CMYK
Anul V, nr. 30114 - 2
0 fe
br
uari
e 2
007
8 pagini - preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
D
uminica Lãsatului sec de carne se mai numeºte ºi aÎnfricoºãtoarei Judecãþi. Ea se înscrie ca un diamant în ºiragul celor 52 de duminici din cursul unui ancalendaristic. În chip cu totul potrivit ºi fericit pentrusufletele noastre, Evanghelia ce se citeºte la SfântaLiturghie face parte din capitolul 25 al Evangheliei dupãSfântul Evanghelist Matei.
Î
ntreg capitolul este o pregãtire progresivã ºidinamicã a omului, adicã a noastrã, de a înþelegeurcuºul duhovnicesc. În pilda celor 10 fecioare ni se aratãimportanþa credinþei, vegherii, dragostei ºi faptelor bunepentru mântuire. Pilda talanþilor ne avertizeazã cã trebuiesã avem grijã mare cum folosim darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu, lucrând ºi înmulþind fãrã lenevirezestrea încredinþatã spre creºtere ºi binecuvântare. Finalulcapitolului 25 este de o simplitate absolutã, iarlimpezimea este ca apa de cristal scânteind în soareleamiezii. Oricine poate înþelege claritatea Evangheliei deazi care a fost spusã ºi scrisã de Dumnezeu de dragulnostru, cum aºa de frumos spune Sfântul Apostol Pavelcreºtinilor din Corint ºi nouã celor de azi ºi de-a pururi.Este vorba de Judecata cea din urmã:
Când va veni FiulOmului întru slava Sa, ºi toþi sfinþii îngeri cu El, atunci vaºedea pe tronul slavei Sale. … Atunci va zice Împãratulcelor de-a dreapta Lui: Veniþi, binecuvântaþii Tatãlui Meu, moºteniþi împãrãþia cea pregãtitã vouã de laîntemeierea lumii
(Matei 25, 31, 34)
.
C
are ar fi pricinile unei aºa poftiri imperiale? Sãauzim cuvintele Domnului:
cãci flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþi dat sãbeau; strãin am fost ºi M-aþi primit; gol am fost ºi M-aþiîmbrãcat; bolnav am fost ºi M-aþi cercetat; în temniþã am fost ºi aþi venit la Mine
(Matei 25, 35-36).
U
imire a cãzut peste drepþii din partea dreaptã întrebând pe Iisus când au fost acestea cãci noi nuTe-am vãzut vreodatã nici flãmând, nici însetat, nici strãin,dezbrãcat, bolnav sau în temniþã. Rãspunsul ÎmpãratuluiIisus, fãrã întârziere, a luminat mintea nedumeriþilor auzindacestea:
Adevãr zic vouã, întrucât aþi fãcut unuiadintr-aceºti fraþi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aþi fãcut
(Matei 25, 39).
C
ând li s-a adresat celor de-a stânga, adicã celor caren-au fãcut nimic din cele ºase fapte mari ºi ei s-au întrebat când a fost Iisus prin România, spre exemplu, ºi nuI s-a dat sã mãnânce, sã bea, sau n-a fost primit ca un strãinsau n-a fost îmbrãcat ºi cercetat în temniþã. Rãspunsul l-auprimit de îndatã:
Adevãr vã spun: Întrucât nu aþi fãcut unuiadintre aceºti prea mici, nici Mie nu Mi-aþi fãcut
(Matei 25, 45).
S
entinþa a cãzut ca sabia:
ªi vor merge aceºtia laosândã veºnicã, iar drepþii la viaþã veºnicã
(Matei 25, 46).
C
eea ce nu trebuie sã uitãm câte zile vom mai avea esterugãciunea ca Dumnezeu sã ne dea putere sãsprijinim cu dragoste pe cei dintr-o rudenie cu noi, cumspune Sfântul Apostol Pavel, ºi mai ales pe cei de aproapeºi pe cei de departe. Din textul Evangheliei, cuvântul luiDumnezeu, desprindem cã ajutorul nostru trebuie sã fienecondiþionat de rasã, religie, stare civilã ºi alte motivaþiiomeneºti. Se vede limpede cã accentul cade doar pe stareasocialã. Adicã nevoia de a sãri în ajutorul celor scãpãtaþi,sãraci, bolnavi, fãrã casã, însetaþi ºi flãmânzi ºi în temniþãprivaþi de libertate.
