.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ilarion, fctorul de minuni.

Acesta din tineree Crucea pe umeri ridicnd, a urmat Stpnului celui rstignit, i patimile trupeti supunndu-le duhului a primit de la Dumnezeu bogat dar de minuni: de a vindeca felurite boli i s izgoneasc demonii. nchiznduse el ntr-o csu mic, i aflndu-se afar de toat tulburarea i strlucit fiind cu toat neptimirea, a primit dumnezeiescul har al preoiei; i rbdnd muli ani aspra petrecere, a fost de toi ludat pentru nenumratele lui minuni. Cci certa vietile ce stricau seminele odrslite, oprea grindina, pmntul cel nsetat l-a adpat cu ploaie, i repejunea rului, ca Elisei, a desprit-o i a trecut-o. A vindecat mna cea uscat a unui oarecare cretin, a druit orbilor vedere, i a ndreptat picioarele chiopilor, i alte multe minuni a fcut spre slava adevratului nostru Dumnezeu.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Nichifor, egumenul Mnstirii Midichiei, care cu pace s-a svrit. Pomenirea preacuviosului Nichifor Isihastul (din singuratate), cel ce s-a linitit n cele mai pustii locuri ale Muntelui Atos.
Sfntul Nichifor a fost nvtorul Sf Grigore Palama (prznuit n 14 noiembrie). Acesta a cresut ca i romanocatolic dar dup o cltorie n Imperiul Bizantin a devenit ortodox. Sf. Nichifor a trit ca isihast n Muntele Athos i s-a sfrit din via nainte de anul 1300. Lucrarea sa "Despre trezvie i pzirea inimii " se gsete n Filocalie: Preaneleptul meteug pentru rugciunea minii (rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii) ce se afl la Filocalie.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Atanasie, episcopul Corintului.

Acest Parinte a adormit pe vremea mpriei lui Vasile i a lui Constantin, la anul 977, i a lsat posteritii comentarii ale sfintelor scripturi i un Tratat asupra motivelor morii lui Iisus Hristos pe Cruce.

Pomenirea sfinilor prini Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian i Macrovie i a mulimii celor ce mpreun cu ei au mrturisit n Schitopoli, n Palestina. Pomenirea aducerii moatelor sfntului i dreptului Lazr, prietenul Mntuitorului Hristos, i a purttoarei de mir Mariei Magdalenei, care aducere a fost pe vremea lui Leon Filosoful i iubitorul de Hristos, la anul opt sute nouzeci (890 d. Hr.). Pomenirea sfintei Monica, mama fericitului Augustin.
Sfnta Monica, mama Fericitului Augustin din Hiponia (prznuit n 15 iunie), s-a nscut n 322 n Tagaste, Africa de Nord. Prinii ei erau cretini dar nu avem prea multe

295

5 Mai
date despre copilria ei. Mai multe aflm din Cartea a IX-a a Confesiunilor scrise de fiul ei. Sf. Monica a fost cstorit cu un funcionar pgn numit Patritius, aprins din fire i cam imoral. La nceput, soacra sa nu o plcea, dar Monica s-a fcut plcut prin firea ei blnd. Spre deosebire de multele femei care erau btute de soi n acele vremuri, ea nu era btut pentru c tia s tac, "punnd straj gurii ei" n preajma lui. (Ps. 38/39:1). Sf. Monica i Patritius au avut trei copii: Sf. Augustin, Navigius i Perpetua. Dar faptul c soul ei nu a lsat-o s-i boteze i-a cauzat mult durere. Ea i-a fcut probleme pentru Augustin, care tria cu o tnr n Cartagina i avea un fiu nelegitim cu aceasta. Rugciunile sale struitoare i lacrimile nesfrite pentru fiul ei l-au nduplecat n cele din urm pe soul ei s se converteasc la cretinism nainte de a se stinge din via. ns Augustin continua prin viaa pe care o ducea, s se ndeprteze de Hristos. Aflndu-se n Cartagina, Augustin s-a lsat prins n secta maniheian. Mama sa era ngrozit i a fcut tot posibilul s-l ntoarc pe drumul bun. n vis i s-a artat c trebuie s fie blnd i s aib rbdare cu fiul ei. Dar Augustin nu a ascultat-o i a rmas n rtcirea sa timp de 9 ani. Sf. Monica a fost foarte dezamgit dar nu a renunat s spere c-l poate ajuta pe fiul ei. Chiar a ncercat s cear ajutorul unui episcop care a fost el nsui maniheian, dar acesta a refuzat s se contrazic cu Augustin spunnd c nu l poate ilumina pe tnr deoarece acesta este nc atras de noutatea ideologiei sale. Dar a linitit-o pe mam spunndu-i: "Du-te pe drumul tu c nu se poate ca fiul unor astfel de lacrimi s rmn pierdut." Sf. Monica s-a dus la Roma cu Augustin cnd acesta a inut cursuri acolo n 383. Mai trziu, a avut o ntlnire la Milano unde l-a ntlnit pe Sf. Ambrozie (prznuit n 7 decembrie) rmnnd foarte impresionat de predica acestuia. Episcopul Ambrozie a ajuns s o preuiasc foarte mult pe Sf. Monica i de multe ori l-a felicitat pe Augustin pentru c avea aa o mam virtuoas. ntr-o zi, Augustin citea Noul Testament ntr-o grdin i a ajuns la Romani 13:12-14. Atunci s-a hotrt s lase n urm "lucrurile celui ru" i "s se mbrace n Domnul Iisus Hristos". A fost botezat n ajunul Patilor n anul 387. Dup ce a fost botezat Augustin i mama lui au plnuit s mearg n Africa. S-au oprit s se odihneasc n Ostia unde Sf. Monica s-a dus la Domnul la vrsta de 56 de ani. Ea a fost ngropat n Ostia i sfintele ei moate au fost transferate n cripta unei biserici n sec. al VI-lea. Nou secole mai trziu, moatele Sf. Monica au fost duse la Roma. n Occident, Sf. Monica este considerat patroana soiilor i mamelor ale cror brbai sau copii sunt rtcii. mult avere spre slujba ei, i scaun, mas i sfenic, toate fcute de aur. i era cnd a fost aezat acolo de ase ani, fiind nvat de oarecare btrn Apelian, pe care l rnduise Liciniu s intre la dnsa. ntr-una din zile, ea a vzut c a venit o porumbi, i aducnd o ramur de mslin, a pus-o pe mas; iar un vultur aducnd o cunun fcut din flori a pus-o pe mas. Apoi a vzut c a venit pe alt fereastr un corb i a pus un arpe pe mas. De acestea mirndu-se ea, i cugetnd ce pot s nsemne a ntrebat pe btrnul Apelian, care i le-a dezlegat zicnd: C porumbia este nevoina gndului ei i ramura cea de mslin este pecetea lucrurilor i deschiderea botezului; iar vulturul, care este mprat celorlalte psri, prin cunun i nsemna biruina spre buntile cele alese; iar corbul care adusese arpele, nsemna necazul i reaua ei ptimire. n scurt spunnd, i-a tlcuit i i-a artat ei nevoina muceniciei, ce avea s ndure pentru Hristos. i alte preamrite pentru dnsa se spun. Se spune c i s-a dat numele prin chemare de nger, n loc de Penelope, fiind numit Irina, i c acel nger a nvat-o credina lui Hristos i i-a spus c se vor mntui multe suflete printr-nsa. i c va veni la dnsa Timotei, ucenicul lui Pavel, i o va boteza. Iar cnd acestea s-au mplinit, ea zdrobind idolii tatlui su, i-a aruncat jos. Pentru aceasta a fost mai nti cercetat de tatl su, care a poruncit s fie dat s o calce caii, dintre care unul n loc s-i fac ei vreun ru, s-a repezit asupra tatlui ei i l-a trntit jos i l-a omort i a fericit pe sfnta cu glas omenesc. Iar ea ndat fiind eliberat din legturi, la rugmintea poporului a fcut rugciune, i a nviat pe tatl ei, care a crezut n Mntuitorul Hristos, cu trei mii de oameni i cu femeia sa dimpreun, i primind botezul, a lsat mpria, i-a petrecut viaa n turnul ce zidise pentru fiica sa. Dup aceea, lund mpria Sedechie, sfnta a fost silit s jertfeasc la idoli i neplecndu-se, a fost aruncat cu capul n jos ntr-o groap adnc, n care erau tot felul de trtoare veninoase i a rmas nevtmat. Dup patru zile, fiind scoas de acolo, a fost supus la multe chinuri, dar a rmas sfnta nevtmat. Pentru aceast minune au trecut la credina n Hristos opt mii de suflete. Dup ce a czut Sedechie din mprie, s-a ridicat Savorie, fiul su, cu oaste asupra aceluia ce-l scosese pe tatl su din mprie. Atunci ntmpinnd sfnta Irina pe Savorie naintea cetii, l-a orbit i pe el i pe oastea lui cu rugciunea, i iari cu rugciunea l-a fcut s vad. Pentru aceasta nemulumitorii au supus-o la multe chinuri, dar desfcndu-se pmntul a nghiit pe slugile tiranului, din care pricin au trecut muli la credina n Hristos. i rmnnd tiranul nc tot n necredin, a venit ngerul Domnului i lovindu-l l-a ucis. i fiind sfnta slobod, umbla prin cetate, fcnd multe i mari minuni i n alte multe ceti unde a mers i unde a propovduit pe Hristos, fiind supus la nenumrate chinuri, din care rmnea nevtmat, de ctre regele Numenau n cetatea Calinicon i de ctre regele perilor

5 Mai
Ziua a cincia, pomenirea sfintei mari mucenie Irina.
Aceasta a fost singura fiic nscut lui Liciniu, regele din cetatea ce se cheam Maghedon. La nceput sfnta s-a numit Penelope, i att strlucea cu frumuseea trupului, nct ntrecea pe vrstnicile ei. Ea tria ntr-un turn nalt zidit de tatl su, cu treisprezece fecioare frumoase, avnd

296

5 Mai
Savorie. Aceste minuni dup gndurile omeneti pot prea unora de necrezut, dar la Dumnezeu toate sunt cu putin cele ce la oameni sunt n neputin. Aadar, pe scurt, a fost adus sfnta la judecat, mai nti adic de tatl ei, Liciniu, a doua oar de Sedechie i Savorie i Numerian fiul lui Sevastian i de eparhul Vavdon, i Savorie regele perilor; iar cetile n care a mrturisit sunt acestea: Maghedon patria ei, Calinicon, Constantina i Mesimvira. Pomenirea muceniciei ei a fost scris de Apelian dasclul su. Sngele a nceput s curg valuri din stomac dar turcii nu s-au oprit. Au repetat aceleai torturi iar i iar pn cnd tot corpul i s-a contorsionat i membrele i s-au rsucit. Sfntul nu mai avea putere s vorbeasc i se ruga n gnd Domnului s-i ierte pcatele. Din gur i-au pornit saliva i sngele i tot pmntul sub el era rou. Curnd sfntul a leinat. Creznd c a murit, pgnii i-au tiat legturile cu care era legat de pom i trupul sfntului a czut la pmnt. Mnia lor era diabolic i chiar czut jos ei continuau s-l loveasc. La un moment dat sfntul a deschis ochii i s-a rugat: "Doamne, n ale Tale mini mi dau sufletul." Pe la nou dimineaa sufletul mucenicului s-a desprit de trup. Aceste fapte au rmas uitate aproape 500 de ani, pn n 3 ianuarie, 1950. Pe atunci s-a ridicat o mnstire de maici pe locul celei vechi. Starea Macaria (+ 23 aprilie, 1999) se plimba printre ruinele mnstirii cu gndul la numeroasele moate ce vor fi fost mprtiate pe acel pmnt i la sngele care a udat copacul ortodoxiei. Ea i-a dat seama c acela era un pmnt sfnt i s-a rugat la Dumnezeu s o nvredniceasc s vad mcar pe un sfnt dintre cei care au trit acolo. Dup un timp i se prea c aude o voce care-i spune s mearg s sape ntr-un anumit loc. Ea a artat acel loc unui meter angajat s fac reparaii la mnstire. Omul n-a prea vrut s se apuce de spat acolo pentru c el avea de spat n alt parte. Vznd c nu-l poate convinge, Maica stare l-a lsat s mearg unde avea el de spat dar s-a rugat la Domnul s nu poat spa, astfel nct atunci cnd s-a apucat omul a dat de piatr. A mai ncercat n trei sau patru locuri i s-a ntmplat acelai lucru. n cele din urm a acceptat s fac ascultare i a spat n locul indicat de maic. Printre ruinele unei chilii, brbatul a dat la o parte molozul i a nceput s sape n vitez. Starea l-a rugat s se liniteasc i s sape uor pentru c nu vrea s strice trupul pe care crede c-l vor descoperi acolo. El a luat-o n rs cnd a auzit c se ateapt s gseasc moatele unui sfnt. Dar la o adncime de ase picioare, au descoperit capul unui om al lui Dumnezeu care pe loc a umplut locul de miros bineplcut. Meterul s-a albit la fa i n-a mai putut gri. Maica Macaria l-a rugat s se retrag i s o lase singur acolo. Apoi a ngenunchiat i a srutat moatele cu mult evlavie. Dnd la o parte tot mai mult pmnt, a descoperit mnecile de la rasa sfntului. estura era groas i prea s fi fost esut la un rzboi foarte vechi. A descoperit apoi tot corpul, dezvelind sfintele moate ale unui mucenic. Maica Macaria se afla tot n acel oc sfnt i la Vecernie, aa c citi sfnta slujb acolo. Dintr-o dat a auzit un zgomot de pai care veneau de la mormnt nspre ea, traversnd toat curtea, pn la ua bisericii. Erau paii unui om hotrt i cu caracter puternic. Maicii i-a fost team s se ntoarc s se uite ce se aude cnd o voce a ntrebat-o: "Ct timp vrei s m mai lai aici?" Atunci a vzut n faa ei un clugr nalt, cu ochii mici i rotunzi i cu barba pn la piept. n mna stng avea o lumin puternic i cu dreapta binecuvnta. Maica Macaria a fost cuprins de bucurie i frica i-a disprut. "Iart-m," spuse ea, "Am s m ocup de tine mine, cnd Domnul va

Pomenirea sfinilor mucenici Neofit, Gaie i Gaian. Pomenirea sfntului noului mucenic Efrem.
Sfntul Nou Mucenic i Fctor de Minuni Efrem s-a nscut n Grecia la 14 septembrie, 1384. A rmas fr tat pe cnd era nc tnr i mama a rmas singur s creasc apte copii. Cnd Efrem a mplinit 14 ani, Bunul Dumnezeu i-a cluzit paii ctre o mnstire din Muntele Amoman, lng Nea Makri din Atica. Mnstirea avea hramul Buneivestiri i a Sfintei Parascheva. Aici el i-a luat crucea lui Hristos pe care toi cei ce vor s-L urmeze trebuie s o fac (Mat. 16:24). Aprins de dragostea pentru Domnul Sf. Efrem s-a supus de bunvoie disciplinei monastice. Timp de aproape 27 de ani el a urmat exemplul vieii sfinilor i pustnicilor deertului. Cu rvn dumnezeiasc el L-a urmat pe Hristos i s-a dezrobit de plcerile lumeti. Din mila Domnului i-a purificat sufletul de patimile omortoare devenind vas ales al Sfntului Duh, fiind nvrednicit i de nalta treapt a preoiei, slujind cu mult smerenie i zdrobire de inim n altar. n 14 septembrie 1425, barbarii turci au atacat mnstirea dinspre mare, distrugnd-o i prdnd locurile nvecinate. Sf. Efrem a fost unul din victimele urii lor slbatice. Muli clugri au fost torturai i decapitai dar Sf. Efrem a rmas calm. Acest lucru i-a nfuriat pe turci i i-au fcut s-l arunce n temni pe Efrem pentru a-l tortura i a-l fora s renune la Hristos. Ei l-au nchis ntr-o celul mic, fr pine sau ap, btndu-l n fiecare zi n sperana c-l vor determina s se fac musulman. Timp de mai multe luni sfntul a fost chinuit groaznic dar nu s-a lepdat de Dumnezeul lui. Vznd aceasta, turcii au hotrt s-l ucid. ntr-o zi de joi, 5 mai 1426, a fost scos din celul, ntors cu capul n jos i legat de un dud. Dup aceea l-au btut i l-au batjocorit ntrebndu-l aa: "Unde e Dumnezeul tu?", "De ce nu te ajut acum?" Dar sfntul nu i-a pierdut curajul i continua s se roage: "O, Doamne nu asculta vorbele acestor oameni i fac-se totul dup voia Ta." Barbarii i-au smuls barba sfntului i l-au torturat pn cnd a slbit putera lui. Sngele curgea i hainele i erau numai fii. Corpul i era aproape despuiat i plin de rni dar agarenii nu erau mulumii continund s-l chinuie. Unul din ei a luat un b ncins i l-a nfipt violent n buricul sfntului. ipetele lui de durere i sfiau inima.

297

6 Mai
aduce zorii zilei ." Sfntul a disprut i starea a continuat s citeasc slujba de sear. n dimineaa urmtoare dup utrenie, Maica Macaria a curat osemintele i le-a aezat ntr-un ungher al altarului bisericii, aprinznd i o candel n faa lor. n acea sear Sf. Efrem i s-a artat n vis mulumindu-i c a avut grij de el i spunndu-i c l cheam Efrem. Din gura sfntului a auzit povestea vieii lui i mucenicia pe care a suferit-o. Sf. Efrem l-a slvit pe Dumnezeu n timpul vieii lui i prin moartea lui, de aceea Dumnezeu l-a nvrednicit cu darul facerii de minuni. Cei care se nchin la sfintele sale moate cu dragoste i credin se vindec de nenumrate boli i infirmiti i este grabnic ajuttor la rugcinile celor care-l cheam. Acesta era din ara Avsitidei, din hotarele Idumeii i Arabiei, fiu din fiii lui Isav, de era el al cincilea de la Avraam. Pe tatl su l chema Zaret i pe mama sa, Vosora. ns mai nainte se numea Iovav, i a proorocit patruzeci i cinci de ani i a apucat nainte de venirea lui Hristos o mie nou sute douzeci i cinci de ani. Pe acesta l-a ispitit diavolul, pentru c l declarase Domnul drept i fr prihan i ntrecnd pe toi cei de pe pmnt. i despuindu-l diavolul de toat averea lui i chinuindu-l cu ngrozitoare i nemngiate rni, a fugit diavolul de la dnsul ruinat, pentru c dreptul s-a artat nenduplecat i nentors la pornirile pe care i le nsufla diavolul. Pe acesta, la sfritul nevoinelor sale, l-a mrturisit de sus Dumnezeu i i-a ntors ndoit toate cte i fuseser luate, precum arat cu amnuntul istoria lui. i a trit dup aceast ncercare o sut aptezeci de ani, de s-a fcut toat vremea vieii lui dou sute patruzeci i opt de ani.

Pomenirea icoanei Maicii Domnului "Potirul nesecat".

Icoana Maicii Domnului "Potirul Nesecat" a fost desoperit n Rusia n anul 1878. Un soldat n rezerv din Tula obinuia s-i dea toat pensia pe alcool, distrugndu-i sntatea. Dei a ajuns s nu mai poat merge, el continua s bea. ntr-o noapte un sfnt i-a aprut n vis sftuindu-l s mearg la Mnstirea Maicii Domnului din Serpuhov. "S i se fac o molitf n faa icoanei "Potirul Nesecat." Pentru c nu avea nici un ban i nici nu putea s mearg, omul nu a luat n seam visul. Dar sfntul i-a aprut i a doua i a treia oar, ndemnndu-l mai aspru s mearg la mnstirea de care i-a spus. Atunci, trndu-se n patru labe, omul a ajuns pn n satul nvecinat i s-a oprit la casa unei femei btrne care i-a doftoricit picioarele i brbatul a nceput s se simt mai bine. n ziua urmtoare el a pornit din nou la drum, la nceput cu dou crje, apoi cu una, pn ce a ajuns la mnstire. Acolo el le-a povestit clugrilor visul su, dar nici unul din ei nu prea s tie de existena vreunei astfel de icoane. n cele din urm, unul dintre ei i-a amintit de o icoan n care era pictat un potir. Pe spatele ei scria "Potirul Nesecat." Dup ce i s-a fcut molitfa ranul s-a ntors acas complet sntos i vindecat de alcoolism. Noutile despre aceast minune s-au rspndit cu repeziciune i muli suferinzi de patima beiei mpreun cu familiile lor veneau s se roage n faa icoanei. Muli dintre ei se rentorceau s aduc mulumiri Maicii Domnului pentru vindecare i pentru c a rspuns la rugciunile lor. n fiecare duminic la Mnstirea Serpuhov-Vyotsk se citete molitfa i acatistul Potirul Nesecat n faa icoanei pentru cei suferinzi de patima beiei.

Pomenirea cuvioilor Mamant, i Ilarion, care cu pace s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Dimitrion, care, fiind sgetat, s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Danax, Mesir i Terinos, care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Donat, care, fiind sgetat, s-a svrit. Pomenirea sfntului Varvar (Barbar).
Sfntul Mucenic Varvar, un fost tlhar din Grecia, a comis multa vreme furturi, santaje si crime. Dar Dumnezeu, care nu doreste moartea pacatosului, l-a intors la pocainta. Odata, in timp ce-si admira prada stand intr-o pestera, harul divin i-a atins inima, ndreptndu-i gndurile spre moartea de care nu putem fugi si spre infricosatoarea judecata. Gandindu-se la multimea de fapte rele pe care lea adunat s-a ntristat si s-a hotarat sa puna nceput bun, spunnd: "Hristos nu a respins rugaciunea tlharului care era pe cruce langa EL; ma rog sa nu ma piarda nici pe mine in mila lui fara margini" Varvar si-a lasat toate bunurile in pestera si a mers spre cea mai apropiata biserica. Acolo si-a dezvaluit toate pacatele preotului si a cerut iertare de relele facute. Preotul l-a primit in casa sa iar Sf. Varvar s-a pus pe coate si genunchi, deplasandu-se ca un animal in patru labe, pentru ca nu se credea vrednic sa fie numit om. In gospodaria preotului el a trait cu vitele, mncnd cu acestea si considerandu-se cel mai rau dintre toate creaturile. Dupa ce a primit iertare de pacatele sale, Sf. Varvar a plecat in padure unde a trait timp de 12 ani, gol, fara imbracaminte, suferind de frig si caldura. Corpul lui s-a innegrit de tot de murdarie si de arderea soarelui. In cele din urma, Sf. Varvar a primit un semn de sus ca a primit iertare si ca va muri ca mucenic. Intr-o zi au venit niste negustori acolo unde se nevoia Sf. Varvar. Acestia

6 Mai
Ziua a asea, pomenirea sfntului i dreptului i mult-ptimitorulul prooroc Iov. 298

7 Mai
vazand ceva ca se misca in iarba deasa din fata lor, au slobozit mai multe sageti in acea directie gandind ca e vorba de vreun animal. Ajungand mai aproape s-au ingrozit cand au vazut ca au ranit mortal o fiinta umana. Sf. Varvar i-a rugat sa nu-l planga si dupa ce le-a povestit cine este, ia rugat pe acestia sa mearga la casa preotului unde a locuit el si sa-i spuna ce s-a intamplat. Apoi Sf. Varvar si-a lasat duhul in grija lui Dumnezeu. Preotul care l-a spovedit pe fostul tlhar, i-a gasit corpul neinsufletit care stralucea cu o lumina dumnezeiasca si l-a ingropat in locul in care a fost ucis. Dupa aceea, a inceput sa curga mir din mormantul sfantului, care a vindecat multe boli grele. Moastele sale sunt la Manastirea Kellios din Thesalia, langa orasul Larissa. domneasca singur. Tot in acel an, 350, Sfntul Chiril (praznuit in 18 martie) a devenit Patriarh al Ierusalimului si a inceput lupta acerba impotriva arianismului. In luna mai a anului 351 a aparut deasupra Ierusalimului o cruce luminoasa, care se intindea de la Golgota pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, fiind pe cat de lunga pe atat de lata, stralucind mai tare decat soarele. O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu. Istoricul Sozomen scria ca aceasta minune a dus la convertirea multori pagani si iudei la crestinism. S-a mai pastrat in timp si o epistola scrisa de Sf. Chiril adresata imparatului, in care ii descria fenomenul miraculos, mustrandu-l sa se alature credintei crestine. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile. Minunea dumnezeiasca a Crucii deasupra Ierusalimului a intarit pe ortodcsi in credinta lor si a contribuit la intoarcerea multor arieni in sanul bisericii. Aceasta este si o reamintire a celei de-a doua veniri a Mantuitorului pe pamant cand "semnul Fiului se va arata pe cer" (Matei 24:30).

7 Mai
Ziua a aptea, se prznuiete pomenirea semnului cinstitei Cruci, care s-a artat pe cer n zilele mpratulut Constaniu, fiul marelui Constantin.

Pomenirea sfntului mucenic Acachie.

Acesta a trit n zilele lui Maximian mpratul, i era capadocian de neam, centurion n cohorta Martesienilor. Deci fiind adus naintea tribunului Firmus, i mrturisind numele lui Hristos, a fost chinuit foarte, i apoi a fost trimis la alt judector Vivian, care l-a dus i cu alii legai la Bizan. i chinuindu-l cu cumplite bti i chinuri l-a bgat n temni, unde artndu-i-se ngerii l-au fcut sntos. Dup aceea alt judector Falchian, a poruncit s i se taie capul. i se face soborul lui ntr-a sa sfnt mucenicie ce este n Eptascalon.

Pomenirea sfntului mucenic Codrat, i a celor mprenn cu dnsul.

Acesta a trit n cetatea Nicomidiei n zilele lui Deciu i Valerian. i pentru credina n Hristos fiind prins cu ali muli elini, au fost dai pe seama judectorului cetii, i mrturisind cu ndrzneal pe Hristos l-au pus jos i l-au btut cu vine de bou uscate. i umplnd pmntul de snge, l-au bgat la lanuri n temni. Deci fiind adus de ctre judector la Niceea, a fost chinuit iari. i vznd el pe oarecare ce erau cu dnsul c vor s jertfeasc idolilor de frica chinurilor, le-a adus aminte de frica de Dumnezeu i i-au ntrit, pn ce au fost ari de judector. Iar sfntul Codrat, intrnd n capitea idolilor, a sfrmat pe toi idolii ce erau n ea. Pentru aceea l-au spnzurat i l-au strujit, i bgndu-l ntr-un sac a fost btut cu vine de bou. Atunci Satornin i Rufin, care au trecut la credina n Hristos, au fost spnzurai, strujii, i li s-au tiat capetele. Deci mergnd judectorul la Apolonida, a dus i pe sfntul; i amestecnd sare cu oet, i turnau peste rni i-l frecau cu esturi de pr, arzndu-l i pe coaste cu fiare arse. Deci trecnd locul ce se numete Rundacul i sosind la Ermupolis au purtat i pe sfntul ntr-un car, pentru c nu putea s umble. Iar acolo, ntinzndu-l peste un grtar ars, i-au turnat deasupra untdelemn i smoal, i apoi i-au tiat capul. i aa i s-a svrit mucenicia.

Sfanta cruce s-a aratat pe cer deasupra Ierusalimului in dimineata zilei de 7 mai, 351 in timpul domniei imparatului Constantiu, fiul Sfntului Constantin (praznuit in 21 mai). In acea vreme, erezia arianismului conform careia Hristos a fost un simplu om si nu Dumnezeu, era cauza multor dispute si scindari in interiorul imperiului. Chiar si dupa primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, multi au fost atrasi de falsele invataturi iar ortodocsii s-au trezit in multe locuri in minoritate. Constantiu, conducatorul partii estice a imperiului era adept convins al arianismului. Fratii sai, Constantin al IIlea si Constans, crestini ortodocsi evlaviosi, erau conducatorii partii de vest. Ambii au fost ucisi in doua batalii diferite prin anul 350, lasandu-l pe Constantiu sa

299

7 Mai Pomenirea sfinilor mucenici cei mai sus numii: Rufin i Satornin, care de sabie s-au svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Ioan Psihaitul.
Acest fericit din tineree urmnd obiceiurilor lui Ioan Boteztorul i Ilie Tesviteanul, i ndreptndu-i viaa spre aspr petrecere, a biruit brbtete rzboaiele demonilor, curindu-i mai nainte sufletul cu curgerile lacrimilor. i nduplecnd pe Dumnezeu cu privegherile cele de toat noaptea, i vrsnd curgeri de lacrimi, a uscat rurile eresurilor, nchinndu-se asemnrii celei cinstite a Mntuitorului Hristos. Iar sfaturile pgnilor le-a surpat cu biruin, suferind cu trie amare izgoniri i nchisori, i a aprat legile i predaniile printeti, nesocotind legile mprteti. Pentru care i nevoindu-se cu trie, n aceeai lupt ca sfini, a luat cununa asemntoare, vindecnd trupurile i sufletele celor bolnavi, ca cel ce a luat de la Dumnezeu harul minunilor. pe credinta obisnuita, obiceiuri si utilizarea limbii engleze in toate cele in afara de slujbele liturgice. Normal ca parohiile etnice si clerul de rit non-latin nu intrau in aceasta viziune. Astfel, cand parintele Toth si-a prezentat referintele arhiepiscopul l-a intampinat cu ostilitate, refuznd sa-l recunoasca pe Alexis ca preot catolic si nelasandu-l sa slujeasca in dioceza sa. Ca istoric si profesor de lege canonica Parintele Toth isi cunostea drepturile in cadrul Bisericii Unite si nu a acceptat deciziile nefondate ale arhiepiscopului. In luna octombrie a anului 1890, a avut loc o sedinta cu 8 din cei 10 preoti ai Bisericii Unite din America la Wilkes-Barre, Pennsylvania sub prezidarea Parintelui Toth. Deja episcopii americani sesizau Roma cu privire la chemarea in Europa a tuturor episcopilor Bisericii Unite din America, de teama ca preotii si parohiile Bisericii Unite vor ingreuna asimilarea imigrantilor in cultura Americana. Episcopii Bisericii Unite din Europa au refuzat sa raspunda apelului de ajutor al preotilor. Arhiepiscopul Ireland a trimis o scrisoare parohiilor sale in care dadea ordin membrilor acestora sa nu participe la slujbele parintelui Toth si sa nu accepte serviciile preotesti ale acestuia. Asteptndu-se sa fie deportat in orice moment, parintele Toth a explicat enoriasilor sai situatia, sugerand ideea reintoarcerii sale in Europa. "Nu," au raspuns ei. Mai bine ne ducem la Episcopul Rusiei. De ce sa ne lasam calcati tot timpul de straini?" S-a decis sa se trimita o adresa consulului rus din San Francisco pentru a-i cere acestuia numele si adresa episcopului rus. Ivan Mlinar s-a dus la San Francisco pentru a-l intalni personal pe Episcopul Vladimir; apoi in februarie 1891, parintele Toth si administratorul bisericii, Paul Podany, au mers si ei la intalnirea cu episcopul. Ca urmare, Episcopul Vladimir a venit la Minneapolis in 25 martie 1891 si l-a primit pe parintele Toth si inca 361 de enoriasi in Biserica Ortodoxa a inaintasilor lor. Enoriasii au privit acest eveniment ca o noua victorie a ortodoxiei, bucurandu-se: "Slava lui Dumnezeu pentru multa Sa mila fata de noi!" Initiativa a venit din partea poporului fara nici o influenta din afara. Biserica Ortodoxa Rusa nu a stiut de existenta imigrantilor Bisericii Unite Slave in America dar au raspuns pozitiv la petitia lor de a fi reuniti cu Biserica Ortodoxa. Intoarcerea la biserica ortodoxa a Sf. Alexis si a parohiei sale a fost un exemplu incurajator pentru sute de grecocatolici. Exemplul a fost ca lumnarea n sfenic care lumineaz tuturor celor din cas (Matei 5:15), iar turma poate fi asemanata cu aluatul pe care, lundu-l, o femeie l-a ascuns n trei msuri de fin, pn ce s-a dospit toat

Pomenirea ptimirii sfntului mucenic Maxim.

Acest fericit propovduind pe Hristos n privelite, i pe muli povuind spre dreapta credin, i feluritele chinuri suferind, a fost la sfrit ucis cu pietre, i ca ncununare pentru acestea, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea adormirii ntru Domnul a sfntului Alexis Toth, marturisitor si aparator al Ortodoxiei n America.
Preacuviosul nostru parinte Alexis, aparatorul credintei ortodoxe si lucrator neobosit in via Domnului, s-a nascut in Austro-Ungaria in 18 martie 1854, intr-o familie saraca din regiunea Rusiei Carpatice. Ca multi altii din imperiul austro-ungar, familia Toth era de rit catolic rasaritean. Tatal si fratele lui Alexis erau preoti iar unchiul sau a fost episcop al Bisericii Unite Greco-Catolice. Alexis a primit o excelenta educatie, invatand mai multe limbi straine, printre care rusa din regiunea carpatica, maghiara, rusa, germana, latina si citea in limba greaca. El s-a casatorit cu Rosalie Mihalich, fata unui preot si a fost hirotonit preot in 18 aprilie 1878, slujind ca al doilea preot al Bisericii Unite. La scurt timp sotia sa a murit, dupa care a urmat si unicul lor fiu sa-l paraseasca, pierderi pe care sfntul le-a rabdat cu blndetea pe care o presupune starea de preot. In mai 1879, Parintele Alexis a fost numit secretarul episcopului din Presov si administrator la Dioceza. Tot lui i s-a incredintat si conducerea unui orfelinat. La Seminarul din Presov Parintele Toth a predat Istoria Bisericii si Legile canonice, ceea ce l-a ajutat mult in viata pe care urma s-o traiasca in America. Sf. Alexis nu a ramas mult profesor si administrator deoarece Domnul avea alte planuri cu el. In octombrie 1889 a fost ales pastor al Bisericii Unite din Minneapolis, Minnesota. La fel ca un alt Abraham, el si-a parasit tara si familia pentru a implini voia Domnului. (Gen 12:1). La sosirea in America, parintele s-a prezentat autoritatii locale romano-catolice , arhiepiscopul John Ireland, deoarece nu exista episcop al Bisericii Unite in America in acea vreme. Arhiepiscopul Ireland apartinea partidului catolicilor americani care erau adeptii "americanizarii" tuturor catolicilor romani. Viziunea lui de viitor s-a fondat

300

7 Mai
(Matei 13:33). Prin predicile sale hotarte el a smuls radacinile tarelor care au crescut in graul adevaratei doctrinei, demascand falsele invataturi care i-au dus poporul in ratacire. Chiar daca nu a ezitat sa arate cu degetul erorile doctrinelor din alte biserici, parintele Alexis a avut grija sa le trezeasca enoriasilor sai vigilenta impotriva intolerantei. Scrierile sale si predicile sunt pline de admonestari referitoare la respectul fata de aproapele si la ideea de a nu judeca credinta altora. Chiar daca a facut comentarii dure in corespondenta sa privata cu administratia bisericii, trebuie sa retinem ca acestea s-au facut pentru apararea Bisericii Ortodoxe si a Misiunii Americane de acuzatii nefondate din partea unora care foloseau un limbaj mult mai dur decat Parintele Toth. Acesti opozanti pot fi caracterizati ca intoleranti, nepoliticosi, cu metode non-etice de amenintarea la adresa lui si a enoriasilor sai. In mijlocul greutatilor, acest erald al teologiei Dumnezeiesti si a doctrinei fara cusur a izvorat scrieri ortodoxe inepuizabile pentru noii convertiti, pline de sfaturi practice despre modul de traire ortodox. De exemplu, articolul sau "Cum ar trebui sa traim in America" pune accent pe educatie, curatie, sobrietate si prezenta copiilor in biserica duminica si in sarbatori. Desi parohia din Minneapolis a fost primita in Biserica ortodoxa in martie 1891, abia in iulie 1892 Sfantul Sinod al Rusiei a recunoscut si acceptat parohia in Dioceza Alaska si Insulele Aleutine. Rezolutia a ajuns in America numai in octombrie 1892. In acest timp ostilitatea religioasa si etnica impotriva noilor convertiti s-a facut bine simtita. Parintele Alexis a fost acuzat ca si-a vandut poporul carpato-rus si religia sa "moscovitilor" pentru bani. In realitate el nu s-a bucurat de nici un suport financiar pentru o lunga perioada de timp, parohia sa fiind una din cele mai sarace. Pna sa-i parvina salariul din Rusia, sfantul a trebuit sa lucreze la o brutarie pentru a se intretine. Chiar daca veniturile sale erau neinsemnate, el nu ezita sa faca pomeni celor saraci si cu nevoi. El si-a impartit banii cu alti clerici mai saraci ca el si a contribuit la ridicarea bisericilor si educatia din seminariile din Minneapolis. Nu-i pasa de viata lui, despre ce va manca si bea. (Matei, 6:25). Lasand toate cele in grija lui Dumnezeu, Sf. Alexis a urmat sfatul Mantuitorului nostru care spunea " Cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i dreptatea Lui i toate acestea se vor aduga vou" (Matei 6:33). Deci el a suportat durerile, necazurile si atacurile fizice cu rabdare si bucurie spirituala, amintindu-ne ca "Dumnezeirea este mai puternica ca toate" (Inteleptul Solomon 10:12). Episcopii Vladimir, Nicolae, Sf. Tihon si Platon au recunoscut harul special al parintelui Toth, trimitandu-l de multe ori sa predice si sa invete poporul slav. Sf. Alexis a vizitat multe parohii ale Bisericii Unite, explicandu-le diferentele dintre ortodoxie, protestantism, romanocatolicism si uniatism, subliniind ca drumul spre mantuire este numai cu Biserica Ortodoxa. La fel ca Iosua, "el si-a calauzit drept poporul spre convertire" (Sirah 49:2). El a ajutat formarea si convertirea a 17 parohii, plantand o vie a lui Hristos in America, imbogatindu-i roadele din ce in ce mai mult. In 1909, anul binecuvantatei lui repauzari, mai multe mii de adepti ai Bisericii Unite Carpato-Ruse si Galiciene s-au intors la ortodoxie. Acesta a fost un eveniment major in istoria Misiunii Nord-Americane care a continuat sa contureze viitorul ortodoxiei in aceasta tara de-a lungul multor generatii ce aveau sa vina. Cine poate sti lupta duhovniceasca a sfantului? Cine poate spune ce rugaciuni a ridicat din sufletul sau smerit catre Dumnezeu? Sfantul Alexis nu si-a arata niciodata in public evlavia ci s-a rugat lui Dumnezeu in secret, cu lacrimi, smerenie si zdrobire de inima. Dumnezeu, Cel ce vede toate cate facem in ascuns, l-a rasplatit pe sfant (Matei 6:6). Este de neconceput ca Sf. Alexis sa-si poata duce la bun sfarsit munca sa de apostolat fara ca Dumnezeu sa-l fi binecuvantat si intarit pentru aceasta. Eforturile Parintelui Toth au fost recunoscute in timpul vietii sale. El a primit in dar o mitra incrustata cu pietre pretioase din partea Sfantului Sinod precum si Ordinul Sfantul Vladimir si al Sfintei Ana de la Tarul Nicolae al IIlea pentru serviciile deosebite si devotamentul fata de Dumnezeu si tara. In 1907 a fost printre candidatii la scaunul episcopal, insa nu a acceptat onoarea, motivand cu smerenie ca o astfel de demnitate ar trebui sa fie responsabilitatea unei persoane mai tinere si mai sanatoase decat el. Pe la sfarsitul anului 1908, sanatatea Sf. Alexis a inceput sa subrezeasca datorita unor complicatii mai vechi. A incercat sa se refaca in sudul orasului New Jersey, dar s-a reintors dupa putin timp la Wilkes-Barre, unde a fost nevoit sa stea la pat timp de doua luni. Vineri, 7 mai 1909 (24 aprilie dupa vechiul calendar), s-a dus la Domnul, zi in care se praznuiesc sfintii Sava si Alexie Pustnicul Pesterilor din Kiev. Dragostea Sf. Alexis si preocuparea pentru copiii sai spirituali nu a disparut odata cu moartea sa. Ca o concluzie la viata sfantului, ar fi potrivita prezentarea uneia din interventiile miraculoase ale parintelui care s-a petrecut in anul 1993: In ianuarie 1993 un barbat s-a rugat Sfantului Alexis sa-l ajute sa obtina informatii despre fiul sau de care nu mai stia nimic de 28 de ani. Punandu-si nadejdea in indrazneala sfantului la bunul Dumnezeu omul a asteptat raspunsul. Chiar a doua zi fiul acestuia l-a sunat pe tatal sau. Se pare ca tanarul se afla in biserica atunci cand a simtit o pornire de nestavilit de a-l suna pe tatal sau. Mama sa il dusese cu ea in alt stat schimbandu-si numele cand el era un copil. De aceea tatal sau nu a putut sa le dea de urma. Afland de la mama sa ca tatal sau era crestin ortodox, a obtinut de la un preot ortodox telefonul tatalui sau dintr-un oras indepartat. Astfel tatal si fiul s-au reintilnit, multumind lui Dumnezeu si Sfantului Alexis pentru ajutorul primit. Sf. Alexis a fost cu adevarat omul lui Dumnezeu care a calauzit multi imigranti galicieni si carpato-rusi prin confuzia neagra a provocarilor religioase din Lumea Noua pana la unitatea Bisericii Ortodoxe cu ajutorul cuvintelor harice si exemplului sau de viata. In testamentul sau, Sf. Alexis si-a lasat sufletul la mila lui Dumnezeu, cerandu-si iertare de la toti si iertand pe toti. Sfintele sale moaste se odihnesc acum la Manastirea Sfantul Tihon din Sudul Canaan-ului, Pensilvania unde credinciosii pot veni sa se inchine lor si sa-i ceara sfantului sa mijloceasca la Dumnezeu pentru ei.

301

8 Mai

8 Mai
Ziua a opta, pomenirea sfntului mritului apostol i evanghelist Ioan, rezemtorul pe piept i iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvnttorul; adic adunarea sfintei pulberi ce iese din mormntul su, numit man.
Preabunul Dumnezeu i Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au

cuvnttorului de Dumnezeu se numete Livaton, unde spre apus zace sfntul Timotei. Iar Maria Magdalena i cei apte tineri din Efes sunt n muntele din apropiere ce se cheam Hileon. Iar sfnta Ermiona, fiica lui Filip, unul din cei apte diaconi, din cele patru proorocie fiice ale lui, zace aproape n acel munte. i Audact mucenicul i fiica sa Calistena i ali mucenici ce au fost episcopi: Ariston, Tiranos, Aristovul i Pavel ceteanul pustiului. i se face prznuirea lui n cinstita sa apostoleasc biseric, ce este la locul ce se numete Evdomon.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Arsenie cel Mare.

Acesta era din marea cetate a Romei, fiind nscut, crescut i pzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, i plin de toat buntatea i nelepciunea dumnezeiasc i omeneasc. Pentru aceasta a fost hirotonit i diacon. i ocrmuind atunci mpria romanilor Teodosie cel Mare i punnd mult nevoin, i cutnd om duhovnicesc i nvat care s fie n stare s nvee pe fiii si carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, i a scris la mpratul Graian, i la papa Inoceniu, i abia a putut dobndi ceea ce dorea. Deci purceznd Arsenie de la Roma i sosind la Constantinopol, a stat naintea lui Teodosie, care a vzut c la fa i la fire este om cinstit i cuttura cu bun rnduial, gndul smerit, i mpodobit cu toat buntatea. i umplndu-se de mult bucurie i dulcea, de atunci l cinstea ca pe printele su, i i se smerea ca unui dascl. i senatorii vzndu-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urnd mrirea i iubind pe Dumnezeu, socotea mrirea ca o pleav, i dorind de via monahiceasc, n toate zilele se ruga lui Dumnezeu s-i mplineasc dorina. i ndat a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: "Arsenie, fugi de la oameni i te mntuiete". Deci el nezbovind, ci schimbndu-i portul, s-a dus i a sosit la Alexandria. i clugrindu-se a mers la Schit, supunndu-se la toat petrecerea cea grea i anevoioas. i rugndu-se lui Dumnezeu, iari a auzit glas dumnezeiesc ctre dnsul: "Arsenie, fugi, taci, linitete-te i te mntuiete". Pe acest mare Arsenie l-a ntrebat oarecnd papa Teofil al Alexandriei, suindu-se i cu alii ctre dnsul: "Spune-ne, o printe, cuvnt de folos". i el zise: "Dac l voi spune, l vei ine?" Iar ei ziser: "Aa, adevrat." i zise el: "Oriunde vei auzi de Arsenie, s nu v apropiai acolo". i iari se spune despre el c, lucrnd n toat vremea vieii sale, purta un petec de ras n sn de-i tergea lacrimile. i era la trup minunat i cuvios, peste tot crunt, uscat i lung, mcar c si era puin grbov de btrnee, avea barba pn la pntece i chip ngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea s-i arate faa cuiva. Priveghea mult, stnd n picioare se ruga neplecndu-i genunchii nicidecum de cu sear pn la rsritul soarelui. n acest fel cu vrsarea lacrimilor a stins focul cel strictor de suflet. i cnd era s se despart de trup, cci ajunsese la adnci btrnei, fiind aproape de o sut de ani, l-au ntrebat ucenicii lui, unde i cum se cade s-l ngroape. Iar el a zis: "Oare nu tii s punei o funie de picioarele mele i s m tragei n munte?" i iari le zise: "Vedei, fiii mei, n ct fric m aflu avnd a iei din trup?" i ei ziser: "Vedem".

nevoit cu osrdie pentru Dnsul, pe sfinii Si ucenici i apostoli, prooroci i mucenici, i pe toi cei ce bine au plcut Lui, nu i-a nvrednicit numai mpriei cerurilor i venicelor bunti, ci i locurile n care au strlucit i au fost ngropai ei, le-au luminat cu multe minuni, artndule pline de daruri. Astfel i mormntul n care fusese ngropat marele apostol i evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvnttorul, n toi anii izvorte i izbucnete afar fr de veste n a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfntului Duh, praf i pulbere sfnt pe care locuitorii de acolo o numesc man. i aceasta lund-o cei ce vin acolo, o au pentru izbvirea de toate bolile, spre tmduirea sufletelor i sntatea trupului slvind pe Dumnezeu i pe robul Su Ioan cinstindu-I.

Din cuvntul de laud al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului.

Se cuvine a ti c tatl cuvnttorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Nsctoarei de Dumnezeu. Pentru c Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda i pe Iosif, i trei fiice: pe Estir, pe Marta i pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu i maic a lui Ioan cuvnttorul de Dumnezeu. Deci Mntuitorul era unchi lui Ioan, pentru c era frate al Salomiei, fiica lui Iosif. Se cuvine s tim c n vremea cnd a fost vndut Domnul nostru iudeilor i a fost rstignit, au fugit toi. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de fa la vnzarea i la rstignirea Lui, i a venit i la mormnt cu Petru. Apoi a luat pe Nsctoarea de Dumnezeu ntru ale sale. De aceea se zice c a avut trei maice pe pmnt: nti pe Salomi, dintru care s-a nscut; a doua, tunetul, c s-a numit fiul tunetului; i a treia pe Preasfnta de Dumnezeu Nsctoarea, precum a zis Domnul: . i a ngrijit-o Ioan pn la adormirea ei. Apoi a venit la Efes i a drmat prin rugciunea sa capitea Artemidei i a mntuit din rtcire patru sute de mii de brbai i femei ce slujeau Artemidei, i i-a adus la lumin. Iar muntele pe care se afl biserica

302

9 Mai
Iar el zise: "De cnd m-am fcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta". i ndat i-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu. Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean . lui spre robie vrjmailor si. i l-a fcut fr de rod din ziua aceea. Proorocul Isaia era la artarea trupului astfel: avea barba lung i ascuit, i se apropia a ajunge cu vrsta la btrnee. i se face pomenirea lui n biserica sfntului mucenic Lavrentie, unde au fost aezate mai pe urm i moatele lui, dup ce mai nti au fost aduse n Constantinopol.

Pomenirea cuviosului Mil fctorul de cntri, care cu pace s-a svrit. Pomenirea cohortei ostailor, care de sabie s-au svrit.

Pomenirea sfntului mucenic Hristofor.

Sfntul Hristofor a trit pe vremea mpratului Deciu, la anii dou sute cincizeci. Acesta era un tnr mercenar barbar, ajuns mpreun cu ali ostai ntr-un ora din Rsrit unde au supus la chinuri pe toi cretinii ce i-au gsit. Dei mare ct un uria la statur i foarte urt la fa, lui Reprove (cci aa i era numele nainte) i s-a fcut mil de aceti oameni. Dar neputnd s griasc pe limba lor, sa rugat lui Dumnezeu, i a fost trimis la el ngerul Domnului, zicndu-i: "Reprove, mbrbteaz-te!" i cum a atins ngerul buzele lui, a grit el slobod. i intrnd n cetate, a nfruntat pe cei ce prigoneau pe cretini, i erau rtcii pentru cele dearte, de socoteau c cele fr de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost btut de un oarecare Vachie, ctre care rspunznd zicea c este oprit de porunca lui Hristos; dar de i-ar da pornire mniei, nu i-ar sta nainte nici Vachie, nici puterea mpratului lui, ca o nimica i putred fiind. Deci a trimis mpratul la dnsul dou sute de slujitori, din pricina chipului lui ngrozitor i nfricotor, i din pricina puterii lui nestpnite i nebiruite. Aceti slujitori l gsir avnd n mn un toiag, care toiag cu minune dumnezeiasc a odrslit; i mergnd la mpratul, pe cale mpuinnduse pinile slujitorilor, rugndu-se el lui Dumnezeu le-a adugat i altele, de hran, de care minune mare slujitorii spimntndu-se au crezut n Mntuitorul Hristos, i mergnd la Antiohia au fost botezai mpreun cu sfntul Hristofor, de ctre sfntul sfinitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care n loc de Reprove, l-a numit Hristofor. Deci stnd naintea judecii mpratului, i vzndu-l mpratul i ngrozindu-se, a czut pe spate cu faa n sus. i iari venindu-i n fire, socoti s-l amgeasc cu vicleug i s-l mblnzeasc cu momelile, i cu ncetul s-l fac s se despart de Mntuitorul Hristos, ns nu pe fa. Pentru aceea i adusese nainte dou femei frumoase la fa, ns desfrnate i gata spre stricciune i foarte tiutoare n a nfierbnta i a ntrta la porniri i la pofte nestpnite i turbate pe brbaii tineri; dintre acestea una se chema Calinica i cealalt Achilina. i le-a poruncit s intre la dnsul, i s se meteugeasc n tot chipul, ca s se mprieteneasc cu dnsul i el s le ndrgeasc nct s-l despart de credina Mntuitorului Hristos, i s aduc jertf la idoli. ns sfntul nvndu-le, le-a ndeprtat de slujirea idoleasc. i stnd ele naintea mpratului i

9 Mai
Ziua a noua, pomenirea sfntului slvitului prooroc Isaia.
Sfntul prooroc Isaia, marele glsuitor, a trit n Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de ctre care a i fost tiat cu ferstrul, i cu sfrit mucenicesc i-a svrit viaa, fiind ngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trectoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. i Dumnezeu a fcut spre semn de a izvort iari acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru c mai nainte de a nu muri, leinnd de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat i ndat a trimis Dumnezeu ap vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tlcuiete trimis. i n vremea lui Iezechia pn a nu fi fcut puurile i fntnile, prin rugciunea Isaiei a ieit puin ap, cnd era cetatea ncercuit de vrjmai, ca s nu piar cetatea din lipsa de ap, fiindc era Ierusalimul nconjurat de cei de alt neam. C ntrebau vrjmaii, de unde aveau iudeii ap s bea. i fiind ntiinai c din izvorul Siloamului, au ngrdit cetatea de au ncercuit-o i au strjuit Siloamul. Deci cnd veneau iudeii cu Isaia, fr de veste izbucnea apa. Drept aceea i pn astzi fr de veste izvorte. i de vreme ce s-a fcut aceasta prin rugciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, i poporul l-a ngropat cu osrdie i cu cinste aproape de Siloam, ca s aib i dup moartea lui prin mijlocul rugciunilor sale ndulcirea apei. Mormntul acestui prooroc se afl aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoilor, spre partea cea dinspre miazzi a Ierusalimului. Cci regele Solomon a fcut mormntul lui David tatl su, nsemnnd spre rsritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douzeci de stadii. i a fcut cale ocolit ntr-o parte i ntr-alta, care are intrare netiut de muli. i pn astzi este netiut de cei mai muli dintre preoti, ca i de tot poporul, cci acolo i inea regele aurul ce-i venea din Etiopia i aromatele, adic miresmele cele scumpe. i de vreme ce regele Iezechia a artat taina lui David i a lui Solomon preoilor babilonieni, care vznd minunea ce s-a fcut n trupul bolii lui, c s-a ntors soarele napoi cu zece ceasuri, i minunndu-se pentru aceasta, au mers ca s vad, de vreme ce Iezechia a fcut aceasta de a spurcat oasele prinilor si, a blestemat Dumnezeu s fie neamul

303

10 Mai
mrturisind c sunt cretine, au fost date la cumplite chinuri, pe care rbdndu-le au luat cununa muceniciei. Dup aceea, aprinzndu-se mpratul cu mnie mare a ocrt pe sfntul pentru chipul feei lui cel ciudat; iar el rspunznd a numit pe mpratul vas primitor de lucrrile diavolului, pentru c aceasta nsemna numele lui Deciu. Deci mpratul a dat hotrrea ca celor dou sute de slujitori ce au fost trimii s prind pe sfntul i s-au botezat mpreun cu dnsul, iar acum se nchinau naintea sfntului, s li se taie capetele. Iar pe sfntul Hristofor a poruncit s fie intuit cu piroane, pe un instrument de chinuire fcut din aram, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfntul edea linitit ca i cum s-ar fi aflat n odihn i povestea nite lucruri minunate, de muli necrezute, dar de cei credincioi crezute i bineprimite, zicnd c vedea un om foarte mare i preanfrumuseat, mbrcat n veminte albe, nct ntuneca i soarele cu strlucirea sa, pe al crui cap se afla o cunun foarte strlucitoare i c mprejurul lui erau ostai purttori de foc, care se luptau cu nite negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stpnul acela nfricoat cu mnie ntorcndu-se, a biruit i a clcat toat puterea vrjmaului. Atunci popoarele auzind acestea i vznd i pe sfntul, c era pzit nevtmat de focul ce ardea sub dnsul, au crezut i au trecut la credina n Mntuitorul Hristos, i au scos pe sfntul din foc. Dar i acetia au fost tiai de slugile mpratului, iar sfntul Hristofor a fost chinuit n alte multe chipuri, iar la sfrit i-au tiat capul. i se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfntul mucenic Polieuct, i la sfntul marele mucenic Gheorghe ce se afl la locul numit Chiparisio.

10 Mai
Ziua a zecea, pomenirea sfntului apostol Simon Zilotul, adic rvnitorul.
Acesta este Simon, care se numete i Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Si i a prefcut apa n vin. Deci vznd Simon minunea aceasta a lsat mireasa, nunta i casa, i a urmat dup Hristos, prietenul i fctorul de minuni i aductorul de mireas, i Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii n foior, cnd s-a pogort Duhul Sfnt n chip de limbi de foc, i umplndu-se de Acesta i nconjurnd mai tot pmntul, a ars toat nelciunea mulimii zeilor, i trecnd prin toat Mauritania i prin Africa a propovduit pe Hristos. i dup aceea mergnd n Britania, i luminnd pe muli cu cuvntul Evangheliei, a fost rstignit i ngropat acolo; i precum a avut rvn fierbinte spre Atotiitorul Dumnezeu, a dobndit i numele dup chipurile i obiceiurile sale.

Pomenirea sfinilor mucenici i frai: Alfiu, Filadelf i Ciprian.

Acetia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam i strlucii cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei ceti. Au fost crescui n religiozitate i n citirea dumne-zeietilor Scripturi de un oarecare sfnt brbat Onisim, care propovduia pe Hristos. Mai nti fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori mprteti, au fost trimii la Roma de ctre Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimii la Potiola, ctre guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis ctre Tertil, care crmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei zii au suferit sfinii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil i-au primit fericitul sfrit. i aa aceti trei purttori de biruint s-au mutat la cele cereti.

Pomenirea sfintelor dou femei mucenie, Calinica i Achilina, ce au crezut prin sfntul mucenic Hristofor, care strpunse fiind cu frigri de la picioare pn la umere, s-au svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Epimah i Gordian.
Sfinii acetia mai sus artai, Epimah i Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindc au mrturisit cu ndrzneal pe Hristos, au fost prini i silii de ctre stpnitorul cetii s se lepede de Hristos i s jertfeasc idolilor, dar ei nu sau nduplecat; de aceea au fost chinuii cu felurite chinuri, iar la sfrit li s-au tiat capetele, i aa au luat cununile nevoinei. Soborul lor se svrete n biserica sfntului mucenic Stratonic.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Isihie mrturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor i era brbat bun i blnd i se purta potrivit cu numele. Rugndu-se el lui Dumnezeu ca s-i arate lui un loc n care s slujeasc i s fie bineplcut Lui, i s-a descoperit s se duc spre prile mrii, la muntele ce se zice Maion, unde a i petrecut mult vreme. Apoi de acolo pogorndu-se spre mare, i fcnd aproape cas de rugciune sfntului Andrei i restul vieii petrecndu-i ntru sihstrie i rbdare i multe lucrri de minuni svrind, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea sfntului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a svrit. Pomenirea mutrii moatelor sfntului Nicolae de la Mira la Bari, n anul 1087, cnd regiunea Mira Lichiei a czut n minile turcilor.

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a svrit.

304

12 Mai

11 Mai
Ziua a unsprezecea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Mochie.
Acesta a fost n zilele mpratului Diocleian i ale lui Laodichie, proconsulul Europei. i era preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu celei din Amfipol. Prinii lui se numeau Eufratie i Eustatia, trgndu-se din Roma cea veche, de bun neam i bogai. Sfntul Mochie se nevoia pururea la nvtur i propovduia pe Hristos, i poruncea i-i sftuia pe toi s se apere de rtcirea idolilor. Deci fcnd proconsulul jertf la zeul fals Dionis, i adunndu-se nchintorii de idoli, s-a apropiat sfntul i a rsturnat jertfelnicul. Iar cnd l-au prins a mrturisit pe Hristos Dumnezeu adevrat, i a fost supus la felurite i cumplite chinuri, de ctre proconsulul Laodichie, iar dup moartea acestuia sfntul a fost chinuit de prinul Talasie i proconsulul Maxim. Astfel fiind dat la fiare, acelea nu-i stricar nimic. Pentru aceasta tot poporul a strigat ca s-l slobozeasc i a fost trimis ctre stp-nitorul Filipisie, la Perintos cetate a Traciei, care acum se cheam Iraclia. i de acolo a fost trimis la Bizan, unde i s-a tiat capul i a fost ngropat o mil de loc de la cetate n laturi. Iar dup aceea, zidindu-i marele Constantin o biseric nfrumuseat i de mult pre, a fost mutat sfntul n ea.

12 Mai
Ziua a dousprezecea, pomenirea celui ntre sfini, printele nostru Epifanie arhiepiscopul Salaminei Ciprului.
Marele i minunatul Epifanie a fost din ara Feniciei, din inutul Elefterapolei. i fiind bine crescut n cas, dup cum este obiceiul la oamenii sraci i plugari, el a strlucit cu fapta bun cea ctre Dumnezeu i s-a ridicat la nlimea cea desvrit a petrecerii celei binecredincioase. Cci prinii si fiind evrei, au rmas n slujba i n umbra Legii i n-au putut s vad lumina harului. Iar el a alergat la credina cea adevrat a lui Hristos, aflnd o mic pricin. Cci tmduindui un cretin, Cleovie, rana ce ptimise, cznd de pe un asin ce nclecase, atunci sfntul a luat ndoial n cugetul lui i nu se ngrijea mult de slujba Legii. i dup aceea aflnd pe un oarecare monah, anume Luchian, l vzu vorbind cu un srac, care cerea milostenie, cruia i-a dat i acopermntul su, adic rasa, i ndat acel Luchian a fost mbrcat de sus cu vemnt alb. Care lucru vzndu-l Epifanie, a trecut la credina cretineasc. i a primit sfntul Botez de la episcop. Iar minunile ce a fcut de atunci este cu anevoie a le povesti cineva cu amnuntul. Att numai trebuie s spunem: c fiind foarte tnr de vrst, i primind credina n Hristos, ndat s-a fcut cu cuviin monah, i a ntrecut pe toi cei de vrsta sa, cu rbdarea i cu trudele cele pustniceti. i ajungnd la plinirea arhieriei, dup ce fcuse petrecere pustniceasc i mulime de minuni i tmduiri la muli bolnavi, n vremea cea de pe urm dup preoie, a fcut mulime de scrieri i a nvat pe toi nvtura drept-mritoare, pentru care a avut multe de suferit din partea ereticilor. Deci trind ani o sut cincisprezece ani i trei luni, precum nsui el a rspuns ctre Arcadie mpratul ce-l ntrebase, i-a dat sufletul ctre Domnul. ns nu n scaunul su, ci ntorcndu-se de la Constantinopol la Cipru, eparhia sa, dup cum a scris marele Ioan Gur de Aur ctre dnsul, c adic nu va ajunge la scaunul su, fiindc din prostimea inimii, i sfntul acesta se unise cu aceia ce au izgonit pe dumnezeiescul Ioan Gur de Aur; deci a rspuns i dumnezeiescul Epifanie marelui Hrisostom cum c nici el nu va ajunge s mearg la locul unde l vor izgoni. Pentru aceasta s-au i mplinit proorociile amndurora. Si-a dat sufletul in minile lui Dumnezeu pe corabie, in ziua de 12 mai 403, dupa ce a lasat cu limba de moarte ucenicilor sai sa pastreze credinta dreapta si sa nu se lase atrasi de bogatie si de brfa. La sosirea corabiei la Salamina popor mult, cu lumnari n mini si astepta pastorul, si l-au nsotit cu lacrimi pna la catedrala sa, unde o mare parte a populatiei Ciprului a venit sa-l venereze timp de 7 zile. Cultul sfntului Epifanie s-a raspndit cu repeziciune, iar mormntul sau a ramas pna azi unul din locurile de

Pomenirea inaugurrii de Dumnezeu pzitei i de Dumnezeu mritei ceti a Constantinopolului, mai ales a druirii sau a nchinrii ei n paza i ocrotirea preasfintei stpnei noastre de Dumnezeu Nsctoarei i pururea Fecioarei Maria. Pomenirea sfntului mucenic Dioscor cel nou.
Acesta era de neam din Mitropolia Smirneilor, i pentru credina lui Hristos fiind adus naintea mai-marelui cetii, i mrturisind c este cretin, a fost legat i bgat n temni. Apoi iari aducndu-se la ntrebare i stnd tare n credin, a fost omort din porunca aceluiai judector.

Pomenirea sfntului noului mucenic Arghiros Tesaloniceanul, care s-a nevoit la anul 1806. Pomenirea sfinilor prinilor notri, cei ntocmai cu apostolii, Chiril-Constantin i Metodie, care au adus lumina Evangheliei popoarelor slave, n veacul al noulea.

305

12 Mai
pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al carei patron este, mpreuna cu safntul apostol Barnaba. Domnul (+ 1654), a venit la domnie n aceast ar Mihail Radu (zis Mihnea al III-lea), care, ne mai putnd prididi cu plata haraciului i a birurilor grele cerute de stpnitorii turci, s-a rzvrtit mpotriva acestora, plnuind s se uneasc cu voievozii rilor cretine din jur i s scape ara sa de sub robia turceasc. Dar sultanul turcesc Mahomed al IV-lea a trimis atunci mpotriva lui oaste mare de turci i de ttari, care au biruit pe Mihnea i au fcut, ca i alte di, prpd i pustiire mare n biata ar, arznd, prdnd i omornd, iar la ieirea din ar au luat cu ei i o mare mulime de robi dintre romni, trecndu-i peste Dunre. Acestea se petreceau n toamna anului 1659. Iar ntre cei robii atunci s-a aflat i un tnr, cu numele de Ioan, care nu avea dect 15 ani. Prinii lui, crora nu li se tie nici numele i nici locul unde au trit, l crescuser cu grij, n frica lui Dumnezeu, i n iubirea de ar i de credina strmoeasc. Pe deasupra, era voinic i chipe; frumuseea lui feciorelnic atrgea privirile tuturor, nct, pe drumul ctre Istanbul, un otean turc mai bogat l-a cumprat cu gnd spurcat, vrnd s-l sileasc spre pcatul blestemat al sodomiei. Dar tnrul s-a mpotrivit cu scrbire i n vlmeala luptei cu spurcatul agarean, l-a rpus, ncercnd s fug. Fiind prins, a fost legat din nou i dus la Istanbul, unde l-au dat femeii turcului ucis; aceasta l-a dus n faa vizirului s-l judece, i acolo tnrul a mrturisit fr nconjur adevrul. Vizirul l-a predat atunci femeii vduve, pentru ca ea s fac cu dnsul ce va voi. Stpna tnrului nu i-a luat capul, ci vzndu-l voinic i bun de munc l-a pus la nceput printre slugile sale; dar vzndu-l preafrumos la nfiare, s-a aprins de drceasc poft pentru el, ca oarecnd femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif cel preafrumos i nelept. Dorindu-l cu nfocare, a ncercat la nceput s-l ademeneasc cu tot felul de fgduine, spunndu-i c l va lua de so dac el s-ar lepda de credina cretin i s-ar face mahomedan. Dar el s-a mpotrivit cu trie uneltirilor acestei noi Dalile i a rmas nestrmutat n credina prinilor lui i n curia trupeasc. Iar ea vznd c nimic nu izbutete, s-a nfuriat i l-a dat eparhului (mai-marelui cetii), ca s-l pedepseasc pentru uciderea soului ei. Acesta l-a azvrlit n temni, supunndu-l la nfricotoare chinuri; femeia venea zilnic la temni, ncercnd necurmat s-l nduplece pe Ioan s-i fac voia, ndjduind c ceea ce nu izbutiser frdelegile ei, vor face ameninrile i chinurile. Dar viteazul tnr nu s-a lsat biruit nici de grozvia chinurilor, pe care le-a ndurat cu brbie i cu ajutor de sus, rmnnd pn la sfrit, ca un tare diamant, neclintit n credina cretin. Vznd, aadar, femeia i prigonitorii c n zadar se ostenesc, au cerut vizirului s-l dea pe tnr la moarte. i scondu-l din temni, clii l-au dus spre o margine a Istanbulului, la locul numit pe atunci Parmak-Kapi (adic Poarta Stlpului), lng Bezestni (adic piaa marelui bazar al negutorilor); aici i-a pus gtul n treang i l-au nlat n spnzurtoare, omo-rndu-l, n ziua de 12 ale lunii mai, ntr-o vineri nainte de nlarea Domnului, din anul mntuirii 1662. Aa a trecut ctre venicele locauri tnrul mucenic romn Ioan, n primvara vieii sale, cnd avea numai 17 sau 18 ani. Trupul su feciorelnic va fi fost aruncat n apele

Pomenirea celui dintre sfini, printele nostru Gherman, patriarhul Constantinopolei.

Acest printe al nostru Gherman a fost fiul lui Iustinian Patriciul, care era brbat luminat i vestit n zilele mpratului Heraclie, ocrmuind multe domnii sub stpnirea lui Iustinian Patriciul, fiind ludat de sfatul mprtesc pentru faptele lui cu desvrire bune i pentru dreapta credin, a fost zavistuit de nepotul lui Heraclie, adic de Constantin Pogonatul i omort, iar feciorul lui, sfntul Gherman, fiind foarte mic, a fost castrat i rnduit n clerul bisericii celei mari din Constantinopol. Acesta socotind ceea ce i s-a ntmplat ca o aflare folositoare, s-a dat la citirea dumne-zeietilor Scripturi. i suindu-se i sporind spre mult cunotin cu ascuimea firii sale, i cu cele de-a pururea osteneli i ndreptndu-i bine viaa sa, a fost hirotonit episcop bisericii Cizicului, nelund ns fietecum treptele, ci cu ornduial. Dup aceea, trebuind bisericilor ocrmuire neleapt, a fost trecut din Cizic la scaunul cel mare al Constantinopolului, unde bine purtnd crma i ndreptnd poporul lui Dumnezeu cu multe nvturi i tlcuind cele mai adnci i cu anevoie de priceput pri ale Scripturii, i luminnd bisericile credincioilor cu prznuitoare cuvinte i laude, i mblnzind i ndulcind greutatea i asprimea privegherilor cu versuri i cu cntri. Iar Leon Isaurul, innd mpria cretinilor tirnete, a nceput nti a huli asupra lui Dumnezeu, i s-a apucat a ocr sfintele icoane, i nici nu asculta cele mai bune dovediri ce se fceau din Sfintele Scripturi, cum c trebuie a se da cinste i nchinciune sfintelor icoane, ci nc a ars i crile care erau scrise spre ajutorul sfintelor icoane. Din aceasta cunoscnd sfntul c nva pe un surd i fr de ruine i ne-priceput, punndu-i omoforul pe sfnta mas, a ieit din Patriarhie, i mergnd la printeasca sa cas ce se zicea a lui Platanie, acolo sta n linite. i n bune btrnei viaa i-a sfrit, trecnd peste nouzeci de ani, iar sfintele lui moate nu numai cnd erau aduse la ngropare au vindecat pe muli de feluri de boli, ci i dup ngropare izvorsc totdeauna vindecri celor ce cu credin se apropie de ele. Deci le-au ngropat n sfnta mnstire a locului. i se face praznicul lui n sfnta biseric cea mare.

Pomenirea sfntului noului mucenic Ioan Valahul (Romnul).

Acest sfnt mucenic a fost din ara Romneasc, nscut din prini de bun neam i binecredincioi, pe la anul Domnului 1644, adic n vremea stpnirii binecredinciosului domn Matei Basarab. La civa ani dup ce acesta s-a mutat la

306

13 Mai
Bosforului sau poate a fost ngropat de cretini cucernici n vreun loc din jurul Istanbulului, unde numai Dumnezeu i sfntul nsui tie. Iar istoria scurtei dar pilduitoarei sale viei a aternut-o n scris marele nvat grec Ioan Cariofil din Istanbul, care a trit pe vremea sfntului, fiind martor al ptimirilor lui. cretineasc. Iar el, tnr nc fiind, se nfrna cu postul, cu ndelunga rugciune i cu cealalt aspr petrecere. Pentru care s-a i supus vieii sihstreti i se hrnea cu puin pine i ap; i ntrebuinnd meteugul doctoresc, vindeca i trupurile i sufletele; se lupta mpotriva demonilor i-i izgonea; slbnogirile le vindeca, ngheborile ndrept, i alte preamrite minuni svrea. Iar prin vdirea Celui ce pe toate le face artate fcndu-se cunoscut patriarhului Constantinopolului, fericitul Chiriac, i de el hirotonisit fiind, a fost trimis la biserica Sinadelor. Aici sfntul ndat cu pratia cuvntului a izgonit pe lupii cei gnditori i cu cuvntul cel ascuit tindu-i ca pe nite mdulare putrede, i-a scos afar, ca s nu pricinuiasc vreo vtmare prii celei sntoase. Astfel dnd turmelor sale netemere i vindecare, s-a dus la Constantinopol i ntlnind pe mpratul Mavrichie, i vindecndu-l de patima de care era stpnit, l-a plecat ca prin hrisov s druiasc cetii sale dajdia cea de peste an, care era o litr de aur. ntorcndu-se spre Sinada i ajungnd la locul ce se numete Solin, numai prin rugciune a fcut s izvorasc ap ca s potoleasc setea celor ce cltoreau. Aa bine i plcut lui Dumnezeu vieuind, i la muli fcndu-se pricin de mntuire, i-a schimbat viaa i s-a mutat ctre cele dorite.

13 Mai
Ziua a treisprezecea, pomenirea sfintei mucenie Glicheria.
Aceasta a trit n zilele mpratului Antonin i a guvernatorului Savin, n cetatea Traianopolei. i aducnd guvernatorul jertf idolilor n cetate, sfnta a fcut semnul cinstitei cruci pe frunte, i a mers la guvernator, declarnd c este cretin i roaba lui Hristos. i ndemnnd-o guvernatorul ca s jertfeasc, ea a intrat n capite i, fcnd rugciune ctre Dumnezeu, a surpat idolul lui Dia i l-a zdrobit. Iar pgnii ce erau acolo aruncau cu pietre asupra ei i nu o ajungeau. De aceea au spnzurat-o de cosie i au strujit-o i au pus-o n temni, dndu-se porunc s nu i se dea mncare multe zile. Dar ea primind hran prin nger, nici un ru n-a ptimit; i intrnd la dnsa n temni i gsind o strachin i pine i lapte i ap, cu toate c temnia era ncuiat s-au ngrozit guvernatorul i cei ce erau cu el. Dup aceea a fost supus la multe felurite chinuri i rmnnd nevtmat, a fcut pe temnicerul Laodichie s se cutremure i s mrturiseasc pe Hristos, pentru care i s-a tiat capul. Iar sfnta a fost dat la fiare i aa i-a dat sufletul la Dumnezeu, i se ngropar sfintele ei moate n Iraclia Traciei.

Pomenirea sfntului mucenic Laodichie, pzitorul temniei, care de sabie s-a svrit. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Serghie Mrturisitorul.
Acesta fiind de neam slvit i mare, i dup suflet s-a dovedit mare. Cci stnd naintea mpratului Teofil cel prigonitor i fr de Dumnezeu, acuzat c se nchin sfintelor icoane i, legndu-i-se grumajii cu o funie a fost purtat i nconjurat prin mijlocul uliei celei pline de popor, suferind scuipri i ocri i lundu-i-se toat averea, i n temni ru ptimind i cu toat casa sa totodat cu femeia i cu copiii a fost izgonit. i de necazurile nstrinrii ndestulndu-se i luptndu-se cu diferite scrbe, a fost chemat de Dumnezeu, i s-a dus ca s ctige vrednice rspltiri de la Hristos, Cel care d rsplata nevoinei.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Alexandru, episcopul Tiverianilor, care de sabie sa svrit. Pomenirea cuviosului Nichifor presbiterul Mnstirii Efesului, care cu pace s-a svrit. se svresc nnoirile cinstitei i dumnezeietii biserici a preasfintei stpnei noastre, mprtesei a toate, care se afl n ostrovul sfintei Glicheria. Pomenirea cuviosului Eftimie cel nou, ctitorul Mnstirii Ivirilor din Aton, care cu pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Ioan Iviritul, tatl pomenitului Eftimie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Gheorghie Iviritul, rudenie pomenitului Eftimie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea monahilor cuvioi mucenici Ivirii, care nfruntnd pe mpratul Mihail i pe patriarhul Ioan Vecos aprnd dreapta credin, au fost aruncai n mare i aa sau svrit. Pomenirea cuviosului Gavriil Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas i a scos din mare icoana cea fctoare de minuni a Maicii Domnului ce se zice Portria, care cu pace s-a svrit. 307

Pomenirea preacuviosului printelui nostru Pavsicacos, episcopul Sinadei.

Acest fericit avea patrie cetatea Apamiei i prini din cei alei i de bun neam i hrnii cu adevrata credin

14 Mai Pomenirea sfntului ierarh Ignatie Brianceaninov

nsui sfntul prin descoperire a poruncit s fie mutat. i acum acolo unde se afl, svrete pururea minuni celor ce alearg la el cu credin.

Pomenirea sfntului mucenic Alexandru cel din Conducheli. Pomenirea sfinilor mucenici Alexandru, Varvar i Acolut. Pomenirea celui ntre sfini printele nostru Leontie patriarhul Ierusalimului, care la anul 1175, cu pace s-a svrit. Pomenirea sfntului noul mucenic Marcu Criteanul, care a mrturisit n Sminia, la anul 1643 i care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Ioan Bulgarul, care s-a nevoit la anul 1802 i care de sabie s-a svrit.

15 Mai
Ziua a cincisprezecea pomenirea preacuviosului printelui nostru Pahomie cel Mare.

14 Mai
Ziua a paisprezecea, pomenirea sfntului mucenic Isidor.
Acest sfnt a trit n zilele mpratului Deciu, trgndu-se de neam din cetatea Alexandriei. i mergnd cu oastea, avea rangul ce se numea option, i pogorndu-se n insula Hios cu flota oastei, peste care era cpetenie Numerie, a fost prt de sutaul Iulie, c crede n Hristos i nu d cinste zeilor. Iar sfntul Isidor a mrturisit pe fa pe Hristos, i vznd Numerie nentoarcerea gndului lui, a poruncit de i s-a tiat capul, i aa a luat cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Terapont.

Acest sfnt de unde a fost i de unde se trgea, i din care prini s-a nscut, sau n ce vreme a trit, sau mpotriva cui a ostit i a biruit i cum a luat cununa muceniciei, nu se poate spune, deoarece pomenirile despre el s-au pierdut cu vremea. Iar c a ales viaa monahiceasc, l arat icoanele lui care-l nfieaz n acest fel de chip i schim; c a fost episcop al insulei Ciprului, c a fost adus lui Hristos prin snge i c a svrit lupta nevoinei, aceasta am luat-o dintr-o povestire veche dup tradiie fr a fi fost scris i aa cum a fost nvat de cei mai nainte, o credem. Cinstitele lui moate au fost aduse la Constantinopol, cci agarenii sftuindu-se ca s nvleasc asupra insulei Ciprului,

Acest sfnt era din Egiptul Tebaidei celei de jos, in vremea lui Constantin cel Mare, i avea prini nchintori la idoli. Mergnd o dat cu prinii n capitea idolilor, a auzit pe cel ce slujea n capite zicnd ctre prinii lui: Scoatei de aici pe vrjmaul zeilor i-l alungai. Iar preacuviosul, bnd din vinul jertfei, a vrsat. i ajungnd mai n vrst, a intrat n rndul ostailor; i peste puin vreme lsnd slujba osteasc, s-a suit la Tebaida de sus i a primit botezul lui Hristos i s-a fcut monah. Dup aceea s-a dus n pustiu, unde a fcut o mnstire ntr-un loc al Tavenisiei, n urma unui glas venit de sus, care i arta nlesnirea locului i mulimea celor ce aveau s se strng acolo. Iar cnd n adevr s-au adunat muli, a venit i Teodor sfinitul, care i-a devenit ucenic i rvnitor vieii i faptelor celor bune i n minuni a strlucit cu dnsul. i la atta nlime de cunotin dumnezeiasc se inla cu neptimirea, nct vedea cu gndul i suirile fericitelor suflete, i vedea i pe cele de departe i cele de fa, i proorocea despre cele ce aveau s se ntmple. Iar mai nainte de a se svri din viaa aceasta sfntul, numrnd mulimea monahilor ce veniser ctre dnsul, s-au aflat o mie patru sute de brbai. Iar cei ce se duceau de la casele lor, nu

308

16 Mai
mergeau pentru desftare i pentru trupeasca dulce ptimire, ntru care se bncur cei muli, ci pentru nfrnarea poftelor i pentru trudele cele pustniceti. De aceea minunndu-se de obiceiurile sfntului urmau viata i petrecerea sa cea ngereasc. Deci svrindu-se n Hristos, a fost ngropat n mnstirea sa. (prznuit n 12 iunie). Mai trziu mnstirea a primit numele Spaso-Eleazarov. Din smerenie i din dragoste pentru o via retras, sfntul n-a primit s fie egumen al mnstirii, numindu-l n loc pe discipolul su Ignatie pentru acea funcie. Apoi s-a retras s triasc ntr-o pdure lng un lac. Sf. Eufrosin a murit la 95 de ani n 15 mai 1481. Din ordinul Arhiepiscopului Ghenadie al Novgorod-ului, la mormntul sfntului au aezat o icoan pictat de discipolul su Ignatie, pe cnd sfntul era nc n via. De asemenea, s-a mai pus la mormntul sfntului i testamentul scris de acesta pentru fraii clugri pe o bugat de pergament, tampilat cu sigiliul de plumb al Arhiepiscopului Teofil al Novgorod-ului, acest testament fiind printre puinele documente de acest fel scrise de mna unui sfnt care s-au pstrat. Sf. Eufrosin, nceptorul vieii pustniceti din Pskov, a ndrumat muli discipoli renumii care, la rndul lor, au ridicat i ei mnstiri, plantnd mai departe smna vieii monahale in jurul Pskov-ului. Printre acetia se aflau i clugrii schitului Sava din Krypetsk (prznuit n 28 august), Sf. Dositei din Verkhneostrov (prznuit n 8 octombrie), Sf. Onufrie din Malsk (prznuit n 12 iunie), Sf. Ioachim din Opochsk (prznuit n 9 septembrie), Sf. Ilarion din Gdovsk (prznuit n 21 octombrie), Sf. Chariton din Kudinsk, fondator i egumen al Mnstirii de la Lacul Kudina de lng Toroptsa, precum i cuvioii prini din Pskov - Ignatie, Haralamb i Pamfilie, nmormntai la Mnstirea Spaso-Eleazar.

Tot in aceast zi, pomenirea prea cuviosului printelui nostru Ahile, episcopul Larisiei.
Acesta a trit pe vremea mpratului Constantin cel Mare, i era nscut i crescut din prini binecredincioi, de la care nvase religiozitatea i cinstirea de Dumnezeu, mpreun cu nvtura cea lumeasc, i cu filozofia cea mai nalt. i mpodobindu-se pe sine cu toate buntile cele dup Dumnezeu, a fost ales arhiereu al Larisei, celei ce se afl n a doua Tesalie, de ctre toi cei ce ce locuiau n Grecia. A mers la Sinodul cel mare din Niceea i ostenindu-se i luptndu-se mpreun cu prinii pn n sfrit i caterisind pe Arie i cei mpreun cu el i dndu-i anatemei iari s-a ntors n Larisa, unde a surpat multe capiti idoleti, i a izgonit demoni din oameni, i alte multe minuni a fcut; i i-a sfrit viaa cu pace, dup ce a ridicat din temelie case de rugciune, i le-a mpodobit n tot felul.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Varvar, izvortorul de mir. Pomenirea cuviosului Eufrosin, nceptorul vieii pustniceti din Pskov.
Sf. Eufrosin din Pskov, cu numele lumesc Eleazar, s-a nscut n anul 1386 n satul Videlebo, lng Pskov, unde sa nscut i Sf. Nicander al Pskov-ului (prznuit n 24 septembrie ). Prinii si i-ar fi dorit ca fiul lor s se cstoreasc dar Eleazar s-a retras n secret la Mnstirea Snetogorsk (pe dealul Snyatni, Pskovul de azi) unde a fost tuns clugr. n jurul anului 1425, cutnd un loc unde s se poat dedica n voie rugciunii intense, Sf. Eufrosin a luat binecuvntarea stareului pentru a se retrage ntr-o chilie ascuns pe rul Tolva, nu departe de Pskov. Fiind ns preocupat de soarta oamenilor i mntuirea lor, sfntul a fost nevoit s abandoneze pustnicia i s primeasc pe toi cei ce aveau nevoie de un sfat i de un cuvnt de la un printe nduhovnicit. Sf. Eufrosin i binecuvnta pe cei care veneau s triasc dup rnduiala schitului, ntocmit chiar de el. Rnduiala Sfntului Eufrosin se bazeaz pe un sfat generalizat despre "cum ar trebui s triasc un clugr", fr s se fac referire la regulamentul strict al vieii monahale sau la rnduiala sfintelor slujbe, cum se face, de exemplu, n Rnduiala Sf. Iosif din Volokolamsk; n 1447 la dorina frailor, Sf. Eufrosin a construit o biseric n cinstea celor Trei Sfini Ierarhi - Vasile cel Mare, Grigore Teologul i Ioan Hrisostom, care l-au cercetat pe sfnt, dar i n cinstea Sf. Onufrie cel Mare

Pomenirea cuviosului Serapion de la Manastirea Spaso-Eleazar, la Pskov.

Sfntul Serapion a fost nsotitorul de asceza si viata calugareasca al sfntului Eufrosin, si de aceea el este praznuit uneori mpreuna cu cuviosul Eufrosin. Viata lui se gaseste scrisa la 8 septembrie, ziua trecerii lui la Domnul.

16 Mai
Ziua a aisprezecea, pomenirea preacuviosului printelui nostru Teodor sfinitul, ucenicul preacuviosului Pahomie cel Mare.
Fericitul acesta ndeletnicindu-se cu legea lui Dumnezeu i tot curat fcndu-se i artndu-se vas ales i sfinit, s-a nvrednicit i de numirea cea adevrat i mare, dimpreun-locuitor i asemenea la chip fcndu-se marelui Pahomie. Pentru aceea locaurile etiopienilor, dup dumnezeiescul Avacum a zice spimntnd, i ca n uimire capetele acestora tind, a trecut la darurile rspltirii cu sudorile bunei fapte, alungnd toat boala i toat slbiciunea de la oameni.

Pomenirea celui dintre sfini printele nostru Alexandru arhiepiscopul Ierusalimului, i a sfinilor mucenici Avda i Avdiis episcopii, aisprezece preoi, nou diaconi, ase clugri i 7 fecioare. 309

17 Mai
Acetia mrturisind pe Hristos i propovduind n Persia, au fost prini i dui la domnitor; i neplecndu-se ei a cinsti dogma persieneasc, ci mrturisind pe Hristos i felurite chinuri suferind, la sfrit li s-au tiat capetele cu sabia i au primit cununile muceniciei. Dintre acetia sfntul Petru era din oraul ce se cheam Lampsac. Adunndu-se la Dacno, domnul cetii evridinilor, a silit pe sfntul Petru ca s jertfeasc Afroditei, i nevrnd acesta s se supun, ci mrturisind pe Hristos Dumnezeu, i-au zdrobit tot trupul cu legturi, cu lemne i cu roate. Pentru aceasta n timpul chinurilor i-a dat duhul i a luat de la Dumnezeu cununa nevoinei. Iar Pavel i Andrei se trgeau cu neamul din Mesopotamia, i fiind ostai sub zisul Dacno, s-au dus la Atena cu el. i fiind prini acolo Dionisie i Hristina, Pavel i Andrei i-au luat asupra lor s-i pzeasc, dar mai apoi ei au poftit pe sfnta Hristina, care era fecioar i frumoas i n vrst de nunt, ca s se mpreune cu dnii spre pcat. Iar ea nenduplecndu-se nici de cum, n loc s o sileasc ei i-au schimbat gndul datorit nvturilor ei, i au crezut n Hristos. Pentru aceasta Pavel, Andrei i Dionisie au fost ucii i ngropai de mulimea pietrelor azvirlite asupra lor; iar sfnta Hristina aruncnduse peste ei, i s-a tiat capul. Patimirea sfintilor mucenici dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras din Muntele Athos.

Pomenirea sfinilor mucenici Isaachie, Simeon i Vahtisoiu, care prin foc s-au svrit. Pomenirea celor din Mnstirea sfntului Sava, prini ucii de ctre Vlemini. Pomenirea sfntului mucenic PapilIn, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Petru cel din Vlaherna, care cu vine de bou fiind btut, s-a svrit. Pomenirea sfntului Nicolae patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfintei Eufimia, aproape de limanul Neoriei, de la sfnta Dinamis. Pomenirea sfntului noului mucenic Nicolae cel din Mezov, care a mrturisit n Tricala, la anul 1619 i care prin foc s-a svrit.

17 Mai
Ziua a aptesprezecea, pomenirea sfinilor apostoli Andronic i Iunia.
Acest apostol al Domnului, ca i cum ar fi fost cu aripi a nconjurat toat Iumea, smulgnd toat nelciunea nebuniei idoleti din rdcin, i propovduind pe Hristos. El a avut dimpreun urmtoare lui pe mult-minunata Iunia, care era moart pentru lume, i vieuia numai pentru Hristos Mntuitorul. i trgnd spre dumnezeiasca cunotin pe muli, au stricat capiti idoleti i au zidit dumnezeieti biserici n toate prile; i gonind duhuri necurate de la oameni i tmduind boli fr de leac, i-au plinit i ei ca nite oameni obteasca datorie a firii, i prin moarte s-au mutat la viaa cea venic. De acetia pomenete i marele apostol Pavel, n Epistola ctre Romani (XVI, 7), zicnd: "Spunei nchinciune lui Andronic i Iuniei, rudelor mele i soilor mei n robie, care sunt vestii ntre apostoli, care i mai nainte de mine au fost n Hristos".

Pomenirea sfintilor mucenici Iraclie, Paulin si Venedim.

Iraclie, Paulin i Venedim erau din Atena i propovduind cuvntul Evangheliei ndemnau pe pgni i pe nchintorii la idoli s se ntoarc de la deertciunea i nelciunea idolilor. Pentru aceasta au fost prini i dui la stpnitorul. Acesta dup ce mai nti i-a btut cumplit i a ncercat i alte multe chinuri, i fiindc s-au pzit nevtmai prin puterea lui Dumnezeu, pentru aceea la sfrit le-a tiat capetele, i aa au luat fericiii cununa muceniciei.

Pomenirea sfntului mucenic Solohon i a celor mpreun cu el sfinii mucenici Pamfamir i Pamfilon. Pomenirea cuvioilor prini i frai Nectarie i Teofan, ctitorii Manastirii lui Varlaam din Meteora.

18 Mai
Ziua a optsprezecea, pomenirea sfinilor mucenici Petru, Dionisie (Denisa), Andrei, Pavel i Hristina (Cristina) fecioara. 310

Pomenirea sfintelor apte femei mucenie din Anghira Galatiei: Tecusa, Alexandra, Claudia, Faini, Eufrasia, Matroana, Iulia i mucenicul Teodot. Pomenirea sfintei Eufrasia, care n adncul mrii s-a svrit. Pomenirea celui ntre sfini printele nostru tefan cel nou, patriarhul Constantinopolului. Pomenirea sfntului mucenic Iulian, care fiind trt pe spinii rugului, s-a svrit. Pomenirea sfntului sfinitului mucenic Teodor, pap al Romei, care, strujit fiind, s-a svrit. Pomenirea sfintei Anastaso care ntru ale lui Leucadie cu pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului printelui nostru Martinian, cel dintru ale lui Areovint.

19 Mai

19 Mai
Ziua a nousprezecea pomenirea sfntului sfinitului mucenic Patrichie, episcopul Prusei, i cei mpreun cu el Acachie, Menandru i Polien.
Dintre acetia, Patrichie episcopul Prusei, fiind prt c credea n Hristos, a stat de fa naintea eparhului Iulie, care cutnd s-l fac s se nchine la idoli, i spunea c izvorrea apelor celor calde se nfierbnt prin purtarea de grij a zeilor i sunt vrsate pentru binele oamenilor. Iar sfntul mucenic i-a rspuns c ntru-adevrat pentru binele oamenilor izbucnesc apele cele fierbini, ns prin puterea Domnului nostru Iisus, Care a rnduit dou locuri: unul plin de bunti, n care se odihnesc drepii, iar cellalt plin de ntuneric i de foc, unde vor fi osndii pctoii dup nvierea cea din mori ; i cuta sfntul s explice eparhului felul i rostul acestei rnduieli dumnezeieti, ns eparhul a poruncit s fie aruncat n mijlocul izbucnirilor de ape fierbini, care lui nimic nu i-au stricat ci mai vrtos acelora ce l-au bgat. Atunci i s-a tiat capul cu sabia mpreun cu Acachie i Menandru i Polien. i se face soborul lor n casa preasfintei de Dumnezeu Nsctoarei.

dar slugilor prndu-li-se c mplinesc porunca, lundu-li-se mintea de ctre puterea dumnezeiasc, au sfredelit un trunchi de lemn, ca i cum ar fi fost sfntul, i l-au spnzurat. Pentru aceasta ns ei au fost btui, ca i cum i-ar fi btut joc de guvernator. Iar dou din aceste slugi, Alexandru i Asterie, vznd acea preaslvit minune, au crezut n Hristos, dar pentru aceasta li s-au tiat capetele. Dup aceea sfntul a fost supus la multe chinuri iar la sfrit, i s-a tiat capul la Edesa, cetatea egeilor.

Pomenirea cuviosului printelui nostru Memnon, fctorul de minuni. Pomenirea sfntului Dimitri Donskoi, Mare Cneaz al Moscovei.

Pomenirea ostailor care au crezut prin sfntul Talaleu, i care de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Ascla. Pomenirea sfinilor trei cuvioi i purttori de Dumnezeu prini: Nichita, Ioan i Iosif, ctitorii sfintei i mprtetii Manastiri cea nou din Hios, care cu pace s-au svrit. Pomenirea scoaterii i mutrii moatelor celui ntre sfini printelui nostru Nicolae din Mira Lichiei, fctorul de minuni. Pomenirea cuviosului printelui nostru Talasie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Marcu pustnicul, care cu pace s-a svrit.

