CMYK
Anul V, nr. 29718 - 24 i
anuarie 20
07
8 pagini - preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
Radio Trinitas
Radio Trinitas
(95,3FM)
Ascultaþi
1600
SFÂNTUL
IOAN
Gurã de Aur
NEAGOEBASARAB,
un spiritcomplexal Ortodoxiei
pag. 5
www.eparhiaargesului.ro/ argesulortodoxwebsite
Istoria icoanei
: în urmaincendiului din 1847, biserica a ars în întregime, singurul lucru care s-apãstrat fiind tocmai icoana SfântuluiAntonie cel Mare, care de atunci adevenit patronul spiritual al lãcaºuluiCurtea Veche, alãturi de MaicaDomnului.
Adresa:
Strada Francezã, nr. 33,sectorul 3 din Capitalã
Acces rutier
: Bulevardul Unirii –Piaþa Unirii – Splaiul Independenþei,Strada ªelari – Strada Francezã
Ctitor/Fondator
:MirceaCiobanu Voievod (1559)
Obiecte de artã
: icoanaStejarului din Mamvri (secolul alXVIII-lea)
Hram:
„Buna Vestire” (†25Martie), „Sfântul Antonie cel Mare”(†17 ianuarie).
Icoane din România
Icoana Sf
ântului Antonie cel Mare,Biserica „Buna Vestire” din Bucureºti
S
e cuvine a ne aduce aminte, în fiecareminut ºi ceas ale vieþii noastre, sãchemãm numele lui Iisus, în mintea ºi inimanoastrã, având cea mai mare putere de a ne auziºi ajuta în lucrãrile mici ºi mari, de zi cu zi,auzind pe Sfântul Apostol Pavel care ne spunede peste veacuri:
Cã Dumnezeu L-a preaînãlþat ºi I-a dat Lui nume, care este mai presus deorice nume, ca în numele lui Iisus tot genunchiul sã se plece, al celor cereºti ºi alcelor pãmânteºti ºi al celor de sub pãmânt ºiorice limbã sã mãrturiseascã: Domn este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatãl
(Filipeni 2, 9-11).
A
ceasta ne dã curaj sã îndrãznim, cu toþi,dimpreunã, sã zicem mereu, din adânculinimii:
ªi acum, Doamne, întinde mâna Ta, casã se facã tãmãduiri, minuni ºi semne prin Numele lui Iisus, Robul Tãu cel Sfânt!
(Fapte 4,29-30).
M
ai târziu, peste sute de ani, Iisus ªi-a întins mâna Sa ºi peste Sfântul Vasilecel Mare, pe care iubindu-l întru
semne
ºi
minuni,
l-a tãmãduit de durerile pãmântului,luându-l la Sine întru Împãrãþia Luminii, dupãce a luminat creºtinãtatea apãrând prin cuvânt ºiscrisul sãu dogma Sfintei Treimi. El ºi-a plecatinima întru slujirea sãracilor ºi bolnavilor detrup ºi suflet, învãþând în ºcolile înalte dinCezareea, Constantinopole ºi Atena, plecânddin vatra pãrinþilor, Vasilie ºi Emilia, primii învãþãtori de cele sfinte.
A
rãmas peste veacuri înfruntarea pe carea avut-o cu Împãratul Valens (364-378) în cetatea Niceea, unde s-au apropiatcãpeteniile ereziei ariene, cerând ca dinsoborniceasca bisericã sã se alunge poporuldreptcredincios ºi sã fie datã arienilor. Creºtiniifiind în mare mâhnire ºi auzind Sfântul Vasilecel Mare nedreptatea fãcutã, s-a dus laConstantinopole ºi de îndatã stând în faþa împãratului i-a zis:
Cinstea împãratului stã în judecata lui. Iar înþelepciunea zice: Dreptateaîmpãratului la judecatã se vede. Deci, pentruce, împãrate, ai fãcut judecatã nedreaptã,izgonind pe dreptcredincioºi din Sfânta Bisericã ºi dându-o rãucredincioºilor? Zis-a luiîmpãratul: „Tot la învinuiri te întorci, Vasilie? Nu þi se cuvine þie sã fie aºa”. Rãspuns-aVasilie: „Se cuvine mie, pentru dreptate amuri”. ªi înfruntându-se ei straºnic, de faþã fiind bucãtarul împãrãtesc Demostene, vrând sã ajute pe împãrat, a spus ceva cu glas încet ocãrând pe Sfântul Vasile. Iar Sfântul Vasile,auzind, a zis: „Vedem aici ºi pe necãrturarul Demostene. Lucrul tãu este sã ai grijã demâncãri, nu sã fierbi dogmele Bisericii”. ªiîndatã a tãcut Demostene ruºinat.
