CMYK
www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
Anul IX
nr. 484
2 - 8 de
c
embr
i
e 2010
8 pagini
preþ: 1,6 RON
AscultaþiRADIOT
TR
RI
IN
NI
IT
TA
AS
S(95,3FM)
Din iubirea nemãsuratã a BunuluiDumnezeu, în Universul nesfârºit au rãsãritfrumuseþi vãzute ºi nevãzute. Ochiul nostru ºiinima plinã de iubire nu pot cuprinde darurilede preþ pe care ni le-a fãcut Dumnezeu nouã,cu imperialã bogãþie. Dacã avem putere decuprindere ºi înþelegere, vom putea descopericu mare uºurinþã purtarea de grijã a luiDumnezeu, în primul rând, pentru cã ne-a ziditºi ne-a dat bucuria de a vedea rodirile dinfrumuseþea lumii vãzute.Atunci când venim pe lumea aceasta, dinfiinþa pãrinþilor, zidiþi de Dumnezeu pepãmânt, noi primim patru mari daruri: Înprimul rând, darul vieþii, minunea naºterii,creºterii ºi devenirii. Chiar ºi învãþaþii, înaintede Iisus Hristos ne-au lãsat scris, precumSofocle, în cartea sa, „Antigona”: „În lume-smulte mari minuni, minuni mai mari ca omulnu-s!” Aºadar, viaþa noastrã este minuneaminunilor! În al doilea rând, dupã darulnaºterii pe lumea aceasta, Dumnezeu ne-a datdarul de a deveni cetãþeni ai Împãrãþiei luiDumnezeu, prin Sfântul Botez, în numeleSfintei Treimi: Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt. În altreilea rând, la Sfântul Botez noi primimnumele unui sfânt sau al unei sfinte. În alpatrulea rând, ni s-a dat un înger pãzitor,potrivit poruncii lui Dumnezeu, aºa cum ni searatã în Sfânta Scripturã.Dacã unele din fetiþele nãscute au primit ºiprimesc nume ca: Maria, Elena, Vasilica,Ioana, Margareta, Catinca, Ruxandra,Eufrosina, Ecaterina sau alte nume, auzimrostindu-se ºi numele preafrumos de Filoteea.Acest nume se traduce: „iubitoare deDumnezeu”, din grecescul „filos” ºi „theos.”Cetatea istoricã a Argeºului, din mila luiDumnezeu, a avut darul ca sã primeascã învatra sa, prin anii 1396, prin ostenealaevlaviosului domn al Þãrii Româneºti, Mirceacel Bãtrân, moaºtele Sfintei MuceniþeFiloteea.Din mãrturiile istorice ale timpului, aflãmcã o bunã vreme, moaºtele Sfintei MuceniþeFiloteea au stat alãturi de sfintele moaºte aleCuvioasei Maicii noastre Parascheva, încetatea Târnovei ºi apoi în cetatea Vidinului,de pe malul Dunãrii, cetate vecinã cu ÞaraRomâneascã. Aºa se explicã faptul cã azi, întoate bisericile din Þara Româneascã ºi chiardin întreaga Românie, zugravii picteazã pecele douã sfinte împreunã. Când inspiratulpsalmist David a scris: „Minunat esteDumnezeu întru sfinþii Sãi”, am înþeles, Cler ºipopor, cã puterea lui Dumnezeu se aratãefectiv, nu numai în zidirea naturii, ci ºi înminunile care se sãvârºesc prin moaºtelesfinþilor care s-au proslãvit printr-o viaþãaleasã. ªi noi, cei care credem în Dumnezeu,putem deveni casnicii Lui ºi împreunãvieþuitori cu sfinþii, izvorâþi din vatra neamuluiromânesc.Sfinþii Români strãjuiesc þara, ferindu-o debântuielile vrãjmaºilor ºi de alte nenorociricare ameninþã viaþa noastrã de zi cu zi. Ca ºi înalte pãrþi ale þãrii, strãjuite de sfinþi, la Argeº,Sfânta Filoteea ocroteºte, prin rugãciunile salecãtre Dumnezeu, Þara Româneascã,dreptmãritorii creºtini cinstind cu deosebitãevlavie moaºtele sale fãcãtoare de minuni. Decând sunt la Argeº, am vãzut adânca ºidelicata cinstire a Sfintei Filoteea de cãtreargeºeni, numindu-o direct ºi dulce:Sfântuliþa! Aceastã exprimare din iubire,tãlmãceºte faptul cã Sfânta Filoteea esteconsideratã nu numai fãcãtoare de minuni, ciºi casnica fiecãruia dintre argeºeni,ocrotitoarea apropiatã, din familia fiecãruigospodar.La fiecare priveghere, în cele trei praznicesau hramuri ale Mãnãstirii Argeºului, când seface procesiune cu sfintele sale moaºte:Izvorul Tãmãduirii, Adormirea