21 Mai
Ziua a douzeci i una, pomenirea sfinilor, mriilor, de Dumnezeu ncoronailor i ntocmai cu apostolii, marilor mprai Constantin i mama sa Elena.
Acest mare ntre mprai, fericitul i pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constaniu, care se numea Clor, i al cinstitei Elena. Constaniu a fost nepot de fiic lui Claudiu cel ce a mprit n Roma mai nainte de mpria lui Diocleian i a lui Carin. Acest Constaniu, dup ce a fost primit de Diocleian i de Maxeniu Erculiu ca s fie prta al mpriei lor, cnd Maximian Galeriu dimpreun cu ali prigonitori, cu trie ridicaser prigonire asupra tuturor cretinilor, el singur ntrebuinnd blndeea i mila, mai vrtos pe cei ce se luptau pentru credina lui Hristos i ntrebuina sfetnici i prtai ai slujbelor mprteti. nvnd el buna cinstire pe Constantin fiul su cel iubit,

Pomenirea sfntului mucenic Arolot. Pomenirea sfintei Chiriachi, care prin foc s-a svrit. Pomenirea sfintei mucenie Teotimi, care prin sabie s-a svrit.

20 Mai
Ziua a douzecea, pomenirea sfntulul mucenic Talaleu.
Acesta a trit n zilele mpratului Numerian din Liban; pe tatl su l chema Veruchie i pe maic-sa Romilia. i s-a nevoit el de a nvat meteugul doctoricesc i a fost prins la Azarvon, care este al doilea inut al Cilicilor, fiind ascuns ntr-un mslini i a fost adus naintea guvernatorului Teodor. Acesta, neputndu-l pleca s aduc jertf la idoli, a poruncit s-i fie ptrunse gleznele i bgnd treang prin guri s fie spnzurat cu capul n jos;

311

22 Mai
care dup acestea s-a numit ntiul mprat al cretinilor, la lsat motenitor al mpriei sale, n insulele Britaniei. Dup ce Constantin a fost ntiinat de lucrurile necinstite, desfrnate, pierztoare i proaste, pe care le fcea n Roma, Maxeniu, fiul lui Erculiu, i ndemnat de dumnezeiasca rvn i chemnd pe Hristos mpreun otilor, a pogort mpotriva lui Maxeniu. Deci, vznd Dumnezeu curenia sufletului lui i s-a artat mai nti n somn, dup aceea n amiaza zilei, nchipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a artat lui i celor ce erau vrednici. Deci, ndrznind n chipul cinstitei Cruci i fcnd cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, i pe nsui pierztorul Maxeniu l-a aruncat n rul Tibon, necndu-l lng podul Milvia, i aa a izbvit pe cetenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor i mergnd pe cale voia s zideasc o cetate pe numele su n Ilion, unde se zice c a avut loc rzboiul Troienilor cu elinii; ns a fost oprit prin dumnezeiasca ntiinare i i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grab n Bizan s-i zideasc cetatea. Deci, urmnd voii celei dumnezeieti, a zidit aceast de Dumnezeu pzit cetate pe numele su, pe care a i adus-o lui Dumnezeu ca pe o prg a credinei sale. i deoarece cuta scumptatea credinei celei din vremea noastr, a adunat n Niceea arhierei din toate prile, prin care s-a propovduit credina ortodox, i Fiul a fost recunoscut deofiin cu Tatl, iar Arie i cei mpreun cu el au fost dai anatemei, dimpreun cu hula lor. A trimis nc i pe maica sa Elena la Ierusalim pentru cutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste pri de lemn sfnt au fost mutate, adic o parte a fost aezat chiar n Ierusalim, iar cealalt parte a adus-o n mprteasca cetate. mprteasa Elena, dup ce a ajuns la Constantinopol, i-a svrit viaa; iar marele Constantin, mpodobind cetatea cu nnoiri i cu prznuiri, i puin ceva trecnd peste patruzeci i doi de ani ai mpriei sale, i ncepnd rzboiul cu perii, i n oarecare sat lng Nicomidia fiind, s-a mutat ctre Domnul, i a fost adus n cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie i cu prea ncuviinate ntmpinri, a fost aezat n biserica sfinilor apostoli. i a mprit n Roma cea Nou n anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea n trup a Mntuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci i apte, fiind al treizeci i doilea mprat de la August. i se svrete pomenirea lui n preasfnta biseric cea mare, n biserica sfinii apostoli, i n dumnezeiasca biserica sa, n Mnstirea Chinsterna lui Vis, unde mergnd patriarhul mpreun cu mpratul i cu suita sa cu litanfe, svresc aducerea dumnezeietilor Taine.

Pomenirea sfntului noului cuvios mucenic Pahomie, care a mrturisit la locul numit Usac al Filadelfiei, la anul o mie apte sute treizeci (1730), i care de sabie s-a svrit.

22 Mai
Ziua a douzeci i doua, pomenirea sfntului mucenic Vasilisc, nepotul sfntului Teodor Tiron.
Acest sfnt a trit n zilele lui Maximian i era din satul Humialon, din Eparhia Amasiei, nepot al sfntului marelui mucenic Teodor Tiron. Odat a fost la lupt muceniceasc mai nainte cu sfntul Eutropie i Cleonic, care erau n rndul ostailor, tovari cu sfntul Teodor. i svrind aceia mucenicia pentru Hristos, el a rmas n temni. Dup aceea, dorind ca s svreasc calea strdaniei, i rugndu-se pentru aceasta lui Dumnezeu, a fost nvrednicit artrii sale, cci i s-a poruncit s se tocmeasc cu rudeniile lui i s mearg la Comane s mrturiseasc. Deci mergnd cu ostaii la casa lui, i srutnd pe maic-sa i pe fraii si, i nvndu-i s stea n credina lui Hristos, a fost prins atunci de slujitorii ce fuseser trimii de guvernatorul Agripa. Acetia legndu-l i nclndu-l cu nclminte de fier care aveau ntr-nsele multe cuie ascuite, I-au gonit tocmai spre drumul Comanelor. i sosind la satul Dacnon, au gzduit la o femeie, anume Traiani, i au legat pe sfntul de un paltin uscat cu minile ndrt; i fcnd sfntul rugciune, a nverzit paltinul i a nfrunzit, iar acolo unde sta sfntul a ieit din pmnt o fntn cu ap, ceea ce vznd slujitorii i femeia aceea, se zice c au crezut n Hristos i au dezlegat pe sfntul din legturi. i dac au sosit la oraul Comanelor, a fost dus sfntul naintea guvernatorului, i neplecndu-se el a jertfi, a fcut cu rugciunea sa s se pogoare foc din cer i a ars capitea idolilor i idolul din ea, Apolon. Atunci, mniindu-se foarte guvernatorul i pornindu-se cu urgie, a poruncit s i se taie capul i s i se arunce trupul n ru; i aa i-a luat cununa muceniciei, ntru slava i lauda Dumnezeului nostru, Amin.

Pomenirea sfntului Sinod al doilea cel a toat lumea, care a fost n Constantinopol, n vremea mpratului Teodosie cel Mare, la anul 381, mpotriva lui Macedonie, eretic i lupttor mpotriva Duhului Sfnt. Pomenirea sfntului mucenic Marcel, care, adpat fiind cu plumb topit, s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Codru, care s-a svrit fiind trt de cal. Pomenirea sfintei mucenie Sofia doctoria, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului noului sfinit mucenic Zaharia de la Prusa, care s-a nevoit la anul 1802.

312

23 Mai Pomenirea sfntului Ioan Vladimir, cneazul Serbiei i fctorul de minuni, care de sabie s-a svrit.

24 Mai
Ziua a douzeci i patra, pomenirea preacuviosului printelui nostru Simeon din Muntele cel minunat.
Acest cuvios a trit n zilele btrnului Iustin, i a fost nscut n Antiohia Siriei, din tatl Ioan, care era din Edesa, i din maica Marta, fiind crescut n aceeai cetate a Antiohiei. Iar cele de aci nainte toate lucrurile minunate se spune c unele s-au ntmplat, iar altele au fost fcute de el, mai presus de om. Zmislirea lui din pntece s-a fcut prin rugciune. i fcndu-se de ase ani, el a defimat toate cele de jos, s-a suit la munte i ndat s-a obinuit i s-a deprins cu petrecerea cea grea i cu rbdarea. i avea adesea dumnezeieti vedenii i ngereti artri, care-I ndreptau spre cele ce trebuia a face, l nvau cu deosebirea ntre cele bune i intre cele rele, adic cele bune s aleag i de cele rele s fug. i nfrngnd cele ale trupului i hrnindu-se nu cu omeneasc hran, ci cu nemuritoare ce i se da de la cer, aa a petrecut pn la ieirea din trup. Acestea i nespusa mulime a minunilor, le arat mai pe larg istoria lui; atta numai este vrednic s nsemnm, c lsnd lumea din tnr vrst, s-a druit pe sine mnstirii, la care a fost pogort din munte, n care locuise ase ani mai nainte; iar de acolo suindu-se pe stlp, a stat acolo ani optsprezece. Apoi mergnd la Muntele minunat a petrecut zece ani, la un loc nalt de pietre seci. i suindu-se pe stlpul cel mic a petrecut patruzeci i cinci de ani, de i s-a fcut toat vremea vieii lui ani optzeci i cinci. i dintru acetia aptezeci i nou ia svrit cu lupta i rbdarea cea mai presus de firea omeneasc, i adormind a fost mutat spre mrirea i aezarea ngerilor.

23 Mai
Ziua a douzeci i treia, pomenirea Preacuviosului printelui nostru Mihail Mrturisitorul, episcopul Sinadelor.
Acest sfnt ce poart numele ngeresc Mihail, fiind druit lui Dumnezeu din braele mamei sale, i curindu-se pe sine cu ntregimea vieii, s-a fcut preot lui Dumnezeu celui preanalt, i fiind ntrit de Dumnezeu, a stins i a potolit toat brfirea i deertciunea hulitorilor de Dumnezeu, astupnd gurile cele fr de Dumnezeu ale ereticilor, ce se deschideau mpotriva sfintelor icoane. i neputnd suferi fiara cea cumplit, adic tiranul Leon Armeanul, dumnezeietile cuvinte ale gririi sale, deoarece sfntul nu s-a spimntat de nfricorile lui nici s-a muiat cu mintea de acelea, ci cu glas slobod striga: "Eu m nchin i cinstesc dumnezeiasca i cinstita icoan a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, i a sfintei Maicii Sale, iar dogma i porunca ta o scuip i nu o bag n seam". Dup aceea, ruinndu-se tiranul i aprinzndu-se de mnie, l-a osndit cu o deprtat izgonire, iar sfntul pzind chipul lui Dumnezeu curat i nentinat a fost gonit din loc n loc. i aa svrind alegerea cea bun i mpodobindu-se cu ndoite cununi, s-a adugat ctre arhierei ca un arhiereu, i ctre mucenici ca un mucenic.

Pomenirea sfintei purttoarei de mir Maria lui Cleopa, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Salona Romanul, care de sabie s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Seluc, care s-a svrit fiind tiat cu ferstrul.

Pomenirea sfinilor mucenici Meletie Stratilatul i a celor mpreun cu dnsul: Ioan, tefan, Serapion Egipteanul i Calinic vrjitorul (magul); i a celor doisprezece comii i tribuni, i a celor trei femei: Marchiana, Paladia i Sosona i a celor doi prunci: Chiriac i Hristina, i a tuturor celor unsprezece mii dou sute i opt, care mpreun cu dnii au mrturisit. Pomenirea sfantului Vincentiu de Lerins (sec. V). 313

25 Mai

25 Mai
Ziua a douzeci i cincea, pomenirea celei de a treia aflri a cinstitului cap al sfntului, mritului prooroc i naintemergtor i boteztor Ioan.
Acest cinstit i sfnt cap fiind ascuns mult vreme, acum a izbucnit din snurile pmntului, ca aurul din baie, nu nchis n vas de lut ca mai nainte, ci la loc sfnt, n vas de argint. i fiind vestit acest lucru de un preot i fiind adus din Comane, a fost primit de strlucita cetate a cetilor, mpreun cu credinciosul mprat i credinciosul popor, cu toat bucuria. i cu credin nchinndu-se cinstitului i sfntului cap, acesta a fost pus la loc sfnt.

n mdularele lui, aa i el a fost mrit de Dumnezeu. Deci adormind somnul cel dulce, cu moatele sale, face minuni n toate zilele, curind tot felul de boli i gonind duhurile necurate.

Pomenirea sfntului apostol Alfeu, unul din cei aptezeci de apostoli.

Pomenirea sfinilor mucenici Averchie i Elena. Pomenirea sfntului noul mucenic Alexandru Tesaloniceanul, care a mrturisit n Smirna, la anul 1394 i care de sabie s-a svrit.

Pomenirea sfntului mucenic Celestin, care s-a svrit, ptrunzndu-i-se glesnele cu cuie de fier. Pomenirea cuviosului Olvian, care cu pace s-a svrit.

27 Mai
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Eladie.
Acest sfnt curindu-se pe sine de toat nelciunea i fcndu-se vas ales Sfntului Duh, a fost uns prin alegere dumnezeiasc arhiereu, i i s-a ncredinat ocrmuirea Bisericii lui Hristos. Ca un bun pstor alunga pe oamenii cu chip de lup de la turma sa, i ca un vrednic i priceput chivernisitor, o chivernisea, pzind-o neclcat i neviclenit de tot rul. Iar de vreme ce tiranii l aduser naintea lor legat, atunci mai vrtos a strlucit i a luminat cugetele credincioilor. Cci mergnd cu osrdie la chinuri i propovduind pe fa dreapta credin, a fost dat la multe munci, i foarte ru fiind strujit la trup, i s-a artat Hristos Dumnezeul nostru c-i vindec toat chinuirea rnilor, i de aci nainte a devenit i mai osrdie. Deci, umplndu-se tiranii de mnie, au pus pe sfntul la mai grele chinuri i muncindu-l i mai cumplit, i-a dat sufletul la Dumnezeu.

26 Mai
Ziua a douzeci i asea, pomenirea sfntului i mritului apostol Carp, unul din cei aptezeci de apostoli.
Acest mare apostol al Domnului, fiind pus la numr cu cei aptezeci de apostoli i ucenici, i slujind marelui Pavel la propovduire i purtnd duinnezeietile Iui epistole ctre cei crora erau trimise, a nvat pe muli dintre pgni a se nchina i a cinsti Sfnta Treime. Dup aceea, luminndu-i-se mintea prin dumnezeiasc strlucire a Mngietorului, pornind de la Rsrit ca o stea luminoas, a luminat toat lumea cu dumnezeietile nvturi, fcnd n toate zilele multe i mari minuni. i multe ceti i popoare venind la credina n Hristos, i desprind cu botezul pe cei credincioi din cei necredincioi, a suferit din aceast pricin multe prigoniri i scrbe, cci mergea cu brbie i cu osrdie spre cele cu osteneal nevoine ale luptei, nenfricondu-se de mnia dregtorilor. Drept aceea, precum el a slvit pe Dumnezeu

Pomenirea sfntului mucenic Terapont, episcopul Sardiei.

Acest sfnt mucenic Terapont, a fost arhiereu al sfintei Biserici din Sarde, unde prin nvturile sale, pe muli pgni din nelciunea idolilor a ntors ctre Hristos i cu sfntul botez i-a luminat. Deci fiind prins de Iulian dregtorul a fost ferecat n lanuri i nchis n temni ca s fie ucis pe ncetul cu foamea i cu sete. Dup aceea a fost scos i muncit cu fel de fel de chinuri; apoi a fost dus legat la Sinaul n cetatea Frigiei, i la Anghira, cetatea Galatiei, i pretutindeni cu felurite chinuri a fost muncit. i aducndu-l la rul ce se numea Astalin, l-a ntins pe dnsul despuiat jos pe pmnt cruci, i l-a legat de patru pari

314

27 Mai
uscai ce erau nfipi n pmnt, i I-a btut tare pn ce i-a czut pielea i carnea de pe oase, i a adpat pmntul cu sngele lui; iar parii odrslind au crescut stlpri i frunze i au crescut copaci mari; iar cu frunzele lor se tmduiau toate neputinele i durerile oamenilor. Dup aceasta a fost adus la stpnirea Traciei cea din Lidia, aproape lng rul Ermiei, care uda Lidia, la Episcopia Satalisiei de sub Mitropolia Sardelor. Acolo dup multe feluri de chinuri a fost junghiat pentru numele lui Hristos i a primit cununa nestricciunil. Beda i-a nceput ucenicia ca elev al Sf. Benedict Biscop, care era clugr la renumita mnstire din Lerins, ntemeind el nsui alte mnstiri. Sf. Benedict a adus cu el n Anglia multe cri de la Lerins i din alte mnstiri din Europa. Aceast bibliotec l-a ajutat pe Beda s-i scrie propriile cri, cum erau comentariile biblice, istoria ecleziastic i hagiografiile. Beda nu era un istoric perfect obiectiv. De exemplu, n disputa cu cretinismul celtic el era oarecum de partea romanilor. Dar, cu toate acestea, a fost corect i bine documentat. Crile sale se trgeau din "documente antice, din tradiiile strmoilor notri i din cunotinele mele personale". Cartea a V-a, 24, ne ofer o perspectiv clar a vieii religioase i seculare din vechea Britanie. Sf. Beda descrie o lume zugrvit dup tradiii duhovniceti foarte asemntoare cu cele pstrate de cretinii ortodoci. Aceti sfini duceau aceeai via de sfinenie eroic pe care o gsim i la sfinii din est, sfinenia lor fiind demn de dragostea i admiraia noastr. Cretinii posteau miercurea i vinerea, precum i n postul Naterii Domnului de 40 de zile. (Cartea a IV-a, 30). n anul 735 Sf. Beda s-a mbolnvit. Cam cu dou sptmni nainte de Pati se simea slbit i avea probleme de respiraie dar nu avea dureri mari. A rmas vesel i preda zilnic lecii nvceilor si, dup care i continua ziua cntnd Psalmi i ridicnd rugciuni de mulumire la Dumnezeu. Deseori l cita pe Sf. Ambrozie: "Nu am dus o via de care s-mi fie ruine printre voi i nu m tem de moarte pentru c Dumnezeu este milostiv." (Paulin, Viaa Sf. Ambrozie, cap. 45). Pe lng lecii i Psalmi, Sf. Beda mai lucra la o traducere anglo-saxon a Evangheliei lui Ioan i a unei cri cu citate din scrierile Sf. Isidor al Seviliei (prznuit n 4 aprilie). n joia dinaintea nlrii Domnului, sfntul respira tot mai greu i picioarele au nceput s i se umfle. "S nvai repede," le spunea el celor care scriau dup dictarea lui, "pentru c nu tiu ct voi mai putea continua. Domnul m poate chema n orice clip la El." Dup o ntreag noapte nedormit, Sf. Beda i-a continuat dictarea n dimineaa de miercuri. n ceasul al treilea s-a organizat o procesiune cu moatele sfinilor din mnstire, dup care fraii au intrat la slujb, lsndu-l pe clugrul Wilbert cu Beda. Acesta i-a amintit c a mai rmas nc un capitol de scris din cartea pe care o dicta sfntul, ns nu vroia s-l deranjeze pe Beda n ceasul morii. Atunci Sf. Beda i-a spus, "Nu te necji. Ia tocul i scrie repede." La ceasul al noulea Beda s-a oprit i i-a spus lui Wilbert s caute n ldia sa piper, tmie i pnz i s-i cheme pe preoii mnstirii ca s le dea lor. Cnd au ajuns, el le-a vorbit la fiecare n parte, rugndu-i s nu-l uite i s-l pomeneasc n rugciunile lor. Apoi le-a spus acestea: "Vremea plecrii mele este aproape iar sufletul meu tnjete s vad frumuseea lui Hristos, mpratul meu." n acea sear, Wilbert i-a spus: "Printe, a mai rmas o fraz neterminat." La care sfntul i-a rspuns: "Foarte bine, scrie-o." Apoi tnrul clugr a spus: "Acum s-a terminat." Sf. Beda i-a rspuns: "Adevrat ai spus, chiar s-a terminat." Dup care l-a rugat s-i ridice ochii s vad biserica n care obinuia s se roage. Dup ce a cntat

Pomenirea sfntului mucenic Evsevlot, care prin foc s-a svrit. Pomenirea sfntului mucenic Alipie, care s-a svrit zdrobindu-i-se capul de piatr. Pomenirea sfntului sfintiului Beda Venerabilul (Anglia, + 735).
Sf. Beda a fost istoric bisericesc i a consemnat istoria cretinismului din Anglia pn n zilele sale. Anul probabil al naterii sale este 673, iar locul, Northumbria, undeva lng localitatea Jarrow. La vrsta de 7 ani, Beda a fost trimis la Mnstirea Sf. Petru din Wearmouth pentru ca s fie ndrumat i educat de Sf. Benedict Biscop (prznuit n 12 ianuarie). Apoi a fost dus la mnstirea cea nou Sf. Petru, nfiinat n Jarrow n 682, unde a rmas pn la moartea sa. Acolo l-a luat sub aripa sa Sf. Ceolfrith stareul (prznuit n 25 septembrie), care l-a urmat pe Sf. Benedict n 690, conducnd ambele mnstiri, Wearmouth i Jarrow. n Viaa lui Ceolfrith scris anonim, exist povestea unui incident legat, probabil, de tnrul Beda. Ciuma din 686 a npdit mnstirea lui Ceolfrith, rpind majoritatea monahilor cntrei din corul bisericii, rmnnd n via doar stareul i un biat pe care l avea ca ucenic. Acest tnr "este acum preot la aceeai mnstire i laud faptele minunate ale stareului att verbal ct i n scris, fa de toi cei care vor s le afle". ndurerat din cauza catastrofei, Ceolfrith a hotrt c ar fi bine s cnte Psalmii fr antifoni, cu excepia slujbelor de Utrenie i Vecernie. Dup o sptmn de cntat, s-a ntors iar la varianta cu antifonii cntai acolo unde le era rndul. Cu ajutorul biatului i al frailor rmai n via, slujbele se fceau foarte greu pn cnd au fost adui ali clugri care au fost nvai s cnte. Sf. Beda a fost hirotonit diacon la vrsta de 19 ani i la 30 a primit sfnta tain a preoiei din mna Sf. Ioan din Beverley (prznuit n 7 mai), sfnt episcop al Hexham (687) i n 705 al York-ului. Beda iubea slujbele bisericeti i considera c dac ngerii sunt prezeni la slujbe mpreun cu clugrii atunci i locul su era acolo. "Dac nu m-ar vedea printre clugri nu ar ntreba, oare, unde este Beda?"

315

27 Mai
"Slav Tatlui i Fiului i Sfntului Duh", Sf. Beda a adormit ntru Domnul pe care mult L-a iubit. Dei Sf. Beda s-a svrit n 25 mai, n ajunul nlrii, el este prznuit n 27 mai, deoarece srbtoarea Sf. Augustin din Canterbury este fixat pe 26. Trupul su a fost ngropat la nceput n portalul de sud al bisericii mnstirii, iar mai trziu a fost mutat lng altar. Azi sfintele sale moate se odihnesc n Catedrala Durham, la capela Galileia. Sf. Beda este singurul englez pe care l pomenete Dante n Divina Comedie (Paradisul). podul de uscat fnul. Sf. Ioan nu a acceptat, prefernd s rmn n grajd cu animalele. Acolo se culca pe fn i se acoperea cu o hain veche. Astfel grajdul a devenit locul su de pustnicie, unde se ruga i cnta psalmi, umplnd locul de bun mireasm. Prin simpla lui prezen n casa turcului, sfntul i-a adus numai binecuvntri. Ofierul de cavalerie s-a mbogit i a devenit n scurt timp unul dintre cei mai influeni oameni din Prokopion. El era contient de ce i s-a schimbat att de mult soarta i nu se ferea s spun i altora despre asta. Uneori sfntul pleca seara la biserica Sf. Mucenic Gheorghe unde priveghea n pronaos. n duminici i srbtori se mprtea cu Sfintele Taine. n tot acest timp a continuat s-i slujeasc stpnul ca i pn acum, i, n ciuda srciei sale, ntotdeauna ajuta pe nevoiai i pe neputincioi, mprind hrana sa puin cu acetia. ntr-una din zile, ofierul a plecat n pelerinaj la Mecca. Soia lui a fcut un banchet peste cteva zile la care i-a invitat rudeniile i pe prietenii soului ei, rugndu-i s pun o rugciune pentru ntoarcerea cu bine acas a stpnului. Sf. Ioan servea la mas i a luat o farfurie cu pilaf, mncarea preferat a stpnului su i a pus-o pe mas. Soia amintindu-i de mncarea preferat a soului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stpnul tu dac ar putea fi aici s mnnce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfntul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunnd c o va trimite stpnului su la Mecca. Musafirii au rs la auzul acestor cuvinte iar soia a pus s i se pregteasc o farfurie plin ca s o mnnce el sau ca s o dea sracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea n grajd i s-a rugat la Dumnezeu s-i trimit farfuria stpnului su, fiind convins c Dumnezeu va gsi o cale s-i ndeplineasc rugciunea. Numaidect farfuria dispru din faa lui i atunci Ioan a intrat n cas s-i spun stpnei c farfuria a fost trimis. Dup ctva timp stpnul s-a ntors acas cu farfuria de cupru n care a fost pilaful, povestind tuturor cum ntr-o zi (chiar n ziua cnd s-a inut banchetul), ntorcndu-se de la moschee la locul unde era cazat, dei nu era nimeni acas, a intrat i a gsit pe mas o farfurie aburind plin cu pilaf. Nenelegnd cum ar fi putut intra cineva cu farfuria dac ua era ncuiat, s-a uitat mai atent la farfurie i a vzut numele su gravat pe ea. Uimit, a mncat totui mncarea cu mare plcere. Cnd familia i servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soia i-a spus c Ioan a fost cel care i-a trims mncarea i c toi au rs de el cnd le-a spus c a reuit s o trimit la Mecca. Atunci au neles c ce le spusese sfntul s-a adeverit. (comparai cu povestea lui Habakkuk, care n mod minunat i-a dus mncare lui Daniil n groapa cu lei [Dan. 14:33-39], Septuaginta). Spre sfritul vieii sale grele Sf. Ioan s-a mbolnvit, simind c i se apropie sfritul. A chemat preotul ca s-l mprteasc dar acestuia i-a fost fric s vin direct cu Sfinta mprtanie n casa musulmanului, aa c le-a bgat ntr-un mr i aa le-a dus lui Ioan. Sf. Ioan a slvit pe Dumnezeu, a primit Trupul i Sngele Domnului i apoi a rposat, ducndu-se la Domnul pe care L-a iubit n 27 mai 1730. Cnd stpnul su a fost anunat c a murit Ioan, acesta a chemat preoii i le-a dat trupul

Pomenirea sfntului Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul-de-minuni (+ 1730).

Sfntul Mrturisitor Ioan Rusul sa nscut n Mica Rusie n jurul anului 1690, fiind crescut n evlavie i dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat n armat unde a fost simplu soldat n armata lui Petru I i a luat parte la rzboiul ruso-turc. n timpul Campaniei din Prutsk n 1711 el mpreun cu ali soldai au fost capturai de ttari i au fost predai comandantului cavaleriei turceti. Acesta i-a dus pe prizonierii rui n Asia Mic, n satul Prokopion. Turcii au ncercat s-i converteasc pe soldaii cretini la credina musulman prin flatri i ameninri iar cei care nu au primit au fost btui i torturai. Alii, ns au renunat la Hristos i au devenit musulmani, n sperana ci vor mbunti soarta. Sf. Ioan nu a fost cucerit de promisiunile buntilor lumeti, suferind cu curaj umilinele i btile. Stpnul su l tortura frecvent n sperana c sclavul va ceda i va accepta islamismul. Sf. Ioan a fost nenduplecat n hotrrea sa spunnd stpnului: "Nu m vei putea ntoarce de la credina mea prin ameninri sau cu promisiuni de bunti i bogii. Am s m supun ordinelor tale de bunvoie dac m lai s-mi urmez liber credina. Mai degrab i dau capul meu dect s-mi schimb credina. M-am nscut cretin i am s mor cretin." Cuvintele nltoare i credina tare, precum i smerenia i umilina Sf. Ioan au mblnzit n cele din urm inima slbatic a stpnului su. Acesta l-a lsat n pace i nu l-a mai forat s renune la cretinism. L-a pus s stea n grajd cu animalele de care avea grij i Ioan era foarte bucuros s se nevoiasc n grajd i s aib ca pat ieslea, aa cum s-a nscut i Mntuitorul. De dimineaa pn seara muncea pentru stpnul su turc, ndeplinind toate ordinele. Fie c era iarn sau var, sfntul umbla descul i cu puine haine pe el. Ali sclavi i rdeau de el, vzndu-l att de rvnitor dar Ioan nu s-a suprat niciodat pe ei, dimpotriv, i ajuta i pe ei cum putea, uurndu-le neputinele. Blndeea sfntului i buntatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor i al stpnului su, astfel nct aga i soia lui au ajuns s-l ndrgeasc i au hotrt s-i dea o camer lng

316

28 Mai
nensufleit pentru a-l ngropa cretinete. Aproape toi locuitorii cretini din Prokopion au mers la nmormntare, petrecnd trupul sfntului pn la cimitirul cretin. Dup trei ani i jumtate preotului i s-a descoperit n mod miraculos c rmiele trupeti ale sfntului s-au fcut moate. La scurt timp, moatele sfntului au fost transferate la biserica Sf. Mucenic Gheorghe i puse ntr-o racl special. Noul sfnt al lui Dumnezeu a nceput s fie slvit pentru nenumratele sale minuni despre care s-a dus vorba pn n cele mai ndeprtate orae i sate. Credincioi din toate locurile veneau la Prokopion s se nchine sfintelor moate ale Sf. Ioan, primind tmduire prin rugciunile lui. Pe lng cretini veneau la el i armeni i turci care se rugau sfntului s nu-i dispreuiasc. n anul 1881 o parte a sfintelor moate au fost mutate la Mnstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de ctre clugrii Muntelui Athos, dup ce acetia fuseser salvai de sfnt n vremea unei cltorii periculoase. Din cauza deteriorrii serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moate ale Sf. Ioan, s-a nceput construcia unei noi biserici n anul 1886, cu ajutorul mnstirii i a locuitorilor din Prokopion. n 15 august 1898, noua biseric cu hramul Sf. Ioan Rusul a fost sfinit de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvntarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea. n 1924 a avut loc un schimb ntre populaia Greciei i cea a Turciei, adic muli musulmani s-au mutat din Grecia i muli cretini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutndu-se i ei pe insula Euboia, au luat cu ei i o parte din sfintele moate ale Sf. Ioan Rusul. Timp de cteva zeci de ani moatele au stat n biserica Sfinilor Constantin i Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar n 1951 au fost mutate ntr-o biseric nou, cu hramul sfntului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate prile Greciei, mai ales de hram, n 27 mai. Sf. Ioan este la mare cinste n Muntele Athos, mai ales la mnstirea rus a Sf. Pantelimon. Cltorii i cei care duc cu ei lucruri multe pe drum lung, caut ajutorul Sf. Ioan Rusul, care i ocrotete pe acetia n cltoriile lor. artat fidel mrturisitor al lui Hristos, pentru c mult s-a luptat mpotriva pgntii, mustrnd i lepdnd cele neortodoxe, nvnd i ndemnnd pe toi cu bun-cinste a se nchina icoanei lui Hristos i a preacuratei dumnezeietii Maicii Sale i ale tuturor sfintilor. i multe a ptimit de la acel rucredinciosul mprat i de la cei de un cuget cu dnsul: izgoniri, batjocuri i chinuri, pentru dreapta credin; i dup muli ani i dup multe trudiri muceniceti, dup ce cu svrit plcere dumnezeiasc s-a mutat din acestea de aici, l-a preamrit pe el Dumnezeu n ceruri, naintea ngerilor Si, i pe pmnt naintea oamenilor. Pentru c prin cinstitele lui moate se fceau minuni, i se ddea tmduiri tuturor bolilor, pentru ca s fie Dumnezeu preaslvit prin el, Care este preamrit ntru sfinii Si.

Pomenirea sfintei mucenie Eliconida.

Aceast sfint a trit pe vremea mprailor Gordian i Filip, i era din cetatea Vitaliei. i a fost prins i adus la Perinie, ducele Corintului, i neplecndu-se a jertfi idolilor, ci mrturisind pe Hristos Dumnezeu adevrat, a fost supus la felurite i grele chinuri; dar scpnd din acestea a mers la capitea idolilor i prin rugciune a surpat la pmnt idolul zeiei Atena, a lui Die i a lui Asclipie. Dup acestea lund stpnIrea de la Perinie Iustin antipatul, a fost adus mucenia i la acesta, i neplecndu-se a aduce jertfe idolilor, a fost supus i de acesta la grele chinuri, din care cu ajutorul Celui de sus, scpnd nevtmat a primit mucenia moartea prin tierea capului i aa purttoare de cunun s-a suit la ceruri.

28 Mai
Ziua a douzeci i opta pomenirea sfntului sfinitulul mucenic Eutihie, episcopul cel din Melitina. Pomenirea preacuviosului printelui nostru Nichita (Niceta) Mrturisitorul, episcopul Calcedonului (sec. IX).
Acest preacuvios Nichita, din pruncie iubind pe Hristos, sa lepdat de lume i de toate cele ce sunt n lume, i fcea plcere lui Dumnezeu prin vieuirea mbuntit cu fapte. De aceea a fost ridicat n scaunul arhieriei Calcedonului, pe care, stnd ca o fclie n sfenic, strlucea lumii i nfrumusea Biserica lui Hristos. i era foarte milostiv ctre sraci, hrnind pe cei flmnzi, mbrcnd pe cei goi i pe cei strini primindu-i; i era tat srmanilor i aprtor vduvelor i mingietor pentru cei scrbii. i fiind atunci lupt mpotriva icoanelor sub mpratul Leon Armeanul s-a

Pomenirea sfinilor mucenici Crescent, Pavel i Dioscorid. Pomenirea sfntului Andrei cel nebun pentru Hristos, care cu pace s-a svrit.

317

29 Mai

29 Mai
Ziua a douzeci i noua, pomenirea sfintei mucenie Teodosia fecioara, cea din Cezareea (aducerea moatelor).
Odat, n vremea persecuiei mpotriva cretinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia n vrst de 17 ani a vizitat prizonierii cretini condamnai n Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Pati i mucenicii vorbeau despre mpria lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat s o pomeneasc i pe ea cnd vor ajunge n faa lui Dumnezeu. Soldaii au prins-o i au dus-o n faa lui Urban, guvernatorul, spunnd c acea fecioar se nchina n faa prizonierilor. Acesta i-a cerut s jertfeasc la idoli dar a refuzat, mrturisindu-i credina n Hristos. Apoi au torturat-o ngrozitor, rupndu-i carnea cu crlige de fier pn i s-au vzut oasele. Mucenia a rbdat n tcere i cu zmbetul pe fa chinurile i cnd guvernatorul i-a cerut din nou s sacrifice la idoli iar ea i-a rspuns: "Nebunule, mi s-a druit s fiu n rndul mucenicilor". Apoi i-au pus o piatr de gt i a fost aruncat n mare dar au salvat-o ngerii. Din nou au prins-o i a fost dat s o sfie fiarele slbatice dar acestea nu s-au atins de ea. n final clii i-au tiat capul. Noaptea, Sf. Teodosia a aprut prinilor ei care au ncercat s o conving s nu se sacrifice pentru Hristos. Era mbrcat ntr-o hain strlucitoare, cu o cunun pe cap i o cruce strlucitoare de aur n mn, spunndu-le: "Privii gloria de care ai vrut s m lipsii!" Sf. Muceni Teodosia din Tir a ndurat mucenicie n anul 307. Ea mai este prznuit i n 29 mai, zi n care i s-au mutat sfintele moate la Constantinopol i apoi la Veneia.

patriarhie cu ciomege i cu sbii, i voia ca sfnta icoan a lui Hristos, cea de deasupra porilor (care se zice cea de aram) s o pogoare i s o dea focului. i n vreme ce se svreau acestea i sptarul era pe scar, vrnd s pogoare sfnta icoan, fericita Teodosia mpreun cu alte credincioase femei i brbai apucnd scara au prbuit la pmnt pe sptar, care a murit, i ducndu-se la Patriarhie, au mprocat cu pietre pe rucredinciosul patriarh Anastasie. ndat celorlalte femei i brbailor li s-au tiat capetele, a cror pomenire se svrete la nou ale lunei lui August; iar pe sfnta Teodosia un gealat oarecare crud i neomenos trgnd-o ctre Bou, (aa se numea partea aceea a oraului) i lund un corn de berbec, a lovit-o nebunete peste grumazi, i i-a pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucreaz prin ea, este cu putin tuturor s afle ct de mare ndrzneal a dobndit ea ctre Dumnezeu. i se svrete soborul ei n mnstirea zis Dexiocratus, unde se afl i sfintele ei moate.

Pomenirea cuviosului mucenic Olvian, episcopul cetii Aneu.

Acest cuvios a trit pe vremea mpriei lui Maximian, fiind consul Alexandru i Maxim. i a fost el adus la Iulie i Elian, de care fiind ntrebat i neplecndu-se a jertfi idolilor, a fost dezbrcat de haine i ptruns i ars pe coapse cu frigri de fier nroite n foc; apoi a fost pus la nchisoare i spre a doua cercetare fiind adus, i neplecndu-se, a fost dezbrcat i i s-a strujit trupul cumplit i aa a fost aruncat n foc, unde i-a dat duhul lui Dumnezeu.

Pomenirea sfintei preacuvioasei mucenie Teodosia cea din Constantinopol (sec. VIII).
Aceasta a trit pe vremea mpratului Teodosie III Atramiteanul, fiind fiic de prini dreptmritori, din Constantinopol. Cnd era ea de apte ani, a rposat tatl su; iar maic-sa lund copila, a tuns-o ntr-o mnstire din Bizant, dup care s-a svrit i maic-sa, lsnd fericitei toat avuia ei. Iar sfnta din aurul i argintul acela a fcut trei icoane: una a lui Hristos, alta a Nsctoarei de Dumnezeu, i a treia a sfintei mucenice Anastasia, iar restul I-a mprit la sraci. Dup ctva vreme, a luat mpria pe care o lsase ortodoxul Teodosie, Leon Isaurul (717-741) cel ru credincios. Pentru c marele patriarh Gherman nu se pleca la pngritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afar din

Pomenirea cuviosului printelui nostru Alexandru, pap al Alexandriei. Pomenirea sfinilor mucenici, un brbat i soia sa, care s-au svrit zdrobindu-li-se oasele cu toiegele. Pomenirea sfntului noului mucenic Nan sau Ioan Tesalonirceanul, care n Smirna a mrturisit n anul 1802 i care de sabie s-a svrit.

30 Mai
Ziua a treizecea, pomenirea preacuviosului nostru Isaachie Mrturisitorul, egumenul Mnstirii Dalmailor, la Constantinopol.
Acest preacuvios a trait in veacul al IV-lea si era din prile Rsritului, unde s-a facut calugar si a pustnicit cu mari osteneli in desert. Si venind n Constantinopol n zilele lui Valens Arianul (364-378), care se ridicase cu rzboi mpotriva goilor, l-a ntmpinat acest fericit sftuindu-l i rugndu-l s deschid biserica ortodocilor; dar mpratul neascultndu-l, el iari i-a ieit nainte i l-a dojenit asemenea, zicndu-i s deschid i s dea bisericile ortodocilor, dac vrea s nu piar fugind din faa vrjmailor la rzboi. i scrbindu-se mpratul de ndrznirea sfntului, a poruncit s-l bat i s fie aruncat n mrcini. Iar sfntul ieindu-i nainte a treia oar, i-a apucat calul de fru artndu-i aevea pieirea, de nu

318

31 Mai
va ntoarce bisericile cretinilor. mpratul mniindu-se, l-a dat pe seama lui Satornin i a lui Victor, poruncindu-le s-l pun sub paz pn ce se va ntoarce cu pace. Atunci i-a zise sfntul: "De te vei ntoarce cu pace, nseamn c mie nu mi-a grit Dumnezeu; dar tu vei da dosul i vei fugi dinaintea vrjmailor ti i vei fi prins i-i va fi sfritul vieii tale prin foc". A fcut mpratul rzboi, dar fiind biruit, a scpat ntr-o ur de paie, mpreun cu prepozitul, care fiind prta al acestui eres, ntrta pururea pe mpratul mpotriva ortodocilor; i n acea ur au fost ari de goi. Iar sfntul a fost mrit pentru proorocia sa i pentru mrturisirea Ortodoxiei, i petrecndu-i restul vieii n Constantinopol s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea vrjitorului, care a dat otrav sfntului Ermie.

Acesta a dat otrava sfantului Ermie, iar mai pe urma, creznd n Mntuitorul Hristos, s-a invrednicit de cununa muceniciei i de botezul sngelui, taindu-i-se capul pentru Hristos Dumnezeul nostru.

Pomenirea sfinilor cinci mucenici cei din Asralon, care s-au svrit fiind trt pe pmnt. Pomenirea sfinilor mucenici Eusebie i Haralambie, care de foc s-au svrit.

1 Iunie
n ziua nti, pomenirea Sfntului Mucenic Iustin Filozoful.
Sfntul Iustin Martirul i Filosoful s-a nscut ctre anul 114 n Sichem, un vechi ora al Samariei, din prini greci pgni. A trit pe vremea mprailor Antonin cel Pios (138-161) i Marcus Aurelius (161-180), i s-a numit "filosof" fiindc din copilrie s-a osrduit cu studiul filosofiei pgne, iar mai apoi cu cel al filosofiei Adevrului, nvtura lui Hristos. n jurul vrstei de 30 de ani Iustin a primit sfntul botez (ntre anii 133 i 137) i apoi a deschis o coal de filosofie cretin. Deci mergnd la Roma n anul 155, a dat mai sus zisului mprat Antonin o apologie n scris mpotriva rtcirii idolilor, i dezvinovitoare pentru credina n Hristos, cu care pe una, adic credina cretinilor, o adeverea i o ntrea, iar pe cealalt, adic nelciunea idoleasc, o supunea cu dovediri din Scripturi. Mai trziu, n anul 161, puin dup urcarea pe tron a mpratului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresat de aceasta dat Senatului Roman. Deci, fiind zavistuit de Crescent filozoful, a fost omort cu vicleug, chinuit fiind mai nainte cu multe chinuri. Acesta pentru viaa lui curat i fr prihan, ajungnd la fapta bun cea desvrit, i ajungnd plin de toat nelepciunea, i dumnezeiasc i omeneasc, a lsat pentru toi credincioii scrieri pline de toat nelepciunea i folosul care dau mare cunotin celor ce le citesc.

Pomenirea sfntului mucenic Natalie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea cuviosului Varlaam, care eu pace s-a svrit. Pomenirea sfinilor mucenici Romano i Teletie, rare de sabie s-au svrit. Pomenirea sfntului mucenic Evplu, care s-a svrit fiind nfurat n piele de bou i pus n arsura soarelui.

31 Mai
Ziua a treizeci i una, pomenirea sfntului mucenic Ermie.
Sfntul si slavitul mucenic Ermie (Herma) era un soldat n armata romana, mare la stat fiind i crunt de btrnee, care a petrecut ani buni de via osteasc la Comana, n Pont. Iar n zilele mpratului Antonin cel Pios (138-161), ncetnd el din ostasie, a refuzat orice solda cuvenita si a marturisit credinta sa n Hristos Domnul. i fiind prins pentru mrturisirea credinei n Hristos i adus naintea guvernatorului Sebastian, a fost supus la multe i grele chinuri pentru ca nu a vrut sa aduca jertfe zeilor si mparatului, din care rmnnd nevtmat, a atras la credina n Hristos si pe vrajitorul cel pus s-l ucid cu otrvuri. Acestuia pentru c a mrturisit pe Hristos Dumnezeu, i s-a tiat capul; iar sfntul a fost i mai ru chinuit, iar la sfrit tindu-i capul, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Iust, Iustin, Hariton, Harita fecioara, Evelpist, Ierax, Peon i Valerian.
Aceti sfini s-au nevoit la Roma, stnd naintea lui Rustic eparhul, i dup multe chinuri li s-au tiat capetele. ns se spune c mai nainte de taiere, a zis Sfntului Iustin

319

2 Iunie
eparhul: "Voi credei, c dac vei fi omori va vei sui la ceruri, i vei lua vreun bine?" Iar el zise: "Nu ni se pare, ci suntem adeverii, cum c ndat ne vor primi bune rspltiri i desftat primire". i aa li s-au tiat capetele. mprat s ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puin vreme rposnd mpratul numit mai sus, i ajungnd fiul su Stavrache motenitor al mpriei, a crui via scurt fiind, a primit sceptrul mpriei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorndu-l din mprie Leon cel cu nume de fiar, i lund el mpria, a stat mpotriva sfintelor icoane, i asupra dreptei noastre credine. ns cu neputin este s spunem i s scriem cte a zis cu ndrzneal ctre pgnul i spurcatul acela cinstitul Printele nostru Nichifor. Iar urtorul de Dumnezeu, ndat pogorndu-l din scaun i izgonindu-l i bgndu-l n temni, a dat porunc s nu aib nici o cutare sau mngiere de la nimenea. i aa a rmas viteazul suflet chinuindu-se, pn cnd acest ticlos mprat i-a lepdat sufletul, tiat fiind i sfrmat de ai si n biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind suprat de nevoi i de patimi rele n muli ani, i fiind aproape de 70 de ani, i-a dat sufletul su n minile lui Hristos Dumnezeu, petrecnd nou ani n arhierie i 13 ani n surghiun. Deci, se svrete pomenirea lui n cinstita biseric a Sfinilor Apostoli, unde se afl cinstitele lui moate.

Pomenirea Sfntului Mucenic Firm.

Acesta a fost n zilele lui Maximian i pentru credina n Hristos a fost prins i adus ctre Magon ighemonul, i neplecndu-se a aduce jertf la idoli, a fost dezbrcat i btut cu vine, dup aceea a fost spnzurat, chinuit n multe feluri, iar la sfrit i-au tiat capul, i aa a luat cununa luptelor sale.

Pomenirea Sfntului Mucenic Tespesie.

Acesta a fost n zilele mpratului Alexandru Sever i pentru mrturisirea n Hristos a fost prins de Simpliciu, guvernatorul Capadociei, pentru c era i el din Capadocia, i adus n capitea idolilor, ca s fac jertf la idoli. Dar nevrnd el s fac aceasta, ci mai vrtos batjocorind idolii, a fost chinuit mult n multe feluri. Apoi a fost adus iari n capitea idolilor, unde aduceau elinii jertfe, i apropiinduse, a surpat jos jertfelnicul cel idolesc. i ndat a fost bgat ntr-o tigaie nfierbntat la foc plin de untdelemn, de smoal i de seu, i stnd n ea dou zile, a ieit sntos i pe muli necredincioi i-a ntors la credina lui Hristos, pentru mrimea minunii. i mai pe urm l-au scos din cetate i i s-a tiat capul.

2 Iunie
Ziua a doua, pomenirea celui ntre sfini Printele nostru Nichifor Mrturisitorul, patriarhul Constantinopolului.
Acesta a trit pe vremea mpriei pgnului mprat Constantin Copronim, nscut n mprteasa cetilor, Constantinopolul, prinii lui erau de bun neam i vestii, numindu-se Teodor i Evdochia. Acest Teodor a fost isclitor de crile mprteti cele poruncitoare. i fiind el prt c este nchintor al dumnezeietilor icoane, a fost chinuit cu bti, i trimis n izgonire la Milasa cu paz cumplit, i dup aceea a fost chemat, i nesupunndu-se poruncilor mprteti, iari a fost izgonit la Niceea, i trind acolo ase ani cu mult nevoin, i-a primit sfritul. Iar fiul su acesta, cinstitul Nichifor tocmai din natere a fost nfat cu cununile Ortodoxiei i crescut cu laptele dreptei credine, i trecnd vrsta prunciei i bine-nvnd, a fost rnduit n ceata scriitorilor. Dup aceea, socotind c toate sunt pleav i pianjeni, s-a dus din cetate i a mers la Propontida. i acolo singur a fost dat ctre Dumnezeu, petrecnd cu multe trude i petrecere rea. Deci ntmplndu-se a se svri marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de

Pomenirea Sfinilor 38 de Mucenici, care n baie fiind bgai i pecetluindu-le ua s-au svrit. Pomenirea Sfintei Maici care, mpreun cu trei sfini fii ai si, de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Cuviosului Mucenic Erasm, cel ce a locuit n Hermelia Ahridului i care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfintilor 20.000 ce au crezut n Hristos prin Sfntul Erasm, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Dimitrie cel ce n Filadelfia a mrturisit la anul 1657, i care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Sfntul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava a trit n sec. al XIV-lea n oraul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios i ferm n ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiai. Odat, aflndu-se pe o corabie ocupndu-se cu comerul su, cpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat n conflict cu Ioan, discutnd despre credin. Neplcndu-i cuvintele sfntului, cpitanul a hotrt s se rzbune i s-i fac probleme odat ajuni la Cetatea Alb. Ct vasul a acostat la Cetatea Alb, cpitanul s-a dus la conductorul oraului care era nchintor la foc i i-a spus c pe corabia sa se afl un om nvat care vrea s devin i el nchintor la foc. Astfel, conductorul l-a chemat pe Ioan s se alture nchintorilor la idol i s renune la credina sa.

320

3 Iunie
Sfntul s-a rugat n secret chemndu-L n ajutor pe Cel Care a spus: "Iar cnd v vor duce ca s v predea, nu v ngrijii dinainte ce vei vorbi, ci s vorbii ceea ce se va da vou n ceasul acela. Cci nu voi suntei cei care vei vorbi, ci Duhul Sfnt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj i nelepciune s fac fa celor necredincioi i s mrturiseasc drept c este cretin, dup care a fost supus la bti crunte i trupul i-a fost sfiat i carnea de pe el cdea buci. Sfntul mucenic a mulumit lui Dumnezeu pentru c l-a fcut vrednic s-i verse sngele pentru EL, curindu-l de pcate. Pgnii l-au bgat n lanuri i l-au nchis n nchisoare pn a doua zi. n dimineaa urmtoare, conductorul oraului a ordonat s fie adus din nou la el i mucenicul s-a prezentat cu faa luminat i bucuroas. Refuznd cu curaj s se lepede de Hristos i numindu-l pe guvernator unealt a lui satana, mucenicul a fost btut cu bte pn cnd toate cele dinuntrul su au ieit la vedere. Mulimea adunat n-a putut suporta spectacolul macabru i l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fr aprare. Apoi, oprind btaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul s fie legat de coada unui cal slbatic i s fie tras de picioare pe strzile oraului. n special locuitorii cartierului iudeu i-au btut joc de el i au aruncat cu pietre. n cele din urm, cineva a luat o sabie i i-a tiat capul martirului. Trupul sfntului i capul tiat au zcut acolo pn seara i nici un cretin nu a avut curajul s-l ridice. Noaptea a aprut deasupra lui un stlp de lumin i o mulime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cntau psalmi i nmiresmau trupul sfntului. Unul dintre iudei, creznd c sunt cretini care au venit dup trupul mucenicului a luat un arc i a vrut s trag n ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit i l-a mpietrit. Dimineaa, viziunea a disprut dar arcaul a rmas pe loc mpietrit. Abia dup ce a mrturisit ce i s-a ntmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legturile invizibile. Cnd a auzit guvernatorul a dat permisiune s se ngroape trupul mucenicului n biserica oraului. Acestea s-au ntmplat ntre anii 1330 i 1340. Unii spun c martiriul s-a svrit n alt perioad, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfntul Munte vorbete de anul 1642, n timp ce alii spun c ar fi 1492. Cpitanul care l-a trdat pe Sf. Ioan s-a cit de faptele sale i s-a hotrt n secret s fure moatele i s le duc n ara lui. ns sfntul i-a aprut n vis preotului bisericii i l-a ntiinat de aceasta. Dup 70 de ani, moatele Sfntului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala MoldoVlahiei i aezate n biserica catedralei. spre credina lui Hristos i fiind adus naintea comitelui Silvan, pentru ca s se lepede de Hristos i s-i in legea cea dinti, a fost zdrobit la flci i btut cu toiege, i spnzurat cu capul n jos. Dup aceea a fost bgat n temni, i a aflat acolo bgai trei tineri pentru credina cea n Hristos. Apoi iari a ieit cu dnii naintea comitelui i stnd nemicat n credina lui Hristos, a fost bgat ntr-un cuptor i ars mpreun cu tinerii aceia; dar pogorndu-se ploaie de sus, a stins focul i au ieit sntoi; i primind hotrrea cea de pierzare mpreun cu tinerii a fost adus n Bizan din porunca comitelui. Deci tinerilor le-au tiat capetele, iar pe sfntul l-au spnzurat pe o cruce i aa i-a dat sufletul la Dumnezeu, fiind acolo de fa i Sfnta fecioar Paula, care pe cale avea grij de rnile lui. i dac s-au svrit sfinii, Sfnta Paula le-a luat moatele lor, i a purtat grij de ele pentru c ea era credincioas din moii ei, i avea i slujba aceasta de a intra n temni, s slujeasc, s lecuiasc i s hrneasc pe cei ce ptimeau pentru Hristos. Deci fiind i ea prins a fost adus ctre comit i nevrnd a jertfi idolilor, nti au dezbrcat-o i au btut-o cu bice, dup aceea cu toiege. i topindu-se foarte la trup de nevoin i de durerea rnilor, prin artare de nger s-a fcut sntoas, i lu ndrzneal la mucenicie. Apoi iari aducndu-se naintea comitelui, a fost din nou mult chinuit n felurite chipuri i primind hotrrea cea de pierzare i sosind la Bizan dup porunca comitelui, i mergnd la locul unde se svriser Sfntul Luchilian cu tinerii, i s-a tiat capul, i aa a luat cununa muceniciei i se face praznicul lor n biserica preasfintei lor mucenicii, ce este aproape de Arhanghelul Mihail la Oxia.

3 Iunie
Ziua a treia, pomenirea Sfntului Mucenic Luchilian i a celor mpreun cu el patru prunci: Ipatie, Paul, Dionisie, Claudie i Paula fecioara i mucenia.
Acest Sfnt Luchilian a trit n zilele mpratului Aurelian, mai nainte preot idolesc fiind, btrn de vrst i crunt, locuind aproape de cetatea Nicomidiei. Deci ntorcndu-se

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Atanasie, fctorul de minuni. Pomenirea Cuvioasei Ieria, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Papos, care cu pace s-a svrit. Pomenirea sfintei Clotilda, regina Francilor (sec. V-VI).
Sfnta Clotilda era fiica lui Chilperic, care mpreun cu cei doi frai ai si stpnea regatul Burgundiei, de la Jura la

321

4 Iunie
Durance. S-a nscut prin 475, n vremea n care, dup cderea Imperiului Roman, popoarele barbare (burgunzii, vizigoii, francii i alamanii) se bteau pentru a-i mpri Galia. Ortodox dup mam, n timp ce toi ceilali suverani burgunzi erau prtai ai arianismului, a trebuit s se exileze dup ce unchiul su i-a omort prinii i a trit pios la Geneva. Tnra i frumoasa prines fiind remarcat de ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, acesta o ceru n cstorie, pentru a consfini aliana poporului su cu burgunzii (n jurul lui 492). Prin blndeea i exemplul felului su de a se purta plin de virtute, regina avea mare trecere la Clovis, care accept s le fie botezat copilul bolnav, iar acesta se vindec prin rugciunile maicii sale. Dar Clovis continua s rmn surd la ndemnurile soiei sale, pn n ziua n care, trebuind s i nfrunte pe alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), nspimntat de superioritatea adversarului, se adres "Dumnezeului lui Clotilda" i i promise s accepte botezul dac l va ajuta s ias nvingtor. Francii triumfar iar regele i inu promisiunea i, dup ce a primit nvtura catehezei de la Sfntul Vaast (prznuit la 6 februarie), a fost botezat n ziua de Crciun a anului 496, de ctre Sfntul Remi, episcop al oraului Reims (prznuit la 1 octombrie). Botezul lui Clovis i al altor trei mii de nobili i soldai franci mpreun cu el, a deschis calea ncretinrii poporului su, menit s devin o naiune cretin cu un viitor promitor. Regina Clotilda a continuat s insufle suveranului mai mult indulgen fa de dumanii si i respectul fa de instituia Bisericii. Datorit ei a fost construit la Paris, capitala lor, o biserica nchinat Sfinilor Apostoli (astzi Sfnta Genoveva), n care au fost ngropate rmiele Sfintei Genoveva (prznuit pe 3 ianuarie), pentru care Clotilda avea mare evlavie. La moartea lui Clovis, regina, n vrst de abia patruzeci de ani, se retrase la Tours, pe lng biserica Sfntului Martin (prznuit la 11 noiembrie), al crui cult de asemenea l-a ncurajat. Ea i petrecu n fapte de milostenie plcute lui Dumnezeu zilele rmase. Deinnd o mare avere, i rspndi binefacerile peste numeroase Biserici i Mnstiri. Sfntul Grigore de Tours scria despre ea : "Era considerat n acea vreme nu ca o regina ci ca o slujitoare direct a lui Dumnezeu (...) Nu se lsa prad nici puterii regatului fiilor si, nici bogiilor, nici ambiiilor veacului acestuia, ci ajunse prin umilin la harul Duhului Sfnt". A dat att de mult nct la moartea sa - se spune - nu mai avea nimic ce s mpart altora. Crunt lovit de pierderea fiului su mai mare, Clodomir, n rzboiul mpotriva burgunzilor, ea i lu pe cei trei copilai ai acestuia la Tours. Cnd ceilali doi fii ai si, Clotaire, i Childebert, i cerur s i trimit pe orfani la Paris pentru a fi pui pe tron, se supuse fr cea mai mic bnuial, dar la puin timp afl cu groaz c fuseser asasinai de ctre unchii lor, unul singur dintre copii reuind s se refugieze ntr-o mnstire. n aceeai perioad i pierdu i fiica, pe care o dduse n cstorie crudului i violentului rege Amalaric al vizigoilor. Lipsit astfel de orice mngiere pmnteasc, Clotilda i dedic ntreaga via cinstirii Sfntului Martin. Cnd cei doi fii ai si intrar n rzboi unul mpotriva celuilalt, n 534, ea alerg n grab la mormntul Sfntului pentru a implora mijlocirea sa i o furtun despri n chip miraculos cele dou armate, convingndu-i pe cei doi frai s se mpace. Simindu-i sfritul aproape, Sfnta Clotilda chem lng ea pe Clotaire i Childebert i i sftui cu toata inima s duc o via n acord cu milostenia cretineasc, apoi, dup ce le-a prezis evenimente ce aveau s urmeze, i ddu sufletul n pace Domnului, pe 3 iunie 545, mrturisind pe Sfnta Treime. Model al vduvelor i suveranelor cretine, Sfnta Clotilda a fost cinstit ca fondatoare i ocrotitoare a monarhiei franceze. Dup cum spune o legend, n urma unei descoperiri fcut ei de un nger, ea l-a narmat pe Clovis pentru lupta cu un scut mpodobit cu trei flori de crin simbolul Sfintei Treimi - care devenir blazonul regilor Franei.

4 Iunie
Ziua a patra, pomenirea sf. Printelui nostru Mitrofan, primul patriarh de Constantinopol
Acesta a trit n zilele marelui Constantin, ntiul mprat al cretinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al mpratului Prov, i a nscut doi feciori: pe Prov i pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetnd cu socotire deplin credina idolilor ca rtcit i mincinoas, a venit la credina lui Hristos i s-a botezat. i mergnd la Bizan, locuia cu Tit, episcopul aceleiai ceti, care era om sfnt i purttor de Dumnezeu, care vznd pe Mitrofan c era mpodobit cu fapte bune, l-a introdus n clerul bisericii. Deci, dup moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatl Sfntului Mitrofan; i dup moartea lui Dometie s-a fcut episcop Prov, fiul lui, i innd Biserica zece ani, s-a mutat ctre Domnul; i ndat s-a suit n scaunul Bizanului Mitrofan, fratele lui Prov i fiul lui Dometie; pe care aflndu-l marele Constantin, episcop la Bizan, i lund aminte i la buna fapt a lui, i la tocmirea firii sale i la sfinenia ce avea, spun c numai puin pentru dnsul, dar mai ales pentru plcerea locului cetii ce era cu aer sntos, i roditor i lng mare, aezat fiind ntre doua pri ale lumii (a Europei i a Asiei) a ndrgit locul i a artat asupra lui atta dorire i nevoin, i nu s-a scumpit de cheltuial i a zidit marea cetate a Constantinopolului, care ntrecea pe toate cele fcute de oameni, i era mai presus de acelea. ntru care a aezat puterea i mpria, mutnd-o de la Roma cea veche. Deci, strngndu-se Sinodul cel dinti, ce s-a fcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slbiciunii i a btrneii, cci zcea n pat, vetejindu-i-se fireasca putere de ndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai nti dintre preoi, pe Alexandru, brbat cinstit, pe care i motenitor al scaunului l-a fcut. Cci ntorcndu-se mpratul cu purttorii de Dumnezeu prini, i svrindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, c i s-a artat de la Dumnezeu, cum c Alexandru i cel ce era s fie dup dnsul, Pavel, erau iscusii i plcui lui Dumnezeu la o slujb ca aceasta. Deci adormind sfntul, s-a mutat ctre Dumnezeu. i se face pomenirea lui n sfnta biseric cea mare, i cinstitul su loca, ce este aproape de Sfntul

322

4 Iunie
Marele Mucenic Acachie, n cea cu apte scri, unde se afla cinstitele i sfintele lui moate.

Pomenirea Sfintelor Maria i Marta, surorile lui Lazr, care cu pace s-au svrit.
Aceste dou sfinte femei, surori ale lui Lazr, prietenul lui Hristos, locuiau n Betania, un sat aflat la mic distan de Ierusalim. ntr-o zi Hristos a fost primit n casa lor. Marta, cea mai mare, se silea slujind nvtorului i, vznd c sora sa, Maria, rmnea tcut la picioarele lui Iisus ascultnd vorbele sale dumnezeieti, spuse pe un ton mniat : "Doamne, au nu socoteti ca sora mea m-a lsat singur s slujesc ? Spune-i deci s-mi ajute". Dar Domnul i rspunse : "Marto, Marto, te ngrijeti i pentru multe te sileti dar un lucru trebuie" (Luca 10 : 38-42) (De aceea Prinii au considerat pe Maria drept chip al contemplaiei, de preferat fa de fapta virtuii reprezentat de Marta.). Mai trziu, cu puin timp naintea Patimilor, Lazr se mbolnvi i muri. Cele dou surori trimiser la Iisus s fie ntiinat dar El nu ajunse n Betania dect patru zile mai trziu. Marta se grbi de ndat n ntmpinarea lui, n timp ce Maria rmase acas, unde numeroi prieteni i rude veniser s le mngie. Domnul o asigur c fratele su avea s nvieze iar Marta i arat credina fa de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chem pe sora sa i se duser mpreun pn la mormnt. La chemarea lui Iisus, cel nmormntat iei, cu picioarele i minile legate cu fii de pnz iar faa acoperit de un giulgiu (Ioan 11). Cu ase zile nainte de Pate, o mas mare i-au pus lui Iisus n Betania, n prezena lui Lazr. Marta se silea ca de obicei slujind la mas, n timp ce Maria, lund o litr de mir de mare pre, unse picioarele Domnului i le terse cu prul ei. Cum Iuda, cel zgrcit, se arta nemulumit de o asemenea risip, Domnul i spuse c pentru ngroparea Lui i pstrase ea mirul acesta (Ioan 12). Dup nlare, Marta i Maria nsoir pe Lazr pentru a rspndi Vestea cea Buna a nvierii. Dei anumite manuscrise ale Sinaxarului le prznuiesc ca Mironosie, Sfnta Scriptur nu menioneaz printre acestea din urm dect pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov i / sau Maria lui Cleopa (cf. 23 mai), Salomea i "cealalt Marie" pe care unii Prini o identific cu Maica Domnului.

Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Sofia cea din Tracia, care a vieuit sihstrete i cu cuvioie.
Sfnta Sofia s-a nscut n Aenus, Rhodope, i era mama a ase copii. Dei ocupat cu grijile i datoriile acestei lumi, a inut poruncile Domnului i a trit o via plin de virtute. Dup ce i-au murit copiii, a devenit mam pentru orfani i a ajutat pe vduve. i-a vndut avuiile i a dat banii sracilor. A dus o via de austeritate, mncnd pine i ap. Avea nencetat pe buze Psalmii regelui-profet David i lacrimi curgeau fr ncetare din ochii ei. Prefera s se lipseasc ea de cele necesare dect s lase pe un srac s plece din casa ei cu minile goale. Prin smerenia ei i dragostea fa de sraci, Dumnezeu a binecuvntat-o n felul urmtor. n casa ei era un butoi cu vin pe care l pstra pentru sraci. Ea a remarcat c orict ar fi luat din bidon acesta rmnea plin. Dar imediat ce a povestit cuiva despre aceast minune i a slvit pe Dumnezeu, bidonul s-a golit. Sfnta Sofia s-a ntristat, creznd c vinul s-a sfrit din cauza caracterului su nedemn. De aceea, a sporit nevoinele sale ascetice pn la a-i pune n pericol sntatea. Simindu-i sfritul aproape, ea a primit tunderea n monahism. Sfnta Sofia a adormit ntru Domnul la vrsta de 53 de ani.

Pomenirea Sfntului Cuviosului Mucenic Ioan, egumenul Mnstirii Monagriei, care, fiind n sac bgat i n mare aruncat, s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Alonie, care cu pace s-a svrit.
Zicerile / apoftegmele lui avva Alonie din Patericul Egiptean: 1. Zis-a avva Alonie: "De nu va zice omul ntru inima s c eu singur i Dumnezeu suntem n lume, nu va avea odihn". 2. Zis-a iari: "De nu as fi stricat tot, n-as fi putut s m zidesc; adic, de n-as fi lsat tot ce mi se pare bun din voina mea, n-as fi putut s dobndesc faptele bune". 3. Zis-a iari: "De va voi omul, de dimineaa pn seara ajunge n msura dumnezeiasc". 4. ntrebat-a odat avva Agaton pe avva Alonie, zicnd: "Cum voi putea tine limba mea s nu griasc minciuni?" i i-a rspuns lui avva Alonie: "De nu vei mini, multe pcate ai s faci". Iar el a zis: "Cum vine aceasta?" i i-a rspuns btrnul: "Iat doi oameni au fcut naintea ta ucidere i unul a fugit n chilia ta. i iat dregtorul l caut pe el i te ntreab zicnd: "naintea ta s-a fcut uciderea?". De nu vei mini, dai pe om la moarte. Mai bine ls-l pe el naintea lui Dumnezeu fr legaturi, cci El tie toate".

Pomenirea Sfinilor Mucenici de Niculiel: Zotic, Atal, Kamasie i Filip

la

323

5 Iunie Pomenirea Sfntului Mucenic Hristofor cel din Roma, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Conon cel din Roma, care, fiind n mare aruncat, s-a svrit. Pomenirea Sfntului nou-Mucenic Marcu cel ce din Hios s-a nevoit la anul 1801.

6 Iunie
Ziua a asea, pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ilarion cel nou, egumenul mnstirii Dalmaiei.
Fericitul acesta Ilarion a trit pe vremea mpratului Nichifor Patriciul i a lui Stavrache i a lui Mihail Rangave i a lui Leon Armeanul iconomahul i a lui Mihail Travlos i a lui Teofil iconomahul. La anii 802, trgndu-se cu neamul din Capadocia, care se numea i Caramania, avnd tat pe Petru, iar maic pe Teodosia. Tatl su era cunoscut mpratului, fiindc el da pine la masa mprteasc. Deci dup ce s-a nscut Cuviosul i a fost nrcat de ctre dnii, a fost dat la coal ca s nvee cu osrdie Sfintele Scripturi. Iar cnd s-a fcut de 20 de ani, evanghelicete a lsat pe tat, pe maic, casa, bogia i pe toat lumea, i sa fcut monah n mnstirea ce se numea a Xirochipiului, ce se afla n Constantinopol, apoi s-a dus de acolo, i a mers n mnstirea ce se numea a lui Dalmat, i acolo a luat marea i ngereasca schim, adic s-a fcut schimnic. Deci, avnd pururea pomenitul ascultare, smerenie i linite, a slujit n gradina mnstirii zece ani, apoi, dup ce i-a curit sufletul de toat patima i l-a strlucit cu virtuile ca soarele, atunci prin harul cel dumnezeiesc s-a fcut fctor de minuni, cci a izgonit dintr-un tnr un duh necurat ce l bntuia; pentru aceasta i egumenul mnstirii l-a fcut pe el preot i fr a voi el. Iar dup ce s-a svrit egumenul acela dup trecerea a civa ani, s-a dus sfntul din mnstire i a trecut la locul cel numit Opsichiu, i de acolo s-a dus n mnstirea Cataronilor. Monahii mnstirii sale, fiind ntiinai de aceasta, au vestit pe Sfntul Nichifor, ce era atunci patriarh; iar patriarhul iari a vestit mpratului Nichifor Patrichie, ndemnndu-l ca s trimit i s aduc napoi pe cuvios. Pentru aceasta, ascultnd cuviosul de ndemnurile mpratului i ale patriarhului, s-a ntors napoi i s-a fcut egumen i arhimandrit, dup cum era acolo aa obiceiul a se face, hotrndu-se de sinod. i a petrecut cuviosul opt ani, pstorind turma lui Hristos. Iar cnd a ajuns mpratul Leon Armeanul la anii 813, i a lepdat nchinciunea sfintelor icoane, atunci i cuviosul acesta Ilarion s-a dus la mpratul, i fiind ispitit de ctre acela cu oarecare momeli i ngroziri, ca s nu se nchine sfintelor icoane, sfntul a mustrat pe mprat, i fr de Dumnezeu i nou Iulian paravat l-a numit pe el. Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a mniat mpratul, i dup ce l-a ngrozit c are s-l supun la multe nesuferite chinuri l-a bgat n temni. Deci dup oarecare vreme iari a adus pe sfntul naintea sa, i i-a spus aceleai cuvinte, pe care i le zisese i nti. Apoi l-a dat pe el patriarhului celui de un cuget cu el, adic lui Teodot Melsino, care se numea i Casiter, ca s-l nduplece pe el. i fiindc nu a ascultat cuviosul, l-a nchis ntr-o temni

5 Iunie
Ziua a cincea, pomenirea sfntului sfinitului mucenic Dorotei, episcopul Tirului.
Acesta a trit pe vremea lui Liciniu. Iar n zilele lui Diocleian (284-305) i Maximilian, din pricina prigoanei ce avea s fie, lsndu-i casa i pribegind, s-a dus la Diospoli. Deci dac au murit acetia, el s-a dus la Tir i a cluzit Biserica, pn n zilele clctorului de lege Iulian. Deci atunci iari s-a dus la Diospoli, ns nici acolo n-a putut s scape de nchintorii de idoli, pentru c fiind prins de ctre dregtorii lui Iulian i rbdnd multe chinuri i aflndu-se ntru adnci btrnei, a luat cununa muceniciei, dndu-i sufletul lui Dumnezeu; i era el atunci de 170 ani. i a lsat multe scrieri bisericeti i istorii elineti i latineti, cci el era foarte tiutor n amndou limbile, pentru multa sa nevoin i iscusirea firii sale.

Pomenirea izbvirii celei ce cu iubirea de oameni a venit asupra noastr n nfricotoarea groaz i nevoie de rpire de ctre barbari; cci pe dreptate era s fim robii de ei, i s cdem n ucidere de sabie, ns Domnul cel ndurtor i de oameni iubitor, pentru milostivirile milei Sale, n afar de orice ndejde ne-a izbvit. Pomenirea Sfinilor Mucenici: Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, Irineu i Pamvon.
Acetia pentru Hristos i pentru credina cea ntru El, chinuii fiind de mai-marele Egiptului cu flmnzirea, cu setea i cu frigul, lupta muceniciei au svrit.

324

7 Iunie
ntunecoas, i multe zile acolo a trit n mizerie. Cci se poruncise ca s nu i se dea nici pine, nici ap, nici altceva spre hran. Despre aceasta fiind ntiinai monahii i ucenicii lui, s-au dus la mpratul, zicnd: "D-ne pe pastorul nostru, o mprate, i dup puin l vom pleca s svreasc voia ta". Iar mpratul, nelndu-se de ndemnarea aceasta, le-a dat lor degrab pe sfntul. Deci sfntul petrecea n mnstirea sa, lund putina ntrire din slbirea i mizeria de mai dinainte, scpndu-se de foametea ce ptimise n temni. Pentru aceasta mpratul vznd c monahii nu au gnd s-i plineasc fgduina lor, ci numai l-au nelat, pe monahi i-a pedepsit, iar pe sfntul l-a bgat iari n temni. Dup aceea l-a trimis la mnstirea ce se numete a lui Foneu, care se afl la marginea cetii, i acolo l-a nchis n temni ase luni spre a fi chinuit mai mult, pentru c egumenul mnstirii aceleia era om aspru, slbatic i nemilos. Dup aceea mpratul iari a adus n palat pe sfntul, i cu mbunri ncerca ca s-l nele i fiindc nu a ascultat, a poruncit s-l nchid pe cuviosul n mnstirea ce se numea a lui Cuclovie. Apoi dup ce au trecut doi ani i sase luni, a scos pe sfntul de acolo, i l-a nchis n temnia ce se numea a Numerilor. Dup aceea l-a btut cumplit, i de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numete Protilion. Iar dup ce Leon Armeanul a fost omort cu sabia, n chiar biserica n care ntiai dat ocrse i aruncase la pmnt icoana lui Hristos, dup ce Leon ru i-a lepdat sufletul su, i a mprit Mihail Travlos la anii 820, atunci i sfntul acesta a fost slobozit din temni i a fost gzduit de ctre o oarecare femeie cretin n casa ei, i ea i-a slujit apte ani. Deci mprind fiul lui Travlos, adic Teofil lupttorul de icoane, la anii 829, a adunat nrutitul pe toi cei ce se fcuser mai nainte mrturisitori pentru sfintele icoane, i i-a zvort n temni. Atunci dar i fericitul acesta Ilarion a fost cercetat, dac voiete s se supun mprtetii porunci. Dar fiindc sfntul a mustrat pe Teofil, c este fr Dumnezeu i neltor, a primit 117 toiege pe spate, i dup aceea a fost izgonit n insula Afusia, care este aproape de insula Alona, ce se afla sub arhiepiscopul Priconisului. Acolo sfntul spnd ntr-o piatr i-a fcut o chiliu mic i ngust, i prin rugciunea sa a scos i ap, i a petrecut acolo 8 ani. Iar dup ce s-a svrit Teofil, Teodora, soia lui, a adunat n Constantinopol pe toi mrturisitorii i cuvioii prini, ce se aflau n izgonire, i dup ce a ntrit i a aezat Ortodoxia, prin nlarea i nchinarea sfintelor icoane, atunci i Cuviosul Ilarion, i-a luat iari mnstirea sa, strlucind-o cu minunile. Deci 3 ani mai trind dup aceasta, i cu plcere de Dumnezeu ndreptnd pe ucenicii si, s-a mutat ctre Domnul, fiind de 70 de ani. de cele necuvnttoare i nensufleite i nesimitoare. i cernd de la cei ce erau lng dnsul iertare, i-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea celor cinci sfinte fecioare i cele mpreun cu ele. Pomenirea Sfntului Mucenic Ghelasie, care de sabie s-a svrit. Pomenirea cuviosului Anuv purttorul de semne, care cu pace s-a svrit. Pomenirea cuviosului Fotas, care cu pace s-a svrit.

7 Iunie
Ziua a aptea, pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Teodot, episcopul Ancirei.
Sfntul Teodot a trit n Ancira Galatei n timpul persecuiei lui Diocleian (284-305), i a fost prt ctre mai-marele Teotechi, c a scos trupurile sfintelor fecioare aruncate n iezer i c le-a ngropat, pentru care pricina, a fost adus ctre dnsul. Dar fiindc a zis cu ndrzneal, c dei este prost i smerit, ns pentru credina i mrturisirea lui Hristos, este mai presus i mai puternic dect mpraii lumii, a fost btut cumplit, i mult chinuit, iar la sfrit i s-a tiat capul i aa a luat fericitul cununa muceniciei.

Pomenirea Sfintei Mucenie Zinaida, fctoarea de minuni. Pomenirea sfintelor femei Esia i Sosana, ucenicele lui Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina, Sicilia), a cror pomenire se svrete n sfnta lor mrturisire, ntru ale lui Vasilisc. Pomenirea Sfntului Mucenic Licarion, care prin sabie s-a svrit.
Acesta era din Egipt, din cetatea Ermu, i pentru credina n Hristos fiind adus la cercetare i silit s se lepede de Hristos, i neplecndu-se, a fost pus ntr-o nchisoare ntunecoas i cu ru miros. Iar dup cteva zile fiind scos, a fost btut cu toiege de fier i chinuit n multe chipuri. Dup aceast a fost silit s bea ierburi otrvitoare, dar dup ce le-a but rmnnd nevtmat, a atras la credina lui Hristos pe cel ce l-a adpat cu otrav, cruia i s-a tiat capul. Iar sfntul dup ce a fost iari chinuit i-a primit moartea prin sabie.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Atal, fctorul de minuni.

Acest Preacuvios Atal, lepdndu-se de lume i fcndu-se clugr, a artat toat nevoina, petrecnd cu post i cu priveghere. C a doua zi i a treia zi, de multe ori i a cincea zi gusta mncare i niciodat n-a dormit culcat, sau ntr-alt chip cu dinadinsul, ci eznd, i stnd, mngia firea. Pentru acestea dar a luat mult folosin de la Dumnezeu, i s-a mbogit cu izvoare de multe minuni, cci arta cuviosul mil nu numai fa de oameni ci i fa

Pomenirea Sfinilor Mucenici Tarasie i Ioan, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Preacuviosului tefan, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfintei Sevastiana, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfintei Mucenie Potamiani, care n cazan cu smoal s-a svrit.

325

8 Iunie Pomenirea Preacuviosului Antim, care cu pace s-a svrit.

distanta de Schit (cf. 10 martie), pe Sfntul Evloghie primitorul de straini (cf. 27 aprilie) precum si Sfintii Andronic si Atanasia (cf. 9 octombrie). Era nentrecut in a gasi pe Sfintii ascunsi, ca Marcu nebunul din Alexandria sau monahia din Manastirea Hermopolis, care se prefacea a fi alcoolica pentru a atrage dispretul celorlalti, Sfnta Tomaida, Mucenita a curatiei trupesti (cf. 14 aprilie) si Avva Dula.

8 Iunie
Ziua a opta, pomenirea aducerii moatelor Sfntului Marelui Mucenic Teodor Stratilat. Pomenirea preacuviosului Daniel cel de la Schit (Sketis), n Egipt.
Viaa sfntului Daniel dup Sinaxarul printelui Macarie de la Simonopotras (Muntele Athos): Sunt cunoscui doi sfini purtnd acest nume. Primul era ucenic al Sfntului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) si fu el insusi invatator al multor monahi. Cnd barbarii au atacat Schitul, in 407, fratii ii propusera sa fuga impreuna cu ei. Avva Daniel raspunse : "Daca Dumnezeu nu are grija de mine, de ce as mai trai ?" Trecu printre trupele barbare fara sa fie bagat in seama si isi spuse : "Iata ca Dumnezeu s-a ingrijit de tine. Fa deci si tu ce e omeneste si fugi impreuna cu Parintii". Printre altele mai spunea : "Trupul o duce mai bine pe masura ce sufletul se slabeste iar sufletul o duce mai bine pe masura ce trupul se slabeste" (a se vedea Zicerile / apoftegmele lui avva Daniel din Patericul Egiptean). Dupa ce a trait timp de patruzeci de ani in pustiul Skitului, adormi in pace in jurul anului 420. Cel de-al doilea Avva Daniel a trait in secolul al saselea. Devenise monah la Skit inca din copilarie. In timpul unei expeditii de-a lor, niste barbari il luara cu ei si ramase prizonier timp de doi ani. Rascumparat de un crestin evlavios, fu prins din nou de barbari pentru sase luni, dar reusi sa scape. Facut prizonier pentru a treia oara, profita de faptul ca paznicul lui era ocupat sa-si faca nevoile si ii arunca o piatra, care il omori iar el scapa. Cnd marturisi aceasta Arhiepiscopului Timotei din Alexandria, acesta ii spuse ca Dumnezeu ar fi putut sa il elibereze ca si in celelalte dati, dar nu il acuza de ucidere. Neaflndu-si constiinta in pace, Daniel merse sa ceara sfat la episcopul Romei, la Patriarhii din Constantinopol si de la Ierusalim, si la Arhiepiscopul din Efes, care ii spusera cu totii acelasi lucru. Cu toate acestea, el continua sa se considere vinovat si se duse sa se predea tribunalului cernd sa fie condamnat la moarte pentru ucidere ca sa scape de pedeapsa vesnica. Dupa treizeci de zile de inchisoare, fu adus la guvernatorul Alexandriei si dupa ce l-a ascultat, acesta il lasa liber cerndu-i sa se roage pentru el. Avva Daniel se intoarse la Schit dar isi lua drept canon sa ingrijeasca de un lepros, in chilia sa, pna la sfrsitul vietii, pentru a-si ispasi pacatul. Deveni att de renumit pentru virtutile sale inct fu numit Igumen al centrului monastic din Schit si era cinstit in tot Egiptul ca un "nou Avraam si gazduitorul lui Hristos". El ii conduse pe calea desavrsirii pe Sfnta Anastasia Patriciana, care traia sub chipul unui eunuc la oarece Acesta a trit n zilele lui Liciniu, nscut fiind n Evhaita, de acolo trgndu-se cu neamul, i petrecnd n Heracleea ce se afla lng Marea Neagr, fiind om frumos la trup, dar i mai frumos la suflet, mpodobit cu cuvntul i cu cunotina, i cu cealalt nelepciune. Acesta trecnd prin toate felurile de chinuri, lsnd la pmnt fericitul su trup, izvor de tmduiri izvorte pentru cei ce merg ctre dnsul cu credin. Iar sfntul su suflet petrece, i locuiete n ceruri. Aducere a cinstitului su trup prznuim astzi. Cci mutarea acestuia de la Heracleea la Evhaita, i aezarea lui n casa printeasc a sfntului, dup cum nsui mucenicul a poruncit pentru aceasta lui Uar slugii sale, mai nainte de a i se tia capul. i vezi mai pe larg sinaxarul sfntului ce se afla n opt zile ale lunii februarie.

Pomenirea Praznicului Preasfintei de Dumnezeu Nsctoare, ce s-a svrit ntru Sostenio. Pomenirea Sfinilor Mucenici Nicandru i Marchian.
Acetia pentru mrturisirea n Hristos, pe vremea maimarelui Maxim, fiind cercetai au fost pui n nchisoare. Dup aceasta iari fiind chemai a se lepda de Hristos, i neplecndu-se, au fost strivii cu unghii de fier; dup aceea au fost chinuii n multe chipuri, iar la sfrit au primit moartea cea de sabie.

Pomenirea Sfintei Mucenie Caliopia.

Aceasta a trit pe vremea mpratului Deciu, strlucit cu tinereea trupului i cu frumuseea sufletului. Fiind prins a fost silit s se lepede de dragostea i de credina n Hristos. Dar ntruct cu trie se inea de aceasta, a fost chinuit n felurite chipuri; apoi n urm i s-a tiat capul spre lauda Domnului nostru Iisus Hristos.

Pomenirea Cuvioasei Melania, care cu pace s-a svrit.

326

9 Iunie Pomenirea Cuviosului Atre, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Nicandru, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Marcu, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Naucratie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Teofan, care a mrturisit n Constantinopol, la anul 1559, care prin ctue s-a svrit.
soarelui i vei mnca snge de jertfe, ia-i ale tale i du-te la casa ta". Atunci ticlosul cutnd mprejur i vzndu-i averea jos zcnd, a zis: "Fac toate cte mi vei zice". i nchinndu-se soarelui, a mncat i din sngele jertfelor cel nchegat i a but din el. Iar ntiul vrjitor mprtesc, a zis ctre Pavel: "nduplec i pe fecioarele cele mpreun cu tine ca s fac, ceea ce tu ai fcut, i s se nsoeasc cu brbai, i atunci luai-v bogia i mergei unde voii". Deci Pavel apropiindu-se de fecioare le-a zis: "ntiul vrjitor ne-a luat banii notri, i ne ndeamn s facem voia mpratului i aa ne va da napoi toate ale noastre. i iat eu am mncat i am but din sngele jertfelor, i m-am nchinat soarelui i focului. Deci prin mine v ndeamn i pe voi ca s facei aceasta, i mai apoi s luai ale voastre i s v ducei". Iar fecioarele ca ntr-o unire mai nti scuipnd n faa lui i-au zis: "De ce ai cutezat tu a face aceasta i a ne ndemna nc i pe noi? Iat c un al doilea Iuda te-ai artat. Acela pentru bani a dat la moarte pe nvtorul i Stpnul nostru, i ctignd banii s-a spnzurat dup ce L-a vndut pe El. Iat i tu, ticlosule, ca un al doilea Iuda, pentru bani i-ai pierdut sufletul tu, i nici ai venit ntru cugetare despre bogatul acela, ce avea muli bani i zicea: Suflete ai multe bunti, mnnc, bea, veselete-te. Pentru aceasta a auzit: Nebunule, ntru aceast noapte vor cere sufletul tu de la tine, iar cele ce ai gtit, ale cui vor fi? Deci i zicem ie, stnd naintea lui Dumnezeu, c amndou ntmplrile, i a bogatului i a Iudei, se vor mplini de tine". i iari l-au scuipat pe el n fa, ca pe un lepdat. Atunci, din porunca ntiului vrjitor, fr de cruare au fost btute multe ceasuri fecioarele, care suferind toiegele ziceau: "Noi ne nchinm Domnului nostru Iisus Hristos, iar poruncilor mprteti nu ne plecm, iar tu f ce voieti". Iar ntiul vrjitor, uneltind n toate chipurile ca s ctige banii lui Pavel, a hotrt ca prin mna lui Pavel s taie cu sabia capetele cinstitelor fecioare, socotind c Pavel nu se va pleca a face aceasta, i astfel va ctiga toi banii, dnd morii i pe Pavel mpreun cu sfintele fecioare. Iar ticlosul Pavel, auzind aceasta i iari cutnd mprejur i vzndu-i banii, a zis: "Fac toate cte mi vei porunci". i lund sabia a stat aproape de fecioare, iar sfintele vzndu-l s-au spimntat, i cu glas au zis ctre el: "Ticlosule! pastor fiind, ai ieit mpotriva turmei tale, ca un lup slbatic ca s ne omori pe noi? Acesta este sfntul trup i snge al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care l primim din necuratele tale mini? S tii c sabia din mna ta este pentru noi viaa venic, i noi cu adevrat ne ducem la Domnul nostru Iisus Hristos, iar tu, precum mai nainte iam zis, degrab i vei pierde sufletul mpreun cu bogia, prin spnzurare i te vei duce spre tovarul tu Iuda". Acestea i altele i-au vorbit, i fcnd mai nti rugciune, li s-au tiat capetele de ctre Pavel. Atunci a zis ntiul vrjitor ctre Pavel: "S tii Pavele c la nici unul din oameni nu am vzut atta iscusin i isteime ca la tine. Pentru aceasta fr de tirea mpratului nu te pot face slobod, cci vestindu-i-se lui prin mine pentru tine, ntru mare cinste te va pune; deci acum veselete-te mpreun cu noi, i diminea vom face cunoscut cele pentru tine". Iar ticlosul acela a rspuns: "Fie precum ai poruncit". i n noaptea aceea trimind ntiul vrjitor pe slugile sale, le-a

9 Iunie
Ziua a noua, pomenirea celui dintre sfini Printelui nostru Chiril, patriarh al Alexandriei.
Sfntul Chiril a fost pe vremea mpratului Teodosie cel mic, nepot de sor fiind lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, i urma n scaun. Fost-a nc i aprtor al celui de-al treilea Sfnt Sinod a toat lumea ce s-a adunat n Efes (431) i a surpat pe ru credinciosul Nestorie, care nva multe hule mpotriva stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu. Deci strlucind ntru multe bune isprvi, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Sfintelor cinci fecioare canonice: Tecla, Mariamni, Marta, Maria i Enata.
n zilele lui Savorie mpratul perilor, aproape de satul Aza, era un oarecare preot, Pavel cu numele, plin de bogie, avnd ntru a sa sinodie cinci canonice, fecioare. Deci acestea se aflau mpodobite i strlucite cu lumina virtuilor, liturghisind Pavel i cntnd mpreun slujba cu ele, care se aflau ziua i noaptea lucrnd poruncile lui Dumnezeu. Iar urtorul de bine diavolul, nesuferind sporirea lor cea dup Dumnezeu, vznd-o cum crete pe toat ziua i se ntinde spre cele mai bune, a pregtit pe un oarecine s vesteasc la Tars pe ntiul vrjitor mprtesc c se afla un oarecare preot cretin plin de bogie, i c de voiete s ctige bogia lui, s-l aduc naintea sa, mpreun cu fecioarele pe care le are ntovrite. Cci acestea nelepdndu-se de credina lor, el va dobndi toat avuia lor, dndu-le pe ele spre tiere. Atunci ndat a fost adus preotul mpreun cu fecioarele, i cu toat averea sa. i intrnd satana n inima preotului, a zis ctre arhimagul: "Pentru ce ai luat banii mei, nefcndu-i eu nici un ru?" i acela rspunznd i-a zis: "Pentru c eti cretin, i nu pzeti poruncile mprteti". i Pavel i-a zis: "i ce-mi porunceti s fac?" Iar acela i-a rspuns: "De te vei nchina

327

10 Iunie
poruncit ca s lege grumazul lui Pavel cu o funie i s-l spnzure, i aa cu silnicie i-a lepdat sufletul su. Iar dimineaa ntiul vrjitor, dup ce l-a aflat spnzurat, spunea c el singur s-ar fi spnzurat, i a poruncit ca s-l pogoare i s-l arunce spre mncare cinilor. i aa au luat sfrit cele mai nainte zise de sfintele femei, ndoita moarte preaticlosul Pavel suferind. Acesta a trit n zilele lui Iulian Paravatul (Apostatul), chivernisindu-i bine Biserica ce luase. i pstorind duhovnicete poporul dintr-nsa, i avnd dar de minuni nespuse, a ucis cu ajutorul acopermntului Sfintelor Taine un balaur mare, care cu rutatea celui ncuibat n locul acela, ucigaul zic de oameni i vechiul balaur, omora i pe oamenii ce treceau prin acel loc i dobitoacele numai cu suflatul lui le strica de piereau, nct n scurt timp fusese prsit drumul ce este ntre Prusa i ntre apele cele fierbini. i aflnd paravatul Iulian minunile ce fcea sfntul, a trimis de l-au omort. i se face prznuirea lui n sfntul su martiriu, ce este nuntrul cinstitei case de bolnavi, care se afl n Devteron.

Pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Alexandru, episcopul Brusei, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Anania, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Chir, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfintelor trei Fecioare Mucenie din Hio, care de sabie s-au svrit.

10 Iunie
Ziua a zecea, pomenirea Sfinilor Mucenici Alexandru i Antonina.
Acetia erau din satul Crodamul su Cardamul, unde Sfnta Antonina petrecea viaa ei cu curie i cu cinste. Fiind ns prins de conductorul Fest i nevrnd s se lepede de Hristos, nici s slujeasc demonilor, a fost bgat ntr-o cas de desfrnare. i stnd acolo fr s mnnce trei zile, i s-a artat noaptea lumina, i fcndu-se tunet mare s-au deschis uile casei, i s-a auzit glas din cer ctre dnsa, ndemnnd-o s se scoale i s se ospteze. Deci mncnd, a ieit iari i a stat naintea conductorului i neplecndu-se a jertfi la idoli, a fost clcat n picioare i btut cu sabie de lemn; i iari fiind adus la casa cea de desfrnare, n care prin descoperirea ngerului, intrnd Alexandru, care din pricina vrstei lui tinere (cci era de 23 de ani), se fcea i se arta c mergea pentru pcat, a scos pe ascuns pe sfnta din cas, acoperindu-i capul cu haina lui, iar el a rmas acolo. Peste puin vdindu-se lucrul de ctre unii slujitori care voiau s ruineze pe sfnta, a fost adus Alexandru la conductor. i ntrebndu-l pentru ce a fcut lucrul acesta, n-a tgduit, ci a mrturisit pricina cu nsi gura sa, i a fost btut cu sabie de lemn. Apoi prinznd i pe sfnta li s-au tiat degetele minilor i ale picioarelor i, ungndu-le trupurile cu catran, le-au dat brnci ntr-o groap cu foc, i acolo i-au luat fericitul sfrit, n ziua de 3 mai a anului 313. i se face prznuirea lor la 10 iunie, n mnstirea ce se zice a lui Maximin (Maximov), care este n Constantinopol, unde se afl sfintele lor moate, din care izvorsc multe minuni i tmduiri.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Canid.

