CMYK
w
ww
ww
w.
.e
ep
pa
ar
rh
hi
ia
aa
ar
rg
ge
es
su
ul
lu
ui
i.
.r
ro
o /
/ a
ar
rg
ge
es
su
ul
lo
or
rt
to
od
do
ox
xw
we
eb
bs
si
it
te
e
Þi-am cerut, Doamne, putere ca sã am succes în viaþã,Dar m-ai fãcut neputincios ca sã învãþ sã mã supun.Þi-am cerut sãnãtate ca sã înfãptuiesc lucruri mari,Dar am ajuns infirm ca sã sãvârºesc lucruri ºi mai mariªi astfel viaþa mea sã primeascã o altã valoare.Þi-am cerut bogãþie ca sã fiu fericit,Dar m-ai fãcut sãrac ca sã fiu smerit.Þi-am cerut stãpânire ca sã fiu preþuit de oameni,Dar am primit neputinþa ca sã am mereu nevoie de Tine.Þi-am cerut prietenia celorlalþi ca sã nu trãiesc singur,Dar Tu mi-ai dat o inimã ca sã-i iubesc pe toþi.Þi-am cerut toate lucrurile care mi-ar fi putut aduce bucurie,Dar Tu mi-ai dat viaþa ca sã mã bucur de toate lucrurile ei.Nu am primit nimic din ceea ce am cerut,Dar am primit tot ceea ce nu nãdãjduisem.Fãrã sã vreau, rugãciunile pe care nu le-am rostit au fostauzite.Sunt cel mai fericit dintre toþi oamenii.Îþi mulþumesc, Doamne!
Anul VI
nr. 340
22-28 n
oi
emb
r
ie 2007
8 pagini
preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic,bisericesc ºi de atitudineal EpiscopieiArgeºului ºi Muscelului
(95,3FM)
Ascultaþi
Radio Trinit
asRadio Trinit
as
SFÂNTA MAREMUCENIÞÃ ECATERINA(†25 noiembrie)
A
ºa scria, acum aproape 300 de ani,marele Mitropolit al Þãrii Româneºti,Sfântul Martir Antim Ivireanul, în
Didahiile
sau
Predicile
sale. Vom avea acum prilejul sãcitim limba româneascã de sute de ani, exactaºa cum o scria Sfântul Antim ºi cum oascultau domnul Þãrii, boierii ºi creºtinii. Iatãcum îºi începe cuvântul de prãznuire la
Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului: Puþinajutoriu va putea lua un bogat de la un sãracºi puþinã laudã va auzi un cinstit de la unneînvãþat. Drept aceia darã ºi eu, ºtiindu-misãrãcia bunãtãþilor ºi slãbiciunea învãþãturii,stau de mã mir ce voi face. Cã, pe de o parteuitându-mã mãririlor Prea Sfintei Fecioarei Mariei a cãriia intrare cea cu pohfalã în Bisericã astãzi prãznuim; de altã parte vãzând atâtea cinstite obraze, împodobite cu florilebunãtãþilor ºi cu înþelepciune, mã spãimântezºi nu cutez a grãi!”.
F
ãcând o introducere biblicã ºiargumentând ce însemna la poporulevreu ca familia sã nu poatã naºte prunci(coconi), el zice:
În vremile cele de demult eraobicei la jidovi ºi care om nu fãcea coconi erahulit ºi urât de toþ, mãcar de ar fi fost de neamcât de mare ºi bogat; ºi când ducea darurilelui la bisericã, le priimea preotul pe urmãtuturor ºi sta la bisericã mai jos decât toþ ºibucate nimeni nu mânca cu el, ci-l þinea toþ ca pre un urgisit de Dumnezeu.
A
ºa fiind ºi Ioachim ºi Ana, fãrã prunci,iar acum ajunºi la adânci bãtrâneþi, cusperanþa în Dumnezeu s-au dus cu daruri latemplu, dupã legea scrisã. Ajunºi acolo, au fostrespinºi cu vorbe de ocarã, iar darurile aruncatepentru a nu spurca templul.