A
m putea spune cã textul Evangheliei din DuminicaÎnfricoºãtoarei Judecãþi este ultimul testament socialal Domnului nostru Iisus Hristos. Grija cea din urmã a fostpentru sãracii Sãi, fraþii mai mici, precum i-a numit, care aufost lãsaþi în grija oamenilor, adicã a noastrã, a tuturora.Identificarea lui Iisus Hristos cu dezmoºteniþii soarteispunând hotãrât cã sunt „fraþi ai Mei“ trebuie nu numai sãne punã pe gânduri în chipul cel mai serios, dar trebuie sã ne îndemne hotãrât la împlinirea testamentului Sãu social.
Avem o mare ºansã, unicã ºi la îndemâna noastrã a tuturor,de a deveni veritabili moºtenitori ai Împãrãþiei lui Dumnezeu, cheltuind cele materiale cu dragoste pentrusãracii veacului, fraþii lui Iisus.
Adicã aceºti dezmoºteniþine ajutã sã ne mântuim mai uºor dând din cele materialepentru câºtigul celor spirituale.
C
ei care au ajutat pânã acum s-au convins singuri cãdarul încredinþat pentru fraþii cei mai mici ai lui Iisus,ºi deci ºi fraþii noºtri, s-a înmulþit ºi de acolo de unde s-a datcu iubire Domnul a adãugat, noi neuitând sintagmascriitorului creºtin Nicolae Steinhardt de la Rohia
dãruind vei dobândi
. Din povestirile de demult aflãm cã un bogat adat ºi el o pâine la insistenþele unui flãmând sãrac, ba a maiaruncat-o ºi direct în capul celui ce cerºea. Chiar ºi pentrupâinea aceasta datã în ciudã a primit platã pentru cã înbalanþã, la judecatã, pâinea a atârnat mai greu decâtpãcatele cele pe care le sãvârºise în viaþã. ªi pentru cã totsuntem la capitolul faptã creºtinã, pentru cã aici se încadreazã, voi reaminti cã pedagogul Pestalozzi zicea:
sãridicãm pe alþii în sfera religioasã nu prin vorbe, ci princreaþiuni etice. Degeaba îi spui sãracului: eºti undumnezeu ºi orfanului îi spui: tu ai un dat în cer! Dar dacãajuþi sãracului sã poatã trãi ºi el ca un om, atunci îi arãþi pe Dumnezeu. ªi dacã creºti pe orfan ca pe propriul tãucopil, atunci îl faci sã cunoascã pe Tatãl din ceruri.
Sigurcã noi, uneori, din pãcate, rãmânem doar la ipostazateoreticã, de doritori de a face binele, concordanþa fericitãtrebuie sã fie între vorbe ºi fapte. Când cineva care auzeape filosofii de la academie vorbind despre virtute cândva afost întrebat cum i-au plãcut discursurile, ce pãrere aredespre ele, el a rãspuns:
discursurile sunt frumoase ºibune, dar pentru voi nefolositoare deoarece nu trãiþi aºacum vorbiþi. Purtaþi pe limbã virtutea ºi o vestiþi altora,însã voi nu o urmaþi.
Sã nu fie!
T
rebuie sã amintim cã dragostea unora dintre noi de aajuta, de a pune balsam pe rana suferinzilor a fostdintotdeauna o virtute în fiecare zi. Sunt ºi astãzi creºtiniadevãraþi, care în stare de anonimat fac fapte dintre celemai mari. Delicateþea aceasta de a lucra în tainã, ºtiut doarde Dumnezeu, care vede totul ºi cei care primescbinecuvântarea cu discreþie, este de esenþã evanghelicã.Nu uitãm sã le mulþumim din adâncul inimii ºi sã aibãbucurii nesfârºite ºi rãsplatã de la Bunul Dumnezeu. Deaceea, cupa noastrã de apã, lapte, sau ceai, felia de pâine,adãpost odihnitor, haina caldã ca aripa îngerului,mângâierea frunþii bolnavului ºi cercetarea penitentuluidisperat sunt tot atâtea uºi deschise în spaþiile vieþii veºnice.