V
ãzând împãratul Valens cã nu poatebirui, a zis Sfântului Vasile:
Sã mergi tuîntre dânºii sã faci dreptate, dar aºa sã judeci,ca sã nu judeci cu pãrtinire poporul de-ocredinþã cu tine
. Iar Sfântul Vasile a rãspuns:
De voi judeca nedrept, apoi ºi pe mine lasurghiun sã mã trimiþi ºi pe cei de o credinþã cumine sã-i izgoneºti ºi Biserica sã o daiarienilor
. ªi, luând în grabã scrisoarea de la împãrat, Sfântul Vasile s-a întors la Niceeaunde a chemat pe arieni ºi le-a spus:
Iatã,împãratul mi-a dat mie puterea ca sã fac judecatã între voi ºi între dreptcredincioºi pentru biserica pe care aþi luat-o cu sila
. Ei aurãspuns Marelui Vasile:
Deci judecã, dar dupã judecata împãratului
.
L
uminat de Duhul Sfânt, Sfântul Vasile azis cu mare credinþã:
Sã mergeþi, ºi voiarienii ºi voi dreptcredincioºilor, ºi sã închideþibiserica ºi, încuindu-o, sã o pecetluiþi cu peceþile, voi cu ale voastre ºi aceºtia cu ale lor,ºi sã puneþi de amândouã pãrþile pãzitori. ªimergând mai întâi voi, arienii, sã vã rugaþi trei zile ºi trei nopþi ºi, dupã aceea, sã vã apropiaþide bisericã. ªi de se vor deschide singure, curugãciunile voastre, uºile bisericii, apoi sã fie avoastrã biserica în veci. Iar de nu, ne vom ruganoi o noapte ºi vom merge cu litie, cântând, labisericã ºi de se vor deschide nouã, sã o avem pe ea în veci. Iar de nu se vor deschide nicinouã, apoi, iarãºi, a voastrã sã fie biserica
.
D
e îndatã s-a pecetluit biserica dinamândouã pãrþile ºi mãsuri straºnice depazã au luat ºi rugându-se arienii trei zile ºi treinopþi ºi de bisericã apropiindu-se nu s-a fãcutniciun semn din cer. Au stãruit ºi mai mult, daruºile bisericii nu s-au deschis ºi au plecatruºinându-se. Atunci, Marele Vasile, fãcândpriveghere de toatã noaptea cudreptcredincioºii, cu femeile ºi copiii ºiapropiindu-se de biserica pecetluitã, cânta:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã demoarte, miluieºte-ne pe noi
. Iar stând înainteauºilor bisericii a îndemnat poporul: „Ridicaþimâinile voastre ºi strigaþi cu dinadinsul:
Doamne miluieºte”
.
A
tunci, Sfântul Vasile s-a apropiat de uºã,a însemnat-o cu semnul crucii de trei oriºi a zis:
Bine este cuvântat Dumnezeulcreºtinilor acum ºi pururea ºi în vecii vecilor,
iar poporul a zis într-un glas:
Amin!
, fãcându-secutremur, a început a se sfãrâma zãvoarele ºicãzând peceþile s-a deschis uºa ca de un vânt ºifurtunã mare, iar dumnezeiescul Vasile a început a cânta:
Ridicaþi porþile voastre,ridicaþi-vã porþile cele veºnice ºi va intra Împãratul Slavei!
A
stfel de minune sãvârºindu-se, cu toatãmulþimea credincioºilor, Sfântul Vasilecel Mare a sãvârºit dumnezeiasca liturghie, iarmulþimea fãrã de numãr de arieni, vãzândminunea, s-au lepãdat de credinþa lor cea rea ºicelor dreptcredincioºi s-au adãugat. AuzindÎmpãratul Valens de minunea sãvârºitã, mults-a mirat întru sine, dar, orbit de rãutate, nu s-a întors la credinþa cea adevãratã, el murind ars deviu în urma rãzboiului dus în pãrþile Traciei.
S
pun Sfinþii Pãrinþi ºi istoricii cã împãratulValens a murit în acelaºi an cu SfântulVasile cel Mare.
D
upã 50 de ani de viaþã sfântã,dumnezeiescul Vasile, încãrcat caalbina de
mierea credinþei
, cu
polenulnãdejdii
ºi
nectarul iubirii
, a ajuns în grãdinaRaiului, sã se bucure cã a scãpat de greulpãmântului pe care nu l-a uitat în rugãciunilesale pentru noi pãcãtoºii.