G
rele zile de suferinþã pe inima lor. Au început sã se roage lui Dumnezeu,spunându-I cã vor închina Domnului pruncul ce seva naºte. Iatã ce spune Sfântul Ierarh AntimIvireanul:
Vedeþi darã, acum, pohtã ºi dragostecreºtineascã, vedeþi cãldurã de inimã, vedeþirâvnã. Cine se aflã acum, pe aceste vremi, au dincei bogaþi, au din cei sãraci, mãcar de ar avea 100de feciori, sã închine unul lui Dumnezeu? Însã Dumnezeu, dupã cum zice David: «Voia aceloracare se tem de Dânsul va face ºi rugãciunea lor vaasculta». Împlinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeu, cel mai înainte de toþ vecii, ºi sosind vremea ºi ceasul acela, aflându-se ºi vase alese caacelia, binevoi Dumnezeu dã dezleagãstârpiciunea Anei ºi nãscu prin fãgãduinþã, dupãcum au nãscut Sarra pre Isaac, Reveca pre Iacob, Rahil pre Iosif femeia lui Manoe pre Samson, Ana femeia lui Elcana pre Samuil ºi Elisaveta pre Ioan Botezãtorul. Aºa ºi fericita Ana femeia lui Ioachim nãscu scaun sfânt lui Dumnezeu, pre Fecioara Maria,
din neamul împãratului David, din care se va naºte, laplinirea vremii, Iisus Hristos Domnul.
L
a trei ani, potrivit fãgãduinþei, SfântulIerarh Antim, spunea:
Drept aceea,trecând trei ani dupã naºterea Fecioarei, oduserã pãrinþii ei la bisericã cu multã pohfalãde fecioare, cu fãclii aprinse, dupã prorocialui David, sã o închine lui Dumnezeu, dupã fãgãduiala lor.
D
acã cineva ar întreba: de ce a fostnevoie ca Fecioara Maria sã fie dusã latemplu, unde avea sã stea 12 ani, hrãnitã de înger cu manã cereascã? De îndatã i se varãspunde cã din douã pricini, spune SfântulAntim:
Una pentru ca sã se curãþeascã de pãcatul cel strãmoºesc… ºi alta, ca un vasales ce era prin venirea Duhului Sfânt ºi prinumbrirea Celui de Sus sã primeascã în pântecele ei pre Fiul ºi Cuvântul lui Dumnezeu!
C
e trebuie sã facem noi? Iatã, din nou,cuvântul Sfântului Antim Ivireanul:
Drept aceia darã trebuieºte ºi noi, când vomintra în sfânta bisericã, sã ne curãþim întâi de pãcatele noastre ºi de cugetele cele viclene ºiapoi cu cunoºtinþã întreagã sã ne facem vasealese, sã priimim prin darul Duhului Sfânt,cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre ºi aºa,cu acest mijloc, vom fi adevãraþi prãznuitori
, aiIntrãrii în Bisericã a Maicii Domnului!
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
Rugãciunea bolnavului
„Cine nu fãcea coconi era hulit de toþi!”
Arg
eºul Ortodox
2
Când am început sã predau în învãþãmântulseminarial ºi am explicat în mod pastoral versetularhicunoscut „Mergând, învãþaþi toate neamurile…”(Matei 28, 19-20), arãtând cã sfinþitul slujitor alaltarului este cel care trebuie sã facã primul pas spre adezvolta o legãturã duhovniceascã ºi liturgicã în întâmpinarea enoriaºilor sãi ºi sã o susþinã permanent,mulþi elevi m-au întrebat „dar, cine face aºa?!” ºi auconsiderat sugestiile respective drept „visãtoare” ºidistrugãtoare ale „normalitãþii” activitãþii preoþeºti!Dar, de curând, intrând în posesia unui „Ghidpastoral pentru activitãþile desfãºurate în parohie”, cutrimitere specialã cãtre „Prevenirea HIV/SIDA ºi aVIOLENÞEI ÎN FAMILIE”, elaborat de PatriarhiaOrtodoxã Românã ºi de Organizaþia Internaþionalãpentru Caritatea Creºtin Ortodoxã, am primit indirect oconfirmare a studiilor ºi observaþiilor mele.