I
atã, aºadar, cele ºase chei de la uºa Paradisului sunt lanoi! Sã le folosim sprinten ºi dupã putere, adicã sãdãm de mâncare celor flãmânzi, sã dãm un pahar cu apã, sãcercetãm pe cei bolnavi, sã îmbrãcãm pe cei sãraci, sãadãpostim pe cei fãrã casã ºi masã, sã cercetãm pe cei dintemniþe ºi amare suferinþe. Cei care nu avem din celemateriale, pentru cã sunt ºi foarte mulþi dintre aceºtia,pentru a ajuta, sã avem inimã iubitoare ºi rugãciune deizbândã ºi iertare sfântã pentru toþi din aceastã frumuseþe a
lumi vãzute ºi pentru cei din Þara de peste veac.
S
ã sperãm în ajutorul permanent al lui Dumnezeu, alsfinþilor Sãi ºi al oamenilor de bine!
Episcop al Argeºului ºi Muscelului
Radio Trinitas
Radio Trinitas
(95,3FM)
Ascultaþi
www.eparhiaargesului.ro/ argesulortodoxwebsite
Cu o pâine deschizi Raiul
TÂNÃRUL ªIADEVÃRATA
DRAGOSTE
P
Pa
ag
gi
in
na
a
7
D
D e
e c
c e
e î
î i
i i
i u
u b
b e
e º
º t
t e
e D
D u
u m
mn
n e
e z
z e
e u
u p
p e
e o
o a
a m
me
e n
n i
i ?
?
P
Pa
ag
gi
in
na
a
4
255 de ani de la primaates
t
are documen
t
arãa Bisericii Mavrodoludin Piteºti
P
Pa
ag
gi
in
na
a
3
2
Arg
eºul Ortodox
- continuare din numãrul trecut -
Din articolele publicate anterior reluãmurmãtoarea frazã: „Cine va ajunge sãstãpâneascã acest control, acest reglaj, alcalitãþii rezonanþei sinusurilor etmoidale petoate vocalele ºi consoanele printr-un exerciþiupe care îl vom explica ulterior, va avea întotdeauna o impostaþie bunã, bogatã înarmonicele care dau frumuseþea timbruluivocal, întrucât sinusurile etmoidale sunt înlegãturã cu toate celelalte sinusuri de rezonanþãale capului”.Dezvoltãm acest subiect mai întâi pe vocaleºi apoi pe consoane.În alfabet existã vocale ºi consoane pe care le întâlnim în timpul cântãrii. Vocalele, în ordinealor aflabeticã, sunt: A, E, I, O, U, la care seadugã Ã ºi Â.Din toate aceste vocale se va alege una pecare elevul o va emite cel mai frumos în emisialui vocalã liberã, degajatã, neºtrangulatã.Celelalte vocale trebuie apoi emise pe aceeaºicale ºi cât mai aproape de vocala aleasã.În general, vocala prin care se emite sunetulvocal cel mai frumos este vocala A, vocalã pecare trebuie sã ajungem a o cânta impostatã bine în rezonatorii superiori ai capului, cu guradeschisã cât mai mult (mai ales în registru acut)ºi cu buzele
puþin
alungite, întinse, pâlniate,pregãtite pentru participarea lor la o dicþie câtmai bunã ºi pentru protejarea ºi direcþionareasunetelor (sã nu se împrãºtie haotic).Sunt unii cântãreþi care nu cântã impostatbine în rezonatorii superiori ai capului, darprotejeazã bine sunetele cu buzele. Îmbrãcândbine sunetele vocale cu buzele, ei se înºealãavând impresia unei impostaþii bune. În realitate însã, sunetele nefiind îmbogãþite suficient dearmonicele din rezonatorii superiori ai capuluiºi insuficient amplificate, emisia vocalã devine
botoasã
, sãracã în armonice ºi mai puþinpenetrantã.Mai sunt unii cântãreþi care susþin rotunjireabuzelor fãrã sã practice pâlnierea lor. Ar fi binesã se înþeleagã cã ºi pâlnia este rotundã acolounde se terminã pâlnierea ei. În timpul cântãrii însã, ea mai poate fi ºi... ovalã.