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
Sfântul Vasile cel Mare
Bine este cuvântat Dumnezeul creº
tinilor
pag. 6
Cel mai mareduºman al omului esteel însuºi.Nu omul cel vechieste om, ci omul cel nou în Hristos.Omul este un altar,mai preþios decât cerul.
DOSOFTEI în ver
sde psalm
2
Arg
eºul Ortodox
Toþi putem constata, pe de o parte, cât deprezente sunt laudele în viaþa noastrã: nu este nevoiesã facem sau sã auzim de fapte eroice pentru a filãudaþi sau pentru a lãuda, tot la fel dupã cum nu estenevoie de mari greºeli ca sã fim învinuiþi sau sã învinuim. A primi laude, nu conteazã pentru ce,aduce o mare satisfacþie sufletului, încât acesta sepoate împãtimi de dorinþa de a primi laude pânã laipocrizie, falsificând adevãrul faptelor în scopulobþinerii efectului de vrednicie personalã.Pe de altã parte, creºtinismul vede omul nu ca peun individ, ci ca pe o persoanã, ºi tocmai în calitateade persoanã a omului identificã posibilitatea sa de ase bucura de cea mai mare libertate. „Prin individ, încercãm sã definim existenþa umanã cuproprietãþile obiective ale naturii comune, cucomparaþii ºi analogii cantitative”. Aºa se întâmplã,de exemplu, în sociologie ºi în politicã. Pe lângãfaptul cã ruperea originarã din comuniunea cuDumnezeu l-a supus pe om la limitãrile ºinecesitãþile individualitãþii naturale, înmulþireaexcesivã a populaþiei în secolul al XX-lea aaccentuat înrobirea faþã de exigenþele supravieþuiriiºi a creat în gândirea asupra omului o mentalitatesau o abordare mai degrabã sociologizantã ºipolitizantã (Constantin Noica o numeºte „logica luiAres”). Individualizarea omului nu înseamnãaltceva decât alterarea alteritãþii personale:„Alteritatea personalã nu se destãinuie ºi nu se lasãcunoscutã decât în miezul relaþiei ºi comuniuniipersonale directe ºi doar în mãsura în care participãla manifestarea - la logosul - imediatitãþii personalesau la energia iubitoare ºi creatoare ce distingepersoana de natura comunã” (am împrumutat celedouã definiþii citate din lucrarea „Libertateamoralei”, de Christos Yannaras). S-ar putea spunecã persoana are un nume, individul nu. Persoana esteunicã, individul este tipic.Pentru a reveni la subiectul anunþat, din aceastãperspectivã se poate pune întrebarea:
poate fipersoana lãudatã? ªi dacã da, în ce sens?
A lãuda înseamnã a aprecia acþiunile unui om. Nise pare cã a fãcut bine un lucru ºi ne gândim sã îllãudãm pentru asta. Dar constatarea cã a fãcut bineun lucru implicã existenþa unui criteriu, a unuistandard pe care nu îl aplicãm numai faþã de unsingur om, ci faþã de mai mulþi (altfel nu ar fi criteriusau standard). Aºa se întâmplã, pentru a lua unexemplu, cu cei care iau note mari la diferiteconcursuri: notele se dau în funcþie de un barem,valoarea notelor este limitatã, iar recordul de azipoate fi depãºit de altcineva mâine. A lãuda astfel unom înseamnã a-l reduce la calitatea sa de individ,cãci datoritã criteriului ne scapã unicitateapersonalã. ªi în înseºi aceste laude astfel înþelese seaflã o diminuare a persoanei. Aº spune cã ºiingeniozitatea/creativitatea în rezolvareaproblemelor de concurs nu pune în evidenþã decât unaspect nou
al naturii umane
. Aºadar, a lãuda într-uncontext de competiþie poate însemna o diminuare acalitãþii de persoanã a omului. A vedea chiar ºimântuirea religioasã în acest sens competitiv, cabiruire succesivã a ispitelor ºi cumulare denenumãrate virtuþi, are ceva pãgubitor.Dar nu toate acþiunile sau înfãptuirile omului suntfãcute într-un cadru competitiv. Unele dintre ele poturmãri mãrturisirea de sine - operele de artã sauoperele ºtiinþifice, altele au în vedere binelesocietãþii, fiind altruiste, altele sunt rostul lupteipentru o cauzã bunã etc. Cel ce face aceste tipuri defapte se deschide într-un sens plenar spre cei cãrorale sunt adresate, urmãreºte binele lor ºi aceastãmotivaþie jertfelnicã îl poate conduce la realizãrieroice sau geniale. Din spatele acestor genuri defapte ne vorbeºte o persoanã ºi ne face sã intuim înnoi înºine caracterul nostru de persoanã. Pentru