„Îndrumãtorul de faþã se doreºte a fi un reper de caresã vã puteþi folosi în construirea unei strategii deabordare a acestor fenomene ºi a victimelor lor, încontextul comunitãþii pe care o pãstoriþi, ca urmãtori aiDomnului nostru Iisus Hristos”, precizeazã în cuvântulde deschidere P.S. Ciprian Câmpineanu ºi pr. consilierDorel – Nicolae Moþoc (pag. 6).Scopul acestei „hãrþi” pastorale este de a-l ajuta pesfinþitul slujitor sã se documenteze în vederea uneifructuoase formãri continue, pentru ca, în calitate depãstor duhovnicesc al enoriaºilor, „sã-i informezecorect, fãrã patimã ºi pãrtinire, astfel încât membriicomunitãþii sã poatã, în final, lua decizii în mod liber ºi în deplinã cunoºtinþã de cauzã” (pag. 7).Printre multe, dar extrem de bine structurateinformaþii despre cele douã probleme comunitare demai sus, ne sunt prezentate ºi câteva dintre strategiilepe care preotul le are de aplicat pentru a-ºi exercitamisiunea: luarea de poziþii publice prin „predici ºicateheze”, „vizitele pastorale regulate” (altele decâtcele tradiþionale ºi când este chemat), organizarea saureactivarea unor „grupuri de suport comunitar” (detipul comitetelor parohiale/filantropice), înfiinþarea de„cluburi de tineret”, desfãºurarea de „activitãþi de tipextra-curricular, în ºcoli”, alãturi de profesorii dereligie ºi nu numai, elaborarea ºi derularea de„campanii de conºtientizare”, în parohie etc. (pag.16-17).Toate aceste sugestii sunt explicate pe larg în cele 50de pagini ale ghidului ºi ni se oferã o mulþime deexemple, cum este cel al grupului de iniþiative dinOneºti, îndrumat de „doi preoþi inimoºi”.Cât despre amãnuntele vizitelor pastorale, serecomandã politica paºilor mãrunþi, prin care sãabordãm pe toþi cei traumatizaþi ºi pe toþi aceia care nuvin la bisericã, dar pentru care vom avea de rãspuns laJudecatã!
Aceia dintre sfinþiile voastre care doriþi sã fiþibeneficiarii acestui ghid puteþi suna la biroul decoordonare a acestui proiect din Bucureºti:031.405.77.94.
Drd. Ciprian DRAGOMIR
PREOÞIA ºi… SIDA
În ultima vreme, peInternet, ºi-au fãcutapariþia, cu o deosebitãinsistenþã, aºa numitele„utilitãþi sociale”, un felde reþele virtuale carebeneficiazã de omultitudine de aplicaþii.Dintre aceste utilitãþi,douã exemple suntrelevante ºi suficiente:hi5 ºi Facebook.
În esenþã, dincolo demenþinerea unei reþele deprieteni, aceste grupurigãzduiesc o serie de aplicaþiicel puþin curioase: subaparenþa unor jocurinevinovate, bazate pe punctede fidelitate, ele îºi mascheazãadevãratul scop: încurajareaviciilor. Majoritatea dintreacestea implicã pariurisportive, stimularea relaþiilevirtuale (mai ales hi5, care mairecent a devenit o realã„agenþie matrimonialã”), areplicilor obscene sub protecþiaanonimatului º.a.m.d. Unadintre cele mai ºocanteaplicaþii în acest sens estedeþinutã de Facebook, care,printr-o simplã subscriere,furnizeazã gratis prezervativela domiciliu. Hi5, o altã reþeaextrem de popularã înRomânia (într-atât de popularã încât existã acum ºi un siteseparat, tradus în limbaromânã) este un mijloc sigurde încurajare, pe cãi directe, apornografiei, lesbianismuluisau a pedofiliei. Chiar ºiinvoluntar este dificil sã nugãseºti profiluri care gãzduiescimagini de o pornografieexplicitã ºi violentã. Pentru areuºi blocarea acestor vizitatorieste nevoie însã de a accesarespectivele imagini (!).Sub acest aspect, denumireade „utilitãþi sociale” nu seexplicã, dimensiunea socialã(interumanã) fiind anihilatãaproape în totalitate de opseudoutilitate a aplicaþiilor.De altfel, privite în modobiectiv, aceste „jocuri” autrecut de la etapa (ºi ea destulde nocivã) de mijloc de„pierdere a timpului” la aceeade mijloc de satisfacere aviciilor ºi de creare adependenþelor.De aceea, extrem de îngrijorãtoare este creºtereanumãrului vizitatorilor ºi alabonaþilor la aceste site-uri. Unstudiu desfãºurat în State arelevat cã în luna mai a acestuian Facebook a înregistrat unnumãr de 26,6 milioane devizitatori (numai în SUA!), cuo creºtere de 89% faþã deaceeaºi lunã a anului precedentºi de 100% faþã de începutulanului 2006. Aceastãpopularitate indicatã în dateridicã semne serioase de întrebare cu privire la scopulreal al numitelor reþele ºi lamijloacele prin care ele seinsinueazã – rapid ºi sigur – învieþile umane. Iar aceasta cuatât mai mult cu cât nu îºidovedesc nici pe departeutilitatea, ci – din contrã –efectul nociv asupraconºtiinþelor amorþite.