Acesta tria pe vremea mpriei lui Teodosie cel mare, fiind fiu al lui Teodot i al Teofanei, care aveau locuina n latura capadocienilor, cucernici aflndu-se ei i iubitori de Dumnezeu. Se spune c maica acestuia n vremea ce-l avea n pntece, se nfrna de la tot felul de bucate grase, iar el dup ce a fost nscut nu primea a suge din a stng. Iar dac maic-sa cndva s-ar fi lcomit la hrana mai ndestulat, el nici de a dreapt nu se atingea. Dup ce a fost botezat i nrcat i trecnd anii copilriei, a lsat toate i s-a dus la munte, i nchizndu-se ntr-o mic peter, petrecea n rugciune i n postire, cci doar o dat n sptmn gusta puine verdeuri crude i nesrate, petrecnd n acest fel aptezeci i trei de ani. Deci fiindc locul era foarte bntuit de ape, i petera se afla nconjurat de mult umezeal, i s-au stricat cu totul perii capului i ai brbii. i aa n mult vreme rbdnd fericitul, s-a mutat ctre Domnul.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Teofan i Pansemnia.

Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, nscut din prini pgni i ru credincioi. i nsoindu-se el cu femeie, i trei ani mpreun vieuind, aceea s-a mutat din via, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos i a primit Sfntul Botez; i fcndu-i o chilioara mic aproape de ora, s-a nchis n ea curindu-se prin toate cele ce tia c folosesc spre desvrita i ntreaga mbuntire. Deci fiind ntiinat despre o oarecare desfrnat public, Pansemni, numit aa pentru c multora se fcuse ea pricin de pierzare, cuviosul, fcnd rugciune i druinduse pe sine lui Dumnezeu, a ieit din chilie i s-a dus la aceea, creia i-a vorbit cte erau de trebuin a pleca o femeie rea i desfrnat ca s-i lase petrecerea ei i s treac la viaa nfrnat i cinstit. De aceste cuvinte luminndu-i-se ei mintea i n umilin venind, a primit Sfntul botez, i dup ce i-a rnduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care nchiznd-o n chilia sa a fcut-o pe ea lucratoare de tot felul de buntate, cci atta a bineplcut lui Dumnezeu, nct i demoni izgonea i

Pomenirea Sfntului sfinitului mucenic Timotei, episcopul Prusei. 328

11 Iunie
felurite boli vindeca, i vieuind mpreun cu cuviosul Teofan un an i dou luni, s-au mutat ctre Domnul. mpreun cu un asculttor al su. i fiindc era obicei a se face priveghere n fiecare duminic la acest schit Protatos, ntre-una din smbete, seara, vrnd s mearg btrnul la priveghere, a zis ucenicului su: "Fiule, eu m duc ca s ascult privegherea dup obicei, iar tu rmi la chilie i precum vei putea citete-ti rnduiala ta"; i aa s-a dus. Dup ce a trecut seara, iat c bate cineva n ua chiliei; iar fratele a alergat i a deschis, i a vzut c era un monah strin, necunoscut lui, care intrnd a rmas n chilie n noaptea aceea. La vremea Utreniei sculndu-se, au cntat amndoi rnduiala Utreniei. i cnd au ajuns la "Ceea ce eti mai cinstit..." monahul cel de loc cnta numai: "Ceea ce eti mai cinstit dect heruvimii..." i celelalte pn la sfrit, adic obinuita i vechea cntare a Sfntului Cosma, fctorul de cntri. Iar monahul cel strin fcea alt nceput al cntrii, cntnd aa: "Cuvine-se cu adevrat s te fericim, Nsctoare de Dumnezeu, cea pururea fericit i prea nevinovat i Maica Domnului nostru". Apoi a mpreunat i: "Ceea ce eti mai cinstit...", pn n sfrit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat i a zis ctre cel ce se prea strin: Noi cntm numai "Ceea ce eti mai cinstit", iar: "Cuvine-se cu adevrat..." niciodat n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog f dragoste i scrie-mi i mie cntarea aceasta, pentru ca s o cnt i eu Nsctoarei de Dumnezeu"; iar acela rspunznd, a zis: "Adu-mi cerneal i hrtie ca s scriu". i cel de loc a zis: "Nu am nici cerneal, nici hrtie". Iar monahul cel ce se prea strin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergnd, a aflat lespedea i i-a adus-o. i lund-o strinul, a scris pe ea cu degetul su zisa cntare, adic: "Cuvine-se cu adevrat...", i, o minune! att de adnc s-au spat literele pe lespedea aceea vrtoas, ca i cum s-ar fi scris n ceara moale. Apoi a zis fratelui: "De acum nainte, aa s cntai i voi ortodocii"; i acestea zicnd s-a fcut nevzut. Cci era sfntul nger, trimis de la Dumnezeu, ca s descopere cntarea aceasta ngereasc i care este preacuviincioas Maicii lui Dumnezeu. i mai vrtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arat aceasta din titlul ce este deasupra; ntru aceast zi adic: "Soborul Arhanghelului Gavriil n Adin". Cci prinii de atunci fceau sobor, praznic i liturghie n fiecare an la chilia Adin ntru pomenirea minunii, cinstind i mrind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din nceput pn n sfrit a stat dumnezeiesc cntre al Nsctoarei de Dumnezeu i hrnitor, slujitor i vesel binevestitor al ei. Aa a servit i spre a descoperi cntarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, cci numai lui i se cuvine aceast slujb. Dup ce a venit btrnul de la priveghere, i a intrat n chilie, a nceput asculttorul lui a cnta: "Cuvine-se cu adevrat...", dup cum ngerul i poruncise, i a artat btrnului su i lespedea cu ngereasc scrisoare spat. Iar el, acestea auzind i vznd, a rmas uimit de aceast minune. Deci lund amndoi lespedea aceea scris de nger, au mers la Protatos i au artat-o la cel mai nti al Sfntului Munte, i la ceilali btrni ai obtescului Sinod,

Pomenirea Preacuviosului Apolon (Apolo, Apolos) episcopul. Pomenirea Sfntului Alexie, episcop de Bitinia.

11 Iunie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Sfinilor Apostoli Bartolomeu i Barnaba.
Dintre acetia Sfntul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, i a propovduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost rstignit de cei necredincioi n Alvanupoli, i a primit sfritul cu cinste. i fiind bgat ntr-o racl de plumb a fost aruncat n mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adus racla pn n Sicilia, la ostrovul Liparia, i artndu-se, a fost ngropat acolo, multe minuni izvornd din sfntul i cinstitul su mormnt, i dnd la toi care merg cu credin grabnic tmduire, i ntoarcere cu bucurie i cu veselie la casele lor. Iar Sfntul Barnaba, care este numit i Iosi n Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a cltorit mpreun cu Pavel, fiind hirotonit. i se tlcuiete numele acesta: fiul mngierii. i era din neamul lui Levi, nscut i crescut n ostrovul Ciprului. Acesta nti a propovduit Evanghelia lui Hristos n Ierusalim i n Roma i n Alexandria. i mergnd la Cipru, a fost ucis cu pietre i bgat n foc de elini i de iudei; pe care lundu-l Marcu Apostolul i Evanghelistul, l-a pus ntr-o peter. i mergnd la Efes ctre Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; i l-a plns pe el Pavel mult. De Varnava se spune c a fost ngropat cu Evanghelia lui Matei, cea scris de dnsul, care pe urm a fost aflat mpreun cu trupul apostolului. De aceea i fcur obicei credincioii, s nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci s fie chivernisit de un episcop al su. i se svrete soborul acestor sfini apostoli, n cinstita biseric a Sfntului Apostol Petru, ce se afl aproape de preasfnta i marea biseric.

Pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

Soborul i praznicul Arhanghelului Gavriil a nceput a se face n Sfntul Munte al Athosului, la o chilie a Mnstirii Pantocrator, ce se numete "Axion estin", la locul cel numit Adin. i a nceput a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se afl lng Careia, aproape de locul Mnstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstit n numele Adormirii de Dumnezeu Nsctoarei, locuia un ieromonah btrn i mbuntit,

329

12 Iunie
povestindu-le toate cele ce se fcuser. Iar ei au slvit cu un glas pe Dumnezeu i au mulumit Doamnei noastre de Dumnezeu Nsctoarei, pentru aceast preamrit minune. i ndat au trimis lespedea n Constantinopol, la patriarhul i la mpratul, nsemnndu-le prin scrisori toat cuprinderea acestei minuni ce s-a fcut. De atunci cntarea aceasta ngereasc s-a dat n toat lumea ca s se cnte Maicii lui Dumnezeu, de ctre toi ortodocii. Iar sfnta icoan a Nsctoarei de Dumnezeu ce se afla n biserica chiliei aceleia, n care s-a fcut aceast minune, a fost adus de ctre prinii Sfntului Munte n biserica Protatos, i acolo se afl pna astzi, aezat n sfntul altar deasupra sfinitului scaun cel de sus. Pentru c naintea icoanei acesteia sa cntat nti de ctre Arhanghelul Gavriil cntarea aceasta. Iar chilia aceea, a nceput a se numi: "Axion estin", adic "Cuvine-se cu adevrat...", i valea aceea, n care se afla chilia, se numete de ctre toi pn astzi, Adin, care nsemneaz "a cnta" sau "cntare". Pentru c n acesta s-a cntat nti cntarea aceasta ngereasc Maicii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, Pafnutie, cunoscnd toate acestea din nsi gura aceluia, a povestit mai pe urma monahilor celor ce se pustniceau, nu numai despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci i de ali cuvioi pe care i-a aflat umblnd n pustie. Fiindc s-a mutat Preacuviosul Onufrie ctre Domnul, atunci cnd se afla acolo Pafnutie, care i-a rupt rasa n dou: cu o jumtate a acoperit sfintele moate ale Preacuviosului Onufrie (c era gol, fiind acoperit numai cu prul su cel alb) iar cealalt jumtate de ras a oprit-o ca s se acopere pe sine. Deci a ngropat Pafnutie sfintele lui moate n locul acela, i ndat a czut coliba sfntului i s-a uscat finicul ce era acolo sdit, i a secat i apa. Se face soborul lui n sfnta sa cas de rugciune, ce este n Mnstirea Sfntului Alipie.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Petru, cel ce n Sfntul Munte al Athosului s-a pustnicit.
Acest fericit se afla cinstit cu lumeasc vrednicie, i luptndu-se n rzboi cu agarenii a fost biruit i fiind prins viu, a fost bgat n temnia din Samara, ferecat fiind cu grele lanuri i cu ctue. Iar de acolo peste ndejde scpnd prin mijlocirea Sf. Nicolae fctorul de minuni, tot prin povuirea acestuia s-a dus la Roma, unde mbrcat fiind cu schima ngereasc, de ctre papa cel de atunci, s-a rugat lui Dumnezeu cu struin, ca s fie povuit spre oarecare loc linitit, ca s petreac acolo restul vieii sale n linite desvrit precum se i fgduise Domnului. Aadar ntr-una din nopi, a vzut fericitul pe Preacurata Nsctoare de Dumnezeu i pe dumnezeiescul Nicolae, n urma ei, i rugnd-o zicea: "Unde porunceti, Stpn, ca s-i petreac robul tu Petru restul vieii, precum s-a fgduit?" Iar aprtoarea lumii a rspuns: "n muntele Athosului am plcerea s rmn el, cci pe el l-am ales spre motenirea mea i pe cei ce scap la el i voi ocroti". Deteptndu-se cuviosul, a mrturisit darurile cele mari ale Maicii lui Dumnezeu i ale adevratului ei rob Nicolae. Pentru care s-a i dus la Sfntul Munte al Athosului, i cercetnd toate cele de acolo, i aflnd o peter ntunecoas plin de trtoare otrvite, cu rugciunea pe toate le-a izgonit de acolo, i a petrecut dup aceea n acea peter, ca un fr de trup,

Pomenirea Sfntului Mucenic Teopempt mpreun cu ali patru, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Neanisi, preaneleptul mucenic. Pomenirea Sf.Ier. Luca al CrimeiiI.

12 Iunie
Ziua a dousprezecea, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Onufrie egipteanul.
Acest cuvios Onufrie era din Egipt, petrecnd viaa de obte, n pustia numit Ermupol a Tiveilor. i auzind de viaa pustniceasc a lui Ilie i a lui Ioan naintemergtorul, a ieit din obte i a locuit n pustiu, nevznd om nicidecum timp de 60 de ani. Pe acesta l-a aflat marele Pafnutie, cnd a mers n pustiul cel mai dinuntru, ca s ia binecuvntare de la sfinii brbai. Cci umblnd Pafnutie 17 zile, i sosind la locul acela unde era sfntul Onufrie i mergnd la dnsul l-a rugat s-i spun numele i toat petrecerea vieii sale.

330

13 Iunie
neavnd nimic cu sine, n afar de trupul su i hainele cu care era mbrcat, dar cu vremea i acestea tocindu-se, petrecea gol. Hrana sa din nceput erau ierburile care odrsleau n preajma peterii i ghinda. Mai pe urm ns, prin ajutorul Nsctoarei de Dumnezeu, s-a nvrednicit de hrana cereasc, ce i se aducea de nger la 40 de zile. Deci n aceast netrupeasc petrecere vieuind fericitul pe pmnt 53 de ani, i multe ispite suferind de la urtorul binelui, satana, i deci toate mai presus artndu-se cu puterea lui Dumnezeu, s-a mutat ctre El. Pe care l-a aflat un oarecare vntor, viu nc i aproape de sfrit fiind. i fiind povuit de Dumnezeu, a luat cinstitele sale moate i le-a adus la Mnstirea numit a lui Climent, i acolo a aezat aceast comoar. Iar de acolo le-au luat nite monahi n vremea nopii, i urcndu-se ntr-o corabie, plutind s-au pogort la un oarecare sat n preajma Traclei, numit Ficomon, i acolo a rmas aceast mare i necheltuit comoar, fiind bine primit i cinstit i de episcop i de popor, i izvoare de minuni pururea izvornd celor ce cu credin se apropie de ea.

13 Iunie
Ziua a treisprezecea pomenirea Sfintei Mucenie Achilina.
Aceasta a trit n zilele mpratului Diocleian, i era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare i strlucit brbat, anume Eutolmie. i fiind botezat de Eutalie episcopul, i ajungnd n vrsta de 15 ani, trgea i ntorcea spre credina n Hristos pe fetele cele ce erau de vrsta ei i crescute mpreun cu dnsa, i le nva s se fereasc de idoli. Dar a fost prt la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. i fiind adus la ntrebare, a mrturisit numele lui Hristos. i pentru aceea a fost btut i ptruns prin urechi cu epi de fier arse, atta ct i-a dat i sngele pe nari, i i sa ncins tot capul de arsur; dup aceea tindu-i-se capul, s-a mutat ctre Domnul. i se face pomenirea ei n sfnta sa mucenicie ce se afl aproape de trgul ce este lng zid.

Pomenirea Sfintei Mucenie Antonina.

Aceasta a trit n cetatea Niceii din Bitinia, pe vremea mprailor Diocleian (284-305) i Maximian i a lui Priscilian guvernatorul. Ctre acest din urm a fost adus pentru mrturisirea n Hristos i btut cu toiege peste sni i pus n temni. Apoi iari fiind scoas, a fost chinuit n felurite chipuri: au ars-o cu foc, au pus-o pe o platform nroit, i-au gurit palmele i tlpile cu cuie nroite n foc. i bgat iari la nchisoare, a zcut acolo dou zile, ru chinuindu-se. Cu toate acestea chinuri pe care le-a ndurat, sfnta nu s-a lsat zdrobit duhovnicete, mrturisindu-L pe Hristos pn n clipa morii sale. i apoi a fost scoas, i iari chinuit n multe feluri, iar la urm i s-a tiat capul i aa prin mucenicie i-a primit cununa. Dup moarte trupul ei a fost aruncat n mare.

Pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin nelciune s-a nchinat lui anticrist, adic diavolului.
Acest fericit Iacov, fiindc a iubit pe Hristos, a urt lumea, i a prsit toat averea sa, fr a ntrebuina ceva din aceasta. ns dup acestea, prin lucrarea urtorului de om, diavolul, atta s-a mndrit, nct a ndrznit i zicea: "Cine altul tie mai bine dect mine mntuirea mea?" Pentru aceasta a ntrebuinat multe i mari nevoine, ns fr ntrebare de cei socotitori, dup cum nva dumnezeietii prini. Ci cu nsi voia i bun plcerea sa, pentru aceasta a i fost nelat de ctre diavolul, cci venind la dnsul un nger viclean, adic un demon, prefcut n chip de nger al luminii, i-a zis: "Curete-i chilia ta, i s aprinzi candele i fclii, i s o afumi cu miruri i tmieri, bine mpodobindu-te pe tine nsui, pentru ca, plcndu-i nevoina ta, Hristos vine n noaptea aceasta pentru ca s-i dea multe daruri". Iar nepriceputul Iacov, prin mndrie fiind nelat, a fcut toate acestea. i aa a venit la el anticrist cu mrire i nlucire mult, la miezul nopii. Iar Iacov deschiznd ua chiliei sale s-a nchinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov n frunte, dup dumnezeiasc iconomie, n-a stat, ci s-a ntors napoi i a fugit. A doua zi, dimineaa, Iacov plngnd a mers la un btrn; iar btrnul mai nainte de a auzi de la Iacov vreun cuvnt, a zis ctre el: "Fugi de aicea, cci ai fost batjocorit de satana". Deci dup ce Iacov a plns de ajuns i s-a sfrmat cu inima, atunci btrnul certndu-l mult i sftuindu-l, l-a trimis la viaa de obte, iar el ascultnd, a mers la obte i a slujit la buctrie apte ani, cu mult smerenie i ascultare; dup aceea a ezut singur n chilie ali apte ani, lucrnd lucrul minilor cu msur, i pzind canonul dat cu mult

Pomenirea Sfntului Ioan ostaul. Pomenirea Preacuviosului Zinon. Pomenirea Preacuviosului Iulian, cel prznuit n biserica Dagat (Daguta) din Constantinopol, care cu pace s-a svrit. ? Sfntul Amfilohie dela Poceaev.

331

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
scumptate. i aa nvnd calea lui Dumnezeu cea fr amgire, cu mult desluire, s-a fcut fctor de minuni prea ales; i aa i-a svrit viaa sa, mutndu-se ctre Domnul. "pat". Foarte nemulumit de aceast omisiune a Sfntului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunndu-i: "Te crezi mai vrednic dect Cel care a spus "ptu" nct s te ruinezi de cuvintele Lui ?, ieind hotrt din biseric. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecie de umilin, ca s nu mai fie niciodat mndru de erudiia sa. Sf. Trifilie i-a condus mai departe turma cu pricepere i din motenirea rmas de la mama sa, acesta a construit mnstirea de la Leukosia. Sfntul a plecat la ceruri la o vrst foarte naintat, prin anul 370. Pelerinul rus Egumenul Daniel a vzut sfintele moate ale Sf. Trifilie n Cipru, la nceputul sec. al XII-lea.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, n Cipru.

Sfntul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a nscut la Constantinopol i a studiat n Beirut - Liban. Era foarte inteligent i literat, cu toate acestea i-a ales ca ndrumtor un om fr educaie dar de o sfinenie rar, i anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prznuit n 12 decembrie). n vremea aceea, mpratul Constantin al II-lea (337-340) a czut grav bolnav i nefiind doctor care s-l poat ajuta, s-a ntors la Dumnezeu pentru ajutor. n vis i-a aprut un nger care-l ndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a artat pe doi, spunnd c numai prin ei se va putea vindeca. mpratul a dat imediat un edict prin care i chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind i Sf. Spiridon, care mpreun cu discipolul su, Sf. Trifilie s-au prezentat n faa mpratului. Bolnavul i-a recunoscut ndat pe cei prin care avea s se vindece dup cum i-a artat ngerul. S-a nchinat n faa lor i i-a rugat s se roage pentru sntatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mna pe capul mpratului i dup ce s-a rugat acesta s-a nsntoit. Sf. Trifilie a fost impresionat de viaa frumoas de la palat, de figura impuntoare a mpratului i de toate frumuseile de-acolo, nct Sf. Spiridon l-a ntrebat "De ce te minunezi?" Crezi c toate acestea l fac pe mprat mai drept n faa lui Dumnezeu?" Toi acetia, mpratul mpreun cu demnitarii vor sta n faa scaunului de judecat al lui Dumnezeu cu cei mai sraci laolalt. Omul trebuie s caute binecuvntarea i slava cereasc." La scurt timp, Sf. Trifilie a fost nscunat Episcop al Leukosiei n Cipru i l vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odat, au trecut mpreun pe lng nite vii i o grdin foarte frumoase i pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pmnturi i ar fi dorit s le exploreze mai ndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gndurile l-a ntrebat de ce i dorete lucruri lumeti i efemere cnd omul ar trebui si adune comori n cer i pentru aceasta s se nevoiasc. Astfel, prin rugciunile mentorului su, Sf. Trifilie a mers pe calea desvririi sale spirituale, dobndind mil, inim curat, credin dreapt i nu n cele din urm iubire, pe lng alte virtui. La un sinod al episcopilor care a avut loc n Cipru, prinii l-au rugat pe Sf. Trifilie s le vorbeasc, cunoscut fiind erudiia i cultura acestuia. Alegnd ca subiect vindecarea slbnogului de ctre Mntuitorul Hristos (Marcu 2:11), n loc de "ptu" aa cum aprea n sfnta scriptur, a spus

Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana i cu fiul ei Ioan.

Sfnta Ana i fiul ei, Sf. Ioan, au trit n secolul al IX-lea. Ana era fiica diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. Dup moartea soului ei, sfnta i-a luat straie brbteti, schimbndu-i numele n Eftimie. mpreun cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit n ascez ntr-una din mnstirile din Bitinia, lng Olimp. Sf. Ana a murit la Constantinopol n anul 826. Ea mai este prznuit i n 29 octombrie.

Pomenirea Sfntului Antipatru, episcopul Vostrilor, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Evloghie, patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor zece mii de Mucenici, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.

14 Iunie
Ziua a paisprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Elisei.
Acesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pmntul lui Ruben, i pentru el s-a fcut semn, cci atunci cnd s-a nscut el n Galgala, juninca cea de aur ce era n Silom a zbierat tare, nct sa auzit i n Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina artrii, c prooroc s-a nscut astzi n Ierusalim, care va strica cele cioplite, i va zdrobi cele vrsate. i a fcut Dumnezeu multe semne prin mna proorocului Elisei. Deci murind, a fost ngropat n Samaria, n Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, i a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe i srate, zicnd: "Acestea zice Domnul:

332

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
vindeca-voi apele acestea", i s-au vindecat. A nviat i mori, i a curit de lepr pe Neeman Sirianul, i a fcut de s-a umplut de lepr Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, i pentru neascultare. i mort fiind, a nviat pe un mort i a desprit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prznuit pe 20 iulie); nc i alte multe minuni a fcut. Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, mprteasa Teodora, nchintoare la icoane. mprteasa a ncercat s extirpe erezia iconoclast i a dat ordin s fie eliberai toi cei nchii pentru c s-au nchinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost nlturat i Sf. Metodie a fost fcut patriarh n locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, n anul 842, n care s-a reintrodus nchinarea la icoane i s-a stabilit srbtoarea anual a triumfului ortodoxiei. "Sinodikonul Ortodoxiei" compus de Sf. Metodie se cnt n prima duminic din Postul Mare. n ncercarea de a-i mnji reputaia i de a distruge iubirea enoriailor pentru el, pgnii au scos zvonuri cum c sfntul i-ar fi nclcat castitatea. ns blasfemiatorul a fost prins i ruinat n faa tuturor. Ultimii ani ai sfntului au trecut cu pace, cu mult trud n slujba Bisericii, renovnd biserici ruinate de eretici, recupernd sfinte moate mprtiate de pgni i mutnd sfintele moate ale Patriarhului Nichifor de la locul ntemnirii napoi la Constantinopol. Sfntul Metodie a murit n anul 846. El a fost apropiat duhovnicete de Ioanichie (prznuit n 4 noiembrie), care a proorocit c acesta va deveni patriarh i c va muri n acel an. Pe lng "Sinodikonul Ortodoxiei," sfntul a mai ntocmit un set de reguli pentru cei convertii la Ortodoxie, trei ritualuri de cstorie, mai multe pastorale i imnuri bisericeti.

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfntul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a nscut n Sicilia, ntr-o familie bogat. Avnd vocaia de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tnr ntr-o mnstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. n vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa nalta funcie numit n greac "apokrisiaros" ( adic avocat pe probleme bisericeti) sub Sfntul Patriarh Nichifor (prznuit n 2 iunie). Acesta l-a trimis ntr-o misiune papal la Roma i a rmas acolo. ntre timp Leo la ndeprtat de la patriarhie pe Nichifor nlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit "Kassiter" (adic "omul de tabl") (815-822). Dup moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a ntors ca prezbiter i a luptat fr ncetare mpotriva ereziei iconoclaste. mpratul Mihail cel Blbit (820-829) s-a dovedit la nceput prtinitor al celor ntemniai pentru venerarea icoanelor, eliberndu-i din nchisoare, dar s-a rzgndit dup o vreme i a renceput persecuia mpotriva ortodoxiei. Sfntul Metodie a ajuns dup gratii ntr-o temni din Akrita. Dup moartea lui Mihail, conductor a fost Teofil (829-842), care dei iconoclast i el, l-a eliberat totui pe Sf. Metodie din temni, dovedindu-se un om de caracter i literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiia sa. Vzndu-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta mpotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de mprat. Dar, dup o nfrngere ntr-o lupt cu arabii, Teofil i-a vrsat nervii pe Metodie, spunnd c Dumnezeu l-a pedepsit pentru c a lsat un nchintor la icoane s stea n preajma lui. Metodie a ncercat s-l fac s neleag c Dumnezeu l pedepsete tocmai pentru insulta adus sfintelor icoane. Dar sfntul n-a obinut dect ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult n fa, pgnii i-au rupt falca i i-au lsat cicatrice ngrozitoare pe fa. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos i nchis ntr-o peter adnc mpreun cu doi tlhari, unde a stat fr s vad lumina zilei timp de apte ani, pn la moartea mpratului Teofil. n tot acest timp, sfinii mrturisitori Teodor i Teofan Poetul (prznuii n 27 decembrie), care erau de asemenea ntemniai, i trimiteau lui Metodie versuri de ncurajare iar Metodie le rspundea tot n versuri. Dup moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns mprat, dar nefiind destul de matur,

Pomenirea Preacuvioasei Iulita, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Nifon, cel ce a sihstrit n Muntele Athosului la anul 1330, i care cu pace s-a svrit.
Sfntul Nifon athonitul a trit n secolul al XIV-lea, i a fost fiu de preot. Pentru Hristos a luat calea monastic, dar a fost repede hirotonit preot. Dar dragostea lui de osteneal i linitire (isihie) l-a adus la Muntele Athos. Aici el a purtat lupta cea bun muli ani, sub ndrumarea stareului su, sfntul Maxim Kavsokalivitul (Cavsocalivitul "arztorul de colibe", prznuit la 13 ianuarie). Sfntul Nifon a murit la vrsta de 96 de ani, fiind slvit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni i al discernmntului.

Pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Chiril episcopul Gortinei, din insula Ciprului. Pomenirea Sfntului Metodiu, igumenul mnstirii de la Peshnosha (Rusia).
Sfntul Metodie, egumen al Peshnosha a fost ntemeietorul Mnstirii Peshnosha. Tnr fiind, a mers la Sf. Serghie din Radonezh (Radonej) i a petrecut mai muli ani sub ndrumarea lui, dup care, cu binecuvntarea mentorului su, Metodie s-a retras n pustnicie, cldindu-i o chilie n pdure, dincolo de rul Yakhroma. Nu dup mult timp, au venit mai muli discipoli n acel loc mltinos unde se afla Sf. Metodie, doritori s urmeze exemplul nevoinei sale. Sf. Serghie l-a vizitat, sugerndu-i s construiasc o biseric i o mnstire n acel loc. Sf. Metodie a pus

333

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
umrul la construirea chiliilor, trnd dup el buteni de la ru. Din acel moment, mnstirea s-a numit "Peshnosha." n 1391 Sf. Metodie a devenit igumen al acestei mnstiri. Din cnd n cnd se retrgea la civa kilometri de mnstire nevoindu-se n rugciune. i aici Sf. Serghie a venit la Metodie pentru convorbiri duhovniceti, de aceea, locul a primit numele de "Beseda" ("loc de conversaie"). Sf. Metodie s-a svrit n an anul 1392 i a fost nmormntat la mnstirea pe care a ridicat-o. Peste sfintele sale moate s-a construit o biseric nchinat sfinilor Serghie din Radonezh i Metodie din Peshnosha n 1732. De la sfritul sec. al XVII-lea i nceputul sec. al XVIII-lea oamenii au nceput s se nchine la Sf. Metodie.

15 Iunie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Amos.
Sfntul proroc Amos este unul din cei 12 profei "mici" i a trit in secolul al VIII-lea nainte de Hristos. Acesta s-a nscut n satul Tecoa, n pmntul lui Zavulon, i a proorocit 50 de ani. Iar Amesia, mincinosul preot al lui Vetil, btndu-l adesea, l pizmuia i-l defima; i n sfrit l-a omort fiul lui Amesia lovindu-l cu un toiag gros la tmplele capului. Cci l mustra pentru vicleugul vieilor de aur. i s-a dus la pmntul su nc cu suflet, i peste dou zile a rposat, ctre anul 787, i a fost ngropat cu prinii lui. Amos se tlcuiete: tare credincios, popor aspru, vrtos. Deci era la chipul trupului pros, btrn, avnd barba ascuit i asemenea la chip cu Ioan cuvnttorul de Dumnezeu. Sf. prooroc Amos nu trebuie confundat cu Amos, tatl Sfntului Prooroc Isaia.

Pomenirea Sfntului mucenic Narsi. Pomenirea Sfntului Fortunat, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfntului Apostol Ahaic, care de foame i de sete s-a svrit. Pomenirea Sfntului Apostol tefana, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Ortisie, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfintei Mucenie Gravs, care de sabie sa svrit. Pomenirea Sfntului Ieronim, care cu pace s-a svrit.
Sfntul nostru parinte Ieronim s-a nascut n anul 347 la Stridon, n apropiere de Acvileea, n Italia de Nord, ntro familie crestina. La vrsta de doisprezece ani fu trimis la Roma pentru a-si face studiile pe lnga gramaticianul Donat care trezi n el gustul pentru retorica, de care toate lucrarile sale vor ramne impregnate. Tnarul, nzestrat cu un temperament nflacarat si o memorie impresionanta, studia cu ardoare si dovedea o neostoita dorinta de cunoastere. Desele vizite la mormintele Mucenicilor, n catacombe, i insuflara o rvna absoluta fata de Hristos ; dar, luat de valul celor cu care si petrecea vremea, tineretea sa fu n aceeasi masura dezordonata si furtunoasa, lucru pe care mai trziu l regreta cu amaraciune. Pe la douazeci de ani, la putin timp dupa ce primi Botezul, parasi Roma pentru a se duce la Trevi, pe atunci resedinta mparatului, n scopul de a face cariera n administratie. Acolo simti el chemarea irezistibila a lui Dumnezeu : sa paraseasca totul pentru a se pune n slujba Lui. Se duse asadeci la Acvileea, unde frecventa n compania lui Rufin, prieten al sau si ucenic ca si el, un cerc de Clerici si laici dedati meditatiilor evlavioase, care formau, dupa cum spunea el, "un cor de preafericiti". Angajndu-se deci n viata ascetica cu toata nflacararea unui caracter care nu admitea nici un compromis, hotar sa urmeze exemplul Patriarhului Avraam si al tuturor celor care se exilasera din dragoste pentru Dumnezeu. Se mbarca deci plecnd catre Rasarit. Ajuns n Antiohia, petrecu Postul Mare n nfrnare si meditare asidua la spusele Profetilor, timp de reflectare pe care l completa totodata cu lectura autorilor clasici. Cuprins de o febra violenta, pe la jumatatea Postului, si ajuns aproape n pragul mortii, fu rapit n duh si se vazu nfatisndu-se la judecata lui Dumnezeu. In timp ce si

Pomenirea Sfntului Mucenic Dula.

Acesta era din Pretoriada Zefiriei, eparhia Ciliciei, i pentru c cinstea pe Hristos i se nchina Lui, a fost adus la guvernatorul Maxim i a fost btut cu toiege. Povestind el cele despre Apolon i Dafne, ca ndrgind-o pe ea Apolon i umblnd dup ea, nu i-a ctigat pofta, a pornit pe guvernator spre mai mult urgie i mnie. Pentru aceasta iari a fost btut peste pntece i ntins pe un grtar de fier nroit. Apoi a fost adus la alta cercetare, i a fost chinuit n multe i felurite chipuri. Apoi a fost ntrebat de guvernator, despre Hristos, cum S-a ntrupat i pe cine socotete Dumnezeu? Iar sfntul i-a spus lui pe scurt toat rnduiala cea pentru noi. Deci, adus fiind la a treia cercetare, i silit fiind s guste din cele jertfite idolilor, pentru c n-a voit de bunvoie ci jertfa aceea ce cu silnicie i s-a bgat n gur a scuipat-o jos, iari a fost chinuit cumplit i i-a dat duhul la Dumnezeu.

Pomenirea Soborului Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu, de ceea parte la Maranachiu. 334

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
afirma identitatea de Crestin, Judecatorul i raspunse : "Minti, tu esti Ciceronian si nu Crestin!" si porunci sa fie lovit cu vergi. Biciuit astfel de propria constiinta, Ieronim facu urmatorul juramnt : "Doamne, doar de ma voi fi lepadat de Tine, sa mai detin carti profane sau sa mai citesc asemenea carti !". Incepnd de atunci, se dedica numai citirii Sfintei Scripturi. Si, fara sa ceara sfat nimanui, se afunda n pustiul Chalcis (sud-estul Antiohiei), cu dorinta de a urma lupta duhovniceasca a Sfntului Antonie. Dar si suprasestimase fortele si, n ciuda posturilor si mortificarilor pe care si le impunea, se gasi puternic ncercat de gnduri si de amintirile vietii sale trecute. In timp ce si slabea trupul prin asceza, era ars de soare si traia n mijlocul scorpionilor si a fiarelor salbatice, i se parea ca s-ar fi aflat n mijlocul placerilor de la Roma, nconjurat de tinere femei de moravuri usoare. Pentru a lupta mpotriva delasarii spirituale (acedia), se perfectiona n cunoasterea limbii grecesti, nvata cu mult efort ebraica si limba caldeana (aramaica), si ntretinea o corespondenta cu prietenii sai din Acvileea. In aceste ncercari Dumnezeu i dadea mngieri ceresti, dar trebui totusi la scurta vreme sa paraseasca pustiul, a carui pace era tulburata de certurile dintre calugari cu privire la schisma Bisericii din Antiohia (cf nota Sf. Meletie, 12 februarie). Fiind simpatizant al partidei lui Paulin, Ieronim facu apel la Papa Damase pentru a-i cere sa transeze controversa dar nu obtinu nici un raspuns. Se duse atunci n Antiohia unde, fiind hirotonit Preot de catre Paulin, in ciuda reticentelor sale, si continua studiul Bibliei pe lnga marele savant Apolinar din Laodiceea, filtrnd din nvatatura acestuia ceea ce nu era conform cu Ortodoxia. Apoi, atras de renumele elocintei si sfinteniei Sfntului Grigore Teologul, pleca la Constantinopol, unde petrecu trei ani la scoala acestuia, descoperind cu admiratie operele lui Origene, pe care ncepu sa l traduca. Dupa demisia Sfntului Grigore, fu invitat de catre Paulin din Antiohia si Sfntul Epifanie sa-i insoteasca la sinodul de la Roma (382). In cursul sesiunilor, Papa Damase remarca darurile rare cu care era nzestrat Ieronim si, la terminarea sinodului, l retinu n anturajul sau ca secretar. Marele Ierarh stia sa-i stimuleze spiritul prin ntrebari despre pasaje dificile din Scriptura si l nsarcina cu revizuirea traducerilor latine din Evanghelie dupa originalele grecesti. Reputatia sa de exeget l facu sa devina ghidul spiritual al unui cerc de femei nobile si evlavioase, adunate mpreuna de catre Sfnta Marcela (31 ianuarie) n palatul sau din Aventino. Fura organizate conferinte periodice n timpul carora Ieronim si nsotea de ncurajari nflacarate catre viata ascetica explicatiile asupra textului sfnt si cursurile sale de ebraica. Foarte tinerei fete a Sfintei Paula, Sfnta Eustochia, i scria : "Fii greier al noptilor. Scalda-ti patul n fiecare noapte, inunda vesmintele tale cu lacrimi. Privegheaza si fii precum pasarelele n singuratate..." (Ep. 22, 18). Dar rvna sa de nemblnzit, att pentru a preamari viata ascetica ct pentru a dezaproba comportamentul Preotilor mondeni, ntmpina numerosi opozanti care l acuzara de faptul ca el condamna casatoria si care, dupa moartea lui Damase (384), facura sa circule pe seama lui calomnii infame care l obligara sa paraseasca Roma (385). Le regasi pe Paula (26 ianuarie) si fiica ei Eustochia la Antiohia, si ntreprinse cu ele un lung pelerinaj, att n Tara Sfnta ct si n Egipt, la Parintii pustiei. La capatul acestui periplu, urmnd exemplul Sfintei Melania cea Batrna si a prietenului sau Rufin la Muntele Maslinilor, Ieronim se stabili la Betleem si fonda, pe lnga Bazilica Nasterii Mntuitorului, doua manastiri : una pentru calugari si una pentru Sfnta Paula si femeile evlavioase care o urmasera. Veghind la organizarea celor doua comunitati, redacta atunci pentru ele vietile Sfntului Pavel Tebeul (cf. 15 ianuarie) si ale Sfntului Malh (cf. 24 noiembrie). In fiecare zi explica Scriptura pentru Sfnta Paula si ucenitele sale, primind din ce n ce mai multi pelerini care veneau sa se nchine la pestera Nasterii Domnului si sa se adape la izvorul stiintei sale. Dar mai ales aici se dedica el importantei sale lucrari de traducere a Sfintei Scripturi si de comentarii sustinute, inspirate din metoda lui Origene dar lasnd un loc mai important interpretarii literale. "A nu cunoste Scripturile nseamna sa nu-l cunosti pe Hristos" (Prefata la comentariul asupra Profetului Isaia.), declara el iar preocuparea sa de a reveni la precizia textului original l facu sa ntreprinda traducerea ntregului Vechi Testament din limba ebraica, sarcina colosala pe care o termina la capatul a cincisprezece ani de munca ndrjita (405) (Aceasta traducere avea sa devina versiunea oficiala a Bisericii latine sau Vulgata.). In afara acestor lucrari de exegeza, avnd un caracter tumultuos, nu putea sa taca n fata evenimentelor ecleziastice alte timpurilor si cu aceeasi ardoare pe care o manifestase n lupta mpotriva patimilor pustiei, se angaja n lupta pentru apararea adevarului mpotriva ereticilor. In ciuda admiratiei sale pentru Origene, il urma pe Sfntul Epifanie (cf. 12 mai) n campania violenta mpotriva discipolilor marelui doctor alexandrin si se certa cu prietenul sau Rufin si Episcopul sau, Ioan din Ierusalim. Controversa se agrava cnd Epifanie cuteza sa hirotoneasca preot pe Paulinian, fratele lui Ieronim, pentru a sluji manastirile din Betleem. Ioan protesta mpotriva acestei uzurpari anticanonice a jurisdictiei sale si interzise lui Ieronim si discipolilor sai accesul la Bazilica Nasterii Domnului. Ajunsera pna la urma la o ntelegere, datorita interventiei lui Teofil din Alexandria (396) ; dar doi ani mai trziu conflictul izbucni din nou, cu ocazia traducerii de catre Rufin a Tratatului Principiilor al lui Origene. Ieronim riposta imediat cu o traducere ce dovedea toata erezia lui Origene si continua polemica mpotriva vechiului sau prieten pna la moartea acestuia. Betleemul fiind luat cu asalt de multimi de refugiati, provenind din Apus n urma ocuparii Romei de catre barbari (410), se impunea ca Ieronim sa se puna n slujba lor dar el continua n acelasi timp, noaptea, lucrarile sale de exegeza si polemica. Scrise in special mpotriva Pelagilor care, drept represalii, atacara manastirile din Betleem, lasnd cladirile n ruine (416). Aceasta comunitate latina, isolata n Rasarit si de acum n declin, nu mai avea nici un viitor iar dupa moartea Sfntului Ieronim, survenita la 30 septembrie 420, nu ntrzie sa se stinga. Pomenirea Sf. Ieronim, praznuita la 30 septembrie n Apus, a fost introdusa n aceasta zi de Sfntul Nicodim, care a identificat-o cu aceea a unui Ieronim, probabil diferit,

335

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
prezenta n unele Sinaxare. El i-a Sfntului Augustin, alt mare doctor al pastram aceste doua pomeniri conventionala, caci ele s-au impus Biserici ortodoxe. asociat praznuirea Bisericii latine. Noi la aceasta data astfel n diferitele Dumnezeului ntrupat, pe care l admitea n mod intelectual, dar pe care inima sa nu l traia nca. Atunci veni momentul n care auzi vorbindu-se de Viata Sfntului Antonie cel Mare, scrisa de Sfntul Atanasie n timpul exilului sau n Apus si care era prilejul ncrestinarilor rasunatoare n rndul nobilimii. La putina vreme, n timp ce se afla n gradina prietenului sau Alypius, plngndu-si viata retras, auzi o voce ca de copil cntnd : "Ia si citeste!". Deschise un volum al Epistolelor Sfntului Pavel care se afla acolo si se opri asupra urmatorului pasaj : "Imbracati-va n Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte" (Romani 13:13). Intunericul ndoielii disparu ndata si o lumina blnda i scalda inima n bucurie. In acea clipa devenise un alt om, care avea sa nu mai traiasca dect pentru Hristos si Biserica Sa. Cnd i mpartasi mamei sale aceasta revelatie, ea fu cuprinsa de bucurie. Dupa ce si abandona definitiv profesia de "negustor de vorbe", petrecu retras cteva luni, undeva la tara, cu mama sa, rude si ctiva prieteni, pentru a se ntrema dupa o boala pe care o agravase emotia convertirii sale. n aceasta prima forma de manastire , n care si dorea sa duca o viata asemanatoare celei a comunitatii apostolice de la Ierusalim, Augustin mpreuna rugaciunea cu meditatia Scripturii si discutii filozofice. Intors la Milano, duse o viata austera si retrasa nainte de a fi botezat de Sfntul Ambrozie, la 24 aprilie 387, n compania lui Alypius si a fiului sau Adeodat. Se duse apoi la Ostia, cu Sfnta Monica, n scopul de a se retrage n Africa pentru a duce o viata monahala. ntr-o seara, pe cnd stateau de vorba sprijiniti de o fereastra, ambalati pe neasteptate de elanul conversatiei lor evlavioase si, aspirnd din toata inima la apele Izvorului ceresc, ei fura cuprisi de un fel de extaz, deasupra celor vazute si nevazute, pentru a intra in Comuniune cu ntelepciunea cea vesnica, moment de contemplare care li se paru a fi o invitatie la a gusta nca de pe aceasta lume din viata vesnica, dupa cuvntul Evangheliei : "Intrati n bucuria Domnului vostru" (Sfntul Augustin si relateaza n ntregime convertirea n "Confesiunile" sale, una din capodoperele literaturii universale.). Sfnta Monica muri la putin timp iar Augustin, ntrziind proiectul sau, ramase nca ceva vreme n Italia pentru a redacta lucrari de polemica mpotriva maniheenilor. In septembrie 388 el se ntoarse la Tagasta, cu Alypius si Adeodat, care muri curnd. Augustin si vndu toate bunurile si dadu saracilor cstigul, iar el se consacra, timp de trei ani, organizarii unei manastiri n compania prietenilor si ucenicilor sai. Postului si rugaciunii le adauga meditarea asupra Legii lui Dumnezeu, zi si noapte ; ceea ce Domnul l facea sa nteleaga, el comunica prin viu grai celor prezenti, prin scrisori celor absenti. Cum se dusese ntr-o zi n oraselul Hipona, la cererea unui functionar imperial care voia sa l asculte pentru a se hotar asupra convertirii sale, Augustin aparu cu batrnul Episcop Valeriu in prezenta poporului. In timp ce prelatul mpartasea celorlalti dorinta ordonarii unui Preot pentru a-l seconda n predicarea n limba latina, caci el era de limba greceasca, credinciosii pusera mna pe Augustin, salutndu-l cu ovatii furtunoase, iar el, plin de lacrimi in fata pericolului pe care l reprezinta pastoritul oamenilor,

Pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Augustin, episcopul Hiponei.

Sfntul Augustin a vazut lumina zilei n anul 354, la Tagasta, orasel din Numidia, la frontiera dintre Algeria si Tunisia de azi. Tatal sau, Patricius, mic proprietar funciar, unul din notabilii orasului, ramase pagn pna la sfrsitul zilelor sale, dar mama sa, Sfnta Monica (cf 4 mai), era o Crestina nfocata si l nscrise, nca de cnd era copil, printre Catehumeni si l ducea regulat la biserica pentru a-l nvata Tainele Credintei. Cu toate acestea Botezul fu lasat pe mai trziu, dupa obiceiul vremii, iar copilul se dovedea a fi turbulent si rebel la mustrarile mamei sale si se indeparta de credinta. Inzestrat cu o inteligenta sclipitoare, n scurta vreme ajunse sa stapneasca limba latina dar ramnea recalcitrant fata de studiul limbii grecesti, o lacuna ce persista n gndirea sa teologica. La vrsta de saptesprezece ani fu trimis la Cartagina, metropola Africii, pentru a urma cursuri de retorica. Ispitele orasului si anturajul nepotrivit l facura sa cada ntr-o viata de dezmat si avu o legatura cu o femeie crestina de la care avu un fiu, Adeodat (372). Datorita lecturilor din Cicero, si abandona zadarnicele studii de drept si de retorica pentru a cauta Adevarul si ntelepciunea ; dar deceptionat de aparenta uscaciune a Bibliei, fu mai degraba atras de doctrina maniheenilor, care i aparea ca o mbinare rezonabila a lui Hristos cu dorinta sa de a-si nsusi ntelepciunea doar cu ajutorul rationamentului. Ramase timp de noua ani prizonierul acestei erezii, att de evidente totusi. Dupa un scurt sejur la Tagasta, ca profesor de gramatica, reveni la Cartagina, pentru a deschide o scoala de retorica. Cu toate acestea, comportamentul urt al studentilor sai l dezgusta repede de aceasta profesie. Pierzndu-si iluziile asupra maniheismului ca urmare a unei conversatii cu unul din episcopii lor, Faustus, spirit nelinistit si avid de adevarata cunoastere, se mbarca si pleca la Roma, unde deschise o alta scoala, care nu avu mai mult succes. Dupa ce fu vindecat de o boala grava, obtinnd un post de retor platit la Milano, se duse sa se instaleze acolo, nutrind nca visul unei stralucite cariere n administratie (384). Acolo fu prezentat Episcopului, Sfntul Ambrozie (cf 7 dec), care l cuceri prin blndetea si amabilitatea sa, si mai ales prin stralucita sa elocinta si interpretarile spirituale ale Sfintei Scripturi, care i deschisera inima catre profunzimea cuvntului lui Dumnezeu. Monica venise cu el si l convinse sa si abandoneze concubina dar ncerca n zadar sa l faca sa se angajeze ntr-o casatorie profitabila. Filozofia si placerile mondene i produsesera o asemenea insatisfactie, nct, cu durere si neliniste, cauta care ar fi putut fi izvorul adevaratei fericiri. Lectura filozofilor neoplatonici l facu sa abandoneze definitiv maniheismul si i permise sa ntreprinda cautarea interioara a unei vieti spirituale. Spre deosebire totusi de acesti filozofi, aceata interiorizare nu era pentru el o cautare speculativa si zadarnica, ci lua forma unei cautari fierbinti a

336

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
accepta "sa paraseasca pe Dumnezeu pentru Dumnezeu", adica sa renunte la tihna retragerii n manastire pentru a sluji Trupul lui Hristos. Obtinu cu toate acestea un termen de cteva luni pentru a se pregati prin meditarea Scripturii si, dupa hirotonirea lui, Episcopul i acorda un teren n apropierea Bisericii, pentru a fonda acolo o noua manastire, "Manastirea Gradinii", care a dat vreo zece Episcopi. Catre sfrsitul anului 395, primi consacrarea episcopala si la putin timp dupa Valeriu urca in scaunul Hiponei. Aflat la catedra acestui mic Episcopat, dar luminnd toata Biserica Africii si pna la extremitatile lumii latine, prin nvatatura sa, Sfntul Augustin fu timp de treizeci si cinci de ani modelul bunului Pastor, dndu-si viata pentru oile sale si considerndu-se robul robilor lui Dumnezeu. Fara ncetare, predica aproape n fiecare zi (s-au pastrat n jur de opt sute din predicile sale), abordnd toate subiectele cu o vivacitate si o arta incomparabile si cautnd sa transmita celor carora se adresa dragostea lui pentru Dumnezeu si pentru bunurile ceresti. In timpul zilei, solutiona conflicte, veghea la administrarea Bisericii, se ngrijea de saraci fara sa ezite n a topi vase sfinte cnd nu se mai gasea aur iar n timpul noptii, redevenea calugar, consacrat cu toata fiinta sa iubirii Mirelui. Traia in Episcopatul sau in comuniune cu Clericii, pentru care redacta o Regula monahala (care se afla la originea institutiei occidentale a canonicilor), adaptata conditiei lor dar impunnd respectarea stricta a votului saraciei si a poruncilor Evangheliei. Dragostea sa arznda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata de nici unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina. Partiicipa la Sinoade si strabatea Africa romana, profund divizata n vremea aceea, punndu-si ntreaga arta si iscusinta n serviciul Adevarului. Scrise vreo suta de opere, din care majoritatea sunt consacrate luptei mpotriva schismaticilor, ereticilor si pagnilor. Dupa ce mai ntii i-a respins n mod stralucit pe maniheeni, si orienta ntreaga lupta mpotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau ca validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta n toata Biserica Africii instalnd o ierarhie paralela. Cum toate eforturile si argumentele Sfntului Episcop pentru a-i readuce n snul Bisericii se loveau de ura lor nversunata, se decise cu durere n suflet sa faca apel la puterea laicilor, dar neacceptnd sub nici o forma actele de violenta. Pentru ca multi atribuiau Crestinilor responsabilitatea caderii Romei (410), Augustin redacta o mare opera, "Cetatea lui Dumnezeu", vasta reflectie asupra istoriei umane, n care arata ca Biserica, trecnd prin toate vicisitudinile, e pe drumul catre Imparatia vesnica. Apoi trebui sa lupte mpotriva ereziei pelagilor, erezie care minimisa rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa ajunga sa nu mai pacatuiasca ; n plus ea nega transmiterea pacatului originar si proclama inutil Botezul copiilor. Augustin facu mari eforturi pentru a rasturna aceasta doctrina n scopul de a apara credinta Bisericii ; dar antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau nsetat de clarificari rationale, stabili, ntre natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba mai trziu consecinte nefaste n Occident. Aceasta disputa nu avu nici un ecou n Rasarit, caci Parintii greci, care l cunosteau prea putin pe Augustin, considerau acest raport ntre natura si Har ca o "cooperare" (sinergie). Dorinta lui Augustin de a patrunde prea adnc tainele prestiintei divine l conduse la o conceptie exagerata a predestinarii - care pastra la el un sens ortodox, atta vreme ct ea ramnea nteleasa ca o consecinta a actelor libere, prevazute din vesnicie de catre Creator, dar nu determinate de El. Doctrina sa fu cu toate acestea sursa diverselor erezii occidentale despre predestinare, precum calvinismul. Sf. Augustin reusi sa obtina ca pelagienii sa fie condamnati de Sinoadele de la Cartagina (411) si de la Roma (417), dar erezia persista. Cnd vandalii, veniti din Spania, ncepura sa invadeze Africa crestina, facnd ravagii pe unde treceau, Sfntul Episcop si cheltui neobosit toata energia pentru a salva ce mai putea fi salvat. Dupa patruzeci de ani de episcopat si de munci apostolice, vedea cu durere cum renastea idolatria n mijlocul ruinelor nsngerate si erezia ariana impusa de cuceritori. Hipona era asediata de trei luni cnd el fu cuprins de o febra violenta. Isi pavase peretii camerei cu psalmii pocaintei si cu entuziasmul unui proaspat convertit si dadu n minile Domnului sufletul sau mare, n ziua de 28 august 427. Daca doctrina Sfntului Augustin duse la devieri n Occidentul medieval, nu i se poate cu toate acestea reprosa faptul de a fi fost un eretic, caci si-a supus ntotdeauna, cu smerenie, reflectiile sale judecatii Bisericii si, terminndusi lucrarea "De Trinitate", scria : "Doamne, Unul Dumnezeu, Dumnezeu Treime, tot ce am scris n aceste carti vine de la Tine si daca e ceva care sa vina de la mine, sa fiu iertat de Tine si de cei care sunt ai Tai". Sfntul Augustin este praznuit la 28 august n Biserica latina. Impins, att prin formarea sa intelectuala ct si de circumstantele convertirii sale, sa priveasca relatia omului cu Dumnezeu dintr-un punct de vedere mai degraba "psihologic", diferit de cel adoptat de traditia patristica anterioara, Sfntul Augustin a dat ntregii sale teologii un aspect personal, care afecta doctrina sa despre Sfnta Treime, despre pacatul originar, despre raporturile naturii si harului etc. Atta vreme ct aceste teze fura considerate drept opinii teologice personale ("teologumene"), ele nu pusera in discutie locul Sfntului Augustin printre Sfintii ortodocsi. Abia cnd fura adoptate ca doctrina oficiala si exclusiva a Bisericii romane (printre altele n considerarea originii Duhului Sfnt nu doar n Tatal ci si n Dumnezeu-Fiul) ele devenira principalul subiect de discordie ntre cele doua Biserici. Daca, rational, poate fi cinstit Augustin ca Sfnt Ortodox, aceasta se datoreaza mai putin calitatii sale de teolog ct calitatii sale de pastor, si pentru sfintia sa personala

337

Pomenirea Sfntului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a svrit rstignit.
indiscutabila. Sfntul Photios scria despre el : "Avnd n vedere ca unii dintre Parintii nostri si doctori au deviat de la credinta n ceea ce priveste cteva dogme, noi nu primim ca doctrina cele n care au deviat dar noi continuam sa mbratisam oamenii care au fost ei". Ep. 24, 20 (PG 102, 813). Pentru acest motiv unii l numesc "preafericit" sau "iero", dar asemenea distinctii nu existau n traditia hagiografica ortodoxa, ar fi de ajuns aici sa se faca distinctia ntre viata sa si posteritatea nefericita a doctrinei sale.

17 Iunie
n aceast luna, n ziua a aptesprezecea, pomenirea Sfinilor Mucenici: Manuil, Savel i Ismail.
Aceti trei frai erau din Persida, i fiind trimii de Valtan, mpratul perilor, pentru pace, n zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l vzuser n Calcedon c aducea jertfa la idoli i muli se trgeau spre rtcirea lui), fiind ei bine cinstitori i creznd n Hristos, plngeau i se rugau lui Dumnezeu s-i pzeasc n credina ce aveau ntr-nsul, i s nu se fac prtai rtcirii nchintorilor la idoli. Deci, dac sau vdit i au fost dui la pgnul Iulian, au fost btui i ptruni cu piroane la glezne, i ari pe subiori cu fclii. ns aceste chinuri le-au suferit toi mpreun; dar apoi ndeosebi Sfntul Manuil, primind fgduina de la necuratul mprat i nevoind a aduce jertf la idoli, l-au chinuit pe el n multe i felurite chipuri. i aa mpreun cu cei doi frai ai lui, cu Savel i Ismail, au fost dui la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc rpos, i li s-au tiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca s li se ard trupurile, dar ndat s-a deschis pmntul i a primit trupurile, din pricina crei minuni muli au crezut n Hristos. Iar dup aceasta nite brbai cucernici, cunoscnd de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se afl trupurile sfinilor, le-au ngropat cu miruri i cu tmieri.

16 Iunie
Ziua a aisprezecea, pomenirea celui ntre sfini Printelui nostru Tihon, fctorul de minuni, episcopul Amatundei, cetatea Insulei Cipru.
Sf. Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, avnd prini binecredincioi i iubitori de Hristos, fiind fgduit de ei lui Dumnezeu, i nvnd Sfnta Carte i fiind deprins din destul cu Sfintele Scripturi, nti a fost fcut cite, de citea la popor sfintele cuvinte i nvturi. Pentru vrednicia ce avea la toate i pentru viaa lui fr prihana, a fost hirotonit diacon de Mnimonie, episcopul Amatundei. Deci, ncetnd din via acela, a fost suit acesta n scaunul Episcopiei de marele Epifanie. i ntorcnd pe muli din rtcirea i deertciunea idolilor ctre credina lui Hristos Dumnezeul nostru, i stricnd i drmnd multe capiti idoleti, i zidind multe dumnezeieti biserici, si mpodobindu-le i sfinindu-le, s-a mutat ctre Domnul, fcnd multe minuni i n via i dup moarte. Din acestea vrednic lucru este a aduce la mijloc una sau dou, spre semn de virtuile brbatului acestuia, cci nc i mai nainte n viaa lui lua pine de la tatl su i o ducea n trg s o vnd, c acesta i era meteugul; iar el mprea pinile la sraci, pn a prins tatl su de veste. Acesta, mniindu-se pe el, l-a ocrt, iar el i-a rspuns, c a mprumutat pe Dumnezeu cu pinea, i are de la Dnsul scrisoare, cum c are s i le dea; i ndat se art aievea dovedirea cuvintelor lui, aflnd jitniele pline de gru, mai mult dect bgase tatl su, cnd l-a strns pn a nu scoate din el. Iar minunea aceasta era numai spre mrirea sfntului acestuia i nu are asemnare cu altele, cci sfntul acesta nfignd o vi uscat n pmnt, ndat se prinse i a dat rod mai nainte de vreme. Iar via aceea gtindu-i roadele, de cum se ncepea dumnezeiasca laud a sfintei liturghii, arta strugurii prguii, iar cnd se svrea dumnezeiasca jertf strugurii erau copi i gata de mncat ntru slava Tatlui i a Fiului i a Sfntului Duh.

Pomenirea ptimirii Sfinilor Mucenici Isavru i cei mpreun cu dnsul: Inochentie, Felix, Ermia i Peregrin.
Sfntul Isavru i cei mpreun cu el erau din Atena. Dar, ieind de la patria lor i mergnd la o peter din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin i pe Ermia, pe care nvndu-i Sfntul Isavru s nu se dedea spre lucrurile cele lumeti i trectoare, acetia au ntrit cuvntul cu fapta; cci ferindu-se i fugind de vorba i adunarea rudeniilor lor, au fost ns pri de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzndu-i i neputnd s-i fac s se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, i cei mpreun cu el au fost dai pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de ctre care au fost chinuii prin foc i prin ap, dar fiind izbvii din aceste chinuri n chip minunat, au ntors pe muli spre credina lui Hristos, ntre care erau i cei mai de frunte ai cetii: fraii Ruf i Rufin. i apoi, fiind condamnai la pierzare, li s-au tiat capetele.

Pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spnzurate de minile lui s-a svrit. Pomenirea Sfinilor cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor patruzeci de mucenici romani, care prin foc s-au svrit.

Pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Filonid, episcopul Curiei. 338

18 Iunie Pomenirea Cuviosului Pior, care cu pace s-a svrit.

Atunci guvernatorul a pus s fie btut cu btele pn nu a mai rmas via n el. Trupul i l-au aruncat apoi n afara oraului dar cretinii l-au luat i l-au ngropat cu mare evlavie lng Tripoli. Cei trei sfini mucenici au murit cndva ntre anii 70-79. Despre acuzaiile ce i s-au adus Sf. Leontie i despre ptimirile i moartea lui s-a scris de ctre scribul curii pe plcue metalice care au fost puse la mormntul su.

18 Iunie
Ziua a optsprezecea, pomenirea Sfntului Mucenic Leontie, i a celor mpreun cu dnsul, Ipatie i Teodul.
Sfinii Mucenici Ipatie, Leontie i Teodul erau soldai romani. Leontie, grec de origine, era comandant de armat n oraul fenician Tripoli, pe vremea mpratului Vespasian (70-79), fiind respectat pentru curajul su, bunul sim i virtutea de care ddea dovad. Cnd mpratul l-a numit pe senatorul roman Adrian guvernator al districtului fenician, i-a dat libertate deplin n a "vna" cretini, iar n cazul n care acetia nu vroiau s jertfeasc la idolii lor romani, s fie dai spre tortur i moarte. n drumul su spre Fenicia Adrian a auzit de faptele Sf. Leontie care a ntors pe muli pgni la cretinism i l-a delegat pe tribunul Ipatie cu un detaament de soldai la Tripoli, s-l prind i s-l aresteze pe cretinul Leontie. Pe drum, ns, Ipatie a czut grav bolnav i fiind aproape de moarte a avut un vis n care i s-a artat un nger care i-a spus: "Dac vrei s fii tmduit, tu i soldaii ti trebuie s spunei de trei ori: "Dumnezeule al lui Leontie, ajut-m!" Deschiznd ochii, Ipatie l-a vzut pe nger i i-a spus: "Dar eu trebuia s-l arestez pe Leontie i acum s cer ajutor Dumnezeului su?" n acel moment ngerul a disprut. Ipatie a povestit visul su soldailor, printre care se afla i bunul su prieten Teodul, dup care toi mpreun au cerut ajutor Dumnezeului cruia i se nchina Sf. Leontie. Ipatie s-a vindecat n clipa urmtoare spre bucuria soldailor si, numai Teodul sttea deoparte, mirndu-se de minunea ce sa fcut. Sufletul su s-a umplut de dragoste pentru Dumnezeu, rugndu-l pe Ipatie s se grbeasc mai repede ca s ajung la Sf. Leontie. La sosirea n ora, un strin i-a invitat n casa lui i i-a gzduit cu bucurie i druire. Aflnd c cel care i-a omenit a fost chiar Sf. Leontie, au czut n genunchi i i-au cerut s-i lumineze n credina cea adevrat. Atunci Sf. Leontie i-a botezat pe loc i cnd a chemat n rugciune numele Sfintei Treimi, un nor de lumin s-a adunat deasupra lor, picurnd ploaie peste ei. Ceilali soldai care-l cutau pe comandantul lor ajunser la Tripoli, unde se afla deja i guvernatorul Adrian. Aflnd ce s-a ntmplat, a ordonat ca cei trei, Leontie, Ipatie i Teodul s fie adui n faa lui. Dup ce i-a ameninat cu chinurile i moartea, le-a cerut s se lepede de Hristos i s se nchine la zeii romani. ns toi mucenicii i-au mrturisit credina nestrmutat n Hristos. Sf. Ipatie a fost pus sub un zid i trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier iar Sf. Teodul a fost btut fr mil cu btele. Vznd hotrrea sfinilor, n cele din urm le-au tiat capul. Dup ce a fost torturat, Sf. Leontie a fost dus n temni iar n dimineaa urmtoare a fost adus n faa guvernatorului. Adrian a ncercat s-l ademeneasc pe sfntul mucenic cu bani i onoruri dar nereuind s-l nduplece, l-a pus la alte chinuri. Sfntul a fost suspendat de un stlp cu capul n jos i cu o piatr mare legat de gt, dar nici acest chin nu l-a fcut s renune la credina lui.

Pomenirea Sfntului Mucenic Eterie.

Acesta a fost pe vremea mpriei lui Diocleian i fiind prt, a stat naintea conductorului Eleusie, i mrturisind pe Hristos, a fost ntins i ars cu fclii aprinse i ptruns pe subiori, i nepat pe spate i pe coapse cu epui de fier nroite n foc i n multe alte feluri chinuit, iar mai apoi iau tiat capul.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Ipatie i Teodul, cei ce au mrturisit mpreun cu Sfntul Leontie, i care prin sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Erasm, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor doi mucenici din Cipru, care arzndu-li-se picioarele, s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Leontie, de la Mnstirea Peterile Kievului.
Sfntul Leontie, canonarh la Mnstirea Peterile Kievului, a intrat la mnstire de tnr i a fost tuns acolo. Dumnezeu i-a dat un glas frumos i dup ce a nvat notele, a fcut ascultare ca i canonarh (conductor al corului bisericesc). Sf. Leontie s-a svrit la o vrst fraged, n sec. al XIV-lea fiind nvrednicit de Domnul cu darul facerii de minuni, pentru faptele sale bune. Sfintele sale moate sunt n Peterile ndeprtate, fiind prznuit i n 28 august dup sinaxarul sfinilor de la Peterile Kievului.

Pomenirea Cuviosului Leontie, cel ce a sihstrit n sfnta Chinovie a Mnstirii lui Dionisie, izvortorul de mir, i care cu pace s-a svrit.
Sfntul Leontie, naintevztorul din Muntele Athos, s-a nscut Argosul peloponez. El a muncit mult vreme pe Muntele Athos, la Mnstirea lui Dionisie. A stat 60 de ani la mnstire, timp n care nu a pus niciodat piciorul afar din mnstire. Pentru credina tare i pentru faptele milostive Bunul Dumnezeu I-a dat darul profeiei i naintevederii. Sf. Leontie s-a dus la Domnul n 16 martie, 1605, la vrsta de 85 de ani. Sfintele sale moate sunt izvortoare de mir tmduitor.

Soborul mai-marelui Arhistrateg Mihail, aproape de Sfntul Iulian la For. ? Pomenirea Sf. Macaria

339

18 Iunie
acea minune, i au trecut la credina n Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu ctue i legat de cai, fiind nevoit s alerge n urma guvernatorului care mergea la oraul cananiilor, timp de trei zile fr hran; dar prin dumnezeiasc purtare de grij i s-au artat lui doi tineri, unul aducndu-i pine i celalalt un vas cu ap, i mulumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri i la urm tindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Zinon.

Acesta lepdndu-se de lume i fcndu-se ucenic al marelui btrn Siluan n pustia Egiptului, pentru covritoarea lui ascultare, i pentru multa nevoin i srcie, a ajuns fctor de minuni; cci pe muli demoni a izgonit din oameni, i aa cu cuvioie vieuind ntru ngereti nevoine, aizeci i doi de ani, s-a mutat ctre Domnul.

19 Iunie
Ziua a nousprezecea, pomenirea Sfntului Apostol Iuda, ruda Domnului.
Acesta este numit n Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei i Marcu este numit n Evanghelie, Tadeu i Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos dup trup, i fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toi acea Epistola lumintoare i dogmatic i plin de Duhul Sfnt. Trimis fiind el de Hristos ca un frate i nvtor de taine, nclzindu-se de strlucirile sale ca un crbune aprins, toat nelciunea a ars i a luminat pe credincioi. C trgnd el jugul Mntuitorului, i brzdnd i semnnd smna dreptei credine n toat lumea, mult road a adus. Drept aceea luminnd cu nvtura cuvntului su Mesopotamia i neamurile cele de lng hotarele ei i propovduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei i la Abgar domnul locului, ca s-l tmduiasc. Dup aceea s-a dus la cetatea Arara, i fiind spnzurat i sgetat de ctre cei necredincioi, i-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Cuviosului i de Dumnezeu purttorului Printelui nostru Paisie cel mare.
Acest de trei ori fericit cuvios i purttor de Dumnezeu, Printele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era i Moise, vztorul de Dumnezeu. Nscut a fost din prini cinstitori de Dumnezeu, nvai n credina lui Hristos; i avnd mult bogie i mpodobii cu strluciri, au nvat cu silin i pe fiii lor ntru sporirile cele dumnezeieti i omeneti. Dup svrirea tatlui su, fericitul acesta, prunc nc i mai mic dect ceilali frai, a rmas la maic-sa, care fiind foarte amrt, i s-a artat n vis un nger, mai nainte spunndu-i buna sporire a lui Paisie, zicndu-i: "Pe fiul tu Paisie l-a ales Domnul, ca s slveasc i s laude sfnt numele Su cel ludat n vecii vecilor; acesta este plcut lui Dumnezeu", i l-a apucat pe el de mn; iar maic-sa a rspuns ngerului: "Toi ai lui Dumnezeu sunt, i la fel acesta care este plcut lui Dumnezeu". i trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie. Dup ce s-a fcut copilandru, marele i fericitul ntre cuvioi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prznuit la 18 iulie), de ctre care a fost sftuit s nu se uite la fa de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitndu-se n sus, ci avndu-i capul n jos plecat. i dndu-se pe sine la petrecerea sihstreasc, ntru atta a covrit pe toi, nct a vorbit mpreun cu Hristos, i I-a splat picioarele Lui, iar dup splare a but apa, i ndat s-a fcut nceptor vieuirii celei supraomeneti. Despre vestitele lui virtui i despre minunata vieuire cea ntocmai cu a ngerilor; despre toat aspra vieuire cea prin pustii i despre minunile sale, se poate citi n cartea numit noul Ecloghion i n Vieile Sfinilor. Pentru iubitorii de prznuire se poate spune atta, c aflndu-se fericitul cu trup muritor se

Pomenirea Sfntului Mucenic Zosima.

Acesta era osta pe vremea mpratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, cnd domnea Domeian n Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncnd armele i nzuind la Biserica lui Hristos, s-a nvrednicit de botezul cel ntru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator i mrturisind c este cretin, a fost spnzurat i strivit, i dup aceasta btut, fiind ntins de patru; apoi a fost aezat pe un pat de aram, nroit. Dar prefcndu-se focul n rcorire, muli din cei ce stteau de fa s-au spimntat de

340

18 Iunie
ridicase mai presus de trup. Deci ajungnd la btrnei prea adnci, s-a mutat ctre Domnul, unde mpreun cu ngerii cnta iitorului a toate cntarea cea ntreit sfnt. A crui pomenire cu credin svrind, prin rugciunile lui, s ne nvrednicim de venicele bunti i de fericirea cea venic. Amin.

Pomenirea Cuviosului Printelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului, care n pace a adormit.
Sfntul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la nceput n Muntele Athos sub ndrumarea duhovniceasc a Sf. Grigore Sinaitul (prznuit n 8 august), a crui via a i scris-o. n 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rmnnd n funcie sub mpraii Ioan Cantacuzino (1341-1355) i Ioan Paleologul (1341-1376). n 1354 s-a retras n linitea mnstirii pe care a ridicat-o n cinstea Sf. Mamas la Tenedos, iar mai trziu a fost pus din nou n scaunul de patriarh ntre anii 1355-1363. Sfntul Patriarh Calist s-a stins din via n anul 1363 n Serbia, unde se afla ca ambasador al mpratului Ioan Paleologul. Sf. Calist mai este cunoscut i ca scriitor duhovnicesc, lucrrile sale aprnd n Filocalia mpreun cu cele ale bunului su prieten Ignatie din Xanthopoulos.

20 Iunie
Ziua a douzecea, pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor.
Acest fericit druit fiind de mic lui Dumnezeu, a devenit vas dumnezeiesc i primitor al Sfntului Duh. Dup aceea, lund cu alegerea de Dumnezeu din dumnezeiescul har preoia i arhieria, pstorea bine i cu plcere dumnezeiasca turm ce i s-a ncredinat, lund asupra lui grija Bisericii i luminnd poporul cu cuvinte dulci i ndurtoare. Deci vznd c se nmulesc cei ce sprijin nelarea lui Origen, ca un bun pastor, a ars-o cu foc dumnezeiesc, micornd toat ceata i negura cu nelepciunea cuvintelor sale i cu Dumnezeiescul har. Iar fulgerul cuvintelor sale i trmbia cunotinei sale au rsunat peste toat lumea; pentru aceea neputnd rbda vrjmaul ndrznirea i mpotrivirea marelui acestuia, i-a ntrarmat slugile sale ca s-l omoare. Iar cel ce i mai nainte de mucenicie era mbrcat cu moarte purttoare de via, tindu-i-se capul, sa mutat spre via mai bun, nti jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi fiind jertfit el nsui, a fost adus lui Hristos Jertfa vie. Drept aceea a fost i mpodobit cu ndoite cununi, i ca un viteaz ce era ajutor pentru adevr, lundu-i sfritul cu snge mucenicesc, a adormit n vecie. Acest dumnezeiesc cu adevrat al lui Dumnezeu arhiereu i mucenic ne-a lsat scrierile ca rod al iubirii de munc, pline de toat cunotina i folosina, nc mai vrtos i de cele viitoare foarte curat a proorocit, de schimbrile mprailor, i de pornirile i rzboaiele ntre neamuri, i de pustiirile i stingerile de locuri i de ceti, i despre binecredincioii, i ereticii mprai, i pentru sfritul lumii, i despre Antihrist i de mpria lui, i despre stingerea i desvrita stricciune a tot trupul omenesc, acestea toate mai nainte le-a spus i le-a proorocit dumnezeiescul acesta.

Pomenirea Sfntului Nicolae Cabasila.

Nascut la Tesalonic n jurul anului 1322, Sfntul Nicolae se tragea, prin tatal sau, din familia Chamaetos ; a adoptat nsa mai trziu numele de familie al mamei sale : Cabasila, familie veche si renumita. nca din tineretea sa a primit nvatatura spirituala de la Dorotei Vlates [a fost unul din parintii spirituali cei mai renumiti din Tesalonic si a fondat, cu fratele sau Marc, pe acropola, Manastirea Pantocratorului (1355), care poarta astazi numele lor (Vlatadon), nainte de a fi devenit mitropolit al Tesalonicului (1371-1379)], ucenic apropiat de Sfntul Grigore Palama, si a frecventat cercurile laicilor evlaviosi care practicau Rugaciunea lui Iisus sub ndrumarea Sfntului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (13471350);dup primirea educatiei literare si filozofice de baza de la unchiul sau, Nil Cabasila [teolog renumit pentru tratatele sale mpotriva Latinilor, a fost Episcop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363); numele sau ca laic fiind tot Nicolae, Sfntul nostru a fost confundat uneori cu unchiul sau si a fost considerat drept Arhiepiscop de Tesalonic], a mers sa isi continue studiile la Scoala de Filozofie de la Constantinopol. si nsusi acolo o nalta cultura literara iar admiratia pe care o avea pentru Antichitatea clasica l fcu sa se plaseze de partea umanistilor, fara s se ndeparteze cu toate acestea de nvatatura Bisericii. n timpul sederii sale n capitala, disputa dintre Sfntul Grigore Palama si Varlaam (cf 14 nov) despre posibilitatea ndumnezeirii omului prin energiile necreate ale Harului, i trezi atentia asupra scopului ultim al vietii crestine, dar se interesa atunci mai mult de problemele sociale si politice ale epocii sale. Dupa moartea lui Andronic al III lea (1341), Imperiul se gasi sfsiat de un crunt razboi civil ntre partizanii lui Ioan al V lea Paleologu si cei ai lui Ioan Cantacuzino, situatie pe care o agrava revolta Zelotilor la Tesalonic mpotriva puterii imperiale si a nobililor. Nicolae, aflndu-se pe atunci la Tesalonic, lua initiativa negocierilor ntre rasculati si Ioan Cantacuzino. In 1345 fu trimis la Bereea ca ambasador pe lnga fiul si reprezentantul lui Cantacuzino, Manuel, si obtinu n favoarea rasculatilor promisiunea unor conditii de predare avantajoase. Dar nca de la ntoarcerea sa, Andrei

Pomenirea punerii moatelor i a mbrcminii Sfinilor Apostoli Luca, Andrei i Toma, a Proorocului Elisei i a Mucenicului Lazr, care sau aezat n biserica cea mare a Sfinilor Apostoli. Pomenirea a doi Sfini sihatri, care cu pace s-au svrit n pustie.

341

18 Iunie
Paleologu se opuse acestui proiect si, strnind pe Zeloti si populatia din cartierele marginase, luara cu asalt fortareata unde se refugiasera notabilii. Masacre josnice urmara, de la care Nicolae scapa ca prin urechile acului ascunzndu-se ntr-o fntna. Ramase cu toate acestea la Tesalonic pna in 1347, fara sa fie hartuit, n ciuda simpatiei sale pentru Cantacuzino, si, meditnd asupra cauzelor razboiului civil, redacta mai multe tratate mpotriva uzurii si inegalitatii sociale. Cnd Cantacuzino a urcat pe tron sub numele de Ioan al VI lea, l aduse pe Nicolae n anturajul sau la Constantinopol, facndu-l consilierul sau n toate problemele importante ale Statului. Sub influenta celor doi oameni de ncredere ai sai, Nicolae si Dimitrios Kydones, prietenul sau din copilarie, pe care i numea barbati "ajunsi pe creasta ntelepciunii profane, totodata filozofi n actiune si care au ales viata n castitate scutita de dezavantajele casatoriei", suveranul constitui proiectul de retragere la manastirea Manganes ; dar trebui sa renunte la aceasta idee din cauza situatiei politice din Tesalonic. n timpul ntregii aceste perioade, Nicolae se dedica unei intense activitati de scriitor, participnd n acelasi timp n mod activ la viata publica. n septembrie 1347 facea parte din suita care l nsotea pe Sfntul Grigore Palama proaspat ales Arhiepiscop al Tesalonicului : dar poporul si respinse pastorul iar ei se retrasera la Muntele Athos unde traira n isihie si rugaciune vreme de un an. n 1349 se duse din nou la Tesalonic unde, dupa nabusirea revoltei Zelotilor si mpacarea partidelor adverse, se proceda la instalarea pe tron a Sfntului Grigore. n 1351, cu prilejul Sinodului care condamna pe Akindynos si proclama isihasmul ca doctrina oficiala a Bisericii, Cabasila lua n mod deschis partea teologiei palamite si se declara dupa aceea favorabil proiectului unui Sinod de Uniune cu Biserica latina, dar fara compromis doctrinal, n timp ce prietenul sau Kydones era de partea adversarilor isihasmului si adopta o atitudine de supunere fata de tezele latine. Un nou razboi civil izbucnind ntre Ioan al V lea Paleologu si Ioan Cantacuzino (1353), avnd drept consecinta destituirea Patriarhului Sfntul Calist, numele lui Cabasila fu retinut ca posibil succesor dar n cele din urma fu ales Sfntul Filotei (cf. 11 oct). n anul urmator, Nicolae saluta printr-un discurs stralucit ncoronarea lui Matei Cantacuzino n calitate de co-mparat ; dar la putin timp, Ioan Paleologu cuceri puterea cu sprijinul mercenarilor de la Genova, Ioan Cantacuzino fu nevoit sa abdice si mbratisa viata monahala sub numele Ioasaf. Patriarhul Filotei ? fu la rndul sau destituit si trimis n exil, iar sfntul Calist fu rechemat n scaunul patriarhal. Nicolae se retrase de atunci din afacerile publice, pentru a se dedica meditatiei asupra Tainei lui Hristos traite in Biserica. Nu se stie daca a ramas pna la sfrsitul zilelor sale "un isihast laic" sau daca a devenit calugar, dupa cum lasa sa se nteleaga anumite pasaje ale operelor sale. n timpul acestei lungi perioade pe care a petrecut-o retras, cu exceptia unei sederi de doi ani la Tesalonic, trecu n Constantinopol, frecventnd manastirile de la Manganes, Xantopulos si Studion, si cstiga reputatia unui om ajuns pe nivelul cel mai de sus al virtutii si nalte personalitati, precum mparatul Manuel Paleologu, i cereau sfatul, considerndu-l drept parintele lor spiritual. Sfntul evita cu toate acestea sa se angajeze din nou n tulburarile lumii, prefernd sa ramna n liniste pentru a compune cele doua tratate majore ale sale : Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii si Viata ntru Hristos, marturii ale sfintiei sale si considerate pe buna dreptate doua capodopere ale literaturii crestine. Sfntul Nicolae adormi n pace, fara sa lase nici o marturie despre ultimele zile ale sale, intre 1391 si 1397. n Viata ntru Hristos, el arata cum, primind fiinta, miscarea si viata adevarata prin Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea si mpartasania, si crescnd spiritual prin Sfintele Virtuti, credinciosii pot sa constate ca nsusi Hristos, prin Sfntul Duh, vine sa salasluiasca si sa creasca n ei pna la desarvrsirea comuniunii lor totale cu Dumnezeu. ntruparea lui Hristos este baza oricarei vieti spirituale, caci unind ceea ce era despartit, ea a permis comuniunea, "amestecul" dintre creat si necreat. Aceasta viata ntru Hristos ncepe, spune el, aici pe pamnt dar ea se desavrseste n mparatia vesnica ce ne-a devenit astfel accesibila nca de acum, n Biserica. Hristos se revarsa si se amesteca cu fiecare din madularele sale, prin Sfintele Taine, precum lumina care patrunde prin ferestre ntr-o ncapere, si El desavrseste acolo Marea Taina a unirii sale nuptiale cu omul, introducnd viata nemuritoare si vesnica n trupul sau muritor si supus transformarii. Cu toate acestea, prezenta Domnului nu va deveni activa dect daca noi "colaboram" (sinergie), dect daca raspundem liber darului lui Dumnezeu, nefacnd nimic altceva dect sa "pazim" cu trezvie harul primit, ca o flacara aprinsa, asteptnd a doua venire a Mirelui. Viata spirituala a crestinului consta deci n a-si "pazi" madularele si simturile, cu care s-a unit Hristos, si n a medita asupra cinstei pe care El ne-a facut-o. E ntr-adevar imposibil sa fie atras de rau oricine a cunoscut dragostea nebuna cu care ne-a iubit Hristos, pna la a se da jertfa pe Cruce pentru a face din noi templul sau si propriile sale madulare. Pentru un asemenea om, Domnul devine singurul dorit si, dupa nsusirea "Spiritului lui Hristos", practicarea poruncilor lui devine usoara. Iar cnd, naintnd n Sfintele Virtuti, el va fi facut cu totul una vointa sa si cea a Mntuitorului, cnd nu va mai avea bucurie dect din ceea ce l bucura pe El si nu se va ntrista dect de ceea ce l poate ntrista pe El, dragostea dumnezeiasca va deveni atunci viata lor comuna si l va face partas la cele ale naturii dumnezeiesti a Dumnezeiului-Om. Aceasta ndumnezeire, tinta finala a destinului omenesc, Sfntul Nicolae Cabasila o vede reprezentata perfect n Maica Domnului care, prin frumusetea sufletului sau si prin vointa sa supusa cu totul planului lui Dumnezeu, a atras Harul Sfnt pentru ca Mntuitorul sa se nasca ntrnsa. Urmnd o alta cale dect cea a Sfntului Grigore Palama, Sfntul Nicolae Cabasila, umanist prin formatie dar isihast prin vocatie, a stiut sa arate ca ndumnezeirea si unirea cu Hristos constituie tinta finala a vietii spirituale a fiecarui Crestin, si nu doar a calugarilor retrasi departe de lume si de obligatiile ei. Transfigurnd elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului sau pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupa, de cnd pomenirea sa a fost recent introdusa n calendar, locul sau meritat n

342

18 Iunie
rndul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sarbatorile Maicii Domnului - PG 19).

21 Iunie
Ziua a douzeci i una, pomenirea Sfntului Mucenic Iulian cel din Cilicia.
Sf. Mucenic Iulian al Tarsisului s-a nscut n Asia Mic, n provincia Cilicia. El era fiul unui senator pgn i al unei mame cretine. Dup moartea soului, femeia s-a mutat la Tarsis, unde i-a botezat fiul, crescndu-l mai departe cu evlavie. Pe cnd Iulian a mplinit 18 ani, mpratul Diocleian (284-305) a iniiat prigoana mpotriva cretinilor, arestndu-l printre alii i pe tnrul Iulian. Ei lau adus pe Iulian n faa guvernatorului Marcian pentru a fi judecat, ncercnd s-l conving s renune la Hristos. Nici torturile, nici ameninrile, nici promisiunile de cadouri i onoruri nu l-au putut convinge pe piosul Iulian s jertfeasc la idoli i s-l prseasc pe Hristos, rmnnd ferm n credina sa. Timp de un an de zile mucenicul a fost plimbat prin oraele Ciliciei, fiind supus la interogri i torturi, dup care l-au aruncat n nchisoare. Mama Sf. Iulian l-a urmat pe fiul ei, rugndu-se la Dumnezeu s-l ntreasc. Mama sa a plecat n audien la guvernator n oraul Aegea (Egeea), ca s cear permisiunea de a-l vizita pe fiul ei n nchisoare, minind c ar vrea s-l conving s jertfeasc la idoli. Ea a stat trei zile n nchisoare cu Sf. Iulian sftuindu-l s fie tare i s rabde pn la sfrit. Sf. Iulian a fost adus din nou n faa guvernatorului. Creznd c mama lui l-a convins s renune la Hristos conform decretului imperial, guvernatorul a ludat-o pentru fapta sa pn n momentul n care ea l-a mrturisit cu hotrre pe Iisus Hristos, denunnd cu curaj politeismul. Auzind acestea, guvernatorul a dat ordin s i se taie tlpile cu care l-a nsoit pe fiul ei din Tarsis. Iulian a fost legat ntr-un sac plin cu nisip i erpi veninoi i a fost aruncat n mare. Trupul mucenicului a fost purtat de valuri pn pe rmurile Alexandriei i a fost gsit i ngropat cu cinste de un cretin. Mucenicul Iulian s-a svrit n anul 305, dup care moatele au fost transferate n Antiohia. Sf. Ioan Hrisostom a ntocmit un elogiu n cinstea Sfntului Mucenic Iulian.

Pomenirea Sfntului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei. Pomenirea Sfntului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici cei ce au mrturisit mpreun cu Sfntul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din mori nviat Chelsie, Vasilisa, maica lui, douzeci de pzitori de temni i apte frai, care toi de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mrturisit n Hio, la anul 1732, i care de sabie s-a svrit.

22 Iunie
Ziua a douzeci i doua pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor
Acesta a trit n zilele mpratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, i era rvnitor fierbinte al dreptslvitoarei credine, i avea atta vitejie a sufletului, i atta defima lucrurile acestea trectoare, i se nevoia ca s se sporeasc dreapta credin i Ortodoxia, mcar c mpratul avea gnd mpotriv, fiindc era arian; pentru aceasta atunci cnd l nfricoa i l nspimnta Constantie c-i va tia mna dreapt, de nu va scoate alegerea cea fcuta de marele Meletie, care era la dnsul, el a ntins amndou minile, primind cu bucurie mai degrab tierea lor, dect s dea alegerea cea cerut. Pe acest preacuvios printe al nostru, n urma lui Constantie i a lui Iulian, cznd Valens n boala relei credine ariene, l-a scos din scaunul su i l-a osndit s fie izgonit la apa Dunrii. Dar dup moartea lui Valens s-a ntors sfntul la Samosata, episcopia sa, care se afla n Siria, aproape de rul Eufratului, n Mitropolia Edesei. Apoi dup multe lupte i biruine ce fcuse n aceleai lupte, i-a aflat sfritul mucenicesc, c aruncnd o femeie fctoare de rele i arian, cu o crmid, de sus de pe un acoperi, lovi

Pomenirea Sfntului Mucenic Afrodisie.

Acesta era din ara Ciliciei. Creznd din copilrie i nchinndu-se lui Hristos, a fost prins i adus naintea stpnitorului Dionisie, i mrturisind pe Hristos Dumnezeu adevrat, a fost ars pe spinare cu fiare arse, i bgat ntr-o cldare plin de plumb, ce fierbea clocotit, i spnzurat cu capul n jos; i izbvindu-se de toate cu minune, a atras pe muli dintre elini spre credina lui Hristos. Acetia mrturisind pe Hristos cu ndrzneal, li sau tiat capetele. Iar tiranul vznd aceasta, a poruncit de sa tiat o piatr n dou i au ntins pe sfntul, i au pus peste el acea piatr tiat, pe care o ridicaser 55 de ostai, iar sfntul ndat i-a dat sufletul i lu cununa muceniciei.

343

18 Iunie
pe sfntul n cap, pe care nc mai nainte de a muri, sfntul a iertat-o, urmnd Stpnului su i ntiului Mucenic tefan. Deci se face soborul i praznicul lui n biserica Sfntului Ioan Boteztorul, aproape de cea a Adrianilor. afaceri, s-a cstorit cu bogata matroan Therasia, apoi reveni s se stabileasc pe pmnturile regiunii Acquitaine, mprindu-i timpul ntre administrarea afacerilor sale si activitile literare. ntlnirea cu Sfntul Victriciu de la Rouen (cf. 7 august) i cu Sfntul Martin de la Tours (cf. 11 noiembrie), care l vindec de o boal la ochi, precum i un pelerinaj la mormntul Sfntului Felix la Nola, n Campania, dar mai ales influena salutar a lui Delfin, Episcop al oraului Bordeaux, l fcur s contientizeze zdrnicia vieii sale mondene i s se ndrepte ctre Dumnezeu. Botezat de Crciun n anul 389 de ctre Delfin, ncepu de ndat s duc o via ascetic i s se ndeprteze de bunurile acestei lumi. Instalat n Spania timp de patru ani, a fost hirotonit preot mpotriva voinei sale, la Barcelona, n urma presiunilor poporului care i admira virtuile (393). n timpul acestei ederi, pierderea fiului su nou-nscut i spori i mai adnc credina i renunarea sa la lume i ncepu s i vnd averea pentru a ctiga bunurile cereti. "Cu ajutorul bogiilor mele, scrie el, am cumprat dreptul de a-mi purta crucea ; cu toate bunurile mele pmnteti am pltit ndejdea cerului ; cci ndejdea i credina valoreaz mai mult dect bogiile trupului". Apoi, ntorcndu-se n Aquitaine, i eliber sclavii, ddu sracilor recoltele din hambare iar banii obinui din vnzarea pmnturilor i caselor sale i folosi pentru a rscumpra prizonieri i a-i ajuta pe cei nevoiai. De acolo se duse la Milano unde l ntlni pe Sfntul Ambrozie (cf. 7 decembrie), pe care l considera ca un printe spiritual, apoi la Roma, unde admiraia pe care muli i-o purtau pentru ncretinarea lui atrase invidie din partea unor nalte fee preoeti, nsui Papa primindu-l cu rceala. Iar dintre membrii aristocraiei, cei rmai pgni i considerau aceast via n pocin drept o extravagan, reprond lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul de serviciile sale. n timp ce Sfntul era criticat de toi oamenii epocii, el era ludat de oamenii lui Dumnezeu : Sfntul Martin spunea despre el c era aproape singurul om din lume care s pun n aplicare toate preceptele evanghelice, iar Sfntul Ieronim i scrise pentru a-i da sfaturi despre viaa ascetic. Sfntul Paulin se retrase atunci la Nola, unde organiz o comunitate de ascei, pe lng ospiciul pe care l construise pentru pelerinii sraci cu ocazia primului su pelerinaj. Soia sa, cu care de cnd se convertise tria ca frate i sor, se instal n apropiere, ajutndu-l n toate actele sale de milostenie. Lepdat de toate bunurile sale, purta un ciliciu de pocin din pr de cmil, mnca la cderea serii o bucat de pine cu ierburi i legume ntr-un vas de lut, dedndu-se cu punctualitate rugciunilor i imnurilor, fie noapte fie zi. n fiecare an, de 14 ianuarie, mulimi de pelerini veneau acolo pentru a cinsti srbtoarea Sfntului Felix n marea bazilic pe care Paulin o construise, cu un loc destinat botezurilor i cu numeroase cldiri pentru gzduire. Dar renumele omului lui Dumnezeu atrgea i el tot atia vizitatori, aristocrai evlavioi sau ascei, precum Sfnta Melania cea Btrn i apoi nepoata sa Sfnta Melania cea Tnr. Dei retras i ducnd o via de pocin, Paulin nu i abandon activitatea poetic i continu s ntrein o vast coresponden cu marii oameni ai Bisericii din acea vreme : printre alii Sfntul

Pomenirea Sfinilor Mucenici Zinon i Zinas, sluga lui (+ 304).

Acetia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se numea Eman. Zinon se afla osta cu rnduial, avnd pe Zinas slug, i aflnd pe Maxim guvernatorul c jertfea idolilor, s-au declarat i s-au artat cine sunt; pentru care Zinon a fost btut cu vine de bou, iar el stnd aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul, l-a rsturnat. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, apoi fiind bgat n temni, i s-au pus picioarele n butuc, unde intrnd Zinas i fericind i srutnd legturile lui, a fost nchis i el din porunca guvernatorului. Dup aceea au fost scoi iari la ntrebare, i nevrnd a se lepda de Hristos, au fost supui la nenumrate i felurite chinuri, iar la urm li s-au tiat capetele cu sabia. i se face praznicul lor, n sfnta mucenicie a Sf. Gheorghe la Chiparisie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Pombian, care n mare fiind aruncat s-a svrit. Pomenirea Sfntului Mucenic Galation, care n mare fiind aruncat s-a svrit. Pomenirea Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) i Satornin fiul ei, care prin foc s-au svrit.
Sfnta Iuliana a fost aruncat n foc mpreun cu copilul ei pentru vina de a fi fost cretin.