MaiciiDomnului (15 august) ºi Sfânta Filoteea (7decembrie) a fiecãrui an, creºtinii din Argeº, împrejurimi, sau din þarã, fac rugãciuni într-oliniºte absolutã, împodobiþi cu lumânãriaprinse, ca în noaptea Învierii. Suntem datorisã-I mulþumim lui Dumnezeu, de aleselebucurii duhovniceºti pe care ni Le-a dãruitDumnezeu de fiecare datã. De mare folossufletesc mi-a fost sã vãd mereu, zeci ºi mii decopii care sunt aduºi de pãrinþi sã cinsteascã peSfânta Filoteea, astfel fiind consideratãocrotitoarea pruncilor, a tinerilor, ca ºi anoastrã, a tuturora, celor de diferite vârste. Înorice necazuri care au venit asupra þãrii ºi maiales asupra Argeºului, creºtinii ºi-au pusnãdejdea în Dumnezeu ºi Sfânta Filoteea. Eisunt siguri cã Sfânta Filoteea îi apãrã de oriceprimejdii, aºa cum cred românii cei evlavioºiiubitori de Dumnezeu ºi sfinþii Sãi.Tuturor celor care poartã numele SfinteiFiloteea ºi credincioºilor care se închinã la
sfintele sale moaºte, pace ºi bucurie în DuhulSfânt ºi sã devenim toþi iubitori de Dumnezeuºi de sfinþii Sãi.
Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului
Candela din CarpaþiSFÂNTA FILOTEEA
Mesajul Preafericitului PãrinteDaniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, adresat participanþilor la cea dea XIV-a ediþie a CongresuluiSpiritualitãþii Româneºti de la Alba Iulia,29 noiembrie – 2 decembrie 2010.
Invitaþia pe care Domnul Profesor VictorCrãciun – Preºedintele Ligii Culturalepentru Unitatea Românilor de Pretutindeni -ne-a adresat-o, de a participa la cea de aXIV-a ediþie a Congresului SpiritualitãþiiRomâneºti de la Alba Iulia, ne onoreazã.Însã multele obligaþii pe care le avem de îndeplinit la Bucureºti nu ne permitparticiparea fizicã la acest eveniment, darsufleteºte suntem de faþã, binecuvântãmlucrãrile Congresului ºi dorimparticipanþilor mult succes. Este cunoscuttuturor faptul cã Biserica OrtodoxãRomânã, Maica spiritualã a poporuluiromân, doreºte sã-i adune pe toþi fiiineamului laolaltã, în comuniune ºiconlucrare frãþeascã. Prin urmare, aproapepeste tot în lume unde, din diverse motive,s-au stabilit românii, Biserica noastrã încearcã sã organizeze pentru ei o asistenþãspiritualã ºi pastoralã corespunzãtoare.Mãrturii în acest sens sunt MitropoliaBasarabiei, Eparhiile ortodoxe române dinUngaria ºi Serbia, eparhiile celor douãMitropolii din Europa Occidentalã ºiCentralã, Arhiepiscopia ortodoxã românã acelor douã Americi, Episcopia ortodoxãromânã a Australiei ºi Noii Zeelande,precum ºi unele parohii ortodoxe româneºtidin Orientul Mijlociu, Asia ºi Africa.Reprezentanþii românilor de pretutindenise întâlnesc anual la Alba Iulia, în preajmaZilei Naþionale. Locul de întrunire aparticipanþilor la Congresul SpiritualitãþiiRomâneºti are valoare simbolicã profundã,pentru cã la Alba Iulia s-au înfãptuit marileuniri: cea de la 1600 sub Mihai Viteazul ºicea de la 1 Decembrie 1918.În rugãciunea sa de la Marea Unire din1918, Episcopul ortodox român MironCristea al Caransebeºului, viitorul Patriarhal României, sub formã de rugãciune,spunea adevãruri de mare adâncimespiritualã, zicând: „Doamne, Dumnezeulnostru, Tu eºti Pãrintele nostru, Tu ai vãzutstrâmtoarea pãrinþilor noºtri ºi ai auzitstrigarea lor, cãci se fãcuserã ei ca floarea înbrumã ºi plecat spre pulbere era sufletul lor,ºi trupul lor lipit de pãmânt…Iar acummântuire ai trimis nouã ºi toate marginilepãmântului vãd mântuirea Dumnezeuluinostru” ( Ilie ªandru-Valentin Borda,Patriarhul Miron Cristea, Editura PetruMaior, Târgu Mureº, 1998, p. 111).Noi credem cã ºi astãzi, deºi trãim într-olume pluriconfesionalã ºi multiculturalã,când România face parte din UniuneaEuropeanã, cu toate greutãþile pe care le-adeclanºat criza economicã, simptom al uneiadânci crize morale de credibilitate,Dumnezeu ne va ajuta sã biruim multiplele încercãri ºi lipsuri, dacã vom cere ajutorulLui ºi vom cultiva coresponsabilitatea ºiunitatea naþionalã.