Adina RÃDUCANU
Dar din dar, cu drag, se face Raiul
Ne aflãm în perioada Postului Crãciunului ºifiecare dintre noi ar trebui sã sãvârºim doar faptebune pentru a da mãsura credinþei noastre în IisusHristos. În zadar ne-am abþine de la bucatele dedulce, dacã ne-am duºmãni aproapele sau dacãne-am întoarce faþa de la cei care suferã trupeºte ºisufleteºte.
Cât de milostiv ºi îndurãtor a fost cu noi Dumnezeu,atunci când L-a trimis pe Fiul Sãu pe pãmânt ca sã ne îndrume paºii vieþii spre adevãrata fericire! Mântuitorul a zis:„Fericiþi cei milostivi, cã aceia se vor milui”. Într-adevãr, ceicare simt cum o floare le înfloreºte în suflet în momentul încare miluiesc un sãrman de pe drumuri, aceia pot afirma cãau atins una dintre treptele fericirii. Ne-am gândit, o clipã,câte vieþi ar putea fi salvate dacã fiecare am dona o pãrticicãdin avutul nostru ºi chiar o picãturã din sângele nostru?Mult bine înfãptuiesc persoanele care împart la bisericã laparastasele adormiþilor din neamurile lor. Însã unii, când facastfel de pomeniri, simt o datorie faþã de sufletele celorrãposaþi. Atunci, cât de mult se vor înãlþa în ochii Domnuluioamenii care simt o bucurie dacã miluiesc, oricând, dinpuþinul lor pe cei aflaþi în cruntã sãrãcie? De aceea, are omare importanþã felul în care îþi ajuþi semenii. Referitor laacest aspect, o bãtrânã înþeleaptã din Muntenia (Lereºti)povestea un episod petrecut în urmã cu mai mulþi ani:Moº Toma era un biet bãtrân suferind care abia îºi maiducea zilele. Locuia într-o cãsuþã dãrãpãnatã ºi friguroasã dela marginea oraºului. Cu trãistuþa de gât, el cerºea la fiecarecasã. Într-o zi, el ajunge la poarta unui bogat arendaº almoºiei, la d-l Grisiceanu.Intrã în curte ºi merse pânã la uºa casei. Tocmai atuncisoþia arendaºului ieºea din casã. Bãtrânul nevoiaº îºi ridicã depe cap cãciula ponositã, o salutã cu respect pe femeie ºiaºteaptã cu capul plecat.„Ah! Dumneata eºti, moºule!”, îi zise d-na Grisiceanu cuun ton supãrat, „iar ai venit sã cerºeºti la noi?” Apoi intrã labucãtãrie de unde, dupã minute bune, ieºi cu o jumãtate depâine albã ºi pufoasã în mânã, pe care i-o întinse cu silãbãtrânului, zicându-i: „Na, þine, moºule, ºi lasã-mã în pace!”.Sãrmanul cerºetor îngânã cuvinte de mulþumire, apoi oftãºi plecã încet, umilit. Soþia arendaºului nu avusese nici ovorbã bunã pentru cel care va înghiþi pâinea cu noduri.Merse mai departe moº Toma ºi ajunse la casa lui IlieCurelaru. Aceasta era o locuinþã mai sãrãcãcioasã, Ilie fiindlucrãtor cu ziua ºi având o droaie de copii. Ce mult îi place însã lui moº Toma sã vinã ºi sã cearã de la aceastã casã!Stãpânii ei, deºi sunt oameni fãrã avere, sunt în schimb foartemilostivi; ei îi dau puþin, însã din toatã inima.„- Bunã ziua, moº Toma!”, îi zise soþia lucrãtorului decum îl vãzu pe bãtrân intrând pe poartã, „ce mai faci? Ia vino în casã ºi ºezi puþin colea lângã foc. E cam frig afarã ºi apoi,de când umbli pe drum, vei fi ostenit!