Pomenirea Sfntului Paulin, episcop de Nola (Italia - regiunea Campania, provincia Napoli).
Sfntul nostru Printe Paulin s-a nscut la Bordeaux, n jurul anului 353, ntr-o familie din nalta aristocraie roman, proprietar de terenuri ntinse n Galia, n Campania i n Spania. A primit o educaie rafinat n anturajul lui Ausonius, cel mai mare orator al acelei vremi i a excelat att de mult n arta poetic nct este cinstit drept unul dintre cei mai mari poei ai cretintii latine. Abia ajunsese la vrsta adult c i-au i fost ncredinate nalte sarcini politice: deveni membru al Senatului, primi demnitatea de consul i chiar sarcina de guvernator al Campaniei (380). Instalat pentru ceva timp n Spania cu

344

18 Iunie
Augustin, Sfntul Ambrozie i Sfntul Sulpiciu Sever, precum i cu nalte personaliti din Galia i de la Roma crora le insufla virtuile Evangheliei. n anul 409 fu numit Episcop de Nola i i ndeplini misiunea ntr-o perioad deosebit de tulburat. n anul urmtor, dup cucerirea Romei, barbarii intrar n Nola i l arestar pe Sfntul Episcop care, ntrit printr-o viziune a Sfntului Felix, i nfrunt cu mult curaj. n nchisoare el nl aceast rugciune : "Doamne, s nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginii mei, cci Tu tii unde sunt toate bunurile mele". Se spune c s-ar fi dat chiar sclav barbarilor pentru a rscumpra pe tnrul fiu al unei vduve srmane. Rezumnd activitatea sa de pstor de oameni, biograful su scrie : "Nu ncerc s impun fric, ci se sili s se fac iubit de toat lumea. Cum insultele de care avea parte l lsau indiferent, nimic nu putea s l mnieze. Nu separa niciodat mila de dreptate iar dac era obligat s pedepseasc, o fcea asemeni unui tat care educ. Viaa sa era un model de oper de binefacere iar felul su de a-i primi era pentru cei ncercai uurare. Nu era nimeni dintre cei deprtai de el care s nu-i doreasca s se apropie de dnsul i nimeni nu tria fericirea de a vorbi cu el fr s i doreasc s nu se mai despart niciodat de el". nii mpraii aveau o att de mare consideraie pentru el nct l convocar la un Sinod inut la Ravenna, pentru ca el sa decid ntre cei doi pretendeni la succesiunea Papei Zosima (419). Venind zilele din urm ale preafericitului, pe cnd suferea de o boal grav, Sfinii Ianuarie si Martin i se artar pentru a-i anuna apropiata sa izbvire. Sluji Dumnezeiasca Liturghie, pe un altar ridicat lng patul su, mpreun cu doi Episcopi ce veniser sa-l viziteze i chem la Sfnta mprtanie pe toi penitenii pe care i ndeprtase de la ea apoi adres o rugciune fierbinte lui Dumnezeu, cu minile ridicate spre cer. Datorit unei sume de bani aduse n mod providenial de un preot, el ramburs datoria pe care o contractase pentru a face haine sracilor apoi, dup ce i-a luat rmas bun de la feele bisericeti rostind urri de pace, i ddu sufletul n minile Domnului, n noaptea de 22 iunie 431. Sfintele sale moate se odihnesc astzi n Catedrala de la Nola. cu vitejie la mucenicie, dndu-se pe sine la multe chinuri pentru iubirea i dragostea lui Hristos, Mirele su. Dup aceea fiind btut cu toiege la trup, a zdrobit prin btile ei oasele pgntii, i fiind dezbrcat de haine, a mustrat i a defimat goliciunea vrjmaului. i legnd-o cu legturi i punnd-o la munci, i de nger fiind dezlegat, a dezlegat toat credina cea rea. Drept aceea n acele chinuri i-a dat sufletul la Dumnezeu. Iar acestea a ptimit sfnta n timpul mpriei lui Valerian (253-259).

Pomenirea Sfintelor Vasa, Paula i Agatonica, care au dus moatele sfintei Agripina de la Roma n Sicilia.
Iar sfintele Vasa, Paula i Agatonica, lund pe ascuns trupul sfintei din cetatea Romei i trecnd din loc n loc, i fcnd ndelung cltorie pe mare, au sosit la eparhia Siciliei, i l-au pus acolo. i ndat s-a izbvit Sicilia de ntunecoasa rutate a demonilor, iar agarenii ncercnd s fure cetuia bisericii ei, i-au gsit pieirea desvrit. i de atunci pn astzi se cur leproii, mergnd acolo cu credin, i orice boal trece cu rugciunea ei.

Pomenirea Sfinilor Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul i Atanasie anagnostul. Pomenirea Sfntului Mucenic Eustohie preotul i cei mpreun cu el, Gaie nepotul su, i fiii si Lolia (Lulo), Prov i Urban (secolul al IV-lea).
Sfntul Eustohie era preot al idolilor oraului Ousade, condus de guvernatorul Agrippa n vremea lui Maximian (285305). n faa spectacolului mulimilor de Mucenici Cretini care se ddeau spre moarte pentru Mntuitorul i care nfptuiau numeroase minuni, el respinse iluzia idolilor i, prezentndu-se la Eudoxie, Arhiepisocopul Antiohiei, fu botezat i apoi ordonat preot. Regsindu-i cei trei copii: Lolia, Prov si Urban precum i pe nepotul su Gaie, ntr-un sat din Lycaonia, Lystra, Eustohie i nv Credina n Iisus Hristos i i botez, precum i pe toate celelalte rude ale sale. Continund pe cale, a fost arestat de pgni i condus n faa guvernatorului. Cum l mrturisea fr fric pe Mntuitor, guvernatorul porunci s fie sfiat de la coaste pn pe olduri. Apoi, mpreun cu ucenicii si, fu ncredinat lui Agrippin, guvernatorul de Ancira, dar nici unul nu se lepd de Hristos ca s-i scape viaa. Clii i luar atunci cu fora pe Sfnta Lolia si pe fratele su Urban, i aezar fa n fa i le sfiar obrajii. Gaie se grbi s le recupereze sngele n minile sale, pentru a se unge ca i cu un Sfnt Balsam. El fu prins cu brutalitate si biciuit pe spate si pe pntece. n timp ce tinerii sufereau

23 Iunie
Ziua a douzeci i treia, pomenirea Sfintei Mucenie Agripina Romana.
Aceast sfnt era nscut i crescut n vestita cetate a Romei. i de mic da miros inimilor credincioilor ca un trandafir ntr-o gradin, i gonea stricciunea patimilor, pentru ca mpodobindu-i sufletul cu fecioria i cu brbia, i fcndu-se mireasa lui Dumnezeu, a alergat cu ndrznire i

345

18 Iunie
astfel chinurile, Sfntul Eustohie era decapitat. La cteva zile, Gaie si cei trei copii ai lui Eustohie au fost legai de o roat mare de bronz i pui pe jratec. Cum harul dumnezeiesc a stins flcrile, atunci ei au fost tuni si le-au fost btute cuie n cap, dup care clii tiar snii lui Lolia si Prov iar pe Urban l lovir cu sbii de lemn cu care se antrenau soldaii. Cum merituoii copii continuau s i mrturiseasc credina, mai puternic dect moartea i dect chinurile, ei au fost decapitai, ptrunznd nvingtori n curtea cereasc. Traian, care se afla la aproximativ 30 de kilometri est de oraul Naisus (astzi Ni), ntr-o regiune deluroas, pe valea rului Niava. El a fost pstorul acestei ceti ntre anii 366-414. Sfntul Niceta era originar din Dacia Mediteraneea, Remesiana fiind pmntul natal al acestuia. Dei este dacoroman la origine se presupune c acest Sfnt Ierarh i-a petrecut prima parte a vieii n Apus, deoarece folosirea unei exprimri alese, precum i ntrebuinarea unor izvoare de limb latin n scrierile sale, ne ndreptesc la acest lucru. Cu toate c a scris numai latinete, Sfntul Niceta cunotea i greaca, cetatea Remesiana fiind ntr-un inut unde limba greac i disputa ntietatea cu limba latin; n calitate de ierarh al acestei ceti, precum i datorit activitii sale misionare, Sfntul Niceta era ndatorat s cunoasc ambele limbi. Printre prietenii si, se numr i Paulin de Nola, cu care este mpreun prznuit la 7 ianuarie, conform martirologiilor romane. Acest prieten va descrie activitatea misionar a vrednicului ierarh, care a depus un susinut efort de evanghelizare i educare latin a popoarelor din Dacia Ripensis i Dacia Mediteraneea, mblnzind inimile barbarilor, nvndu-i s triasc in pace i n dreptate, cntnd i slvind pe Hristos. Datorit acestei impresionante opere de convertire la cretinism, Sfntul Niceta s-a nvrednicit i de numirea de "Apostol al dacoromanilor". n activitatea sa misionar i pastoral, el s-a folosit i de opere scrise, motenirea literar ajuns pn la noi artndu-l pe autor ca un erudit teolog al timpului, care priveghea cu strnicie la aprarea dreptei-credine. pe baza unor manuscrise, Sfntului Niceta i se atribuie urmtoarele scrieri: Despre diferitele denumiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Despre privegherea robilor lui Dumnezeu, Despre folosul cntrii de psalmi, precum i o lucrare care l-a fcut foarte cunoscut pe neobositul apostol, un Catehism pentru cei ce se pregtesc pentru Botez, care ulterior a fost intitulat Crticele de nvtur . Sfntul Niceta de Remesiana este cunoscut i pentru calitile sale de protopsalt, printre imnele bisericeti compuse de el fiind aezat la loc de cinste cunoscuta cntare Pe Tine, Dumnezeule, Te ludm, sau pe scurt, TeDeum. , care a ptruns pe teritoriul romnesc odat cu misionarii trimii de autor. Uor de reinut, cuprinznd pe scurt nvturi eseniale mntuirii, de o curie cristalin a credinei, imnul Sfntului Niceta a fost nvat cu uurin de strbunii notri, care l-au lsat motenire din neam n neam, ajungnd pn la noi. Aadar, Sfntul Niceta de Remasiana este o personalitate remarcabil a Bisericii Ortodoxe, distingndu-se prin rodnica sa lucrare misionar, prin viaa sa cea plin de sfinenie, prin scrierile i imnele sale. Predicnd i scriind ntr-o latin clar i simpl. el a fost un factor de romanizare, de unitate i continuitate a populaiei dacoromane de pe malurile Dunrii i din Dacia Mediteraneea. Strlucind ca un soare al dreptei credine n inuturile din jurul Dunrii, Sfntul Niceta a devenit unul dintre stlpii mntuirii neamului nostru, credincioii ortodoci romni de astzi cinstindu-l ca o mrea podoab a strbunilor notri.

24 Iunie
Ziua a douzeci i patra, pomenirea Naterii Cinstitului Slvitului Prooroc naintemergtorul i Boteztorul Ioan.
Acesta este mrturisit de Hristos mai mare dect toi cei nscui din femei, i mai mult de prooroc, care a sltat n pntecele maicii sale, i a propovduit oamenilor venirea Mntuitorului nostru, i a mers mai nainte la iad, ca s binevesteasc nvierea. Acesta a fost fecior al lui Zaharia, arhiereul i al Elisabetei, cea stearp, fiind nscut din fgduin. Acesta a dezlegat tcerea tatlui sau, cnd s-a nscut, i a umplut toat lumea de bucurie. Drept aceea i ngerii astzi se bucur cu oamenii, i toat lumea este plin de bucurie i de veselie. i se face soborul lui n sfnta sa cas de rugciune, ce este n Forachia.

Pomenirea soborului drepilor Zaharia i Elisabeta. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Panaghiot Chesarineanul (din Cezareea), care n Constantinopol a mrturisit la anul 1765. Pomenirea Sfntului Niceta de Remesiana (n Dacia).
Numele Sfntului Niceta de Remesiana este legat de istoria Bisericii noastre strmoeti, ndeosebi pentru contribuia sa la rspndirea cretinismului pe teritoriul de formare al poporului romn. De asemenea, prin scrierile sale ntocmite n limba latin, care au aprut i n traducere romneasc, s-a mbogit patrimoniul spiritual al teologiei ortodoxe romneti. Numele su este strns legat de cetatea n care acesta a pstorit, anume Remesiana, ora ntemeiat de mpratul

346

25 Iunie

25 Iunie
Ziua a douzeci i cincea, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenie i mult-ptimitoarei Fevronia.
Aceast fericit i preacuvioas din fraged vrst ridicnd asupra ei jugul Domnului Hristos, i cu cuviin petrecndu-i viaa sub canonul mnstirii, care se afla la hotarele perilor i ale romanilor, n cetatea numit Nisibi, care se mai numete i Antiohia Migdoniei, acolo s-a fcut monahie. i a ntrecut pe toate cele ce erau cu dnsa, att la nevoina sihstriei i la nelepciune ct i la citirea dumnezeietilor Scripturi. i egumena tuturor monahiilor ce petreceau acolo era cuvioasa Vriena. Iar n zilele lui Diocleian (284-305), un guvernator anume Selin prigonea cretinii; pentru aceasta celelalte clugrie au ieit din mnstire, grbindu-se ca s scape de moartea ce le sosise; ns fericita Fevronia, aflndu-se atunci bolnav i neputnd s fug, zcea n pat, i edea lng dnsa Vriena i alta ce se chema Ieria Singlitica. Deci venind ostaii lui Selin, au spart porile cu topoarele, i intrnd nuntru, ndat scond sbiile au vrut s taie pe Vriena; dar Prim, nepotul lui Lisimah, artndu-se pururea cu blndee spre crestini, n-a lsat s o taie. Dup aceea lund pe Fevronia, au dus-o la guvernatorul Selin, mergnd dup dnsa Vriena i Ieria i Tomaida, ntrind-o n credin i nvnd-o s nu se team de chinuri, nici s vnd credina lui Hristos, ndemnnd-o ca s-i aduc aminte de surorile Livia i Leonida i de Evtropia. Dintre care, Liviei adic i s-a tiat capul pentru Hristos, iar Leonida a fost bgat n foc, iar copila Evtropia, auzind pe maica-sa spunndu-i: "Nu fugi, fiic", ea i-a pus minile napoi, i i-a plecat grumazul la chinuitori, i a murit cu osrdie. Deci, Vriena dup ce a nvat-o din destul, s-a ntors la mnstire plngnd i tnguindu-se i temndu-se pentru necunoaterea sfritului. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, ca s fie biruit diavolul de dnsa. Iar Tomaida i Ieria, mbrcndu-se cu port brbtesc, au urmat dup sfnta, amestecate cu slugile. i dac au dus-o, nti a stat de fa naintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care a ntrebat-o ca s spun cum i este numele, neamul i credina ei; deci mucenia n loc de toate a zis cum c este cretin. Apoi dup aceasta Selin, ispitind-o cu amgituri i cu momeli ca s o ntoarc din credina ce avea ctre Hristos, i neputnd, a poruncit s o ntind de patru pri, i o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o bteau slujitorii. Deci de rni i de focul ce o ardea, i a crui vpaie era atta de untdelemnul aruncat ntr-nsul, se topeau crnurile fericitei Fevronia i curgeau pe pmnt. Dup aceea a poruncit de au spnzurat-o i au btut-o cu toiege de fier;

apoi i-au tiat limba, i i-au dezrdcinat dinii; apoi i-au tiat snii amndoi, i i-au pus foc peste tieturi. Pe urma i-au tiat minile i picioarele, i n sfrit i-au tiat capul. La porunca lui Lisimah, au luat credincioii moatele sfintei, i le-au adus n mnstirea ei prin Firm comitele, inndu-le slujitorii mpreun cu dnsul; i le-au pus la loc toate mdularele punndu-i i dinii pe pieptul ei; i aa adunndu-se episcopii i clericii, mpreun cu monahii i mulime de cretini, cu cntri i cu laude, fcnd priveghere de toat noaptea, au ngropat-o. Se zice ns c atunci cnd se fcea pomenirea sfintei, la mnstire n toi anii, se arta sfnta muceni, stnd de fa i cntnd mpreun cu celelalte fecioare, i st la locul ei pn la a treia rugciune. Iar odat ncercnd Vriena s o pipie, ndat s-a fcut nevzut, nengduind s pun mna pe dnsa. Iar despre Lisimah se spune c socotind grea nenorocirea ce se ntmplase, adic mucenicia sfintei, nti cci el era din mam cretin, i al doilea c s-a artat crud i slbatic Selin, moul lui, ctre muceni, pierznd frumuseea fecioarei, care era mai presus de om, a rmas atunci nemncat i s-a mhnit foarte de moartea muceniei, i a plns cu amar. i peste puin mai apoi a crezut n Hristos mpreun cu Prim, i a primit dumnezeiescul Botez. Iar Selin, ieindu-i din minte, se uita la cer i, zbiernd tare ca un bou, s-a lovit cu capul de un stlp de piatr; i aa cel ru, ru i-a lepdat sufletul.

Pomenirea Sfntului Orentie i cu ase frai buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac i Longhin.
Aceti apte frai mucenici au trit n vremea mprailor Diocleian i Maximian, trgndu-se de la Anatol, i numrai fiind cu 1200 de Tironi, sub ascultarea lui Rodon Cuvicular, n cetatea Antiohiei. Acetia au trecut i spre prile Traciei, fiind pui la ceata ce se zicea Legeandron. Deci, fcndu-se pe vremurile acelea rzmeri, trecnd sciii Dunrea, au prdat Tracia, apoi dup sfritul mpriei lui Diocleian, lund mpria Maximian, a intrat la mare grij i mhnire mai vrtos ca Marot, care era cpetenie mai mare a sciilor, care ntrecea pe muli la mrimea trupului i la vitejie, l chema pe dnsul, sau pe altcineva dintr-al lui, s se lupte cu el, i a cui va fi izbnda, aceluia s se nchine toi. Drept aceea dar aflnduse mpratul n mare mirare, c nu cuteza nimeni s mearg mpotriva aceluia i s se loveasc cu barbarul, s-a ndemnat Sfntul Orentie s ias la lupt cu acela, cci, dup socoteala tuturor era viteaz i tia rnduiala rzboaielor, fiind sprinten la trup i iute i bine chibzuit, i se va putea lovi cu vrjmaul, i-l va omor. Orentie punnd nainte credina n Hristos, i ieind la rzboi i luptndu-se cu Marot, l-a lovit cu sulia de a trecut printrnsul, i tindu-i capul cu sabia, l-a adus la mpratul, i aa a fcut biruin. Pentru care lucru mirndu-se foarte mpratul, a adus pentru biruina aceasta jertf idolilor. Iar Sfntul Orentie mrturisea cu ndrzneal i slobod, c cu ajutorul lui Hristos a biruit pe semeul acela, i nu cu ajutorul mincinoilor zei. ns atunci i-a ngduit mpratul ca s se veseleasc, i s se ndulceasc de cinstele cele mprteti, ruinndu-se de mrimea lucrului ce fcuse,

347

26 Iunie
dndu-i nti i brul acelui barbar pe care-l ucisese, bru ce era de mult pre. Iar dup aceea sftuindu-l ca s se despart de Hristos i el nevrnd s se plece, l-a trimis cu cei apte frai ai lui la cetatea Satalomul din Armenia, scriind ducelui ce era acolo ca s-i cerceteze, i de vor vrea s se plece s jertfeasc la zei, s-i trimit iari napoi, iar de nu vor asculta, s-i izgoneasc prin rile Avazghiel i Zachiei. Deci, dup porunca mpratului ducndu-i, i sosind la locul ce se chema Paremvoli, Eros fratele cel mai mare a adormit, n douzeci i dou ale lunii lui iunie. Iar Sfntului Orentie, sosind la Rizion, legndu-i o piatr de grumazi, l-a aruncat n mare, pentru c aa s-a fost dat porunca pentru dnsul, i a ieit de acolo sntos prin artare de nger, care uurndu-l i scondu-l la uscat, l-a pus pe o piatr, unde fcnd rugciune, i-a dat sufletul i a fost ngropat acolo n douzeci i patru ale acestei luni. Iar Sfntul Farnachie mergnd la locul cel numit Cordili, sa mutat ctre Domnul n trei zile ale lui Iulie. Iar n apte zile Firm i Firmin, sosind la Apsar, i-au aflat i ei sfritul acestei viei trectoare. Iar Sfntul Chiriac fiind adus n ara lazilor, la locul numit Ziganea, a adormit n Domnul n paisprezece ale lunii lui iulie. Asemenea i Fericitul Longhin, n urma tuturor trecnd de la Ziganea la Livichi, lovindu-i furtuna mare pe mare, i fcnd rugciune i-a dat sufletul lui Dumnezeu, i a fost ngropat n Pitiunta, sosind acolo corabia mai pe urm, dup patru zile. chemat-o sa-l vindece pe cneazul suferind. Tanara Fevronia era foarte frumoasa si smerita. Ingrijit de ea, tanarul cneaz si-a recapatat sanatatea. Ajungand a o cunoaste in tot acest rastimp, el s-a indragostit de fermecatoarea si inteleapta Fevronia. Desi nu era cneaghina, ci o fata de rand, cneazul a dorit sa se insoare cu ea, ceea ce s-a si intamplat. Dar boierii nu se impacau cu gandul ca o femeie de rand sa ajunga cneaghina; simteau ca cneazul trebuia sa se fi insurat cu cineva din randurile lor. Au ajuns chiar sa-i ceara cneazului sa o lase. Cand cneazul a refuzat, boierii iau alungat din cetate. Tanara pereche a pornit la drum ntr-o barca. Cneazul era foarte mahnit de cele intamplate, dar sotia il imbarbata si il mangaia. Curand, multe nenorociri au cazut asupra cetatii Muromului, iar norodul socotea ca ele se datorau relei lor purtari fata de cneaz si sotia lui. Deci pocaindu-se, au cerut cneazului Petru si cneaghinei Fevronia sa vina inapoi. Sfanta pereche s-a intors la Murom, daruindu-se facerilor de bine si milosteniei, lucrand mai ales intru folosul saracilor, lucru pentru care au fost foarte indragiti. La apropierea mortii, ei s-au tuns in cinul monahicesc, fiind cunoscuti si sub numele lor de calugari: David si Evfrosinia. Ei s-au rugat sa moara in aceeasi zi si au cerut sa fie inmormantati in acelasi sicriu, doar cu o despartiture intre trupuri. Au murit in aceeasi zi: 25 iunie 1228 si au fost proslaviti de un sinod al Bisericii Ruse, n anul 1552. Ei sunt socotiti ocrotitorii tinerilor casatoriti.

Pomenirea ajutorului celui mai presus de cuvnt, i de toat ndejdea, ce ni s-a dat nou de la marele Dumnezeu i Mntuitorul nostru Iisus Hristos, prin rugciunile celei ce fr smn L-a nscut pe Dnsul, asupra celor ce i pe mare i pe uscat nconjuraser mprteasa cetilor, i care au fost dai spre pierzare de tot i stingere desvrit. Pomenirea Sfintelor Cuvioaselor Mucenie Leonida, Livia i Evtropia, care s-au svrit: una adic prin foc, iar celelalte prin sabie. Pomenirea Sfntului Simon, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului Dionisie, ctitorul sfintei Mnstiri a naintemergtorului din muntele Athos, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Cuviosului i purttorului de Duh Dometie, prietenul i sihastrul mpreun cu pomenitul Sfntul Dionisie i egumenul aceleiai mnstiri, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului noului Cuvios Mucenic Procopie din Smirma, care s-a nevoit la anul 1811. Pomenirea sfintilor Petru si Fevronia (sec. XIII).
Cneazul Petru a trait in tinutul Murom, ajungand domnitorul sau in 1203. La inceputul domniei sale s-a imbolnavit foarte rau. Unii dintre cei de la curte auzisera despre fiica unui prisacar ce era vestita pentru iscusinta de a-i ajuta pe cei bolnavi cu ierburi de leac, astfel c au

26 Iunie
Ziua a douzeci i asea, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru David cel din Tesalonic (sec. VI).
Acest fericit, fiind cu neamul dinspre Rsrit, a strlucit la Apus ca un luceafr prea luminos. Cci din pruncie supunndu-i poftele trupeti cu cumptarea i cu

curenia, s-a artat ca un nger cu trup. De vreme ce fcndu-i cuib ntr-un sad de migdal, ca o pasre ce cnta

348

27 Iunie
bine, bucura pe toi cu cuvintele sale, iar gndul lui i-l nla spre nlime dumnezeiasc. Drept aceea s-a mbogit cu lucrarea minunilor, artndu-se stlp luminos, care lumina pe toi cu minunile, pentru c nghend de rceala frigului, i fiind ars de aria soarelui pe vremea seceriului, se afla neptimind. i ca i cum i-ar fi fost arse simirile trupului, lund n minile sale jratic de crbuni i stnd naintea mpratului i tmindu-l, nu-l ardea. Drept aceea spimntnd el toat firea omeneasc cu viaa sa i cu minu nile, s-a mutat ctre Dom nul, pe Care din prunc ie l dorise .

27 Iunie
Ziua a douzeci i aptea, pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Samson, fctorul de minuni i primitorul de strini.
Acest sfnt era roman de neam i rudenie a marelui Constantin. Druindu-i averea ce-i rmsese de la prini la sraci, s-a dus la Constantinopol i aflnd sfintele case de rugciune, i cucerindu-se n ele cu cuviina, se bucura petrecnd sihstrete, i se desfta ntru dumnezeietile Scripturi, fiindu-i gndul numai la Dumnezeu. Dup aceea, dac a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. i era el liman de mntuire sracilor i celor ce aveau nevoie de ajutor. i avnd tiina i de meteugul doftoricesc, a vindecat pe mpratul Iustinian ce czuse ntr-o boal de netmduit. Din pricina aceasta, mpratul mirndu-se foarte de vrednicia omului i smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare i vestit cas, a fcut i cas de oaspei i pe sfntul acesta l-a fcut schevofilax, adic pzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine i cu plcere dumnezeiasc petrecnd i fcndu-se multora pricina mntuirii, i pornind pe muli spre rvna i urmarea vieii sale celei plcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moate au fost mutate n marea biseric a Sf. Mochie, izvornd n toate zilele tmduiri, ntru slava i lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Pomenirea Preacuviosului Printelui nostru Ioan, episcopul Goiei.

Acesta a fost din ara tavroschiilor, i a trit pe vremea lui Constantin i a lui Leon Isaurul, fiind dintr-un ora ce se afla sub stpnirea goilor, al unui oarecare Leon i Fotini. Fiind sfinit din pruncie ca Ieremia proorocul i ca marele Samuil, nscut fiind din fgduin, ndat a fost druit lui Dumnezeu. i cnd a ajuns la msura vrstei celei duhovniceti, i trebuia s fie numit n scaunul arhieresc, a fost trimis de poporul su la arhiereul Iviriei, i a luat de la acesta hirotonia; pentru c tot mai era eresul hulitorilor de icoane spre prile greceti. Iar dup moartea lui Constantin i a lui Leon se duse la Constantinopol, i vorbind cu mprteasa Irina pentru credina ortodox s-a ntors iari n ara lui i rbdnd multe primejdii, c vrea s-l dea poporul lui la boierii lazilor, a fugit la Amastrida din Pont, i s-a mutat ctre Domnul. Iar cinstitele moate i-au fost aduse cu o corabie la Mnstirea Sfinilor Apostoli, i au fost puse acolo, izvornd multe minuni din cinstitul su mormnt, pentru cei ce cu credin mergeau ntru slava i lauda lui Dumnezeu celui ce l-a mrit pe el.

Pomenirea Sfntului Mucenic Anect.

Acesta a trit pe vremea mpriei lui Diocleian i a lui Urvan guvernatorul Cezareei din Capadocia. i pentru c nva pe cretini i-i sftuia s nu se nfricoeze de chinuri, ci mai vrtos s se mbrbteze pentru adevr i s moar pentru dreapta credin, a fost prt la guvernator i prins. i nti a fost bgat n temni; apoi fiind adus naintea guvernatorului a fost silit s jertfeasc la idoli, pe care el ia dobort jos prin rugciune; drept aceea a fost ntins de patru ini i btut cu toiege de zece ostai. Apoi a fost spnzurat de un lemn. i-i tiar degetele minilor i ale picioarelor, i a fost strujit cu unghii de fier peste tot trupul. Dar biruind chinurile i prin artarea dumnezeiescului nger rmnnd sntos, a fost n repetate rnduri i n felurite chipuri supus la cele mai grele chinuri. Vznd puterea cu care rbda chinurile i senintatea cu care le atepta, muli din cei de fa mergnd ctre dnsul, se botezau i se vindecau de bolile ce aveau. ns pentru acestea, cei ce se botezaser au fost ucii prin tierea capului, iar sfntul a fost supus din nou la chinuri cumplite. Iar pe urm scondu-i dou fii de piele de pe spinare din grumazi pn n clcie, sfntul a luat una i a azvrlit-o n

Pomenirea Cuviosului Antion, care cu pace s-a svrit.

349

27 Iunie
obrazul judectorului, pentru care i s-a tiat capul, ntru slava i lauda adevratului Hristos i Dumnezeului nostru. Iar hrtia se afla n minile sale, pe care i lund-o episcopul, a citit n auzul tuturor aceste cuvinte: "Eu, Evagrie filozoful, scriu ie preacuviosului episcop: Bucur-te ntru Domnul. Am primit datoria, i mi s-a pltit cu desvrire, i despre aceasta nu am nici o socoteal cu tine. i mulumesc lui Dumnezeu i cuvioiei tale, c am ctigat nsutita comoar n ceruri i viaa venic precum mi-ai fgduit mie". Dup ce au vzut toi scrisoarea proaspt i au cunoscut c este scris de mna mortului, mai ales c au adeverit aceasta fiii aceluia, c, atunci cnd au ngropat scrisoarea aceea mpreun cu tatl lor, avea scrise numai cele de mna episcopului, s-au spimntat toi, i cu mare glas ntru multe ceasuri strigau: "Doamne miluiete". Povestea i cel ce le-a spus acestea ca i scrisoarea aceasta se pstreaz pn acum, acolo, unde se pstreaz odoarele sfintei episcopii a Cirenei, spre deplina ncredinare a multora, artnd adic datoria, cu scriere veche de mna episcopului, iar scrisoarea cea dup moartea lui Evagrie, este proaspt i de mna sa scris.

povestirea lui Sinesie, episcopul Cireneim, despre un oarecare filozof Evagrie i despre trei sute de litre de aur.
n Alexandria pe vremea lui Teofil, episcopul acelei ceti, Sinesie, episcop al Cirenei, brbat i filozof, i iubitor de strini, cunoscnd pe un oarecare Evagrie, filozof i acela, dar nu iubitor de strini, grec ns cu credin i foarte pornit spre nchinciunea la idoli, fiind amndoi ucenici la coal i mprietenindu-se, nu contenea Sinesie a-l sftui, i n tot chipul a ncercat ca s-l aduc pe acela spre cunotina lui Dumnezeu. i n sfrit trziu oarecnd l-a plecat pe el s se fac cretin, i botezndu-l cu toat cas sa, i vorbea lui despre judecata i ce va s fie i despre rspltire, i despre iubirea de sraci i milostenie, cci Evagrie avea mult avere i nu puin aur; era ns nvrtoat i att de nemilostiv, nct mult s-a ostenit episcopul n toate chipurile ca s moaie nvrtoarea lui i s-l aduc la ndurare, i nicicum putnd, n sfrit l-a plecat ca s mpart aurul la sraci pentru ca s-l ia pe acesta de la Hristos nsutit, precum i spunea episcopul. Dar mai nti acela a zis ctre episcop: "Eu m aflu cu totul neputincios ca s mpart cu minile mele acest aur la sraci dup nvtura ta, ns tu dac crezi c-mi spui adevrul, primete trei sute litre de aur i, dndu-mi mie dovada cu mna ta de plata lor, mparte precum voieti, i aa cu adevrat, voi cunoate c-mi va plti precum tu zici"; i plecndu-se episcopul la aceasta i mprind aurul, Evagrie a luat dovada scris de mna episcopului, i o avea n pstrare. Deci mai trind dup aceasta civa ani i cznd ntr-o oarecare boal, aproape de darea sufletului fiind, a poruncit fiilor si ca, atunci cnd l vor ngropa, s-i pun n mini dovada scris de episcop i apoi s-l acopere cu piatra de deasupra mormntului. Deci lund fiii si dovada, au fcut precum li s-a poruncit, i dup a treia zi de la ngroparea lui s-a artat Evagrie episcopului Sinesie, zicndu-i: "Vino, Prea Sfinte Episcope, la mormntul meu, i primete-i dovada scris de mna ta, cci eu mi-am primit datoria de la Hristos, dup fgduina ta, i nu mai am cu tine nici o socoteal; iar spre a ta deplin ncredinare, cu nsi mna mea am isclit de primire pe dovada ce mi-ai dat", cci nu tia episcopul c mpreun cu Evagrie fusese ngropat i dovada dat de el. Fcndu-se ziu, a chemat episcopul pe fiii lui Evagrie i i-a ntrebat dac au ngropat i altceva mpreun cu tatl lor, iar ei i spuneau c nici altceva dect hainele cu care era ngropat. Zisu-le-a episcopul: "N-ai ngropat mpreun cu el i o oarecare hrtie?" Atunci ei, aducndu-i aminte, i-au zis aa: "Stpne, cnd era el aproape de sfrit, ne-a dat nou o hrtie, zicndu-ne: "Dup ce m vei ngropa, s nu m acoperii cu piatra de deasupra mormntului, pn ce nu-mi vei pune n mini aceast hrtie fr s tie cineva despre aceasta". Atunci episcopul degrab mpreun cu fiii lui Evagrie i cu tot clerul bisericesc, aflndu-se mpreun cu ei i unii brbai iubitori de Dumnezeu, au mers la mormntul lui Evagrie i deschiznd, au vzut pe Evagrie zcnd cu bun ntocmire i dup rnduial, neavnd nimic neplcut.

Pomenirea Sfintei Ioana mironosia, care cu pace s-a svrit.

Sfnta Ioana Mironosia, soia lui Chusa, administratorul proprietii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat i nsoit pe Iisus Hristos n perioada misiunii sale pe pmnt. Ea este amintit de Sf. Ap. Luca n capitolele 8:3 i 24:10. mpreun cu celelalte mironosie, Ioana s-a dus la mormntul Mntuitorului ca s ung trupul sfnt cu mir dup moartea Sa pe Cruce, auzind de la ngeri despre minunea nvierii lui Hristos. Conform tradiiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Boteztorul, dup ce Irod a dat ordin s-i fie tiat i aruncat (24 februarie). Sf. Ioana mai este prznuit i n Duminica Mironosielor.

Pomenirea Cuviosului Luca pustnicul, care n pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor Mucenici Marchie i Marchia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfntului Sfinitului Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a svrit.

350

28 Iunie

28 Iunie
Ziua a douzeci i opta, pomenirea aflrii cinstitelor moate ale Sfinilor Mucenici Chir i Ioan.
Aceti ai lui Hristos mucenici i fctori de minuni au trit pe vremea mpriei lui Diocleian. Chir era din cetatea Alexandriei, iar Ioan din cetatea Edesei, i fiind unii amndoi pentru tocmirea lucrurilor lor umblau i tmduiau toat boala i toat slbiciunea, i ndemnnd pe muli spre mucenicie au fost vdii la stpnitorul locului, care aducndu-i naintea lui, i-a dat la tot felul de chinuri, apoi le-a tiat capetele. Iar cinstitele lor trupuri fiind ngrijite i ascunse de oameni credincioi din pricina pgntii ce era atunci, pe vremea mpriei lui Arcadie i a lui Teofil patriarhul Alexandriei, au fost aflate cinstitele i sfintele lor moate, a cror pomenire o prznuim duhovnicete, pentru c n aceast zi n care s-au aflat aceste sfinte comori din pmnt, mulime de credincioi cu multe boli s-au nvrednicit de toat tmduirea. Astfel: ndrciii se vindecau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, i tot leacul i tmduirea se da oamenilor. i nu se fceau acestea numai pe vremea aceea, ci i pn astzi, cei ce merg cu credin la dnii ndat dobndesc tmduirea, ntru slava i lauda Celui ce i-a slvit pe dnii, Hristos, Dumnezeul nostru. Iar pomenirea lor se face n ziua de 31 ianuarie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Macedonie, care s-a svrit tindu-i-se degetele minilor i ale picioarelor. Pomenirea Cuviosului Ulchian, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Pavel doctorul, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfinilor doi tineri, care rstignii fiind, s-au svrit. Pomenirea Sfntului Moise cel deprtat din lume, care cu pace s-a svrit. Pomenirea Sfntului Donag, episcopul Libiei, care prin foc s-a svrit. Pomenirea Sfinilor aptezeci de Mucenici cei din Schitopolis, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Sfinilor trei Mucenici cei din Galaia, care de sabie s-au svrit. Pomenirea Cuviosului Magnu, care s-a svrit fcnd rugciune n pace.

29 Iunie
Ziua a douzeci i noua, pomenirea Sfinilor Slviilor i ntru tot ludailor i mai-marilor Apostoli Petru i Pavel.
La acetia care alt pricin mai mare de laud ar putea cineva s gndeasc a afla, afar de mrturisirea i chemarea Domnului. De vreme ce pe unul l-a fericit, i la numit piatr, asupra cruia zice c a ntrit Biserica (adic asupra mrturisirii lui); iar pentru cellalt (adic pentru Pavel) a zis c va s fie vas alegerii, i-i va purta numele Lui naintea tiranilor i a mprailor. ns Sfntul Petru era frate lui Andrei cel nti-chemat, trgndu-se dintr-un ora mic i nensemnat, adic din Betsaida, feciorul lui Iona, din neamul lui Simeon, pe vremea arhiereului Ircan. Trind cu mare lips i srcie, i inea viaa cu osteneala minilor sale. Murind tatl su Iona, atunci Simon cstorindu-se, i-a luat femeie pe fiica lui Aristobul, fratele lui Varnava apostolul, i a nscut fii, iar Andrei a rmas ntru curie. Deci pe vremea n care era Ioan la paz n temni, mergnd Iisus la lacul Ghenizaretului, i aflnd pe Andrei i pe Petru unde-i ntindeau nvodul i mrejele, i-a chemat i ndat au urmat dup Dnsul. Dup aceea propovduind Petru Evanghelia n Iudeea, Antiohia, Pont, Galaia, Capadocia, Asia i n Bitinia, s-a pogort pn la Roma. i

Pomenirea Sfntului Mucenic Papia.

Acesta a trit pe vremea lui Diocleian i Maximian, cinstind i propovduind pe Hristos, din nceput de la strmoii lui. Dar fiind prt, a fost prins, i stnd naintea stpnitorului, a fost silit s aduc jertf, iar el nesupunndu-se, ci mai vrtos ocrnd pe guvernatorul, l-a pornit spre mnie. i ndat l-au luat patru ini, l-au pus jos i a fost btut mult cu vine crude, dup aceea l bgar ntro cldare mare, ce era plin de untdelemn i cu seu, de fierbea pe foc i era minune i groaz ceea ce se vedea: om mbrcat cu focul ca i cu o hain. i a rbdat acel chin, din care pricina pe muli i-a tras spre credin n Hristos. Dup aceea sfntul a fost supus la nenumrate i felurite cumplite chinuri. Apoi sfntul i primi sfritul prin sabie, ntru slava i lauda adevratului nostru Dumnezeu. Amin.

Pomenirea Dreptului i fericitului Serghie Magistrul, care a ntemeiat Mnstirea Nsctoarei de Dumnezeu cea din Nicomidia, ce se zice a lui Nichitiat (sec. IX).

351

30 Iunie
pentru c a biruit cu minunile pe Simon vrjitorul, mprind acolo Nero, a fost rstignit cu capul n jos, precum el nsui a cerut i i-a primit fericitul sfrit. El era la chipul feei alb, puin cam galben, pleuv i des la prul ce-i rmsese, cam crunt la ochi i rou, crunt la cap i la barb, cu nasul cam lungre, cu sprncenele nalte, la vrst om de mijloc, drept la stat; se pornea ndat mpotriva nedreptii, din rvn dumnezeiasc. Spre cei ce veneau la pocin era ierttor, i lesne a schimba i a muta hotrrile i judecile cele mai dinainte. Iar Sf. Pavel, i el era evreu, din neamul lui Veniamin, dintre farisei, fiind nvat de Gamaliel, i instruit desvrit n Legea lui Moise. Locuia n Tars, care fiind fierbinte iubitor Legii, jefuia i strica Biserica lui Hristos, i cu a lui voie i sfat a fost omort ntiul mucenic tefan. Cunoscndu-se de Dumnezeu n amiaza zilei, i orbindu-i-se vederea, i sa trimis glas dumnezeiesc din cer, prin care a fost trimis ctre Anania, vechiul ucenic al Domnului, ce locuia n Damasc; i acela nvndu-l, l-a botezat. i fiindc s-a fcut vas alegerii, a purces, ca i cum ar fi zburat cu aripi, de a nconjurat i a cuprins toat lumea; i ajungnd la Roma, i nvnd pe muli, i-a svrit viaa acolo, tindu-i-se capul din porunca mpratului Nero pentru mrturisirea lui Hristos, n urma lui Petru. i se spune c din tierea aceea a curs snge i lapte. i mcar c fericitul Pavel s-a svrit mai pe urma lui Petru, moatele lor ns tot la un loc s-au pus. Fericitul apostol Pavel era i el pleuv la cap, vesel la cuttur, cu sprncenele plecate n jos, alb la fa, barba i era cam lung cu cuviin, cu nasul rotund i cuvios, la toat faa mpodobit, cam crunt la cap i la barb, om sntos cu virtutea, puin cam scurt la trup, nelept, plin de daruri, cu cuviina obiceiurilor sale i cu tria cuvintelor sale, i cu dumnezeiasc putere trgea pe cei ce mergeau la dnsul. ns amndoi corifeii apostoli erau plini de Duhul Sfnt i de dumnezeiescul har. i se face prznuirea lor n biserica Sfinilor Apostoli cea mare, i la Orfanotrofion, i n cinstita biseric a Sf. Apostol Petru ce este aproape de sfnta biseric cea mare, i la toate cele de pe alocuri sfintele lui Dumnezeu biserici.

30 Iunie
Ziua a treizecea, soborul Sfinilor, Slviilor i ntru tot ludailor Apostoli celor doisprezece, cu artare, cum i unde fiecare dintr-nii a propovduit i unde s-a svrit.
PETRU: Petru apostolul i ntiul ucenicilor, propovduind nti Evanghelia n Iudeea i n Antiohia, dup aceea n Pont, Galaia, Capadocia, Asia i n Bitinia, s-a pogort pn la Roma. i biruind cu minunile pe Simon vrjitorul, a fost rstignit de Nero cu capul n jos i aa i-a primit sfritul. PAVEL: Pavel apostolul i corifeul apostolilor, ntrecnd pe toi apostolii cu dumnezeiasc rvn i cu credina n Hristos, propovduind pe Hristos din Ierusalim pn la Iliric, i mergnd la cetatea Romei, i s-a tiat capul de ctre Nero. ANDREI: Andrei apostolul, cel nti-chemat i fratele lui Petru, propovduind pe Hristos n toat marginea Mrii din Bitinia, a Pontului i a Armeniei, i ntorcndu-se prin Pont i Bizan, s-a pogort pn la Elada, i fiind rstignit de Egeat la Patarele Ahaiei, i-a primit sfritul. IACOV: Iacov apostolul i fiul lui Zevedei propovduind pe Hristos n toat Iudeea, a fost omort de Irod Agripa cu sabia, pentru buna sa ndrzneal. IOAN: Ioan evanghelistul i cuvnttorul de Dumnezeu i fratele lui Iacov, cel ce s-a rezemat de pieptul lui Hristos, propovduind pe Hristos n Asia, i fiind izgonit de Domiian la Patmos, i trgnd mult mulime de popor ctre Hristos, s-a ntors la Efes i s-a odihnit cu pace, plin fiind de zile. FILIP: Filip cel din Betsaida Galileii, mpreun-cetean fiind cu Andrei i cu Petru propovduind i el pe Hristos n Asia i n Ierapoli cu Mariamni, sora sa i cu Vartolomeu, pe urm

352

30 Iunie
fiind rstignit de ctre elini n Ierapole, i-a primit sfritul. TOMA: Toma, care i Geamn se zice, propovduind Evanghelia lui Hristos la pari, mideni, peri i indieni, cei ce se zic bogai, s-a svrit fiind ptruns de dnii cu sulie. BARTOLOMEU: Bartolomeu apostolul propovduind Evanghelia lui Hristos la indienii ce se zic bogai, a fost rstignit n Urvanupoli, de i-a primit sfritul ntr-nsa, iar sfintele lui moate punndu-le ntr-o racl de fier, le-au aruncat n mare. MATEI: Matei, care i Levi se zice, fratele lui Iacov Alfeu, vameul i evanghelistul, care i osp mare a fcut lui Iisus, propovduind pe Hristos, i fiind mprocat cu pietre, a rposat n Ierapoli Asiriei, primindu-i sfritul prin foc. IACOV ALFEU: Iacov Alfeu i fratele lui Matei, cci amndoi aveau tat pe Alfeu, fiind spnzurat pe cruce de cei necredincioi, i-a primit sfritul. SIMON ZILOTUL: Simon Zilotul cel din Cana-Galileei, care i Natanail este numit n Evanghelia dup Ioan, trecnd prin toat Mauritania i prin Africa, propovduind pe Hristos, i fiind rstignit de dnii, s-a svrit. TADEU: Iuda al lui Iacov, care de Luca i n Evanghelie i n Fapte este numit Iuda, iar de Matei i de Marcu este numit Tadeu i Liveu, frate fiind dup trup Domnului nostru Iisus Hristos, propovduind Evanghelia n Mesopotamia, apoi a rposat n cetatea Ararat, fiind spnzurat i sgetat de necredincioi. MATIA: Matia care n locul vnztorului a fost pus n numr cu apostolii, propovduind pe Hristos n Etiopia, i chinuit fiind de dnii cu multe chinuri, i-a dat sufletul la Dumnezeu. IACOV, RUDA DOMNULUI: Iacov, ruda Domnului, i fecior lui Iosif logodnicul, fiind ntiul episcop al Ierusalimului, fiind aruncat jos de pe aripa templului i lovit n cap cu un mai de cele de la nlbitori, i-a primit sfritul. SIMEON: Simon care i Simeon i Cleopa se cheam, feciorul lui Iosif i fratele lui Iacov, al doilea episcop al Ierusalimului. Acesta a trit o sut douzeci de ani, cci era rudenie Domnului, i din neamul lui Iuda; fiind osndit i silit de Domiian, mpratul Romei, s bea otrav ce era scoas din trtoare veninoase, din erpi, scorpii i din pianjeni, n-a pit nici o stricciune; apoi fiind rstignit de Traian mpratul, s-a svrit. VARNAVA (BARNABA): Varnava, care i Iosif se zice, de care se amintete n Faptele Apostolilor, a scris Evanghelia dup Matei cu mna sa, i s-a svrit ucis cu pietre n Cipru. MARCU: Marcu evanghelistul, care era ucenic i fiu duhovnicesc lui Petru, corifeul apostolilor, i a scris de la dnsul Evanghelia, a propovduit Evanghelia n Alexandria i prin inuturile ei pn la Pentapoli. Dup aceea, fiind tras n Alexandria Egiptului i fiind ars, a mrturisit i l-au ngropat acolo. LUCA: Luca evanghelistul i doctorul (i cu Pavel dimpreun cltorul) a scris Evanghelia dup propovduirea fericitului Pavel, nc i Faptele Apostolilor; dup ce s-a dus de la Roma, lsnd acolo pe Pavel, a nvat prin toat Grecia precum se spune, i s-a svrit cu pace la Teba Beoiei, fiind de 80 de ani. i se spune c el cel dinti a zugrvit icoana Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos i a pururea Fecioarei Maria, ceea ce L-a nscut pe Dnsul, i a corifeilor apostolilor, i de acolo a ieit n toat lumea acest binecredincios i a tot cinstit lucru. FILIP: Filip, care este pomenit n Fapte, cel ce este din Cezareea Palestinei, care a fost nsurat i a avut patru fiice proorocie, a fost fcut de apostoli diacon, i a botezat pe Simon, ce se frnicise, i a luminat de asemenea pe etiopianul famen. Acesta propovduind n Trala Asiei, a murit acolo cu toate cele patru fiice ale sale. ANANIA: Anania apostolul i episcopul Damascului, care prin descoperire dumnezeiasc a botezat pe Pavel, fcnd multe tmduiri n Damasc i n Elefterupoli, a fost btut cu vine de bou de guvernatorul Lupian, i zgriat pe coaste i ars cu fclii, apoi ucis cu pietre afar din cetate. JUST: Iosif, care i Just i Varsava este numit, a fost la un gnd cu cei 70 de ucenici, fiind unul dintre ei. TEFAN: tefan, ntiul mucenic, unul din cei apte diaconi i din cei 70 de ucenici, este pomenit n Faptele Apostolilor. El a fost omort cu pietre de iudei, fiind ndemntor i Pavel la moartea lui. Dup aceea n zilele marelui Constantin, au fost aduse moatele lui n Constantinopol i aezate n Costanziani. PROHOR: Prohor, i acesta din cei apte diaconi i din cei 70 de ucenici, care a fost episcop al Nicomidiei din eparhia Bitiniei, cu pace s-a svrit. NICANOR: Nicanor unul fiind din cei apte diaconi i din cei 70 de ucenici, care a fost episcop al Bostrilor Arabiei, de elini prin foc a fost ucis. PARMENA: Parmena, unul din cei apte diaconi i din cei 70 de ucenici, n vederea apostolilor, cu pace s-a svrit n slujba sa.

Pomenirea Sfntului Mucenic Meliton, care cu pace s-a svrit. 353

30 Iunie Pomenirea Sfntului Mucenic Petru cel din Sinopi, care s-a svrit trt pe pietre. Pomenirea Sfntului Noul Mucenic Mihail grdinarul, care a mrturisit n Atena la anul 1770. Pomenirea Printelui nostru, Sfntul Ierarh Ghelasie de la Rme.
n veacul al XIV-lea, a trit la Mnstirea Rme, un monah cu via mbuntit, al crui nume era Ghelasie. Credincioii din partea locului, l-au cinstit pe acesta ca sfnt din neam n neam, pn n zilele noastre, iar vieuitorii sfintei Mnstiri, i cinstesc cu veneraie pri din moate tiind c prin rugciuni nencetate la Bunul Dumnezeu, acestea au darul vindecrii de boli i suferine. Ceea ce s-a transmis prin tradiia locului de generaii ntregi, s-a adeverit n zilele noastre, cnd, n anul 1978, s-a descoperit n biserica Mnstirii o inscripie de mare nsemntate pentru Biserica i neamul romnesc, mai ales din prile Transilvaniei i care consemneaz numele, "Arhiepiscopului Ghelasie", al zugravului Mihul de la Criul Alb", precum i anul 1377. Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este mbuntitul Ghelasie pe care poporul, n evlavia sa, l cinstete ca sfnt. n anii din urm, s-au descoperit n chip minunat prin buntatea i milostivirea lui Dumnezeu, n jurul Mnstirii, pri din sfintele sale moate, prin care se fac nenumrate minuni n rndul dreptcredincioilor venii la Mnstire pentru rugciune i nchinare. Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negreti-Oa, dup ce i s-a artat n vis un porumbel care a ndemnat-o s mearg la Mnstire la Rme, s se roage i s se ating de moatele Sfntului Ghelasie, a fcut precum i se poruncise n vis i s-a vindecat de epilepsie. Unei alte femei, Elisabeta din Albina (Timi), i-a fost vindecat mna bolnav, prin nencetate rugciuni i lacrimi la moatele Sf. Ghelasie, iar un credincios czut n rtcire de la dreapta credin din Cocora (Alba) i care era paralizat, adus fiind ntr-un car cu boi, a aflat vindecare, prin nencetatele sale rugciuni i ale prinilor la moatele Sfntului Ghelasie, ntorcndu-se vindecat la casa sa, trupete i sufletete, asemenea paraliticului din Evanghelie. XIV-lea. nca din pruncie, dus de parinti la biserica, a fost cuprins de o mare dragoste fata de casa lui Dumnezeu unde, mai apoi, mergea zilnic si asculta cu toata luarea aminte ntreaga slujba dupa care zabovea, cautnd sa se apropie ct mai mult sufleteste de cuviosii parinti calugari, ostenitori si slujitori sfintiti la aceasta catedrala voievodala. Parintii din obstea catedralei vazndu-l cu atta dragoste pentru casa lui Dumnezeu, pentru sfintele slujbe, l-au primit n obstea lor unde, fericitul Leontie n toate cele rnduite ca ascultare, arata rvna si smerenie. Pentru viata lui duhovniceasca a fost calugarit primind numele de Lavrentie. Rvna lui pentru nevointele duhovnicesti tot mai mult sporea. Lund binecuvntare de la staretul obstei, s-a ndreptat catre un loc sihastresc, nu departe de Putna, unde erau ctiva sihastri. Mitropolitul Moldovei de atunci, aflnd de aceasta vatra sihastreasca cu rnduiala prea frumoasa, a mers si a sfintit biserica acelui schit si odata cu aceasta a hirotonit n preot pe cuviosul Lavrentie, numindu-l tot atunci egumen, potrivit si dorintei acelei obsti. Aici, n aceasta cuvioasa obste vine sa se nevoiasca si cuviosul Daniil Sihastrul sub povata parintelui sau duhovnicesc Lavrentie. nfiintndu-se scaun episcopal la Radauti, n timpul Voievodului Alexandru cel Bun, nu dupa multa vreme, Cuviosul Lavrentie este chemat la nalta vrednicie si nfricosatoarea raspundere a arhieriei. Primind darul arhieriei nu a ncetat nici o clipa nevointele sihastresti, n chilia salasului sau episcopal. Veghind la pastrarea rnduielilor canonice, pazind scumpatatea si pogoramntul n toate cte le rnduia spre zidirea Bisericii lui Hristos, Sfntul Ierarh Leontie cu ntelepciune, smerenie si daruire s-a nevoit spre folosul cel mntuitor al pastoritilor sai sufletesti. S-a retras din scaunul arhipastoresc si a luat schima cea mare la sihastria - Laura. Cunoscndu-si dinainte sfrsitul vietii sale pamntesti, a chemat ntreg soborul pentru a-i da ultimele sale povete parintesti, a rnduit ca egumen al acestei sfinte mnastiri, pe cel mai apropiat ucenic al lui, cuviosul Daniil Sihastrul, pe care binecuvntndu-l, a adormit n Domnul ntru nadejdea nvierii si a vietii vesnice. Credinciosii, fiii lui duhovnicesti veneau la mormntul sau unde se rugau si aflau tamaduiri de tot felul de boli. Curnd, cinstitele sale moaste au fost stramutate la Radauti potrivit dorintei credinciosilor. Aici, la racla cu sfintele sale moaste, venea multa lume, cunoscnd darul lui Dumnezeu care se revarsa asupra tuturor celor care, cu credinta se rugau si sarutau sfintele sale moaste.

1 Iulie
Ziua ntia, pomenirea Sfintilor Mucenici si doctori fara de arginti, Cosma si Damian, cei ce sau savrsit la Roma. Pomenirea Sfntului Ierarh Leontie al Radautilor.
Acest purtator de Dumnezeu Leontie s-a nascut din parinti drept-maritori crestini n orasul Radauti la nceputul sec. al

354

30 Iunie
n anul 1639, racla cu sfintele sale moaste a fost rapita de navalitori, cum mentioneaza cronicile, fara sa se stie, nici pna n ziua de azi, locul unde ele au fost duse. Cu rugaciunile Sfntului Parintelui nostru Ierarh Leontie, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin. moastele, ci numai cele de ngropare. Si a rugat mparatul pe Iuvenalie ca macar sicriul mpreuna cu cele de ngropare, sa-l pecetluiasca si sa i-l trimita, care lucru s-a si facut. Pe acestea mparatul le-a asezat n Biserica Nascatoarei de Dumnezeu zidita de el n Vlaherne. Iar Sf. Iuvenalie pastorind de toti anii 38, a adormit n pace.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Vasilie, ce a ntarit manastirea de la Izvorul adnc. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Petru Patriciul, care a vietuit ntru ale lui Evandru. Pomenirea Cuviosului Leon pustnicul, care gol petrecnd, s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor doua mii de Mucenici, care prin sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Mavrichie, care, fiind uns cu miere si muscat de albine, s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor 25 de Mucenici, care n Nicomidia prin foc s-au savrsit.

Pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfnt, purtatorul de biruinta, si aparatorul crestinatatii.
Odraslit din pamntul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare si sfnt. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, sfnt pentru lucrarea lui ntru apararea ntregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri. Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si SfantDreptcredinciosul Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea, aratndu-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Curnd, dupa uciderea tatalui sau, este chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. ncercat, pe parcursul lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata nadejdea n Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii sale. Stefan cel Mare si cel Sfnt a luptat pentru apararea ntregii crestinatati "pna la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii sale", cum arata n scrisoarea adresata principilor ntregii crestinatati, chemndu-i la lupta sfnta de aparare a credintei crestine. Stefan, Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui Dumnezeu, care i-a stat mereu n ajutor. Maritul Voievod a fost nu numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de mnastiri si biserici zidite, att n Moldova ct si n Muntenia, Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor sfinte lacasuri, mpodobirea lor cu pictura, nzestrarea lor cu cele necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica nentrecute pna astazi, binecredinciosul Stefan cel

2 Iulie
Ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmnt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei n sfnta racla, n zilele mparatului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperamantul Maicii Domnului).
Pe vremea mparatiei lui Leon cel Mare si a Virinei sotia sa, doi boieri patrici: Galvie si Candid, frati buni fiind, au mers sa se nchine la Ierusalim. Sosind n Palestina, la locurile Galileei, au aflat acolo cinstita haina a Nascatoarei de Dumnezeu la o femeie evreica, care o tinea cu cinste, aprinznd multe lumini si facnd tamieri. Deci s-au hotart ei ca sa o ia. Si mergnd la Ierusalim, au facut o racla asemenea celei n care se afla cinstitul vesmnt al Maicii lui Dumnezeu; iar cnd s-au ntors, au pus racla cea desarta n locul celeilalte; si pe cea cu sfntul si dumnezeiescul vesmnt, au luat-o si s-au dus. Si daca au sosit la Constantinopol, au pus-o ntr-un metoc al lor ce se cheama Vlaherne, ncercnd sa ascunda comoara. Dar vaznd ca nu se poate, au dat de stire mparatului, care s-a umplut de nespusa bucurie. Si a facut o biserica la acel metoc, si a pus acolo cinstita racla, unde acum se afla, pazind cetatea si gonind tot vrajmasul si toata boala.

Pomenirea celui ntru sfintii Parintelui nostru Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului.

Acesta a trait pe vremea lui Teodosie cel Mic, si a ajuns pna la vremea mparatiei lui Marcian si a lui Leon, lund parte si la Sinodul din Efes si la Sinodul de la Calcedon. mparatul Marcian mpreuna cu Pulheria zidind Vlaherne, au ntrebat pe Iuvenalie unde s-a pus trupul Nascatoarei de Dumnezeu. Iar el a raspuns ca din Scriptura nu stie, dar se zice ca dupa ce a fost ngropata de apostoli, s-a auzit cntare ngereasca timp de trei zile. Dupa a treia zi, fiindca unul din apostoli nu se ntmplase la ngroparea Maicii Domnului, a fost deschis mormntul si nu se aflara

355

30 Iunie
Mare si Sfnt aduce naintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a neamului nostru romnesc. Ca om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El nsusi se ruga cu post si facnd nenumarate fapte de milostenie n vremuri de primejdie mai ales, asa cum este nfatisat pe icoanele pictate n ctitoria sa de la Putna. Sfntul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si ntelept sfatuitor n ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva a fost om al ntelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: "Team iertat si toata mnia si ura am alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul, adresndu-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gndul mortii pururea l-a avut n minte caci pentru el moartea era, potrivit nvataturii crestine, o stramutare "de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci", asa cum el nsusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormnt, pregatita cu 12 ani nainte de mutarea la Domnul. Paginile sfinte de cronica romneasca amintesc peste veacuri despre evlavia, cinstirea si credinta poporului romn fata de Dreptcredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfnt: "iar pe Stefan Voda l-au ngropat tara cu multa jale si plngere la mnastire la Putna care era de dnsul zidita. Atta jale era de plngeau toti, ca dupa un parinte al lor", zicnd mai departe cronicarul: "Ce dupa moartea lui pna astazi i zic Sfntul Stefan Voda..., pentru lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au ajuns". De la mutarea sa la Parintele Ceresc pna astazi, mormntul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului romnesc nencetat si pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfnt ramne peste veacuri o pilda de adevarat conducator de tara, stapnit permanent de credinta n Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre slava lui Dumnezeu, unul n fiinta si nchinat n Treime, Tatal, Fiul si Sfntul Duh. Amin.

3 Iulie
Ziua a treia, pomenirea Sfntului Mucenic Iachint, cubiculariul.
Acesta era din Cezareea Capadociei, si fiind cubiculariu slujea la masa mparatului Traian (anul 108). Fiind prt ca este crestin, a fost silit sa guste din jertfele idolesti cele spurcate. Iar de vreme ce nu s-a plecat a face aceasta, ci mai vrtos a marturisit pe Hristos, a fost batut peste tot trupul si bagat n temnita. Acolo i s-a dat sa mannce numai din cele jertfite idolilor, dar viteazul nevoitor al lui Hristos n-a voit a gusta din acelea, ci a ramas postind 40 de zile. Din pricina aceasta slabind de foame, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului.

Acesta era preot si purtator de raspunsuri al Bisericii Alexandriei. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului n vremea lui Teodosie cel Mic, pentru ca ratacitul Dioscor avea nadejde sa-i fie ajutator n erezia sa. Dar nimic n-a folosit Dioscor cu mestesugirile sale, caci fericitul Anatolie l-a caterisit la Sinodul de la Calcedon si a pus n diptice numele Sfntului Flavian, care fusese caterisit de Dioscor si de tlharescul lui Sinod. Si a trimis Sfntul Anatolie epistole episcopilor, ndemnndu-i sa anatematizeze pe ncepatorii eresurilor, adica pe Nestorie, Eutihie si Dioscor. Sfntul Anatolie a urmat Sf. Flavian si, pastorind biserica cu dreapta credinta opt ani, s-a mutat catre Domnul, lasnd n locul sau pe Sfntul Ghenadie.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Teodot si Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si Golinduh. Pomenirea Sfintilor Mucenici Marcu si Mochian.
Acestia fiind siliti de Maxim eparhul sa jertfeasca idolilor si neplecndu-se, ci n fata tuturor marturisind numele lui Hristos, li s-au taiat capetele cu sabia. Sfntului Mochian cnd era dus la moarte i urmau femeia si copiii plngnd, iar el i sfatuia sa taca. Iar cnd Sfntului Marcu i s-a taiat capul, sotia sa, fiind de fata, l-a primit n mini. Si asa muceniceste savrsindu-si viata, au primit cununile muceniciei.

Chinuirea Sfntului Mucenic Coint. Sf.Ioan Maximovici

Chinuirea Sfntului Mucenic Coint.

4 Iulie
Ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinti Parintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei.
Sfntul Parinte Andrei s-a nascut la Damasc in jurul anului 660. Cel care avea sa fie numit "cel mai armonios dintre melozi" s-a aflat fara grai in primii sapte ani ai vietii sale. Scapat de aceasta infirmitate prin Sfnta Impartasanie, arata incepind de atunci un talent de exceptie, in special in arta vorbirii intelepte si a studiului Sfintei Scripturi. Parintii sai il incredintara ca slujitor bisericii Invierii la Ierusalim (dupa unii ar fi devenit calugar la Saint Sabas, unde a si studiat) iar cel care se afla in tronul patriarhal,

356

30 Iunie
Teodor (674-686), facu din Andrei fiul sau spiritual. Intuise in el asemenea calitati incit voia sa il pregateasca drept succesor al sau si il numi, in ciuda vrstei sale fragede, notar al Patriarhiei, dndu-i responsabilitatea tuturor problemelor bisericesti. In aceasta calitate, la putin timp de la cel de-al Saselea Sfnt Sinod Ecumenic (prin 685), Andrei fu trimis la Constantinopol, cu doi sfinti batrni, pentru a prezenta imparatului si Patriarhului marturia de credinta a Bisericii sale, manifestndu-si adeziunea la condamnarea ereziei monotelite (Biserica din Ierusalim, ocupata in vremea aceea de catre arabi, nu a putut sa trimita dect un singur reprezentant la Sinod). Ceilalti doi reprezentanti s-au intors in Palestina, dar Sfntul Andrei ramase in capitala, gasind acolo conditii mai prielnice rugaciunii, studiului si activitatilor apostolicesti pentru care Dumnezeu il pregatise. Duse pentru o vreme o viata retrasa, dar adevarul nu putea sa ramna multa vreme ascuns sub oboroc, astfel purtarea sa plina de sfintenie si forta cuvintelor sale folosita intru mntuirea sufletelor ajunsera repede la urechile imparatului si ale Patriarhului, si fu numit Diacon al Marii Biserici. Ii fu incredintat postul de responsabil al orfelinatului Sfntul Paul si al ospiciului pentru saraci ce se afla in cartierul Eugenios. Timp de aproape 20 de ani, dovedi multa perseverenta la conducerea acestor institutii de binefacere, pe care le dezvolta si le transforma in ostrov al mntuirii, prin indemnarea oamenilor la pocainta si la practicarea virtutii. Reusi att de bine in aceasta sarcina, inct in 711 fu consacrat Arhiepiscop al Cretei. Dar inainte de a se putea instala in scaunul sau, cum se gasea inca in capitala, Philippikos uzurpa tronul, il destitui pe Patriarhul Cyrus si il puse in locul acestuia pe Ioan al Saselea., dndu-i drept misiune sa anuleze hotarrile celui de-al Saselea Sinod si sa renvieze erezia monotelita. Sub presiunea autoritatilor, Sfntul Andrei trebui sa incuviinteze toate acestea ; dar imediat ce Philippikos fu indepartat de la putere (713), el se retracta si marturisi fara ocolisuri adevarata credinta despre cele doua vointe ale lui Hristos. Inca din ziua instalarii sale in Catedrala din Gortina, Sfntul Pastor isi incuraja Preotii sa se apropie cu demnitate de Dumnezeu si sa devina primitori ai harului sau, pentru a fi capabili sa transmita credinciosilor aceasta lumina. Pronunta un mare numar de predici in cinstea sarbatorilor Domnului, ale Maicii Domnului sau ale Sfintilor, care constituie una din cele mai pretioase mosteniri ale literaturii patristice ; pentru a incununa cu demnitate festivitatile Bisericii sale, el compuse, cu o arta de neasemuit, nenumarate imnuri ramase in cartile noastre liturgice. El este in special autorul Canonului celui Mare care, cntat in fiecare an in timpul Postului Mare, nu a incetat, de secole incoace, sa dea nastere in rndul credinciosilor la mntuitoare lacrimi de pocainta. In acest imn impunator, pentru care a si primit titlul de "Initiator in tainele pocaintei", sfntul evoca toate personajele Vechiului si Noului Testament care pot fi luate drept modele spre calea intoarcerii la credinta si la cainta. Pe cel care se pocaieste si care la inceputul Postului s-a recunoscut in Adam asteptnd la portile Raiului, aceste exemple scoase din Scriptura il fac sa realizeze ca - recapitulnd prin viata sa pacatele lumii intregi - numai in lacrimi, post si rugaciune trebuie asteptata izbavirea prin Hristos, Mntuitorul intregii omeniri. In afara acestor indeletniciri de predicator si melodic, Sfntul Andrei renova biserici si manastiri, fonda o biserica, inchinata Maicii Domnului din Vlaherne, in amintirea acestei renumite biserici din Constantinopol. Organiza de asemenea un ospiciu pentru bolnavi, batrni si nevoiasi, pe care il intretinea nu numai financiar ci il si vizita adesea, ingrijind pe infirmi cu minile lui si procurnd tuturor minunata mngiere prin cuvintele sale. Cu ocazia unuia din desele atacuri arabe impotriva insulei Creta, Sfntul Ierarh, refugiat in fortareata impreuna cu poporul sau, reusi sa ii indeparteze pe agresori prin singura puterea rugaciunii sale si multi dintre ei pierira in dezordinea creata. Cu alte ocazii, el scapa insula de seceta, prin suvoiul lacrimilor sale si alunga o epidemie transformndu-se in medic al tuturor prin rugaciune si priveghere. Desi devenise totul pentru toti asemeni lui Hristos, el trebui sa isi paraseasca eparhia pentru a se duce la Constantinopol. Acolo puse bazele poporului prieten al lui Hristos prin invatatura sa ortodoxa despre inchinarea la Sfintele Icoane, amenintata in acele timpuri de catre imparatul Leon al Treilea. Primind semn de la Dumnezeu despre apropierea sfrsitului sau, ii reuni pe cei apropiati lui si ii anunta ca Episcopatul sau nu il va revedea in viata. La putin timp dupa aceea, se imbarca spre Creta si, facnd escala in insula Mitilene, (dupa altii, ar fi fost trimis in exil la Mitilene de catre imparatul Leon III, din cauza ca

357

30 Iunie
apara Sfintele Icoane) isi gasi odihna la 4 iulie 740. celor apropiati si, abia ajuns la vrsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curnd ca profesor adjunct, in ciuda vrstei sale tinere. Inclinatia pe care o manifesta in domeniul Literelor nu il facea sa neglijeze viata ascetica, care ii placuse inca din copilarie; se arata calugar inainte de vreme si luptator inainte de a intra in arena. Se eschiva de la masa imbelsugata a generalului si isi dadea merindele, ce ii erau aduse de doi servitori, in schimbul unei pini de orz, pe care o mnca o data la doua zile. Nu se intindea pentru a dormi si lupta impotriva somnului stropindu-si fata cu apa rece. Ct priveste vesmintele, le impartea saracilor, iar cnd nu mai avea nimic de dat, se retragea intr-un colt pentru a se lepada pna si de lenjeria de corp. Elevii veneau din toate partile la Avramie, iar altii paraseau scoala invatatorului sau, nu numai din cauza stiintei lui si capacitatilor de a ii invata pe ceilalti, ci mai ales pentru amabilitatea lui, viata sa sfnta si aspectul sau dumnezeiesc. Imparatul Constantin VII Porfirogenetul il transfera intr-o alta institutie de invatamnt, dar cum discipolii se atasau de el mai abitir dect iedera de stejar, pentru a nu fi cauza unui scandal si a rivalitatii cu fostul sau invatator, Avramie - caruia ii era rusine de laude - se hotari sa renunte la cariera de profesor si cu ea la toate grijile secolului. Revenit la Constantinopol, dupa un sejur de trei ani in regiunea Marii Egee, in compania conducatorului militar, acesta ii facu cunostinta cu ruda lui, Sfntul Mihai Maleinos (cf. 12 iulie), egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas, care era bine cunoscut de toti oamenii de vaza. Cucerit de acest om dumnezeiesc, tnarul ii dezvalui dorinta sa de a imbratisa viata monahala. Spre sfrsitul discutiei, se prezenta la Sfntul Mihai nepotul sau, Nichifor Foca, pe atunci conducator militar al Anatoliilor, care nutri imediat o mare afectiune, amestecata cu admiratie, pentru Avramie. Acesta, gasindu-si tatal spiritual asa cum si-l dorea inima sa, il urma pe Sfntul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curnd Schima cea mica sub numele de Atanasie. Batrnul, dndu-si seama ca tnarul sau discipol era deja inaintat in practica ascezei si dorind sa faca din el un ostas al lui Hristos calit in taina supunerii, ii refuza ingaduinta de a mnca o data pe saptamna, permitndu-i sa o faca o data la trei zile si ii porunci sa doarma pe o rogojina si nu pe un scaun, asa cum obisnuia. Atanasie, care fu insarcinat in calitate de copist si de ajutor de paracliser, se supunea fara crcnire la tot ceea ce se impotrivea vointei sale, intr-att inct ceilalti discipoli de o seama cu el il numeau "fiul ascultarii". Dovedi un asemenea zel inct in mai putin de patru ani ajunse la curatia mintii si, inzestrat de Dumnezeu cu arvuna contemplatiei, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei. Mihai ii permise sa se retraga intr-o chilie de sihastru, la in jur de o mila de manastire, sa se hraneasca

Pomenirea Preacuvioasei Marta, maica Sfntului Simeon, celui din muntele minunat.
Cuvioasa Marta petrecnd cu tot felul de fapte bune, si avnd multa credinta spre Maica lui Dumnezeu, i s-a vestit de catre dnsa mai nainte de savrsirea ei dulceata vesnicelor bunatati ce o asteptau. Si mutndu-se de la cele pamntesti, s-a aratat celor ce pazeau moastele ei, facndui sa se bucure si spunndu-le ca a luat mare har de la Dumnezeu. Si se afla ea ntru lumina si n bucurie de negrait, nu numai pentru rugaciunile fiului ei, ci si pentru ca a suferit pentru Domnul felurite ispite si necazuri.

Pomenirea sfantului Andrei Rubleov, iconograful. Pomenirea chinuirii Sfntului sfintitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei. Pomenirea Sfntului Mucenic Teodot. Pomenirea Sfntului Mucenic Donat, episcopul Leviei. Pomenirea Sfintei Mucenite Chiprila, care, strujita fiind, s-a savrsit. Pomenirea Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintei Asclipia, facatoarea de minuni, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului sfintitului Mucenic Teofil, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-a savrsit.

5 Iulie
Ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton, si cei mpreuna cu dnsul, sase ucenici ai lui.
Acest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt, din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfntul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Cnd era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia

358

30 Iunie
doar cu pine uscata si apa, o data la doua zile, si sa isi petreaca intreaga noapte in priveghere. Astfel retras il gasi Nichifor Focas, in vizita la Kyminas, cnd veni sa il vada si ii dezvalui intentia sa de a deveni calugar in compania lui, indata ce imprejurarile o vor permite. La putina vreme, cum Sfntul Mihai lasase sa se inteleaga printre cei apropiati lui ca Atanasie ar deveni mostenitorul sau in ale harului si ale sufletului, unii calugari, creznd ca el voia sa il faca succesor ca egumen, incepura sa deranjeze pe tnarul ascet cu tot felul de maguliri. Topit in dragostea isihiei si respingnd orice onoruri, Sfntul alese si de data aceasta sa se eclipseze si, lundu-si doar hainele cu el, doua carti si culionul parintelui sau spiritual, se duse de-a dreptul la Muntele Athos, pe care il admirase din insula Lemnos cu ocazia sejurului sau la Marea Egee, si unde nu traiau pe atunci dect sihastri, locuind in colibe de crengi si care, straini de orice grija, nu detineau nimic si nu lucrau pamntul. Dupa ce le admira modul de viata cu ocazia unei scurte vizite, se puse sub ascultarea unui batrn cu totul simplu, care locuia in partea de nord a peninsulei, Zygos, dndu-se drept un marinar victima unui naufragiu, cu numele Barnaba ; pentru a indeparta orice banuiala asupra originii sale, se prefacu a fi nescolit si incapabil sa invete macar alfabetul. Intre timp, Nichifor Foca primise deja titlul de chef al armatelor si il cauta peste tot pe Atanasie. El scrise chiar judecatorului din Tesalonic, cerndu-i sa ancheteze la Muntele Atos. Acesta se adresa protosinghelului Stefan care ii raspunse ca nu avea cunostinta de existenta acestui calugar. In ziua Nasterii Domnului, cu ocazia privegherii la care erau adunati toti atonitii in micuta biserica Protaton din Karyes, protosinghelul recunoscu in alura plina de noblete a tnarului Barnaba pe calugarul care ii fusese descris si ii porunci sa citeasca predica Sfntului Grigorie Teologul. Atanasie incepu sa ingne ca un copil, dar protosinghelul ii porunci sa citeasca "asa cum stia"; nemaiputnd sa se ascunda, incepu sa citeasca in asa fel inct toti calugarii venira sa se prosterneze plini de admiratie in fata lui. Cel mai de vaza dintre ei, Paul din Xiropotamu (cf. 28 iulie) prezise ca acela care venise mai trziu dect ei pe Munte avea sa fie inaintea lor in Imparatia lui Dumnezeu si ca toti calugarii aveau sa se supuna lui. Protosinghelul il lua deoparte pe Atanasie si, aflnd adevarul, ii promise sa nu il tradeze si ii atribui o chilie singuratica, la trei stadii de Karyes, unde putea fara tulburare sa stea de vorba doar cu Dumnezeu. Acolo Sfntul isi asigura existenta copiind carti si dovedi asemenea dexteritate in aceasta activitate inct copia, cu o caligrafie eleganta si ingrijita, o Psaltire pe saptamina. Dar lumina nu putea sta ascunsa multa vreme pe Munte si cnd fratele lui Nichifor, Leon Foca, veni in pelerinaj la Athos pentru a aduce rugaciune de multumire lui Dumnezeu dupa un razboi victorios impotriva barbarilor, reusi sa il descopere pe Atanasie. Calugarii atoniti, constatnd ca acest calugar era att de indragit de personaje de rang inalt, il rugara sa mijloceasca la Leon pentru ca biserica Protaton sa fie refacuta si construita mai mare. Atanasie obtinu imediat ceea ce a cerut si dupa ce si-a luat ramas bun de la prietenul sau de vaza, reveni in singuratatea sa. Dar cum calugarii veneau neincetat sa ii ceara sfatul, el se eclipsa din nou, in cautarea isihiei, si se retrase in partea de sud a Muntelui, intr-un loc pustiu, batut de vnturi, Melana. Acolo fu crncen ispitit de demon care isi vadi fata de ascet toate uneltirile lui si mai ales "razboiul acediei", incercarea specifica sihastrilor. Vrajmasul ii provoca o asemenea uscaciune spirituala inct, ajuns aproape la descurajarea totala, Atanasie isi dorea sa paraseasca acel loc ; dar intr-un ultim efort hotar sa rabde pna la sfrsitul anului. In ultima zi, pe cnd se pregatea sa paraseasca Melana, cum nu gasise nici un fel de liniste in aceasta incercare, o lumina dumnezeiasca il strabatu dintrodata, umplndu-l de o bucurie de nedescris si aducndu-i darul lacrimilor, pe care le varsa de atunci, fara nici un efort, pna la sfrsitul zilelor sale ; de aceea locul ii deveni att de drag pe ct ii fusese de urt mai inainte. Tocmai atunci Nichifor Foca primise comanda intregii armate bizantine pentru a elibera Creta de arabi, care inspaimntau toate tarmurile prin incursiunile lor in scopul de a jefui;el trimise soli in centrele manastiresti din acele timpuri - cu deosebire la Athos, caci aflase de la fratele sau ca Atanasie se gasea acolo - cernd sa ii fie trimisi calugari in stare sa il ajute prin rugaciunile lor. Parintii din Sfntul Munte reusira sa invinga toata rezistenta iubitorului isihiei, amintindu-i ca mai multi calugari se aflau prizonieri in minile arabilor si astfel Atanasie sosi in Creta in compania unui calugar mai in vrsta, la putin timp de la izbnda lui Nichifor (961). Purtat pe valurile bucuriei de a-si fi regasit parintele spiritual, acesta ii confirma ca inca avea intentia de a se retrage din lume si il implora sa puna bazele unei manastiri in apropierea sihastriei sale pentru a se adaposti amndoi. Omul lui Dumnezeu, considernd ca a lucra pentru propria mntuire era deja o sarcina prea grea si evitnd orice ocazie care i-ar fi adus grija si imprastiere, refuza aceasta propunere si se intoarse la Athos. Nichifor trimise dupa el pe unul din cei apropiati lui, Metodie care deveni apoi egumen la Kyminas si acesta din urma reusi sa il convinga pe Atanasie sa intreprinda constructia manastirii. Cu aurul oferit de Nichifor, un paraclis fu construit in scurt timp si fu inchinat Inaintemergatorului cu chilii de sihastru pentru Atanasie si Nechifor (acesta chilie exista inca, la cinci minute de Lavra) ; dupa plecarea lui Metodie se incepu constructia unei mari biserici a Maicii Domnului si a Lavrei, numita "din Melana" (numita Lavra, in amintirea manastirilor aproape-sihastre de altadata, fundatia era dintru inceput destinata unei manastiri cenobitice), pe locul unde Atanasie fusese izbavit din acedie prin viziunea luminii dumnezeiesti. Atanasie alunga prin rugaciune demonul care ii paraliza pe muncitori, acestia hotarra sa devina calugari si fura tunsi de catre Sfnt care, inainte de a-i accepta ca discipoli, se duse sa primeasca schima cea mare monahiceasca din minile unui sihastru din imprejurimi, Isaia. In acel an (962-963), o foamete cumplita lovi intregul Imperiu inct aprovizionarea Lavrei fu intrerupta. Hotarnd sa mearga sa ceara sfatul batrnilor din Karyes, Atanasie intlni pe drum pe Maica Domnului, care facu sa tsneasca in fata lui un izvor cu apa din abundenta (pe locul actual al Aghismei Sfntului Atanasie. Acest episod nu apare in Viata Sfntului , dar a fost transmis prin traditia orala) si Ea ii ceru sa nu fie nelinistit caci ea avea sa ocupe pentru

359

30 Iunie
restul vremii sarcina de econom al Manastirii (de aceea, pna astazi, nu exista econom la Lavra, doar sub-econom si este venerata icoana Maicii Domnului Economita). Iar cnd Sfntul se intoarse la Manastire, Prea Sfnta ii arata hambarele pline. Prin harul lui Dumnezeu si rugaciunea Sfntului, lucrarile inaintara cu repeziciune, in ciuda marilor greutati datorate terenului accidentat, plin de pietre si hatisuri. La biserica, dotata cu doua strane in forma de cruce (prima biserica de acest tip, zisa "atonita", care se generaliza apoi in intreg Imperiul), fu adaugata o sala de mese (cu 21 de mese din marmura dintr-o singura bucata, care exista si astazi la Lavra, asemeni altor numeroase obiecte din epoca Sfntului, indeosebi crja sa pastorala si crucea cea grea din fier pe care o purta), camere de oaspeti, un spital dotat cu baie, un apeduct, o moara si tot ceea ce era necesar vietii intr-o mare manastire. Numarul calugarilor crescu repede iar Sfntul veghea la organizarea comunitatii, ocupndu-se in cele mai mici detalii att de Sfintele Liturghii cit si de treburile zilnice, dupa modelul manastirii Studion : in asa fel inct totul sa fie indeplinit cu demnitate si in ordine iar calugarii, eliberati de toate bunurile si de propria vointa, sa poata persevera intr-o singura inima si fara grija in slavirea neintrerupta a lui Dumnezeu. Pentru Sfntul Atanasie, viata manastirii consta in "a privi impreuna scopul vietii, adica mntuirea, si a forma in viata cenobitica o singura inima si o singura vointa. Pentru ca intr-o singura dorinta toate fratiile sa constituie un singur trup cu mai multe membre" (Tipicul Sfntului Atanasie, editura Meyer pagina 115). Totul parea sa decurga ct se poate de bine, cnd iata ca sosi vestea incoronarii lui Nichifor pe tronul imparatesc (963). Descumpanit in fata a ceea ce el considera ca o tradare, Atanasie, sub pretextul unui drum la Constantinopol, se imbarca pe data impreuna cu trei discipoli. Dar abia indepartndu-se de tarm, il trimise pe unul dintre ei dupa suveran, cu o scrisoare anuntindu-si demisia ; il insarcina pe al doilea, Teodot, sa duca aceasta veste Lavrei si impreuna cu al treilea, Antonie, se indrepta spre insula Cipru. Acolo se prezentara la manastirea "Preotilor", dndu-se drept pelerini care, renuntnd sa mai mearga pna in Tara Sfnta, ocupata de saracini, voiau sa traiasca in impreujurimi ca asceti. Bucuria lui Nichifor cnd il intmpina pe trimisul parintelui sau spiritual se intuneca repede cnd ii citi scrisoarea si imediat ceru sa fie cautat Atanasie. In acest timp Lavra, lipsita de parintele sau, cadea in ruine iar calugarii orfani nu isi putea gasi nici consolare nici armonie. Cnd cei doi fugari aflara ca egumenul fusese informat ca imparatul cauta doi calugari corespunznd semnalmentelor lor, parasira locurile unde se aflau. Vnturile ii impinsesera pna la litoralul Asiei Mici, lnga Attalia iar Atanasie avu o viziune cu starea paraginita in care se afla Lavra si anuntndu-i ca sub conducerea lui i se predestina un viitor stralucit. Numai ce se hotarsera sa ia drumul intoarcerii ca providenta ii facu sa il reintlneasca pe Teodot, care era in drum spre Cipru in cautarea Sfntului ca sa il informeze de situatia de la Athos. La intoarcerea sa in manastire, Atanasie fu primit de catre calugari precum Hristos la Ierusalim iar Lavra se trezi din nou la viata. La scurta vreme Atanasie se duse la Constantinopol. Imparatul Nichifor, confuz, nu indraznea sa il primeasca in fastul in care o facea de obicei si imbracat ct se poate de simplu lua pe Sfnt deoparte, in camera sa, pentru a-si cere scuze si sa il convinga sa rabde pna cnd circumstantele ii vor permite sa isi tina promisiunea. Lui Atanasie ii revelase Dumnezeu ca Nichifor avea sa moara pe tron, asa ca il incuraja la dreptate si blndete, apoi isi lua la revedere, avnd cu el un hrisov care acorda Lavrei titlul de Manastire Imperiala, cu o renta anuala considerabila si ii ceda manastirea Sfntul Andrei din Peristera in regiunea Tesalonic, ca anexa metoc (aceasta manastire fusese creata in secolul anterior de catre Sfntul Eftimie cel Tnar - cf. 15 octombrie. Dupa unii Jean Tzimiskis e cel care darui aceasta manastire Marii Lavre). Intors la Athos, Sfntul prelua din nou conducerea lucrarilor. In cursul amenajarii portului, fu grav ranit la picior si trebui sa ramna la pat trei ani, dar profita de aceasta imobilizare pentru a se consacra mai mult lui Dumnezeu si conducerii spirituale a fratilor. La moartea lui Nichifor Foca, asasinat de Jean Tzimiskis care urca pe tron (969-976), cum noul suveran nu il agrea prea mult pe Sfnt din cauza atasamentului sau pentru suveranul precedent, unii dintre sihastrii atoniti, oameni simpli legati de vechiul lor mod de viata, il acuzara pe Atanasie ca transforma Sfntul Munte intr-un loc monden prin constructiile sale, plantatiile si constituirea unei mari manastiri. Imparatul il convoca pe Atanasie la Constantinopol, dar Sfntul isi lasa asupra lui o amprenta att de puternica inct Tzimiskis isi schimba complet atitudinea si ii dubla renta printr-un hrisov. Apoi il trimise la Athos pe Eftimie din Studion, cu misiunea de a calma conflictul provocat de diavol si pentru a da Sfntului Munte prima sa organizare oficiala (972). [Actul, numit "Tragos", semnat de imparat, Atanasie si 57 de egumeni si calugari, care a atestat de aceasta misiune, e pastrat la Karyes. Nu este expus, in prezenta Sfintei Comunitati, dect cu rare ocazii.] Din acel moment, manastirile cenobitice au inlocuit chiliile (atunci fura construite printre altele manastirile Vatoped, Iviron si Dochiariu), iar sihastrii se reconciliara cu cenobitii facnd intre ei schimburi de bunuri : unii ofereau cenobitilor grija lor pentru isihie si pentru rugaciunea nencetata, ceilalti procurau sihastrilor ordinea si armonia sub diriguirea egumenului, plasat in centrul comunitatii precum chipul lui Hristos. Sihastri puteau fi vazuti abandonndu-si pustia, egumeni renuntnd la manastirea lor si chiar Episcopi demisionnd pentru a veni sub conducerea lui Atanasie. Discipoli nenumarati alergau spre muntele Athos , veniti din Italia, din Calabria, din Arnalfi (Manastirea Amalfitanilor, cea mai importanta dintre cele trei manastiri italiene cunoscute la Athos si care urma probabil regulile Sfntului Benedict, ramase in activitate pna in secolul XIII), din Iberia / Georgia (Cf vietii Sfintilor Ioan si Eftimie, la 13 mai. Sfntul Atanasie avea o asemenea afectiune pentru Ioan Ibericul inct il numi in Testamentul sau epitrop al Marii Lavre, insarcinat sa supravegheze disciplina monahiceasca si sa vegheze la numirea Egumenului caci se plngea ca in zadar si-a cautat un succesor. Sfntul Ioan era decedat la moartea Sfntului Atanasie, fiul sau Sfntul Eftimie fu

360

30 Iunie
numit epitrop dar nu putu sa se achite normal de aceasta sarcina din cauza disensiunilor dintre greci si georgieni care aparusera la Iviron. Cele doua manastiri au intretinut totusi intotdeauna relatii privilegiate, si in fiecare an Egumenul de la Iviron prezideaza sarbatoarea Sfntului Atanasie) si din Armenia. Si chiar pustnici renumiti, precum preafericitul Nichifor cel Gol (n urma unei revelatii a Sfntului Fantin ei au plecat impreuna din Calabria , cf. 30 august. La moartea sa, din trupul lui Nichifor a curs mir. Nu este mentionat in sinaxare dar este in orice caz diferit de Nichifor mentionat la 4 mai), preferau sa renunte la austeritatea lor pentru a se bucura de invatatura Sfntului Egumen si pentru a gasi desavrsirea prin asceza umilintei si a ascultarii. Rugaciunea Sfntului era att de puternica impotriiva diavolilor inct acestia din urma inconjurau Muntele in mod nevazut, fara a putea sa se atinga de calugari, dar continuau sa il atace pe Atanasie. Intr-o zi ei ispitira pe un calugar neatent - care nu aprecia tensiunea ascetica a Sfntului - sa atenteze la viata acestuia. El se duse noaptea la usa chiliei Egumenului dar indata ce Atanasie iesi si il imbratisa parinteste, nefericitul lasa sa-i cada spada si, caznd la picioarele lui, isi marturisi intentia necurata. Sfntul il ierta imediat si ii arata de atunci o afectiune mai mare dect celorlalti discipoli. Facndu-se totul pentru toti, calugari ai cenobiei, asceti din imprejurimi sau pelerini veniti din toate partile pentru a gasi la Lavra vindecarea sufletului sau a trupului, Sfntul Atanasie nu isi inceta totusi conversatia sa permanenta cu Dumnezeu si nici luptele sale ascetice. In perioada postului nu mnca nimic toata saptamna iar in timp normal regimul sau era cel al calugarilor supusi celor mai aspre canoane. Cnd participa la masa, isi impartea partea lui in asa fel inct, fara ca cineva sa isi dea seama, el nu mnca mai nimic in afara anafurei impartite dupa sfnta Liturghie. Toata vremea pe care nu si-o petrecea invatndu-i sau spovedindu-i pe discipolii sai, o consacra rugaciunii, intotdeauna scaldata in lacrimi iar batista sa, care era intotdeauna inmuiata, a vindecat bolnavi in mai multe rnduri. Conducator si indrumator cu o autoritate incontestabila, el se facea, asemeni lui Hristos, slujitorul tuturor si acorda o atentie deosebita bolnavilor, ocupnduse el insusi de sarcinile care ii dezgustau pe ceilalti calugari. Ii considera pe leprosi drept cea mai mare comoara a Lavrei si ii dadea in grija discipolilor celor mai incercati. Cnd unul din calugari murea, Sfntul se ducea lnga trupul lui si izbucnea in plns - nu hohote de emotie ci lacrimi de mijlocire pentru mntuirea celui plecat - iar cnd se ridica, avnd fata inrosita ca de foc, il slavea pe Dumnezeu pentru faptul de a-i fi oferit pe discipolul sau ca sacrificiu placut. Comunitatea, mai inti limitata de catre imparat la 80 de calugari ajunse la 120 la sfrsitul vietii lui Atanasie si ea nu inceta sa creasca (ea va numara 700 in secolul XI.). Sfntul ramnea insa pentru fiecare ca un parinte. Isi incuraja calugarii sa lucreze cu minile lor pentru a evita trndavia, mama a tuturor viciilor si le dadea exemplul fiind ntiul in lucrarile cele mai dificile, care nu erau lipsite de cntecul psalmilor si de sarea Cuvntului dumnezeiesc. Ii invata ca scopul vietii calugaresti, in cenobie, ramnea acelasi ca si pentru sihastri : "a se pregati pentru iluminarea de catre Duhul Sfnt, prin curatirea mintii, sufletului si trupului" (Tipicul, p.102). Intr-o zi, calugarul Gherasim se duse la o chilie unde se retrasese Sfntul si ii vazu fata arznd ca o vatra. Mai inti se dadu inapoi inspaimntat dar cnd se apropie din nou, il contempla radiind si inconjurat de o aura ingereasca. Pentru ca tipnd isi trada prezenta, Atanasie ii ceru sa jure ca nu va vadi nimanui ceea ce vazuse. Aceasta familiaritate cu Dumnezeu ii procura Sfntului o intelepciune divina att in invatarea comunitatii ct si in corectarea greselilor calugarilor. Atunci cnd impunea fratilor un canon, il urma si el si chiar daca in public avea o atitudine austera si magistrala, cnd se afla cu discipolii, in particular sau pentru o munca in afara, era intotdeauna simplu, hazliu si de o mare blndete. A vindecat pe multi bolnavi, dupa ce le-a aplicat plante medicinale pentru a ascunde puterea rugaciunii sale. Si multi dintre cei care veneau sa ii marturiseasca pacate ce dainuiau, precum mnia sau invidia, plecau de la el eliberati dupa ce Sfntul ii atingea cu crja sa pastorala spunndu-i fiecaruia : "Du-te in pace, nu mai suferi de nici un rau!". Pentru a raspunde nevoilor comunitatii, se intreprinse extinderrea bisericii iar lucrarile naintara repede datorita donatiilor imperiale si ale prietenilor lui Hristos, nu mai ramnea de terminat dect cupola. Sfntul, care primise de la Dumnezeu revelatia sfrsitului sau, dupa ce si-a incurajat discipolii intr-o ultima cateheza, isi imbraca hainele de sarbatoare, isi punea culionul Sfntului Mihai Malein, pe care nu il purta dect la marile ocazii, si urca pe schelarie pentru a inspecta lucrariile (5 iulile 1001). Dintr-odata cupola se prabusi, antrennd pe Sfnt si pe cei sase calugari care il insoteau. Cinci dintre ei murira pe loc, doar Atanasie si zidarul Daniel ramasera in viata, striviti sub darmaturi. Timp de trei ore vocea sfntului a putut fi auzita : "Slava tie Doamne Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu!". Cnd calugarii cuprinsi de spaima reusira sa il elibereze, il gasira mort, cu minile in cruce pe piept, neavnd dect o rana la picior. Trupul sau ramase intact si ca adormit timp de trei zile, pna cnd toti atonitii, in numar de aproape trei mii, se adunara pentru a sarbatori funeraliile Parintelui si patriarhului lor. Din rana sa se scurse atunci snge proaspat, care fu luat cu graba si care facu multe vindecari. Mai trziu, Sfntul Atanasie nu a incetat sa mijloceasca in mod miraculos pentru cei care veneau sa se inchine la mormntul sau, in fata caruia arde vesnic o candela. Cnd Marea Lavra sarbatori intoarcerea sa la viata cenobitica, la 5 iulie 1981, dupa mai multe secole petrecute in idioritmie un lichid parfumat se prelinse dintr-odata pe sticla ce proteja icoana care acopera mormntul, manifestnd multumirea Sfntului.