aaprecia acest gen de fapte trebuie sã ne deschidemcãtre ele în calitatea noastrã de persoane. ªi atuncine dãm seama atât de unicitatea noastrã, cât ºi deunicitatea celor care ne solicitã atenþia prin faptelelor. Nu îi mai lãudãm în sensul aplicãrii unui barem,ci ne arãtãm uimiþi de ceea ce îi distinge de alþii, nedeschidem frumuseþii înfãptuirilor lor, ne lãsãmfascinaþi de creaþia lor. Dacã am încerca sã lecomunicãm sentimentele pe care ni le-au stârnit,simþim cã termenul de „laudã” ar fi insuficient. Mise pare cã termenul de „slavã”, pe care îl foloseºteSfânta Scripturã (Matei 5,16: „Aºa sã luminezelumina voastrã înaintea oamenilor, aºa încât sã vadãfaptele voastre cele bune ºi sã slãveascã pe Tatãlvostru Cel din ceruri”) este mult mai potrivit. Slava, înþeleasã ca apreciere pe care o exprimãm persoaneidin sânul comuniunii cu acea persoanã, ceea ce înseamnã cã nu putem, în acest sens, slãvi pe cineva,dacã nu am conºtientizat mai întâi caracterul nostrude persoanã. Atunci sunt realizãrile noastrefolositoare ºi adevãrate, când nu ne despart desemeni, iar comuniunea (pregãtitã prin ascezã!) nesalveazã de anonimat.
Marius-Cosmin PORTARU
Secularizarea este un fenomen care-ºi face simþitor prezenþa din ce în ce maimult în societatea româneascã. Aceastãconcepþie, cu toatã complexitatea ei, sestrecoarã, pe nesimþite, în gândireatinerei generaþii mai ales, dar ºi înrândul celor mai în vârstã.În ciuda faptului cã materialismulleninist s-a cam dus de foarte mult timpde pe meleagurile noastre,spiritualitatea ºi în special creºtinismul-ortodox este ameninþat de o nouã formãde ateism, unul de tip occidental.Rãul este acelaºi, însã el estepromovat din alt punct geografic, alteþãri, alte concepþii politice ºi alte forme,sub alte circumstanþe.Chestiunea despre care scriu estemediatizatul scandal care a implicatproblema scoaterii obiectelor de cult dinºcoli, mai pe creºtineºte a SfintelorIcoane.Cazul, în afarã cã este unul revoltãtorºi strigãtor la cer, are ºi o puternicãconcentraþie de ridicol.Un exemplu grãitor l-ar puteaconstitui o recentã dezbatere televizatãde pe programul 1 al TeleviziuniiRomâne. În cadrul emisiunii s-au aflatintelectuali de diferite profesii ºi grade,unii susþinãtori ai icoanelor ºi alþiiadversari ai acestora. Pentru un momentam crezut cã vãd un sinod din perioadaiconoclastã. Cred cã unul dintre împãraþii bizantini iconoclaºti, dacã ar învia acum ºi ar vedea cu câtã învederare cereau unii „intelectuali”scoaterea icoanelor din ºcoli, mai multca sigur ar pãli de invidie. Unul dintreparticipanþii la disputã susþinea sus ºitare cã fiica lui este „atacatã în modulcel mai agresiv de prezenþa icoanelor înclasele de la ºcoalã, precum ºi de îndoctrinarea forþatã de la orele dereligie ortodoxã”.Hai sã fim serioºi, eu nu cred cã fiicarespectivului individ cu pretenþii deintelectual, în vârstã de numai 9 ani, avenit vreodatã cu ochii sau pielea plinede vânãtãi din cauza icoanelor ortodoxesau din cauza orei de religie. ªi nicimãcar cu capul plin de dogmaticã ºimoralã ortodoxã nu a venit, pentru cãprofesorul de religie, conformprogramei în vigoare, predã la cei micidoar chestiuni elementare desprecreºtinismul ortodox.Totul nu a fost decât o bravadã ºi unpretext stupid de a-ºi face publicitate unneavenit oarecare. A fost totuºi bine cã împotriva acestuia au venit câteva numegrele ale culturii ºi societãþii româneºti(precum omul de teatru Dan Puric), darºi câteva feþe bisericeºti care i-au datpeste nas (la modul figurat) ºi audemonstrat, cu argumente numeroase,respectivului individ cã se înºalã enorm în rãtãcirea lui.De când existã, creºtinismul ortodoxnu a agresat pe nimeni, nu s-a impusforþat, nu a ars pe nimeni pe rug, nu apurtat campanii agresive, nu a ofensatnicio altã religie, ci doar ºi-a demonstratsmerit învãþãtura ºi adevãrurile sale.ªi totuºi, în faþa agresiunii ateiste, ºia tot felul de lupi costumaþi în oi, nutrebuie sã stãm cu mâinile în sân, ci sãluptãm pe toate planurile pentru a neapãra sufletele de cei care doresc sã ni lepiardã.