„- Mulþumim, mulþumim, Dumnezeu sã vã dea sãnãtate,cã buni oameni sunteþi dumneavoastrã”. Bãtrânul intrã încasã ºi se aºazã pe un scaun, lângã focul din vatrã. Soþia luiIlie Curelaru mai vorbea cu moº Toma de greutãþile vieþii, întimp ce mai trebãluia prin casã, nelãsându-l pe bãtrân uitatacolo. Dupã ce se încãlzi, moº Toma se sculã sã plece. Darfemeia îi spuse: „- Uite, moºule, am fãcut niºte turtã de mãlaipentru copii ºi þi-am pus ºi dumitale o bucãþicã deoparte; mãgândeam cã o sã treci azi pe la noi. Poftim! Dar stai sã þi-o înfãºor în ceva ca sã nu se rãceascã în traistã. „-Mulþumim,Dumnezeu sã vã dea însutit!“ „- Bunã ziua, moºule! Sãumbli sãnãtos!”, zise ºi femeia. Bãtrânul plecã mulþumit ºi împãcat. Bucata de turtã avea s-o mãnânce cu plãcere.Dintotdeauna au existat bogaþi sãraci în milostenie ºisãraci bogaþi în dãrnicie. Domnul fie cu ei cu toþi, pe unii îndreptându-i, iar pe ceilalþi binecuvântându-i. „Cel ce aremilã de sãrman împrumutã Domnului ºi El îi va rãsplãti faptalui cea bunã” (Pildele lui Solomon, cap. 19,
Sãracii cinstiþi ºi fiii bine-crescuþi
). Pentru cã ce faptã poate fi mai bunã decâtaceea de a oferi hranã ºi cãldurã celor lipsiþi, alãturi de ovorbã bunã?!Iatã ce scria Isus Sirah (Eclesiastul) în „Îndemn spremilostenie ºi înþelepciune; folosinþele lor”: „Fiule, sã nu laºipe cel sãrac lipsit de hranã ºi ochii celor nevoiaºi nu-i face sãaºtepte… Inima urgisitã nu o tulbura ºi nu întârzia a da celuilipsit… Pleacã sãracului urechea ta ºi cu blândeþe rãspunde-icele cu pace… ªi vei fi ca fiii al Celui Preaînalt ºi El te vaiubi mai mult decât mama ta” (cap. 4; 1; 3; 8; 11).Sã mulþumim înþelepþilor Vechiului Testament ºi sã-ivenerãm pe sfinþii mucenici sau cuvioºi întru Hristos pentrupildele lor de milostenie care ne îndeamnã sã mergem pecalea mântuirii.
Amalia CORNÃÞEANU
UTILITÃÞILE SOCIALE:
o
on
no
ou
uã
ãc
ca
al
le
ed
de
ea
a î
î n
nc
cu
ur
ra
aj
ja
av
vi
ic
ci
ii
il
le
e?
?
Argeºul Ortodox
3
Despre „sfinþi”, în general, s-aacreditat, pe bunã dreptate, ideea cãsunt „acei oameni pe care Bisericacreºtinã îi cinsteºte pentru viaþa lorcuratã, pentru lupta ºi adesea chiar jertfa vieþii lor pentru biruinþacreºtinismului”. Dupã învãþãturaortodoxã, sunt trecuþi în rândulsfinþilor: patriarhii, proorocii ºidrepþii Vechiului Testament,apostolii ºi ucenicii direcþi ºiindirecþi ai Mântuitorului, martiriiºi mãrturisitorii, cãlugãrii cuvioºi,pustnicii ºi ierarhii canonizaþipentru activitatea lor de maripãstori, organizatori ºi conducãtoriai Bisericii ºi fãcãtorii de minuni(taumaturgii). Recunoaºtereaoficialã a cultului sfinþilor ºitrecerea lor în canonul, catalogulsau lista sfinþilor poartã numele decanonizare. Acest canon s-acompletat mereu de-a lungulveacurilor creºtine ºi chiar învremea noastrã asistãm la acte decanonizare, mai ales a acelora careau trãit mai aproape de noi. ªi încadrul Bisericii Ortodoxe Române aavut ºi are loc o amplã acþiune decanonizare a unor sfinþi de origineromânã, aºa cum au fost cele din1955 ºi 1992. La un mare iubitor deDumnezeu, canonizat în 1992,trãitor în þinuturile vâlcene ºisãrbãtorit în fiecare an la 23noiembrie, sfântul cuvios Antonie,ne vom opri în cele ce urmeazã.