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Lampadie.

Acest sfnt din pruncie dndu-se pe sine spre viata sihastreasca, si Duhului supunndu-si trupul prin nfrnarea poftelor si prin dese rugaciuni, a stralucit ca soarele, si a luminat pe cei ce erau ntunecati cu demonice nselaciuni.

361

6 Iulie
Si traind a facut multe minuni, precum si dupa ce s-a mutat catre Domnul. oamenilor (acest episod nu se afla in apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentarii Sfntului, care a devenit tema clasica a "amintirii mortii" in programul iconografic al Manastirilor.). Apoi reveni in chilia sa, pentru a-si continua nevointele in asteptarea Domnului. Unui frate care cazuse in pacat de mai multe ori ii spuse : "Ridica-te inca o data si inca o data" - "Pna cnd ?" intreba fratele. - Batrnul raspunse : "Pna cnd vei fi gasit (de moarte) ori in bine ori in pacat. Caci omul se prezinta la judecata in starea in care a fost gasit". erminndu-si calea vietii sale, Sfntul Sisoe era gata sa moara si pe cnd Parintii erau asezati in jurul lui, fata sa straluci dintr-odata ca soarele. Iar el le zise : "Iata ca vine avva Antonie". La putin timp spuse : "Iata corul Profetilor". Fata sa straluci si mai tare si el spuse : "Iata ca vine corul Apostolilor". Apoi fata i se lumina si el parea sa stea de vorba cu un personaj nevazut. Parintii il intrebara cu cine vorbeste iar el raspunse : "Iata ingerii venind sa ma ia iar eu ii implor sa ma lase sa fac putina pocainta". Batrnii ripostara : "Dar tu nu mai ai nevoie sa faci canon, Parinte". El raspunseunci plngnd : "Adevarat va spun ca nu am nici macar constiinta de a fi la inceput". Parintii se minunara de o asemenea smerenie si intelesera ca el ajunsese la desavrsire. Fata lui deveni atunci dintr-odata mai stralucitoare ca soarele si toti cei prezenti fura cuprinsi de spaima. Batrnul murmura : "Priviti, Domnul vine si El spune "Aduceti-mi chivotul pustiei". Cu aceste cuvinte Sfntul Sisoe isi dadu sufletul in minile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scaparat si tot locul fu cuprins de buna mireasma.

Pomenirea nevointei Sfntului Mucenic Vasile, si a celor mpreuna cu dnsul 70 de mucenici, ce au marturisit n Schitopoli. Pomenirea trnosirii bisericii Sfntului Mucenic Iulian, ce este lnga trg. Pomenirea Sfntului noului cuvios Mucenic Chiprian, care n Constantinopol la anul 1679 de sabie s-a savrsit.

6 Iulie
Ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare.
Lund asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta att de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica inct fu in curnd considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfntului Antoni, pe cnd pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotar sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmnd in toate pe Sfntul Antonie. Un frate il intreba intr-o zi daca a ajuns la masura lui avva Antonie. El ii raspunse : "Daca as avea unul din gndurile avvei Antonie, as deveni cu totul ca de foc ; cunosc insa un om care, cu truda, poate sa duca gndirea avvei Antonie". Primea hrana din cnd in cnd printr-un calugar venit de la Pispir, dar se intmpla o data ca acesta sa intrzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe intlni un vnator, venit din Faran (Sinai), care nu vazuse pe nimeni de 11 luni. Batrnul se intoarse atunci in chilia sa si lovindu-se peste piept isi spuse : "Iata, credeai ca ai facut lucru mare, dar tu nu esti nici macar la nivelul acestui mirean !". Printre virtutile care ii impodobeau inima, excela inainte de toate in smerenie si ii invata pe cei care il vizitau ca aceasta se poate obtine mai inti prin abstinenta, apoi prin rugaciune si in sfrsit fortndu-ne sa ne consideram in orice imprejurari inferiori tuturor oamenilor. Ii placea att de mult sa posteasca si era att de cufundat in rugaciune inct ramnea zile intregi fara sa se ingrijeasca de mncare iar cnd discipolul sau, Avram, ii atragea atentia, el raspundea cu simplitate : "Nu am mncat noi, copilul meu ?" - Celalalt raspuzndu-i ca nu, el spunea : "Daca nu am mncat, adu si hai sa mncam". Fiul unui om care venise sa il viziteze pe batrn pe munte murise pe drum iar tatal, fara sa se tulbure, il aduse cu incredere la batrn si se inchina lui cu fiul sau. Apoi iesi. Sfntul, gndindu-se ca tnarul ramasese prosternat din respect, ii spuse : "Scoala-te, iesi afara !". Pe data defunctul se ridica si iesi. Oprindu-se intr-o zi lnga mormntul lui Alexandru cel Mare, batrnul contempla cu stupoare zadarnicia slavei pamntesti si varsa lacrimi pentru soarta comuna a tuturor

Pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care n Campania au patimit.
Sf. Muceni Lucia, nscut n provincia italian Campania, i-a dedicat viaa lui Dumnezeu de mic, trind n srcie i castitate. Pe cnd era doar o copil, Lucia a fost luat prizonier de Rix Vicarul i dus ntr-un loc strin, oblignd-o pe fecioar s jertfeasc la idoli. ns ea i-a mrturisit cu curaj credina cretin fiind gata s ndure i torturi pentru Hristos. Vznd acestea Rix a rmas profund impresionat de credina Luciei, astfel nct i-a permis ei i servitorilor ei s stea ntr-o cas singuri ca s se poat ruga n voie. De cte ori trebuia s plece la lupt, Rix venea cu respect la Sf. Lucia i o ruga s se roage pentru el ca s se ntoarc victorios. Dup 20 de ani, aflnd c mpratul Diocleian a nceput prigoana mpotriva cretinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix s o lase s mearg napoi n Italia. Ea i dorea s-L slveasc pe Dumnezeu mpreun cu compatrioii si. La acea vreme, Sf. Lucia reuise s-l conving pe Rix s

362

6 Iulie
treac la cretinism, acesta ajungng chiar s-i doreasc mucenicia pentru Hristos. Lsnd n urm proprietile i familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tierea capului cu sabia. Dup ei am mai fost decapitai sfinii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, n total 24 de mucenici au suferit mpreun cu Sf. Lucia i Rix. Aceasta sfnta Lucia nu trebuie confundata cu Fecioara Lucia, mucenia din Siracuza, prznuit n 13 decembrie. Sfinii Marin, Audifax i Habakkuk au fost decapitai n anul 269 i Sf. Marta a fost necat ntr-un ru. Moatele sfinilor sunt n Roma n Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moatele Sf. Valentin se afl n Biserica Sf. Mucenie Paraskeva.

7 Iulie
Ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Toma cel din Maleo.
Acesta a stralucit mai nti cu viata naltata de voievod, facnd multe si mari biruinte mpotriva barbarilor. Apoi iubind pe Hristos si socotind toate ale lumii ca nimic a intrat sub jugul cel usor al Domnului. Si att a ntrecut pe ceilalti n rabdarea ostenelilor pentru fapta buna, si cu numele si viata cea cinstita, nct parea un stlp de foc pentru cei ce erau aproape de dnsul cnd se ruga. Si suindu-se la muntele ce se numea Maleo, a stralucit ca un luceafar, si ndeletnicindu-se cu rugaciuni si privegheri, a luat darul tamaduirilor: gonind dracii din oameni, dnd vedere orbilor, pe schiopi ndreptnd si cu rugaciunea izvornd apa. Si alte minuni facnd, a raposat n Domnul.

Pomenirea Sfintilor douazeci si patru de Mucenici care mpreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul Dirahiei.
Acesta a trait n zilele mparatului Traian si ale ighemonului Agricola. Fiind prins de cei mai mari ai cetatii si neplecndu-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricola si batut cu bice cu plumb si cu vine de bou. Si ramnnd n credinta n Hristos, l-au uns cu miere si l-au spnzurat deasupra zidului cu fata n sus, pe vremea secerii, cnd ardea soarele. Si chinuindu-se fericitul de mncarimea mustelor si a viespilor, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care n felurite chipuri au patimit. Pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta, Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul i muli alii mpreun cu ei din Roma.
n timpul mpratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin mpreun cu soia lui Marta i fiii Audifax i Habakkuk au cltorit din Persia la Roma pentru a se nchina la mormintele Sf. Apostoli Petru i Pavel. Chiar n acea perioad Biserica Roman suferea persecuii i execuii dure. Sf. Marin mpreun cu familia i-au ajutat pe cretinii din nchisori i au recuperat trupurile mucenicilor ucii. Unul dintre prizonierii nchii i muncii pentru credina sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult. Persecuiile au luat repede amploare i la un moment dat erau 260 de cretini ntemniai, printre care i tribunul Vlastus, care au fost condamnai de tribunal s sape anuri de-a lungul Vii Salerian, unde au fost executai de arcai. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia i preotul Ioan au mers noaptea s ridice trupurile martirilor spre a le ngropa n catacombe. Mai trziu s-au ntors dup Sf. Cyrenus dar nu l-au mai gsit pentru c acesta a fost executat cu o zi nainte iar corpul i-a fost aruncat n rul Tibru. Fcndu-i datoria de cretini, Sfinii Marin i Marta i-au recuperat trupul din ap i l-au ngropat cretinete. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist cretinii slujeau pe ascuns sfintele slujbe i se ascundeau de asupritori. Pentru faptele lor cretineti familia sfnt a fost vrednic de a primi mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Pgnii iau decapitat pe curajoii mrturisitori Valentin Preotul i pe grdinarul su Asterie pe care el nsui l-a convertit, mpreun cu sfinii din Persia. Din ordinul mpratului,

Pomenirea Sfintei Mucenite Chiriachi.

n zilele mparatului Diocletian, la anul 282, era un crestin anume Dorotei mpreuna cu sotia sa care se chema Evsevia. Acestia, fiindca erau fara de fii, se rugau lui Dumnezeu ca sa le dea rod si fiu, fagaduind sa daruiasca iarasi Lui pe copilul ce se va naste lor. Deci a ascultat Dumnezeu rugaciunea lor, si au nascut un prunc de parte femeiasca n ziua de Duminica, pentru care lucru si pe prunca au numit-o Chiriachi, ce va sa zica Duminica. Si au hranit-o cu nvatatura si cuvntul Domnului, dupa Apostolul Pavel, si au pazit-o pe fecioara, fiindca fagaduisera a o afierosi lui Dumnezeu. Iar cnd pagnul Diocletian a ridicat prigoana asupra crestinilor, atunci au fost prti nascatorii sfintei mpreuna cu dnsa la tiran, cum ca sunt crestini. Acesta cercetnd pe parintii sfintei i-a batut si i-a trimis la ducele Iust, ce se afla la partile Meletinei n Armenia cea mica. Iar pe Chiriachi a trimis-o la cezarul Maximian, care se afla n Nicomidia. Maximian, cercetnd pe mucenita si aflnd-o tare n credinta lui Hristos, a poruncit de au batut-o mult. Si de vreme ce sfnta se ruga, pentru aceasta tiranul se mnia asupra ostasilor celor ce chinuiau pe mucenita. Atunci a zis sfnta catre Maximian: "Nu te nsela, Maximiane, caci niciodata nu ma vei birui, caci harul lui Dumnezeu mi este n ajutor". Atunci Maximian a trimis pe sfnta la Ilarion, stapnitorul Bitiniei.

363

6 Iulie
Ilarion, cercetnd pe mucenita, a dus-o n capistea idolilor. Acolo rugndu-se sfnta, s-a facut cutremur mare nct sau zdrobit idolii si s-au facut ca niste praf; dupa aceasta a urmat si o furtuna de vnt, care a mprastiat n vazduh praful idolilor, si un fulger a ars fata stapnitorului Ilarion, care caznd din scaun a murit. Venind alt stapnitor n locul lui si fiind nstiintat de acestea, a hotart ca sfnta sa fie supusa la felurite chinuri, din care a ramas nevatamata. Atunci a sezut stapnitorul la judecata si a dat asupra sfintei hotarrea sa fie ucisa afara din cetate prin taierea capului. Atunci sfnta a cerut vreme ca sa se roage; si dupa ce s-a rugat mult, a nvatat pe crestinii cei ce i urmasera; apoi culcndu-se pe pamnt, sia dat sufletul n minile lui Dumnezeu, si mergnd ostasii aproape de dnsa, vrnd ca sa-i taie capul, si vaznd-o moarta s-au spaimntat. Deci s-a facut glas dumnezeiesc catre dnsii: "Mergeti, fratilor, si propovaduiti maririle lui Dumnezeu". Iar ostasii ntorcndu-se au slavit pe Dumnezeu. se facura tunete si fulgere, si auzi el un glas din cer, chemndu-l pe nume: Neania, caci acesta i era numele cel dinti. Rugndu-se sfntul ca sa i se arate mai limpede cel ce-i graia, i s-a aratat o cruce ca de cristal, si glas s-a facut de la cruce zicnd: "Eu sunt Iisus cel rastignit, Fiul lui Dumnezeu". Si nvatnd el toata taina ornduielii credintei noastre, s-a ntors la Schitopoli, si a poruncit sa-i faca o cruce de aur si de argint, dupa chipul ce i se aratase. ndata ce s-a gatit crucea, s-au aratat pe ea trei icoane, avnd scriere evreiasca, care arata ale cui sunt icoanele. Deasupra scria: "Emanuel", iar de o parte, scria "Mihail", si de alta parte, "Gavriil", nchinndu-se si sarutnd Crucea si icoanele, Procopie s-a ntors n Ierusalim. Dupa aceea, facnd izbnda mare asupra saracinilor, l-a silit maica-sa sa aduca jertfa de multumire la idoli. Atunci el a vadit n cine crede, si numaidect a fost prt de maica-sa la mparat ca este crestin. Iar mparatul a trimis porunca la Ulchie ighemonul Cezareii Palestinei sa cerceteze pe sfntul. Si fiindca sfntul nu s-a plecat ca sa jertfeasca la idoli, a fost chinuit n multe feluri, dar a fost slobozit prin aratarea Domnului si numit Procopie n loc de Neania. Fiind dus la capistea idolilor, prin rugaciunea sa a surpat idolii. Vaznd minunea aceasta, ostasii a doua capetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat si Antioh si douasprezece femei singlitice, mpreuna si cu maica-sa Teodosia, au crezut n Hristos. Pentru aceasta ostasilor li s-au taiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fara mila. Dupa aceea sfntul a fost supus la grele si nenumarate chinuri n timpul carora a savrsit multe minuni. Apoi si-a luat sfrsitul prin sabie, si s-a suit ncununat la cer. Praznicul lui se savrseste n Biserica sa muceniceasca ce se afla aproape de Helona, si se numeste Condilion.

Pomenirea Preacuviosului Acachie Sanaitul.

Acest cuvios parinte al nostru a trait la Muntele Sinai si este cel despre care vorbeste Sfantul Ioan Scararul (praznuit la 30 martie si in Duminica a 4-a din Postul Mare) in cartea sa "Scara raiului", treapta a patra.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Peregrin, si cei dimpreuna cu dnsul: Luchian, Pombie, Isihie, Papia, Satornin si Ghermano.
Acestia erau din Italia, dar din pricina prigoanei ce se facea de Traian, au venit la Dirahia, unde vaznd pe Sfntul Astie episcopul spnzurat pe Cruce si fericindu-l, au fost prinsi de ostasi. Si marturisindu-se ca sunt crestini, din porunca antipatului Agricola, au fost aruncati n Marea Adriatica. Si asa au luat cununa muceniciei. Iar moastele lor scotndu-le marea afara, le-a ascuns n nisip. Dupa ce au trecut 70 de ani, s-au aratat episcopului Alexandriei, care lundu-le le-a ngropat cu cinste, facnd deasupra lor o casa de rugaciune.

Pomenirea Sfntului Mucenic Evstatie, care de foc s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Policarp cel nou, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Evanghel, care de sabie s-a savrsit.

8 Iulie
Ziua a opta, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Procopie, cel din Cezareea, in Palestina.
Acest mucenic al lui Hristos a trait pe vremea lui Diocletian. Era din cetatea Elia, adica din Ierusalim, nascut din tata binecredincios, care marturisea pe Hristos, anume Hristofor, si din maica necredincioasa, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. Dupa moartea tatalui sau aducndu-l maica lui la Diocletian care se afla n Antiohia, l-a facut duce al Alexandriei, cu porunca sa chinuiasca pe crestini. Daca a purces pe cale spre Alexandria, fara veste

Pomenirea Sfintei Teodosia, maica Sfntului Procopie, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfintelor douasprezece femei singlitice, care de sabie s-au savrsit.

364

9 Iulie Pomenirea Sfintilor doi tribuni Antioh si Nicostrat, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Avda, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Teofil, care n sfntul Munte al Atonului a sihastrit la chilia Sfntului Vasilie, ce se afla pe locul sfintei Manastiri a Pantocratorului, la anii 1548, si care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Anastasie cel din Ioanina, care a marturisit n Constantinopol la anul 1743, si care de sabie s-a savrsit.
Chiril s fie ars dar flcrile nu l-au atins. Vznd minunea, muli pgni au crezut n Hristos, n frunte cu Lucius, care a slvit pe Dumnezeul cretinilor i l-a eliberat pe sfnt. Sf. Chiril i-a continuat predicile i a ntors pe muli pgni la cretinism fiind, n acelai timp mhnit c nu a suferit martiriu pentru Hristos. Guvernatorul a fost informat despre bogata lui activitate de convertire a necredincioilor, ntorcndu-i de la ntuneric la lumin i a fost din nou condamnat, de aceast dat la tierea capului cu sabia. Auzind sentina, sfntul s-a dus cu bucurie s-i pun capul pe butuc pentru aprarea Adevrului i la vrsta de 84 de ani a murit de bunvoie sub sabie. Pomenirea Sfintilor Mucenici Andrei si Prov, care prin foc s-au savrsit. Pomenirea icoanei Maicii Domnului din Koloch. Icoana Maicii Domnului din Koloch s-a manifestat prima dat n anul 1413 n timpul lui Vasile I, aflndu-se la 15 verste de oraul Mozhaisk, aproape de Koloch, din provincia Smolensk. Un ran din sat, Luca, a fost cel care a gsit icoana i a dus-o acas la el, unde avea pe cineva din familie paralizat. Dup ce bolnavul s-a atins cu credin de sfnta icoan cu fruntea, sa vindecat pe loc. Minunea sa rspndit peste tot i ndat s-a fcut coad de bolnavi la icoana fctoare de minuni, primind ajutor de la Preasfnta Fecioar. Luca a dus icoana la Mozhaisk i de acolo la Moscova, lsnd-o n grija Mitropolitului Fotie i al clerului capitalei. Acetia au fcut procesiune cu icoana pe strzile Moscovei, vindecndu-se muli bolnavi de infirmitile lor. Mai trziu acetia au trimis napoi icoana la Mozhaisk. n locul unde a aprut icoana s-a construit o biseric n cinstea Maicii Domnului i icoana a rmas n acea biseric. Cu ajutorul lui Luca i al altori ortodoci, Prinul Andrei Dimitrievich a construit acolo o mnstire numit Kolochsk sau Mozhaisk. Pomenirea icoanei Maicii Domnului Panachrana din Cipru. Icoana Maicii Domnului din Cipru aparine stilului Panachrana. Aici Maica Domnului este pictat eznd pe tron cu Pruncul Sfnt n brae, cu cte un nger de ambele pri. Sfnta icoan a fcut prima minune n anul 392 pe insula Cipru, la mormntul Dreptului Lazr (prznuit n 17 octombrie) i este pstrat ntr-o mnstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova i n Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se gsesc replici faimoase ale acestei icoane.

9 Iulie
Ziua a noua, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei (Taormina), in Sicilia.
Sf. Mucenic Pangratie, Episcopul Taorminei, s-a nscut pe vremea cnd Mntuitorul Iisus Hristos tria pe pmnt. Prinii lui Pangratie erau din Antiohia. Auzind despre Iisus Hristos, tatl lui Pangratie l-a luat cu el pe fiul su i au mers s-l vad cu ochii lor pe Marele nvtor n Ierusalim. Minunile i nvturile sfinte ale Mntuitorului l-au uimit pe tatl lui Pangratie i a crezut c Hristos c este Fiul lui Dumnezeu. Astfel, s-a apropiat de discipolii Lui, mai ales de Apostolul Petru. Atunci a avut ocazia i tnrul Pangratie s-l cunoasc pe Sf. Apostol Petru. Dup nlarea Mntuitorului, unul din apostoli a venit n Antiohia i i-a botezat pe prinii lui Pangratie i pe toi cei din gospodria lor. Dup moartea prinilor, el a lsat totul n urm i s-a retras la Pontus s triasc ntr-o peter, petrecndu-i zilele n rugciune i meditaie. Sf. Apostol Petru l-a vizitat pe Pangratie la Pontus, pe cnd trecea prin acele pri. Odat l-a luat cu el n Sicilia unde se afla pe atunci Sf. Apostol Pavel. mpreun, cei doi sfini apostoli lau numit pe Pangratie Episcop al Taorminei. Sf. Pangratie a lucrat cu zel la iluminarea cretin a oamenilor. ntr-o singur lun el a construit o biseric unde-i oficia sfintele slujbe. Numrul credincioilor a crescut simitor, aproape toi din Taormina i din oraele nvecinate devenind cretini. Sf. Pangratie i-a pstorit turma timp de mai muli ani. n acest timp, pgnii complotau mpotriva lui i gsind un prilej potrivit de a-l ataca, acetia l-au omort cu pietre. Astfel, Sf. Pangratie a murit ca mucenic. Sfintele moate ale sfntului se afl la Roma n biserica ce-i poart numele. Sfntul mai este srbtorit i n 9 februarie. Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Chiril, episcopul Gortinei. Mucenicul Chiril, Episcopul Gortinei, a fost episcop n Insula Creta timp de 50 de ani. Dup cum arat istoricii, acesta a suferit sub mpratul Decius (249-251) sau Maximian (284-305). Adus la judecat n faa unui guvernator Lucius, i s-a cerut s jertfeasc la idoli dar sfntul printe i-a aprat cu trie credina, renunnd s mplineasc porunca cea distrugtoare de suflete. Guvernatorul l-a condamnat pe Sf.

365

10 Iulie
n sptmna triumfului ortodoxiei, n Sinaxarul Grecesc exist informaii despre o anumit icoan, care poate fi chiar aceast icoan din Cipru. Se spune c n insula Cipru un arab trecea pe lng o biseric dedicat Preasfintei Fecioare. Ca s-i manifeste ura fa de cretinism, acesta a tras o sgeat ntr-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afar la poart. Sgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a nceput s curg snge. ngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal i a gonit spre cas dar a czut mort nainte s poat ajunge. Aa a pltit pentru fapta sa blasfemiatoare. Zilele n care se cinstete Icoana din Cipru sunt Lunea Sfntului Duh i 20 aprilie. Unele copii ale icoanei se numesc "Curitoarea", "Cuitul" i "oimul." Cea numit oimul a primit aceast denumire datorit felului n care a fost descoperit. Se spune c un conductor cretin din Cipru era la vntoare cu oimul su dresat care a rmas prins ntr-un tufi urmrind alt pasre. Brbatul a dat ordin s se taie tufiul ca s-i poat salva oimul. Fcnd aceasta, servitorii si au eliberat oimul i au descoperit Icoana Maicii Domnului din Cipru. n acel loc conductorul a cldit o mnstire. Icoana din Cipru "Curitoarea" era faimoas pentru puterea sa vindectoare de boli ale ochilor. Icoana "Stromyn" a devenit cunoscut n 1841. O fat de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli grele. n vis i-a aprut Icoana din Cipru stnd n faa uii bisericii i o voce i spunea: "Ia-m n casa ta i roag preotul s fac o molift cu sfinirea apei i te vei vindeca". Bolnava a fost dus la biseric i n scurt timp au descoperit icoana. Ea a fcut ntocmai cum I-a spus Maica Domnului i ndat s-a ntremat att nct a avut putere s duc singur icoana npoi n biseric. La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru "Stromyn" a continuat s fac minuni de vindecare despre care preotul bisericii l informa pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prznuit n 19 noiembrie). marturisind pe Hristos si batjocorind idolii, a fost rastignit si asa a primit mucenicia.

Pomenirea Sfintilor zece mii de parinti din pustiile Egiptului, pe care prin foc si cu moarte silnica i-a dat Teofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, pentru Isidor preotul.
Acesti sfinti sihastri si mucenici erau ca la zece mii de monahi si locuiau n muntele Pilisiei prin rpi. Se ndeletniceau cu mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin postire si priveghere. Iar Isidor avea ntietatea ntre ei, si se afla n nentelegere cu episcopul Teofil pentru pricini bisericesti, fiindca Isidor, semetindu-se cu multimea sihastrilor, dojenea pe Teofil, care se rusina si se temea. Trimitnd Teofil pe cei de un cuget cu el, au dat foc tuturor sfintilor parinti celor din schit, si i-au dat mortii.

Pomenirea Sfntului Ioan cuvntatorul de Dumnezeu ntru ale lui Viat.

11 Iulie
Ziua a unsprezecea, pomenirea Sfintei Mare Mucenite si prea laudatei Eufimia. Sfnta Eufimia a trait n zilele lui Diocletian si ale lui Prisc antipatul Europei, fiind fiica a lui Filofron si Teodosiane i. Fiind prta la ighemonul ca este crestina, a fost chinuita cu roate si n foc, si alte multe chinuri rabdnd, a luat cununa muceniciei. n zilele binecredinciosilor mparati Marchian si Pulheria, s-au adunat cei 630 de Sfinti Parinti la Calcedon. Acestia au anatematizat pe cei ce se tineau de Eutihie si de Dioscor, si au caterisit pe cei care ziceau ca n Hristos este doar o fire si o lucrare. Dar acestia neplecndu-se dreptei credinte, Sfintii Parinti au scris ntr-o carte dreapta credinta si au silit si pe eretici sa scrie si ei ntr-alta gndul si socoteala lor. Si deschiznd racla sfintei, au pus cartile amndoua pecetluite pe pieptul ei, si s-au dus. Iar peste putine zile mergnd, au aflat cartea ereticilor lepadata la picioarele sfintei, iar cartea drept-credinciosilor n cinstitele ei mini. Acest lucru vazndu-l ereticii, s-au umplut de rusine, iar drept-credinciosii de bucurie.

10 Iulie
Ziua a zecea, pomenirea Sfintilor 45 de Mucenici, care au marturisit n Nicopolea Armeniei.
Acestia, n zilele mparatului Lichinie si ale lui Lisie ighemonul, au marturisit pe Hristos. Si capeteniile lor erau si capetenii ale cetatii: Leontie, Mavrichie, Daniil si Antonie. Si fiind supusi la multe chinuri si apoi bagati ntrun cuptor de foc, si-au aflat sfrsitul nevointelor lor.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Vianor si Siluan.

Dintre acestia Sfntul Vianor, fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru marturisirea n Hristos la ntrebare naintea lui Severian ighemonul Efratisiei si supus la chinuri. Iar Siluan, stnd aproape si vaznd rabdarea sfntului, a crezut n Hristos; si ndata i-au taiat limba, sa dupa aceea si capul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Apolonie cel din Sardia.

Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, si fiind adus naintea lui Perinie ighemonul, cnd se afla n Iconia, si

Pomenirea Sfntului Mucenic Chindeu prezbiterul.

366

11 Iulie Pomenirea Cuviosului Leon cel din staul, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Marchian, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Martiroclis, care nsagetat s-a savrsit. Pomenirea Sfintei Olga, mparateasa Rusiei, cea ntocmai cu apostolii.
Tragndu-se dintr-o familie de neam ales din tinutul Pskov, din initiativa careia Varegii au venit in Rusia, printesa Olga fusese inzestrata de la Dumnezeu cu o frumusete rara si o inteligenta stralucita. Intr-o zi, pe cnd traversa fluviul Pskov, ea intlni pe tnarul print Igor care de indata se indragosti de ea. La putin timp dupa aceea, tutorele acestuia din urma, printul Oleg, veni sa o ia pe printesa si o duse la Kiev pentru a i-o da in casatorie. In 945 marele print Igor a fost asasinat de Slavii din Volinia iar regenta principatului Kiev deveni Olga, pna la majoratul fiului sau Sviatoslav (945-960). Guvernnd cu intelepciune si mila, stiind in acelasi timp sa dovedeasca un caracter energic, printesa reusi sa reuneasca puterea, pna atunci imprastiata, si putu astfel sa puna capat invaziilor ucigatoare ale triburilor slave. Ea organiza comertul si favoriza schimburile cu Bizantul, in scopul de a procura poporului sau germenii civilizatiei. Prin 955 intreprinse o calatorie la Constantinopol unde fu primita cu fast de imparatul Constantin VII Porfirogenetul, care o plasa printre cele mai inalte doamne de la curte (957) si unde ea primi, se pare, Botezul de la Patriarhul Polieuct, sub numele de Elena. La intoarcerea sa in Rusia, ea strabatu tara pentru a raspndi credinta in Hristos si fonda orasul Pskov, in urma aparitiei unei triple raze de lumina ce cobora din cer. In lipsa fiului sau Sviatoslav, care participa la misiunile militare, Sfnta Olga lua asupra ei educatia celor trei fii ai acestuia : Iaropolk, Oleg si Vladimir, dar ea nu reusi sa ii boteze din cauza refuzului tatalui lor, pagn convins. In 969 ea se imbolnavi si incerca inca o data convertirea marelui print dar se lovi de refuzul sau obstinat. Sfnta prezise atunci viitoarea convertire a Rusiei la Crestinism precum si tristul sfrsit al fiului sau, care fu asasinat trei ani mai trziu de catre Pecenegi. Ea isi dadu sufletul in minile Domnului la 11 iulie 969. Moastele sale, transferate la Kiev de Sfntul Vladimir, fura ascunse cu ocazia frecventelor jafuri ale orasului si nu se mai stie unde se afla. In ciuda eforturilor printesei de-o-seama-cu-Apostolii, convertirea sa nu avu consecinte imediate asupra poporului sau ; ea pregati totusi convertirea nepotului sau, Sfntul Vladimir (cf. 15 iulie) si reprezenta samnta care dadu nastere vietii crestine in Rusia, "precum aurora precede ziua luminoasa". Pomenirea Cuviosului Nicodim, care a sihastrit n hotarele sfintei Manastiri Vatoped si a fost nvatator dumnezeiescului Grigorie Palama prin filozofia cea dupa Hristos, si care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noului cuvios Mucenic Nicodim, care a suferit mucenicia n Alpasania Albaniei la anul 1722, si care de sabie s-a savrsit.

12 Iulie
Ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Proclu si Ilarie.
Acesti sfinti au trait n zilele mparatului Traian si ale lui Maxim ighemonul. Ei erau de neam din satul Caliptul, aproape de Anghira. Deci, fiind prins Sfntul Proclu si marturisind pe Hristos naintea mparatului, a fost dat pe seama lui Maxim ighemonul, si a fost cumplit chinuit. Dupa acestea fiind dus ca sa fie omort cu sageti, s-a ntlnit cu nepotul sau Ilarie, care s-a nchinat mosului sau. Si pentru aceasta a fost prins de catre elini. Sfntul Proclu ranit de multimea sagetilor s-a mutat catre Domnul. Iar Sfntul Ilarie, marturisind ca este crestin, a fost mult chinuit si apoi, taindu-i-se capul, a fost pus cu Sfntul Proclu la un loc.

Pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sngelui, si care cu pace s-a savrsit.
Sfanta Veronica era de loc din Cezareea lui Filip (Paneas). Ea a fost cea tamaduita de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de snge care o chinuia de multi ani (cf. Matei 9, 20). In semn de multumire si slava adusa lui Dumnezeu, ea a turnat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mntuitorul tinnd mna unei femei ingenunchiate inaintea lui. La picioarele statuii -- unde pe o placa sa pucea citi : Lui Dumnezeu, Mntuitorul lumii -crestea o planta tamaduitoare de orice boala. Veronica a asezat aceasta statuie in fata casei ei, asa incat toti trecatorii sa o cinsteasca si sa-mi aduca aminte de modelul ei, Dumnezeu-Omul. Ducnd o viata sfanta, Veronica s-a dus la Dumnezeu, ca si in ceruri sa se bucure de Chipul Domnului. Dupa o traditie latina, sfanta Veronica a fost femeia care a sters fata insengerata a Domnului, cand isi purta El Crucea spre Golgota. Chipul Domnului ar fi ramas astfel imprimat

367

13 Iulie
pe mahrama, care a fost considerata astfel o icoana "nefacuta de mna omeneasca". Insa dupa o foarte veche scriere apocrifa, Faptele lui Pilat, Veronica (Berenice) era tocmai femeia vindecata de scurgerea de snge, si care, aflndu-se in posesia unui portret al lui Hristos, s-a dus cu el la Roma, la imparatul Tiberiu. La moartea sa, portretul a fost transmis sfantului Clement, episcopul Romei (praznuit la 24 noiembrie).

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul parinte al celui dintre sfinti Parintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a savrsit.
Sfantul Mihail Maleinul s-a nascut catre anul 894 in regiunea Charsian din Capadocia, si a primit la botez numele de Manuel. Era ruda cu imparatul bizantin Leon al VI-lea cel Intelept (886-911). La vrsta de 18 ani a plecat in Bitinia, la Manastirea Kiminas (Kyminas), sub ascultarea si indrumarea batrnului Ioan Heladites, care la tun in monahism cu numele de Michel. Ramnnd n ascultare grea n ciuda vitei lui imparatesti, Mihail s-a umplut de smerenia Domnului nostru Iisus Hristos. Asa se face ca dupa un timp a fost hirotonisit, fiind chemat la preotie. Prin rugaciune si studiul Scripturilor, Mihail a aratat cum preotia si calugaria merg impreuna, atragnd harul discernamntului si al patrunderii inimilor si situatiilor. Intelegerea neputintei omenesti l-a facut iubitor si ingaduitor cu oamenii, totdeauna mngiendu-i si rugnde-se pentru ei, inct adeseori s-au implinit si minuni prin rugaciunile lui. Dupa multe osteneli calugaresti, sfantul Mihail primeste de la staretul sau binecuvntarea de a trai ca anahoret-eremit. Cinci zile din saptamna el se retrage intr-o pestera nu departe de manastire, in rugaciune si linistire (isihie), iar smbata si duminica revine in comunitatea fratilor pentru a participa la sfintele slujbe si a se impartasi cu Sfintele Taine. Prin exemplul sau de viata duhovniceasca, sfantul ascet a atras multi doritori de mntuire. Astfel ca, in locul numit Lacul Uscat, cuviosul a intemeiat o manastire de calugari, cu o regula de viata foarte stricta. Cand manastirea s-a intarit, sfntul s-a urcat si mai sus in munti si a intemeiat acolo o alta manastire. Asa, cu osteneala cuviosului Mihail, intreg muntele Kimina (Kyminas) s-a umplut de obsti manastiresti, de unde rugaciuni se inaltau fara incetare catre Tronul cel de Sus. Catre anul 953, un tnar, numit Avraam, s-a alaturat obstii fratesti ce inflorea sub indrumarea sfntului staret Mihail; acesta i-a dat numele de Atanasie. Mai trziu, sfntul Atanasie (praznuit la 5 iulie) a ajuns in Muntele Athos, unde a ntemeiat prima manastire cu viata de obste: Marea Lavra. In zidirea si impodobirea acestei mari manastiri, sfntul Atanasie a avut in ajutor pe nepotul sfntului staret Mihail, viitorul mparat bizantin Nichifor Focas (963-969), care l-a cunoscut pe Atanasie intr-una din vizitele la manastirea unchiului sau Mihail. Dupa cincizeci de ani de osteneli si lupte calugaresti, sfntul Mihail Maleinos (Maleinul) a adormit in pace, catre anul 962.

Pomenir ea Sfntului Mucenic Serapion cel nou, care n foc s-a savrsit. Pomenir ea Sfintilor Mucenici Andrei Stratilat ul, Faust, Mina si cu sotii lui. Pomenirea Sfntului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata.

13 Iulie
Ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gavriil.
In afara de Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail si a tuturor puterilor celor ceresti (8 noiembrie), arhanghelul Gabriel este pomenit si in ziua de dupa Bunavestire (adica 26 martie), cu ocazia pomenirii icoanei athonite Axion estin (11 iunie), si, in fine, in aceasta zi de 13 iulie. Sarbatoarea aceasta a fost introdusa in secolul al IX-lea, cu ocazia sfintirii unei biserici cu hramul Arhanghelului Gabriel, in Constantinopol, biserica ce nu mai exista astazi. Slujba acestei zile e compusa de Iosif Imnograful (praznuit la 4 aprilie).

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru, Stefan Savaitul. Pomenirea Sfintei Mucenite Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria.
Aceasta sfnta era din Persia si locuia cu un barbat ce era mai mare peste fermecatori, pe vremea lui Hosroie, mparatul persilor, si a lui Mavrichie, mparatul romanilor. Aceasta n vedenie a vazut pe ngerul lui Dumnezeu, care ia aratat un loc ntunecat si plin de foc, n care a vazut pe stramosii ei care fusesera nchinatori de idoli. I s-a aratat nca si alt loc luminos, n care se veseleau si cei care slujisera lui Hristos. Deci voind si ea sa intre n locul cel plin de lumina, a fost oprita de catre un nger, care i-a spus ca n locul acela necredinciosii nu pot sa intre. ndata dupa vedenia aceea, fericita a crezut n Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Pentru pricina aceasta a fost osndita att de barbatul sau, ct si de mparat. Si fiind trimisa la

368

14 Iulie
cetatuia Litei si traind 18 ani n nchisoare si nevrnd a se supune poruncii, a fost aruncata ntr-o groapa, n care locuia un balaur mare. Si zacnd acolo 4 luni, a mblnzit n asa chip pe balaur, nct se culca si se odihnea deasupra lui. Luat-a si dar de la Dumnezeu sa nu mai gndeasca de foame. Fiind scoasa de acolo, a fost data pe seama feciorului lui Hosroie, ca sa o cerceteze, si a fost supusa la nenumarate chinuri din care a fost izbavita n chip minunat. Iar ei parndu-i rau ca nu a patimit, ngerul a ridicat asupra ei sabia si a lovit-o peste grumaji; si i s-a parut ca a taiat-o, si ca a dat snge din care i s-au nrosit hainele ce purta, care faceau multe tamaduiri. Iar sfnta a mers la Ierusalim si nchinndu-se la sfintele locuri, a cunoscut de la Dumnezeu osebirea credintei Bisericii Ortodoxe, si a celorlalte eresuri. Si mergnd n Constantinopol a intrat ntr-un mormnt mic, si a lasat acolo cele putrede si trecatoare si s-a mutat catre Dumnezeu. invete sa citeasca. Spre deosebire de ceilalti copii, nu-i placeau jocurile zgomotoase, dedicndu-si timpul liber lecturilor. Fusese inzestrat de Dumnezeu nu numai cu o inteligenta vie ci si cu o memorie iesita din comun, care ii permitea sa retina pe data tot ceea ce citea si sa repete apoi totul fara nici o greseala. Trimis la Smirna la vrsta de 16 ani pentru a urma invatatura dascalului Ierotei la Scoala Evanghelica, se facu placut tuturor, invatator si confrati, pentru blndetea sa si rafinamentul deprinderilor sale. In afara Literelor profane si a diferitelor discipline ale stiintelor sacre mai invata latina, franceza si ajunse sa stapneasca greaca veche, ceea ce ii permise sa indeplineasca misiunea pe care i-o pregatise Dumnezeu : sa faca accesibile poporului grec ortodox aflat sub asuprire comorile Traditiei Bisericii. Dupa patru ani de studii la Smirna, cum turcii ii omorau pe grecii din regiune in urma campaniei militare rusesti el fu constrns sa se intoarca la Naxos, patria sa. Ii intlni acolo pe calugarii Grigore, Nifon si Arsenie, exilati din Sfntul Munte din cauza controversei "Colivelor", iar acestia ii trezira dragostea pentru viata monahala si il initiara in practica ascezei si a rugaciunii interioare. Acestia il informara ca la Hidra locuia un om de o mare virtute, versat in doctrina Parintilor Bisericii, Mitropolitul Macarie din Corint. Nicolae se duse la el, cum se duce cerbul insetat la izvorul apelor si gasi in jurul Sfntulul Ierarh o mare comuniune de gindire si de aspiratii in ceea ce privea necesitatea de a edita de urgenta si de a traduce izvoarele traditiei bisericesti. Acolo il cunoscu si pe renumitul sihastru Silvestru din Cezareea, care traia intr-o chilie retrasa nu departe de oras. Acest om sfnt ii facu elogiul placerii vietii singuratiei cu asemenea ardoare inct Nicolae se hotar sa nu mai zaboveasca si sa ia jugul usor si blnd al lui Hristos. Lund scrisori de recomandare din partea lui Silvestru, se imbarca spre Muntele Athos (1775). Intra mai inti in Manastirea Dionisiu, unde repede ia haina monahiceasca sub numele de Nicodim. Numit secretar si lector, deveni la scurt timp modelul tuturor fratilor, att in serviciile pe care le infaptuia cu supunere si fara sa crcneasca, precum si in srguinta pe care o demonstra in rugaciune si asceza. Se intindea cu fiecare zi tot mai inainte, facnd carnea trupului sa se supuna mintii si pregatindu-se astfel luptelor vietii isihaste. Trecusera doi ani cnd, Sfntul Macarie din Corint, in vizita la Sfntul Munte, il insarcina pe Nicodim cu revizuirea si pregatirea pentru editare a Filocaliei, aceasta enciclopedie ortodoxa a rugaciunii si a vietii spirituale. Tnarul calugar se retrase intr-o chilie la Karyes pentru a indeplini aceasta sarcina demna de marii invatatori ai isihiei si care cerea o cunoastere profunda a stiintei sufletului. Facu la fel pentru Everghetinos si pentru Tratatul despre deasa Impartasire, redactat de Sfntul Macarie, dar pe care il imbogati in mod considerabil. Dupa ce termina aceasta lucrare, se intoarse la Dionisiu dar contactul cu Parintii Filocaliei, precum si exercitiul intens al Rugaciunii lui Iisus, ii trezisera gustul de a i se dedica cu totul. Cum auzise vorbindu-se de Sfntul Paisie Velicikovski (cf 15 noiembrie), care conducea o mie de calugari in Moldova in aceasta sfnta activitate a mintii ndreptate catre inima, el incerca sa li se alature. Dar prin pronia lui Dumnezeu o furtuna il

Pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a savrsit.

14 Iulie
Ziua a paisprezecea, pomenirea Sfntului Apostol Achila.
n Faptele Apostolilor dumnezeiescul Luca a scris laude pentru Sfntul Achila, pentru ca, fiind acesta ucenic si gazda al fericitului Pavel, a fost nvatat de acesta dumnezeiestile nvataturi. Pentru aceasta si scuipnd ratacirea lui Veliar, si facndu-se preot si mucenic al patimilor Domnului, a luat de la Dnsul cununa.

Pomenirea Sfntului Mucenic Iust.

Acesta era din Roma, fiind ostas sub Claudiu tribunul. Odata, ntorcndu-se de la razboiul mpotriva barbarilor, a vazut o cruce n chip de cristal, iar din cruce a iesit un glas, care l-a nvatat taina dreptei credinte. Pentru aceasta mergnd la Roma, si-a mpartit averea sa la saraci si se bucura ca a dobndit credinta n Hristos. Dupa ce i s-a descoperit tribunului Claudiu ca sfntul a crezut n Hristos, acela l-a sfatuit ca sa aiba mila de tineretile sale si sa se lepede de credinta n Hristos. Si de vreme ce n-a putut a-l pleca, pentru aceasta l-a trimis cu scrisoare la ighemonul Magnentie, care l-a chinuit n mod cumplit, n timpul carora si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si facatorului de minuni Onisim. Pomenirea Sfintilor Mucenici Achila si Ilarie, care mproscati cu pietre s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Petru cel Nou, caruia taindu-i-se picioarele s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Iraclie, care, fiind batut cu ciomege, s-a savrsit. Pomenirea preacuviosului Nicodim Aghioritul.
Acest luceafar stralucitor al Bisericii a rasarit in 1749, in insula Naxos din arhipelagul Cicladelor. Parintii sai, piosi si cu frica de Dumnezeu, i-au dat numele Nicolae la Sfntul Botez si il incredintara preotului satului ca sa-l

369

14 Iulie
impiedica sa isi atinga scopul. Revenit la Muntele Athos si arznd de dorinta de a se consacra rugaciunii in liniste totala, nu se mai intoarse la Dionisiu ci se retrase intr-o chilie in apropiere de Karyes, apoi la schitul Kapsala, dependinta a manastirii Pantocratorului, intr-o sihastrie inchinata Sfntului Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si acoperi nevoile de zi cu zi. Cum aici putea sa se dedice zi si noapte, fara sa se imprastie, rugaciunii si meditatiei Sfintilor Parinti, el urca repede treptele Scarii spirituale. La putin timp, batrnul Sfnt Arsenie din Peloponez, pe care il cunoscuse la Naxos, putu sa se intoarca la Athos si veni sa se instaleze in schit. Nicodim renunta atunci de buna voie la singuratatea sa, pentru a profita de binefacerile ascultarii, si deveni discipolul acestuia. Numai ce terminasera constructia unei noi chilii si, tulburati in linistea lor, ei hotarra sa se retraga in insula pustie si arida Skyropoula, in fata de Eubea (1782). Dar in fata dificultatilor pentru a-si asigura cele necesare existentei, Arsenie pleca in alta parte, lasndu-l singur pe Nicodim. Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos , Sfntul redacta capodopera sa : Manualul sfaturilor celor bune, despre pastrarea simturilor si a gindurilor, si despre activitatea mintii. In vrsta de numai 32 de ani, fara carti si fara note, neavnd ca sursa de inspiratie dect comoara impresionantei sale memorii si neincetatul sau dialog cu Dumnezeu, el expuse in aceasta lucrare esenta intregii doctrine spirituale a Parintilor, ilustrata cu un mare numar de citate, insotite de referintele lor exacte. In aceasta lucrare el ne invata cum sa eliberam inteligenta, mintea ("nous") de lantul care o leaga de placerile simturilor, pentru a-i permite sa se inalte, prin rugaciunea interioara (sau "rugaciunea inimii"), la "placerile" spirituale ale contemplatiei. In timpul acestui sejur in insula pustie, Sfntul infrunta violente atacuri ale demonilor, care incercau sa il alunge de acolo. Spre deosebire de atitudinea sa tematoare din tinerete, cnd nu indraznea sa doarma cu usa inchisa, acum cnd spiritele intunericului veneau sa sopteasca la fereastra lui, el nu isi ridica privirea din carte dect pentru a rde de incercarile lor neputincioase. Dupa un an petrecut la Skyropoula se intoarse la Athos, primi acolo Marea Schima calugareasca si obtinu chilia Sfntului Teonas la Kapsala. Accepta sa primeasca un discipol, Ierotei , si se consacra mai mult ca niciodata scrierii si invatarii fratilor care veneau sa se instaleze in imprejurimi pentru a profita de stiinta lui. Cu ocazia unui nou sejur in Sfntul Munte, Sfntul Macarie ii incredinta editarea traducerii operelor complete ale Sfntului Simion Noul Teolog. In introducerea la aceasta lucrare, care contine invataturi att de profunde despre contemplatie, Sfntul Nicodim precizeaza ca asemenea carti nu snt facute doar pentru calugari ci si pentru mireni, caci toti crestinii au fost chemati sa traiasca desavrsirea Evangheliei. El redacta apoi Manualul Duhovnicului (Aceasta traducere poarta numele de Denis de Zagora dar e foarte probabil ca Sfntul Nicodim sa o fi revizuit in profunzime. El mai compuse si o admirabila Liturghie spre cinstirea Sfntului Simion, a carui praznuire a instituit-o la 12 octombrie.) si aduna intr-o culegere unica, dupa cele opt tonuri si pentru fiecare zi a saptamnii, canoanele inchinate Maicii Domnului cntate la sfrsitul Vecerniei sau la Pavecernita in Manastiri. In afara altor numeroase compozitii liturgice, el publica atunci doua lucrari, adaptate dupa renumite carti spirituale occidentale : Razboiul nevazut de Lorenzo Scuppoli (1589) (sfntul Nicodim se folosise de o traducere manuscrita din italiana, care se gaseste si astazi la manastirea Patmos, si care ii fusese imprumutata fara indoiala de Sfntul Macarie din Corint) si Exercitii spirituale (considerata ca o adaptare a renumitului tratat al lui Ignatie din Loyola, aceasta lucrare este de fapt inspirata din Exercitiile spirituale, precum si din alte opere, ale autorului spiritual italian J.P. Pinamonti), care au cunoscut pna in zilele noastre un succes nedezmintit. Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrari au fost profund restructurate si adaptate de Sfntul isihast, care introduse o invatatura fara cusur despre cainta, asceza si Rugaciunea lui Iisus. Intre tiimp, cartea despre deasa Impartasire suscitase reactii puternice printre calugarii care aparau obiceiul, contrar Sfintelor Canoane si traditiilor apostolice, impartasirii de numai trei sau patru ori pe an. Acuzata de erezie novatoare, cartea fu condamnata de Patriarhul Procopie. Dar odata cu instalarea lui Neofit VII (1789), interdictia fu suspendata si Colivazii fura recunoscuti drept adevaratii aparatori ai Traditiei. Calomnii vulgare si ridicole continuara insa sa circule in anumite medii manastiresti impotriva Sfntului Nicodim, mergnd pna la a-l acuza de a ascunde Sfnta Impartasanie in culionul sau pentru a putea sa se impartaseasca mergnd. Dar Sfntul prefera sa taca, neasteptnd dect de la Dumnezeu incuviintare si plngea rugndu-se pentru convertirea celor care sa gaseau in greseala in privinta pomenirii mortilor duminica. Ieromonahul Agapie din Peloponez venise la Muntele Athos pentru a propune Sfntului Nicodiim sa reia ca sa traduca o culegere a Sfintelor Canoane pe care el o pregatise si sa o imbogateasca in comentarii. Sfntul, pentru care viata si disciplina Bisericii erau mai pretioase dect propria sa viata, se puse pe lucru cu indrjire, reunind patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta culegere absolut necesara pe care o numi "Crma" (Pidalion). El lucra zi si noapte timp de doi ani, compilnd, corectnd textele gresite sau contradictorii, punnd in paralel Canoanele Sinoadelor, cele ale Parintilor si decretele legislatiei bizantine dar mai ales imbogatind opera cu un numar impresionant de note care furnizeaza criteriile pe care le asigura aplicarea Canoanelor sale la viata Bisericii (Pedalionul ramne cartea canonica ortodoxa cea mai intrebuintata iar notele sale sunt adesea considerate ca avnd autoritate echivalenta celei a Canoanelor). Dupa ce a fost terminata si trimisa la Constantinopol, lucrarea astepta multa vreme binecuvntarea patriarhala, apoi fu transmisa Ieremonahului Teodoret, care sa gasea in Romnia, pentru a fi editata printr-o subscriptie a tuturor calugarilor atoniti. Dar acesta din urma, adversar al Colivazilor si al Impartasirii dese, introduse corecturi proprii in Pidalion, tradnd astfel gindirea autorului si traditia Bisericii. Cnd Sfntul lua cunostinta de carte, aparuta la Leipzig in 1800, fu profund suparat si striga : "Ar fi facut mai bine sa ma loveasca in inima cu o spada dect sa adauge sau sa suprime ceva in aceasta carte!".

370

15 Iulie
Cam in aceeasi periioada, i se aduse la cunostinta faptul ca manuscrisul operelor complete al Sfntului Grigore Palama (cf. 14 noiembrie) ce fusesera adunate cu mari dificultati si adnotate de Sfntul Nicodim la cererea Sfntului Atanasie din Paros (cf 24 iunie) si a Mitropolitului Leon din Heliopolis, fusese retinut la tipograful sau din Viena si distrus de austriecii aflati in cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate grecilor de catre Napoleon Bonaparte. Aceasta veste se adauga supararii sale si il facu sa plnga amarnic, nu numai pentru timpul consumat in aceasta lucrare de neinlocuit ci mai ales pentru pierdera unei asemenea comori. Dupa ce a ramas ctva timp, in compania lui Silvestru din Cezareea, in chilia Sfntului Vasile, unde altadata traise Sfntul Teofil Izvortorul de Mir (cf. 8 iulie), Nicodim isi relua viata singuratica si isi continua lucrarea apostolica. Imbracat in zdrente si incaltat cu saboti greoi, se considera cel mai lipsit de insemnatate dintre toti. Nu gatea niciodata si mnca orez fiert sau miere diluata in apa, insotita de cteva masline si de fasole muiata. Cnd era chinuit de o foame puternica, se ducea la vecinii sai la masa ; dar cel mai adesea, antrenat in discutii, uita sa mannce. Nu era cunoscut sa aiba alte activitati in afara de rugaciune si de studiu. La orice ora din zi sau din noapte, putea fi gasit fie aplecat asupra unei carti fie asupra mesei sale de lucru, fie cu barbia inclinata spre partea superioara a trupului, pentru a face sa coboare mintea sa in cele mai profunde parti ale inimii si sa cheme cu ardoare Sfnt Numele lui Iisus. Devenise cu totul "rugaciune" si prin aceasta uniune intima cu Hristos harul divin lasase in inima sa toata comoara Bisericii. Cnd scria era att de cufundat in ceea ce facea inct intr-o zi un calugar venit sa il viziteze si gasindu-l la lucru ii puse in gura o bucata de pine proaspata. Cnd trecu din nou seara pe la el, il gasi pe Sfnt in aceeasi pozitie, cu bucata de pine in gura, ca si cum nu si-ar fi dat seama de nimic. El redacta atunci un amplu comentariu despre Epistolele Sfntului Pavel, dupa Sfntul Teofilact al Bulgariei, precum si comentariul Epistolelor Catolice, compuse de asemenea un comentariu la cele noua ode scripturale intitulat Gradina Harului si traduse comentariul Psalmilor lui Eftimie Zigabinos. La fel ca si in toate celelalte opere de arta ale sale, Sfntul Nicodim depasea cu mult sarcina unui simplu traducator. Plecnd de la un comentator traditional, el il completa cu note din abundenta, pline de marturii ale celorlalti Parinti ai Bisericii despre nenumarate subiecte. Izvor nesecatuit, el edita si o selectie a vietilor Sfintilor din vechime (Neon Eklogion) si Noul Martirologiu: culegere a vietilor noilor Martiri, destinata sa intareasca credinta Crestinilor asupriti sub jugul otoman si datorita careia multi din cei ce negau existenta lui Dumnezeu s-au convertit si s-au adaugat la glorioasa armata a Martirilor. Plin de grija ca intotdeauna fata de educatia poporului lui Dumnezeu, el compuse de asemenea un Manual al Bunelor Deprinderi crestine (Hristoteia), admirabil rezumat al invatamintelor morale ale Sfntului Ioan Gura de Aur. Zilnic, toti cei care fusesera raniti de pacat sau de apostazie (lepadarea de credinta), neglijnd sa ceara ajutor de la Episcopi si duhovnici, alergau spre ascetul din Kapsale pentru a gasi vindecare si mngiere sufletului lor. Si nu numai calugari ci si mireni veniti de departe, astfel inct Sfntul se plngea ca nu putea sa se mai dedice rugaciunii asa cum si-o dorea si ar fi vrut sa plece din nou intr-un loc pustiu si necunoscut. Dar boala il impiedica de la aceasta. In vrsta de numai 57 de ani, dar epuizat de asceza si lucrarile de editare, care ar putea umple o biblioteca intreaga, el fu slabit intr-att inct nici o sporire a hranei nu putea sa il vindece. Isi parasi atunci sihastria de la Kapsala pentru a trai o vreme in chilia prietenilor sai Skurtei la Karyes (acolo sunt pastrate Moastele sale, in biserica recent ridicata in cinstea sa) apoi la unul din vecinii lor, calugar iconograf. Atunci a redactat el, cu pretul a doi ani de munca, Sinaxarul. Aceasta traducere a Sinaxarului de la Constantinopol, profund revizuita pe baza manuscriselor sale, are si astazi autoritate in Biserica greaca si a folosit drept suport prezentului Sinaxar. Se intoarse apoi in chilia sa de la Kapsala, unde redacta bogatul sau comentariu al canoanelor sarbatorilor (Eortodromion) si cel al xxx (Noua Scara) ce se cnta dimineata la Utrenie. Termina aceasta ultima lucrare in care se regaseste intreaga sa stiinta teologica si seva sa spirituala, in timp ce era dobort de anemie, isi pierduse dintii si devenise aproape surd (1808). Noi calomnii facusera ca Atanasie din Paros si alti trei Colivazi sa fie condamnati pe nedrept de catre Patriarhul Grigore V. Sfntul Nicodim nu putu sa ii apere dar se multumi sa redacteze o Marturie de credinta. Starea sa de sanatate de altfel nu intrzie sa sa inrautateasca. Dupa ce a mai revazut o data comentariul sau despre Anavathmoi, el spuse : "Doamne, scoate-ma de aici, m-am saturat de lumea aceasta!". Din zi in zi hemiplegia i se intinse la toate membrele. El repeta cu voce tare Rugaciunea lui Iisus, cerndu-si scuze de la frati ca nu poate sa o pastreze in secret. Dupa ce s-a marturisit si a primit Sfnta Impartasanie, el lua in minile sale Moastele Sfnului Macarie din Corint si Partenie Skourtaios. Sarutndu-le cu lacrimi, spuse : "Ati plecat la ceruri si va odihniti de virtutile pe care le-ati cultivat pe pamnt, gustnd deja din slava Domnului Nostru. Eu sufar din cauza pacatelor mele. De aceea, pe voi care snteti Parintii mei, va implor sa mijlociti pentru mine pe lnga Domnul ca sa aiba mila de mine si sa ma faca demn de locul in care va gasiti voi". In timpul noptii striga : "Mor, mor, aduceti-mi Sfnta Impartasanie". Dupa ce s-a impartasit, il cuprinse o asemenea pace si, incrucisndu-si minile pe piept, raspunse calugarilor care il intrebau daca era la odihna : "L-am facut pe Hristos sa intre in mine, cum sa nu fiu la odihna ?". Cnd se facu ziua, la 14 iulie 1809, isi dadu sufletul in minile Domnului. Unul din cei prezenti striga : "Era mai bine sa fi murit azi o mie de Crestini dect Nicodim!". Dar daca Luceafarul s-a ascuns, razele sale nu au incetat sa lumineze Biserica iar cartile sale ramn o sursa inepuizabila de invatatura, de mngiere si de incurajare la plinatate a vietii intru Hristos.

15 Iulie
Ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita. 371

16 Iulie
Aceasta mucenita a trait pe vremea mparatului Diocletian, tragndu-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, n vrsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Aflnd nsa si acolo aceeasi pornire mpotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini ighemonul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinznd pe Mucenita Iulita, a batut-o, lund si copilul de la dnsa. Dar neputnd ighemonul sa-l traga la sine cu maguliri si cu mngieri, caci copilul se uita ntins la maica sa, si abia putnd vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul n pntece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa si-a dat sfrsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrnd ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei. pentru ca erau prinsi mai-nainte. ntmpinnd cerbul, pe care l crescuse la mnastire, l-a binecuvntat si s-a rugat ca sa nu fie vnat de vnatori nici el, nici semintia lui; ci n toti anii la pomenirea sfntului sa aduca si el, si cei ce se vor naste din el, cte un pui de cerb n dar pentru obste. Si astfel n fiecare an, la pomenirea sfntului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul n biserica si aducea puiul si degrab iesea. Iar crestinii strnsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurndu-se n slava si cinstea sfntului.

Pomenirea Sfntului Mucenic Avudim.

Acest sfnt a trait pe vremea mparatului Diocletian. Fiind prins si neprimind sa aduca jertfa la idoli, a fost ntins la stlp si batut de noua slujitori. Iar nevrnd a gusta din cele jertfite la idoli, a fost sfsiat cu gheare de fier; dar stnd neschimbat si ntarit n credinta, i s-a taiat capul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Faust.

Acest sfnt a trait n zilele mparatului Deciu. Fiind prins pentru credinta n Hristos, pe Care l marturisea pe fata si cu ndrazneala, a fost rastignit si ranit cu sageti. Si stnd cinci zile pe cruce, si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.

Acest fericit a trait pe vremea mparatiei lui Teofil, nascut fiind din iubitori de Dumnezeu si binecredinciosi parinti, anume Fotino si Teoctista, si frate al celui ntre sfinti Teodor marturisitorul si egumenul Studitilor. Pentru viata sa vrednica de lauda, prin obsteasca alegere, a luat ocrmuirea bisericii tesalonicenilor. Si, aflndu-se acolo putina vreme, din porunca mparateasca s-a ntors la Constantinopol. Si, stnd de fata, mpreuna cu bunul sau frate, Sfntul Teodor, si netemndu-se nici lasndu-se nduplecat de cuvintele necredinciosului Teofil, ca sa nu se nchine dumnezeiestilor icoane, marturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a fost bagat n multe nchisori si chinuit cu patimire rea. Rabdnd multe si de nendurat chinuri si dosadindu-se cu foamea si cu setea si cu multe altele, s-a dus la repausul cel vesnic.

Pomenirea Sfntului Antioh, fratele Sfntului Mucenic Platon. Pomenirea Sfintilor Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintelor Mucenite femei, multe fiind, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Atinoghen, care n foc s-a savrsit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Lolian. Pomenirea celor 630 de Sfinti Parinti de la Calcedon, care s-au adunat la sfntul si a toata lumea al IV-lea Sinod ecumenic.
Acest sfnt si a toata lumea Sinod s-a tinut n zilele lui Marcian si Pulheriei binecredinciosilor mparati, adunndu-se n vestita biserica a Sfintei Eufimia, si adeverind sfntul Simbol al celor 318 Sfinti Parinti, adunati la Niceea. Pe care l-au ntarit si l-au pecetluit si celelalte sinoade. Pentru ca ocrmuind mparatia Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o ntmplare ca aceasta: un oarecare Eutihie, monah si preot, s-a facut ncepator eresului, zicnd ca Domnul nostru Iisus Hristos este ntr-o fire si ntr-o lucrare. Acesta a fost scos si caterisit de Flavian, patriarhul

16 Iulie
Ziua a saisprezecea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.
Acest sfnt a trait n Sevastia Capadociei, n zilele mparatului Diocletian, si pentru faptele sale bune si pentru smerenia sa a fost facut episcop al Pidahtoei. Fiind prins si cercetat de Filomarh ighemonul, mpreuna cu 10 ucenici ai sai, si rabdnd multe chinuri mpreuna cu dnsii, si-a primit sfrsitul prin sabie. Se povesteste ca mai nainte de a fi prins, mergnd la manastirea sa, nu si-a aflat ucenicii,

372

17 Iulie
Constantinopolului, si de ceilalti drept-credinciosi. nsa Eutihie, avnd ajutor pe cei fara de Dumnezeu fameni ai mparatului, n-a ncetat a face amestecare si tulburare, pna ce a murit Teodosie. Dupa ce a luat mparatia, Marcian a poruncit sa se faca sinod a toata lumea, si s-au adunat 630 de episcopi. Si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri si deschiznd racla Sf. Mucenite Eufimia, le-au pecetluit, si le-au pus pe pieptul ei. Si peste putine zile facnd rugaciune si deschiznd, au vazut si s-au spaimntat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele sfintei, iar tomul drept-credinciosilor tinut n cinstitele ei mini. Vaznd o minune ca aceasta sau ngrozit toti. Si, ntorcndu-se mai vrtos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu, Cel ce face n toate zilele lucruri minunate si peste fire, spre ntoarcerea si folosul celor multi. Si se face pomenirea aceasta n sfnta biserica cea mare.

Pomenirea Sfntului Eufrasie, episcopul Ienopolei, care cu pace s-a savrsit.

18 Iulie
Ziua a optsprezecea, pomenirea Sfntului Mucenic Emilian de la Dorostorum.
Acest sfnt era din Durostor, cetatea Misiei din Tracia, rob fiind unui elin n zilele lui Iulian Paravatul si ale lui Capitolie Vicarul. Creznd el n Hristos si scrbindu-se de idoli, aflnd vreme cu bun prilej, lund un ciocan, a intrat n capistea idolilor si a sfarmat toti idolii si a risipit jertfele. nsa fiind supusi altii la chinuri pentru aceasta, el a mers de s-a vadit si a fost batut cu vine de bou si, fiind bagat ntr-un cuptor cu foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul 363 de la Hristos.

17 Iulie
Ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfintei Marei Mucenite Marina.
Aceasta sfnta era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una nascuta a unui Edisie, popa idolesc. Si dupa ce a murit mama ei, a dat-o tatal sau pe seama unei femei; facndu-se ea de 12 ani, se ruga sa nvete credinta crestinilor, si a nvatato de la crestinii ce erau din acel sat. Iar cnd a fost ca de 15 ani, a poftit sa savrseasca lupta muceniciei. Daca a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o si a bagat-o n temnita. Peste putine zile, scotnd-o, a adus-o la judecata sa si, vaznd-o, s-a spaimntat cu totul de frumusetile ei. Si, ntrebnd-o de unde este si cum i este numele, ea zise: "Marina ma cheama, nascuta si crescuta n Pisidia; si cred n numele Domnului meu". De aceea, nevrnd ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost batuta cu toiege fara mila, pna s-a rosit pamntul de sngele ei; apoi au bagat-o n temnita. Si s-a facut cutremur mare, nct se cutremura temnita, si iata a iesit dintr-o parte a temnitei un balaur suiernd tare, si trndu-se, parea ca varsa foc mprejurul sfintei. De aceea, speriindu-se ea foarte si ngrozindu-se, ruga pe Dumnezeu. Atunci acel groaznic balaur s-a prefacut aratndu-se n chip de cine negru; iar sfnta, lundu-l de par si gasind un ciocan, l-a batut pe cap si peste spinare pna l-a slabit. Dupa aceasta, fiind adusa sfnta la a doua cercetare si ramnnd tare n credinta lui Hristos, a fost supusa la multe chinuri pe care rabdndu-le, ighemonul cu mnie i-a taiat capul.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Pavel, Teis si Valentina.

Acesti frati egipteni cu neamul, fiind adusi n Cezareea, au stat de fata naintea ighemonului Firmin. Si, arzndu-le talpile picioarelor cu arsuri iuti, au fost chinuiti cu sabie si cu foc. Iar Sfnta Teis a fost suvitata fara mila. De aceea, aducnd pe Pavel si chinuindu-L, se ruga cu glas mare pentru crestini, pentru iudei si pentru samarineni si ca sa nceteze prigoana. Apoi tuturor li s-a taiat capul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Iachint cel din Amastrida. Pomenirea Sfntului Mucenic Marchel care, fiind ntins pe pat de fier nrosit, s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Dasie si Maron, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Cuviosului Pamvo, care cu pace s-a savrsit.
Sfantul Pamvo a trait viata pustniceasca in desertul Nitriei (muntele Nitria) din Egipt. Sfantul Antonie cel Mare (preznuit la 17 ianuarie) spunea despre el ca "din frica de Dumnezeu a fcut Duhul lui Dumnezeu s locuiasc n el" (apotfegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva Pimen cel Mare (praznuit la 27 august) spunea despre el: "trei fapte trupeti am vzut noi la avva Pamvo: nemncarea pn seara n fiecare zi, tcere i rucodelie (lucrul minilor) mare" . Iar sfntul Teodor Studitul spunea despre el ca era "nflacarat n lucrare si n cuvnt".

Pomenirea Sfintilor Mucenici Sperat si Veroniche. 373

18 Iulie
S-a nascut catre anul 303 dupa Hristos si a fost unul din primii pustnici care s-au alaturat lui Avva Amun la Nitria. Desi fara carte, a invatat Scripturile si a fost hirotonit preot in anul 340. A adormit intru Domnul in mijlocul fratilor si ucenicilor la anul 374. La nceputul vieii sale monastice, Sfntul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: "Pzi-voi cile mele, ca s nu pctuiesc eu cu limba mea". Aceste cuvinte ptrunser adnc n sufletul su iar el ncerc s le urmeze pururea. De aceea, cnd era ntrebat ceva rspundea doar dup ndelung meditare i rugciune. Spunea: "Trebuie mai nti s m gndesc, i poate c voi putea, n timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, s dau un rspuns". Sfntul Pamvo a fost pentru ucenicii si un model de iubitor al muncii. Ucenicii Sfntului Pamvo au devenit mari ascei : Dioscor, devenit apoi Episcop al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic i Patriarh al Constantinopolului. El a trit mai trziu i a fost condamnat de Cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic) precum i Ammonius, Eusebiu i Eftimie, menionai n viaa Sfntului Ioan Gur de Aur. Odat Sfnta Melania cea Tnr (31 Decembrie) i-a adus Sfntului Pamvo o sum mare de argini pentru nevoile mnstirii dar el nu-i prsi lucrul i nici nu se uit la banii ce-i fuseser adui. Numai dup cererile ndelungi ale Sfintei Melania el i permise s dea milostenia unui frate monah pentru a o mpri dup nevoile mnstirii. Sfntul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar n acelai timp avea preuire nalt pentru vocaia de monah i i nva pe mireni s respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu. Se spune ca uneori faa Sfntului Pamvo strlucea ca fulgerul aa cum strlucise chipul lui Moise. Mai mult, vorbind frailor care stteau n picioare lng patul su de moarte, Sfntul Pamvo le spuse : "M duc la Domnul, ca unul care nu am nceput nc s-I slujesc". A murit la vrsta de 70 de ani. Grigorie Taumaturgul (praznuit la 17 noiembrie) si a trait ctiva ani in padurile din Pont, in timpul Marii Persercutii. Aceasta sfnta, fiind mpodobita cu frumusetea trupului si de neam bun, a fost logodita dupa un mire asemenea ei. Si numai ct se logodira, logodnicului ei, prin locuri straine, i s-a ntmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrnd altii multi sa o ia, si-a ales vaduvia, cu nimic ispitind-o dulceata nuntii. De aceea, osebindu-se de toata mpreunarea lumeasca, traia cu maica-sa, silindu-se si nevoindu-se cu dumnezeiestile Scripturi, si hranind, ca o a doua mama, pe cei ce erau nascuti dupa dnsa, frati si surori. Caci, fiind de toti zece prunci, ea era mai mare. Si traind cu cuviinta si sihastreste pna la cea de apoi rasuflare, catre Domnul s-a dus.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Die, facatorul de minuni.

Sfntul Die s-a nscut dintr-o familie de credincioi n Antiohia - Siria, spre sfritul sec. al IV-lea. nc din tineree s-a remarcat prin felul su de via. Obinuia s mnnce puin i nu n fiecare zi, stpnindu-i trupul prin privegheri i nencetate rugciuni. Pentru aceste nevoine, Sf. Die a ajuns la desptimire i a primit de la Domnul darul facerii de minuni. n vremea aceea, Dumnezeu i-a aprut ntr-o viziune i i-a dat porunc s mearg la Constantinopol i s-I slujeasc Lui i poporului de-acolo. Astfel, Sf. Die s-a stabilit ntr-un loc singuratic, n spatele oraului, ducnd rzboi cu vrjmaul care dorea s-l goneasc. Dumnezeu i-a ascultat rugciunea i iat c toiagul su a nfrunzit, a nceput s creasc i a devenit un stejar falnic care a stat mult vreme n picioare, chiar i dup moartea lui. Oamenii din mprejurimi veneau la sfnt pentru sfaturi i cuvinte folositoare, gsind acolo tmduire pentru neputinele sufleteti i trupeti. Sf. Die i vindeca pe bolnavi cu rugciunea i tot ce primea ddea sracilor, nevoiailor i celor bolnavi. Chiar i mpratul Teodosie cel Tnr, auzind de faptele Sf. Die, a venit la el nsoit de Patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) pentru a primi binecuvntare. mpratul a vrut s construiasc o mnstire n locul unde se nevoia Sf. Die, aducnd chiar cele necesare construciei. Apoi l-a hirotonit preot dup care l-a numit egumen. n scurt timp, muli frai ntru Hristos s-au adunat la mnstirea Sf. Die. Ceea ce lipsea pe atunci mnstirii era o fntn. Clugrii spaser mult vreme fr s gseasc fir de ap dar prin rugciunile sfntului Dumnezeu le-a druit un izvor de ap cristalin care a umplut fntna pn sus. Alt dat, tot prin rugciunile

Pomenirea celui ntru sfinti Parintelui nostru Stefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului. Pomenirea celui ntru sfinti Parintelui nostru Ioan, mitropolitul Calcedonului. Pomenirea nnoirilor bisericii Preasfintei Stapnei noastre de Dumnezeu Nascatoarei ntru ale lui Calistrat.

19 Iulie
Ziua a nouasprezecea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Macrina.
Sora a sfntilui Vasile cel Mare (praznuit la 1 ianuarie) si a sfntului Grigorie de Nyssa (praznuit la 10 ianuarie), sfnta Macrina era cea mai mare din cei zece copii ai acestei familii de sfinti. La nasterea ei (anul 327), un personaj misterios i-a aparut in trei rnduri mamei ei, poruncindu-i sa dea copilei numele de Tecla, prima mucenita si modelul fecioarelor crestine (praznuita la 24 septembrie). Ea a pastrat secret acest nume si a dat copilei numele bunicii ei, Macrina cea Batrna, care a fost ucenita a sfantului

374

20 Iulie
sale, sfntul a readus la via un om necat. Dumnezeu a fcut multe minuni prin Sf. Die. Pe cnd era deja foarte btrn, Sf. Die s-a mbolnvit grav. i-a luat rmas bun de la frai, a primit Sfintele Taine i a rmas nemicat n patul su ca i cnd ar fi murit. Sfinia Sa Patriarhul Atticus (prznuit n duminica din sptmna brnzei) a venit la mnstire pentru slujba de nmormntare mpreun cu Patriarhul Alexandru al Alexandriei care se afla pe atunci n Constantinopol. Dar sfntul printe s-a ridicat de pe patul de moarte spunnd c Dumnezeu i-a mai ngduit 15 ani de via. Foarte mult s-au bucurat fraii la auzul acestor cuvinte. Astfel, dup nc 15 ani de via, n care a pvuit, a vindecat i a odihnit pe cei nevoiai i neputincioi, i-a fost anunat plecarea sa la Domnul de ctre un brbat luminos mbrcat n hain preoeasc aprut n altarul bisericii. Mulumind la Dumnezeu c i s-a artat clipa morii, Sf. Die s-a svrit n pace fiind nmormntat n mnstirea sa. arunc puin pmnt de la Mormntul Domnului ntr-un vas cu ap i i-l ddu ca s-l bea. De ndat ce l-a but, califul s-a vindecat i din recunotin, a fost de partea sfntului n doleanele pe care le-a avut, ascultndu-i bucuros nvturile. n cele din urm, mpreun cu trei apropiai de-ai lui, a acceptat botezul n cretinism, lund numele de Ioan. Mrturisindu-i toi credina n Dumnezeul cretinilor n faa musulmanilor, califul Ioan i ceilali trei au fost omori. Califul le-a aprut n acelai timp n vis Sfntului Teodor i Sfntului Teodosie, spunndu-le c i sa druit s sufere moarte pentru Hristos i Hristos l-a numrat cu ceilali Mucenici. El a promis c se vor ntlni n scurt timp n rai. Acest lucru a fost un semn pentru sfntul Domnului c se apropia sfritul su. n 848, aflndu-se din nou n singurtate la Lavra Sf. Sava cel Sfinit, Sf. Teodor s-a svrit n pace. Sf. Teodor a lsat cretinilor scrierile sale edificatoare. "Viaa Sf. Teodor al Edessei" a fost foarte citit n sec. al XVI-lea i al XVII-lea, fiind pstrat n mai multe manuscrise.

Pomenirea Sfintilor patru mpreuna-sihastri, care cu pace s-au savrsit. Pomenirea celui dintre Sfinti Parintelui nostru Teodor, care a sihastrit n Lavra Sfntului Sava, si apoi s-a facut arhiepiscop al Edesei.
Sf. Teodor, Episcopul Edesei, s-a nscut n oraul sirian Edesa, fiind toat viaa sa un vas luminat al minunilor lui Dumnezeu, Cel mrit ntru sfinii si. La vrsta de 12 ani dup ce i-a pierdut prinii i i-a dat toate bunurile sracilor, s-a dus la Ierusalim unde a fost tuns la Lavra Sfntul Sava cel Sfinit. Dup 12 ani de sever ascultare monahiceasc, urmai de ali 24 de ani de pustnicie i abstinena, Domnul L-a chemat pe nduhovnicitul printe s fie episcop ca s ajute la luminarea oamenilor. Dup moartea Episcopului Edessei nu s-a gsit urma mai vrednic dect Sf. Teodor, fiind ales cu ngduina Patriarhilor Antiohiei i Ierusalimului, a clerului i poporului. Nu i-a fost uor sfntului s-i prseasc viaa n pustnicie dar s-a supus voii lui Dumnezeu, asumndu-i sarcina de a pstori enoriaii Bisericii Edessa, n timpul mpratului bizantin Mihail i a mamei sale Teodora (842-855). n timpul sfintei slujbe de sfinire ca episcop, o minune a avut loc n biseric, i anume: oamenii au vzut cum un porumbel alb ca zpada a zburat din cupola bisericii i s-a aezat pe capul noului episcop. Sf. Teodor a fcut toate eforturile pentru a conduce turma sa foarte bine, fiind pentru toi un model de credin, prin cuvinte, via i iubire. Prin exemplul vieii sale sfinte, el i-a cluzit turma sa spre mntuire. Teodor a luptat mult cu ereticii aprnd cu strnicie biserica sa de tentaii strine i nvturi mincinoase. Printele Teodosie Stilitul, vztor cu duhul, l sprijinea i l ajuta pe Sf. Teodor n lupta spiritual pentru comunitate, nevoindu-se n pustnicie nu departe de ora, lng mnstirea Marelui Mucenic Gheorghe. Cu binecuvtarea printelui, Sf. Teodor a pornit ntr-o cltorie la Bagdad, n vizit la califul Mavi ca s-i cear socoteal pentru msurile nedrepte luate mpotriva ortodocilor. Ajungnd la Mavi, sfntul l-a gsit pe acesta grav bolnav. Cernd ajutor la Dumnezeu, sfntul episcop

Aflarea moastelor sfntului Serafim de Sarov.

Moastele sfantului Serafim de Sarov au fost descoperite in ziua de 3 iulie 1903. Zilele urmatoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai mult de 200.000 de persoane si familia regala a Rusiei. Sfntul a fost canonizat de Biserica Rusa in mod festiv la Sfnta Liturghie din 19 iulie 1903.

20 Iulie
Ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfntului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.
Sfntul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2). Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dndu-i numele, i-au dat sa mannce o flacara, simbol al rvnei

375

20 Iulie
pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post nencetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti. Pe vremea cnd Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie dect prin cuvnt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamntului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta. Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmntat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la rul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Cnd cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasndu-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagna, care aduna lemne pentru a coace pine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intrziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvntul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pna la revenirea ploii. Trecusera cteva zile de cnd Ilie era gazduit la aceasta vaduva cnd iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemndu-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tnarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor. Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectnd juramntul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curnd sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pna cnd veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pna in seara, dar in zadar. Ilie rdea de ei, incurajndu-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentnd cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rnduri, apa din belsug peste victima, astfel inct sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocndu-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data cobor foc din cer, devornd jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamnt strignd : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mini la rul Cison. El il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curnd sa inceteze, apoi urca in vrful Carmelului si, plecndu-se asupra pamntului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspndind pe pamnt binecuvntarea cereasca. Cnd regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamntul lui Iuda. Epuizat de ct mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vrful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adncul stncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Snt plin de srguinta pentru Domnul atotputernic caci fiii lui Israel au parasit legamntul Tau, au dobort Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si

376

20 Iulie
ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamntului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facndu-l discipolul sau (cf. 14 iunie) Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapnire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel , cernd - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omort. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care cinii au lins sngele lui Nabot cinii vor linge si sngele tau iar prostituatele se vor lafai in sngele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, cinii aveau sa sfsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da fru liber mniei Sale dect sub domnia fiului sau. Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Caznd bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lnga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntnd ca regele nu se va mai scula. Cnd transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rnduri, din porunca Profetului, un foc cobor din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntndu-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la cteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rndul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrnd el in orasul Yizreel, Isabel fu omorta aruncata din inaltul unei ferestre. Sngele sau se scurse pe zid iar cinii ii mncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata. Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Cnd Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe cnd voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe cnd mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ". Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborrea Sfntului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfntul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33). Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin rvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Cobornd de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facnd aluzie la Sfntul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfrsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta mpotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

Pomenirea sfntului Ilie I (ntiul), Patriarh de Ierusalim. Pomenirea sfntului Flavian al II-lea, Patriarh de Antiohia. Pomenirea sfntului Ilie Chavchavadze (cel Drept), in Georgia.
Sfntul Ilie, numit i "Regele nencoronat al Georgiei," sau "Printele poporului" i "cel Drept," aparine nobilei familii Chavchavadze. Nscut la 27 octombrie 1837 n satul Qvareli din Kakheti, a nvat la nceput acas, cu mama sa s scrie i s citeasc, pe lng rugciunea i legea lui Dumnezeu. La vrsta de opt ani a fost trimis s studieze cu Arhidiaconul Nikoloz Sepashvili din Qvareli, iar anii petrecui cu acesta aveau s lase urme de neters n viaa acestui sfnt. Ilie i-a continuat educaia la un internat din Tbilisi, iar mai trziu la gimnaziul curii, care a fost, de fapt, liceul. Prinii si au murit devreme, aa nct fraii rmai orfani au trecut n grija mtuii lor, Macrina. n 1857 Ilie s-a nscris la Facultatea de drept din cadrul Universitii St. Petersburg, unde i-a dat toat silina s se

377

21 Iulie
desvreasc ca individ, studiind i citind foarte mult. Era fascinat de istoria georgian i i petrecea majoritatea timpului n bibliotec, studiind arhivele i cutnd texte georgiene vechi. Chiar dac rezultatele sale ca student erau remarcabile, Ilie nu era interesat s ncununeze studiile sale cu o diplom n drept, de aceea n anul IV a prsit facultatea i s-a ntors n Georgia. Ilie avea convingerea c o naie care-i uit istoria este ca un ceretor "care nu tie de unde vine i ncotro sendreapt." De aceea a cutat s inspire concetenilor si respectul pentru gloriile trecute ale naiunii i credina strmoilor lor fa de legea cretin i fa de poporul georgian. Obiectivele principale ale vieii sale au fost restaurarea independenei naionale i autonomia Bisericii Georgiene, pentru care Sf. Ilie a luptat cu toat convingerea de-a lungul ntregii sale viei. Astfel, a nceput o munc laborioas de istoric, cercetnd intens documente vechi i demascnd pe cei care falsificaser istoria i denigraser poporul georgian. Acest mare filozof, scriitor i istoric repeta adesea ideea c "o naiune care i-a pierdut limba nu mai poate exista ca naiune," dovedind astfel pasiunea sa pentru limba georgian i explicnd eforturile sale ca aceast limb s rmn limba principal de studiu n coli. Zelul su patriotic nu a lsat indifereni pe cei din jurul su, fondndu-se astfel Societatea pentru propagarea alfabetizrii poporului georgian. Ilie a nfiinat un depozit al manuscriselor i antichitilor georgiene, iniiind i o micare de documentare a tradiiilor populare orale. De asemenea, a fost i unul din fondatorii Bncii Agrare Georgiene. Ilie cel Drept era deseori auzit spunnd acestea: "Noi, georgienii, am motenit trei daruri sfinte de la strmoii notri: pmntul, limba i credina. Dac nu le vom proteja, cum ne vom mai putea numi oameni?" ns faptele patriotice i duhovniceti ale lui Ilie deranjau pe cei care aderaser la noua ideologie ateist, astfel nct acetia complotau s-l piard. n 30 august 1907, Ilia Chavchavadze i soia sa Olga (Guramishvili), erau n drum spre Saguramo cnd trsura n care erau s-a oprit brusc dincolo de Mtskheta, aproape de pdurea Tsitsamuri. Acolo au fost atacai de o band de militani socialdemocrai care l-au mpucat pe Ilie. Curtea Militar din Caucaz i-a condamnat pe ucigaii lui Ilie Chavchavadze la moarte prin spnzurare dar Olga, vduva lui, l-a rugat pe guvernatorul general s-i graieze pe criminali, deoarece aceasta ar fi fost i dorina lui Ilie, care ar fi motivat c acei oameni erau i ei "frai srmani aflai n rtcire". ntr-adevr, Ilie i-a iertat rufctorii cu mult timp nainte, dup cum putem citi n poemul profetic "Rugciune": Tatl nostru Carele eti n ceruri ! Cu blndee ngenunchiez acum n faa Ta i nu cer nici bogie i nici slav; nici rugciunea mea nu o voi face goal cernd cele lumeti. A vrea doar ca sufletul meu s se odihneasc n rai, inima s mi se umple de strlucirea iubirii pentru Tine, s pot cere iertare pentru dumanii mei, chiar dac acetia mi strpung inima: Iart-i, Doamne, c nu tiu ce fac! n 1987 Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a decis c Ilie Chavchavadze merit s fie n rnd cu sfinii i a fost canonizat ca Sf. Ilie "cel Drept." se savrsesc nnoirile bisericii cinstitului naintemergator si botezator Ioan din preasfnta manastire a Studionului, la Constantinopol.

21 Iulie
Ziua a douazeci si una, pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri Simeon, cel ce s-a facut nebun pentru Hristos, si Ioan mpreuna-pustnicul.
Acesti sfinti au trait n cetatea Edesei ce se afla n Siria, pe vremea mparatiei lui Iustin cel tnar. Fiind patrunsi de dragoste dumnezeiasca, s-au dus la sfnta cetate si, nchinndu-se lemnului celui de viata facator, au mers la Mnastirea Sf. Gherasim si au fost tunsi monahi de Sf. Nicon, cel ce era atunci egumen. Dar au iesit din mnastire mai nainte de a plini cele sapte zile, pe care este obicei sa le pazeasca monahii cei nou tunsi. Si mergnd nainte la pustiu, au ramas n el patruzeci de ani, traind cu toata nevointa si cu petrecerea cea grea. Ioan a ramas n pustiu pna la sfrsit; iar fericitul Simeon s-a ntors la sfnta cetate si, nchinndu-se mormntului Domnului celui de viata purtator, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa fie ascuns de catre oameni. Si prefacndu-se ca este nebun, s-a dus la cetatea Emesa si, aratnd multe minuni cu acea prefacere a lui, a raposat n Domnul. Si s-au cunoscut dupa moartea lui minunile lui. Iata cea mai de pe urma: Lundu-l doi oameni ca sa-l ngroape, asa negrijit, nescaldat, netamiat si neslujit cu cntari, si ducndu-l pna la un loc unde erau oameni multi, si trecnd cu dnsul pe lnga casa unui evreu, s-au aratat moastele sfntului ca fiind purtate cu cinste si cu pompa, cu atta slavoslovie si cu multime de oameni cntnd, nct evreul vaznd ca duceau pe sfntul numai doi oameni, zise: "Fericit esti tu, nebune, ca neavnd oameni sa te slujeasca, ai luat puterile ceresti de te slujesc cu laude". Si s-a alaturat si evreul, si l-a acoperit cu minile lui, si-l ngropa. Si dupa cteva zile venind prietenul sau Ioan cel ce pustnicise cu dnsul, l-a aflat ca s-a mutat catre Domnul.

Pomenirea Sfntului Prooroc Iezechiel.

378

22 Iulie
Acesta era fiul lui Vuzi, din Arira, pamntul parintilor, si a proorocit 20 de ani, apucnd mai nainte de ntruparea Domnului cu patru sute saptezeci si sapte de ani. Iar cnd au fost robiti evreii n Babilon, a fost dus si el mpreuna cu ei. Si dupa ce a proorocit multe proorocii poporului iudeu, a dat si acest preamarit semn, adica: sa ia aminte la rul Babilonului cel numit Hovar si, cnd vor vedea ca seaca, atunci sa aiba nadejdea ca va sa vina asupra Babilonului secera pustiirii; iar cnd vor vedea cresterea apei, atunci sa aiba nadejdea ca se vor ntoarce la Ierusalim. Deci locuind acolo, odata s-au adunat la dnsul multi evrei, fiindca se temeau ca nu cumva caldeii sa se scoale asupra lor si sa-i omoare. Pentru aceasta proorocul a facut ca sa stea apa rului, pe care trecnd-o evreii de cea parte au scapat; iar caldeii de vreme ce au ndraznit ca sa-i izgoneasca pe dnsii s-au necat n ru. Altadata, prin rugaciunea sa, a dat evreilor celor ce flamnzisera hrana ndestulata de peste; si multora ce lesinasera le-a cerut de la Dumnezeu viata si mngiere. Oarecnd caldeii necajind pe poporul iudeu, Iezechiel a mers la mai-marii lor si, facnd naintea lor semne, i-a nfricosat si i-a facut sa nceteze a mai supara pe Israel. n vremea cnd israelitenii strigau ca au pierdut nadejdea, si mai mult nu nadajduiesc a se libera de robie, proorocul acesta cu minunea nvierii oaselor celor morti, pe care a vazut-o n vedenie, a nduplecat pe popor ca este nadejde de liberarea lui Israel. Acesta a vazut forma Bisericii, precum a vazut-o si Moise, si a zis ca iarasi se va zidi, precum a zis si Daniel. Acesta a pedepsit la Babilon pe semintia lui Gad, fiindca acesta a pacatuit Domnului, socotind ca pazeste Legea Domnului. Si a facut ca serpii sa le omoare pruncii si dobitoacele lor. Si mai nainte le-a spus ca nu se va ntoarce poporul lui Israel la Ierusalim, ci vor ramne la mideni, pna cnd vor parasi ratacirea si rautatea lor. Pentru aceasta si semintia lui Gad, nesuferind sa auda acestea, a omort pe acest fericit prooroc, ca pe unul ce li se mpotrivea n toate zilele si-i mustra pentru nchinarea idolilor. Deci l-a ngropat pe el poporul lui Israel n tarina lui Tur, n mormntul lui Arfaxad. Si este mormntul acestuia pestera ndoita; iar ndoita se zice caci este ascunsa, si are nauntru ntoarcere, care o arata pe ea a fi doua pesteri. Proorocul acesta era la chipul trupului n acest fel: lungaret la cap, statul de mijloc, uscat la fata si barba avnd-o deasa, lunga si ascutita.