Florin NEBLEA
Acolo unde nu se vorbe
ºtede Dumnezeueste permis orice…
P
P A
AR
R A
AD
DO
O X
X U
U L
L L
L A
AU
U D
DE
EL
L O
O R
R
Ermetic ºi solitar, departe de oameni ºiaproape de naturã, de vietãþile create de Mânalui Dumnezeu, Anton-Florin Boþa este poetulstraniu care se încumetã sã facã din fiecarevers ritualul unei rugãciuni. „Golul dinsufletul meu, / te întreabã în rugãciunea / pentru morþi / (...) / E drept ? / Nu! Dar steauamea duce / spre singura Cruce / ce dãinuie-nveci”.Stilul poetic aparte pãstreazã metaforerãstignite în dragostea pentru Dumnezeu : „aidezvelit lespedea / ºi sub giulgiul putred, / oasele albite s-au împreunat” într-un noian degânduri ºi la chemarea Mântuitorului, Lazãr aieºit din veºnicul mormânt, biruind moarteaprin iubire...Întotdeauna existã o teamã – exprimatã saunu în cuvinte, o teamã care bântuieefemeritatea clipelor, dând târcoale fiinþeinoastre, cuprinzând-o uneori cu aripile uneipãsãri mari de pradã ce-ºi savureazãnestingheritã zborul morþii. Aceastã teamã,care ne învãluie picurându-ne în suflet ideeacã poate într-o bunã zi poetul modern varenunþa sã mai scrie versuri religioase, ne însoþeºte pretutindeni conºtient sauinconºtient. Justificatã sau nu temerea noastrãse spulberã atunci când întâlnim contrariul.Un astfel de poet modern care-ºi înveºmânteazã versurile într-un sentimentreligios profund ºi cast este Anton-FlorinBoþa. „Sfâºiind giulgiul pe care / lacrimileMamei nu se uscaserã” încã, Dumnezeu a înviat din morþi eternitatea omului... „Pesterugãciunea mea, / Spicul de Grâu s-a scuturat / ºi din lacrimile sale, / s-a umplut bolta. / (...) / sunt fericit aici în celest, / deasupraUniversului târziu, / sunt fericit sã fiu / îngerultãu ”. Înger sau nu, poetul însuºi îºi scriepoemele într-un spaþiu astral (volumulintitulat
Poeme în spaþiul astral / Poemes dansl’espace astral
– ediþie bilingvã – Ed.„Biblioteca Revistei Familia”, Oradea, 1998)cu o metaforã centralã „Spicul de Grâu”,metaforã substitut al divinitãþii, „axis mundi –cum remarca criticul Ioan Moldovan - imaginea visului, a armoniei lãuntrice, a bucuriei de a fiºi a voinþei de a transfigura” într-un universpropriu, într-o lume euharisticã aceste„însemnãri de tainã ale unei cãlãtorii iniþiaticela capãtul cãreia lumina” metaforei sfinte ce „l-a însoþit mereu sã dobândeascã pregnanþa”tainicei mântuiri spirituale. „Te-am coborât înmormânt / ºi din Raiul Tãu / îþi simt SãrutulPãrintesc, / cum mã ocroteºte” ºi „Alb,presãsat în neîntinderi, / (...) / Alb, presãrat înneînceput, / (...) / Alb, presãrat peste necuprins / (...) / ªi alb, peste albul etern, / (...) / îngerulmeu bun, ai plecat? / Ce pãcat !”. ªi peste tot ºipeste toate - emoþii, cuvinte, rugãciuni – un înger alb îºi sacrificã tainic zborul...
Amalia Elena CONSTANTINESCU
POEÞI LA CEAS DE RUGÃCIUNE
A
AN
NT
TO
ON
N-
-F
FL
LO
OR
RI
IN
NB
BO
OÞ
ÞA
A
Argeºul Ortodox
3
Aþi început în 2001 construirea uneinoi biserici. Care au fost primii paºi înacest demers?