Ne aflãm în plinã perioadã aPostului Crãciunului, perioadã dereculegere, de rugãciune, de ascezãpentru toþi creºtinii iubitori deDumnezeu care vor sã-L întâmpineaºa cum se cuvine pe Pruncul Iisus. Oasemenea pildã deosebitã de post ºirugãciune bine plãcute Domnului afost ºi este sfântul care a sfinþit codriiºi munþi apropiatelor plaiuri vâlcene însecolele XVII-XVIII. Originar dintr-un sat subcarpatic din actualul judeþVâlcea, Antonie, încã din copilãrie, afost atras de viaþa monahiceascã. Deaceea, urmând sfatul egumenului de laschitul Iezeru-Vâlcea, a luat crucea luiHristos, tunzându-se cãlugãr în acestschit cu totul retras de lume. Aici a întâlnit un climat excepþional de viaþãcãlugãreascã, schivnicii iubitori deliniºte, de rugãciune ºi post, i-au dattânãrului monah Antonie o creºtereduhovniceascã aparte, deprinzându-lcu tãcerea, cu postul, cu priveghereade noapte, cu smerenia ºi, mai ales, cuneîncetata rugãciune. Nu dupã multtimp, a primit încredinþare sã se retragãla nevoinþa pustniceascã. Aºa se facecã, pe la anul 1690, a plecat câþivakilometri mai sus de schitul Iezeru, înmuntele cu acelaºi nume. Dupã multãcãutare, a gãsit o peºterã micã înstâncã unde ºi-a aflat loc ºi de chilie, ºide rugãciune. Dupã ce ºi-a zidit aici ºiun altar, a chemat pe episcopul Ilarional Râmnicului, care l-a hirotonit.Pentru multele sale osteneli, CuviosulAntonie a primit de la Dumnezeu darulmai-înainte-vederii ºi al vindecãriisuferinþelor oamenilor. Oricine veneala peºtera lui ºi-i cerea cuvânt derugãciune ºi de folos îndatã i se împlinea cererea. Prin anul 1700,schitul Iezeru, ctitoria voievoduluiMircea Ciobanul (1553), era în mareparte ruinat, iar biserica de piatrã seafla în paraginã. Atunci episcopulIlarion de la Râmnicu - Vâlcea, împreunã cu credincioºii din satulCheia, la îndemnul CuviosuluiAntonie Sihastru, au refãcut atâtbiserica de piatrã, cât ºi chiliile, întreanii 1700-1705. Acest lucru reieselimpede chiar din pisania bisericii careare ca hram Ovedenia sau „IntrareaMaicii Domnului în Bisericã”, prazniccare are loc cu douã zile înainte desãrbãtorirea Sfântului Antonie. Auzindde viaþa lui îmbunãtãþitã, mulþi de prinsatele ºi oraºele mai mult sau maipuþin apropiate au devenit ucenici aisãi, cercetându-l necontenit pe sfântpentru rugãciune ºi sfat. Mulþi soseaula el tocmai de dincolo de Carpaþi, dinnordul Transilvaniei. Dupã 28 de anide asprã nevoinþã ºi de sihãstrie,Cuviosul Antonie, bineplãcând luiDumnezeu, ºi-a dat sufletul în braþeleCelui pe Care toatã viaþa sa L-a slujit.Mult plâns de cãtre ucenicii sãi, a fostprohodit ºi înmormântat lângã uºaparaclisului sãpat cu mâinile sale înstâncã, alãturi de peºterã, unde se aflãºi astãzi. Multã vreme numeroºii sãi fiiduhovniceºti au urcat pe munteleIezeru cu colivã, untdelemn ºilumânãri în mâini, plângând ºirugându-se la mormântul unde seodihnesc moaºtele CuviosuluiAntonie.Una din primele vieþi ale sfântuluide la Iezeru a fost scrisã de cãtreucenicul sãu, ieromonahul Nicolae, ladoar câþiva ani de la mutarea sa la celeveºnice. ªi astãzi se pãstreazã chiliacuviosului, denumitã de cãtre localnici„Peºtera Sfântului Antonie”, precum ºibisericuþa sãpatã în piatrã, multãvreme aceasta aflându-se în stare deparaginã. Din 1992, s-a împlinit un actfiresc, acela al canonizãrii lui de cãtreSfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne, evlavia credincioºilor faþã deCuvios fiind una evidentã încã de latrecerea sa la Domnul. Sã avem ºi noirugãciunea îndreptatã spre Cuviosulde la Vâlcea, care neîncetat dã slavãSfintei Treimi, mijlocind pentru noi,mai ales în aceste zile cu o încãrcãturãduhovniceascã specialã datoritãPostului Naºterii Domnului pe care îlparcurgem.