Ventrilocia
(nedeschiderea gurii ºinefolosirea buzelor în timpul vorbirii, cântãrii,interpretãrii), se întâlneºte des în biserici ºi maiales în mânãstirile de maici. Nu este foarte greude corectat acest defect dacã existã înþelegere ºibunãvoinþã. Trebuie fãcutã gimnastica buzelorºi deschiderea gurii mai mult, chiar ºi lacãlugãriþe. Baticul sau mandila legatã submandibulã le inhibã, dar trebuie sã deschidãgura mai mult.
Formarea vocalelor A, O, U în timpul cântãrii
Vocalele A, O, U se formeazã numai cubuzele, care se întind foarte puþin la emisiavocalei A, puþin la emisia vocalei O ºi mult laemisia vocalei U, menþinând deschiderea guriila vocala O aproape la fel de mare ca la vocalaA, iar la vocala U se mai închide puþin. În acesttimp laringele ºi limba nu trebuie sã facã niciomiºcare în sus sau în jos; ele trebuie sã fie înpoziþia lor normalã, pentru ca sunetele vocale sãfie ºi ele normale, fiziologice. Unii susþin cãlaringele se duce în sus ºi în jos, dupã cumcântãm (mai sus sau mai jos). Este o greºealã încântat. În cartea „Caruso”, autorul ei scrieurmãtorul adevãr: ,,Este necesar sã se atragãatenþia elevilor asupra corectitudinii cu caretrebuie
cântate
aceste exerciþii
(scrise peaproape douã octave n.n.)
ºi sã li sereaminteascã faptul cã marele cântãreþ (EnricoCaruso n.n.) a accentuat: «cu laringele completliber, degajat». Deci, portamentul vocalelor A,O, U trebuie
sã se execute fãrã nici oschimbare în poziþia laringelui (nici în susnici în jos pe tot ambitusul vocal scris n.n.),pe tot timpul executãrii“
(Pierre V.R. Key ºiBruno Zirato, ,,Caruso“, Bucureºti, 1966, p.215).De asemenea, marele profesor, artist alpoporului, Petre ªtefãnescu Goangã spunea cuinsistenþã cã
sunetele de sus se cântã ca ºi celede jos, pe aceeaºi cale, pe aceeaºi deschiderede laringe
în mod natural, fãrã subþierea sau îngroºarea vocii ori alte artificii, cum le mainumea dânsul, ºi fãrã sã ducem laringele în sussau în jos. Poziþia normalã a laringelui poate ficontrolatã, urmãritã, privind sau pipãind corpultiroid (mãrul lui Adam care face parte dinlaringe).