Pomenirea Sfntului Mucenic Evghenie, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor si Gheorghe. Pomenirea Sfintilor Mucenici Teodor, Trofim si alti treisprezece. Pomenirea Soborului Sfntului Mucenic Acachie la Eptascala, si Soborul Sfntului Elevtrie, aproape de Xirolof si Soborul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu ntru ale lui Armatie.

22 Iulie
Ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfintei mironosite si ntocmai cu Apostolii Maria Magdalena.
Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savrsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistnd la minunea inmultirii pinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mntuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice. Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu. Cnd si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din

Pomenirea Sfintilor trei Mucenici cei din Nilitina, care pe pietre trti s-au savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Iust si Matei, care de sabie s-au savrsit.

379

22 Iulie
partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe cnd Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : " Fericit pntecele care Te-a purtat si snul care Te-a alaptat ! "( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena. Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lnga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfntul Ioan Teologul (Ioan 19, 25). Totul fiind de-acum indeplinit si sngele Mntuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamntul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormnt nou in stnca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormnt pentru a-l ingropa pe cel omort pe Cruce. Incurajat de credinta hotarta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, cobor Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormnt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cntat atunci un imn de inmormntare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cntec funebru este tema Slujbei Utreniei a Smbetei Mari). Dupa ce mormntul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormntului, pna trziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormnt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mntuitorului (Marcu 16 :1). Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cntatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamnii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta Marie " (Dupa Sfntul Roman Melodicul si Sfntul Grigore Palama, " cealalta Marie " nu putea fi dect Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormnt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormnt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamntului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormntul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicnd : " Bucurativa ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei. Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pna la mormnt si, aplecndu-se vazu numai niste fsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatnd ca mormntul era intradevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lnga mormnt intrebndu-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmntati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plngea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Lundu-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : "Maria", recunoscnd glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce vazuse. Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurndu-se cu ei. Ea era probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, cnd Duhul Sfnt cobor in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2). Se povesteste ca Sfnta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste dect la Sfntul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfnta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunnd chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentndu-se in fata imparatului cu un ou in mna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducnd tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti

380

23 Iulie
Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentndu-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vnatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat. Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfntului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfntul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pnze si fara vsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mntuirii noastre, pna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcnd vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfnta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamntului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagnii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai inti reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri cnd il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgndindu-se deodata, se hotar sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea cnd ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducnd rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului. Parasind Galia, Sfnta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspndind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfntul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurndu-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca. Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pna in ziua in care, aproape zece secole mai trziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtndu-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stnga a Altarului manastirii Sfntul Lazar, pe care o ctitorise. Supravietuind peripetiilor istoriei, mna stnga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfnta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare. Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfntul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Pomenirea Sfintei Cuvioasei Mucenite Marcelia (Marcela) din Chios.

23 Iulie
Ziua a douazeci si treia, pomenirea aducerii moastelor Sfntului Sfintitului Mucenic Foca, episcop de Sinope.
Mutarea moastelorr sfantului sfintitului mucenic Foca din Sinope la Constantinopol s-a petrecut in aceasta zi de 23 iulie in anul 403 sau 404. Praznuirea sa se face la data de 22 septembrie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Foca.

Foca acesta nu este sfintitul mucenic pomenit mai sus, nici Foca gradinarul, ci altul, al treilea cu acelasi nume. Acesta a trait n zilele

381

24 Iulie
mparatului Traian, stralucind cu toate faptele cele bune si cu petrecere neprihanita. Cnd a fost adus la eparhul African si ntrebat de acesta, el a grait cuvinte dumnezeiesti cu ndrazneala si a nvatat credinta n Hristos. Iar daca a nceput African a huli pe Hristos si a face rau sfntului, s-a facut cutremur si fara de veste caznd el mpreuna cu slujitorii zacea fara suflare. Dar l-a nviat pe el sfntul caci l ruga femeia lui. Dupa aceea l-au dus la mparatul Traian si, marturisind pe Hristos, a fost spnzurat si chinuit, si rugndu-se el si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului noul Mucenic Teofil cel de la Zachint, care a suferit mucenicia n Hiu la anul 1635 si care de foc s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Atanasie cel de la Chios, care, suferind mucenicia n Constantinopol la anul 1670, de sabie s-a savrsit.

25 Iulie
Ziua a douazeci si cincea, pomenirea Adormirii Sfintei Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria.
Sfnta Ana, care prin harul lui Dumnezeu deveni bunica dupa trup a Domnului Nostru Iisus Hristos, se tragea din neamul lui Levi, ultima nascuta a marelui Preot Matan si a sotiei sale Maria, care mai aveau alte doua fete : Maria si Sovi. Cea mai mare, Maria, s-a casatorit la Betleem si a nascut pe Salomi moasa. Sovi s-a casatorit si ea la Betleem si a nascut pe Elisabeta, mama Sfntului Ioan Botezatorul. Ana s-a cununat cu inteleptul Ioachim din Galileia si a nascut pe Maria Prea Sfnta Maica Domnului. Astfel Salomea, Elisabeta si Maica Domnului erau verisoare iar dupa descendenta sa trupeasca Domnul Nostru era var de gradul doi al Sfntului Ioan Inaintemergetaorul. Dupa ce a nascut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfnta din neamul omenesc, singura att de curata ca sa primeasca in ea pe Mntuitorul lumii, si dupa ce a incredintat copilul la Templu, la vrsta de trei ani, ca o ofranda pura si neprihanita, Sfnta Ana si-a petrecut restul vietii sale in post, rugaciune si faceri de bine celor lipsiti, asteptnd sa se indeplineasca ceea ce promisese Dumnezeu. Si-a dat sufletul in pace in minile lui Dumnezeu la vrsta de 69 de ani. Sfntul Ioachim a murit la vrsta de 80 de ani ; dar nu se stie care dintre cei doi a murit mai ntii. Singurul lucru pe care ni l-a transmis Traditia Bisericii este ca Prea Sfnta Maica Domnului isi pierduse deja parintii la vrsta de 11 ani pe cnd era inca in Templu. Pomenirea Sfintilor o 165 de parinti, ce s-au strns la al Vlea Sinod Ecumenic n Constantinopol, de au supus si au stricat dogmele lui Origen. Convocat de piosul imparat Iustinian (cf. 14 noiembrie), care fixase drept scop al domniei sale reconcilierea Bisericilor divizate cu cruzime dupa Sinodul din Calcedon, al Cincilea Sfnt Sinod Ecumenic a reunit la Constantinopol intre 5 mai si 2 iunie 553, 165 de Episcopi, prezidati de Patriarhul Sfntul Eutihie (cf. 6 aprilie). Principalul subiect al acestei adunari era sa rezolve problema celor Trei-Capitole, adica Teodor din Mopsuestia

Pomenirea Sfintilor Mucenici Apolinarie si Vitalie, episcopii Ravenei. Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Apolonie, episcopul Romei. Pomenirea Sfintilor Mucenici ce s-au savrsit n Bulgaria, crestini n zilele mparatului Nichifor. Pomenirea celor sapte Mucenici din Cartaghen. Pomenirea Cuvioasei Ana cea din Lefcadia.

24 Iulie
Ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfintei Mucenite Hristina (Cristina).
Aceasta mucenita era din cetatea Tirului, fiica a unui oarecare Urban stratilat. Acesta, suind-o ntr-un turn nalt si aseznd acolo zeii sai facuti din aur si din argint si cu podoabe mpodobiti, i-a poruncit sa petreaca acolo si sa aduca jertfe la idoli. Dar sfnta, socotind cu cuget drept caci cu adevarat nu sunt dumnezei idolii cei nensufletiti si facuti de oameni, se ruga lui Dumnezeu. Si privind pe o fereastra a vazut cerul, si din fapturi ntelegnd pe Facatorul, a sfarmat idolii tatalui sau si i-a mpartit saracilor. Pentru aceasta a fost supusa la tot felul de chinuri de tatal sau; a fost bagata n temnita, unde ramnnd multa vreme fara mncare, primea hrana ngereasca si s-a tamaduit de durerile ranilor. Dupa aceea a fost aruncata n mare, si de la Domnul a primit dumnezeiescul Botez, fiind scoasa la uscat de un nger. Aflnd ca este vie, a fost nchisa n temnita din porunca tatalui sau, care n acea noapte a murit. Lund n locul lui domnia un oarecare Dion, a adus pe mucenita la ntrebare, si ea, marturisind pe Hristos, a fost chinuita cumplit. Iar dupa Dion a luat domnia un oarecare Iulian, care de asemenea a chinuit-o ndelung. Si apoi fiind lovita de slujitori cu sulite, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Mucenic Capiton, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Imeneu, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Ermoghen, caruia dezradacinndu-i-se toti dintii, s-a savrsit. 382

25 Iulie
(+428), prietenul sau, stralucitul Teodoret din Cir si discipolul lor Ibas din Edesa. Cinstit si marit in Rasarit pentru comentariile sale despre Sfnta Scriptura, Teodor din Mopsuestia era capul scolii din Antiohia. Dar acordnd in teologia sa o parte exagerata speculatiei rationale si axiomelor filozofiei lui Aristotel, ajunsese sa respinga posibilitatea unei uniri reale a ceea ce a fost creat si a ceea ce era necreat in Persoana lui Hristos. Pentru el Cuvntul (Logosul divin) nu "se facuse" om ci vointa omeneasca era unita in El cu vointa dumnezeiasca, mentinnd diferenta intre cele doua naturi si deci a doua "persoane" ; de aceea el era considerat ca "tata al nestorianismului". Dupa condamnarea lui Nestorie de Sinodul din Efes (431), partizanii acestuia din urma se aplecasera asupra scrierilor lui Teodoret, mort in pacea Bisericii, pentru a interpreta dogma hristologica. Sfntul Chiril al Alexandriei, desi scrisese impotriva lui, intervenise totusi pe lnga Sfntul Proclu ca acesta sa nu impuna condamnarea acestor scrieri, in scopul de a mentine pacea Bisericii att de dureros obtinuta (438). Dar Eutihie, respingnd aceasta atitudine impaciuitoare, ajunsese, prin intrigile sale, sa obtina aprobarea monofizismului prin sinodul tlharesc de la Efes (449), in cursul caruia au fost condamnati cei doi principali discipoli ai lui Teodor si reprezentanti ai tendintei sale teologice : Teodoret si Ibas. La Sinodul din Calcedon (451) Teodoret si Ibas, dupa lungi tergiversari, au acceptat sa arunce anatema asupra lui Nestorie si au fost reprimiti in comuniunea Bisericii. Mai trziu, interpretarea si modul in care a fost primit cel de al Patrulea Sinod Ecumenic au dat nastere altor disensiuni cristalizate pe problema celor Trei-Capitole. Masurile politice luate de imparatul Zenon ("Hnotikon") si de Patriarhul Acachie pentru a-i face sa se impace pe cei ce se opuneau Sinodului au esuat lamentabil si au provocat chiar o schisma de 40 de ani (484-519) intre Rasarit si Occident care, printr-un puternic atasament la litera Sinodului, trecea drept aparatorul celor Trei-Capitole. Dupa ce mparatul Iustin pus capat acestei schisme, Justinian - hotart sa lupte impotriva tendintei nestorianizante in interpretarea dogmei din Calcedon - a editat un decret impotriva celor trei, care provoca din nou reactii violente in Occident (545). Convocat la Constantinopol, Papa Vigilius declara, imediat dupa intronarea sa, ca intentiona sa rupa comuniunea cu Patriarhul sfnt Mina (cf. 25 august), care raspunse cu aceeasi sentinta. Dupa multe tratative, Vigilius accepta sa se impace cu Mina si edita un document (Judicatum) care condamna pe cei trei. Acest document a fost considerat de bisericile din Africa si Acvileea ca o tradare si ele provocara diviziunea neplacuta si de durata in snul Bisericii Occidentale, iar Rasaritul, la rndul sau, il considera prea slab. Cum se luase hotarrea de a intruni Sinodul Ecumenic pentru a pune capat acestei neintelegeri, Iustinian edita o Marturie de Credinta, in care asuma expresiile caracteristice ale teologiei Sfntului Chiril, pe care o combateau partizanii occidentali ai celor Trei-Capitole (551). Papa Vigilius respinse acest document si incepnd de atunci nu inceta sa puna piedici intrunirii Sinodului. Deschiderea acestuia fusese in plus intrziata de moartea Sfntului Mina ; cnd Parintii incepura sesiunile sub presidentia succesorului sau, Sfntul Eutihie, ei isi marturisira tristetea fata de opozitia Papei iar Vigilius declara ca el sustinea din plin ortodoxia lui Teodoret si Ibas. In cursul celei de a opta sesiuni, Sinodul ii condamna totusi pe cei trei si arunca anatema asupra tuturor celor care i-ar apara, dar fara sa il condamne nominal pe papa. In decembrie Vigilius se supuse deciziilor Sinodului dar abia aproape doi ani mai trziu el condamna la rndul sau pe cele Trei-capitole (555). Cu ocazia unei conferinte precednd Sinodul, Parintii condamnara pe de alta parte doctrina lui Origen, Evagrie si Didim din Alexandria despre o pre-existenta a sufletelor, caderea lor in trup si "restaurarea universala" (apocatastaza), ceea ce ar insemna negarea libertatii umane. Evitnd deci shisma intre Rasarit si Occident, Sfntul Sinod de la Constantinopol puse capat curentului nestorianist prin condamnarea tuturor propunerilor eretice ale lui Teodor din Mopsuestia si marturisi deplina conformitate a Sinodului din Calcedon cu credinta marturisita de cel de al Treilea Sinod Ecumenic din Efes. Pe buna dreptate este considerat drept sinodul "ecleziastic prin excelenta", caci respingnd speculatia filozofica in chestiunile de dogma (fie sub forma rationalista si aristotelica a lui Teodor din Mopsuestia fie sub cea a neoplatonismului spiritualizant al origenismului), el afirma ca Biserica are modul sau propriu - apostolic - de interpretare a Tainelor lui Hristos, datorita caruia ea pastreaza integritatea libertatii umane si posibilitatea ei de a fi pe deplin unita cu Dumnezeu in persoana Mntuitorului.

Pomenirea Cuvioasei Olimpiada diaconita din Constantinopol.

Fericita Olimpiada s-a nascut la Constantinopol (intre 361 si 368) intr-o familie din marea aristocratie imperiala. Tatal sau, contele Seleucos, si mama sa murind atunci cnd ea era inca copil, Olimpiada a fost data spre a fi crescuta de una din rudeniile sale, Procopiu (Procopie), governator de Constantinipol, care a insarcinat cu educatia sfintei pe Teodosia, sora sfntului Amfilohie de Iconium (cf. 23 noiembrie). Astfel, Olimpiada a avut relatii prietenesti si familiare cu sfntul Grigorie Teologul, sfntul Grigorie de Nyssa (care i-a si dedicat Comentariul sau la Cntarea Cntarilor) si cu alti barbati de seama ai Bisericii, pe care mai trziu i-a si ajutat, ori de cate ori au venit la

383

25 Iulie
Constantinopol, chiar daca unii, ca Teofil al Alexandriei (385-412), s-au intors mai trziu mpotriva ei . Din tinerete Olimpiada a stralucit nu doar prin frumusetea trupeasca, dar si prin intelepciunea si credinta ei. In anul 386 s-a maritat cu Nebridios, prefectul Constantinopolului, dar acesta a murit inainte ca ei sa traiesca impreuna. Acum Olimpiada a decis sa isi daruiasca viata ei Domnului, ca vaduva si fecioara in acelasi timp, si de a pune imensa ei bogatie in slujba Bisericii. Dar in momentul in care ea a refuzat o a doua casatorie, cu Elpidios, ruda a mparatului Teodosie, Statul i-a confiscat toate bunurile si a fost impiedicata sa frecventeze pe oamenii Bisericii pna cnd avea sa se supuna dorintei imparatului. Dar, la intoarcea din campania militara contra lui Maxim (388), imparatul, din admiratie pentru zelul ei in asceza si virtute, i-a restituit toate bunurile. Imediat, sfnta Olimpiada a inceput sa dea milostenie si sa faca opere de binefacere cu imensele sale bogatii. Si-a vndut poprietatile ce avea Tracia, in Bitinia, in Galatia si in Capadocia, ca sa somptuasele locuinte de la Constantinopol si a facut peste tot case de primire pentru calatori, spitale, biserici si o manastire, in spatele porticului meridional al Sfintei Sofia, care a juns sa adaposteasca mai mult de 250 de vietuitoare: mai intai slujnicele sale si alte rudenii, la care s-au adaugat apoi multe femei din inalta societate a imperiului. Pentru viata ei dedicata in intregime lui Hristos, Sfantul Patriarh Nectarie (381-397, praznuit la 11 octombrie) a numarat-o pe dansa in randul diaconitelor, slujire pe care a implinit cu cinstire si fara de cusur. Diaconitele, alese dintre fecioarele sau vaduvele de o vrsta inaintata (60 de ani in acea vreme, apoi 40 ani), erau hirotonite prin punerea minilor si puteau sa intre in altar, insa ele nu erau considerate ca facnd parte din cler. Slujirea lor consta in principal in vizitarea si ajutorarea bolnavilor, asistarea preotului la botezul femeilor si alte cteva sarcini auxiliare. Ele nu puteau nici sa invete in public nici sa boteze (cf. Constitutiilor Apostolice 3, 6, 1-2). Slujirea diaconitelor ca cazut incet-incet in desuetudine odata cu disparitia aproape completa a botezurilor de adulti, in secolul al XII-lea. In anul 398, cnd Sfntul Ioan Gura de Aur (praznuit la 13 noiembrie) s-a urcat pe tronul patriarhal de la Constantinopol, Olimpiada a gasit in el nu doar pe parintele duhovnicesc pe care si-l dorea, autoritatea in materie de interpretare a Scripturii, pastorul care se ngrijea de turma sa mai mult dect de propriul sau trup, ci si un prieten, att pentru zile bune, ct si pentru dificultatile ce le intampina adesea din cauza corectitudinii si verticalitatii ei. Olimpiada s-a pus deci in slujba sfntului patriarh cu ardoare, suportnd toate cheltuielile lui materiale si facnd din belsug milostenie, asa cum sfntul o sfatuia. De altfel, singura persoana masculina admisa in Manastirea ei era Sfntul Episcop, care venea adeseori si le intruia pe surori cu invataturile sale. Pe cteva din ucenitele sale din aceasta manastire le-a si hirotonit diaconite, de altfel. Sfantul Ioan Gura de Aur a avut multa lauda pentru Sfanta Olimpiada, drept pentru care a aratat catre dansa mare bunavointa si dragoste duhovniceasca. Cand Sfantul Ierarh a fost pe nedrept trimis in surghiun (in Armenia, la anul 404), Sfanta Olimpiada si celelalte diaconite au primit aceasta cu mare tristete. Ultima oara cand a parasit biserica sfantul le-a chemat la sine pe diaconite: Olimpiada, Pentadia, Proklia and Salbina, le-a spus cum ca indarjitele acuze care i se aduc or sa ajunga la un sfarsit, dar de vazut nu o sa mai vada aproape de loc. Le-a rugat sa nu paraseasca acea biserica, ci sa slujeasca pe mai departe celui de ii va urma. Sfintele femei au cazut inaintea sfantului varsand lacrimi. In ciuda sfaturilor sfntului, Olimpiada a refuzat sa-l recunoasca pe succesorul lui si chiar a purces la apararea cauzei Sfntului Ioan Gura de Aur. In aceasta vreme, un incendiu a izbucnit in catedrala Sfnta-Sofia si o parte din palatul imperial a fost distrusa de flacari. Atunci, toti sustinatorii Sfantului Ioan Hrisostom au cazut sub banuiala incendierii, si au fost adusi pentru cercetari in fata prefetului Optat. Au chemat-o si pe Sfanta Olimpiada la judecata supunand-o la o riguroasa cercetare. Au amendato la plata unei mari sume de bani pentru crima de incendiere, cu toata nevinovatia sa si lipsa de probe. Dupa aceasta sfanta a parasit Constantinopolul si s-a stabilit la Cizic (la marea Marmara). Dar nici aici persecutorii nu i-au dat pace, astfel ca, dupa inca un interogatoriu, in anul 405 sfnta a fost trimisa in exil la Nicomedia, unde sfanta a indurat multa suferinta si lipsuri. Sfantul Ioan i-a scris din surghiun 17 scrisori, mangaindu-o in durerea ei si indemnnd-o la rabdare pentru Domnul. La 25 iulie 408 Sfanta Olimpiada a trecut la cele vesnice, incoronata impreuna cu masturisitorii pentru credinta. Sfanta Olimpiada a aparut in vis episcopului de Nicomedia si cerand ca trupul sa ii fie pus intr-un sicriu de lemn si aruncat in mare:"Acolo unde valurile vor purta cosciugul acolo lasa trupul meu sa fie ingropat".Cosciugul a fost adus de valuri intr-un loc numit Briktoi aproape de Constantinopole. Locuitorii acelor locuri, cunoscand ca acestea sunt de la Dumnezeu, au loat moastele si le-au asezat in biserica inchinata Sfantului Apostol Toma, unde au inceput a faca multe minuni si vindecari. Dar in timpul unei invazii a persilor, biserica a fost arsa dar moastele s-au aflat intregi. Sub Patriarhul Serghie (610-638), moastele au fost mutate la Constantinopole si puse in manastirea de maici ctitorita de Sfanta Olimpiada, distrusa in timpul revoltei lui Niceta (anul 532), dar reconstruita de imparatul Iustinian.

Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Eupraxia din Tabena, care cu pace s-a savrsit.

384

26 Iulie Pomenirea Sfintilor Mucenici Sact, Matur, Atal si Blandina.

Eu sint Lumina lumii ; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8:12). Ct despre idolii vostri, care nu au facut nici cerul nici pamntul, ei vor disparea de pe pamnt si de sub cer (Ieremia 10:11)". Atunci mnia regelui se inflacara si dadu ordin soldatilor sa puna pe capul Sfintei o casca de fier inrosit in foc. Acoperita de roua, precum cei Trei Tineri din cuptor, Sfnta Parascheva nu simti nici o suferinta. Dupa ce i-au fost smulsi snii, fu aruncata in inchisoare, cu o piatra grea pusa pe piept, dar fu vindecata de un Inger ce si-a facut aparitia dintr-un mare cutremur. Constatnd minunea, 70 de soldati din garnizoana s-au convertit si au fost imediat executati din ordinul tiranului care o aduse din nou inaintea lui pe Parascheva. Repetndu-si inflacarata marturie de credinta, Sfnta fu aruncata intr-un cazan de cupru si bronz umplut cu plumb incandescent. Dar si acolo, trupul sau - care primise prin asceza si feciorie arvuna cinstirii vietii viitoare - ramase neatins. Creznd ca amestecul nu era cu adevarat arzator, tiranul se apropie si fu orbit de vapaie5. Sub efectul durerii isi dadu seama de greseala sa si incepu sa strige : "Fie-ti mila de mine, slujitoare a adevaratului Dumnezeu si reda-mi lumina ochilor si voi crede in Dumnezeul pe care il propovaduiesti". La rugaciunea Sfintei el nu numai ca isi regasi vederea ci primi si lumina credintei si la cererea sa fu botezat in numele Sfintei Treimi, impreuna cu toti cei apropiati lui. Eliberata, Sfnta Parascheva parasi tinutul pentru a-si continua misiunea. Pe cnd se afla intr-un oras condus de un oarecare Asclepios si propovaduia pe Hristos, fu arestata si adusa in fata tribunalului. La intrebarea lui Asclepios care ii ceru sa isi spuna numele, Sfnta se inchina cu semnul Sfintei Cruci si declara ca era slujitoarea lui Hristos Facatorul cerului si al pamntului, Care s-a dat crucii si mortii pentru Mntuirea noastra, si Care va reveni cu marire sa judece viii si mortii. Tiranul dadu ordin sa fie batuta cu vergile dar Sfnta continua sa il slaveasca pe Dumnezeu, cu privirea intoarsa spre cer, iar cnd Asclepios ii intrerupse pe calai pentru a-i cere sa aduca sacrificiu idolilor, ea il scuipa in fata cu dispret. Iesindu-si din fire el ceru sa fie biciuita pna la os. Dar dupa o noapte petrecuta la inchisoare, soldatii o gasira a doua zi nevatamata. Cum ea cerea regelui sa fie lasata sa se duca la Templul lui Apolo, toti pagnii se bucurara, creznd ca accepta sa aduca sacrificii idolilor. Cnd insa - dupa ce se rugase indelung - isi facu semnul Crucii, idolii se sfarmara cu zgomot mare iar poporul striga : "Mare este Dumnezeul Crestinilor!". Preotii idolilor, cuprinsi de furie, au cerut regelui sa sfrseasca cu ea si fu aruncata in fosa unde prin rugaciune

26 Iulie
Ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Ermolae, si cei mpreuna cu dnsul, Ermip si Ermocrat.
Acesti sfinti erau preoti din clerul Bisericii Nicomidiei, ramasi dintre sfintii douazeci de mii ce au fost arsi acolo de tiranul Maximian (284-305) in anul 303 (28 decembrie), fiind ascunsi ntr-o camara. Dar fiind prins tnarul Pantoleon (nimeni altul dect Marele Mucenic Pantelimon, praznuit la 27 iulie) si nestiind sa minta, a spus ca de preotul Ermolae era nvatat n cele crestinesti si a fost botezat. Si ndata au trimis de l-au adus pe Ermolae la Maximian, si cu el au adus slujitorii si pe insotitorii lui, Ermip si Ermocrat. Stnd sfintii la ntrebare, si propovaduind cu ndrazneala ca Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, li s-au taiat capetele, in anul 305 de la Hristos.

Pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenite Parascheva din Roma.

Sfnta si Marea Mucenita Parascheva s-a nascut intr-un sat pe lnga Roma, in vremea domniei lui Hadrianus (117138), din parinti crestini, Agaton si Politeia, care multa vreme il implorasera pe Domnul sa le dea un prunc. Dumnezeu, care intotdeauna raspunde rugaciunilor celor care se tem de el, le dadu deci o fiica, pe care ei o numira Parascheva, caci era nascuta intr-o vineri (Paraskevi in greceste inseamna "vineri") dar si din evlavie pentru Patima intaritoare a Domnului nostru Iisus Hristos. Inca din frageda copilarie ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeiesti. Nefiind deloc atrasa de jocurile copilaresti, isi petrecea vremea fie in biserica pentru a participa la Slujbe fie acasa, pentru a medita cuvntul lui Dumnezeu sau rugaciunea. La moartea parintilor sai, pe cnd era in vrsta de 12 ani ea imparti bogatiile lor celor lipsiti, apoi se retrase intr-o Manastire unde primi mahrama, semn al inchinarii vietii ei lui Dumnezeu. Dupa ce si-a petrecut o vreme in ascultare desavrsita fata de maica superioara, cu sufletul insetat de a impartasi si celorlalti oameni comoara credintei, ea parasi Manastirea pentru a se duce sa propovaduiasca numele lui Hristos in orase si sate. Astfel aduse pe multi pagni la dreapta credinta, suscitnd nemultumirea si ura iudeilor, care au denuntat-o regelui acelui tinut in care ea se afla (dupa altii, noului imparat, Antonin cel Pios, catre 140). Suveranul dadu ordin pe data ca nobila crestina sa fie arestata si adusa inaintea lui. Cnd o vazu, ramase mai inti surprins de frumusetea ei apoi incerca sa o atraga prin maguliri spunnd : "Daca te lasi convinsa de cuvintele mele si accepti sa aduci sacrificii idolilor, vei primi multe bogatii, dar daca te incapatnezi, sa stii ca vei avea multe de suferit". Tnara fata, desi gingasa, ii raspunse cu barbatie : "Nu ma voi lepada niciodata de prea blndul meu Iisus Hristos si nici un chin nu va putea sa ma desparta de dragostea Lui. Caci El a zis :

385

27 Iulie
provoca moartea unui balaur si a reptilelor care se mai gaseau acolo. Constatnd ca toate tentativele sale erau zadarnice, Asclepiios o trimise in alta imparatie, condusa de crudul Tarasios6 . Dar cum prin chemarea Numelui lui Hristos ea ii vindeca pe toti bolnavii care erau adusi la ea, regelu ceru sa fie adusa inaintea lui si o acuza de vrajitorie, dnd ordin sa fie aruncata intr-o fosa urt mirositoare, plina de animale veninoase. Prin semnul Crucii, aceasta cloaca deveni asemeni unei pajisti inmiresmate primavara, iar Sfnta, ocrotita de un Inger, ramase nevatamata la toate celelalte chinuri la care fu supusa. De aceea, nemaiputndu-si conteni mnia, regele ordona calailor sai sa taie capul slujitoarei lui Dumnezeu. Caznd in genunchi, Parascheva se ruga cu lacrimi, incredintndu-si sufletul viteaz Mirelui sau Hristos si ii ceru sa ierte pacatele celor care aveau sa-L cinsteasca. Atunci cnd capul ii cazu sub spada, se auzi un glas ceresc urndu-i bun venit in Imparatia Cerurilor, a carei venire ea o vestise prin cuvntul sau si prin lucrarile sale. De atunci, parti din moastele sale, imprastiate in Sfintele Biserici, nu au incetat sa infaptuiasca nenumarate vindecari, in special pentru cei bolnavi de ochi. Viata si patimirea sfintei Parascheva Romana a fost scrisa de Ioan de Eubeea in secolul al VIII-lea. Ea este uneori praznuita si in ziua de 9 noiembrie. probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar naprca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intrziere Sfntul Botez. Ramase apoi in preajma batrnului Sfnt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa dect in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lnga imparat. Pastrnd inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adnca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli. Dupa o vreme fu adus la senator un orb care il implora pe Pantoleon sa il vindece, caci isi pierduse zadarnic toata averea pe la doctori. Increzator in Hristos, care salasluia de-acum in el cu putere, tnarul confirma in fata tatalui sau uimit ca avea sa il vindece prin harul Stapnului sau. Facu semnul Crucii pe ochii orbului, rugndu-se lui Hristos si pe loc barbatul isi recapata vederea, nu numai a ochilor trupului ci si ai sufletului, caci el intelese ca Hristos il vindecase. Fu botezat de Sfntul Ermolae impreuna cu Eustorgios, care nu dupa multa vreme adormi in pace. Pantoleon imparti atunci mostenirea sa saracilor, elibera sclavii si se dedica si mai vrtos ingrijirii bolnavilor carora nu le cerea in schimb dect sa creada in Hristos, cel venit pe pamnt pentru a ne vindeca de toate bolile noastre (de aceea este slavit printre Sfintii Doctori fara de arginti). Ceilalti doctori din Nicomidia incepura sa fie invidiosi pe el si cum el ingrijise pe un Crestin care tocmai fusese chinuit din ordinul imparatului, ei profitara de ocazie pentru a-l denunta la Maximian. Dupa ce le-a ascultat cu tristete plngerea impotriva protejatului sau, imparatul il convoca pe cel care fusese mai inainte orb si ii puse intrebari despre ce mijloace folosise Pantoleon ca sa ii redea vederea. Precum orbul din nastere din Evanghelie, omul raspunse cu simplitate ca Pantoleon il vindecase chemnd Numele lui Hristos si ca aceasta minune ii adusese adevarata lumina, aceea a credintei. Furios, imparatul ceru sa i se taie capul pe data si trimise oameni sa il gaseasca pe Pantoleon. Cnd Sfntul se afla inaintea lui, ii reprosa ca ar fi tradat increderea pe care i-o acordase si il acuza ca il insulta pe Asclepios si pe ceilalti zei prin credinta sa in Hristos, un om mort crucificat. Sfntul ii raspunse ca att credinta ct si mila fata de adevaratul Dumnezeu sunt superioare tuturor bogatiilor si onorurilor acestei lumi de desertaciune si pentru a-si intari argumentele ii ceru lui Maximian sa il puna la incercare. Fu deci adus un paralitic, asupra caruia preotii pagni spusera incantatiile lor, salutate batjocoritor de catre Sfnt. Cum eforturile lor ramasera fara efect, Pantoleon isi inalta rugaciunea catre Dumnezeu si lund pe paralitic de mna, il ridica in Numele lui Hristos. Numerosi pagni, vazndu-l pe om mergnd plin de bucurie, crezura atunci in

Pomenirea Cuvioasei Mucenita Oreozila. Pomenirea Cuviosului Ignatie Stironitul. Pomenirea Sfntului Mucenic Apion, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfintei Mucenite Ierusalima, care de sabie s-a savrsit.

27 Iulie
Ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfntului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon.
Sfntul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagn, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavrsita a artei medicale intr-att inct imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tnarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfntul Ermolae (cf. 26 iulie), Sfntul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce dect slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mntuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batnd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tnarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfntul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei. Intr-o zi, pe cnd se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o naprca. Judecnd ca momentul venise sa

386

28 Iulie
adevaratul Dumnezeu, in timp ce preotii pagni insistau pe lnga imparat sa fie ucis acest rival periculos. Cum Maximian ii amintea chinurile la care cu ctva timp in urma fusese supus Sfntul Antim (cf. 3 septembrie), Pantoleon raspunse ca daca un batrn facuse dovada unui asemenea curaj, cu att mai mult tinerii trebuiau sa se arate curajosi in incercari. Nici magulirile nici amenintarile neputnd sa il faca pe Pantoleon sa isi schimbe atitudinea, tiranul il incredinta torturii. Legat de un stlp, trupul ii fu sfsiat cu gheare de fier apoi ranile ii fura arse cu faclii aprinse. Dar Hristos, aparut Sfntului Mucenic sub chipul parintelui sau spiritual, Sfntul Ermolae, ii spuse : "Nu te teme, copilul meu, caci sint cu tine si iti voi fi de ajutor in tot ceea ce vei suferi pentru mine". De indata tortele se stinsera iar ranile Sfntului fura vindecate. Apoi, fie scufundat in plumb topit, fie aruncat in mare legat de un pietroi, in toate incercarile Domnul il insotea si il pazea nevatamat. Dupa aceea fu aruncat fiarelor salbatice, dar si acolo Hristos il apara iar animalele venira gudurndu-se la picioarele lui asemeni unor animale domestice. Cit priveste imparatul, ramnnd el mai salbatec dect niste animale fara ratiune, dadu ordin ca Sfntul sa fie legat de o roata cu lame ascutite ce urma sa fie lasata sa se rostogoleasca de pe o inaltime in fata intregului oras adunat. Din nou Domnul interveni in chip minunat. Il elibera pe slujitorul sau de legaturile lui iar roata strivi in rostogolirea ei un mare numar de necredinciosi. Cum Maximian il intreba de unde avea o asemenea putere si cum ajunsese el la Credinta Crestina, Pantoleon ii arata unde se ascundea Ermolae, caci Dumnezeu ii facuse cunoscut ca venise vremea, pentru el si stapnul sau, sa-L marturiseasca si sa isi gaseasca in Muceninicie desavrsirea. Dupa moartea preamarita a Sfntului Ermolae si a celor impreuna cu el, tiranul il aduse din nou pe Pantoleon si pretinznd ca mucenicii se supusesera, incerca sa il convinga sa se inchine idolilor, dar preafericitul ceru sa ii vada. Suveranul raspunse ca ii trimisese in misiune intr-un alt oras iar Pantoleon ii replica : "Ai spus adevarul fara sa vrei, mincinosule, caci ei sint acum in Ierusalimul ceresc!". Constatnd ca nu va putea sa il clinteasca din credinta sa, Maximian dadu atunci ordin ca Pantoleon sa fie decapitat iar trupul sa ii fie aruncat in foc. Sfntul ajunse cu bucurie la locul executiei, in afara orasului, dar in momentul in care calaul isi agita spada, aceasta se topi precum ceara se topeste in foc. In fata acestei minuni, soldatii care erau de fata il marturisira pe Hristos. Pantoleon ii indemna insa sa isi indeplineasca datoria si mai spuse o ultima rugaciune. Un glas de sus ii raspunse : "Slujitor credincios, dorinta ta va fi acum indeplinita, portile cerului iti sint deschise, cununa ta e pregatita. Tu vei fi de-acum inainte adapost deznadajduitilor, ajutor celor incercati, doctor bolnavilor si teroare demonilor, de aceea numele tau nu va mai fi Pantoleon ci Pantelimon" (care inseamna "prea milostiv"). El isi intinse grumazul iar cnd capul ii cazu, curse lapte din gtul lui, trupul sau deveni alb ca zapada iar maslinul uscat de care fusese legat inverzi din nou pe data si rodi cu fructe din belsug. Soldatii, carora li se daduse ordin sa arda trupul Sfntului, il incredintara credinciosilor care il ingropara cu piosenie pe proprietatea lui Arnantios Scolasticul si se dusera sa propovaduiasca Vestea cea Buna si in alte locuri. De atunci, Moastele Sfntului Pantelimon nu au incetat sa savrseasca vindecare si sa aduca harul lui Hristos, singurul Doctor al sufletelor si trupurilor, al tuturor celor care se apropie de El cu evlavie.

Pomenirea senatorului orb care a fost tamaduit de Sfntul Pantelimon, si care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Antuza marturisitoarea, cea din sfnta manastire a lui Mantiniu. Pomenirea Sfintilor Mucenici o suta cincizeci si trei, care n Marea Traciei s-au savrsit. Pomenirea Cuviosului Manuel, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noul Mucenic Hristodul, care era din Casandra, si a marturisit n Tesalonic la anul 1777, si care prin sugrumare s-a savrsit.

28 Iulie
n aceasta luna n ziua a douazeci si opta, pomenirea Sfintilor Apostoli si diaconi: Prohor, Nicanor, Timon si Parmena.
Sfintii Apostoli din cei 70 Prohor, Nicanor, Timon si Parmena au fost printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos. In Faptele sfintilor Apostoli (6, 1-6) se spune ca sfintii doisprazece Apostoli au ales sapte barbati plini de Duhul Sfnt si de intelepciune Stefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae - si i-au hotart in slujba de diaconi. Sfanta Biserica face pomenirea lor mpreuna in aceasta zi de 28 iulie, chiar daca ei au propovaduit cuvntul credintei si marturiseau pe Domnul Iisus Hristos Fiu al lui Dumnezeu si om desavrsit in locuri si timpuri diferite. Sfantul Prohor l-a nsotit mai inti pe sfantul Apostol Petru si a fost facut de acesta episcop in cetatea Nicomidia. Dupa Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, Prohor a devenit insotitor si impreuna-lucrator al sfantului Apostol Ioan Teologul, si impreuna cu acesta a fost sunghiunit in insula Patmos. Aici sfantul Prohor a scris cartea Apocalipsei dupa dictarea inspirata a sfantului Ioan, Apostolul cel Iubit. La intoarcere in Nicomidia sfantul Prohor a converitit multime multa de pagni la Cristos, si din aceasta pricina a primit cununa muceniciei. (Alte

387

28 Iulie
imagini cu sfantul Prohor impreuna cu sfntul Ioan Teologul.) Sfantul Nicanor a primit mucenicia in aceeasi zi in care sfantul ntaiul-mucenic si arhidiacon Stefan (praznuit la 27 decembrie) si multi alti crestini au fost ucisi cu pietre. Sfntul Timon a fost asezat de Apostoli episcop al cetatii Bastoria in Arabia, si acolo a patimit multe de la evrei si pagni pentru predica Evangheliei. A fost aruncat intrun cuptor aprins, dar puterea lui Dumnezeu a facut sa iasa nevatamat. O traditie occidentala spune ca sfntul Timon a murit rastignit. Sfantul Parmena a predica cu inflacarare pe Hristos in Macedonia. A murit de o boala care l-a lovit. Dar exista si o traditie conform careia sfntul Parmena a primit cununa muceniciei cndva pe la sfrsitul domniei mparatului Traian (98117). Bitinia, facu o vizita sfntului Ioanichie cel Mare (cf. 4 noiembrie) care o saluta prezicndu-i ca avea sa devina Stareta a Manastirii lui Hrisovalant. Providenta impiedicase casatoria ei cu imparatul si cu inima usurata si plina de bucurie ea isi imparti averea si se retrase la manastirea lui Hrisovalant, ctitorita de patriciul Nicetas (Nicolae), in apropierea rezervorului de apa ce poarta numele lui Aspar, intr-un loc placut, departe de pietele publice si de locurile zgomotoase. Cu ocazia consacrarii in monahism, preafericita taie, odata cu podoaba parului sau, orice legatura care o mai tinea legata de lume si se deda cu srguinta lucrarii ascezei, stiind ca in masura in care trupul este slabit, omul interior se rennoieste si se apropie de Dumnezeu. Invesmntata cu o singura tunica, pe care o schimba o data pe an, hranindu-se doar cu pine si apa, se supunea de bunavoie, cu bucurie, la tot ce i se oferea, fara sa se mpotriveasca sau sa crteasca. Cainta ei neincetata ii umplea inima de bucurie si facea sa-i straluceasca fata ; asemeni unui pamnt fertil, ea rodea fructele imbelsugate ale sfintelor virtuti. Le privea pe toate maicutele ca pe niste regine si se considera slujitoarea lor, dedndu-se celor mai grele munci pentru a le ajuta. Din gura sa nu ieseau dect cuvintele Evangheliei sau ale Sfintilor Parinti, la care medita neincetat. Pe cnd se afla de mai putin de un an in manastire, citind plina de admiratie viata Sfntului Arsenie cel Mare (cf. 8 mai) care se ruga de la apusul soarelui pna a doua zi dimineata, ea se puse sa faca asemenea. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu, ajunse incet-incet sa ramna in picioare, cu minile intinse in rugaciune, toata ziua si toata noaptea. Lupta cu atta iscusinta pentru a-si supune trupul la aplecarea ce o avea sufletul ei catre Dumnezeu, inct nici o uneltire diavoleasca nu putea sa o atinga. Cnd diavolul ii aducea in minte marirea si usurinta vietii pe care ea o lasase in urma, se ducea sa isi marturisesasca aceste gnduri Staretei sale indoindu-si efortul in asceza, si astfel era pe data izbavita. La moartea Staretei, ea fu desemnata, impotriva vointei ei, sa ii urmeze si primi consacrarea de la Patriarhul Sfntul Metodie (cf. 14 iunie). Amintindu-si atunci de profetia Sfntului Ioanichie si considernd de datoria ei sa nu caute placerea ci sa "duca slabiciunile celor ce nu aveau forta ei" (Romani 15, 1), ea trai de-acum ca un inger pamntesc, prelungindu-si posturile, rugndu-se toata noaptea si facnd nenumarate metanii. Prin aceste mijloace ea isi atrase bunavointa lui Dumnezeu si primi atta intelepciune nct fu in stare sa conduca nenumarate suflete pe calea Mntuirii. Ea cerea maicutelor sa nu o considere ca o stapna, ci ca una dintre ele, care fusese pusa in slujba lor. Cu blndete si rabdare le incuraja sa se conduca in tot ceea ce infaptuiau dupa spiritul Evangheliei.

Pomenirea Sfntului Mucenic Evstatie, cel din Ancira.

Acest sfnt era ostas si, fiind adus naintea lui Cornelie guvernatorul Ancirei, a marturisit slobod si cu ndrazneala pe Hristos. Pentru aceasta a fost batut fara mila, si patrunzndu-i gleznele l-au trt de la cetatea Ancirei pna la rul Sangarul, urmat si privit de guvernator. Si acolo, bagndu-l ntr-o racla, l-au aruncat n ru. Iar din voia lui Dumnezeu un nger a scos la uscat racla n care se afla sfntul sanatos, cntnd psalmul acesta: "Cel ce locuieste n ajutorul Celui Preanalt..." Dupa aceea aflnd aceasta guvernatorul si rusinndu-se, scoase sabia si se omor singur. Iar sfntul mucenic rugndu-se si mpartasindu-se cu dumnezeiestile Taine printr-un porumbel trimis din cer si multumind lui Dumnezeu, si-a dat sufletul n mna ngerului cel care l scapase din ru. Si au fost ngropate cinstitele lui moaste n cetatea Ancirei.

Pomenirea Sfntului Mucenic Acachie cel Nou. Pomenirea Sfintei Mucenite Drosis, care, n topitoare de aur fiind aruncata, s-a savrsit. Pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Irina, care era din Capadocia si se afla n Manastirea lui Hrisovalant.
Sfnta Irina traia in Capadocia, in snul unei familii instarite si de neam ales, in vremea de dupa moartea imparatului iconoclast Teofil (842). Teodora, asigurnd regenta, cauta in intreaga Imparatie o sotie pentru fiul sau, imparatul Mihail al III lea (842-867). Remarcata de trimisii Curtii pentru frumusetea sa si pentru nobletea deprinderilor sale, Irina fu trimisa la Constantinopol impreuna cu sora sa, care s-a casatorit mai trziu cu imparatul Bardas, fratele Teodorei. Fiind in trecere pe lnga Muntele Olimp din

388

28 Iulie
Refuznd desertaciunea laudei si cinstei din partea oamenilor, pentru a nu fi renuntat la lume dect in aparenta, ele trebuiau sa se ingrijeasca sa-si pastreze nu doar curatia ci si blndetea, virtuti superioare celor ale naturii, pe care Hristos le da in dar celor care se roaga lui cu credinta. Orice reusita vor fi avut, ea le sfatuia sa o considere ca un dar al lui Dumnezeu si sa ramna in cainta si rugaciuni de multumire neincetate. Ea le interzicea, dealtfel, sa se roage pentru sanatatea lor, caci nimic nu e mai folositor sufletului, spunea ea, dect boala acceptata cu recunostinta. Primind de la un nger darul de a fi vazatoare cu duhul, Sfnta era ca un Profet al lui Dumnezeu in Manastirea sa. Dupa ce se odihnea putin la terminarea slujbei de dimineata, ea le chema pe maicute una cte una si, cu multa arta si intelepciune, le ajuta sa se arate in fata lui Dumnezeu curate si fara prefacatorie, scotndu-le la iveala gndurile lor cele mai tainice. Ea deveni la scurt timp renumita in toata capitala pentru virtutile sale si pentru intelepciunea cu care isi conducea comunitatea, si toate felurile de oameni, bogati si saraci, simpli si nobili, veneau catre ea pentru a-i primi sfaturile si sa se marturiseasca in rugaciunile ei. Pe toti ii invata folosul pocaintei si a convertirii care, in orice clipa, pot sa ni-l aduca pe Dumnezeu in ajutor. Sprijinita de harul dumnezeiesc, ea facea neincetate progrese in asceza si in rugaciunea curata. In timpul Postului Mare, pna la Pasti, ea nu mnca pine ci doar cteva legume, o data pe saptamna. Privegherea in fiecare noapte ii devenise la fel de naturala ca somnul pentru ceilalti oameni si ea isi petrecea toate noptile, cu minile intinse spre cer, cufundata in sfinte contemplatii. Uneori ramnea in aceasta stare si doua zile la rnd, ba chiar o saptamna intreaga, inct una din maicute trebuia sa o ajute sa isi lase in jos bratele amortite. Intr-o noapte o monahie privi in curte si o vazu pe Sfnta Irina in rugaciune, ridicata de la pamnt in chip minunat iar cei doi falnici chiparosi care se inaltau in curtea Manastirii isi aplecasera vrfurile lor pna la pamnt si nu le-au ridicat dect dupa ce Sfnta i-a insemnat cu semnul Crucii. Aceasta rugaciune din noapte era inspaimntoare pentru diavoli, care isi inmulteau asalturile in timpul noptii. O data unul dintre ei arunca pe ea fitilul aprins al unei candele. Vesmintele Irinei incepura imediat sa arda. Dar ea ramase neclintita si ar fi fost arsa de vie daca o monahie, trezita de mirosul carnii si a hainelor calcinate, nu ar fi fortat usa sa intre in chilia ei. In mijlocul fumului des, ea o vazu cu surprindere pe Sfnta in flacari, in picioare si nemiscata in rugaciunea sa. Cum era deranjata de maicuta ce se straduia sa stinga flacarile, Irina isi lasa bratele in jos si ii spuse pe un ton de repros : "De ce m-ai lipsit de o asemenea bucurie prin venirea ta neasteptata ? Un Inger se tinea inaintea mea, impletindu-mi o cununa de flori nemuritoare, nemaivazute de ochiul omenesc si era gata sa ma ia cnd tu l-ai alungat". Iar cind maicuta smulse zdrentele de haine lipite de carnea ei, o mireasma placuta cuprinse toata Manastirea. Alta data, un calator pe mare venit din Patmos se prezenta la Manastire si dadu Sfintei trei mere delicioase, pe care Sfntul Apostol Ioan il insarcinase sa i le inmneze. Primul mar ii ajunse sa o hraneasca 40 de zile, timp in care gura ei raspndi o mireasma nemaintlnita, pe cel de al doilea il imparti comunitatii in Joia Mare si il pastra pe al treilea ca pe un talisman de pret, zalog al bunurilor nepieritoare ale Raiului. Cu simtul sau profetic, preafericita Irina implini un mare numar de alte minuni si prezise in mod special asasinarea lui Bardas, urmata la putina vreme de cea a lui Mihai al IIIlea (867) precum si preluarea puterii de catre Vasile Macedoneanul. Ajutata de Sfntul Vasile cel Mare si de Sfnta Anastasia Farmacolitria ea vindeca pe posedati si salva pe una din rudele sale - pe care imparatul planuia sa o omoare acuzata de tradare - aparnd in fata suveranului, stralucitoare si plina de marire. Imparatul Vasile isi recunoscu greseala, ceru iertare, si apoi isi arata bunavointa in ajutorul Manastirii. Sfnta Irina ajunse la vrsta de 103 ani, pastrndu-si toata prospetimea si frumusetea trupeasca, semn al frumusetii sufletului sau. Ingerul sau pazitor o prevenise cu un an inainte de ziua exacta a mortii sale si cnd veni ziua aceea ea isi aduna maicutele, le numi Stareta pe care o alesese Dumnezeu si dupa ce le-a incurajat sa dispretuiasca tot ce este trecator pentru a nu trai dect pentru Mirele lor prea iubit, ea inchise linistit ochii si isi dadu sufletul in minile Domnului. Inhumata in biserica Sfntului Mucenic Teodor, mormntul sau raspndea in permanenta o aroma suava, aratnd tuturor ca se facuse bineplacuta lui Dumnezeu. Pna in zilele noastre Sfnta Irina nu a incetat sa intervina in ajutorul celor care o cheama cu incredere.

Pomenirea Cuviosului Pavel, ntemeietorul Manastirii Xiropotamu din Sfntul Munte Athos.

29 Iulie
Ziua a douazeci si noua, pomenirea Sfntului Mucenic Calinic, cel din Gangra.
Acest sfnt se tragea cu neamul din Cilicia si era om foarte bun, ntarindu-se pe sine cu frica lui Dumnezeu. A fost dascal de mntuire multora si nvata pe cei ce se nchinau la idoli sa se lase de cele desarte si sa cunoasca pe Atotfacatorul. Pentru aceasta a fost prins si adus la Sacherdon ighemonul, care a poruncit sa fie ncaltat cu ncaltaminte de fier, care avea piroane ascutite, si a fost silit sa mearga pna la cetatea Gangrei, care era departe de 80 de stadii. Sosind la Gangra, a fost bagat ntr-un cuptor de foc si si-a dat sufletul la Dumnezeu. Si se face soborul lui aproape de podul lui Iustinian si aproape de locul ce se numeste Petrian. Pomenirea Sfintei Mucenite Teodota, mpreuna cu fiii sai. Aceasta sfnta a fost din cetatea Ciliciei, binecredincioasa, si se nevoia la poruncile lui Dumnezeu, nvatndu-si pruncii spre cunostinta dumnezeiasca pe vremea cnd traia si Sfnta Mucenita Anastasia. Stapnitorul Lefcait i facea sila sa si-o ia femeie, dar ea nu a vrut nicidecum. Pentru

389

30 Iulie
aceea a fost trimisa catre Nichitie, stapnitorul Bitiniei, care a poruncit sa fie bagata, mpreuna cu cte trei pruncii sai, ntr-un cuptor de foc, unde si-a luat cununa muceniciei. Si se face soborul lor n locul muceniciei lor, ce este la Cambo. sahului persan Chosroes Nushirvanes. Trimisi la incercare sub ordinul tiranului erau si alti persi impreuna cu Sfntul Eustatie care acceptasera sa fie crestinati : Gubnak, Bagdad, Panaguznas, Perozav, Zarmi si Stefan. Doi dintre ei insa, Bagdad si Panaguznas, se lepadara de Hristos cnd fura amenintati cu moartea. Sfntul Eustatie si ceilalti marturisitori ai lui Hristos suferira cu cinste sase luni de inchisoare si prin mijlocirea catolicosului Samuel IV si a unui notabil georgian fura eliberati. Noul satrap al Persiei, Bezhan-Buzmil (numit la Tbilisi trei ani mai trziu), instigat de fostii dusmani ai Sfntului Eustatie, dadu ordin sa fie adus in fata lui si i ceru sa se lepede de Hristos si sa sa intoarca la cultul lui Zoroastru. Sfntul Eustatie raspunse cu demnitate : "Poate cineva sa l paraseasca pe Facatorul lumii si sa adore o simpla creatura a Lui ? Nu se va ntmpla niciodata! Nici soarele nici luna nici stelele nu sunt Dumnezei, ci Dumnezeu e cel care a facut soarele sa straluceasca ziua si luna cu stelele sa straluceasca in intunericul noptii. Focul nu este Dumnezeu, focul e facut de om si e stins de om". Din ordinul satrapului, Sfntului Eustatie i se taie capul la 29 iulie 589. Inainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca dupa moartea sa trupul sa i fie nmormntat crestineste in cetatea Mtskheta. Patimitorul a auzul Glasul de sus : "Cu nimic nu vei fi mai prejos celor dinti mucenici, nici in har nici in tamaduiri. Nu-ti fa griji pentru trupul tau, va fi dupa cum iti doresti". Trupul Sfntului Eustatie, aruncat noaptea peste un cmp, a fost adus de Crestini la Mtskheta si cu mare cinste asezat de catolicosul Samuel IV sub masa altarului din Svetitskhoveli. Catolicosul Samuel IV a rnduit Praznuirea lui la 29 iulie, ziua in care sfntul martir s-a savrsit cu marire.

Pomenirea Sfntului Mucenic Mamant, care n mare s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Vasilisc batrnul, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Constantin Patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici, tatal si maica, mpreuna cu cei doi fii ai lor, care n foc s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Ioan ostasul. Pomenirea Sfintilor Mucenici Veniamin si Virie, cei aproape de palatele din Evdom. Pomenirea binecredinciosului mparat Teodosie cel tnar (cel Mic). Pomenirea sfantului mucenic Eustatie din Mtskheta, in Georgia.
Sfntul Mucenic Eustatie din Mtskheta se tragea din Persi adoratori ai focului si inainte de a fi botezat se numea Bgrobandaves. Tatal si fratii sai, slujitori n cultul lui Zoroastru, incercara zadarnic sa faca din el un preot pagn. In timpul domniei imparatului georgian Guram Kuropalat (575600), la vrsta de 30 de ani, el se muta din satul persan Arbuketi (de lnga orasul Gandrakili) in vechea capitala a Georgiei, cetatea Mtskheta. Isi cstiga viata de zi cu zi lucrnd sandale. Sfntul Eustatie incepu sa se duca la catedrala din Mtskheta unde slujbele crestine i umpleau sufletul de bucurie. Arhidiaconul Samuel (viitorul Arhiepiscop Samuel IV, 582-591), remarca inclinatiile spirituale ale pagnului pers si i vorbi despre nvataturile crestine. Ajungnd la credinta in Hristos, Bgrobandaves fu luat in calitate de catecumen pe lnga arhidiaconul Samuel. Dupa un anumit timp, cnd Samuel deveni catolicos (patriarh, la armeni si la alti orientali crestini), primi Sfntul Botez cu numele Eustatie. Eustatie s-a casatorit apoi cu o sotie crestina si a dus o viata pioasa, rodnica in virtute. Persii care mai traiau la Mtskheta nu reusira sa l readuca pe Sfntul Eustatie la cultul focului si de aceea l-au convins pe capul persilor din cetate sa l trimita la Tbilisi la tiranul Arvand-Gubnav, satrap (adica prim-demnitar) al

30 Iulie
Ziua a treizecea, pomenirea Sfintilor Apostoli: Sila, Silvan, Criscent, Epenetos si Andronic.
Acesti sfinti au facut parte din cei 70 de apostoli. Sila a mers la propovaduirea Evangheliei mpreuna cu Fericitul Pavel, si nu dupa multa vreme a fost facut episcop al Corintului. Acolo, mult ostenindu-se si pe toti ntarindu-i n credinta n Hristos, s-a mutat catre Domnul. Iar Silvan a fost facut episcop al Tesalonicului; si acesta, bine nevoindu-se, catre Domnul sa mutat; iar ceilalti, propovaduind n Carhidonia si n Italia, si nvatnd de fata n toata lumea cuvntul credintei n Hristos, si ntorcnd si boteznd pe multi dintre pagni, cu pace si-au dat sufletele lui Dumnezeu.

390

31 Iulie Pomenirea Sfintei Mucenite Iulita (Iulia) cea din Cezareea.

Aceasta sfnta a fost din Cezareea Capadociei, si pe ea a cinstit-o cu laude si Vasile cel Mare. Avnd ea judecata cu un om oarecum lacom si silnic, care mpresurase cea mai mare parte a pamntului ei, tarine si sate, dobitoace si robi, si tot lucrul si hrana vietii le trasese la sine. Caci nu lua aminte de dreptate, nici de Dumnezeu, ci se rezema si nadajduia numai n napastuiri si n marturii mincinoase si n mita ce da judecatorilor. ncepnd femeia a se plnge de nedreptatea si tirania omului, el numaidect a prt-o ca este crestina, si cum ca nu i se cade sa aiba parte de cele de obste, caci nu cinsteste si nici nu slujeste zeilor mparatilor. Iar ea, neuitndu-se la cele lumesti si trecatoare, ci calcnd toate, a zis: "Prapadeasca-se averea si marirea lumii, dar eu nu ma voi lepada de Facatorul si Ziditorul tuturor". Atunci nedreptul judecator a pus de au ars-o; iar cuptorul arznd trupul sfintei, l-a pazit ntreg si a fost dat rudeniilor ei si la toti credinciosii.

Pomenirea Sfintilor doisprezece Mucenici romani, care de sabie s-au savrsit.

1 August
Ziua ntia, pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei si de viata facatoarei Cruci.
Era obiceiul la Constantinopol n aceasta zi de a scoate Lemnul Sfnt al Cinstitei si de-viatafacatoarei Cruci din palatul imperial n procesiune pna la catedrala Sfnta Sofia, la care participau multime de preoti si diaconi, care o tamiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fntna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvntarea apei, pestru ca apoi Sfnta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspndi cu repeziciuni la acea epoca si mai evea pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit toturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa n palatul mparatului. Astazi ncepe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamni, pna la 15 august, si este asemanator, ca rnduiala, cu cel al Postului Mare (Postul Pastilor).

31 Iulie
Ziua a treizeci si una, pomenirea Sfntului si Dreptului Evdochim.
Acest fericit a trait pe vremea mparatiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos si lupta mpotriva icoanelor. Parintii sfntului duceau viata stralucita, pentru ca erau patricieni si drept-credinciosi. Fiind crescut bine de parintii sai, Vasile si Evdochia, a fost cinstit de mparatul Teofil cu dregatoria de candidat, si a fost pus serdar mare peste osti, nti n Capadocia, dupa aceea n tara harsianilor. Fiind el cumpana dreapta si dreptar, care pazea toata ndreptarea, facea multe milostenii n toate zilele, si ajuta pe vaduve si pe saraci. n scurte cuvinte, se purta si facea tot felul de bunatati. Dumnezeieste vietuind, si caznd ntr-o boala trupeasca, si-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, plinindu-i voia, l-au ngropat cu hainele lui cu care era mbracat, fiind marit de Dumnezeu cu multe minuni. Si s-a facut mutarea moastelor sale la Bizant, n sase zile ale lui iulie; iar sfnta sa adormire, n 31 de zile ale aceleiasi luni.

Pomenirea Sfintilor sapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim si Marcel, a Maicii lor Solomonia si a dascalului lor Eleazar.
Acesti sfinti martiri au trait sub domnia regelui Siriei Antioh Epifaniu, din dinastia Seleucizilor (175-164 i.Hr.) care, dupa ce a adus in sclavie poporul evreu, a incercat sa constrnga pe fiii lui Israel sa isi renege obiceiurile mostenite de la Parintii lor, pentru a-i face sa adopte moravurile pagne(Rezumat al textului II Macabei 6-7, precum si istorisirea apocrifa intitulata a IV a Carte a Macabeilor care uneori este transmisa sub numele lui Flavius Iosif). In acest scop, el decreta ca toti trebuiau sa mannce carne de porc, animal al necuratiei, interzis de Lege (cf. Levitic 11 :7-8). Mai intii au incercat sa il constrnga pe dascalul Eleazar (Dupa unii, el era Preot), deschizndu-i-se gura cu forta. Dar batrnul Sfnt scuipa cu dispret imbucatura. Ramnnd

Pomenirea trnosirii cinstitei case a Preasfintei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, din Vlaherne, unde se afla sfnta racla; si naintepraznuirea cinstitei si de viata facatoarei Cruci, adica: scoaterea cinstitei Cruci de la palatul mparatesc n cetate. Pomenirea Sfntului Iosif cel din Arimateea, care a ngropat preacuratul trup al Stapnului Hristos, si care cu pace s-a savrsit.

391

1 August
surd la indemnurile celor care il sfatuiau sa se prefaca a se supune pentru a-si salva viata, el le raspunse : "La vrsta noastra, nu se cuvine sa ne prefacem, de teama ca multi tineri, vaznd pe Eleazar ca ar adopta moravurile strainilor la 90 de ani, sa nu se rataceasca si ei, din cauza mea si a prefacerii mele, si asta numai pentru un capat de viata. As atrage astfel asupra batrnetii mele pngarire si necinste, si chiar scapnd in prezent de pedeapsa oamenilor, nu as evita, viu sau mort, minile AtotPuternicului." Vorbind astfel, se duse de-a dreptul sa se dea supliciului rotii. In chinuri, arata bravura unui tnar luptator si strnea admiratia calailor. Fiind pe punctul de a muri, el declara zmbind : " Domnului, care detine Sfnta Stiinta, ii este evident ca, putnd scapa de la moarte, indur sub bici dureri crude in trupul meu, dar ca n sufletul meu le sufar cu bucurie din cauza fricii pe care El mi-o inspira ". Si isi dadu sufletul. Sapte frati, care fusesera invatati de Eleazar in traditia poporului lor, fura arestati si se prezentara inaintea regelui, asemeni unui cor armonios, in mijlocul caruia se tinea mama lor. Un singur lucru conta pentru ei : ca acest cor, in numar de sapte, numar sacru, binecuvntat de Dumnezeu, sa nu fie distrus de caderea vreunuia dintre ei. Si se incurajau unul pe altul la marturisire, prin cuvinte ca acestea : "Daca nu murim acum, va trebui oricum sa murim intr-o zi. Sa facem din necesitatea naturii o ocazie de cinstire" (Cf Sfntul Grigore Teologul, Elogiul Sfintilor Macabei, 7 , PG 35, 924).. Suveranul ceru sa fie instalate inaintea lor instrumentele de tortura si incerca sa ii convinga ; dar, triumfnd in fata argumentelor sale printr-o filozofie de inspiratie divina, ei ii raspunsera prin glasul celui mai in vrsta : " Sntem gata mai degraba sa murim dect sa calcam Legea Parintilor nostri ! ". Antioh, iesindu-si din fire, dadu ordin sa i se taie limba acestui impertinent, apoi sa ii fie smulsa pielea si sa ii fie taiate extremitatile membrelor. Supus chinurilor rotii, apoi intins pe jaratec, el declara : " Taiati-mi miinile si picioarele, ardeti-mi carnea, rupeti-mi articulatiile ! Prin toate aceste chinuri, va voi demonstra ca fiii Evreilor sint de neinvins cnd este vorba de virtute ! ". Transfigurat de foc, parea de nezdruncinat si isi duse la capat marturisirea fara sa scoata macar un geamat, in timp ce mama si fratii sai, incurajati de acest spectacol, se rugau lui Dumnezeu sa le acorde cinstea de a muri in mod destoinic, asemeni lui. Apoi cel de-al doilea fu supus chinurilor. Cu unghii de fier ii fu taiata bucati carnea apoi fu intins pe o catapulta. Gata sa isi dea sufletul, striga, in limba ebraica : " Nebunule, ne scoti din viata aceasta, dar Regele lumii ne va invia pentru viata vesnica, pe noi care murim pentru legile lui ". Al treilea isi prezenta cu indrazneala miinile sale calaului declarnd ca avea increderea ca isi va regasi membrele in viata viitoare. Muri in chinurile rotii. Al patrulea ceru tiranului sa gaseasca cele mai groaznice chinuri, pentru a-i demonstra ca era gata sa rivalizeze in cutezanta cu fratii sai ; inainte de a-i fi smulsa limba, spuse : " Chiar daca ma lipsesti de organul care imi serveste vorbirii, Dumnezeu aude glasul celor tacuti. Ct de dulce e sa fii schilodit pentru Dumnezeu ! ". In graba de a triumfa la rndul sau, al cincilea se prezenta el insusi tortionarilor. Urmatorul fu dat chinurilor rotii iar cnd fu strapuns striga : " Stiinta pe care o detinem noi din cucernicie este de neinvins ! ". Acesti atleti de valoare isi sacrificara astfel vietile unul dupa altul, aratnd ca ratiunea iluminata de credinta poate nu doar sa puna stapnire peste patimile sufletului, dar si ca ea triumfa in fata suferintelor si a mortii, caci procura siguranta vietii vesnice si neintinate. Mama lor, Solomonia, asista la chinurile fiilor sai si, nelasndu-se nici pe departe prada durerii, cerea fiecaruia dintre ei, in limba Parintilor sai, sa indure plini de curaj incercarea in Numele Domnului si in speranta reinvierii. Ea le spunea : " Nu stiu cum ati ajuns in pintecele meu ; nu eu v-am dat viata si mintea ; nu eu am organizat elementele din care sinteti facuti fiecare dintre voi. De aceea, Facatorul lumii, care i-a plamadit pe oameni si care este izvorul fiecarui lucru, va va da, cu mila lui, si mintea si viata, pentru ca voi va dispretuiti voi insiva din cauza Legilor sale ". Ct cel mai tnar dintre cei sapte frati era inca in viata, tiranul ii facu tot felul de promisiuni si, chemind-o pe mama lui, ii ceru sa isi convinga fiul sa isi salveze viata. Trecnd peste orice atasament trupesc, Solomonia se apleca asupra tnarului baiat si ii ceru dimpotriva sa sufere toate durerile, pentru ca ea sa il poata regasi, cu fratii sai, in Imparatie. Insufletit de un nou elan, fiul sau incepu atunci sa il blesteme pe tiran, prezicndu-i ca avea in curnd sa sufere dreapta pedeapsa pentru mndria sa. Si incheie rugndu-se ca sacrificiul sau si al fratilor sai sa impace mnia cereasca dezlantuita impotriva poporului opresat. Antiohius, ranit in amorul propriu, se dezlantui impotriva Sfntului Mucenic cu si mai multa cruzime decit impotriva celorlalti. In fine, dupa ce acesta din urma isi dadu sufletul cu slava, Solomonia fu la rndul ei schingiuita si pleca sa isi regaseasca fiii in corul Sfintilor Mucenici (Dupa IV Mac. 17:1 ,ea se arunca singura in foc, inainte de a fi apucata de calai. Pretioasele sale Moaste sint cinstite astazi in biserica Patriarhatului de la Constantinopol). Caci desi au marturisit inainte de venirea lui Hristos, acesti Sfinti Mucenici nu sint cu nimic mai prejos celor care au urmat Domnului retraindu-i Patima revigoranta, caci credinta in Hristos, care salasluia deja in ei prin speranta reinvierii, e cea care ii facu sa depaseasca orice atasament la cele pamntesti (Cf. Sf. Grigore Teologul, PG 35, 913).

Pomenirea Sfintilor noua Mucenici care au marturisit n Perga Pamfiliei: Leontie, Attu,

392

2 August Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu.

Acesti sfinti au trait n vremea mparatului Diocletian si a ighemonului Flavian, n Perga Pamfiliei, fiind crestini de la mosii lor. Mineu era teslar, iar ceilalti plugari. Avnd ei toti acelasi gnd, si bun sfat sfatuindu-se, s-au dus la chinurile muceniciei, socotind toate ale lumii desarte. Si sosind la capistea Artemidei, ntr-o noapte au stricat toti idolii cti erau acolo. Pentru acest lucru au fost prinsi, si batuti rau si chinuiti n felurite chipuri. Iar fiind dati la fiare ca sa-i mannce, si acelea cu blndete venind la ei, s-au mirat toti de aceasta, si strigau: Mare este Dumnezeul crestinilor. Atunci la porunca ighemonului li s-au taiat capetele, si asa s-a plinit mucenicia lor. de sfat, care rugnd foarte mult pe arhiereu a luat moastele sfntului si le-a pus acolo cu toata cinstea. Dar nca nu trecusera cinci ani dupa mutarea aceea, si mbolnavindu-se boierul acela spre moarte, si-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfntului, si punndu-l lnga acela, cnd a raposat a fost pus n el. Dupa aceea, peste opt ani dupa moartea lui Alexandru, fiind mparat crestinilor sfntul si marele Constantin, si patriarh Constantinopolei Mitrofan, femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind ndemnata de multi ca sa se marite iarasi, din pricina averii si frumusetii ei, ca sa nu ajunga sa faca una ca aceasta, s-a gndit sa ia trupul barbatului ei si sa se duca n patria ei si la tatal sau la Constantinopol. Dar, fiind cuprinsa de oarecare pronie dumnezeiasca a lasat sicriul barbatului ei si, varsnd multe lacrimi, a luat racla sfntului. Si punnd racla cu sfintele moaste pe un pat si ncarcndu-l pe un asin, si-a facut calea ei. Si toata noaptea se auzeau cntari dumnezeiesti de ngeri si locul acela se umplea de bun miros, ca si cum s-ar fi fost varsat mult mir, iar duhurile cele viclene plngnd, strigau: "Vai noua, ca Stefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne". De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lnga mare, si aflnd corabie si tocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum. nsa este cu neputinta a scrie si a povesti pe scurt cte minuni si semne s-au facut n acea calatorie. Iar daca au sosit la cetatea mparateasca, si a auzit mparatul aceasta, si cele despre femeia lui Alexandru, au adus-o naintea mparatului si a spus cu amanuntul toate. Atunci si iubitorul de Ortodoxie mparat, auzind acestea si umplndu-se de bucurie si de veselie, a poruncit arhiereului sa iasa nainte cu tot clerul si cu poporul si sa aduca cu toata cinstea si evlavia pe sfntul la palatul mparatesc. Din minunile ce s-au facut atunci vom spune una: Au tras catrii carul n care era racla cu sfintele moaste, pna ce au sosit la locul ce se cheama Constandiane, unde s-au oprit. Iar unul dintre catri grai cu glas omenesc: "Pentru ce ne bateti? Ca aici trebuie sa fie asezat sfntul". Aceste graiuri daca le-au auzit arhiereul, si toata adunarea poporului, au dat lauda lui Dumnezeu cu mare glas. nca si binecredinciosul mparat auzind acestea, s-a minunat si ndata a zidit o sfnta biserica ntiului mucenic n locul acela, ntru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos si a Sfntului Sau Arhidiacon Stefan. Alte icoane de-ale sfntului nti-mucenic si arhidiacon Stefan.

Pomenirea Sfntului Papa cel tnar, care n sac bagat si legat la gura si n mare aruncat s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Eleazar, care s-a savrsit ars cu foc. Pomenirea Sfntului Mucenic Chiriac, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Teodor, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Polieuct, care s-a savrsit fiind ngropat n gunoi. Pomenirea Sfintilor Mucenici Mini, Mineu si ceilalti, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

2 August
Ziua a doua, pomenirea aducerii moastelor Sfntului ntiului Mucenic si Arhidiacon Stefan.
Istorisirea acestei aduceri a moastelor Sfntului Arhidiacon Stefan este aceasta: Trecnd multa vreme dupa mucenicia ce a luat sfntul pentru Hristos, si fiind mparat ntiul ntre mparatii crestinesti, Sfntul Constantin, daca s-a umplut toata lumea de liniste si de pace, s-a aratat comoara cea scumpa a moastelor ntiului mucenic. Caci un om oarecare din satul unde erau ascunse n pamnt moastele ntiului mucenic, batrn la vrsta si cu vrednicia preot, si cucernic cu viata, anume Luchian, a vazut vedenie, n care i se arata de trei ori ntiul mucenic. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care, umplndu-se de bucurie si mergnd la locul acela cu clerul cetatii, si sapnd, au aflat racla n care erau sfintele moaste. Si ndata s-a facut cutremur si a iesit buna mireasma, care a umplut pe cei ce erau acolo; iar glasuri de ngeri ziceau: "Slava ntru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamnt pace ntru oameni bunavoire". ndata patriarhul Ierusalimului cu alti doi episcopi si cu clerul si cu tot poporul, nchinndu-se sfintelor moaste, leau asezat n sfntul Sion, cu lumini si cu cntari si tamieri, si cu cinstea ce se cadea. Dupa aceea s-a zidit sfntului o biserica n aceeasi cetate de un oarecare Alexandru, boier

Pomenirea aflarii moastelor Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Chindilian de la Durostorul.

Acesti sfinti au trait pe vremea mparatului Maximian, n orasul Rodostol n latura a doua a Misiei. Deci stnd ei naintea ipatului Tarchinie, si nevrnd sa jertfeasca idolilor, au fost batuti; si fiind adusi la locul ce se numeste Ozovia, li s-au taiat capetele, n ziua de 13 aprilie. Si multi ani fiind nestiuti, s-au descoperit prin nger cinstitele lor moaste, n ziua de 2 august. Iar acum moastele se afla n locasul

393

3 August
Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie. pe Hristos, au luat cununa muceniciei. Pentru acestea Fericitul Stefan s-a vadit pe sine, si fiind adus la capistea lui Aris, a clatinat-o cu rugaciunea sa si o parte din ea a cazut. Atunci fugind ostasii, el a mers la mormntul Mucenitei Lucia, si acolo savrsea jertfa cea fara de snge. Acolo i s-a taiat capul de catre ostasii ce-l cautau.

Pomenirea trnosirii dumnezeiestii biserici a Sfntului Maritului Apostol si Evanghelist Ioan, cuvntatorul de Dumnezeu, aproape de sfnta biserica cea mare, la Constantinopol. Pomenirea Sfntului Mucenic Foca. Pomenirea binecredinciosului mparat Iustinian, n biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorului Ioan, egumenul Manastirii Patalariei. Pomenirea Sfintei Salomeea mironosita, care cu pace s-a savrsit.
Sotie a lui Zebedeu si mama a Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, Salomeea, al carei nume evoca pacea, era rudenie cu Prea-Sfanta Maica a Domnului. Ea l-a urmat pe Mntuitorul pe tot parcursul predicii si lucrarii Lui. Intr-o zi, nentelegnd adevaratul sens al misiunii Domnului et creznd ca El a venit sa intemeieze o imparatie pamnteasca, ea I-a cerut sa acorde fiilor ei un loc de cinste. Hristos a ndreptat-o amintindu-i ca cei care voir sa fie partasi la slava Lui trebuie mai inainte sa bea din potirul Patimii Lui (cf. Matei 20, 20). Aratnd un curaj mai mare dect al uceniclor care l-au parasit pe Domnul n timpul Patimilor, Salomeea a privit de departe crucificarea, mpreuna cu Maica Domnului, cu Sfnta Maria Magdalena si cu cealalta Marie (Marcu 15, 40; Ioan 19, 25), si, o data sabatul trecut, ea a mers si a cumparat aromate pentru a malsama trupul lui Iisus (Marcu 16, 1). Si cum Sfintele femei se intrebau cine ar putea sa le ajute sa miste da la care acoperea mormntul, au vazut ca acesta era deja deschis. Si intrnd inauntru au vazut un nger mbracat n alb ce le-a binevestit Invierea. Cutremurate si speriate, ele au fugit de-acolo, fara sa spuna nimanui nimic, pna cnd Maria Magdalena, revenind singura la mormnt, l-a vazut chiar pe Domnul, nviat.

3 August
Ziua a treia, pomenirea Preacuviosilor Parintilor nostri: Dalmat, Faust si Isaachie (Isaac).
Sfntul Dalmat a fost ostas n zilele mparatului Teodosie cel Mare (379-395), traind n dreapta credinta. Apoi lasndu-si femeia si copiii, pentru Dumnezeu, a luat cu sine numai pe fiul sau Faust si s-a dus la Preacuviosul Isaachie sa se calugareasca. nsa acest minunat Isaachie (praznuit la 30 mai) locuia n pustiu si n liniste, din tinerete lucrnd tot felul de fapte bune; pentru aceea si cuvntul lui era mpodobit cu podoaba vietii sale. Acesta, cnd mergea mparatul Valent arianul cu razboi asupra scitilor, a mers la dnsul si i-a zis: "Deschide, mparate, bisericile ortodocsilor si vei izbndi la razboi". Dar mparatul nu l-a ascultat, ci, pornindu-se cu mnie, i-a zis: "Cnd ma voi ntoarce, te voi chinui pentru cuvntul acesta". Iar preacuviosul i-a raspuns: "De te vei ntoarce tu, nu a grait Dumnezeu cu mine; dar vei fi lovit la razboi si vei fugi din fata vrajmasilor tai si de viu te vei topi n foc". Ceea ce s-a si ntmplat. Caci Valent ascunzndu-se ntr-o sura de paie, acolo i s-a dat foc si a ars. Iar preacuviosul Isaachie avnd a parasi cele pamntesti, a facut egumen al manastirii pe preacuviosul Dalmat, fiind atunci patriarh al Constantinopolului Sfntul Atic. Si stralucind Dalmat acesta mai nainte n pustnicie si ramnnd fara mncare patruzeci de zile, si fiind n uimire alte attea zile, s-a aratat vrednic si n fata mparatilor si a sfatului si a parintilor ce s-au adunat n Efes, la al III-lea Sinod ecumenic, si a fost facut arhimandrit. Si adormind n Hristos, a fost ngropat n manastirea lui.

4 August
Ziua a patra, pomenirea Sfintilor sapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.
Imparatul Deciu (250), venit din Occident, odata ajuns la Efes, dadu ordin intregii populatii sa se adune in temple pentru a se inchina idolilor. In a treia zi a sarbatorilor organizate cu aceasta ocazie, imparatul ordona arestarea tuturor Crestinilor. Evreii si pagnii din oras ajutara cu srguinta pe soldati sa duca in piata publica pe toti credinciosii, pentru a-i obliga sa aduca sacrificii idolilor. Multi cedara in fata perspectivei torturilor, in timp ce aceia care refuzau sa se supuna erau omorti fara mila. In fata

Pomenirea Sfntului Mucenic Stefan, papa al Romei.

Acest sfnt a trait pe vremea ipatilor Valerian si Galiin, n cetatea Romei. Si fiind ascuns din pricina prigoanei ce bntuia atunci, nvata pe cei ce mergeau la dnsul credinta n Hristos si-i boteza, facnd pe multi preoti si diaconi si citeti. Dintre acestia unii, fiind prinsi si marturisind slobod

394

4 August
acestor demonstratii de cruzime, Maximilian, fiul prefectului orasului, si alti sase tineri din familii bune, care serveau in armata [n versiunile cele mai vechi ei apar ca tineri soldati, dar mai trziu fura prezentati ca niste copii, in special in traditia iconografica] se intristau si varsau multe lacrimi, nu att pentru suferintele mucenicilor ct pentru pierderea sufletelor celor care se supuneau cednd imparatului. De cte ori era anuntata sarbatoarea unui sacrificiu, ei se retrageau in biserica pentru a se ruga ; dar aceasta atitudine nu scapa din vedere pagnilor, care se dusera sa i denunte imparatului. Cu ochii inca plini de lacrimi si prinsi in tot felul de legaturi, fura trti la palat. Maximilian vorbi in numele tuturor, pentru a raspunde imparatului, care le puse intrebari asupra motivului nesupunerii lor : "Noi avem, spuse acesta, un Dumnezeu, a carui slava umple cerul si pamntul, noi i dam in dar jertfa tainica a marturisirii credintei noastre si a nencetatelor noastre rugaciuni !". Deciu, plin de mnie, ordona sa le fie smulse centurile, semn al inaltei lor demnitati, si, prefacndu-se a-i fi mila de ei, ceru sa fie eliberati de toate legaturile si le dadu cteva zile pentru a reflecta, in timp ce el avea sa lipseasca din oras. Dupa ce s-au sfatuit intre ei, cei sapte hotarra sa mearga sa se ascunda intr-o pestera mare situata in partea de rasarit a orasului, pentru a se pregati, in liniste si rugaciune, sa fie adusi din nou in fata tiranului. In timpul zilelor astfel petrecute retrasi, Iamvlih, cel mai tnar dintre ei, se ocupa de aprovizionare si cobora de aceea din cnd in cnd in oras. Imediat dupa revenirea sa in Efes, Deciu dadu ordin sa fie adusi in fata lui prizonierii Crestini pentru a le propune sa aduca ofrande idolilor. Aflnd vestea, cei sapte isi indesira rugaciunile. Facura attea nevointe inct la cadera serii se asezara pentru a lua pinea adusa de Iamvlih si adormira, cuprinsi de somn. Prin Providenta cereasca isi dadura astfel sufletul, cu ragaciunea pe buze. Furios ca nu ii mai gaseste pe tinerii Crestini, Deciu ceru sa fie cercetati parintii lor care divulgara locul ascunzatorii si imparatul trimise oameni dndu-le ordin sa inchida intrarea in pestera, pentru ca Sfintii sa moara acolo asfixiati. Functionarii insarcinati cu aceasta misiune, Teodor si Barbos, care in ascuns erau si ei Crestini, executara ordinul fara tragere de inima, apoi ei gravara povestea Muceniciei celor sapte tineri pe placi de plumb puse intr-o lada pe care o ascunsera in apropiere. Dupa vreo doua sute de ani, sub domnia lui Teodosie cel Tnar (prin 446), o erezie negnd invierea mortilor separa Biserica. Fiind cauzata de Episcopul de Aigai, Teodor, aceasta credinta gresita duse la pierderea multor suflete, inct cucernicul imparat Teodosie implora pe Dumnezeu cu lacrimi sa arate adevarul. Atunci se intmpla ca proprietarul terenului unde se afla pestera celor Sapte Martiri, un oarecare Adatiu, sa hotarasca sa construiasca un staul pentru turmele sale. Pe cnd scotea pietre, elibera intrarea in pestera si imediat cei sapte revenira la viata, de parca ar fi adormit in ajun, fara sa se fi schimbat nicicum si fara sa fi suferit de pe urma acestui somn lung. Adusera imediat vorba de persecutare si de perspectiva inchinarii la idoli in public ordonata de Deciu. Maximilian lua cuvintul spunind : "Haideti fratilor, sa ne ia Deciu ! Sa ne tinem cu vitejie in fata celor ce ne persecuta si sa nu ne tradam credinta prin lasitate. Tu, Iamvlih, ia banii acestia si du-te in oras sa cumperi piine. Ia mai multa dect de obicei, ca ne este tare foame si cu aceasta ocazie vezi ce se mai aude cu imparatul care ne cauta". Ajuns la intrarea in oras, Iamvlih fu mai inti surprins sa vada semnul Crucii la toate portile. Nemairecunoscnd nici oamenii nici constructiile, se intreba daca viseaza sau daca nu cumva intrase in alt oras. Cumpara pine in piata dar cind dadu banii brutarului acesta se uita cu atentie la el si il intreba daca nu cumva gasise vreo comoara veche deoarece monezile purtau efigia unui imparat din vechime. La aceste cuvinte, Iamvlih incepu sa tremure de frica si gndindu-se ca urma sa fie dat in minile imparatului, vru sa o ia la fuga. Dar negustorii il tineau si il amenintara sa il ucida daca nu avea sa imparta cu ei comoara ; legndu-i o funie de gt, l-au trt in piata publica. Tocmai atunci multimea intilni pe proconsul care se ducea la Episcopul Stefan. Informat de pricina acestei agitatii, inaltul magistrat intreba pe Iamvlih cum gasise comoara aceea si unde o ascundea. Tnarul ii raspunse ca nu gasise nimic ci ca avea banii aceia de la parintii sai. Cum i se puneau intrebari despre tara lui si despre neamurile sale, el raspunse : "De aici sint daca acest oras este Efes iar parintii mei sint cutare si cutare". Aceste nume fiindu-i necunoscute proconsulului si mai ales neobisnuite, acesta se mnie si il acuza pe Iamvlih ca vrea sa il insele in timp ce monezile, vechi de peste doua sute de ani, marturiseau ca gasise o comoara. Iamvlih cazu la picioarele sale si il implora sa ii arate unde se afla imparatul Deciu. Cnd i se raspunse ca acesta era mort de multa vreme, propuse proconsulului sa il urmeze pina la pestera, ca sa-i arata ca plecase cu adevarat sa se refugieze cu cei care ii tineau companie pentru a scapa de persecutiile lui Deciu. Proconsulul impreuna cu Episcopul si o mare multime se dusera la pestera unde fura descoperite tablitele de plumb purtnd numele acelor Sfinti tineri. Toti au recunoscut veridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu. Proconsulul si Episcopul scrisera apoi imparatului Teodosiu ca aparitia miraculoasa a celor sapte tineri morti de multa vreme era o dovada evidenta a reinvierii trupurilor. Imparatul se precipita la Efes, vizita pe Sfintii copii si le scalda picioarele cu lacrimile sale. Dupa ce au vorbit indelung de povestea lor suveranului si Episcopilor prezenti, Maximilian si cei care il insoteau se lasara incetisor la pamint si adormira pentru totdeauna de somnul mortii. Teodosiu dadu ordin sa fie facuta sapte sarcofage din aur si sa fie cinstiti tinerii cei Sfinti prin mari sarbatori la care invita pe toti locuitorii din Efes, atit bogati

395

1 August
cit si saraci. Dar in noaptea urmatoare Sfintii ii aparura in vis cerndu-i sa le lase trupurile de-a dreptul pe pamint in pestera lor in asteptarea invierii. Pestera celor Sapte Adormiti identificata de traditie cu aceea in care si-a dat sufletul Sfnta Maria Magdalena, deveni un renumit loc de pelerinaj. Cultul lor se intinse in intreaga lume Crestina si se regaseste chiar si in traditia islamului. Iar cei sapte tineri, si-au dat sfintele lor suflete n minile lui Dumnezeu, n ziua a douazeci si doua a lunii octombrie.

Pomenirea Sfntului Mucenic Evsignie.

Acest sfnt era cu neamul antiohian si a fost ostas pe vremea lui Constantin Clor, tatal Sfntului si Marelui Constantin, si sia purtat slujba pna n zilele lui Iulian Apostatul. Fiind de 110 ani, a fost adus naintea lui Iulian la cercetare, sa mustrndu-l pe mparat ca si-a calcat credinta parinteasca, si a adus cinstire la idoli si aducndu-i aminte de bunatatile Marelui Constantin, si cum ca prin dumnezeiasca aratare a fost adus la credinta n Hristos. nsa Iulian batndu-si joc de el, a poruncit sa i se taie capul, si asa a plinit mucenicia n Hristos.

Pomenirea aducerii moastelor Preacuvioasei Maicii noastre si Mucenitei Evdochia.

Aceasta Sfnta Mucenita Evdochia era romana crestina din partea rasaritului, din Anatolia si a trait in veacul al IV-lea dupa Hristos. Si a fost luata in robie de Sapor imparatul persilor mpreuna cu 9000 de crestini, n urma unui razboi, si a fost dusa n Persia. Acolo ea a cunoscut credinta crestina pe lnga ceilalti prizonieri si apoi s-a inteleptit pe sine prin rugaciune si citirea dumnezeiestilor Scripturi, nct i nvata si ndemna la rabdare si viata sfnta pe toti robii. Iar femeile persilor aflnd de la robi despre ea, si ele o iubeau, si a ntors pe multe la cunostinta lui Dumnezeu. Pentru aceea fiind prta, a fost n multe feluri si n multe rnduri groaznic chinuita. Iar cea din urma data, daca au vazut-o mai mult moarta si fara grai, i-au taiat capul.

Pomenirea sfintilor doi Mucenici Catidie si Catidian, care au fost ucisi cu pietre. Pomenirea Sfintei Nona, mama sfntului Grigorie cuvntatorul de Dumnezeu, care cu pace s-a savrsit.
Originara din Capadocia si crescuta n credinta ortodoxa, sfnta Nona s-a casatorit cu Grogorie, magistrat din Nazianz si membru al unei secte din acea vreme. Prin rabdare si rugaciune ea a reusit sa-l converteasca pe barbatul ei la credinta ortodoxa, dupa care acesta a devenit episcop al orasului, timp de 45 de ani. Din aceasta casatorie li s-au nascut trei copii: sfnta Gorgonia (praznuita la 23 februarie), sfntul Cezarie (praznuit la 9 martie) si mai ales sfntul Grigorie Teologul (praznuit la 25 ianuarie), care i-a fost daruit de Dumnezeu n raspuns la rugaciunile ei. Sfntul Grigorie Teologul a vorbit adeseori n scrierile sale de pietatea exemplara a mamei sale : ntr-un trup de femeie ea avea un suflet mai barbatesc dect al celor mai bravi barbati. Nu se ocupa de cele lumesti si materialicesti dect n masura n care acestea puteau sa fie spre naltarea sufletului. Dezinteresndu-se de farduri si toialetele femeiesti, ea nu avea dect o singura grija: sa faca mai stralucitor chipul lui Dumnezeu n sufletul sau ; si nu socotea nici un fel de noblete lumeasca, dect numai aceea ca, prin credinta lucratoare prin fapte, omul cunoaste ca vine de la Dumnezeu si la Dumnezeu merge. Ostenindu-si trupul cu posturi si rugaciuni de noaptea, ea spunea mai trziu copiilor ei ca ar fi voit adeseori sa se vnda pe sine si pe copiii ei ca sa dea cele de trbuinta celor saraci. Dupa moarte sotului ei, n 374, sfnta Nona s-a mbolnavit, dar a suferit aceasta ultima ncercare dnd slava lui Dumnezeu. Si-a dat sufletul ei n minile Domnului n timpul slujirii Sfintei Liturghii, sprijinita de Sfnta Masa a

Pomenirea Sfntului Mucenic Tatuil, care spnzurat s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Sfintitului noul Mucenic si ntocmai cu Apostolii Cosma (Etolianul), care a marturisit n Albania la anul 1778 si care prin sugrumare s-a savrsit.