Fiind numit la o parohie nou înfiinþatã înpartea de nord a Municipiului Curtea de Argeº,ridicarea unei biserici era o condiþie sine-qua-non. La îndemnul ºi cu sprijinul Prea SfinþituluiEpiscop Calinic, am început cãutarea unui terenpotrivit pentru ridicarea unei noi biserici. Dupãmulte cãutãri, cu ajutorul Pãrintelui Arhid.Caliopie Cristian Ichim, Consilier Patrimoniu ºiConstrucþii, S.C. Pamof S.A. a concesionatterenul Episcopiei Argeºului ºi Muscelului.În vara anului 2003 am început lucrãrile labiserica de lemn, iar pe 19 octombrie, acelaºian, noua bisericã a fost sfinþitã.
Cum este sã slujiþi într-o bisericuþã delemn?
În bisericuþa de lemn mã simt aproape deDumnezeu. Atmosfera este intimã, iarcomuniunea credincioºilor ºi a slujitorilorcu Dumnezeu ne dã bucurie sufleteascã.
Cum au sprijinit enoriaºii ridicarealãcaºului de cult?
La început unii enoriaºi au fost sceptici.Odatã ce lucrãrile au demarat în ritmsusþinut, au început cu toþii sã fiereceptivi ºi sã ajute cu bani ºi cumuncã la construirea bisericuþei delemn.
Vã gândiþi sã începeþi zidireaunei biserici din cãrãmidã?
Dupã finalizarea bisericuþei delemn ne-am gândit sã începemconstruirea unei biserici de zid. Cerândsfatul Ierarhului nostru, am primit îndemnul de a construi ºi biserica maretot din lemn, în stil maramureºeantradiþional. Fundaþia am turnat-o deja învara anului 2006, în acest nou an sperãmsã ne ajute Bunul Dumnezeu laconstrucþia noii biserici.
Care au fost bucuriile pe care le-aþiavut?
În aceastã perioadã am avut bucurii mai miciºi mai mari. Cea mai mare bucurie am avut-o înziua sfinþirii bisericii. Pe feþele oameniloradunaþi la slujba de sfinþire am vãzut iradiindbucuria, mulþumirea sufleteascã, chiar aº puteaspune fericirea, cã au un locaº de închinare încartierul lor.
Ce greutãþi aþi întâmpinat?
Ca la orice lucrare au fost greutãþi de ordinmaterial ºi probabil cã vor mai fi ºi în viitor.Am credinþa ºi nãdejdea în ajutorul luiDumnezeu, Care le rânduieºte pe toate.Nãdãjduim sã trecem cu bine ºi sã ducem la bunsfârºit construcþia noii biserici pentru cabucuria noastrã sã fie deplinã.
Care au fost principalii sprijinitori airidicãrii bisericii?
În primul rând am fost ajutaþi de EpiscopiaArgeºului ºi Muscelului prin contribuþiasubstanþialã în concesionarea terenului ºifurnizarea de materiale de construcþie. Am fostajutat de S.C. Pamof S.A., îi mulþumesc în modspecial directorul Vasile Minciunã, care ne-aajutat cu prelucrarea materialului lemnos, amfost ajutat de familia mea, de S.C. Steco-Pal,de preoþii din parohiile învecinate ºi decredincioºii din parohie ºi din zonã.
Cum ar trebui sã fie un tânãr care segândeºte la zidirea unei biserici?
În primul rând, trebuie sã se înarmeze cumultã, foarte multã rãbdare. Trebuie sã aibãcredinþa ºi nãdejdea cã Dumnezeu va ajuta laconstrucþia ºi finalizarea bisericii. Puterea deconvingere ºi disponibilitatea pentru multesacrificii sunt alte daruri pe care trebuie sã leaibã. Încã de la început cred cã ar trebui sãfie conºtient de mãreþia lucrului la care se înhamã.
Cu ce ar trebui sã înceapã zidirea unuilocaº de cult?
Ar trebui sã înceapã, ca orice lucru pe care îl începem fiecare dintre noi, cu rugãciune cãtreDumnezeu ca sã-l întãreascã în lucrare, iar apoisã continue cu permanenta consultare cuIerarhul, cu Pãrinþii Consilieri, în toateproblemele care se ivesc ºi cu truda de zi cu zi.
A consemnatDiacon Daniel GLIGORE
Altare în construcþie
„Începutul cons
truirii unei noi bisericisã se facã cu rugãciune!”
Interviu cu Pãrintele Constantin Gheorghe Sandu, parohul Bisericii„Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” din cartierul Ivancea I, Curtea de Argeº.