Formarea vocalelor E ºi I în timpul cântãrii
Întâlnim dificultãþi la formarea tuturorvocalelor în timpul cântãrii pe douã octave, dargreutãþile, dificultãþile mari apar la emitereavocalelor E ºi I unde intervine limba pentruformarea lor, mandibula care cautã sã se apropieprea mult de maxilar ºi vãlul palatin care cautãsã se lipeascã de faringele nazal. Vãlul palatinnu trebuie sã se lipeascã de faringele nazal decât în momentul pronunþãrii consoanelor guturaleC, G, K, dupã care trebuie imediat dezlipitpentru ca sunetul fundamental produs de corzilevocale sã poatã intra bine în sinusurileetmoidale. Pentru a se înþelege mai bine, dãmurmãtorul exemplu: când vorbim cu vecinul dincamera alãturatã ne auzim ºi prin pereþiicamerei, dar ne auzim mult mai bine dacã lãsãmuºa deschisã dintre cele douã camere. În cazulde faþã, vãlul palatin este ,,uºa“ dintre cavitateabucalã ºi sinusurile etmoidale (ºi celelaltesinusuri), sinusuri care
amplificã
ºi îmbogãþesccu armonice sunetul fundamental produs decorzile vocale.Am dat acest exemplu clar pentru a filimpede ºi pentru cei care susþin greºit lipireavãlului palatin de faringele nazal în timpulcântãrii.Un alt exemplu clar este vorbirea normalã,fiziologicã. Când vorbim normal, natural,corect, vãlul palatin nu se lipeºte de faringelenazal. ªcoala de canto italianã chiar spune: ,,sicanta come si parla“ (se cântã cum se vorbeºte)ºi ,,chi sa ben respirare sa ben cantare“ (cinerespirã bine cântã bine). Deci, cine nu respirãbine va face greºeli, pe care le vom explica lacapitolul „
Respiraþia costodiafragmaticã -baza tehnicii vocale”,
respiraþie neînþeleasãbine nici chiar de unii profesori
.Marius TRUICULESCU
FORMAREA CALITÃÞIIEMISIEI VOCALEPE TOATE VOCALELE
Substratul liric ºi sentimentul religios exprimat înpoezia Allorei Albulescu-ªerb ne deschide deodatã opoartã tainicã spre întregul nostru fiinþial. Omul vechi ºiomul nou stau alãturi umãr lângã umãr ºi timp lângã timp într-o întreagã alegorie de versuri: „M-afund în Cuvânt / Ca-n lumina dintâi, / Mã strecor în luminã / Ca-n clipa deapoi / Cuprinsã de nemãrginire... / Lasã-þi, Iubire, peste noi / Raza Sângelui Sfânt / Prin care-a grãit / DumnezeuAtottãinuit / ªi focul viu l-a aprins pe pãmânt! / (...) / Aºvrea sã strig / (...) / când delireazã / bombele / pe strãzi / ºipe tipsii / cad capete / la curtea noilor Irozi”. Durerea ºiteama devin inimaginabile când / sub poveri / ºi-n goana / dupã risipire / ne þintuiesc / pe mori de vânt / ºi surpã / noride rãzvrãtire, / ar trebui / sã strig ºi eu / cu glasul / fratelui-tâlhar, / ce-a strãbãtut / peste calvar: / Tu nu te temi / De Dumnezeu?”. Încolãciþi noi înºine în propriile noastrepãcate - „Murdari, ticãloºi, orbi ºi goi / Fãrã gânduri ºioase” - într-un târziu „ne regãsim iar ºi iar, / Pentru ovreme ºi încã o vreme, / În acelaºi pustiu sanctuar, / Larãscruci de blesteme. / Ne îmbie în oglindã poteci / Cãtrefântânile ei cangrenate, / Când înãlþãm spre cer cupe reci, / Cu râsete însângerate”.În versurile Allorei sentimentul religios nu-ºi gãseºte încã virtutea, zbãtându-se închis undeva între blestem ºipãcat, amintindu-ne calvarul Patimilor Sfinte ºi vina fiinþeiumane de-a fi mereu predispusã ispitirii: „Pe dupã uluci, / ºerpii de lut / te ademenesc / în frigul / de sub pielea lor, / iar în pridvor / bufniþe scurse / din ochi de beznã / îþi împlântã / în gleznã / þipãtul hãituit / prin bestiarul / dininima ta... / La marginea ei te va aºtepta / Cel pe Care L-airãstignit. / (...) / Strãzile se împleticesc / În lanþul pãcatelormele / Târâte-n marº triumfal prin oraº... / Se scurgfelinarele-n lunã... / Miresme de-mbrãþiºãri adumbresc / Plânsul rugilor