1 August
Ziua a cincea, naintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului.

396

1 August
Jertfelnicului Ceresc; si moarta, ea parea sa fie adncita n rugaciune. Hebron si altele, dupa care cuviosul Ioan vietuieste mai nti ntr-o pestera din pustia Iordanului. Dupa doi ani de pustnicie, se nchinoviaza la mnastirea Sfntul Sava, straveche si vestita asezare monahala ortodoxa, unde se nevoieste opt ani. Avnd oarecare cunostinte medicale, se ngrijeste de bolnavi, fiind socotit "doctorul mnastirii", ndeplinind si alte ascultari. Cerceta biblioteca mnastirii, traducnd n romneste lucrari care i se pareau pagini folositoare si ziditoare de suflet. Iubea si se nevoia n privegheri de toata noaptea, fiind cunoscut si apreciat pentru viata sa aspra de post si rugaciune, de paza a gndurilor. n anul 1945, este prohirisit schimnic de catre Patriarhul Ierusalimului. Numit apoi egumen la Schitul romnesc cu hramul Sfntul Ioan Botezatorul, din Valea Iordanului, a fost hirotonit preot n anul 1947, n Biserica Sfntului Mormnt. A staretit cu multa evlavie, ca egumen, la acest schit, pna n anul 1952, nzestrnd asezamntul cu multe chilii pentru vietuitorii schitului si pentru pelerini. Multi dreptcredinciosi romni sau de alt neam, poposind la schitul de la Iordan, se spovedeau si cautau cuvnt de alinare duhovniceasca la Sfntul Cuvios Ioan de la Neamt-Hozevitul. Lnga Iordan a rodit deplin talentul poetic al Sfntului, fiind inspirat de frumusetea firii nconjuratoare, poeziile sale fiind n acelasi timp rugaciune si cntare duhovniceasca. Din dorinta dupa o viata mai aspra si cautnd calea desavrsirii, se nchinoviaza n mnastirea Sfntul Gheorghe Hozevitul, situata pe rul Cherit, locuri unde se nevoise si Sfntul Prooroc Ilie, n vremea prigonirii sale. Cuviosul Ioan a petrecut ultimii ani ai vietii sale n cea mai severa schimnicie, gasindu-si adapost n pestera "Sfnta Ana", care se afla nu departe de mnastire. Petrecea aici n post si rugaciune, rabdnd frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul si multe ispite. Mnca o singura data pe zi si se multumea cu 3-4 ore de somn. Savrsea pravila calugareasca n paraclisul pesterii, iar n sarbatori slujea la biserica mnastirii. n scrierile sale, din acest timp, Sf. Ioan arata frumusetea tainica a locurilor si a pesterii, aureolate de maretia sfintilor sihastri, care, veacuri de-a rndul si-au dobndit aici desavrsirea. n sufletul sau vibra armonios ntreaga creatie a lui Dumnezeu, se restaura pacea edenica ntre el si celelalte fapturi. Asa se explica Faptul ca la moartea sa multime de pasari s-au adunata n jurul pesterii, aratnd prin aceasta legatura sfntului cu natura nconjuratoare. Cu darul lui Dumnezeu si-a

Pomenirea Sfntului Mucenic Solev egipteanul, care s-a savrsit mproscat de sageti. Pomenirea Sfntului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a savrsit. Tot ntru aceasta luna, n ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Parintele nostru Ioan de la Neamt, Hozevitul.
Acest prea ales vas al lui Dumnezeu a vazut lumina zilei n pamntul binecuvntat al Moldovei la 23 August 1913, n satul Crainiceni, comuna Horodistea, judetul Dorohoi, din binecredinciosii parinti Maxim si Ecaterina, lucratori ai gliei strabune, plini de credinta, cu viata curata si tematori de Dumnezeu, primind la botez numele de Ilie. Dupa moartea timpurie a mamei sale, petrecuta la numai sase luni de la nastere si apoi moartea tatalui sau, cazut erou pe front, n razboiul din 1917-1918 pentru ntregirea neamului si pentru apararea patriei, pruncul a fost luat n grija bunicii sale. Bunica lui, Maria, vaduva de mai multi ani, renunta la dorinta sa mai veche de a intra n rndul monahiilor si se dedica cresterii si educarii nepotului. Ea l-a deprins cu rugaciunea catre Dumnezeu. Tatal orfanilor, i-a imprimat adevarata evlavie crestina, i-a insuflat dragostea de cele sfinte si respectul fata de oameni. Pe cnd avea numai 11 ani, pierde si dragostea bunicii sale Maria, care trece la cele vesnice. Ea a ramas n memoria lui chip sfnt, pe care nu a uitat-o niciodata. Aceasta se vede n duioasa poezie "Dorul Bunicii", n care face analogie cu pilda unor sfinte femei, precum: Antuza, Macrina sau Nona. n aceste versuri, se poate vedea rolul bunicii n formarea religioasa si morala a Sfntului. Cuviosul Ioan a urmat scoala primara n satul natal, dupa care a absolvit gimnaziul "Mihail Kogalniceanu" din Lipcani (jud. Hotin) trecnd bacalaureatul n 1932, cu rezultate foarte bune. n timpul scolii nu i-au lipsit cartea de capati Sfnta Scriptura, Vietile Sfintilor si alte carti de zidire sufleteasca. La vrsta de 20 de ani, simtind chemarea dumnezeiasca si ca urmare a formarii sale duhovnicesti si ndreapta pasii spre mnastirea Neamt, n ziua praznicului de la 15 august, nchinat Adormirii Maicii Domnului. Dumnezeu a rnduit ca cererea sa de nchinoviere n mnastire sa fie primita de staretul de atunci, viitorul Patriarh al Romniei, Nicodim. L-a atras spre aceasta viata, cum singur marturiseste mai trziu, "frumusetea slujbelor, mai ales cele de noapte, blndetea calugarilor, iscusinta duhovnicilor, linistea muntilor si darul Sfntului Duh". Descopera acum scrierile Sfintilor Parinti si alte scrieri sfinte pe care le citeste cu multa staruinta. Aici, la Neamt, a primit chipul ngeresc al calugariei la data de 8 aprilie 1936, n miercurea Sfintelor Patimi, fiind tuns n monahism de catre staretul Vasile Moglan, viitor episcop. Citirea Patericului trezeste n el o dorinta mai veche, de a ajunge la Locurile Sfinte. n anul 1936, dupa post si rugaciune, marturisindu-se si mpartasindu-se, a plecat spre Tara Sfnta. Cu evlavie calca pe urmele Mntuitorului, nchinndu-se la Sfintele Locuri din Ierusalim, Betleem,

397

6 August
cunoscut mai dinainte sfrsitul vietii pamntesti, nsemnnd-o pe peretele pesterii n care si petrecea ultimele zile. Si-a dat sufletul n minile Domnului la 5 august 1960, cu seninatate si cu mna dreapta binecuvntnd. Trupul sau a fost prohodit dupa cuviinta si a fost asezat n pestera "mormintelor", n locul n care dinainte si-l pregatise, fiind regretat de toti cei ce-l cunoscusera. Plecarea lui, prea timpurie, a lasat adnci regrete si dureri sufletesti nemngiate n rndul monahilor romni din Tara Sfnta. mplinise 47 de ani, dintre care 24 i petrecuse n post si nevointa la Locurile Sfinte. Dupa 20 de ani de la trecerea sa la Domnul, mormntul sau a fost deschis n vederea asezarii osemintelor n gropnita de obste. Spre uimirea celor prezenti s-a constatat ca trupul nu fusese atins de putreziciune si raspndea o buna mireasma. Staretul mnastirii, Arhimandritul Amfilohie, spunea: "Parca l-am fi pus n mormnt de cteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum". La cererea obstii, Patriarhul Benedict al Ierusalimului, a ngaduit stramutarea moastelor Cuviosului Ioan de la Neamt n biserica Sf. Gheorghe Hozevitul, fiind asezate ntr-o racla de abanos si sticla si depuse lnga moastele sfintilor Ioan Hozevitul si Gheorghe Hozevitul, organizatorii si conducatorii acelei lavre monahale. Datorita vietii sale desavrsite, prin cuvnt si fapta, Sfntul Ioan este cinstit de multimea credinciosilor si de calugarii care vin si se ating cu evlavie de sfintele lui moaste, cernd ca el sa mijloceasca, prin rugaciunile sale, la Dumnezeu pentru a dobndi tamaduire sufleteasca si trupeasca. Pentru rugaciunile Sfntului Cuvios Ioan, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi. Amin. "i pe cnd se ruga, deodat, faa Sa deveni o alta, Se schimba i sclipi ca soarele, n timp ce hainele sale devenir strlucitoare, de un alb scnteietor, cum nu poate nlbi pe pmnt nlbitorul" (Marcu 9, 3). Cuvntul lui Dumnezeu ntrupat i arta astfel strlucirea natural a slavei dumnezeieti, pe care o avea n El nsui i pe care o pstrase dup ntruparea Sa, dar care rmnea ascuns sub acopermntul trupului. nc de la zmislirea Sa n pntecele Fecioarei, ntr-adevr, dumnezeirea S-a unit cu natura trupeasc iar slava divin a devenit, n mod ipostatic, slava trupului asumat. Ceea ce Hristos le arta Apostolilor Si n vrful muntelui nu era deci o privelite nou, ci manifestarea strlucit n El a ndumnezeirii naturii omeneti - inclusiv trupul - i a unirii Sale cu splendoarea dumnezeiasc. Spre deosebire de faa lui Moise care strlucise de o slav venit din afara dup revelaia din Muntele Sinai (cf. Exod 34, 29), faa lui Hristos apru pe muntele Taborului ca un izvor de lumin, izvor al vieii dumnezeieti fcut accesibil omului i care se rspndea i pe "vemintele" Sale, adic asupra lumii din afar dar i pe lucrurile fcute de activitatea i civilizaia omeneasc. "El s-a schimbat la Fa, ne confirm Sfntul Ioan Damaschin, nu asumnd ceea ce El nu era ci artndu-le Apostolilor Si ceea ce El era, deschizndu-le ochii i, din orbi cum erau, fcndu-i vztori" (Sfntul Ioan Damaschin, Predic la Schimbarea la Fa, 12 - PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Si iar acetia, cu o privire transfigurat de puterea Duhului Sfnt, vzur lumina dumnezeiasc indisociabil unit cu trupul Sau. Fur deci ei nii schimbai la fa i primir prin rugciune puterea de a vedea i cunoaste schimbarea survenit n natura noastr datorate unirii sale cu Cuvntul (Sf. Grigore Palama). "Precum soarele pentru cele ale simurilor, aa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului" (Sf. Grigore Teologul), de aceea autorii Evangheliilor spun c faa Dumnezeului-Om, care este "lumina cea adevrat Care lumineaz pe tot omul care vine n lume" (Ioan 1, 9), sclipea ca soarele. Dar aceast lumin era n fapt incomparabil superioar oricrei lumini a simurilor i, incapabili s i mai suporte strlucirea inaccesibil, Apostolii czur la pmnt. Lumina nematerial, necreat i situat n afara timpului, aceasta era mpria lui Dumnezeu venit ntru puterea Duhului Sfnt, dup cum Domnul promisese Apostolilor Si. ntrevzut atunci pentru o clip, aceast lumin va deveni motenirea venic a aleilor n mprie, cnd Hristos va veni din nou, strlucind n toata scnteierea slavei Sale. Va reveni nvluit n lumina, n aceast lumin care a strlucit n Tabor i care a nit din mormnt n ziua nvierii Sale, i care, rspndindu-se asupra sufletului i trupului celor alei, i va face s strluceasc i pe ei "precum soarele" (cf. Matei 13:43). "Dumnezeu este lumin, iar vederea Sa este lumin" (Sfntul Simeon Noul Teolog, Discurs Etic V, 276). Asemeni Apostolilor n vrful Taborului, numeroi Sfini au fost martorii acestei revelri a lui Dumnezeu n lumin.

6 August
Ziua a asea, Schimbarea la Fa a Domnului Dumnezeului i Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
La ase zile dup ce a spus ucenicilor Si : "Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea pn ce nu vor vedea mpria lui Dumnezeu venind ntru putere" (Matei 16, 28 ; Marcu 9, 1), Iisus i lu pe Apostolii Si preferai : Petru, Iacov i Ioan ; ducndu-i deoparte, urc pe un munte nalt - muntele Taborului n Galileea - ca s se roage. Se cuvenea ntr-adevr ca cei care aveau s asiste la suferina Sa la Ghetsimani i care aveau s fie martorii cei mai importani ai Patimilor Sale, s fie pregtii pentru aceast ncercare prin privelitea slvirii Sale: Petru, pentru c tocmai i mrturisise credina n dumnezeirea Sa ; Iacov, cci a fost primul care a murit pentru Hristos ; i Ioan care mrturisi din experiena sa slava dumnezeiasc, fcnd s rsune ca "fiu al tunetului" teologia Cuvntului ntrupat. El i urc pe munte, ca simbol al nlrii spirituale care, din virtute n virtute, duce la dragoste, virtute suprem care deschide calea contemplrii dumnezeieti. Aceast nlare era de fapt esena ntregii viei a Domnului care, fiind vemntat cu slbiciunea noastr, ne-a deschis drumul ctre Tatl, nvndu-ne c isihia (linitirea) este mama rugciunii, iar rugciunea este cea care arat ctre noi slava lui Dumnezeu.

398

7 August
Totui lumina nu este pentru ei doar un subiect de contemplaie, ci i harul ndumnezeitor care le permite sa "vad" pe Dumnezeu, astfel nct se confirm cuvintele Psalmistului : "ntru lumina Ta vom vedea lumin" (Psalmii 35:10). n mijlocul acestei slvite priveliti se artar - alturi de Domnul - Moise i Ilie, doi mari profei din Vechiul Testament, reprezentnd respectiv Legea i Proorocii, care l mrturiseau ca stpn al celor vii i al celor mori (Moise a murit nainte de a intra n Pmntul Fgduinei iar Ilie a fost dus ntr-un loc tainic fr s cunoasc moartea). i vorbeau cu El, n lumina, despre Exodul pe care avea s l nfptuiasc la Ierusalim, adic Patimile Sale, cci prin Patimi i prin Cruce aceast slvire trebuia s fie dat oamenilor. Ieii afar din ei nii, rpii n contemplarea luminii dumnezeieti, Apostolii erau copleii ca de un somn i "netiind ce zice, Petru i spuse lui Iisus : Stpne, ce bine ar fi s rmnem aici; dac vrei vom face trei corturi : unul pentru tine, unul pentru Moise si unul pentru Ilie". ntorcndu-i apostolul de la aceasta dorina prea omeneasc, ce consta n a se mulumi de bucuria pmnteasc a luminii, Domnul le arat atunci un "cort" mai bun i un lca cu mult mai nalt pentru a sllui n el slava Sa. Un nor luminos veni s i acopere cu umbra Sa, iar glasul Tatlui Se fcu auzit n mijlocul acestui nor, mrturisind pe Domnul : "Acesta este Fiul Meu prea-iubit, n care am bine-plcut; ascultai de El". Acest nor era harul Duhului nfierii i, la fel ca i la Botezul Su n Iordan, glasul Tatlui mrturisea pe Fiul i arta c cele trei entiti ale Sfintei Treimi, ntotdeauna unite, particip la Mntuirea omului. Lumina lui Dumnezeu, care permisese mai nti Apostolilor s l "vad" pe Hristos, i ridic la o stare superioar viziunii i cunotinei omeneti cnd ea strluci mai puternic. Ieii n afar de tot ce este vizibil i chiar din ei nii, ei ptrunser atunci n ntunericul supra-luminos, n care Dumnezeu petrece (Psalmii 17:12) i "nchiznd ua simurilor lor", ei primir revelaia Tainei Treimii, care este mai presus de orice afirmaie i de orice tgduire (Teologia mistic a Sfntului Dionisie Areopagitul a fost aplicat Tainei Schimbrii la Fa n principal de ctre Sf. Grigore Palama). nc insuficient pregtii revelaiei unor asemenea taine, cci nu trecuser nc prin ncercarea Crucii, Apostolii se nspimntar cumplit. Dar cnd i ridicar capetele, l vazur pe Iisus, singur, redevenit ca mai nainte, Care se apropie de ei i i liniti. Apoi, cobornd din munte, El le ceru s nu vorbeasc nimnui de cele ce vzuser, pn cnd Fiul Omului nu se va scula din mori. Srbtoarea Schimbrii la Fa este deci prin excelen aceea a ndumnezeirii naturii noastre omeneti i a participrii trupului nostru trector la bunurile venice, care sunt mai presus de fire. nainte chiar de a ndeplini Mntuirea noastr prin Patimile Sale, Mntuitorul arat atunci cscopul venirii Sale n lume era tocmai s aduc pe tot omul la contemplaia slavei Sale dumnezeieti. Din acest motiv srbtoarea Schimbrii la Fa i-a atras n mod deosebit pe clugri, care i-au nchinat ntreaga via cutrii acestei lumini. Numeroase Mnstiri au fost nchinate acestei Srbtori, mai ales dup controversa isihast din secolul XIV, despre natura luminii din Tabor i despre contemplaie. De notat de asemenea c, dup o tradiie care circula pe vremea iconoclasmului, prima Icoan, scris de nii Apostolii, a fost aceea a Schimbrii la Fa. E vorba desigur mai puin de un fapt istoric ct de o interpretare simbolic, prezentnd legtura intim ntreinut de tradiia Bisericii ntre arta Icoanei i aceast Srbtoare a vederii lui Hristos ntru slav. A Cruia este slava i puterea n veci. Amin.

7 August
Ziua a saptea, pomenirea Preacuviosului Mucenic Dometie persul mpreuna si cu doi ucenici ai sai.
Acest sfnt a trait pe vremea mparatului Constantin si era pers de neam. Fiind nvatat credinta lui Hristos de un oarecare Agar, a parasit pagnatatea; si se duse la cetatea Nisibi, ce se afla la hotarele romanilor si ale persilor. Si intrnd n mnastire, a primit sfntul Botez si a mbracat cinul calugaresc, aratnd tot felul de srguinta si nevointa. Dar fiindca din bntuirea vicleanului diavol a fost zavistuit de catre calugarii din mnastire, a fugit de acolo si s-a dus la Mnastirea Sfintilor Mucenici Serghie si Vach n cetatea numita a lui Teodosie. Acolo a urmat vietii si petrecerii arhimandritului Urvil, care l-a hirotonit diacon. Si vrnd arhimandritul Urvil sa-l hirotoneasca si preot, Sfntul Dometie s-a dus de acolo, si suindu-se ntr-un munte, a suferit zaduful si frigul si patimile. Apoi intrnd ntr-o pestera facuta cu mestesug si ramnnd acolo putina vreme, primea pe cei ce veneau la el, si prin multele minuni facute n numele lui Hristos ntorcea pe necredinciosii elini de la ratacirea idoleasca la credinta n Hristos. Ajungnd mparat Iulian Apostatul, a poruncit sa fie ucis sfntul cu pietre. Iar cei ce mersesera cu porunca, aflndu-l cu doi ucenici ai lui, cntnd lauda de la al treilea Ceas, au ngropat si pe fericitul Dometie si pe cei doi ucenici, acoperindu-i cu pietre.

Pomenirea Preacuviosului Or din Tebaida (Egipt), care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Preacuviosilor zece mii de pustnici Tibei (din Tebaida), care cu pace s-au savrsit. Pomenirea Preacuvioasei Potamia, facatoarea de minuni, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Preacuviosului Asterie Singliticul, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Sozont cel din Nicomidia, care n foc fiind bagat si sanatos iesind, cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Iperehie care cu pace s-a savrsit.

399

8 August Pomenirea Cuviosului Teodosie, doctorul cel nou, care a vietuit la anul 862 si care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Dometie, facatorul de minuni, care a sihastrit n hotarele Manastirii Filoteului si cu pace s-a savrsit. Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nicanor, facatorul de minuni, care a stralucit n muntele lui Calistrat si care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre TEODORA DE LA SIHLA, care a sihastrit multi ani, la sfrsitul secolului al XVII-lea, ntr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.
Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamntul binecuvntat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, n satul Vnatori-Neamt, din binecredinciosi parinti si iubitori de Dumnezeu. Fericita Teodora, ajungnd la vrsta rnduita, a fost casatorita de catre parinti mpotriva vointei ei, cu un tnar evlavios din Ismail. Dar, neavnd ei copii, iar sufletul Teodorei mereu arznd de dorinta unei vieti cu totul curate, nchinate numai lui Dumnezeu, la aceasta ndemnnd-o si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, a mbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Focsani, iar sotul ei s-a calugarit n Schitul Poiana Marului, sub numele de Eleodor. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amndoi pe calea sfinteniei si a mntuirii. Si se nevoiau maicile cu mare rvna pentru Hristos, nsa, Cuvioasa Teodora, ntarita de harul Duhului Sfnt, ntrecea pe toate celelalte surori n rugaciune, n smerenie si n sfnta nevointa duhovniceasca. Navalind turcii n partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Cuvioasa Teodora s-a retras n munti, mpreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure n asceza si bucurie de Dumnezeu, rabdnd multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de ncercari. Dupa adormirea maicii sale duhovnicesti, Cuvioasa Teodora avnd o descoperire dumnezeiasca, a parasit muntii Buzaului, ntorcndu-se n partile Neamtului, n padurile neumblate din jurul Schitului Sihastria, de unde, cu binecuvntarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras n pustie, n partile Schitului Sihla. Asa a ajuns fericita Teodora vietuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adapost, nu departe de schit si de pestera care i poarta numele pna astazi. Si s-a nevoit acolo Cuvioasa barbateste vreme de multi ani, n post si rugaciuni toata noaptea, n lacrimi si mii de metanii, uitata de lume, ndurnd multe ispite si naluciri de la diavoli, foame, lipsa, gnduri si mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cnd n cnd, o marturisea, o mbarbata, o mpartasea cu Sfintele Taine si i ducea cele de trebuinta. Dupa un timp a raposat duhovnicul Pavel iar Cuvioasa Teodora a ramas cu totul singura, caci nimeni nu stia locul si aspra ei nevointa. I se rupsesera si hainele, iar n loc de hrana mnca macris, fructe de padure si alune. n aceasta scoala a linistii si a rugaciunii a dobndit Cuvioasa darul rugaciunii de foc, care se lucreaza n inima, darul lacrimilor, al rabdarii si al negraitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, caci dobndise darul facerii de minuni si era ca un diamant stralucitor n muntii Sihlei, uitata de oameni, dar umbrita de darul Duhului Sfnt. Din timp n timp, pasarile cerului i aduceau n ciocurile lor, prin voia Domnului, farmituri de pine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stnci din apropiere, asa cum se vede pna astazi. Ajungnd sfnta Teodora aproape de sfrsitul vietii ei pamntesti, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu sai rnduiasca un preot ca s-o nvredniceasca de Preasfintele Taine nainte de obstescul sfrsit. Cu rnduiala de sus, a observat egumenul Sihastriei cum duceau pasarile farmituri n pustie si a trimis doi frati sa vada unde anume se duc. Calauziti de mna lui Dumnezeu, fratii au ajuns noaptea aproape de pestera Sfintei Teodora si au vazut-o cum se ruga, nconjurata de vapaie de foc ceresc. Atunci, nfricosndu-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haina sa se acopere si le-a poruncit sa aduca un duhovnic, care sa o mpartaseasca cu Cinstitul si Preasfntul Trup si Snge al Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Dimineata, fratii au adus la pestera pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine si dupa ce Fericita Teodora si-a facut cuvenita spovedanie, a primit Dumnezeiestile Taine si, multumind Parintelui Ceresc pentru toate, si-a ncredintat sufletul n minile Domnului. A fost nmormntata n pestera n care a vietuit. Si a ramas trupul Sfintei Teodora tainuit acolo pna dupa 1830, cnd Domnitorul moldovean Mihail Sturza, care a rennoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei n racla de pret si le-a depus n biserica schitului spre cinstire. Dupa ce Domnitorul a zidit biserica la mosia sa din satul Miclauseni (Iasi), a stramutat sfintele moaste n aceasta ctitorie. n anul 1852 sfintele sale moaste au fost duse la mnastirea Pecersca din Kiev si asezate n racla de mult pret, pe care scrie: "Sfnta Teodora din Carpati". Viata Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla si faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, o asaza n ceata sfintilor din cer ca pe o aleasa nevoitoare, pe care a rodit-o Biserica si neamul nostru. Cu ale carei rugaciuni, Doamne Iisus Hristoase, miluieste-ne si ne mntuieste pe noi toti, tara si poporul cel binecredincios. Amin.

8 August
Ziua a opta, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Emilian Marturisitorul, episcopul Cizicului.

400

9 August
Cuviosul Nostru Parinte Emilian a fost mai inti calugar la Manastirea ridicata de Sfntul Tarasie (cf. 25 februarie), unde se remarca prin virtutile sale. La un timp dupa prietenii si frati ai sai intru asceza, Sfntul Mihail Marturisitorul, episcopul Sinadelor (cf. 23 mai), si Sfntul Teofilact Marturisitorul, episcopul Nicomidiei (cf. 8 martie), el fu la rndul sau ridicat la rangul de episcop si succeda Mitropolitului Cizicului, Nicolae (dupa 788). Se arata drept un credincios econom al harului dumnezeiesc si se distinse att prin milostenia sa ct si prin blndetea deprinderilor sale. Cu ocazia conrferintei despre inchinarea la Sfintele Icoane, convocata la palat de catre imparatul Leon al V-lea Armeanul (813-820), in 815, Sfntul Emilian il interpela pe suveranul eretic si ii spuse ca daca problema dogmelor era de ordin stric ecleziastic, ea trebuia sa fie rezolvata la biserica si nu in fata autoritatilor civile. In urma acestei curajoase marturii de credinta, el fu exilat. Dupa vreo cinci ani de incercari, muri, se crede, asasinat de agentii imparatului si pleca la ceruri, la curtea Sfintilor Mucenici triumfatori (dupa Menologul lui Vasile al II lea, el ar fi murit in pace la locul sau de exil).

Pomenirea Sfintilor zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au savrsit. Pomenirea Sfintilor doi Mucenici din Tir, care s-au savrsit fiind trti pe pamnt. Pomenirea Sfntului Mucenic Stirachie, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului nou Mucenic Anastasie bulgarul, care a marturisit n Tesalonic, la anul 1794 si, suferind chinurile, s-a savrsit. Pomenirea Sfntului nou Mucenic Triandafil Zagoreul, care a marturisit n Constantinopol la anul o 1680.

9 August
Ziua a noua, pomenirea Sfntului Apostol Matia.
Acesta a fost unul din cei 70, care s-a numarat cu numarul celor 12 Sfinti Apostoli, n locul lui Iuda Iscarioteanul. El a propovaduit Evanghelia n Etiopia cea din afara, si fiind chinuit acolo n diferite chipuri, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfntului Miron, facatorul de minuni, episcopul Cretei.

Acest sfnt a fost nascut n Avrachi, cetate din Creta, aproape de Cnoson, mpodobindu-se cu dumnezeiasca si dreapta credinta. La nceputul vietii lui, lundu-si femeie, era plugar si ajuta pe saraci din roadele ce i se faceau; si cu ct da mai mult, cu att mai mult i se nmulteau roadele. Iar milostenia la el era peste firea omeneasca; se spune ca a prins la aria lui 12 oameni, care si umplusera sacii cu gru, si se chinuiau sa-i ridice pe umeri nendurndu-se sa deserte din saci. Iar el n loc sa le faca certare, se straduia cu dnsii ca sa-i ajute, ridicnd cu mna lui sacul fiecaruia si punndu-i-l pe umeri, le-a poruncit sa nu spuna nimanui nimic. A fost hirotonit preot n sfnta lui Dumnezeu Biserica; iar daca a ncetat prigoana, a fost facut arhiereu al Cretei, unde a facut multe minuni. Si savrsindu-si ramasita vietii cu cuviinta si cu placere dumnezeiasca, si praznuind luminat praznicele mucenicilor, la vrsta de 100 de ani catre Domnul s-a mutat, catre anul 350.

Pomenirea Sfintilor zece Mucenici, care au marturisit pentru sfnta icoana a Mntuitorului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de arama, si anume: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie si Maria Patrichia.
Acesti sfinti au trait n zilele salbaticitului Leon, care nu suferea sfintele icoane si le ardea. Pentru aceea s-a apucat el sa pogoare si cinstita icoana a Domnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, care se afla la poarta de arama. Si au facut scari si au pus lemne lungi, si s-au suit pe scari, vrnd sa o pogoare. Atunci vitejii acestia apucnd de scara si tragnd-o la dnsii, au surpat cu capul n jos pe cel urcat pe ea de l-au dat mortii, si au anatematizat si au blestemat pe mparat. mparatul daca a aflat de aceasta, s-a umplut de mnie si a poruncit sa se taie capetele tuturor celor ce s-au aflat de fata acolo, al caror numar numai Domnul l stie, fiindca era multime multa de popor. Iar pe acesti noua Sfinti Mucenici batndu-i cu toiege i baga n temnita, poruncind sa le dea pe fiecare zi cte cinci sute de lovituri. Si asa au rabdat cu barbatie fericitii opt luni. Si daca a vazut tiranul ca li se sfrsea viata, a poruncit sa fie mai nti chinuiti si sa li se taie capetele lor si Sfintei Maria Patrichia, si sa fie aruncati n mare.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon.

Acest sfnt parinte din mica vrsta ridicnd asupra sa Crucea Domnului, a salasluit prin pesteri si prin munti si prin vai. Drept aceea aducndu-se catre Domnul ca un mir scump si ca o tamie bine primita, cu pace s-a savrsit.

Pomenirea patimirii Sfntului Mucenic Antonin.

Acest sfnt era din Alexandria si, fiind prins de ighemon, a fost spnzurat si sfsiat si apoi fiind aruncat n cuptor cu

Pomenirea Sfintilor Mucenici Elefterie si Leonid, si a Sfintilor prunci, care prin foc s-au savrsit.

401

10 August
foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu, mpodobindu-se cu cununa muceniceasca. credinta pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alti numerosi orbi alergara la el si fura cu totii vindecati de catre sfnt, care in plus il boteza pe Ipolit impreuna cu celelalte nouasprezece persoane ce se aflau in casa lui. Convocat de catre Valerian, care il soma sa ii dea comorile, Lavrentie ceru sa i se aduca trei zile mai trziu un mare numar de care. Intre timp el convoca in casa lui Ipolit orbi, schiopi, bolnavi si nenorociti de tot soiul, apoi, punndu-i in care, veni sa ii prezinte la palat anuntnd : "Iata comorile vesnice ale Bisericii, care nu se imputineaza si sporesc mereu, care sint raspndite in fiecare si se regasesc in toti". Cuprins de furie, Valerian striga : "Inchina-te idolilor si uita arta magica in care te marturisesti". Sfntul Lavrentie ii raspunse ca nimic nu putea sa il faca sa accepte cultul demonilor in locul Facatorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor si aruncat in inchisoare. Dupa un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se pusera pe trup lame de fier inrosit in foc si fu batut cu bice plumbuite si lanturi cu crlige la ambele capete. In fata rezistentei sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, marturisi pe Hristos si fu pe loc executat. Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lnga palatul Salluste. Imparatul ceru sa fie sfarmate cu pietre maxilarele Sfntului apoi dadu ordin sa fie dezbracat de hainele sale si sa fie intins pe un gratar asezat pe carbuni aprinsi. Somat pentru ultima data sa se inchine idolilor, Lavrentie raspunse : "Eu ma dau ca jertfa placut mirositoare singurului Dumnezeu adevarat, pentru ca jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inima infrnta si smerita" (Psalmii 50 :18). Pe cnd calaii attau focul, el spuse tiranului : "Invata, nenorocitule, ca acest jaratec ma racoreste dar pe tine te va chinui vesnic. Acum ca sint ars pe o parte, intoarce-ma pe partea cealalta !". Cnd fu intors ma spuse o ultima rugaciune : "Multumesc Tie, Iisuse Hristoase, pentru ca m-ai invrednicit sa intru pe portile Imparatiei Tale". Apoi isi dadu duhul. Ipolit merse sa il ingroape in secret pe proprietatea vaduvei Domnita alaturi de Preotul Iustin (La vreo 50 de ani ma trziu, Sfntul Constantin construi o biserica lnga catacomba unde fusese ingropat Sfntul Lavrentie, situata pe Via Tiburtina, la est de Roma. Iar in secolul al VI lea cripta fu transformata intr-o mare biserica dar mormntul ramase tot in acelasi loc.). Dar Ipolit fu denuntat si in curnd arestat, insa un Inger veni sa il elibereze si il duse in casa lui unde isi lua cu dragoste ramas bun de la parintii sai si de la slugile casei si le oferi la toti o masa sarbatoreasca. Erau cu totii la masa cnd soldatii se ivira si il luara din nou pe Ipolit pentru a-l conduce in fata imparatului. Spernd sa ii invinga hotarrea, suveranul ceru ca el sa fie acoperit de distinctii militare si ii promise onoruri inca si mai mari. Dar Sfntul ramase neclintit si declara ca nu mai

Pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Psoe, care, facnd rugaciune, s-a savrsit. Pomenirea aflarii icoanei celei nefacute de mna de om si cinstite din Camoliane, a carei povestire s-a scris de cel ntre sfinti Parintele nostru Grigorie, episcopul Nisei.

10 August
Ziua a zecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Lavrentie (Laurentiu) arhidiaconul, Xist (Sixt), papa Romei, si Ipolit.
Sfntul Sixt (sau Xist) era grec din nastere si studiase filozofia la Atena inainte de a veni sa se instaleze la Roma sub domnia imparatului Valerian in vremea pontificatului Sfntului Stefan I (253-257, praznuit la 3 august). Mai intii favorabil crestinilor, imparatul - care cazuse sub influenta magilor si ghicitorilor egipteni dupa o nefericita expeditie in Orient - publica un edict interzicnd practicarea in public a cultului crestin si cerea tuturor clericilor sa se inchine zeilor, amenintndu-i cu exilul in caz contrar. Sfntul Stefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecutii iar Sixt fu consacrat pentru a-i succeda. Persecutia spori atunci si fu decretata executia Episcopilor, Preotilor si Diaconilor in baza simplei constatari a identitatii lor, in timp ce laicii urmau sa fie condamnati injosirii si muncilor fortate. Sfntul Sixt fu atunci arestat si condus, dupa un prim interogatoriu, la renumita inchisoare Mamertine (n. tr. : unde au fost inchisi si Sfintii Apostoli Petru si Pavel). Pe drum, Arhidiaconul sau Lavrentie il intlni si ii spuse in lacrimi : "Unde te duci, Parinte, fara fiul tau ? Ce jertfa te pregatesti sa aduci fara Diaconul tau ? M-ai gasit cumva nedemn de aceasta ? Vei refuza tu sa-ti fie alaturi pentru a-si varsa sngele pe cel pe care l-ai primit intru Sfintele Taine ?". Episcopul ii raspunse : "Nu fiule, nu te parasesc, dar lupte inca si mai mari te asteapta. Noi, ca batrnii, ne-am angajat intr-o lupta usoara. Dar pe tine, tnar viguros, te asteapta o victorie si mai plina de glorie asupra tiranului. Nu mai plnge. Peste trei zile Diaconul ii va urma Preotului". Si inainte de a-i da sarutul pacii, ii incredinta administrarea in numele sau a bunurilor Bisericii. Lavrentie isi indeplini pe data sarcina dupa voia lui Dumnezeu, impartind bogatiile Bisericii la clerici si la saraci. Pe muntele Coelius intlni o vaduva, ce se numea Domnita, care ascundea pe multi crestini. Profita de intunericul noptii pentru a le aduce bani si haine si trecea apoi din casa in casa, vindecnd pe bolnavi si spalnd picioarele credinciosilor, asemeni Domnului. Cum Papa fusese condamnat sa i se taie capul pe Via Appia, Sfntul Lavrentie ii iesi in cale si ii striga : "Nu ma lasa, Parinte Sfnt, pentru ca am impartit deja comorile pe care mi le-ai incredintat". Auzind vorbindu-se de comori, soldatii il prinsera imediat si pe Lavrentie si il dusera in fata tribunului Partenius care il instiinta pe imparat. Aruncat in inchisoare si dat in paza tribunului Ipolit, Sfntul Lavrentie vindeca prin rugaciunea sa si aduse la

402

11 August
voia dect o singura cinstire : aceea de a sluji in armata lui Hristos. Butut cu lanturi cu crlige la ambele capete, fu apoi legat de cai salbatici care il trra pe curajosul Mucenic pe o distanta mare. Astfel cstiga el palma victoriei, precedat de doica sa, Concordia, si de oamenii din casa lui pe care ii adusese la credinta. Se povesteste ca la sapte zile dupa martiriul sau, Sfntul Ipolit i s-a aratat imparatului si fiului sau care se duceau la amfiteatru si ca ia batut cu lanturi de foc nevazute. Martiriul sau e consemnat la 13 august de cea mai veche Viata a sa, data ce corespunde pomenirii in traditia latina. Dar poate ca ar trebui sa il indentificam cu Sfntul Ipolit poment la 30 ianuarie (nascut catre 235). privegherile, cu rugaciunea si cu dragostea fata de toti, Sf. Nifon a ajuns curnd a fi n adevar luminator nu numai al Mnastirii Dionisiu ci si al ntregului Sfnt Munte Athos, nct puterea ntelepciunii lui ajunsese vestita si n cetatea Tesalonicului. De aceea, dupa moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborul episcopilor si al clericilor alesera ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfntul Nifon, care cu toata mpotrivirea lui a trebuit sa primeasca. Aici Sfntul Nifon a propovaduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii si ndemna pe cei bogati sa ajute pe cei neputinciosi si pe cei bolnavi, de care sfntul purta deosebita grija, chiar daca erau de alta lege, Vestea despre puterea cuvntului si despre faptele Sfntului Nifon s-a raspndit att de repe-de si de departe, nct cnd, dupa doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfntul Nifon a fost facut patriarh al Constantinopolului si a toata lumea. nsa nu dupa multa vreme, la uneltirile unor clerici, Sfntul Nifon a fost izgonit de puterea mparateasca din Patriarhie la Mnastirea Sozopoli. Dar dupa doi ani a fost din nou urcat n scaunul de patriarh al Constantinopolului; nsa dupa scurta vreme, la uneltirile unora, mparatul a surghiunit pe Sfntul Nifon n cetatea Adrianopol, unde petrecea pazit de ostasi. Vestea despre Sfntul Nifon s-a raspndit pna departe, nct, auzind cele despre sfntul, domnitorul Tarii Romnesti, Radu cel Mare (1496-1508) dorind sa-l vada, a capatat, aflndu-se la Constantinopol pentru plata tributului, nvoirea naltei Porti sa viziteze pe Sfntul Nifon la Adrianopol. Fiind n fata sfntului, domnitorul Radu cel Mare grai: "Eu, Stapne Sfintite, doream foarte mult sa ma nvrednicesc a vedea fericita ta fata. Slava lui Dumnezeu ca m-am nvrednicit a dobndi aceasta astazi; sunt mhnit nsa de ispitirile ce patimesti". Sfntul Nifon i raspunse: "Preastralucite Domn, prin multe necazuri ni se cade noua sa intram n mparatia cerurilor, caci zice Domnul ca se cade sa suferim primejdiile acestei vieti cu bucurie". Acestea si altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise: "Ma rog Arhieriei tale sa vii n Tara Romneasca sa ne nveti pe noi, caci cu totul suntem lipsiti de duhovniceasca nvatatura si de pastor nvatator; acolo te vei odihni si toti te vor primi cu bucurie. Da-mi cuvntul si voi mijloci la Poarta a ti se da voie". Si, sfntul nvoinduse, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine si l-a dus n Tara Romneasca, la anul 1504, unde toti l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis: "Te avem pe tine povatuitor si pastor al nostru, ca sa ne povatuiesti pe noi pe calea mntuirii, si sa ai stapnire asupra lucrurilor bisericesti, si orice vei porunci, se va face". "Ma rog, raspunse Sf. Nifon, ca orice voi face spre

Pomenirea Sfntului Iron filosoful, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor sase Mucenici cei n Vizie, care s-au sa-vrsit unii zdrobindu-li-se oasele, iar altii strujindu-li-se trupurile.

11 August
Ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit n sfnta Manastire Dionisiu din sfntul Munte Athos, n anii de la Hristos 1460.
Acest Sfnt Nifon s-a nascut n Tesalonic din parinti binecredinciosi si de bun neam: mama lui, Maria, era din aceasta cetate, iar tatal sau, Daniel, se tragea din Dalmatia. Asezati n Tesalonic, parintii sfntului au avut trei copii: Dimitrie, Nicolae si Maria. Dupa moartea tatalui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al II-lea, Nicolae, a fost dat la nvatatura cartilor sfinte, dovedind multa silinta, nct la vrsta de 12 ani stia toata rnduiala slujbelor bisericesti, se ndeletnicea cu citirea sfintelor carti si dorea sa-si adnceasca cunostintele. Pentru aceasta, curnd, fara stirea dascalului si a maicii sale, a urmat pe un monah nvatat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a ramas alaturi de vestitul pustnic Antonie, care nu dupa multa vreme l-a tuns n calugarie, dndu-i numele Nifon. Dupa moartea pustnicului Antonie, calugarul Nifon, plin fiind de rvna nvataturii si auzind ca n cetatea Iarda este un dascal foarte nvatat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar cnd, dupa luarea Constantinopolului de catre turci la 1453, dascalul Zaharia a fost hirotonit episcop, calugarul Nifon s-a dus la Sfntul Munte Athos, aseznduse la nceput n Mnastirea Pantelimon. nsa dupa o vreme s-a mutat n pestera Krughi, unde a pustnicit, desavrsinduse n nvataturile sfinte. De acolo a fost chemat de ntistatatorul Lavrei celei mari a Sf. Atanasie ca dascal. Dupa multa vreme, cunoscnd ca n Mnastirea Dionisiu, cu hramul Sfntului naintemergator si Botezator Ioan, se afla multi mbunatatiti monahi, s-a mutat acolo, unde a mbracat ngerescul chip al schimniciei si a fost hirotesit, dupa canoane, citet si ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon si ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovnicesti, cu

403

11 August
ndreptare sa primiti cu bucurie; iar nsuti de vei gresi, sa primesti duhovniceasca mea sfatuire, pentru ca daca poporul va vedea ca domnul tarii primeste ndreptare de pocainta, si el cu nlesnire se va ndrepta; si, dimpotriva, daca domnul tarii va calca legile si va defaima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cadere". Apoi preanteleptul Nifon a poruncit sa se adune n sobor toti preotii, egumenii manastirilor si boierii divanului domnesc, carora le-a vorbit ndemnndu-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvntului sau si ntelepciunea sa cea mare att au miscat inimile celor de fata nct toti au primit nvatatura cu bucurie si au hotart a-si ndrepta naravurile. Dupa aceea Sfntul Nifon a hirotonit episcopi, carora le-a dat toate rnduielile treptei lor de episcopi, sfatuindu-i sa se ngrijeasca de turma lui Hristos. n vremea aceea un boier din Moldova, rau naravit si facnd multe rele, a fugit din tara Moldovei n Tara Romneasca cu femeia si cu copiii sai. Aici, mprietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit sa-si ia alta sotie, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate ca stia ca acela este nsurat, s-a nvoit la aceasta, nesocotind legile parintilor sai si canoanele Bisericii. Aflnd una ca aceasta, din plngerea femeii dinti a aceluia, Sfntul Nifon a chemat pe boierul moldovean si cu blndete l-a sfatuit sa lase femeia cea luata fara lege si sa se ntoarca la sotia sa cea dupa lege. Boierul moldovean a mers si s-a plns domnitorului Radu cel Mare, cautnd sa-l ntarte a izgoni pe Sfntul din Tara Romneasca. Atunci Sfntul Nifon, netemndu-se de amenintari, s-a dus la domnitor si, aratndu-i scrisoarea femeii celei dupa lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasca si i-a aratat ca nu se cade sa defaime cele rnduite de dumnezeiestile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lasnd la o parte evlavia ce aratase mai nainte, s-a pornit cu salbaticie mpotriva Sfntului Nifon, nvinuindu-l ca a calcat predaniile si rnduielile tarii si poruncindu-i sa plece din Tara Romneasca. Atunci Sfntul Nifon a mers la biserica, unde a poruncit sa se strnga tot poporul, pe care nvatndu-l ndestul, s-a mbracat n vesmintele arhieresti si a afurisit att pe boierul moldovean cel fara de lege ct si pe cei ce l ajutasera la savrsirea acelei faradelegi. Apoi a proorocit cte aveau sa se ntmple Tarii Romnesti si cum au sa moara de moartea cea rea si domnitorul Radu cel Mare si boierul moldovean, sfrsindu-se n faradelegea lor. Dupa aceea aseznd vesmintele arhieresti pe sfnta masa a iesit din biserica. Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat porunca n tot orasul ca nimeni sa nu socoteasca pe Sfntul Nifon ca arhiereu si nici sa-i dea cinste si cautare; caci cel care-i va da pine sau altceva, ori l va primi n casa sa si va pierde viata, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sf. Nifon s-a dus la marginea unui sat, ntr-o cascioara mica, unde un fiu duhovnicesc al sau, Neagoe, din familia Basarabestilor, l hranea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget si temndu-se a nu veni asupra lui vreun rau pentru aceasta fapta, a mijlocit sa fie adus Sfntul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul si-a cerut iertare prin fagaduinti de multe daruri. Sfntul nsa cunoscnd viclesugul domnitorului nu i-a dat iertare si a plecat de la el repetnd aceeasi proorocie ce rostise n biserica. Plecnd din Tara Romneasca, Sfntul Nifon s-a dus mpreuna cu doi ucenici ai sai, Macarie si Ioasaf, mai nti n Macedonia, apoi n Pelotonia, si de acolo n Sfntul Munte Athos, la Mnastirea Vatoped, unde a fost primit cu multa evlavie. Iar din Mnastirea Vatoped, Sfntul Nifon a trecut ca un necunoscut n Mnastirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rnd ascultari, nefiind cunoscut de fratii din mnastire dect trziu prin aratare ngereasca. Si facnd multe minuni Sfntul Nifon si-a dat obstescul sfrsit n Mnastirea Dionisiu, la 11 august 1508. Ajungnd domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfntului Nifon, a trimis la Sfntul Munte Athos o delegatie ca sa aduca n Tara Romneasca moastele Sfntului Nifon "ca sa curateasca greseala Radului si a altora, care facuse rau sfintiei sale". Dezgropnd trupul Sfntului Nifon si asezndu-l n cosciug de lemn, delegatia trimisa de Neagoe Basarab, mpreuna cu ctiva calugari din Mnastirea Dionisiu si cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus n Tara Romneasca, unde l-au dus cu alai mare la Mnastirea Dealului si l-au asezat deasupra mormntului lui Radu cel Mare. n tot timpul noptii n Mnastirea Dealului s-au facut rugaciuni pentru iertarea pacatelor domnitorului Radu cel Mare; iar n revarsatul zorilor Neagoe Voda, care era partas la rugaciune a vazut n atipeala iertarea lui Radu Voda. Dupa ce au fost tinute mai multe zile pentru nchinarea poporului, moastele Sf. Nifon au fost asezate n sicriu de argint poleit cu aur si nfrumusetat cu pietre scumpe si cu smalt si napoiate la Mnastirea Dionisiu din Sf. Munte Athos. Calugarii de la Mnastirea Dionisiu au daruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul si o mna din moastele Sfntului Nifon, care au fost asezate n Mnastirea zidita de Neagoe Basarab la Curtea de Arges.

Pomenirea Sfntului Mare Mucenic Evplu diaconul.

Acest sfnt a trait n zilele mparatului Diocletian si era de neam din cetatea Catania, din Eparhia Siciliei. Fiind el prt la guvernatorul Calvisian ca este crestin, si nevoind a se lepada de Hristos a fost supus la nesfrsite si grele chinuri, dupa care, taindu-i-se capul si-a dat sufletul n minile lui Dumnezeu.

Pomenirea trnosirii cinstitei si nfrumusetatei case si dumnezeiesti biserici a Preasfintei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu, numita Eleusa. Pomenirea Icoanei celei nefacuta de mna a Domnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
n zilele binecredinciosului mparat Tiberie, la anii 576, s-a facut minune mare. O femeie, anume Maria, iubitoare de Hristos si patriciana cu vrednicia, fiind vaduva, a cazut ntr-o boala grea si fara de leac; si deznadajduindu-se de tot ajutorul omenesc, se lasa n nadejdea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Deci punnd ntru sine bun gnd, a trimis catre preotii cei ce slujeau sfintei Icoane mparatesti si nefacuta de mna a Domnului, rugndu-i sa mearga la dnsa. Si venind ei, ea cazu la picioarele lor,

404

12 August
zicnd: "Va rog sfintiti parinti, de vreme ce Dumnezeu pentru pacatele mele a vrut sa ma chinuiesc de aceasta boala grea de moarte, voiesc si doresc eu, ticaloasa si nevrednica, ca prin rugaciunile voastre sa primesc sfnta Icoana a Domnului nostru n saraca mea casuta 40 de zile, ca doara printr-nsa va face Domnul mila cu mine". Si preotii, stiindu-i viata si duhovniceasca ei asezare, i-au adus Sf. Icoana. Si deschiznd ei cutia n care se afla Icoana, ndata a cazut si s-a nchinat femeia si a sarutat-o; si lund o pnza de bumbac pe masura Sf. icoane, a pus-o deasupra Icoanei; si bagnd-o ntr-un scrin curat, a nchiso; si aseznd-o n paraclisul casei sale, i facea stralucita lumina de faclii aprinse, slujind liturghie pna la 40 de zile. Si daca se plinira acele 40 de zile, au nceput a se ntari durerile femeii, de erau de nesuferit, nct nici din pat nu putea sa se ridice, si strignd pe o slujnica pe care o stia ca este mai curata, i zise: "Adu cutia sfintei Icoane ca sa ma nchin, doara voi gasi putina odihna de durerile acestea mari". Si aceea mergnd n paraclis, vazu minune mare si nfricosatoare si preamarita: o vapaie de foc mare iesea din acea cutie, de se suia pna n podul casei, si cuprinznd tot jertfelnicul, se pogora pna la fata pamntului, nestricnd cu nimic jertfelnicul. Slujnica ngrozindu-se, a cazut jos; si alergnd alta, spuse stapnei sale, iar aceasta nfricosnduse foarte s-a pogort din pat si mergnd cu mare greutate n paraclis si vaznd vapaia cea de foc, a strigat: "Doamne miluieste". Dupa aceea a trimis si a adus degrab pe slujitorii sfintei Icoane, cu care a venit si popor mult, si vaznd toti minunea se minunara, caci se suia si se pogora vapaia ca o vetreala de corabie ce se umfla de vnt tare, si au strigat toti multa vreme: "Doamne miluieste". Si facndu-se rugaciune de catre preoti s-a potolit vapaia, si deschiznd cutia au aflat sfnta Icoana mparateasca si nefacuta de mini, neatinsa de foc. Lund si pnza cea de bumbac pe care o pusese patriciana deasupra Icoanei, au aflat pe ea alt chip nefacut de mna, asemenea chipului celui dinti. Si slavind toti pe Dumnezeu si sarutndu-L l pusera deasupra durerilor femeii si ndata o lasara durerile si boala si s-a tamaduit femeia si facndu-se sanatoasa desavrsit s-a sculat si a slavit pe Dumnezeu cu toti cti venisera acolo cu preotii. Dupa ctiva ani acea cinstita femeie, de vreme ce mai nainte si cunoscuse mutarea ei din viata aceasta, ca ceea ce era vas ales, a purtat grija ca sa daruiasca acel preasfnt chip la o mnastire de calugarite ce se afla la Melitina, n Armenia, cu hramul naltarea Domnului. Si iata, ca si cum sar fi dat veste, a sosit acolo la Constantinopol Dometian, arhiepiscopul Melitinei, varul mparatului Mauriciu, mpreuna cu cei mai de cinste ai acelei cetati; deci, aflnd patriciana a dat sfntul chip n mna arhiepiscopului spunndu-i gndul ei de a-L trimite la Melitina. nsa nu se cade sa trecem sub tacere si a doua minune ce sa facut. n timpul navalirii persilor, n zilele mparatului Iraclie, temndu-se calugaritele mnastirii ca nu cumva sa le robeasca si pe ele, s-au dus la Constantinopol. Si fiindca erau de bun neam au cerut o mnastire de la Serghie patriarhul, care aflnd despre aceasta sfnta si nefacuta de mna Icoana, a luat-o fara voia calugaritelor. nsa n acele zile, i-au venit multe scrbe asupra-i, necazuri si mnie de la mparati asupra lui, si tulburari multe n Biserica. Si stnd la multa mirare pentru acestea, a vazut noaptea n vis pe un om nfricosator ce sta deasupra lui si-i zicea: "ntoarce napoi ct mai degrab mnastirii ceea ce ai luat fara dreptate". Iar daca s-a trezit sta de gndea, si chemnd pe cei ce erau ai lui i-a ntrebat: "Ce sunt aceste necazuri si pentru care pricina le patimesc? Mai ales ca si asta noapte am vazut un om nfricosator care-mi zicea: "ntoarce ct mai curnd mnastirii ceea ce ai luat fara dreptate; iar eu nu stiu de am luat cuiva ceva". Iar ei zisera: "Nu baga n seama unele ca acestea, stapne, ca n-ai napastuit niciodata pe nimeni; iar necazurile si nalucirile acestea sunt din lucrarea diavoleasca". Dar cnd s-a facut noapte iarasi i s-a aratat omul acela si i zise rastit: "ntoarce ct mai curnd ceea ce ai luat calugaritelor de la Mnastirea naltarii; oare, nu stii ca sunt straine si fara de mngiere caci au venit din alta parte?" Dupa aceea trezindu-se, zise catre eclesiarhul lui: "Frate, cnd ai luat chipul mparatesc de la calugarite, cum le-a parut?" Iar acela zise: "Foarte greu, parinte; si de ar fi putut ne-ar fi facut certare". Atunci a priceput patriarhul si s-a dosadit pe sine si degrab cu multa cinste a trimis sfntul chip la mnastirea calugaritelor n 29 ale lui decembrie. Si s-au potolit bntuielile si necazurile patriarhului si s-au bucurat calugaritele daca au primit acel sfnt chip al Domnului.

Pomenirea SfintilorMucenici: Neofit, Zinon,Gaie, Marcu,Macarie si Gaian, care s-au savrsit prin foc
Se face soborul lor la locasul sfintilor si maritilor doctori fara de arginti Cosma si Damian.

12 August
Ziua a douasprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit.
Acesti sfinti au trait si patimit n zilele mparatului Diocletian (304). Sfntul Fotie era nepot al Sfntului Anichit. Si facnd Diocletian n Nicomidia cuvinte mpotriva crestinilor, fiind de fata tot sfatul, si punnd la mijloc multime de unelte de chinuri, se lauda ca va chinui pe cei ce vor chema numele lui Hristos, si ca va izgoni pe crestini din tot locul, si hulea foarte mpotriva slavei Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu. Fiind de fata si Sfntul mucenic al lui Hristos Anichit, nu s-a spaimntat de nfricosarile tiranului, ci s-a marturisit cu ndrazneala ca este crestin, ocarnd ratacirea idolilor, si zicnd ca sunt surzi si nesimtitori, cei ce se nchina lor si-i cinstesc.

405

13 August
Pentru aceste cuvinte a fost batut cu vine de bou, pna cnd i s-a rupt carnea si i se vedeau oasele. Dupa aceea au dat drumul asupra lui unui leu, de care sfntul s-a spaimntat. Dar leul apropiindu-se de dnsul, se arata mai blnd de cum ar fi fost o oaie, si ca si cum i-ar fi fost mila de sfntul, stergea ca si cu un burete cu piciorul sau cel drept, sudoarea ce curgea pe obrazul sfntului de frica. Atunci, mucenicul multumind lui Dumnezeu, la sfrsitul rugaciunii sale, s-a facut cutremur si de cutremur a cazut idolul lui Iraclie si s-a facut ca praful; si a cazut si o parte a cetatii Nicomidiei, omornd pe multi din elini. Pentru aceasta a fost mult chinuit, dar ramnnd nevatamat, nepotul sau Fotie, a alergat la sfntul, l mbratisa, tata si unchi numindu-l. Iar mparatul a poruncit ca amndoi sa fie chinuiti n toate chipurile pna ce vor muri. Si dupa multe chinuri, cei doi sfinti au fost bagati ntr-un cuptor cu foc si acolo si primira sfrsitul chinurilor si cununile biruintei, nsa se spune ca, atunci cnd au fost scosi afara din cuptor, erau ntregi, nefiind arsi de foc nici la par. Iar sfntul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvntul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit n Tracia, taindu-i-se mna dreapta si limba. De acolo, mpreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis n partile Laziei, nsa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat ct a trait. Apoi, la adnca batrneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face n ziua de 21 ianuarie.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Pamfil si Capiton.

Sfintilor mucenici Pamfil si Capiton li s-au taiat capetele cu sabia in Oliurea, lnga Constantinopole.

Pomenirea celei de-a pururea si a tot fericitei mparatese Irina, ctitora a cinstitei Manastiri a Pantocratorului Mntuitorului Hristos, care primind sfntul si ngerescul chip s-a numit Xeni monahia. Pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.
Acesta a sihastrit n chinovia Avei Serida, ce era sub povatuirea Sfntului Dorotei, si care cu pace s-a savrsit.

Pomenirea Preacuviosilor Serghie si Stefan, care cu pace s-au savrsit. Pomenirea Cuviosului Palamon, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor doisprezece Mucenici cei din ostasii criteni, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Cuviosului Castor, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici cei din Palestina, care prin foc s-au savrsit.

Pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.

Acesta mai nainte a sihastrit n chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar mai n urma si-a ntemeiat manastirea sa, dupa savrsirea lui Ava Ioan, caruia i ziceau "proorocul", si a ispravit tacerea cea desavrsita a marelui Varsanufie, si care cu pace s-a savrsit.

13 August
Ziua a treisprezecea, pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul.
Sfntul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului mparat Consta, nepotul lui Iraclie, si era filozof desavrsit. mpodobindu-se cu ntelepciunea, toate avutiile sale lasndu-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vaznd cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie n Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca rvna, si s-a dus la Roma, unde a nduplecat pe Sfntul Martin, papa, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, mpreuna si pe ncepatorul lui. Si a alcatuit Sfntul Martin si carti mpotriva acelui eres. Iar mparatul fiind nstiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca n cetatea Constantinopolului, si l-a nfatisat naintea judecatii sale.

Pomenirea Sfintei Evdochia mparateasa, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea cuviosului Parintelui nostru Serida, egumenul Manastirii din Gaza care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Coronat, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Tihon de Zadonsk, episcop de Voronej.

14 August
Ziua a paisprezecea, nainte-praznuirea Adormirii Maicii Domnului. Ziua a paisprezecea, pomenirea Sfntului Prooroc Miheia (Miheea).
Acest prooroc era feciorul lui Ioram, nascut n locul ce se zice Morati, din

406

15 August
neamul lui Efrem, si a proorocit 84 de ani, nainte de venirea lui Hristos cu 660 ani. El a mustrat pe Ahav, mparatul Samariei, pentru multele si deosebitele lui pacate, si pentru aceasta era urt de catre acela. Stiind aceasta proorocul, s-a departat si petrecea mai mult n munti. Dupa ce a murit Ahav, Proorocul Miheia a fost omort de Ioram, feciorul lui Ahav, prin spnzurare, caci l mustra pentru pagnatatile lui si ale parintilor lui. Si, murind, a fost ngropat n pamntul lui Morati, lnga movila lui Enachim. Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab n Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a ntmplat atunci un lucru minunat. Cnd s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si nchinaciunea ce se cadea catre Stapna, ca si cum ar fi fost niste slugi nsufletite. Dupa rugaciune s-a ntors acasa, si ndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinznd multe lumnari si multumind lui Dumnezeu si chemnd rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de ngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis ngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre ncredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plns cu tnguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tnguire, s-au rugat sa nu ramna sarace de dnsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutndu-se la ceruri, nu numai pe dnsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina ntristarea cea mare cu cuvinte mngietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele cte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dnsa le era hrana. Si vorbind ea acestea si nvatnd, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. ntre care erau si de Dumnezeu nteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dnsa: "Noi, o, Stapna, stiindu-te n lume, ca si cu singur Stapnul nostru si Dascalul ne mngiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? nsa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plngem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca ntr-alt chip ne bucuram despre cele ce

Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Marcel, episcopul Apamiei.

Acest Sfnt Marcel a trait pe vremea mparatiei lui Teodosie cel Mare (379-395) si era din Cipru, unde i s-a ncredintat dregatorie lumeasca. Prin ocrmuirea lui, a minunat pe toti cu buna cinstire, si cu amanuntimea la lucru. Iar dupa ce a fost asezat episcop Apamiei celei din Siria, chibzuia cu dreptate si cu cuviosie. Apoi a ajuns fierbinte rvnitor al credintei celei ntru Hristos, ntemeind biserici spre slava lui Dumnezeu si capistile idolesti surpnd. Pentru aceasta a fost prins de nchinatorii la idoli, si aruncat fiind n foc, a primit cununa muceniciei.

Pomenirea aducerii cinstitei Cruci n palat.

n aceasta zi Cinstitul Lemn al Sfintei si de-viata-facatoarei Cruci revenea la palatul imperial, dupa doua saptamni de pelerinaje prin capitala imperiului bizantin, Constantinopolul (cf. 1 august).

Pomenirea Sfntului Mucenic Ursichie.

Acest Sfnt Mucenic Ursichie a trait pe vremea mparatului Maximian. El era din cetatea Severinului, a Iliriei celei de sus, ostas cu rnduiala, si ridicat la cinul de tribun. Fiind prt la mparatul Maximian, acesta l-a dat spre cercetare eparhului Aristid. Din porunca acestuia, Sfntul Ursichie a fost n felurite chipuri chinuit. Iar la urma s-a dat hotarrea ca Sfntului Ursichie sa i se taie capul, de catre Valent ce-l prse. Acela a scos sabia si de trei ori a lovit pe Sfntul n grumaji; si asa a luat Fericitul cununa muceniciei.

Pomenirea Sfntului Mucenic Luchie ostasul, care prin foc s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noului Mucenic Simeon Trapezunteanul, care a marturisit n Constantinopol, la anul 1653 si prin sugrumare s-a savrsit.

15 August
Ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.
Cnd a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai nainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea ngerului, mutarea sa cea de pe pamnt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dnsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvntul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare".

407

16 August
sunt asupra ta rnduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dnsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plngere, ci-mi ngrijiti trupul, precum eu l voi nchipui pe pat".Cnd s-au savrsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care caznd la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a nchinat si deschizndu-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicnd: "Bucura-te Maica Vietii, mplinirea si ncheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamnt nu L-am vazut, nsa pe tine vazndu-te, mi se parea ca pe Dnsul l vad". Dupa aceasta, lund Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a nchipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru ntarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dnsii de binecuvntarea ei. Si asa n minile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul. Si ndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au ndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a nceput Petru cntarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau nainte cu faclii si cu cntari, petrecnd spre mormnt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci sau auzit si ngerii cntnd si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca. Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitnd pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul n care zacea trupul cel de viata ncepator, si a-l lepada pe dnsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungnd pe ndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-nsii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfnt pat, l-a lipsit si de amndoua minile, care au ramas spnzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, creznd din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. n acelasi chip si cei ce orbisera, creznd si punnd asupra lor o parte din poala patului, au dobndit vindecare. Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata ncepator trup n mormnt, si au stat trei zile lnga dnsul, auzind nencetat glasuri ngeresti. Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rnduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita ngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mhnit foarte si ntristat, ca nu se nvrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormntul pentru dnsul ca sa se nchine si el acelui preasfnt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormntul fara de sfntul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mngiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pna astazi mormntul cel cioplit n, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca nchinaciune, ntru marirea si cinstea preabinecuvntatei maritei stapnei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Preasfintei Stapnei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La nceputul mparatiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunnd mparatul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflndu-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugnd-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. nti a surpat ntr-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfnta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si caznd jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindule si vasele, unele ntr-o parte, altele ntr-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru n cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. n acest fel cu mna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

16 August
Ziua a saisprezecea, pomenirea aducerii Icoanei celei nefacute de mna a Domnului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, n pazita de Dumnezeu mparateasa cetatilor a Constantinopolului.
Facnd multe minuni Domnul si marele Dumnezeu si Mntuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Sa bunatate, precum este scris n Sfintele Evanghelii, si ducndu-se pretutindeni aceasta veste, a auzit si Avgar, domnitorul Edesei. Si dorea sa vada pe Iisus Hristos aievea si nu putea, pentru ca era cazut n boala fara leac, caci avea lepra neagra care i cuprinsese tot trupul, de-l topea si-l mnca; si pe lnga aceea avea si boala veche cu dureri pe la ncheieturi. Lepra nsa l nspaimnta si l umilea, iar cealalta boala i da dureri iuti si grele; pentru aceea nu iesea afara, si nu-l vedea nimeni din cei supusi ai lui. Iar n zilele Sfintelor Patimi ale Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos, scriind el o epistola a trimis-o cu un oarecare Anania, nvatndu-l sa zugraveasca statul, parul si fata si tot chipul trupesc, cu

Pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, ntorcnd cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea 408

16 August
toata nevointa, si sa-i aduca Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la mestesugul zugraviei. Iar epistola avea aceste cuvinte: "Avgar, domnul cetatii Edesei, lui Iisus Mntuitorului Bunului Doctor, ce petrece n Ierusalim, sa se bucure. Auzit-am de Tine si de tamaduirile ce se fac de Tine, fara ierburi. Ca precum auzim, faci pe orbi sa vada si pe ologi sa umble, pe leprosi curatesti, duhurile necurate si demonii gonesti si pe cei ce se afla cu boli ndelungate i lecuiesti si pe morti nviezi. Si auzind acestea toate despre Tine, am gndit una dintr-acestea doua: Ca au Fiul lui Dumnezeu esti facnd acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar, scriind, Te-am rugat sa iei osteneala si sa vii pna la mine, ca sa-mi tamaduiesti si boala ce am, si sa Te afli aicea cu mine. Ca am nteles ca si iudeii crtesc asupra Ta si vor sa-Ti faca rau; eu am o cetate mica, nsa de cinste, care ne va fi din destul amndurora, a petrece cu pace". Deci Anania mergnd la Ierusalim si dnd Domnului epistola, i lua aminte de-L semuia cu multa chibzuinta. Dar neputnd sa se apropie din pricina multimii ce se adunase, s-a suit pe o piatra ce era mai nalta putintel de la pamnt, si ndata si puse ochii asupra Lui, si-si ntari mna pe hrtie scriind asemanarile cele ce vedea. nsa nu putea nicicum sa-i nsemneze chipul, pentru ca se arata cu alta fata si cu schimbata nfatisare. Iar Domnul, ca un cunoscator al celor ascunse si cercetator al inimilor, cunoscnd gndul aceluia, a vadit ceea ce se facea pe ascuns. Caci cernd apa sa se spele, i s-a dat si o mahrama n patru colturi; si dupa ce s-a spalat a sters cu ea preacurata si dumnezeiasca Sa fata. Si, o, minune: s-a ntiparit pe acea mahrama dumnezeiescul Sau chip si fata; si El a dat-o lui Anania, zicndu-i: "Mergi de o da celui ce te-a trimis, si du-i si epistola aceasta: Fericit esti, Avgare, de vreme ce nu M-ai vazut si ai crezut n Mine. Ca scris este pentru Mine, ca cei ce Mau vazut sa nu creada n Mine, iar cei ce nu M-au vazut, aceia sa creada si sa fie vii. Iar despre cele ce Mi-ai scris ca sa vin catre tine, sa stii ca Eu trebuie sa plinesc toate cele pentru care sunt trimis; iar dupa ce le voi plini Ma voi sui catre Tatal, Cel ce M-a trimis. Si cnd Ma voi sui, ti voi trimite pe unul din ucenicii Mei, anume Tadeu, care si boala ti va tamadui si viata vesnica ti va da si pace, si tie si celor ce sunt cu tine. Si cetatea ti va ntari, ca sa nu poata nimeni din vrajmasi mpotriva ei". Punnd la sfrsitul epistolei si sapte peceti, nsemnate cu slove evreiesti care talmacinduse, arata: Teu Tea, Tion Tavma, adica: A lui Dumnezeu fata, dumnezeiasca minune. Deci Avgar primind pe Anania cu bucurie si caznd si nchinndu-i-se sfintei si preacuratei Icoane a Domnului, cu credinta si multa osrdie, ndata s-a tamaduit de boala, ramnnd putina lepra numai pe fruntea lui. Iar dupa mntuitoarea patima a lui Hristos si dupa suirea Lui la cer, mergnd Sfntul Apostol Tadeu la Edesa, a pus pe Avgar n scaldatoarea Botezului. Si botezndu-l si pe el si pe toti cti erau sub ascultarea lui, n numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, a iesit Avgar din apa curatit si de acea putina ramasita de lepra. De atunci cinstind n tot chipul, nchinndu-se acelei dumnezeiesti asemanari a Chipului Domnului, si vrnd ca sa fie cinstita de catre toti, pe lnga celelalte ale lui bunatati, a adaugat si aceasta: Ca pogornd chipul unui zeu, ridicat deasupra portii celei de obste a cetatii si sfarmndu-l, a pus n locul lui acea nefacuta de mna Icoana a Mntuitorului nostru si Dumnezeu, nfrumusetnd-o, si scriind aceste cuvinte: "Hristoase Dumnezeule, cel ce nadajduieste ntru Tine, nu este trecut cu vederea niciodata". Si a dat porunca ca oricine va intra pe acea poarta sa dea cinstea si nchinaciunea ce se cuvine cinstitei si de minuni facatoarei Icoanei lui Hristos, si apoi sa intre n cetate. Aceasta porunca pioasa a barbatului aceluia, a fost tinuta ct a trait el si fiul sau n viata aceasta. Iar dupa ce nepotul lui a ajuns domnitor, a dat cu piciorul dreptei credinte si nsusi s-a ntors la slujirea idolilor, si a vrut sa ridice deasupra portii Edesei un idol si sa pogoare Icoana lui Hristos. Cunoscnd aceasta din dumnezeiasca aratare episcopul cetatii, a pus nevointa mare, si de vreme ce locul unde sta Icoana era rotund, a aprins naintea dumnezeiestii Icoane o candela, si a pus o caramida dinainte, si zidind-o pe din afara cu var, a tocmit zidul de nu se vedea. Nemaivaznd, Icoana Domnului, pagnul a renuntat la lucrul ce ncepuse a face. Si a trecut multa vreme, nct iesise din mintea oamenilor unde era ascunsa dumnezeiasca Icoana. Iar cnd Osroe, mparatul persilor, pradnd cetatile si orasele Asiei, a ajuns si la Edesa, si a pornit asupra ei toata mestesugirea de lupta, a dat mare frica oamenilor cetatii. Acestia scapnd numai la Dumnezeu si rugndu-L cu lacrimi, aflara grabnica mntuire; caci ntr-o noapte s-a aratat o femeie preaslavita episcopului Eulalie, zicndu-i: "De veti lua dumnezeiescul chip al Mntuitorului cel nefacut de mna care este ascuns deasupra acestei porti, aratndu-i si locul, toate le va face bune". Deci episcopul mergnd si sapnd n locul acela a aflat dumnezeiasca Icoana nestricata, si candela aprinsa de attia ani, nca si n caramida ce era pusa n preajma candelei. Si aratnd Icoana tuturor s-au umplut de nespusa bucurie si veselie. Lund episcopul aceasta Icoana si facnd Litanie si multumind a mers la locul unde spargeau persii cetatea. Si daca s-au apropiat, a picurat untdelemn din candela n focul cel gatit ce avea sa arda cetatea, si a ars pe toti de i-a

409

16 August
prapadit. Iar daca s-a apropiat episcopul cu dumnezeiescul chip de padure unde era focul mare de multime de copaci, ndata s-a pornit vnt mare, si a ntors para focului asupra celor ce-l facusera si i-au izgonit. Si asa cetatea Edesa s-a izbavit de vrajmasii sai, prin milostivirea lui Hristos Dumnezeul nostru, si prin aratarea preasfntului Chip cel nefacut de mna. Dupa multi ani mparatul Romano, cel ce se chema Lacapenos, pe care si Porfiroghenit l numesc, cel ce a mparatit cu ginerile sau Constantin, fiul mparatului Leon cel ntelept, a fost adusa acea sfnta mahrama, care avea pe ea Chipul cel nefacut de mna al dumnezeiestii fete a lui Hristos, n Constantinopol din Edesa care era stapnita de saracini mpreuna cu toata Siria. Si s-a facut aducerea aceea n acest chip: Romano cel batrn care stapnea atunci, si-a pus n gnd sa mbogateasca cetatea mparateasca si cu aceasta icoana. Pentru aceea n multe vremi a trimis la Edesa, si a cerut acea dumnezeiasca omeneasca nchipuire a Domnului, de la Amira cel ce se afla acolo, fagaduind ca va plati si bani si va slobozi pe prinsii de razboi, dar si ca nu se va mai porni cu vrajmasie ostile crestinilor mpotriva acelor hotare. Si au cazut la nvoiala. Si de vreme ce a dat voie Amira si a lasat a fi asa, lund episcopii Samosatelor, Edesei si altii cu frica lui Dumnezeu acea Sf. Icoana si epistola scrisa de Hristos, au purces n cale spre Constantinopol; iar pe cale se faceau nespuse minuni. Si daca au sosit la locul Optimatelor si la biserica Nascatoarei de Dumnezeu ce se numeste a lui Eusebiu, apropiindu-se multi bolnavi cu credinta, s-au tamaduit de multe feluri de boli. Iar un ndracit zicnd: "Ia-ti Constantinopole slava, cinstea si bucuria, si tu Porfirogenitule mparatia ta", ndata s-a tamaduit. Iar n cincisprezece zile ale lui August, n anul de la Hristos noua sute cincizeci si noua, pe vremea mparatiei lui Romano, au sosit arhiereii ce duceau Sfnta Icoana la Constantinopol la biserica Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Vlaherne, unde a fost primita cu nchinaciune, cu cinste si cu bucurie att de mparat ct si de domnul si de ntregul popor. Iar a doua zi, adica n saisprezece, dupa sarutare si nchinaciune, ridicnd Icoana lui Hristos pe umere patriarhul Teofilact si mparatii cei tineri, pentru ca cel batrn lipsea din pricina slabiciunii, si toti cei mai de cinste si toata plinirea bisericii au petrecut-o cu cinste, pna la poarta cea de aur. Apoi ridicnd-o de acolo cu cntari si cu laude, si cu faclii aprinse, au sosit la vestita si marea biserica a ntelepciunii lui Dumnezeu. Si facnd si acolo cinstirea ce se cadea, s-au suit la palatele mparatesti, si intrnd n biserica Nascatoarei de Dumnezeu, zisa a Farului, au pus acolo cinstitul si sfntul Chip al Domnului Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. A Caruia este slava n veci. Amin.

Pomenirea Sfntului Mucenic Diomid.

Acest sfnt era din Tarsul Ciliciei, din neam mare si bun. Dar facndu-se mai bun dupa vointa, se deprinsese cu mestesugul de doctor, lecuind pe toti cei ce mergeau la el: sufletele cu dumnezeiasca credinta, iar trupurile cu mestesugul. n zilele mparatului Diocletian a plecat din Tars si a mers la Niceea, n Bitinia. Si fiind folositor si acolo n tot chipul celor ce mergeau la dnsul si cu credinta dumnezeiasca si cu mestesugul, a fost prt la mparat. nsa cnd au venit ca sa-l prinda, aflndu-l mutat catre Domnul, i-au taiat capul si l-au dus la mparatul. Dar pentru nemilostivirea ce au aratat cei ce au taiat capul sfntului, ndata au orbit. Iar mparatul a poruncit iarasi sa-l duca sa-l aseze la trup. Si daca l-au asezat la trup, se spune ca a revenit vederea celor ce orbisera, cnd au taiat capul sfntului.

Pomenirea Sfntului Herimon (Heremon), care cu pace s-a savrsit. Pomenirea desertarii si a izvorrii din nou a fntnii de agheasma, cea din biserica. Pomenirea nfricosatoarei spaime a cutremurului care venise asupra noastra n vremile acelea si de care, fara de nadejde ne-a mntuit Iubitorul de oameni Dumnezeu. Pomenirea Sfntului Mucenic Alcibiad, care prin foc s-a savrsit. Pomenirea Sfntului noul Cuvios Mucenic Nicodim cel de la Meteora, care pentru buna cinstire a marturisit la anul 1551. Pomenirea Cuviosului Gherasim cel Nou din Cefalonia, care cu pace s-a savrsit.
Sfintul Gherasim Noul Ascet din Cefalonia s-a nascut in satul Trikkala in Peloponez si a devenit de tnar calugar in insula Zacinto. Mai trziu a devenit shimnic la Sfintul Munte si a ucenicit pe lnga ascetii Muntelui Athos. Fiind binecuvintat de mai marii sai, calugarul s-a dus la Ierusalim pentru a venera Mormintul Purtator de Viata al Mintuitorului. Dupa ce a vizitat mai multe locuri sfinte in Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria si Egipt, s-a intors la Ierusalim unde a devenit aprinzator al candelelor de la Mormntul Domnului. Calugarul a fost hirotonit diacon si apoi preot de catre Patriarhul Ierusalimului, Gherman (15341579). Sfintul Gherasim si-a mentinut disciplina de ascet. Pentru singuratate s-a retras in Iordania, unde a petrecut patruzeci de zile fara odihna. Primind binecuvintarea Patriarhului pentru viata in pustie, Cuviosul Gherasim s-a retras la Zacinto in sihastrie, mncnd doar vegetale. Dupa cinci ani i s-a aratat sa mearga in insula Cefalonia, unde a trait intr-o pestera. A restaurat o biserica la Omala

410

17 August
si a pus bazele unei manastiri de maici unde a trait in neincetata suferinta si priveghere timp de treizeci de ani. Se ruga in genunchi, plecat la pamint. Pentru viata sa in exaltare a primit un dar minunat : darul de a vindeca bolnavii si de a alunga duhurile necurate. La virsta de 71 de ani, venerabilul Gherasim a stiut dinainte ca avea sa moara in curind. A dat maicilor binecuvintarea sa si in pace a adormit intru Domnul in ziua de 15 august 1579. Doi ani mai tirziu mormintul sau a fost deschis, iar sfintele sale moaste au fost gasite placut mirositoare si intacte, inzestrate cu putere de vindecare. Cum Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului cade in ziua de 15 august, Cuviosul Gherasim e praznuit pe 16 august. Sarbatoarea de azi celebreaza dezvaluirea sfintelor sale moaste in 1581. Darnicia si purtarea de grija a evlaviosului Voievod Constantin Brncoveanu nu se vor opri nsa la hotarele Tarii Romnesti, ci se vor ntinde si la fratii romni din Moldova si din Transilvania, fiind vrednice de pomenit si multele ajutoare trimise dreptcredinciosilor crestini aflati n suferinta pe meleagurile siriene, caucasiene si arabe, precum si la toate locurile sfinte ale Rasaritului. Se ntmpla deci ca n Saptamna Patimilor, n anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, multime de ostasi de l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si n jalea tuturor locuitorilor orasului Bucuresti l-au dus la nalta Poarta. Aici crestinul Voievod si fiul sau cel mare au fost chinuiti cumplit de catre necredinciosi vreme de patru luni, fiind supusi la amarnice suferinte". Dupa aproape 25 de ani de stralucita domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brncoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, sa-si ncununeze fruntea, el si cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, precum si sfetnicul sau Ianache, cu coroana sfnta a muceniciei pentru credinta ortodoxa, pe care au marturisit-o si nu au parasit-o nici n fata calaului pagn. n ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, cnd Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brncoveanul mplinea 60 de ani, primi sfrsitul mucenicesc prin sabie mpreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau Ianache, n cetatea Sfntului Constantin cel Mare, la Constantinopol, n anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredinciosi n mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au ngropat n taina si cu evlavie nu departe de Constantinopol, n insula Halchi, n biserica mnastirii Maicii Domnului. Osemintele Sfntului Voievod Martir au fost aduse n tara la anul 1720 de catre doamna Marica, sotia sa si nmormntate n biserica Sfntul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoria sa, unde de atunci si pna n zilele noastre vegheaza lumina candelei care aminteste locul de odihna al Voievodului.

Pomenirea Sfntului noul Mucenic Stamatie cel din Vot, care a marturisit n Constantinopol, la anul 1680 si de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brncoveanu, mpreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, care au patimit pentru Hristos la anul 1714.
Acest binecredincios si de Hristos iubitor Voievod al Tarii Romnesti s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind cobortor din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama, nepot al voievodului Serban Cantacuzino, n timpul caruia la anul 1688 s-a tiparit pentru ntia data n ntregime Sfnta Scriptura n limba romna. Ramas orfan de tata nca din pruncie, tnarul Constantin a fost crescut de catre unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai nvatat boier al vremii sale. Acesta sa ngrijit sa-i puna dascali ntelepti spre a primi nvatatura aleasa. Pentru iscusinta si ntelepciunea sa Constantin a primit nalte dregatorii, bucurndu-se de multa cinstire nca din tinerete. Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie n 29 de zile, la staruintele tuturor boierilor si dregatorilor tarii, vrednicul Constantin Brncoveanu primi scaunul de domn al Tarii Romnesti, fiind uns de catre mitropolitul Teodosie. mpodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a crmuit tara cu adnca pricepere si nalta priveghere, cu blndete si rabdare crestineasca. Lund n ajutor pe Hristos, mparatul veacurilor si avnd pilda pe vrednicii sai naintasi, Constantin voievod, si ncepu slavita domnie punnd temelia celei mai mari mnastiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde si-a pregatit si loc de vesnica odihna. Nenumarate sunt nsa bisericile si mnastirile ridicate sau nzestrate de milostivul si evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Tarii Romnesti.

17 August
Ziua a saptesprezecea, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Miron.
Acest sfnt a trait n zilele mparatului Deciu (249-251) si ale lui Antipatru domnul Ahaiei. El era cu vrednicia preot

411

18 August
bisericii, cu buna ntelegere, bogat si de neam cinstit, iubit fiind si de Dumnezeu si de oameni. n ziua Nasterii lui Hristos intrnd Antipatru n biserica, sa prinda pe crestini ca sa-i chinuiasca, Sfntul Miron umplndu-se de rvna dumnezeiasca, l-a nfruntat. Drept aceea a fost mult chinuit si silit ca sa aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; atunci iau scos fsii de piele de la umeri pna la picioare, dintre care el lund una, a azvrlit-o n obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta a fost supus sfntul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei.aduca jertfa la idoli. Dar el a refuzat; atunci i-au scos fsii de piele de la umeri pna la picioare, dintre care el lund una, a azvrlit-o n obrazul lui Antipatru. Dupa aceasta a fost supus sfntul la felurite chinuri. Iar apoi a fost dus de acolo la Cizic, si acolo, prin sabie, i s-a taiat capul, si asa si-a primit cununa muceniciei. lnga Licon ighemonul. Apoi au fost trimisi de acesta catre Liciniu feciorul Elpidiei mparateasa. Liciniu dndu-le bani, le-a poruncit sa zideasca o capiste idoleasca, dndu-le si planul acesteia. Dar sfintii lund banii, i-au mpartit la saraci; si noaptea se rugau catre Dumnezeu, iar ziua lucrau tare si nfrumusetau locasul; si peste putine zile l-au si ispravit, fiind sfintii ajutati si ntariti de ngeri. Atunci ndata Merentie popa cel idolesc a crezut n Hristos, creznd mai nainte si fiul sau Atanasie, caci i tamaduisera sfintii ochiul cel orb al lui. Si strngnd mucenicii lui Hristos saracii, carora le dadusera banii, au legat idolii cu streanguri de grumaji, si i-au tras jos. Dupa aceea, aprinznd lumnari multe, au nchinat biserica lui Dumnezeu si o sfintira lui Hristos, zicnd: "Slava Tie, Hristoase Dumnezeule, lauda Apostolilor si bucuria mucenicilor", nainte-mergnd cinstita Cruce. Iar daca a aflat Liciniu de aceasta, a poruncit sa se aprinda un cuptor si sa bage n el pe saracii care luasera banii si sfarmasera idolii; n care aceia si-au dat sufletele. Iar Sfintii Flor si Lavru, fiind legati la roata unui car, au fost batuti, apoi au fost trimisi la ighemonul Licon, care i-a bagat ntr-un put adnc, unde se rugau lui Dumnezeu si pentru cei ce aveau sa le faca pomenirea, si pentru bunastarea lumii, pentru ncetarea prigoanei; si asa si-au dat sufletele. Peste ctiva ani au fost scoase cinstitele lor moaste din put, si asezate cu cinste n racle, care izvorau miruri si izvoare de tamaduiri celor ce se apropiau de ele.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Straton, Filip, Evtihian si Ciprian.

Acesti sfinti mucenici aflndu-se n Nicomidia, ntradins se duceau la priveliste, de nvatau poporul ce se strngea acolo si-i scoteau din nchinarea la idoli, si-i aduceau la credinta lui Hristos. Odata, vaznd domnitorul privelistea fara de oameni, si aflnd ca sfintii mucenici nvata poporul sa paraseasca viata de veselie si ca traiesc alta viata noua, calcnd obiceiurile lor cele parintesti, a poruncit de au adus pe sfinti naintea lui cu graba. Acestia stnd de fata si marturisind ca ei tin credinta n Hristos, si ca nu vor nceta a nvata pe altii, au fost adusi la priveliste si dati la fiare salbatice. Si fiind paziti nevatamati de ele au fost chinuiti n alte multe feluri. n cele din urma bagndu-i n foc, au luptat lupta cea buna pentru Hristos, si biruind au luat cununa.

Pomenirea Sfintei gloate de saraci, care a zdrobit idolii, si n foc s-a savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Ermi, Serapion si Polien.
Acesti sfinti erau din Roma, si fiind prti de cei necredinciosi ca cred n Hristos si nu se nchina la idolii, au fost dusi naintea eparhului Romei. Si marturisind cu ndrazneala credinta n Hristos, nti au fost bagati la nchisoare ntr-o temnita ntunecoasa si plina de necuratii. Dupa aceea fiind scosi de acolo, si neprimind a jertfi la idoli, au fost chinuiti n multe feluri. Si asa si-au dat sufletele la Dumnezeu.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Tirs, Levchie, Coronat si cu sotiile lor. Pomenirea Preasfintei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria n Armatia.

18 August
Ziua a optsprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Flor si Lavru.
Acesti sfinti au fost dupa trup frati gemeni, si aveau mestesugul de taietori n piatra, pe care-l nvatasera de la Sfintii Proclu si Maxim care marturisisera pentru Hristos. Dupa ce au marturisit dascalii lor pentru Hristos, ei s-au dus la Iliric, n tara Dardaniei, n cetatea Ulpianilor, unde cercnd pietre de metaluri, si savrseau mestesugul lor pe

Pomenirea Sfintei Mucenite Iuliani (Iuliana), cea aproape de Strovil. Pomenirea Sfntului Mucenic Leon, care a patimit lnga mare, aproape de Mira Lichiei. Pomenirea Sfintilor patru sihastri, care n pustiu cu pace s-au savrsit. Pomenirea celor dintre sfinti parintilor nostri Patriarhii Constantinopolului: Ioan si Gheorghe.
Sfntul Ioan al V-lea a fost patriarh de Constantinopol intre 669-674, iar sfntul Gheorghe I intre 678-683. Amndoi au trait sub domnia

412

18 August
mparatului Constantin Pogonatul (668-685). Odata o turma de oi speriate alerga de-a lungul potecilor abrupte si prapastioase, si nu s-a oprit pina la locul in care vietuia calugarul. Ciobanii, urmarindu-si turma, l-au descoperit cu uimire pe sihastru, care i-a intimpinat prieteneste : "Voi veniti aici infometati. Luati niste fasole de la mine si mincati". Toti mincara si s-au indestulat. Unul dintre ei a luat mai multa fasole ca sa aiba provizii. In drum spre casa le-a oferit tovarasilor sai, dar nu era nici o boaba in pastaile sterpelite. Ciobanii se intoarsera cu cainta iar batrinul statea drept, spunindu-le zimbind : "Vedeti, copiilor, aceste fructe sint lasate de la Dumnezeu ca hrana in salbaticie". De-atunci ei incepura sa aduca la calugar pe bolnavi si pe cei tulburati de duhuri necurate, pe care el ii vindeca prin rugaciune. Ca sa nu cada prada faimei printre oameni, calugarul parasi scorbura lui draga si se instala pe un pisc inalt si stincos dificil de acces, unde a salasluit timp de sapte ani sub cerul liber. Vestea despre marele ascet a ajuns pina la regele bulgar Petru (927-969), care voia sa il intilneasca. Sfintul Ioan ii scrise o scrisoare, refuzind o astfel de intilnire lipsita de smerenie. Mai tirziu Sfintul Ioan accepta sub calauzirea lui calugari, care construira o manastire cu o biserica in pestera in care Sfinful Ioan traise mai inainte. Cu chibzuinta isi indruma turma si muri la 18 august 946, la virsta de 70 de ani. Cu cinci ani inainte de a-si da sfirsitul a scris cu mina sa: "Un Testament pentru Discipoli", una din cele mai rafinate creatii ale literaturi bulgare vechi. Viata sfinta a ascetului si extraordinarele binecuvintari de la Dumnezeu prin rugaciunile sale fura o frumoasa predica a Credintei Crestine pe pamintul nou crestinat al Bulgariei. In vremurile grele de lupta ale Bulgariei cu Bizantul, sub regele bulgar din vest Samuel (976-1014), Sfintul Ioan se arata discipolilor sai, ordonindu-le sa ii transfere moastele la Sredets (Sofia), unde Patriarhul bulgar Damian ( 927972) se ascundea. Se banuieste ca transferul moastelor a avut loc in anul 980. Putin mai tirziu, mina dreapta a Sfintului Ioan de la Rila a fost dusa in Rusia (probabil in orasul Rila, unde o biserica a fost construita in numele Sfintului Ioan de la Rila, cu o capela dedicata martirilor Florus si Laurus, in ziua praznuirii lor, 18 august, in care el a murit). Numele Sfintului Ioan a fost cunoscut si iubit de poporul rus inca din vechime. Date despre moartea sfintului s-au pastrat mai ales in surse rusesti (Menaion pentru luna august in secolul XII, in Cronica Mazurinsk). In anul 1183, regele maghiar Bela II (11741196), in timpul unei campanii impotriva grecilor, a pus stapinire pe racla cu moastele sfintului Ioan, impreuna cu alte lucruri de prada, si le-a dus in orasul Esztergom.

Pomenirea Cuviosilor Parintilor nostri: Varnava, Sofronie si Hristofor, care s-au mntuit la anul patru sute doisprezece. Pomenirea Preacuviosului Ioan, staretul manastirii de la Rila, n Bulgaria. Sfintul Ioan de la Rila, marele ascet spiritual al Bisericii Ortodoxe Bulgare si din-Rai-pazitor al poporului bulgar, s-a nascut in anul 876 in satul Skrino in tinutul Sredets (astazi Sofia).
Dupa ce si-a pierdut parintii, baiatul a devenit vacar pentru a se tine departe de lume. Odata stapinul l-a batut pentru ca ii pierduse o vaca cu vitelul ei. Baiatul a plins indelung si s-a rugat, ca Dumnezeu sa-l ajute. Cind a gasit vaca si cu vitelul si a vrut sa se intoarca acasa cu ele, apa curgea mare si cu putere in riul Struma, pe care trebuia sa-l treaca. Tinarul vacar s-a rugat, si-a pus camasa lui zdrentuita pe apa, facu deasupra ei semnul crucii, lua vitelul in brate si merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, pina pe celalalt mal al riului unde se afla vaca. Stapinul, ascuns in padure, se inspaiminta cind vazu aceasta minune. Recompensa cu generozitate pe tinar, apoi il alunga de la casa lui. Impartind de pomana lucrurile sale, baiatul isi parasi satul. Nu se stie cind, nici unde, sfintul a fost tuns monah. La inceput si-a continuat asceza pe un deal inalt si arid, mincind doar plante salbatice. Adapostul ii era un tufaris. Dupa putina vreme tilharii au venit peste el noaptea, l-au batut si l-au scos afara de acolo. Si-a gasit apoi o pestera adinca si s-a instalat in ea. Peste putina vreme, nepotul sau, Sfintul Luca, s-a instalat si el acolo. Locul era lipsit de lume, astfel incit Sfintul Ioan a crezut la inceput aparitia lui Luca drept o inselaciune diavoleasca, dar aflind ca tinarul isi cauta mintuirea sufletului sau, l-a acceptat cu dragoste. Nu pentru multa vreme insa au vietuit ei impreuna. Fratele sfintului Ioan i-a gasit pe asceti si cu forta si-a luat inapoi fiul. In drum spre casa tinarul a murit din cauza unei muscaturi de sarpe. Fratele s-a cait si a cerut iertare calugarului. Pribeagul mergea apoi adesea la mormintul tinarului cel drept ; acolo era locul sau de odihna preferat. Sfintul Ioan a petrecut doisprezece ani in pestera pustie, apoi s-a dus in salbaticia Rilei si s-a instalat in scorbura unui copac. Postea si se ruga mult, plingea neincetat si minca doar iarba. Vazind o asemenea nevointa, Dumnezeu a facut sa creasca fasole, din care sfintul a mincat multa vreme. Fasolea si faptele sale bune l-au facut cunoscut oamenilor.