Institutor Florina MITRACHE
S
SF
FÂ
ÂN
NT
TU
UL
LA
AN
NT
TO
ON
NI
IE
E D
DE
EL
LA
AI
IE
EZ
ZE
ER
RU
UL
LV
VÂ
ÂL
LC
CE
EA
A,
,p
pi
il
ld
dã
ãd
de
ep
po
os
st
ti
ir
re
e º
ºi
id
de
er
ru
ug
gã
ãc
ci
iu
un
ne
e
Centrul de Studii Teologice Aplicate din cadrulFacultãþii de Teologie Ortodoxã „Sfânta MuceniþãFiloteia” din Piteºti a organizat joi, 15 noiembrie, dela ora 10, cu binecuvântarea Prea Sfinþitului EpiscopCalinic al Argeºului ºi Muscelului, un Simpoziondedicat problematicii raportului Teologie-ªtiinþã, cuparticiparea membrilor Catedrei de Teologie.Rolul de moderatori ai dezbaterilor l-au avutpãrintele decan prof. dr. Ion Popescu ºi directorulCentrului, conf. dr. Ion Bica.În comunicarea de debut intitulatã „Credinþã ºiraþiune”, pr. lector dr. Vasile Sorescu a pus faþã în faþãcredinþa Rãsãritului ca ethos, mod de a fi, neseparatde raþiune ºi trãire, care a dat naºtere unei culturiteonome, ecclesiale, bazatã pe Revelaþia divinã, cuintelectualizarea credinþei în Apus, separatã de trãire,care a generat o culturã autonomã cu multipleconsecinþe (credinþa a fost supusã raþiunii).În opinia patrologului piteºtean, ºtiinþa trebuieprivitã din trei perspective: ºtiinþa adevãratã,teonomã, în al doilea rând, ºtiinþa autonomã, numitãde Tolstoi „ºtiinþa ºtiinþificã”, iar în al treilea rând,ºtiinþa de popularizare ale cãrei vârfuri de lance sunt„posturile comerciale de îndoctrinare evoluþionistã”Discovery ºi National Geografic.Prodecanul Facultãþii de Teologie, pr. prof. dr.Ioan Stancu a adus în planul dezbaterii ciocnirea întreviziunea creºtinã ºi cea naturalistã, ateistã, în disputarecentã desfãºuratã la 3 octombrie la Universitatea dinAlabama (S.U.A.), în prezenþa unui numeros public,dintre biologul evoluþionist Richard Dawkins ºimatematicianul creºtin John Lennox (ambii profesorila Oxford), polemicã prezentatã ºi în publicaþia dereflecþie „Idei în dialog”. Confruntarea de cinci ore,axatã pe ºase puncte, a condus la recunoaºtereaperspectivei creºtine din partea cercetãtoruluineodarwinist, concluzionându-se realitateacomplementaritãþii religie-ºtiinþã.În cuvântul urmãtor, pr. lector dr. Ion Nãstase asubliniat cã nu existã opoziþie, ci distincþie între ºtiinþãºi culturã, iar cultul a reprezentat primul izvor alºtiinþelor.La secþiunea practicã, pr. lector dr. GheorgheGârbea a prezentat comunicarea „Obiceiurile creºtine– armã împotriva globalizãrii ºi a laicizãrii”,recomandând ca fiecare comunitate creºtinã sã-ºipãstreze nealterate identitatea ºi obiceiurile.Problema rãului în lume a fost abordatã de pr.lector dr. Leon Durã, membru al Uniunii Scriitorilor,care a avertizat cã se cuvine „a folosi ºtiinþa în folosulomului, ºi nu a folosi omul în folosul ºtiinþei”.O perspectivã astronomicã incitantã „Semnelecerului ca dovezi ale lucrãrii lui Dumnezeu în lume”a adus pr. lector dr. Lucian Grigore, pornind de la odescoperire a secolului trecut, analemma,asemãnãtoare cu cifra 8, proiecþia elipticã pe caresoarele o realizeazã în decursul unui an, descoperireimportantã pentru consecinþele nu numai ºtiinþifice,dar ºi teologice (spre exemplu, stabilirea datei pascaleeste proximã crucii proiectate pe analemmã).Pr. lector dr. Ion Isãroiu a evidenþiat dispariþiacontrariilor printr-o cunoaºtere adevãratã în lucrarea„Teologia apologeticã ortodoxã” a lui IvanMihailovici Andreev.Despre „conflictul adevãrurilor”, comparareaadevãrului revelat cu cel ºtiinþific, ca adevãruriinstituþionalizate, a tratat în comunicarea sa conf. dr.Cristian Vasile.Pornind de la cuvântul Sfântului Ioan Gurã de Aur,aniversat în sãptãmâna