secate-n fântânã / ªi geme Cuvântul dedupã zãbrele / ªi moare de viu ºi ultimul sultaº / Totbâjbâind sã Te gãseascã, Tatã ! / Fac legãmânt cu ochii mei / Sã nu coboare de pe ceruri niciodatã!” Poeta îºi frângepropria-i iubire în marea frângere a Pâinii cu bucuria ºisperanþa netãinuitã a învierii : „Mã iubeºti / cu o iubireveºnicã, / Te iubesc pentru cã / m-ai iubit mai întâi / ºi m-aisãpat / pe Mâinile Tale / ºi pe Fruntea / încoronatã cusânge... / Te arãþi de departe în cale, aºteptând / în rãcoareadin zori / sã-mi destãinui / iubirea fãrã sfârºit, / apoi sã Teung / cu nardul iubirii, / sã-Þi sterg tãlpile / cu pãrul meu / blând, despletit... / Mã apropii / cu pas ars de rugã, / sã îngenunchiez în Cuvânt: / Ia-mi inima ºi mi-o frânge, / laCina de Tainã / pe Noul Pãmânt!”.Poeta Allora Albulescu-ªerb, cu îndemânarea artistuluiprovenitã din mãiestrie, pare a-ºi încondeia eternitateaversului în ceramica ºi alabastrul cuvintelor, în cristalulsunãtor ºi în propria noastrã risipire... „S-a fãcut târziu / însurâsul / blond-roºcat / (...) / Târziu / în cântecul / de leagãn / din plânsetul / pruncilor / nenãscuþi... / Târziu / peste înstrãinarea / de sine / (...) / Trupul tãu / Cuvânt rãstignit / Însângerând chemarea / Pe drumul cel sfânt, / (...) / Aºteptând sã vii / Sã reluãm cântarea / Pe care-a curmat-opãcatul”…
Amalia Elena CONSTANTINESCU
Icoana fãrãlacrimi
Un înger plângea-ntr-o catedralã tãcutã,`Genuncheat ca o fãrâmã de luminãPe lespedea rece ºi slutã,Sprijinit pe aripi în purpurã finã,Cu capul plecat în tristeþea lui mutã.Lacrimi mãrunte-ºi gãseau spulberareaPe-obrajii albi ºi tineri de veacuri.Altarul de-nainte-i nu potoleasuspinarea...... Cãci un înger plângea-n cristalinelacuri .Mireasmã de crin îi era respirareaªi dulce sclipire de astru privirea.Aura albastrã-i ocolea podobirea;De gheaþã ochii sub pleoape se topeau;Sãrurile Oceanului Veºnic sclipeau.Ochii dormeau în trista rugã …... ªi iatã alãturi de nimb se aratãZbârcitã de vremuri cuvioasa maicã,La intrul în naosu-nalt ºi pictatReazem gãsindu-ºi în pragul sculptat...…ªi plâng amândoi pãcatul.
Dorinel MITOI,Teologie Pastoralã, anul I
Poeþi la ceas de rugãciune:
Allora Albulescu-ªerb
Sâmbãtã, 10 Februarie, BisericaMavrodolu din Piteºti a fost în maresãrbãtoare, prãznuind cel de-al treileahram, Sfântul Haralambie. Despremomentele deosebite prilejuite de acesteveniment am avut bucuria de a sta devorbã cu pãrintele paroh, ConstantinOnu.
Pãrinte Consilier, pentru început, vã rugãm sã ne oferiþicâteva date despre viaþa ºiactivitatea Sfântului SfinþitMucenic Haralambie.
Episcopul Haralambie a pãstorit încetatea Magneziei. Aici, cu putereaDuhului Sfânt, a propovãduitcuvintele vieþii cereºti. Mucenicia saa început în timpul împãratului pãgânSever care, prin slujitorii sãi(ighemoni) i-a cerut sfântului sã jertfeascã idolilor. Extraordinar detranºant a fost rãspunsul Sfântului:„Fiilor, eu nu jertfesc diavolilor!”.De acum au început chinurile... Mai întâi a fost strujit cu unghiile de fier,iar Haralambie a zis: „Mulþumesc,vouã, fraþilor, cã mi-aþi înnoit duhul,strujindu-mi trupul!”. Un alt mod dea-l tortura a fost cel al unuia dintreighemoni, care a luat personal uneltele detorturã ºi l-a chinuit pe Sfânt. Dar,minune, îndatã slujitorului pãgân i s-aurupt mâinile, tãiate de o sabie, rãmânândagãþate de trupul mucenicului. Apoipiroane de fier ascuþite i-au fost bãtute petot trupul, iar de barba lui cea lungã, împletind-o ca pe o funie, îl trãgeau peSfânt spre a-l duce la împãrat. Aici afost bãtut cu pietre peste gurã ºi i-au arsbarba ºi faþa cu fãclii. Dar, din nouminune, foc mare ieºind din barbabãtrânului ierarh a ars ca la 70 de pãgâni.