Nãscut în localitatea ValeaCãlugãreascã, judeþul Prahova, la 13decembrie 1972, Pãrintele ConstantinGheorghe Sandu este absolvent alFacultãþii de Teologie din Bucureºti(1992-1996). La 4 iulie 1999 a fosthirotonit întru diacon, iar pe data de13 iulie a fost hirotonit preot de PreaSfinþitul Teodosie Snagoveanul, peseama Parohiei Dealu, JudeþulGiurgiu.Din 1 iulie 2001 a fost transferat laCurtea de Argeº, unde Prea SfinþitulEpiscop Calinic i-a încredinþatconstruirea bisericii Parohiei„Sfântul Vasile cel Mare”.
Popoarele ortodoxe, în larga lorstratificare ºi structurare, suntconcepute ºi plãmãdite în aceastãtradiþie culturalã, astfel încât, în pofidaincontestabilelor influenþe de înstrãinare pe care le-au primit de-alungul timpului, ele menþin înconºtiinþa lor germenii acestei tradiþii,care se exprimã, în momentele eicruciale, prin omenie ºi generozitate,termeni ce sunt necunoscuþi orineaplicaþi în Occident. PãrinteleMetallinos susþine cã „Europa cea dupãCarol cel Mare – ruptã de Tradiþiaortodoxã – a dezvoltat o civilizaþie caredistruge propriu-zis sensul ortodox deDumnezeu, om ºi societate. În timp ceea produce un uluitor progres ºtiinþific, în acelaºi timp ea se dovedeºte întrutotul neputincioasã ca sã formezeoameni, care sã foloseascã realizãrileºtiinþei pentru mântuirea omului ºi nupentru distrugerea sau exploatarea lui.Aºadar, accentuarea îndrãzneaþã nu acoincidenþei noastre de civilizaþie (dealtfel, inexistentã) cu Europa, ci adiferenþei noastre faþã de ea
reprezintãmijlocul cel mai eficace privind posibilitatea salvãrii conºtiinþeiortodoxe în cadrul Europei.
Conºtiinþadiferenþierii din ambele pãrþi aduce undublu folos:
protecþie pentru proprianoastrã parte ºi renaºtere pentru partea de apus a Europei.
Prezenþanoastrã în Europa trebuie sã fie ocontinuã luare aminte la identitateacarolingianã ºi la unitatea spaþiuluieuropean, pentru cã numai în felulacesta pot fi regãsite temeliile autenticeale unitãþii noastre”.
Aºadar, Uniunea Europeanã se prezintã pentru Ortodoxie ca un terence trebuie cercetat cu dorinþa derealizare a misiunii sfinte, ca fiind unspaþiu de mãrturie ºi de mãrturisire acuvântului ºi a modului ori a atitudiniide viaþã care reprezintã esenþa ºi fundamentul Tradiþiei Ortodoxe.
Bineînþeles, misiunea sfântã se referã, în fond, nu la variata conducere aspaþiului european, ci la popoarele ei,ceea ce chiar s-a petrecut în primelesecole ale Creºtinãtãþii, între graniþeleImperiului Roman de atunci. Tocmaiaceasta poate sã constituie misiuneanoastrã ca ortodocºi în UniuneaEuropeanã a bãtrânului continent, iaraceastã prezenþã trebuie sã fie, înprimul rând, una liturgicã ºi spiritualã,duhovniceascã. Sfânta Liturghie cu întregul nostru cult reprezintã cel maivaloros tezaur al nostru (nu afirmãmacest lucru din triumfalism) fiindcã eacuprinde ºi salveazã dinamic trãirea ºiviaþa noastrã, credinþa ºi modulteologic de existenþã al Sfinþilor noºtri.Tradiþia asceticã a Sfinþilor alcãtuieºteizvorul civilizaþiei noastre, a cãreichintesenþã este principiul creºtinpotrivit cãruia „Mai fericit este a dadecât a lua” (Fapte 20, 35), care, înacest fel, nu împãrtãºeºte lãcomia,avariþia egoistã ºi isteria individualistã.
Referindu-ne la Teologia Liturgicãajungem la realitatea comuniuniibisericeºti parohiale sau la cea acomunitãþii monahale, cãci menþinereavitalitãþii credincioºilor ortodocºi seasigurã, diacronic, prin mânãstire ºi prin parohia hrãnitã spiritual demânãstire, astfel încât fãrã aceastãînterconexiune existenþialã ºi spiritualãdintre credincios ºi parohie, cuvântuldespre mãrturia ortodoxã nu poate sã fie unul serios ºi fundamentat.
Însãºiviaþa parohiei, ca activare a darurilor ºia harismelor duhovniceºti a membrilorei, exercitã cel mai puternic dinamism întreprinzând pastoraþia ºi misiunea ceamai eficientã.