Simpozionului la 1600 de anide la trecerea la cele veºnice, pr. conf. dr. GheorghePufu a relevat cã „nu existã om în cunoaºtereºtiinþificã în afara cunoaºterii lui Dumnezeu”.O ineditã abordare a lansat pr. conf. dr. NicolaeBrânzea, vicar eparhial, prin comunicarea „Teologieliturgicã ºi ºtiinþã”, arãtând cã Biserica îºi plineºtesensul cosmologic ºi eshatologic în dumnezeiascaLiturghie. Au fost subliniate legãturile dintreLiturghie, cosmologie ºi antropologie, punându-sefaþã în faþã cosmologia biblicã ºi cosmologiile anticeºi cele moderne.Decanul Facultãþii de Teologie piteºtene, pr. prof.dr. Ion Popescu, a precizat cã pânã la Revoluþiafrancezã nu a existat o separaþie între religie ºi ºtiinþã.Pãrintele decan a pus în evidenþã dubla metodologie,cea harismaticã, a Sfinþilor Pãrinþi, precum ºi cea astudierii naturii. Într-o expunere densã, sistematicã ºiatractivã, au mai fost subliniate problema principiuluide incertitudine al lui Heisenberg ºi a teorieirelativitãþii a lui Einstein (cu implicaþii filosofice ºiteologice) în depãºirea determinismului, importanþacuceririlor fizicii cuantice, descoperiri care nu se potgrefa pe metodologia teologicã, problema timpului ºia spaþiului între creaþie ºievoluþie, diferenþa dintreºtiinþa raþionalã ºi ºtiinþaexperimentalã, unificareateoriilor ca vis al savanþilor ºiraportul creaþionism-evoluþionism, cu citate aleunor savanþi adepþi ai celordouã orientãri, remarcând faptul cã mulþi oameni deºtiinþã trec astãzi de la ºtiinþã la metafizicã.La finele comunicãrilor a fost proiectat filmuldidactic „Dezlegând misterul vieþii”, realizat în urma întâlnirii din 1993 de la Pajaro-Dunes (S.U.A.) de uncolectiv de biochimiºti, geneticieni ºi matematicieniamericani cu deschidere religioasã.În lucrarea „Cutia neagrã a lui Darwin”,biochimistul Michael Behe a arãtat cã tehnologiaultimilor 50 de ani a demonstrat cã celulele suntadevãrate „maºini moleculare”, iar studiereamotorului bacterial a evidenþiat nivelul ridicat decomplexitate al celulei, aºa numita „complexitateireductibilã”. În problema originii informaþieigenetice, specialistul convertit la viziunea creaþionistã(de sorginte protestantã) Dean Kenyon a precizat cãorganizarea complexã a aminoacizilor în proteine serealizeazã cu ajutorul decisiv al ADN-ului. Prinobservarea faptelor (studierea naturii, cum arrecomanda metoda patristicã), matematicianulWilliam Demsky a developat conceptul „designinteligent”, cu numeroase consecinþe metafizice,postulând realitatea unui Proiectant divin.Viziunea pluridisciplinarã a comunicãrilor celorprezenþi a relevat, pe de o parte, preocupãrile variate în tãrâmul ºtiinþific ale teologilor argeºeni, iar pe dealtã parte, multitudinea de provocãri pe care tematicacercetatã o lanseazã tuturor celor ce se apleacã cupasiune spre studiul respectivelor zone deinterferenþã.
Prof. Cornel DRAGOª
InterferenþeFacultatea de Teologie din Piteºti a organizat
SIMPOZIONUL
„Rapor
tul dintre teologie ºi ºtiinþã”
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Argesul Ortodox nr. 340
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
SFÂNTA MARE MUCENIÞÃ ECATERINA (†25 noiembrie)
Anul VI nr. 340 22-28 noiembrie 2007 8 pagini preþ: 1,6 RON
„Cine nu fãcea coconi era hulit de… (More)
296
Reads
0
Readcasts
0
Embed Views
Get Scribd Mobile
To get Scribd mobile enter your number and we'll send you a link to the Scribd app for iPhone & Android.We've sent a link to the Scribd app. If you didn't receive it, try again.
We'll never share your phone number.
More From This User
Notes
Load more