413

18 August
In anul 1187, dupa ce a impodobit racla, a trimis inapoi sfintele moaste cu mari onoruri. La 19 octombrie 1238 moastele Sfintului Ioan au fost transferate in mod solemn in noua capitala, Trnovo, si depuse intr-o biserica consacrata sfintului. La 1 iulie 1469 sfintele moaste ale Sfintului Ioan de la Rila au revenit in manastirea de la Rila, unde se odihnesc si astazi, aducind ajutor plin de har ceresc tuturor credinciosilor. Pomenirea Arsenie cel Nou, din Paros. Nascut la Ioanina, din parinti piosi, in anul 1800, Sfintul Arsenie a ramas orfan la virsta de noua ani si a fost luat in grija de Ieromonahul Grigorie, directorul scolii din Kydonia, in Asia Mica. In cursul ultimului an de studii, al cincilea, a fost prezentat Parintelui Daniel de Zagora, unul din cei mai renumiti parinti spirituali ai epocii, si se atasa de el. Cum Daniel hotarise sa se retraga la Muntele Athos, tinarul sau discipol il ruga sa il ia cu el, in ciuda regulamentului care interzicea intrarea adolescentilor la Sfintul Munte. Inaintind grabnic in virtutile nevointei, smereniei si ascultarii, i se dadu Mantia ingereasca sub numele de Arsenie. Dupa sase ani, cei doi oameni ai lui Dumnezeu au fost constrinsi sa paraseasca Sfintul Munte, din cauza tulburarilor si disensiunilor cauzate de controversa privind colivele si deasa impartasanie (cf . notelor Sfintilor Macarie din Corint (17 aprilie) si Nicodim Hagioritul (14 iulie). De notat ca Atanasie din Paros, unul din principalii protagonisti ai partidului < Colivadelor > este preacinstit pe plan local la Paros.). Aceasta persecutie impotriva aparatorilor traditiilor apostolice se intoarse insa in favoarea lor, deoarece, exilati in diferite regiuni din Grecia, mai ales in insule, Colivazii au suscitat trezirea populatiei la viata spirituala, si ea a ramas sensibilizata pina in zilele noastre. Cei doi Sfinti se instalara mai intai in Manastirea Pendeli in Atica. Dar Revolutia fiind pe punctul de a izbucni si Daniel avind premonitia ca manastirea avea sa fie distrusa de catre turci, cei doi gasira refugiu in arhipelagul Cicladelor. La Paros ei fura intimpinati frateste de Igumenul Manastirii din Longovarda, Filotei, care ii trimise la renumitul predicator Chiril Papadopulos, ce isi avea resedinta in Manastirea Sfintul Antonie impreuna cu alti calugari atoniti din partida Colivazilor. La cererea locuitorilor insulei Folegandros, care doreau sa primeasca instruirea de care nu se puteau lipsi, Arsenie fu ordonat Diacon si numit institutor. Sarcinile ce-i reveneau nu se limitau la predarea limbii grecesti ci el facea mai ales efortul de a inspira elevilor sai respectul fata de poruncile lui Dumnezeu si dragostea pentru virtute. Daniel spovedea pe adulti iar Arsenie ii invata pe copii, moravurile populatiei se schimbara astfel repede si atinsera un inalt nivel de calitate morala. Cind la o vreme Daniel isi simti sfirsitul aproape, el isi sfatui discipolul sa ii poarte trupul la Sfintul Munte si sa isi petreaca restul zilelor in pace si contemplatie divina, pentru a se pregati revederii lor in Ierusalimul celest. Din nou orfan, dar increzator in ocrotirea lui Dumnezeu, Arsenie se desparti de credinciosii sai cuprinsi de plins si se imbarca plecind spre Muntele Athos. Facu o halta la Paros, pentru a saluta pe Parintele Filotei si a preacinsti mormintul Parintelui Chiril, de curind decedat in micuta Manastire a Sfintului Gheorghe. Dar acolo, fu nevoit sa cedeze insistentelor discipolilor defunctului si hotari sa ramina in aceasta manastire. Ducea o viata demna de marele Arsenie : mincind doar cit sa se mentina in viata, nedormind decit trei ore pe noapte si raminind in rugaciune tot restul timpului. Progresele pe care le facea in arta ascezei suscitara admiratia generala si, contrar vointei lui, fu ordonat Preot si Duhovnic de catre Mitropolitul Cicladelor. Chemat de Providenta spre a instrui poporul, el prefera intotdeauna ca faptele sale sa-i devanseze vorbele si se arata drept un model viu al desavirsirii evanghelice. Cind se tinea in Altar, semana cu un Inger radiind iar lacrimile sale ii aduceau la pocainta pe toti cei prezenti. Asemenea virtuti atrageau catre el, pentru a se spovedi, nu doar crestinii din Paros ci si pe cei din alte insule si din diferite orase ale Greciei, precum si calugari din Muntele Athos si din alte manastiri. El ii primea pe toti cu dragoste si dadea dovada de un fin simt de discernamint pentru a le procura remediul care convenea suferintelor lor spirituale. La moartea Igumenului, calugarii il alesera in unanimitate pentru a-i succeda. Dar Sfintul constata la scurt timp ca aceasta sarcina il impiedica sa isi indeplineasca asa cum se cuvine datoria de pastor, de aceea demisiona si se dedica in exclusivitate rugaciunii si spovedaniei. El era parintele spiritual al Manastirilor din Longovarda, Sfintul Gheorghe si al Schimbarii la Fata ; iar cind se ducea de la una la alta, pe spinarea unui catir, isi ascundea fata cu un < koukoulion > (voal care acopera capul calugarilor si care simbolizeaza consacrarea lor intru Dumnezeu), pentru a nu se lasa distras din rugaciunea sa neincetata. In afara suferintelor voluntare ale ascezei, Sfintul Arsenie mai suferi si necazuri din partea unor notabili ai insulei si chiar din partea Mitropolitului, care il suspenda provizoriu din functiunile sale sacerdotale. El se bucura totusi, asemeni Sfintului Pavel (II Corinteni 7 :4), in aceste framintari si se ruga pentru vrajmasii sai. Suferi astfel din cauza tulburarilor si dezbinarilor survenite intre maicutele de la Manastirea Schimbarii la Fata, intr-atit incit, mustrarile sale raminind fara ecou, se hotari sa le lase in reavointa lor. Dar pe drum, el intilni pe Marele Mucenic Gheorghe care il implora sa mai suporte pacatele si patimile fiilor sai spirituali, asa cum Hristos suporta pacatele tuturor oamenilor, iar Arsenie se intoarse in manastire. Pentru insula Paros el reprezenta cu adevarat prezenta lui Dumnezeu, punind capat secetei prin rugaciunea sa si ocrotind pe locuitori de atacurile demonilor. Dupa ce a indeplinit astfel numeroase miracole, dintre care cel mai mare fu convertirea a numerosi pacatosi, el adormi in pace la 31 ianuarie 1877. Cultul sau s-a dezvoltat spontan in rindul populatiei si fu recunoscut de Patriarhatul Constantinopolului in 1967, datorita eforturilor Parintelui Filotei Zervakos (trecut in lumea celor adormiti in 1979), Igumen al Longovardei si demn succesor al Sfintilor Colivadelor.

414

19 August

19 August
Ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfntului Marelui Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savrsit mpreuna cu dnsul doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi.
Acest sfnt a trait n zilele mparatului Maximian. Ostindu-se spre partile Rasaritului, mpotriva puterii persilor, care intrase n hotarele romanilor, si chemnd pe Hristos n ajutor, si nduplecnd si pe ceilalti ostasi ca sa-i fie n ajutor, nfrnsera pe persi si astfel biruind pe vrajmasi, a ntors pe nsotitorii lui la credinta n Hristos. Fiind nsa prt el cu ai lui a fost adus naintea voievodului Antioh ca un vinovat si ntins pe un pat de fier ncins cu foc, iar ostasilor ce erau cu dnsul, li s-au bagat minile n catuse. Dupa aceea rndui Antioh alti o mie de ostasi sa-i scoata din hotarele tarii; dar si pe acestia, nvatndu-i sfntul, i ntoarse la credinta n Hristos. Antioh a poruncit sa li se taie capetele cu sabia.

copii, iar Ana nici unul. Si s-a suit Elcana la Silom cu Ana, ca sa se nchine lui Dumnezeu; si era atunci acolo Eli, si cei doi feciori ai lui, Ofni si Finees, preoti lui Dumnezeu. Iar Domnul ncuiase mitrasul Anei, si o mhnea Fenana cea mpotriva rvnitoare a ei, si ea s-a rugat Domnului, si si-a adus Dumnezeu aminte de dnsa, si a nascut fiu pe Samuel, si l-a dat lui Dumnezeu. Si crescnd cu vrsta, slujea Domnului, si s-a facut prooroc mare. Iar Eli si feciorii lui fiind zdrobiti de urgia si mnia Domnului, s-au stins pentru ca mniau pe Dumnezeu. Si a judecat Samuel toate zilele vietii lui, si nu a luat mita. Acesta a uns pe Saul a fi mparat, asemenea si pe Proorocul David. Si ajungnd la adnci batrneti, a luat sfrsit, si a apucat naintea ntruparii lui Hristos cu 1035 de ani, si a proorocit patruzeci de ani.

Pomenirea Sfintilor treizeci si sapte de Mucenici, care au marturisit n Vizia Traciei.

Dintre acestia unii erau din Vizantia si altii din Filipopoli. Deci fiind prinsi n Vizia Traciei de osnditul Apelian, care era guvernator acolo atunci, au fost chinuiti n multe feluri caci marturiseau pe Hristos cu ndrazneala. n cele din urma au facut n pamnt foc mare, si taindu-li-se tuturor minile si picioarele, au fost aruncati n el.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Timotei, Agapie si Tecla.

Slavitul Mucenic Timotei era cu neamul din Palestina, si fiind desavrsit si la viata si la cuvnt, a fost facut nvatator al dreptei credinte. Deci fiind prins, si stnd de fata la Gaza naintea lui Urban, a spus ca este din partea crestinilor. Atunci a fost batut rau si chinuit n tot felul si nicidecum ntorcndu-se, a fost bagat n foc, unde si-a primit sfrsitul. Si n aceeasi cetate, Agapie si Tecla Vizianca tinndu-se de credinta lui Hristos, au fost dati la fiare, si si-au luat prin ele cununa muceniciei.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Sever si Memnon Chendirionul.

Fericitul Sever, mucenicul lui Hristos, era din Sidia Pamfiliei, feciorul unui oarecare Petronie trac, si maica sa Migdonia. Deci aflnd n Filipopoli pe cei treizeci si sapte de mucenici nevoindu-se pentru Hristos, a marturisit pe fata dreapta credinta. Pentru aceasta l-au chinuit cumplit si dupa aceea i s-a taiat capul. Si ramnnd Memnon care si Chendirion se numeste, l-au ntins ntre doi stlpi, si i-au scos trei fsii din cap pna la picioare. Apoi taindu-i picioarele si bagndu-l n foc, si-a dat sufletul la Dumnezeu, lund cununa muceniciei.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Evtihian ostasul si a lui Stratighie, care prin foc s-au savrsit. Pomenirea Cuviosului Teofan cel nou si facatorul de minuni, care a sihastrit n Muntele Nausei, din Macedonia, ale carui moaste acum se afla n acelasi Munte Nausa, si care cu pace s-a savrsit.

Pomenirea Sfntului Mucenic Luchie sfetnicul.

Acest sfnt era din Chirini cea din Livia, mai mare sfatului cetatii, ntrecnd pe cei ce erau cu dnsul la marimea si taria trupului. Acesta mai nainte era dat la slujirea si ratacirea idolilor. Iar dupa chinuirea sfintitului Mucenic Teodor, episcopul aceleiasi cetati, atunci Luchie umplndu-se si el din darul lui Hristos, a primit dumnezeiescul Botez si a plecat si pe guvernatorul Dignian sa creada n Hristos, pe care lundu-l s-au dus n Cipru. Deci vaznd acolo unde erau chinuiti crestinii si omorti, pe ascuns de Dignian, s-a dat la chinuitori si dnd cu piciorul jertfelnicul idolilor, si rasturnnd cele ce erau deasupra lui, a poruncit tiranul de i s-a taiat capul.

20 August
Ziua a douazecea, pomenirea Sfntului si Maritului Prooroc Samuel.
Acest sfnt a fost din muntele lui Efrem din neamul lui Levi, feciorul lui Elcana si al Anei proorocita. nsa Elcana avea doua femei: pe una o chema Ana, iar pe alta Fenana; si Fenana avea

Pomenirea Sfintilor Mucenici, Iliodor si Soda.

21 August
Ziua a douazeci si una, pomenirea Sfntului Apostol Tadeu, numit si Levi.
Acest Sfnt Apostol Tadeu, numit si Levi, era din cetatea Edesei, evreu de neam, foarte iscusit si nvatat n dumnezeiestile Scripturi.

415

22 August
Deci suindu-se la Ierusalim ca sa se nchine, n zilele lui Ioan Botezatorul, si auzind propovaduirea lui, minunnduse foarte de viata lui ngereasca, s-a pocait de pacatele sale si s-a botezat de la dnsul. Dupa aceasta vaznd pe Hristos si minunile ce se faceau de catre Dnsul si auzind nvatatura Lui, a urmat dupa Dnsul pna la mntuitoarea patima. Iar dupa Inaltarea Domnului, s-a ntors n patria sa, Edesa, si, dupa fagaduinta Mntuitorului fata de regele Abgar (vezi 16 august), l-a tamaduit pe acesta de lepra lui si l-a botezat. Si nvatnd si luminnd pe altii multi, si facnd biserici, umbla si cerceta cetatile Siriei. Si mergnd la Berit, cetatea din Fenicia, si nvatnd si acolo pe multi si boteznd, s-a mutat cu pace catre Domnul. Iar moastele Sfntului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol - dimpreuna cu cele ale Apostolului Andrei - de catre Sfntul marele mucenic Artemie (preznuit la 20 octombrie), n anul 377. Aceasta sfnta a trait pe vremea mparatului Teofil, urtorul de Hristos, si era de neam din latura optimatilor; parintii ei erau Constantin si Anastasia. Crescuta fiind din pruncie cu placerea de Dumnezeu, a fost nsotita cu barbat al carui nume era Zaharia, fara sa se sminteasca ea ct de putin de nsotirea cu el. Caci de atunci multe si nenumarate milostenii facea, dndu-se pe sine la ndeletnicirea dumnezeiestilor cuvinte, si tot lucrul bun cu lesnire l facea, mplinind poruncile Scripturilor. Lucra nca toata ziua si slujea la trebuintele saracilor ce veneau la casa sa si la toti cei din casa. Iar cnd a venit vremea mutarii sale, chemndu-si toate rudeniile si cunoscutii, le-a spus si ziua mutarii sale si cele ce erau sa se lucreze n urma. Iar minunile ce au urmat dupa adormirea sa, cu neputinta este noua a le scrie, prescurtare ntrebuintnd.

22 August
Ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfntului Mucenic Agatonic si a celor mpreuna cu dnsul: Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian.
Mucenicul lui Hristos Agatonic a trait n zilele mparatului Maximian (284-305), si era dintr-o familie buna si cunoscuta, cea a Hypasienilor. Un orecare comis, anume Evtolmie, a fost trimis n Nicomidia de mparatul, ca sa omoare pe crestini. Si mergnd cu o corabie, a sosit la limanul Carpin, si acolo aflnd pe Sfntul Zotic cu ucenicii lui, care marturiseau pe Hristos, i-a osndit la moarte prin cruce. Dupa aceea ntorcndu-se la Nicomidia, si aflnd ca cel ce era principe a crezut printr-un oarecare Agatonic, care ntorcea pe pagni de la nchinarea la idoli, si-i aducea la Hristos, a trimis si i-a prins pe amndoi. Pe Sfntul Agatonic l-a batut rau, iar pe principe l-a adus n Tracia unde se afla mparatul, ca sa dea seama la dnsul. Si ajungnd la satul Patamo, a omort pe Sfntul Zinon, pe Teoprepie si pe Achindin (icoana sfntului Achindin), cu cumplite chinuri, caci nu puteau sa mai umble din pricina ranilor. Dupa aceea apropiindu-se la Calcedon, a omort cu sabia si pe Sfntul Severian care propovaduia cu ndrazneala pe Hristos. Iar la Bizant, stnd naintea lui, Agatonic cu cei ce erau mpreuna cu dnsul legati si cu printul, si scotndu-l afara din cetate, l-a chinuit rau. Sosind la Silivria (Selimbria) la locul ce-l zis Amus, unde era Maximian, li s-au taiat capetele lui Agatonic mpreuna si printului si celorlalti crestini, cti adusese comitul din Nicomidia. Si asa au luat cununa muceniciei.

Pomenirea Sfintei Mucenite Vasa, mpreuna cu copiii ei: Teognie, Agapie si Pistos.
Aceasta mucenita a trait n zilele mparatului Maximian Galerius (305-311), si era din cetatea Edesa. Si nsotinduse cu un popa idolesc, anume Valerie, a nascut trei copii cu dnsul: Teognie, Agapie si Pistos, pe care i-a crescut n dreapta credinta, pentru ca ea era credincioasa si crestina de la stramosii ei. Fiind prta de nsusi barbatul sau, a stat de fata cu copilasii ei naintea Antipatului Vicarie, si marturisindu-se ca este crestina, pe dnsa si cu cei doi copii mai mici au nchis-o n temnita, iar pe Teognie, fiul ei cel mai mare, lau spnzurat. Apoi au adus pe Agapie, al doilea fiu al ei, si l-au batut cumplit; iar maica-sa l mbarbata si-l ndemna la rabdare; dupa aceea i-au despuiat pielea capului pna la piept. Iar n vremea cnd l despuiau, zicea nevoitorul lui Hristos zicerea aceasta vrednica de pomenire: "Nu este lucru mai dulce dect a patimi cineva pentru Hristos". Dupa aceasta au adus si pe al treilea fiu ce-l chema Pistos; si marturisind credinta n Hristos, si fiind supus la tot felul de chinuri li s-au taiat la toti trei fratii capetele. Iar maica lor Vasa, atunci se afla n temnita fara mncare, primind nsa hrana din mna ngerului. Apoi scotnd-o din temnita, i s-a poruncit ca sa urmeze dupa Vicarie, care mergea n Macedonia. Si acolo silind-o ca sa jertfeasca si nevrnd sa asculte, a fost supusa la nenumarate chinuri, ca sa fie silita sa aduca jertfe. Apoi a fost trimisa la consularul Cizicului, care vaznd ca nu se supune sa aduca jertfe la idoli, a poruncit sa i se zdrobeasca madularele, si asa, taindu-i-se capul, si-a dat sufletul n mna lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfintei Teoclita, facatoarea de minuni. 416

23 August Pomenirea Sfintei Mucenite Antusa si a Sfintitului Mucenic Atanasie episcopul care a botezat-o pe dnsa, si pe Mucenicii Harisim si Neofit, slugile ei.
Sfntul sfintitul mucenic Atanasie, episcop al orasului Tars din Cilicia, care a botezat-o pe monahia Antusa, s-a savrsit prin sabie sub mparatul Aurelian (270-275). Iar aceasta mucenita Antusa a trait n zilele mparatului Valerian din cetatea Seleucia, si era fiica lui Antonie si Mariei, care erau foarte bogati si slujeau idolilor. Deci creznd ea n taina si dorind sa ia botezul lui Hristos, si sa vada pe episcopul Atanasie care propovaduia Cuvntul lui Dumnezeu n Tarsul Ciliciei, a convins pe maica-sa de i-a dat o pereche de catri, zicnd ca se duce la doica ei; si lund cu sine doi fameni robi, pe Harisim si pe Neofit, s-a dus. n vremea cnd mergea ea pe cale s-a facut o minune nfricosatoare. Caci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de ngeri a stat de fata naintea ei si daca l-a vazut si a aflat cine este, l-a rugat, cazndu-i la picioare, ca sa o savrseasca cu dumnezeiescul Botez. Dar nefiind apa, a facut episcopul rugaciune, si ndata a iesit de jos o fntna, si s-au aratat doi ngeri n chip de slujitori, dnd doua vesminte albe sfintei; deci se boteza ea si cele doua slugi ce erau cu dnsa, si dndu-si haina ei cea scumpa si grea de aur tesuta episcopului, l-a rugat sa o dea la saraci. Iar ea, mbracndu-se cu haina mai smerita si mai proasta, s-a dus la doica ei, care nu a primit-o, nfruntnd-o pentru hainele cele proaste cu care era mbracata si pentru credinta n Hristos. Deci ntorcndu-se la maica-sa si aflnd-o mhnita ca fiica ei se botezase n Hristos, iesind pe ascuns, s-a dus la episcopul Atanasie, si a luat cinul calugaresc si se mbraca n haine de par, si asa ridicnd Crucea Domnului, s-a dus n pustie. Si locuind douazeci si trei de ani cu fiarele, si lund hrana de la ele prin dumnezeiasca pronie, si suferind multe bntuieli de la demoni, si-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde era obisnuita a dormi. Iar pe episcopul Atanasie prinzndu-l nchinatorii la idoli, l-au dus la Valerian mparatul si dndu-i strnsoare cu multe chinuri i s-a taiat capul. Asemenea si ceilalti doi sfinti fameni mai sus zisi, Harisim si Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fercitei Antusei, si fiind botezati mpreuna cu dnsa de episcopul Atanasie, despartindu-se stapna-sa de ei si savrsindu-se si episcopul ca mucenic, ei s-au dus la Valerian, si numindu-se ca sunt crestini, au fost trimisi n fiare la ducele Apelian. Si marturisind naintea lui pe Hristos Dumnezeu adevarat, au fost chinuiti si apoi li s-au taiat capetele.

Pomenirea si praznuirea Preasfintei Stapnei noastre Nascatoarei de Dumnezeu la Pirso, din Elada.

23 August
Ziua a douazeci si treia, pomenirea Sfntului Mucenic Lup.
Sfntul mucenic Lup (Lupus) a trait la sfrsitul veacului al treilea si inceputul celui de-al patrulea, si a fost un servitor credincios al Sfntului marelui mucenic Dimitrie (Dumitru) din Tesalonic (praznuit la 26 octombrie). Fiind de fatza la moartea stapnului sau, sfntul Lup si-a muiat hainele in sngele lui si a luat inelul din mna sfntului. Cu acestea, sfntul Lup a facut multe vindecari si minuni n Tesalonic, invocnd numele marelui mucenic Dimitrie. A distrus si multi idoli pagnesti, asa nct a nceput sa fie urmarit si persecutat de pagni, dar puterea lui Hristos l-a pazit nevatamat. Sfntul Lup s-a predat pe sine nsusi n minile chinuitorilor sai si, din porunca mparatului Maximian Galerius, i s-a taiat capul cu sabia.

Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Irineu, episcopul Sirmiului.

Acest sfnt a trait pe vremea mparatiei lui Diocletian, fiind episcop al Sirmiului. Fiind prins n Sirmiu a fost adus la Peonia, si a stat naintea guvernatorului Prov, marturisind si propovaduind credinta n Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru. Deci a fost nchis n temnita, apoi scotndu-l a fost batut, si dupa hotarrea de pierzare, taindu-i-se capul a fost aruncat n rul Saon. Si asa si-a savrsit mucenicia.

Pomenirea Sfintilor Mucenici Irineu, Or si Oropsis.

Fericitul Irineu era diacon al Bisericii si propovaduia n priveliste pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat. Pentru care fiind prins de elini si dus la domnitor, ndata cu Or mpreuna si cu Oropsie, au fost aruncati n foc; si ploaie ndata pogorndu-se au iesit din foc nevatamati, apoi au fost dati la fiare si spnzurndu-i de un lemn, i-au strujit cumplit; si din toate acestea ramnnd nevatamati li s-au taiat capetele cu sabia.

Pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Irineu, episcopul Lugdunului (Lyon).

Sfntul nostru Parinte Teofor Irineu, ce a primit providential numele pacii pentru a se face solul Sfntului Duh, s-a nascut in Asia Mica n jurul anului 140. In prima parte a tineretii sale, urmase la Smirna nvatatura batrnului episcop Sfntul Policarp (cf. 23 februarie), care continua traditia sfntului apostol Ioan. Astfel el a nvatat sa ramna credincios traditiei apostolice, transmise de Biserica. "In Biserica - nvata el - Dumnezeu si-a instalat Apostolii, Profetii si Ierarhii, si toata lucrarea Duhului Sfint. Din acest Duh se exclud deci toti cei care, refuznd sa alerge catre Biserica, se lipsesc ei nsisi de viata prin

417

23 August
falsele lor doctrine si actiunile lor depravate. Caci acolo unde e Biserica se gaseste si Duhul lui Dumnezeu ; si acolo unde se gaseste Duhul lui Dumnezeu, acolo se afla Biserica si tot harul. Iar Duhul este nsusi Adevarul" (Impotriva Ereziilor III, 24). Dupa un sejur la Roma, Irineu deveni Preot al Bisericii de la Lyon n Galia (Franta), n perioada persecutiilor lui Marcus Aurelius (n jurul lui 177). In calitate de prezbiter (acest termen corespundea pe atunci functiei de Preot si a celei de Episcop, de aceea unii presupun ca Irineu era in vremea aceea deja episcop de Vienne, si ca apoi a primit nsarcinarea cu Biserica din Lyon) al acestei Biserici el fu nsarcinat sa duca Papei Eleutherius (Elefterie) la Roma admirabila scrisoare pe care Sfintii Mucenici din Lyon o adresau Crestinilor din Asia si din Frigia, descriind maritele lor lupte pentru a respinge secta eretica a lui Montan (cf. Praznuirea sfintilor Sanctus, Blandine si tovarasii lor, la 25 iulie - aceasta scrisoare a fost transmisa de Eusebiu din Cezareea, Istoria ecleziastica, V, Isv., care e si principala noastra sursa despre viata Sfntului Irineu; a fost emisa ipoteza ca Sfntul nostru ar fi fost autorul acestui document). Intr-adevar, prin forta Duhului Sfint Mucenicii puteau triumfa n fata slabiciunii trupului si sa dispretuiasca moartea. Mucenicia este ntr-adevar marturia cea mai nalta a adevarului, semnul victoriei Duhului asupra trupului si gajul nadejdii noastre n Renviere. Revenit la Lyon, Irineu a succedat Sfantului Pothin (care tocmai fusese ucis n chinuri) n fruntea Bisericii din Lyon si Vienne (oras n Franta, la 30 km sud de Lyon). Episcop, primind din traditia apostolica "carisma sigura a adevarului" pentru a proclama si interpreta Evanghelia, el isi consacra de-acum viata marturiei acestui adevar, asemeni Mucenicilor. "Trebuie sa iubesti cu un zel extrem ceea ce apartine Bisericii si sa te agati cu putere de traditia adevarului", predica el (Impotriva Ereziilor III, 14, 4). Demonstra o energie fara margini pentru a aduce la credinta populatiile barbare, dar solicitudinea sa se rasfrngea de asemenea asupra ntregii Biserici. Astfel, el scria Papei Victor (189-198), n numele Episcopilor de Galia al caror prim reprezentant era, pentru a-l convinge sa nu rupa comuniunea cu Bisericile din Asia, care sarbatoreau Pastele a paisprezecea zi a lunii Nissan. "Pentru ca acest obicei din vechime a fost transmis de naintasii nostri, care mentineau pacea unii fata de altii, nimic nu cere sa se impuna uniformitatea", sustinea el, caci : "Diferenta n ale postului confirma uniunea n credinta" (citata in Eusebiu, idem, V, 24, 13). Irineu stralucea n special n lupta mpotriva ereziilor, printre care mpotriva "gnozei cu nume-mincinos" care, din Asia Mica, se raspndise n toate marile orase ale Imperiului si atragea pe multi oameni prin doctrinele sale esoterice. Principala sa lucrare, care nu a fost pastrata n ntregime dect n traducerile n latina si armeana, se intituleaza : Punere in lumina si refuz a gnozei cu-numemincinos. Este mai cunoscuta sub titlul : Impotriva Ereziilor (SC 152-153, 210-21, 263-264, 293-294). Lupta mpotriva gnosticilor permise Sfntului Episcop sa contureze un tablou magistral al Doctrinei Crestine. El arata mai ntii ca aceasta "gnoza", pe care o cautau zadarnic ereticii n fabulatiile mitice si constructiiile complicate ale inteligentei lor pervertite, este darul preanalt al milei, pe care Duhul Sfnt il acorda Crestinului n trupul viu al Bisericii. Numai n aceasta din urma ne putem potoli setea cu apa limpede care curge de partea strapunsa a lui Hristos, pentru a primi n ea viata vesnica. Toate celelalte doctrine nu sunt dect "cisterne sparte" (cf. Ieremia 2 :13). Iar adevaratii "gnostici" nu sunt cei care resping si dispretuiesc trupul pentru a adora un Dumnezeu necunoscut si pe creatorul sau, ci oamenii "spirituali" care au primit din partea Duhului Sfnt arvuna nvierii trupului si cinstei. Rupnd cu traditia dualitatii elenistice ntre trup si suflet, Sfntul Irineu dezvolta doctrina Sfntului Ioan a "Cuvntului ntrupat", pentru a interpreta sensul vocatiei fiintei umane. Primul Adam a fost plamadit din lut de catre cele doua Mini ale lui Dumnezeu : Cuvntul si Duhul, ca imagine a lui Dumnezeu, dupa modelul trupului slavit al lui Hristos ; si o suflare de viata i-a fost data pentru ca, din imagine, sa avanseze spre asemanarea cu Dumnezeu. Inselat de catre diavolul gelos de prerogativele ce i fusesera date, si cazut in moarte, nu a fost totusi abandonat de Dumnezeu, care avea din toata vesnicia intentia de a-l face partas la slava sa. Revelatiile si profetiile Vechiului Testament, si mai ales Intruparea Cuvntului, moartea Sa, nvierea Sa si slavita Inaltare, constituie etapele necesare acestei "Economii" a Istoriei Mntuirii. Avnd mereu n vedere acest scop final pentru care El crease pe om, Cuvntul s-a ntrupat, "recapitulnd" n el nsusi pe primul Adam. La fel cum primul om, nascut dintr-un pamnt virgin, prin neascultarea virginei Eva, a cazut n pacat prin intermediul lemnului, tot astfel Hristos a venit in lume din ascultarea Fecioarei Maria si a fost atrnat pe lemnul Crucii. Aceasta doctrina a "recapitularii" (cf. Efeseni 1:10), fundamentala la sf. Irineu, se afla expusa mai ales n lucrarea sa Impotriva Ereziilor III, 22:"Si-a dat sufletul Sau pentru sufletul nostru si trupul Sau pentru trupul nostru, si El a raspndit Duhul Tatalui pentru lucrarea uniunii si comuniunii lui Dumnezeu cu oamenii, facndu-l pe Dumnezeu sa coboare n oameni prin Duh si facndu-l pe om sa urce pna la Dumnezeu prin Invierea Sa" (Idem V, 1, 1). Cuvntul lui Dumnezeu care crease lumea ordonnd-o in mod nevazut n forma de cruce, s-a facut cunoscut, la vremea cuvenita, pe Cruce, pentru a aduna n Trupul sau toate fiintele ratacite si sa le aduca la cunoasterea de Dumnezeu (Idem IV, 18 si Demonstratie a Predicarii apostolice 33). Aparnd, nu n maretia sa de nedescris ci ca om, El a aratat n El nsusi imaginea lui Dumnezeu repusa la locul sau si din nou ndreptata spre asemanare. Si El ne-a hranit "la snul trupului Sau", pentru ca, nvatati sa mncam si sa bem Cuvntul lui Dumnezeu, si ntariti prin "pinea nemuririi", sa ne apropiem de viziunea lui Dumnezeu care aduce cinstirea (Idem IV, 38, 3). "Nu se poate trai fara Viata, si nu exista viata dect prin comuniunea cu Dumnezeu, iar aceasta participare ntru Dumnezeu consta n a-L vedea pe Dumnezeu si a se bucura de blndetea Sa.... Caci slava lui Dumnezeu este omul viu iar viata omului este viziunea lui Dumnezeu" (Idem IV, 20, 5-7). Pentru Irineu, discipol al celor care i cunoscusera pe Apostoli, cunoasterea este deci dragoste si ndumnezeire a

418

24 August
omului n Persoana Mntuitorului Hristos. Mult mai mult dect un simplu refuz al "falsei gnose", doctrina sa, admirabila n simplitate si profunzime, contine n germene tot ceea ce Parintii care au urmat vor dezvolta n scrierile lor de inspiratie divina. Desi majoritatea scrierilor sale nu au fost pastrate n greceste, unele din ideile majore ale Sf. Irineu se regasesc la Sfintii Grigorie Teologul, Grigorie de Nisa, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin etc. Poate fi deci considerat pe buna dreptate ca unul din Teologii cei mai importanti ai perioadei ce a precedat Sinodul de la Niceea. In Occident, sfntul Irineu de Lyon este praznuit pe 28 iunie. Moastele sale au fost dispersate de Protestanti in 1562. Acest sfnt umplndu-se de darul lui Dumnezeu, si urmnd Sfntului Apostol Pavel, a mers cu mare ndrazneala la propovaduire, si surpnd capistile idolesti, a rabdat legaturi si batai, si a patimit rau multa vreme n temnita, unde primea pine din cer. Si a fost bagat n foc si dat fiarelor salbatice. Si toate acestea biruindu-le, s-a dus n patria sa, la Sevasti; unde, ajungndu-l vreme de batrnete, a raposat n Domnul.

Pomenirea Sfntului Mucenic Tation (sau Tatian).

Sfntul mucenic Tation (Tatian) a trait in Bitinia si a suferit mucenia sub mparatul Diocletian (284-305). El era din locul ce se numea Mantineu, ce este mai jos de Mitropolia cetatii lui Claudie, din Eparhia Onoriadei. Deci fiind prins pentru ca credea n Hristos, a stat de fata n Claudiopole naintea guvernatorului Urban. Si marturisind ca este crestin a fost bagat n temnita, si iarasi a fost scos la ntrebare si stnd cu puterea lui Hristos n credinta, a fost batut cu toiege si sfsiat cu unghii de fier. Deci sosind la poarta cetatii, si facndu-si semnul Crucii, si auzind glas de sus care i binevestea bunatatile ce-l asteptau, si-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Calinic, patriarhul Constantinopolului.

Acest sfnt Calinic, Patriarh de Constantinopol (693-705), a fost mai nti preot al bisericii Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, din Vlaherne. Iar pentru bunatatile cele dumnezeiesti ce avea, a fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului n anul 693, la moartea patriarhului Pavel (686-693), n zilele crudului mparat Iustinian cel tnar (685-695), nepotul lui Iraclie, care cugetnd multe scrbe mpotriva lui, i-a poruncit o data sa dea binecuvntare ca sa fie surpata biserica Nascatoarei de Dumnezeu cea care se numea a Mitropoliilor. Dar Sfntul i-a raspuns ca nu este rugaciune de stricaciune, ci mai vrtos de zidire; ca Dumnezeu a facut lumea spre ntarire, nu spre stricaciune. Deci grabindu-l cei ce erau trimisi, si suparndu-l si silindu-l, zise fericitul: "Slava Tie, Hristoase, Celui ce pururea ngaduiesti", si ndata biserica s-a surpat. Deci fiind scos mparatul din mparatie, pentru multele lui fapte rele, si taindu-i-se nasul a fost izgonit la Cherson. Si de acolo scapnd, a luat ajutor de osti de la bulgari, si mergnd la zidurile Constantinopolului, a plecat cu viclesug pe patriarhul si pe tot sfatul de au iesit si l-au primit. Apoi si-a calcat juramntul ce-l facuse pe cinstita Cruce si pe Sfnta Evanghelie si pe cinstitul Trup si Snge. Si cum a intrat n cetate, ndata a umplut cetatea de omor. Si a fost rapit fericitul Calinic de ostasii lui si izgonit la Roma, aratndu-i Iustinian nasul cel taiat, si chinuindu-l. Dupa aceea ducndu-l la Roma, a fost pus la o temelie de zid, si l-au zidit pe din afara, ca asa poruncise tiranul. Si peste patruzeci de zile spargnd zidul, a fost aflat nca viu cu suflet, si mai traind nca patru zile dupa aceea, catre Domnul s-a mutat, si a fost ngropat n biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum poruncisera trimisii papei ce era atunci la Roma. Pomenirea Sfintilor 38 de Mucenici din Tracia, care de sabie s-au savrsit.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorul Gheorghe Limniotul (din Limnos sau Lemnos).
Acest fericit cuvios din tnara vrsta si-a petrecut viata pustniceste n Muntele Olimpului. n zilele lui Leon Isaurul (716-741) care sfarma icoanele si ardea moastele sfintilor, a propovaduit cu ndrazneala Ortodoxia, si a mustrat pagnatatea si necredinta. Si a propovaduit adevarata credinta, la adnci batrneti ajungnd, ca, precum se spune, a fost de 95 de ani, rabdnd mult si multe feluri de chinuri. Si taindu-i-se nasul si arzndu-i-se capul, multumind si rugndu-se, si-a dat sufletul la Dumnezeu in anul Domnului 718.

25 August
Ziua a douazeci si cincea, pomenirea asezarii moastelor Sfntului maritului Apostol Bartolomeu.
Sfntul Apostol Bartolomeu a fost ales, pentru zelul sau, pentru raspndirea crestinismului printre neamuri, carora propovaduindu-le numele Domnului, a fost rastignit n Armenia cea mare a Rasaritului. Iar sfintele lui moaste, crestinii ce se aflau acolo, punndu-le ntr-o racla de piatra, le-au mutat n Urbanopoli, unde izvorau tamaduiri si mntuiau neamurile de bolile ce le bntuiau. Slugile diavolului vaznd acestea, au luat racla aceea cu sfntul trup al Apostolului si au aruncat-o n mare, mpreuna cu alte patru racle care aveau n sine moastele a patru sfinti mucenici: Papia, Luchian, Grigorie si Acachie. Plutind nsa Apostolul pe deasupra marii si trecnd adncurile cele strmte ale Elespontului, a sosit n Marea Egee; de acolo la Marea Adriatica si lasnd n stnga ostrovul Siciliei avnd mpreuna urmator si pe bunii biruitori mucenici ce se aflau

24 August
Ziua a douazeci si patra, pomenirea Sfntului Sfintitului Mucenic Eutihie, ucenicul Sfntului Ioan cuvntatorul de Dumnezeu, si al Sfntului Apostol Pavel.

419

26 August
n celelalte racle, a sosit la ostrovul Lipariei. De aici, bunii biruitori mucenici, lasnd pe marele Apostol sa odihneasca n locul ce si-a ales, ei s-au ntors iarasi unde dumnezeiasca pronie a vrut sa odihneasca pe fiecare dintr-nsii. Si anume: Papia n Amila, cetatea Siciliei, Luchian n Mesina, Grigorie n Colimna din Calabria si Acachie n cetatea Ascalus. Dupa aceea s-a aratat dumnezeiescul Apostol lui Agaton, episcopul Lipariei, care pogorndu-se la malul marii si vaznd acel mare si minunat lucru, zise: "De unde ti-a venit Liparia aceasta multa bogatie? Iar tu, Apostolul Domnului, bine ai venit". n urma fericitul Agaton voind a aseza racla la loc cinstit, si vaznd ca nu o poate misca cu nevointele multimii, din dumnezeiasca descoperire a adus o pereche de junice; si legndu-le cu o funie, au tras acea mare racla cu usurinta acolo, unde era voia Apostolului. Aici a facut episcopul si biserica nfrumusetata Apostolului, si a pus ntr-nsa fericitele si cinstitele lui moaste cu racla, ca pe un odor scump, si acolo n toate zilele se faceau minuni. Deci trecnd multi ani, n zilele mparatului Teofil, pentru multimea pacatelor noastre, lund Agarenii cetatuia aceea n care se afla Sfntul Apostol si ramnnd tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni, stapnul cetatii Venendului, ntelegnd apostolestile minuni, s-a ndreptat cu nfierbntata credinta catre sfntul; si a chemat din cetatea amalfinilor niste oameni corabieri si dndu-le o suma de bani, au adus acel odor scump. Deci stapnul cetatii aflndu-se departe de mare, a pornit pe episcopul locului si pe multi clerici si popor se duse sa ntmpine pe Apostol. Ale carui sfinte moaste aducndu-le n cetatea Venendei, le-a pus n loc cinstit. Acolo facea marele Apostol tamaduiri la toti cti se aflau acolo, ntru slava preabunului Dumnezeului nostru. povesti cele ce auzea. Deci mergnd el acolo, si vaznd si nchinndu-se Stapnului Hristos, a ramas n Ierusalim unde a vazut minunile lui Hristos, dar a vazut si mntuitoarele Lui Patimi, ngroparea si nvierea si dumnezeiasca Sa naltare; apoi Pogorrea Preasfntului Duh asupra Sfintilor Apostoli. Si creznd el s-a numarat cu cei 120 si cu cei 3000 ce au crezut n Domnul prin nvatatura Apostolului Petru. Dupa aceea a fost hirotonit si trimis cu Pavel sa nvete si sa hirotoneasca pe cei ce i-ar socoti Pavel a fi iscusiti. Si s-a dus cu dnsul la Antiohia si la Seleucia, la Cipru, la Salamina si la Pafos si de acolo la Perga Pamfiliei si la Antiohia Pisidiei si la Iconia, la casa lui Onisifor; apoi la Listra si la Derbe, propovaduind pretutindeni cuvntul lui Dumnezeu cu Apostolul Pavel. Deci ntmplndu-se a fi stapn n Creta doi ani Rustil, cumnatul lui Tit, dupa sora, au mers acolo Pavel si Tit, unde si biserica au zidit. Dupa aceea iesind din Creta s-au dus n Asia si de acolo cu Pavel la Roma, unde a ramas Tit pna ce Pavel a fost omort de Neron, si de unde s-a ntors n Creta. Aici hirotonind episcopi si preoti si stralucind apostoleste, a raposat n Domnul.

Pomenirea Sfintilor Parintilor nostri: Mina, Epifanie, Ghenadie si Ioan arhiepiscopul Constantinopolului.
Fericitul Mina a trait n vremea mparatului Iustinian, si era preot al sfintei Biserici din Constantinopol. Si Agapet, papa Romei, venind la Constantinopol, a caterisit pe ereticul Antim, ce se mutase de catre eretici de la Trapezunta la Constantinopol, si a hirotonit pe fericitul Mina n locul aceluia. Deci acesta bine ocrmuind Biserica si sporindu-si turma sa, s-a mutat catre Domnul. Si se praznuiesc mpreuna si aratatii mai sus sfinti parinti n preasfnta biserica cea mare.

Pomenirea Sfntului Apostol Tit, episcopul Gortinei din Creta, ucenicul Sfntului Apostol Pavel.
Fericitul Tit se tragea din neamul lui Min, mparatul Cretei, precum graieste legiuitorul Zinas, care a scris viata lui, si de care pomeneste fericitul Apostol Pavel. Acest fericit Tit, nca din copilarie, a aratat multa nevointa spre nvatatura cea laudata a elinilor. Fiind el de 20 de ani, a auzit un glas ce-i venea de sus, care zicea: "Tit, trebuie sa iesi din cele de aici, sa-ti mntuiesti sufletul, ca nu-ti va folosi nvatatura aceasta". Dupa un an de la aceasta aratare i s-a poruncit prin vedenie, ca sa citeasca cartile evreilor. Si lund cartea proorocului Isaia a citit acestea: "nnoiti-va catre mine ostroave multe; Israel se mntuieste de la Domnul cu mntuire vesnica". ntre timp antipatul Cretei, care era unchi al Sfntului Tit, auzind de mntuitoarea Nastere a Domnului Hristos si de minunile ce a facut n Ierusalim si ntr-alte locuri, a trimis pe Tit la Ierusalim, caci era iscusit a auzi si a spune si a

26 August
Ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia, si cei mpreuna cu dnsii.
Mucenicul Adrian si sotia lui Natalia au trait n cetatea Nicomidiei, pe vremea mpa ratie i lui Max imia n. Iar la a doua nco njurare ce a facut Maximian prin mparatia sa, prigonind pe crestini, a prins 23 de barbati crestini care erau ascunsi prin pesteri, si au fost dati la multe chinuri. Pe acestia, mai nainte de a marturisi, i-a ntrebat Adrian: "Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele chinuri?" Si, raspunznd, ei zisera: "Pentru ca sa dobndim bunatatile

420

27 August
cele ce sunt gatite de la Dumnezeu, celor ce patimesc pentru Dnsul, pe care nici auzul nu poate sa le auda nici cuvntul sa le povesteasca". Acestea auzindu-le Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor sa-i scrie si numele lui cu crestinii, ca bucuros moare si el cu dnsii. Deci scriindu-l aceia si pe dnsul, l bagara n fiare si la nchisoare. Acest lucru aflndu-l Natalia, femeia lui, si gndind cum ca poate a fost prins pentru altceva, si ngrijindu-se foarte suspina si plngea. Dar fiind nstiintata ca pentru Hristos l-au pus n legaturi si n temnita, ndata mbracndu-se n haine luminoase a alergat la temnita. Si intrnd nauntru l nvata sa stea neclintit la chinuri, si ruga pe sfintii cei ce erau mpreuna legati cu dnsul sa se roage pentru el. Atunci prin sfatuirea mucenicului Adrian se ntoarse Natalia la casa ei. Deci fiind adus sfntul la mparatul si marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat, l pusera cu fata n jos si-l batura cu toiege. Apoi, ntorcndu-l cu fata n sus, a fost batut si peste pntece, nct i se vedeau si maruntaiele. Mucenicul cnd patimea acestea era de 28 de ani. Dupa aceea lui si celorlalti sfinti li s-au taiat minile si picioarele. Apoi dndu-si sfintii sfrsitul, si urmnd a li se mistui trupurile lor n foc, Natalia a bagat mna Sfntului Adrian n snul ei si urma mergnd dupa sfintele moaste si strngea sngele ce pica de la dnsii si se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare si grea, un om credincios, anume Eusebie, lund moastele sfintilor si punndu-le ntrun caic mic, le-a dus la Arghiropoli si le-a asezat aproape de Bizant. Acolo mergnd mai pe urma Natalia, si-a dat sufletul la Dumnezeu si a fost ngropata lnga moastele cele mucenicesti. ntiul episcop al Bizantului, dupa Sfntul Apostol Andrei cel nti chemat.

Pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, mparatul Indiei. Pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a savrsit.

27 August
Ziua a douazeci si saptea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Pimen cel Mare.
Sfntul Pimen era de origine din Egipt. La vrsta de cincisprezece ani se duse sa-i regseasc pe cei sase frai ai si, ascei in pustiul Sketis (adic "al Schitului"): Avva Anuv era cel mai mare (cf. 6 iunie) iar Paisie cel mai mic (izvoarele nu ne permit sa spunem cu siguran ca acest Paisie e sfntul prznuit la 19 iunie). Pe cnd era nc tnr, Pimen se duse s l cerceteze pe un btrn (avv, stare) despre trei gnduri, dar n timpul discuiei uit de unul din ele. ntors la el n chilie i amintindu-i-l, plec pe dat, parcurgnd lungul drum ce l separa de btrn pentru a-i spune gndul sau. Admirndu-i grija de a-i pstra sufletul curat n faa lui Dumnezeu, Batrnul i prezise : "Pimen, numele tu va fi rostit n tot Egiptul iar tu vei deveni cu adevrat 'pastor' [Pimen n grecete nseamn 'pastor'] al unei turme mari". Cnd centrul monastic de la Sketis a fost devastat de ctre barbarii mazici (407), cei apte frai au reuit s scape masacrului i, lund-o pe drumul exploatrilor de nitriu din zon, se instalar la Terenuthis, n partea superioar a Egiptului, pe malurile Nilului. Pimen deveni aici foarte renumit nct oamenii pioi i prseau pe btrnii la care se duceau s cear sfaturi, pentru a veni la el. Cnd venea cineva la Avva Anuv, el l trimitea la Pimen, recunoscnd c primise harul nvrii celorlali, dar Pimen nu lua niciodat cuvntul n prezenta fratelui su mai mare i refuza s vorbeasc dup un alt btrn, chiar dac i ntrecea pe toi. Aflnd unde se retrseser cei apte frai, mama lor ncerc s i ntlneasc dar ei refuzar, de aceea se duse n faa bisericii i atepta ca asceii s vin acolo pentru adunarea lor de fiecare sptmn, smbta (cnd privegheau mpreun pn duminic). Vznd-o, fiii ei i ntoarser faa imediat. Ea alerg dup ei i, gsind ua ncuiat, plngea gemnd. Pimen i zise atunci din interior : "Voieti s ne vezi aici sau pe lumea cealalt ?". Ea i rspunse : "Dar nu sunt eu mama voastr ? Nu eu v-am crescut la sn ? Acum cnd prul mi-a albit, nu pot deci s v vd ?". El relua : "Dac tu i stpneti dorina de a ne vedea pe lumea aceasta, ai s ne vezi venic n lumea cealalt". i mama cea evlavioas plec atunci plin de bucurie, zicnd : "Dac v

Pomenirea Sfintilor douazeci si trei de Mucenici, care au fost chinuiti mpreuna cu Sfntul Adrian, si de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie. Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ivistion. Pomenirea sfntului Mucenic Adrian printul.
Acest sfnt a trait n zilele mparatului Liciniu n Bizant, si se tragea de la Roma, fecior fiind lui Prov, mparatul Romei, mpreuna cu un frate al sau, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop n Bizant, dupa Tit. Deci fericitul Adrian dorind a patimi pentru Hristos, s-a dus la Nicomidia si a mustrat pe Liciniu, caci stricase n desert si fara socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra crestinilor. Drept aceea fiind supus la multe chinuri, i s-a taiat capul; iar fratele sau Dometie episcopul lundu-i sfintele moaste le-a pus n Arghiropoli, unde erau si moastele Mucenicului Adrian, ale Nataliei si ale Apostolului Stahie, cel ce a fost

421

27 August
vd cu siguran acolo, atunci nu mai doresc s v vd aici pe pmnt". n primii ani Pimen postea mult, petrecnd adesea dou sau trei zile la rnd fr s mnnce i i supunea trupul la un regim de mare austeritate. Dar cu timpul, ctig o mare experien n tiina spiritual i, devenit medic, cluz i lumintor pentru locuitorii pustiului, el nva s mnnce moderat n fiecare zi pentru a nu cdea nici n mndrie nici n lcomie i s urmeze astfel calea mprteasc cea uoar si fr griji. Cnd ntr-o zi un frate l surprinse splndu-se pe picioare i a fost smintit, el i rspunse : "Noi nu am nvat s ne ucidem trupul, ci patimile". El mai spunea adesea : "Tot ceea ce depete msura, de la diavolul vine". Cumptat n ascez, era totui foarte strict n ceea ce privea relaiile cu oamenii i i considera chilia ca mormnt al su, n care clugrul, ca un mort, trebuie s rmn strin oricrei legturi cu cele pmnteti. ntr-o zi, guvernatorul inutului, dorind s l vad, l arest pe biatul surorii sale, pentru ca Btrnul s vin s mijloceasc n favoarea lui. Dar Pimen rmase insensibil implorrilor surorii sale, spunnd : "Pimen nu a nscut copil". i trimise vorb guvernatorului s fie judecat dup lege dac fcuse vreo greeal. Desigur, Btrnul nu a acionat ca un fr-deinim, ci cu nelepciunea i discernmntul su a neles c guvernatorul se va lsa pguba. Cnd un vizitator voia s discute cu el despre lucruri nalte, Btrnul rmnea tcut ; dar daca era ntrebat despre patimi i despre modul de a vindeca sufletul, atunci rspundea cu bucurie. Ddea interlocutorilor si rspunsuri n funcie de capacitatea lor de nelegere i de posibilitile lor, pentru a-i ncuraja s progreseze n virtute. nainte de toate el i sftuia s nu lase loc gndurilor ptimae complcndu-se n ele sau ncercnd s le rspund ; i asigura c ele vor disprea astfel de la sine : "Noi nu le putem mpiedica s vin s ne tulbure, dar e n puterea noastr s le rezistm". El nva c a se arunca n pe sine faa lui Dumnezeu, a nu se msura pe sine i a lsa n urma sa toat voia proprie sunt instrumentele curirii sufletului; dar mai ales prin osndirea de sine i prin trezvie sufletul va putea s se zideasc i s progreseze spre desvrire. Cnd fu ntrebat ntr-o zi dac se cuvenea s fie atenionai fraii ce erau vzui n vreo greeal, Pimen rspunse : "n chiar clipa n care noi acoperim greeala fratelui nostru, Dumnezeu o acoper pe a noastr, iar cnd noi scoatem la iveal greeala fratelui nostru, Dumnezeu o vdete pe a noastr". Iar cnd vedea cte un frate adormind la biserica, departe de a-l mustra, Batrnul Sfnt prefera s i ia capul i s l pun n poala sa, lsndu-l s se odihneasc. Ct despre trezvia proprie, veghea la ea cu strictee n orice clip, tiind c nceputul tuturor viciilor este mprtierea ; iar cnd trebuia s ias din chilia sa, se aeza mai nainte cte o or, punnd rnduial n gndurile sale. El mai spunea c "omul are nevoie de smerenie ca de suflarea ce iese din nrile sale" i c prin osndirea de sine, care ne face s l considerm pe fratele nostru mai sus dect noi, putem ajunge la aceasta smerenie care ne aduce odihna n orice mprejurare. El nsui adusese la o asemenea msur dispreuirea de sine nct mrturisea cu sinceritate : "n locul n care Satan e aruncat, eu m arunc i m aez sub fiinele iraionale, cci ele sunt ireproabile". Cnd era ntrebat cum de era posibil s se considere mai prejos de orice fiin creat de Dumnezeu i chiar de un uciga, Btrnul rspundea : "El nu a fcut dect greeala aceasta,eu ns pctuiesc n fiecare zi". Vznd ntr-o zi pe o femeie jelindu-se pe mormntul soului i al fiului su, Avva Pimen spuse fratelui sau Anuv c nu poate deveni clugr cel care nu a atins nc o asemenea msur n plngere sufletului i o mortificare nencetat a trupului. Alt dat czu n extaz n faa unuia din cei apropiai lui, care l intreb apoi unde fusese dus. El rspunse : "Gndul meu era acolo unde se gsea Sfnta Maic a Domnului, care plngea pe Crucea Mntuitorului i a vrea n toat vremea s plng i eu astfel". ntr-o zi vizitatori cunoscui venir din Siria pentru a-i pune ntrebri despre curia sufletului, dar Btrnul nu tia grecete i nu aveau interpret. Remarcnd jena musafirilor si, Pimen ncepu dintr-odat s vorbeasc grecete i le spuse: "Firea apei este moale, cea e pietrei este dur ; dar un burduf din piele agat deasupra unei pietre i care las apa s curg pictur cu pictur, ptrunde piatra. Aa i cuvntul lui Dumnezeu este blnd iar inima noastr e dur, dar omul care l aude adesea i deschide inima ctre frica de Dumnezeu". Dup ce a strlucit muli ani ca un luceafr n pustiu, nvnd prin propria experien i fcndu-se un model viu al tuturor virtuilor, Avva Pimen a adormit n pace, la ctva timp dup Sfntul Arsenie cel Mare (dup 449), dar fr s fi revzut pustiul Schitului. Cu peste 200 de apoftegme, admirabile prin profunzimea i nelepciunea lor, Sfntul Pimen ocup locul de frunte n diferitele colecii de Apoftegme ale Prinilor din Pustiu. Cum el relua adesea cele spuse de Prinii de mai nainte, se estimeaz c Sfntului Pimen sau celor ucenicilor lui apropiai li se datoreaz primele culegeri de Apoftegme.

Pomenirea Sfintei Mucenite Eutalia.

Aceasta sfnta era din Sicilia, avnd mama elina, cu curgeri de snge, care si ea se numea Eutalia, pe care au tamaduit-o Sfintii Mucenici Alfion, Filadelf si Chiprin; caci s-au aratat acesti trei sfinti mucenici n somn Eutaliei si i-au zis: "De crezi n Hristos si de te vei boteza, cu adevarat te vei vindeca si te vei mntui; iar de nu crezi, fugi departe de la noi". Iar Eutalia desteptndu-se, s-a plecat cuvintelor Sfintilor Mucenici. Pentru aceasta creznd s-a botezat cu Eutalia fiica sa cea de un nume; avea nsa si un fecior anume Sermilian, care a prins-o sa o sugrume, pentru ca crezuse n Hristos. Iar slujnica ei a scapat-o din minile lui. Pentru aceasta Eutalia fiica ei a mustrat foarte pe vrajmasul acela, fratele ei, caci a vrut sa omoare pe mama-sa; dar el zise: "Au doara si tu esti crestina?" Iar sfnta a zis: "Adevarat si cu osrdie doresc a muri pentru Hristos". Deci necuratul acela dezbracnd-o a batut-o cumplit, apoi a dat-o uneia din slugi ca sa o rusineze; iar ea facnd rugaciune a orbit sluga. Atunci fratele ei vaznd un lucru ca acesta, i-a taiat capul.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru si Marturisitorului Liverie (Liberiu), papa Romei.

422

28 August
Acest sfnt a trait pe vremea mparatiei lui Constantie (337-361), si a fost ntr-ajutor marelui Atanasie si lui Pavel Marturisitorul ca sa-si ia scaunele lor. Drept aceea mparatul Constantie, dupa moartea fratelui sau a trimis de l-a adus de la Roma, si ncercnd a-l pleca ca sa se fereasca de mpartasire cu Atanasie, si ca sa fie la un gnd pentru caterisirea lui. Dar neputnd a-l pleca, l-a izgonit n Tracia. Dupa aceea mergnd mparatul la Roma si fiind silit de multi, a poruncit sa-si ia fericitul Liverie iarasi scaunul, la care si mergnd a raposat n Domnul. la imparat dreptul de a o face. De atunci, Sfntul Fanurie a savrsit multe minuni, ndeosebi pentru gasirea obiectelor si animalelor disparute. Dupa o traditie populara raspndita in Creta, mama sfntului ar fi fost o mare pacatoasa si, in ciuda tuturor eforturilor sale, sfntul nu a reusit sa o converteasca. El nu a incetat totusi nici o clipa sa se roage pentru mntuirea ei; iar cnd pagnii au venit sa-l ucida cu pietre, sfntul ar fi exclamat: "Pentru aceste osteneli, Doamne, ajuta-le tuturor celor care se vor ruga pentru mntuirea mamei lui Fanurie". De aceea, pna astazi cnd credinciosii din Creta pierd vreun obiect, ei au obiceiul sa faca prajituri pe care le dau celor saraci pentru iertarea mamei sfntului Fanurie.

Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Osie, episcopul Cordovei (Cordoba, Spania).

Fericitul acesta, stralucind mai nainte n sihastrie si fiind mpodobit cu tot felul de fapte bune, a fost facut episcop al scaunului Cordobei din Spania. Apoi avnd rvna pentru credinta ortodoxa, a mers si la marele si ntiul Sobor, de la Niceea, mustrnd si lepadnd tulburarea cea arieneasca. Acesta a strns si Soborul ce s-a facut la Sardica si exarh a fost, ntre cei ce se adunasera atunci acolo, pentru ca nu iscalise caterisirea mpotriva marelui Atanasie si a altor multi episcopi goniti din scaunele lor de catre Constantie, sau mai bine, pentru ca nu era la o unire cu raul eres al lui Arie, a fost izgonit, si suferind multe scrbe si patimi, a luat sfrsitul ntr-acel surghiun.

28 August
Ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Moise Arapul ("cel din tlhari"), Etiopianul.
Acest fericit era de neam etiopian si la fata peste tot negru, fiind sluga unui oarecare ce se afla la lucruri politicesti. Pentru firea lui cea rea si pentru viata tlhareasca l-a gonit domnul sau. Pizmuind el pe un pastor care l zaticnise de la un lucru rau, s-a hotart sa-l ucida; si aflnd ca acela este de cealalta parte de apa Nilului si fiind apa mare, si lua sabia n gura, si-si puse camasa n cap, si trecu not. Dar pastorul prinznd de veste a fugit; atunci el a junghiat patru berbeci alesi, si nsiruindu-i pe o funie, a trecut iarasi Nilul not. Si mncnd carnurile, si vnznd pieile pe vin, s-a dus la sotii lui. Acestea le-am povestit ca sa vedeti, ca este cu putinta ca cei ce vor, pot sa se mntuiasca prin pocainta. Acesta n cele din urma venind ntru umilinta, din oarecare primejdie, s-a dus la o mnastire, si att s-a pocait nct a tras si pe sotii lui catre Hristos prin pocainta. Iar oarecnd seznd n chilia sa, nimerira la dnsul niste tlhari, nestiind ca el este Moise, pe care fericitul legndu-i cu un streang, i puse pe umeri ca pe un sac cu paie, si-i duse la obste. Si zise catre frati: "De vreme ce mie nu mi se cade sa fac nedreptate, am aflat pe acestia ce venira sami faca rau. Ce porunciti pentru ei?" Iar aceia daca-l cunoscura ca el este Moise, vataful de tlhari cel vestit si nebiruit, se marturisira lui Dumnezeu, si se lepadara de lume si se facura calugari foarte iscusiti. De aceea traind sfntul cu placere dumnezeiasca si luptndu-se cu demonul neastmpararii, a murit fiind batrn de 75 de ani, facnduse si preot, si lasnd 70 de ucenici.

Pomenirea botezului famenului etiopian, de catre Sfntul Filip. Pomenirea Sfintei Antusa cea noua, care cu sac de par fiind mbracata si cu piatra legata de grumaji si n put aruncata, s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Fanurie.
In timpul lucrarilor pentru scoaterea la iveala a zidurilor fortaretei din Rodos (Rhodos), muncitorii au descoperit ruinele unei frumoase biserici de altadata, sub dalele careia au gasit numeroase icoane. Printre ele, singura care era intacta era o icoana reprezentnd un tnar militar, care tinea in mna sa dreapta o cruce, deasupra careia se gasea o lumnare aprinsa, iar de jurimprejurul icoanei erau reprezentate doisprezece scene ale muceniciei sale. Episcopul locului, Nil (1355-1369), a putut descifra inscriptia: "Sfntul Phanourios" (Fanurie), nume care nu se gasea in vechiile martirologii si sinaxare. Cum guvernatorul insulei refuza sa-i acorde permisiunea de a restaura biserica, piosul Episcop s-a dus la Constantinopol, obtinnd de

423

29 August Pomenirea Sfintilor Mucenici Diomid si Lavrentie, care, fiind legati de plop si sagetati, s-au savrsit. Pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a savrsit.
Dreptul Iezechia (721-691 .Hr.) era fiul regelui necredincios Ahaz. Viata Dreptului Iezechia e descrisa in Vechiul Testament, 4 Regi 18-20. A devenit rege al regatului Iuda la virsta de douazeci si cinci de ani si a domnit la Ierusalim timp de 29 de ani. Inflacarat adorator al Adevaratului Dumnezeu, Iezechia a redeschis Templul lui Solomon. In vremea sarbatoririi Pastelui evreiesc, la care a invitat pe toti supusii regatului lui Israel, Iezechia dadu ordin sa se distruga idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fusesera pedepsiti stramosii care se lepadasera de Dumnezeul Cel Adevarat. Dupa aceasta, idolatria a incetat nu numai in regatul lui Iuda, ci in multe locuri din regatul lui Israel. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a scapat de dusmani si i-a indeplinit rugaciunile. Astfel, in al patrusprezecelea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib fiu al lui Salmanasar cucerind Israelul, si-a adunat fortele pentru a incepe razboi impotriva lui Iezechia. Regele asirian cuceri fortareata Lachis si trimise o armata spre Ierusalim, cerind ca regele iudeu sa se predea. Iezechia s-a intors catre Dumnezeu in rugaciune si un inger al Domnului dobori 185 000 de soldati de partea asiriana. La putin timp dupa retragerea lui Senaherib, Iezechia se imbolnavi. Profetul Isaia veni la el prin voia lui Dumnezeu si ii spuse sa isi puna ordine in ale sale, pentru ca va muri in curind. Dar puterea rugaciunii lui Iezechia fu atit de mare incit Dumnezeu ii prelungi viata cu inca cincisprezece ani. Rugaciunea sa era inflacarata cind implora ajutorul lui Dumnezeu. Dar si mai fierbinti erau rugaciunile sale de multumire. Iezechia a murit la virsta de 54 de ani si a fost ingropat cu inalte onoruri la Ierusalim. Amintirea Dreptului Iezechia se praznuieste si in Duminica Iertarii (a lasatului sec de brnza). Sfntul Simeon au adus marire lui Dumnezeu si au spus tuturor ca Mesia a venit in lume (Luca 2, 38).

Pomenirea Sfintilor treizeci si trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au savrsit.

29 August
n aceasta luna n ziua a douazeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc nainte-mergator si Botezator Ioan.
Sfntul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit de la nsusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dinti intre Profeti. Pe cind inca se afla in pntecele mamei sale, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in ea Prea Sfinta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care lumea nu era vrednica" (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, aceasta semnificnd stapnirea tuturor pornirilor trupesti. Regasind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hranea cu cosasi si cu miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, cnd a auzit Cuvntul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile care veneau la el, atrase de viata sa ingereasca. El ii boteza in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mntuitorul el ii indruma sa faca mai curnd roade vrednice de pocainta, decit sa se laude ca sint fiii lui Avraam. Relund cuvintele profetului Isaia, el le spunea : "Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait". (Is. 40:3-5). Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mntuitorul asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare dect mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfnt". Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-att de mari inct fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mntuitor, al carui Inaintemergator fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi. Sfntul Ioan medita fara incetare la Cuvintul lui Dumnezeu si le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative in fata respectarii Legii

Pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul n Templu.
Dreapta proorocita Ana se tragea din neamul Aserilor si era fiica lui Fanuel. Ea a trait cu sotul sau timp de sapte ani pna la moartea acestuia. Dupa moartea lui, Dreapta Ana a dus o viata stricta si pioasa, "neparasind Templul si slujindu-l pe Dumnezeu zi si noapte n post si rugaciune" (Luca 2, 37). Cnd Dreapta Ana avea 84 de ani, l-a vazut pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim. Fusese adus pentru a fi inchinat lui Dumnezeu drept copil prim-nascut conform legii mozaice. Dreapta Ana a auzit si cuvintele de profetie ale Sfintului Simeon de-Dumnezeu-Primitorul spuse Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Proorocita Ana mpreuna cu

424

30 August
dumnezeiesti, a carei desavirsita intruchipare era viata sa. De aceea nu se temea sa adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rusine si dezmatat care, contrar Legii, se casatorise cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip pe cnd acesta din urma era inca in viata si avusese cu ea o fata, Salomeea. Facindu-se mijlocitorul constiintei inveterate a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : "Nu iti este ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau". De aceea Irodiana nutrea in ea o ranchiuna puternica impotriva lui Ioan si voia sa il omoare ; era insa impiedicata de Irod care il proteja, ca barbat drept si sfnt, dar mai ales pentru ca se temea de poporul pe care il cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida isi atinse scopul si facu astfel incit Profetul sa fie dus la inchisoare in fortareata din Macheronte. Cind fu aniversarea zilei de nastere a regelui, in apropierea Pastilor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un mare ospat, in timpul caruia toti se dedara imbuibarii si betiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte, si ea placu privirii desfrnate a tatalui sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumatate din regatul sau. La sfatul mamei sale, tnara ceru sa ii fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezatorul. Regele se simti incurcat, dar din cauza juramntului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitatilor, se decise sa il omoare pe Cel Drept. Sentita fu pe loc executata, un soldat ii taie capul Sfintului Ioan in inchisoare si il aduse imediat, inca sngernd, pe un platou, in sala de ospat care adresa in tacere reprosul sau fata de slabiciunea criminala a regelui. Salomeea prezenta mamei sale trofeul, cu aerul de a spune : "Mannca, o, mama, trupul celui care a trait ca unul fara trup, si bea sngele lui. Aceasta limba care nu inceta sa ne faca reprosuri va tacea de-acum pentru totdeauna". Ucenicii Sfntului venira sa ii ia trupul si mersera sa il ingroape in Sevastia apoi se dusera sa il instiinteze pe Iisus. Abia mult mai trziu Moastele Sfntului Inaintemergator fura regasite in mod miraculor, pentru a raspndi harul asupra credinciosilor care li se inchina. Acest act sngeros pare sa fi fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Inaintemergatorul lui Hristos pe pamnt, Sfntul Ioan Botezatorul sa fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mntuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului. Prin viata precum si prin moartea sa, Inaintemergatorul ramne de asemenea pentru toti Crestinii un Profet si un stapnitor al vietii spirituale. Prin comportamentul sau ireprosabil, el ii invata sa lupte pna la moarte impotriva pacatului, nu numai pentru respectul dreptatii si ascultarea Legii lui Dumnezeu dar si pentru a inainta in virtute si curatia inimii. Orice constiinta cizelata prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamana deci cu Inaintemergatorul si croieste "caile Domnului" in sufletul care se caieste, pentru a-i da cunoasterea Mntuirii (cf. Luca 1:76).

Pomenirea Cuvioasei Teodora, cea din Tesalonic, care era cu neamul din Egina.

30 August
Ziua a treizecea, pomenirea celor ntre sfinti Parintii nostri Alexandru, Ioan si Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului.
Sfntul Alexandru, arhiepiscopul Constantinopolului De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfntul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfntul Mitrofan (cf. 4 iunie), Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai trziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria sfntului Constantin asupra lui Licinius, mparatul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagni din Bizant, care s-au vazut infrnti nu de discursul sfntului, ci de o minune ce a savrsit-o. Cum sfntul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batrn ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, mparatul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti ce au stralucit in timpul lucrarilor sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvinteze. Un inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfntului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredintele Domnului sufletul sau in zece zile, si ca sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormntare a Sfntului Mitrofan l-au inscaunat in mod solemn pe sfntul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. In urma Sinodului de la Nicea, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat sa apare Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Unii au spus chiar ca sfntul Alexandru ar fi facut mai multe calatorii apostolice n Tracia, Macedonia, Tesalia si in insulele grecesti pentru a predica credinta Sinodului ortodox de la Niceea. Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l nsele pe mparat semnnd o marturisire de credinta n care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut nainte de toti vecii.

425

30 August
Profitnd deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, mparatul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate mpotriva Sfntului Atanasie cel Mare (praznuit la 18 ianuarie mpreuna cu Sfntul Chiril, amndoi arhiepiscopi ai Alexandriei, si la 2 mai - aducerea moastelor), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Lund cunostiinta de toate acestea, sfntul Atanasie s-a mbarcat n secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a ncercat in zadar sa vorbeasca cu mparatul, n timp ce sinodul de la Tir l condamna la exil n Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit n osar contra lui, astfel ncat mparatul la chemat la Constantinopol ca sa se mpartaseasca cu sfntul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfntului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfnta Liturghie in care sa se mpartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfntul Alexandru s-a retras in biserica Sfnta-Irina si, ngenunchiind n fata sfntului jertfelnic, sa rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie mpacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Smbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe cnd se gasea n piata lnga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe cnd era la closet, matele au crapat n el, si acolo a si murit, n locul n care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de mpartasanie si de viata. Cnd a aflat aceasta veste, Sfntul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata nca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfrsit, si sfntul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit n pace cteva luni dupa moartea Sfntului Constantin (337), la vrsta de 98 de ani, lasnd n scaunul de la Constantinopol pe Sfntul Pavel (praznuit la 6 noiembrie). Sfntul Ioan, patriarhul Constantinopolului Desi nu mai stim azi pe care din sfintii patriarhi de Constantinopol cu numele de Ioan praznuim in aceasta zi, se pare ca este vorba de Ioan al VIII-lea Xiphilinos, care a pastorit intre anii 1064 si 1075, cnd a murit, n vrsta de 65. Originar din Trebizonda, el si-a facut studiile la Constantinopol, unde a fost prieten cu Mihail Pselos (Psellos), dar fara sa impartaseasca cu el pasiunea pentru filosofia neoplatonica ce l-a si condus la erezie. Cum Ioan era foarte invatat in stiintele juridice, i s-a ncredintat catedra de drept a Universitatii imperiale pe care Pselos se straduia sa o ridice la naltimea de altadata. Dar in urma unor intrigi de la curte, Ioan este nevoit sa paraseasca capitala si, dupa ce a luat harna monahala, a trait zece ani intr-o manastire din Muntele Olimp al Bitiniei. La moartea Patriarhulu Constantin Lichoudes, Ioan a fost chemat de mparatul Constantin Doukas (Duca) si sfintit Patriarh Ecumenic, impotriva retinerilor sale. In acele vremuri tulburi, cnd expansiunea turcilor seleucizi devenea din ce in ce mai amenintatoare, patriarhul Ioan, om al pacii si al impacarii, s-a straduit sa refaca legaturile cu Biserica armeama. A trait toata viata intr-o mare saracie si intr-o desavrsita curatie. Dadea milostenie tot ce avea, facea distributii publice de cele necesare vietii si ajuta la intretinerea si refacerea bisericilor. Slujea zilnic Sfnta Liturghie, n ciuda criticilor unor alti episcopi, mai lumesti, si era stralucitor in interpretarea dogmelor si canoanelor Bisericii. Sfntul Pavel, patriarhul Constantinopolului Sfntul Patriarh Pavel al IV-lea zis cel Tnar era originar din Cipru. El a fost mai nti citet, si, stralucind cu cuvintele si faptele sale virtuoase, a fost ales Patriarh, impotriva vointei sale, in cea dea doua Duminica a Postului Mare din anul 780, dupa o lunga perioada n care tronul de patriarh a fost neocupat, din cauza tulburarilor ereziei iconoclaste. Sub presiunea mparatului persecutor Leon al IV-lea Kazarul, Pavel a trebuit sa semneze un document in care declara ca nu va accepta cultul icoanelor. Dar mparatul a murit la putina vreme dupa hirotonirea lui, asa nct a putut sa retracteze cele semnate cu forta. Totusi, erezia continua sa se raspndeasca, iar el, batrn si bolnav, se vedea neputincios a-i face fata, asa nct a preferat sa renunte la slujirea de Patriarh si sa se retraga la Manastirea lui Flor, fara sa o previna insa pe imparateasa regenta, Sfnta Irina (cf. 7 august ). Decum au aflat, mparateasa si fiul ei Constant al VI-lea s-au dus la sfntul episcop si l-au ntrebat de ce a plecat. Fericitul Pavel, n lacrimi, le-a raspuns: "Nu ar fi trebuit sa accept sa fiu in fruntea unei Biserici care se separa de impartasirea cu celelalte scaune patriarhale". Plini de intristare si de amaraciune, suveranii au trimis o ambasada de patricieni si membrii ai Senatului, ca sa ncerce sa-l convinga sa revina. Dar el le-a raspuns cu hotarre: "Daca nu adunati un Sinod Ecumenic care sa corecteze eroarea care este n mijlocul nostru, atunci nu este nicidecum mntuire pentru voi". Si cum ei il intrebau de ce a acceptat sa semneze cu mparatul eretic, Pavel le-a raspuns: "Tocmai din aceasta cauza plng si ma tnguiesc acum si m-am horart sa ma pocaiesc, rugndu-l pe Dumnezeu sa ma pedepseasca pentru ca nu am predicat adevarul de frica nebuniei voastre". A adormit cu pace doua sau trei luni dupa aceasta (784), aducnd mare doliu la palat si printre ortodocsi, caci toti il admirau pentru virtutea si credinta sa. Iar datorita acestei hotarri si mustrari a lui, mparateasa si patriarhul ce i-a urmat, Sfntu Tarasie (cf. 25 februarie), au inceput pregatirea celui de-al VII-lea Sinod Ecumenic, care a restabilit cultul icoanelor n anul 787.

Pomenirea Preacuviosului Fantin, facatorul de minuni.

Acest sfnt Fantin era cu neamul din latura Calabriei, fiul lui Gheorghe si Vrieniei. El din scutece, fiind sfintit lui Dumnezeu, a fost dus la o mnastire, unde lucra toata fapta buna, si facndu-se iscusit lucrator poruncilor lui Dumnezeu, s-a nvrednicit cu dumnezeiesti descoperiri, iubind a petrece n pustietati si n munti si cte 20 de zile postind. nca si gol patru ani a rabdat a fi si cu nenumarate

426

30 August
ntmplari s-a luptat n vremea navalirii celor de alta credinta, pe care saizeci de ani le-a rabdat. Atunci si-a luat pe ucenicii sai: Vitalie si Nichifor, s-a dus la Pelopones, si zabovind si la Corint multa vreme, pentru multi s-a facut pricina de mntuire. Mai n urma mergnd si la Atena si nchinndu-se sfntului locas al Nascatoarei de Dumnezeu, s-a ntors la Larisa, unde multa vreme zabovind lnga mormntul Sfntului Achilie, n urma a venit la Tesalonic, unde din destul desfatndu-se de multe minuni ale Marelui Mucenic Dimitrie, si tinndu-si canonul obisnuit al nfrnarilor ntregi opt ani, ntru bune batrneti, a parasit viata. inlaturarii domnului Miron Barnovschi, s-a retras la Manastirea Secu. In anul 1632, in timpul domniei voievodului Alexandru Ilias, prin lucrarea lui Dumnezeu, arhimandritul Varlaam a fost chemat sa pastoreasca Mitropolia Moldovei in locul Mitropolitului Atanasie (1629-1632), care s-a mutat la cele vesnice si a fost inmormantat la Manastirea Bistrita, Neamt. Noul Mitropolit unea invatatura cu rugaciunea si cuvantul intelept cu fapta cea buna. In timpul pastoririi invatatului Mitropolit Varlaam, Mitropolia Moldovei s-a bucurat de mult ajutor din partea binecredinciosului domnior Vasile Lupu. Sprijinit si de Sfantul Mitropolit Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640, pe care a instalat-o la Manastirea "Sfintii Trei Ierarhi" din lasi. Intelept aparator al dreptei credinte si al unitatii Bisericii Ortodoxe in vremuri tulburi, Mitropolitul Varlaam s-a ocupat indeaproape de organizarea Sinodului de la lasi din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului in 1638, pentru a da clerului si credinciosilor ortodocsi o calauza in lupta lor impotriva ratacirilor de la Sfanta Traditie a Bisericii. Vrednicul Mitropolit Varlaam al Moldovei era pretuit atat in tara, cat si in afara ei. Astfel, pentru evlavia si intelepciunea sa, Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, intre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului. Ca un pastor bun si harnic, Mitropolitul a tiparit la Iasi mai multe carti de slujba si de aparare a credintei ortodoxe, si anume: Cazania, Cele sapte taine, Raspunsul impotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu si altele. Lucrarea sa intitulata Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643) a fost prima carte romaneasca tiparita in Moldova, numarandu-se pana astazi intre cele mai de seama scrieri din istoria vechii culturi romanesti. Ea s-a raspandit in toate provinciile romanesti, dar mai ales in Transilvania, unind in cuget si credinta pe romanii locuind de o parte si de alta a muntilor Carpati. In timpul pastoririi Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidita frumoasa biserica a Manastirii "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi, ctitoria cea mai de seama a a domnitorului Vasile Lupu. In aceasta biserica, sfintita in anul 1639, Mitropolitul Varlaam slujea adeseori si binevestea Evanghelia lui Hristos cu ravna si intelepciune. In anul 1641, in aceasta biserica, evlaviosul Mitropolit Varlaam a asezat moastele Cuvioasei Parascheva, daruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, in semn de recunostinta pentru ajutorul oferit de el acesteia, in vremea Patriarhului ecumenic Partenie. Prin evlavia sa, Mitropolitul Varlaam a sporit mult in randurile credinciosilor cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru a intari credinta ortodoxa si a-i lumina pe tineri, Mitropolitul Varlaam l-a indemnat pe domnitorul Vasile Lupu sa intemeieze la lasi, in anul 1640, prima scoala de

Pomenirea Sfintilor sase Mucenici cei din Meletina. Pomenirea Preacuviosului Sarmata, din desertul Egiptului. Pomenirea Preacuvioasei Vriena. Pomenirea Sfintilor saisprezece Mucenici Tivei. Pomenirea Sfntului Ierarh Evlavie, care cu pace s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Felix, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Furtinian, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Septimin, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfntului Mucenic Ianuarie, care de sabie s-a savrsit. Pomenirea Sfantului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei.
Sfantul Mitropolit Varlaam a pastorit Mitropolia Moldovei intre anii 1632-1653, in timpul domnitorilor Alexandru Ilias, Miron Barnovschi, Moise Movila si Vasile Lupu. Provenind dintr-o familie de razesi, care se numea Motoc, din Borcesti, sat disparut situat langa Targu-Neamf, Mitropolitul Varlaam s-a nascut in jurul anului 1590. Numele sau de botez a fost Vasile. Din tinerete si-a indreptat pasii spre Schitul Zosim de pe valea paraului Secu, unde a invatat carte si limbile slavona si greaca. Pe aceeasi vatra, Vornicul Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana au ctitorit in 1602 Manastirea Secu in care a inceput sa functioneze si o scoala. Tanarul Vasile Motoc a intrat in obstea noii manastiri, unde a fost calugarit cu numele de Varlaam. Fiind bun povatuitor, a fost numit egumen al manastirii. Cu multa osardie, cuviosul Varlaam s-a adancit in tainele cartilor, traducand Scara (Leastvita) Sfantului Ioan Scararul (1618). Apoi, pentru stradaniile si virtutile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit. Ajungand sfetnic de incredere al domnitorului Miron Barnovschi, in anul 1628, arhimandritul Varlaam este trimis la Kiev si Moscova in vederea cumpararii de icoane pentru manastirile Dragomirna si Barnova si pentru biserica ctitorita de domnitor in Iasi. Savarsind aceasta, Varlaam s-a intors in tara, dar primind vestea mortii Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) si pe cea a

427

31 August
grad inalt din Moldova, dupa modelul Academiei duhovnicesti de la Kiev, infiintata acolo de Sfantul Ierarh Petru Movila. Noul asezamant de cultura din Moldova, in care se preda in limbile greaca, slavona si romana, se afla in incinta Manastirii "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi, avand la inceput si profesori trimisi de Mitropolitul Petru Movila al Kievului, ca semn ca nu si-a uitat patria sa, Moldova. Dupa ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc in anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de liniste si de rugaciune, s-a retras la manastirea sa de metanie, Secu, dupa cum marturiseste cronicarul Miron Costin, Vrednicul Mitropolit a mai trait patru ani, in smerenie, in rugaciune si in vietuire sfanta, stramutandu-se la vesnicele locasuri catre sfarsitul anului 1657. Toate cele agonisite in timpul vietii sale le-a daruit Manastirii Secu. Marele Mitropolit Varlaam al Moldovei a fost inmormantat in zidul de miazazi al bisericii Manastirii Secu. Pentru ravna sa in apararea dreptei credinte, pentru vietuirea sa sfanta si pentru lumina duhovniceasca pe care a daruit-o poporului roman dreptcredincios, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, in data de 12 februarie 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a inscris in randul sfintilor din calendar pe invatatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.

Pomenirea nnoirii bisericii Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, de la Neoria.

Pe vremea mparatiei binecredinciosilor mparati Mihail si Teodora un oarecare patriciu cu numele Antonie, avea n Constantinopol o casa cinstita n curtea careia era si o biserica a Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei. Din aceasta biserica fusese luata podoaba de mparatii cei mai dinainte luptatori mpotriva icoanelor, scotnd sfintele icoane si nsemnndu-se numai cruci n locul lor. Deci patriciul acesta iarasi facnd icoanele bisericii acestia cum se cuvenea, a facut si o baie foarte mica dedesubtul bisericii pentru trupeasca sa odihna; iar deasupra acelei bai se facea pururea slujba lui Dumnezeu. Pentru aceasta a umbrit ntru dnsul darul Preasfntului Duh, prin Preacurata Maica Domnului nostru Iisus Hristos, si au nceput a se face multe tamaduiri de multe feluri de boli. nca oarecare iubitori de Dumnezeu se strnsera si au cerut de la patriciul, sa faca o data pe saptamna baie pentru fratii cei n Hristos si mai ales bolnavi. Si lund voie faceau aceasta cu credinta si se vindecau. Dupa aceea, apropiindu-se sa moara patriciul, a lasat baia aceea si biserica pe seama celor ce s-au aflat atunci oameni iubitori de Dumnezeu, pentru a lui sufleteasca mntuire. nsa aceia fiind saraci si neavnd nici apa de ajuns, nici alt venit, ncet, ncet, au parasit grija lucrului si baia a ramas nengrijita. Si jefuind-o unii si altii de uneltele si podoabele ce avea ntr-nsa, a ramas la stingere desavrsit. Iar sfnta biserica, caci era nalta si vindecatoare celor bolnavi, au lasat-o, facnd slujba ntr-nsa, un preot, care din dumnezeiescul dar ce era ntrnsa, avea din destul cele ce erau spre trebuinta hranei. Deci fericitul mparat Roman facndu-si palate mparatesti si trebuindu-i mult material de lucru, si fiind nstiintat de aceasta casa a Nascatoarei de Dumnezeu ca are mult material, a pus gnd ca sa o strice. Iar Nascatoarea de Dumnezeu ce locuia ntr-nsa n-a ngaduit cele ce gndea mparatul. Caci n noaptea aceea sa aratat celui ce era ispravnic peste lucru si unui tnar ce era ruda cu ispravnicul si le-a zis cu groaza, sa nu cuteze nicidecum a-i strica biserica aceea. Si daca s-a facut ziua, spunnd tnarul visul catre maica ispravnicului a nteles si mparatul, care ndata cum auzi, zise cuvntul acesta: "Nu voi sa am judecata cu Preasfnta Nascatoare de Dumnezeu, ci nca voi nnoi casa aceea cu cele ce-i vor trebui". Pentru aceasta, n loc sa strice oamenii cei ce au fost trimisi, au curatit baia cu toata nevointa si au nalbit-o. Dupa aceea

31 August
Ziua a treizeci si una, pomenirea punerii n sfnta racla a Cinstitului bru al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei, n cinstita ei casa, care este n Halcopratia, unde a fost adus de la episcopia Zilas, n zilele mparatului Iustinian; si minunea ce s-a facut prin punerea Cinstitului bru deasupra mparatesei Zoe, sotia mparatului Leon cel ntelept.
mparatul Arcadie, feciorul lui Teodosie cel Mare, scotnd cinstitul bru al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei din Ierusalim, caci acolo era pastrat cu cinstita ei haina pna n acea vreme de o femeie fecioara, l-a adus n Constantinopol, si l-a pus ntr-un sicriu luminat, pe care l-a numit si sfnta racla. Deci trecnd 410 ani, a deschis acea sfnta racla mparatul Leon cel ntelept, pentru femeia sa Zoe, care era chinuita de duh necurat, si care vazuse si dumnezeiasca vedenie; ca de s-ar pune peste dnsa cinstitul bru, s-ar lecui. Si s-a aflat cinstitul bru stralucind ca si cum ar fi fost tesut atunci nou, avnd o pecete tiparita n aur; si hrtie Codicel lipita, care arata cu numarul, vremea, indictionul si ziua n care fusese adus sfntul bru n Constantinopol si cum a fost pus de minile mparatului Arcadie n racla, pecetluita fiind de dnsul. Acest bru sarutndu-l mparatul, si ntinzndu-l peste mparateasa cu mna patriarhului ce era atunci, o, minune, ndata s-a mntuit de boala mparateasa, si toti slavind pe Mntuitorul Hristos si dnd laude de multumire Preacuratei Maicii Lui, l-au pus iarasi n acea racla unde era mai nainte.

428

31 August
gatindu-se toate si facndu-se baie mai mare, de avea si scaldatoare si nfierbntnd-o, se scaldara mparatii: Roman, Constantin si Hristofor, si bucurndu-se ntarira baia si cu hrisov de mila sa aiba a lua pe fiecare an si a daruit-o la mnastirea cea numita a ispravnicului pentru ca sa poarte grija de baie si de biserica Nascatoarei de Dumnezeu, monahii mnastirii aceleia. Si cte minuni adica s-au facut mai nainte n mai sus zisa biserica a Nascatoarei de Dumnezeu, le vom lasa, dar aici vom povesti una numai ce s-a facut n vremea noastra. O femeie oarecare vestita a cazut n boala grea si s-a umflat, si chinuindu-se cu nesuferite dureri, si-a cheltuit toata averea sa la doctori si nimic nu se folosi de la ei. Auzind de minunile ce se faceau la biserica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, s-a dus si ea acolo; si ramnnd acolo cteva zile si nimic folosindu-se, ci bntuita foarte rau de boala, a iesit si s-a dus la biserica Nascatoarei de Dumnezeu cea din Vlaherne si caznd la pamnt se ruga zicnd: "Miluieste-ma, Maica lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de tot ajutorul omenesc, am nazuit la tine". Deci ramnnd acolo noua zile, i s-a aratat n ziua cea de pe urma o femeie de cinste zicndu-i: "O, femeie, ce strigi catre mine de ma superi nencetat?" Iar ea a zis catre dnsa: "O, stapna, stiu ca pentru pacatele mele ma chinuiesc; dar stiind ca pentru noi pacatosii Fiul tau si Dumnezeul nostru S-a pogort din ceruri, si nascndu-Se din pntecele tau S-a facut om; drept aceea am nazuit la tine, ca sa aflu mila, eu ticaloasa". Iar Nascatoarea de Dumnezeu zise iarasi catre dnsa: "Du-te la locasul meu cel mic de la Neorie si acolo ti vei afla vindecarea". Daca s-a trezit femeia a multumit lui Dumnezeu, si s-a dus degrab la Neorie si caznd cu rugaciune la Maica lui Dumnezeu, zicea: "Miluieste-ma, Stapna, si plineste milosrdia ta ntru mnie". Si dupa ce a zis acestea a adormit; si a vazut iarasi pe Nascatoarea de Dumnezeu ce i se aratase mpreuna cu un barbat frumos, care a zis catre acela: "Iata femeia cea bolnava; spinteca-i pntecele"; si acela ndata lovind-o peste pntece cu varga ce tinea n mna, se facu nevazut, mpreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu ce se aratase cu dnsul. Deci trezindu-se femeia simti ca iesea dintr-nsa miros greu si nesuferit, si ndata dezbracndu-se de mbracamintele ce purta, intra n baie, si spalndu-se a iesit cu femeile ce erau cu dnsa, sanatoasa si vindecata. Si nchinndu-se acelui sfnt loc, tamia cu mirodenii, multumind Preasfintei Stapnei de Dumnezeu Nascatoarei, ntru slava Celui ce S-a nascut dintr-nsa, Hristos Dumnezeul nostru.

Pomenirea Sfintilor trei sute saizeci si sase de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfntului Aidan episcopul, ntemeietorul manastirii din Lindesfarne.
Sfintul Aidan s-a nascut in Irlanda in ultima parte a secolului al VI-lea. A fost tuns calugar la Iona (in Scotia) in comunitatea creata mai devreme de Sf. Columba ca un ostrov sfint si pamint neintinat pentru evanghelizarea Britaniei. Sfintul Aidan a fost ales sa evanghelizeze Northumbria datorita felului sau daruit si blind de a invata pe altii. A fost hirotonit episcop si trimis in Northumbria. A sosit la Lindesfarne in anul 635, facind din locul acesta un al doilea ostrov sfint pe coasta opusa a Britaniei, care deveni resedinta sa episcopala. A crestinat pe pagnii locului. Uneori intilnea ganguri rivale de tineri gata sa se ia la bataie. Le propovaduia Evanghelia intru Pace si ei isi lasau jos armele, erau botezati si se faceau manastiresti. Sfintul Aidan tinea la traditiile rasaritene, care erau regula in Irlanda. El invata si practica cele mai stricte rinduieli ale postului, data Pastelui rasaritean si natura colegiala a regulii bisericesti, preferind episcopilor pe stareti. De multe ori, Regele Oswald avea sa il insoteasca pe Sf. Aidan in peregrinarile sale de evanghelizare a tinuturilor rurale, servindu-i ca interpret. Sfintul Aidan invata, predica si incuraja in permanenta, dar conducea prin exemplu. Era cunoscut pentru asceza si pentru milostenia sa. Regele Oswin ii dadu un cal frumos pentru a-i fi de ajutor. Aidan il dadu cu toata splendoarea harnasamentului sau, unui milog care cerea de pomana. A folosit o parte din ce primea pentru a elibera sclavi din sclavie. Unii dintre acestia devenira discipolii sai. Sf. Aidan trimise propovaduitori peste tot prin Anglia si pina in Olanda, ridicind manastiri. El a tuns si primul calugar in Northumbria, Hieu. De asemenea a convins-o pe Hilda sa ramina in Anglia si a sprijinit-o in munca ei de ridicare a manastirilor de maici peste tot prin Anglia. Acest episcop cu frica lui Dumnezeu a infaptuit toate acestea si inca multe altele in numai saisprezece ani. A trecut la odihna intru Domnul in ziua de 31 august 651. A fost imediat salutat ca "Apostolul Northumbriei". A fost inmormintat la Lindesfarne. In 664, cind manastirea Lindesfarne a cazut sub presiunea Romei si a acceptat Sinodul de la Whitby, Sf. Colman a luat moastele Sf. Aidan si s-a retras la Iona, care a ramas un bastion al Crestinatatii Celte.

Pomenirea Sfntului Mucenic Fileort. Pomenirea Sfntului Mucenic Diadoh. Pomenirea Sfintelor sapte fecioare din Gaza, care de sabie s-au savrsit. Pomenirea Sfintilor Mucenici: Mina, Faust, Andrei si Iraclie. Pomenirea Sfintilor patru Mucenici din Perga Pamfiliei, care siliti fiind a alerga pe asternut de carbuni aprinsi, s-au savrsit.

429