Cu ajutorul vieþii parohiale se prezintã Ortodoxia aºacum este: ca viaþã ºi caleduhovniceascã, care dã sens vieþii ºidezvãluie adevãrata ei þintã ºidestinaþie.
Fireºte, este inutil sã se maispunã cã acest termen nu urmãreºte o întâlnire parohialã convenþionalã care înlocuieºte cunoscutele întrunirilumeºti privind reglementareanesemnificativelor oportunitãþi zilnice,cotidiene. Biserica Ortodoxã îºifundamenteazã slujirea socialã faþã deaproapele pe spiritualitatea ei, adicã pelegãtura continuã cu sfântul ºidumnezeiescul Har cu Energiile Divinenecreate, în parametrii ascezei, aimisticii ºi ai comuniunii tainice.În consecinþã, nu este greu sã îndreptãþeascã cineva neliniºtile,zbaterile ºi frãmântãrile acelora carecunosc Ortodoxia prin experienþa lor,pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ciºi al ortodocºilor în Europa, ºi nu nunumai în ea. Pentru cã acest viitor seaflã în strânsã legãturã cu felul de a fi al
Ortodoxiei
care este reprezentatã înUniunea Europeanã prin noi înºine, caortodocºi, cu alte cuvinte prinrecunoaºterea ºi mãrturia proprieinoastre legãturi pe care o avem cuTradiþia Sfinþilor Pãrinþi ai Bisericii.
Deoarece numai Sfinþii sunt purtãtorisubstanþiali, autentici ºi adevãraþimãrturisitori ai Ortodoxiei.
Dat fiindfaptul cã mânãstirile, ca mijloc demãrturie ºi de mãrturisire, salveazã înfelul cel mai corect modul de existenþã,ca predare integralã de sine HaruluiDivin, mânãstirea va fi, în cele dinurmã ºi în europeana noastrã diaspora,cristelniþa perpetuã spre (re)botezareaºi (re)naºterea nu doar a celorlalþieuropeni ai noºtri, ci ºi a ortodocºilor înºiºi.
Dacã cineva þine seama de cãutãrileºi preocupãrile europenecontemporane – în special la nivelul poporului – care fac posibilã misiuneasfântã a Ortodoxiei, relatãrile de maisus se confirmã a fi realiste ºiaplicabile.
Omul european poartã închip vizibil rãnile unei deziluziiexistenþiale tragice, trãind într-un vidsufletesc-spiritual, care îl aducepermanent mai aproape de OrientulApropiat, Îndepãrtat sau Mijlociu. Prinmoartea Metafizicii, el cautã Adevãrul(care îl va face liber) ca experienþã detrãire ºi de aceea se refugiazã în diferitepractici ºi artificii spirituale orisubstituþi religioºi, care sunt oferiþi decãtre ocultismul oriental. Tocmai laaceastã solicitare poate sã rãspundãOrtodoxia, însã numai atunci când îºimenþine autenticitatea ei, cãci dacãEuropa are încã suspinuri ºi dureri înalienarea ei, acest lucru se datoreazã, încea mai mare parte, ºi inconsecvenþeinoastre, fiindcã suntem, de foarte multeori, ortodocºi doar cu numele, nu ºi cufapta, precum ºi a modului greºit încare purtãm dialogul cu ea.În încheiere, doresc sã subliniezfaptul cã a sosit vremea ºi ceasul pentrureevaluarea metodei dialogului nostruteologic, bine articulat ºi judiciosargumentat sau elaborat, cu Europa ºicu Creºtinãtatea apuseanã. Cãci numai în cadrul spiritualitãþii patristice ºiautentice este cu putinþã perceperea,din punct de vedere ortodox, a unitãþiicreºtine, ecumenice. În lipsa acesteiunitãþi creºtine ºi ecumenice, autentice,adicã a Ortodoxiei celei perene, nupoate fi ziditã vreodatã unitatea ºisimbioza în apropiata Europã unitã –pentru care ne rugãm sã fie spre binelenostru cel pãmântesc ºi, mai ales, celceresc ºi spre Slava lui Dumnezeu Cel în Treime lãudat!...
Drd. Stelian GOMBOª
Participarea ºi folosul creºtinilor or
todocºi în Uniunea Europeanã (II)
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Argesul Ortodox nr.297
Anul V, nr. 297 18 - 24 ianuarie 2007 8 pagini - preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
1600 Bine este cuvântat Dumnezeul creºtinilor
e cuvine ne aduce… (More)
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
1600 Bine este cuvântat Dumnezeul creºtinilor
e cuvine ne aduce… (More)
132
Reads
0
Readcasts
0
Embed Views
More From This User
Notes
Load more