Care dintre minunile sãvârºite deSfântul Haralambie v-a impresionat?
Îndemnat spre desfrânare în casa uneivãduve, Sfântul s-a lipit de un stâlp careera uscat ºi îndatã a odrãslit ºi a crescutun copac mare, acoperind cu ramurile luitoatã casa vãduvei. Atunci, femeia,câºtigatã pentru credinþã, a strigat:„Bucurã-te, Haralambie, care totdeaunaluminezi lumea cu lumina cea nestinsã!”.ªi nu pot sã nu amintesc aici o altã mareminune care s-a fãcut cu Sfântul... Astfel,Crisp, eparhul, hotãrâse sã-l omoare cusabia, dar nu s-a întâmplat aceasta cãciSfântul a murit fãrã tãiere de sabie,deoarece s-au deschis cerurile ºi Domnuls-a pogorât la dânsul, zicând: „Vino,Haralambie, prietenul Meu!”. ªiastfel, în ziua de 10 februarie sufletulSfântului a fost luat de îngeri la cer.
Care a fost programul liturgic ceavut loc cu ocazia acestui hram?
Programul slujbelor care au însoþitprãznuirea Sfântului Sfinþit MucenicHaralambie a cuprins urmãtoarelemomente: în ajun, am sãvârºitvecernia împreunã cu litia, acatistulSfântului ºi un cuvânt de învãþãturãrostit de P.C. Pãrinte protopop IuliuChiriþã, iar sâmbãtã: sfinþirea apei,Sfânta Tainã a Maslului, Utrenia ºiSfânta Liturghie, cu participareaIerarhului nostru, Prea SfinþituluiPãrinte Calinic, dupã care s-a sãvârºitslujba parastasului pentru ctitori. Deci,Biserica Mavrodolu din Piteºti se alãturã,prin ocrotitorul ei, nenumãratelor bisericidin cuprinsul Patriarhiei Române ºi a întregului spaþiu ortodox, ridicate dindragostea credincioºilor pentru cel alesde Dumnezeu, Sfântul MucenicHaralambie.
Ce alte momente festive au mai avutloc cu acest prilej?
Cu binecuvântarea Prea SfinþituluiPãrinte Calinic, Episcopul Argeºului ºiMuscelului, sâmbãtã, 10 februarie,prãznuirea Sfântului Sfinþit Haralambie,la biserica Mavrodolu din Piteºti, agãzduit ºi un eveniment editorial, anumelansarea monografiei „BisericaMavrodolu”. Lucrarea, rodul colaborãriidintre mine ºi domnul profesor VasileNovac, a vãzut lumina tiparului la edituraDACPRESS, fiind realizatã în condiþiitipografice de excepþie, la tipografiaTiparg.
Ce anume v-a determinat sãelaborati o astfel de lucrare, închinatãbisericii al cãrei paroh sunteþi?
Biserica Mavrodolu este monumentistoric, fiind singura bisericã din oraºulPiteºti care poartã numele ctitorului de la1816 – cãminarul Ioan Mavrodolu. Eaare ca hram principal praznicul„Adormirea Maicii Domnului”,adãugându-se în timpul existenþei sale ºihramurile „Sfântul Spiridon” ºi „SfântulHaralambie”. Monografia bisericii, careacoperã perioada de timp scursã de laprima atestare documentarã, datând dinanul 1752, ºi pânã în prezent, evidenþiazã în primul rând personalitatea ctitoruluiIoan Mavrodolu, personalitate de marcã aistoriei argeºene, oferind totodatã datepreþioase cu privire la rolul istorico-social pe care l-a avut bisericaMavrodolu din Piteºti ºi ctitorul ei îndezvoltarea municipiului Piteºti. Aºadar,este vorba de împlinirea a 255 de ani dela prima atestare documentarã a Bisericii.
Diacon Florin IORDACHE
Argeºul Ortodox
3
255 de ani de la prima atestare documentarãa Bisericii Mavrodolu din Piteºti
Cu multã bucurie semnalãm o nouãapariþie editorialã în spaþiul ecleziastic ºicultural argeºean, prin tipãrireamonografiei „Biserica Mavrodolu” subsemnãtura pãrintelui consilier, lectoruniversitar doctor Constantin Onu ºi aistoricului Vasile Novac. Menþionãmfaptul cã lucrarea a apãrut cubinecuvântarea Întâi Stãtãtorului BisericiiArgeºene, Prea Sfinþitul Calinic, care scriaurmãtoarele despre aceastã reuºitãeditorialã: „Cu pietate se evocã amintireapururi vie a ctitorilor, binefãcãtorilor ºi apreoþilor slujitori, a tuturor celor care, peaceste locuri binecuvântate, au luptatpentru întãrirea credinþei ortodoxe,lãsându-ne pânã astãzi preþioasele lor urmeºi mãrturii de credinþã. ªi celor ce s-au jertfit pentru binele ºi apãrarea glieistrãbune li se aduce prinos de cinstire ºipioasã aducere aminte. Stã exemplu decredinþã ºi dãruire, în aceastã carte, o lumetrecutã ºi o lume prezentã, o lume care sehrãneºte mereu din izvorul viu alÎnvãþãturilor Mântuitorului Iisus Hristos”.Din monografie aflãm multe date, mãrturiiºi evocãri despre sfântul locaº, dar ºidespre localitatea Piteºti. Bunãoarã,descoperim cã Biserica Mavrodolu,monument istoric, este singura bisericã dinoraºul nostru care poartã numele ctitoruluide la 1816 - cãminarul Ioan Mavrodolu ºicã, iniþial, a avut un singur hram, praznicul„Adormirea Maicii Domnului”, iar, întimpul existenþei sale, s-au adãugat ºihramurile închinate Sfântului Spiridon ºiSfântului Haralambie. Monografiabisericii cuprinde informaþii desprepersonalitatea ctitorului Ioan Mavrodolu ºidate despre rolul pe care sfântul locaº l-aavut în viaþa municipiului Piteºti.Mai aflãm numeroase mãrturii despreslujitorii bisericii, despre istoriculsfântului locaº, despre inventar ºi despredanii. Documentele vorbesc despre parteamaterialã, de averea bisericii, deevenimentele legate de istoria acesteictitoriri duhovniceºti ºi surprind într-omãsurã mai micã devotamentul, pasiuneaºi dragostea pe care slujitorii bisericii le-aupus în slujba credinþei, în slujbaenoriaºilor. Însã, în lucrarea de faþã serelevã seriozitatea cu care slujitoriibisericii, epitropii, comitetul permanent,consiliul parohial ºi adunarea parohialã,precum ºi celelalte foruri au înconjuratBiserica ºi au fãcut sã se menþinã ºi sãprospere chiar în timpurile de grele încercãri, în care preoþii au fost supuºipersecuþiilor ºi discreditaþi.Aºadar, avem la dispoziþie o operãbisericeascã, o operã istoricã, dar mai aleso mãrturie de suflet despre una din celemai active parohii piteºtene (biserica areun program de slujbe care o þin permanentdeschisã ºi o implicare de asistenþã socialãremarcabilã!), acum când s-au împlinit 255de ani de la prima atestare documentarã aBisericii Mavrodolu.
InstitutorMaria Magdalena IORDACHE
O
Ol
lu
uc
cr
ra
ar
re
em
mo
on
no
og
gr
ra
af
fi
ic
cã
ã
C
Ca
ar
rt
te
ep
pe
en
nt
tr
ru
us
su
uf
fl
le
et
t
Interviu cu pãrintele paroh,lector univ. dr. Constantin ONU
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Argesul Ortodox nr.301
Anul V, nr. 301 14 - 20 februarie 2007 8 pagini - preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
Cu o pâine deschizi Raiul
uminica Lãsatului sec de carne… (More)
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
Cu o pâine deschizi Raiul
uminica Lãsatului sec de carne… (More)
111
Reads
0
Readcasts
0
Embed Views
More From This User
Notes
Load more