În consecinþã, este de mare importanþã caromânii, oriunde s-ar afla ei, sã asculte îndemnul Sfântului Pavel, Apostolulneamurilor, care zice: „Sã umblaþi cuvrednicie… îngãduindu-vã unii pe alþii îniubire, silindu-vã sã pãziþi unitatea Duhului, întru legãtura pãcii” (Efeseni 3, 1-3).Aºadar, în unire se aflã puterea ºidemnitatea, binecuvântarea ºi bucuria unuipopor. Dezbinarea, însã, este ucigãtoare ºiumilitoare pentru un popor, deoarece easlãbeºte ºi degradeazã viaþa acestuia. Uniþi în „cuget ºi simþiri” putem birui dificultãþileºi încercãrile vieþii. Unirea întãreºte ºi înalþãun popor. Sã luãm pildã de la corifeii MariiUniri pe care-i admirãm totdeauna pentruunitatea lor de acþiune ºi pentru realizãrilecare au urmat dupã Marea Unire de la 1Decembrie 1918.Biserica, prin rugãciune, cuvânt ºi faptã,cultivã darul sfânt al unitãþii ºi demnitãþiinaþionale, deoarece adevãrata libertate nu seaflã nici în dezbinare, nici în indiferenþaegoistã, ci ea se aflã în starea de comuniuneºi cooperare pentru sãvârºirea bineluicomun!Regretãm acum cã, pentru prima oarã,cel care altãdatã era sufletul CongresuluiSpiritualitãþii Româneºti – poetul AdrianPãunescu – nu mai este prezent la lucrãri.Dumnezeu sã-l odihneascã în luminadrepþilor care au apãrat ºi cultivat în lumedemnitatea persoanelor ºi a popoarelor!Ne rugãm Preasfintei Treimi sãbinecuvinteze comuniunea ºi cooperareadumneavoastrã la Congresul SpiritualitãþiiRomâneºti de la Alba Iulia ºi sã vãdãruiascã tuturor sãnãtate ºi mântuire, paceºi bucurie întru mulþi ºi binecuvântaþi ani!Cu pãrinteascã binecuvântare ºideosebitã preþuire,
† DANIEL,Patriarhul României
Patriarhul României: Unitateanaþionalã – un dar sfânt ºi oresponsabilitate comunã
Arg
eºul Ortodox
2
Colegiul de redacþie
FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al
Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
Editor:
Preot Daniel Gligore- consilier cultural
Redactor ºef:
Pr. Prof. Cornel Dragoº
Redacþia:
preot dr.Napoleon Dabu(secretar de redacþie),preot Florin Iordache,
diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.
Colaboratori:
Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã,pr. prof. Roberto-Cristian Viºan,
Roxana Dragoº
,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa, Flavia Jinga.
Art designer:
i
n
g. Bo
g
d
an Ci
o
c
îrlan
ISSN: 1583-2643
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
a. Proba caredezvãluie plinãtateavirtuþii lui Avraam
ªi a fost cã Dumnezeu a ispitit pe Avraam
(Facere 22,1). Aceasta nu pentru cã Dumnezeun-ar fi ºtiut ce va face ºi cum va reacþionaAvraam într-o situaþie datã, ci pentru ca sã sedezvãluie mãsura ascultãrii desãvârºite; ca sãcunoaºtem din exemplul patriarhului cã nutrebuie a pune nimic mai presus dehotãrârile lui Dumnezeu.
ªi a zis cãtre el: Avraame, Avraame! Iar el a zis: Iatã-mã!
Chemarea de douã ori penume aratã cã Dumnezeu vrea sã-iporunceascã lui Avraam un lucru de mare însemnãtate.
ªi a zis: Ia pe fiul tãu celiubit, pe care l-ai iubit, pe Isaac, ºi mergiîn pãmântul Moria ºi adu-l jertfã pe unuldin munþii pe care þi-l voi arãta Eu
(Facere22, 2).Fiecare cuvânt e jar menit sã aþâþeflacãrã mare, vâlvãtaie de nesuportat, încuptorul dragostei pe care dreptul Avraamo avea pentru fiul sãu Isaac. Domnul n-aspus simplu –
pe Isaac
– ci a apãsat nu odatã rãnirea, ci de douã ori, zicând:
Ia pe fiul tãu cel iubit, pe care l-ai iubit, pe Isaac
.Ce a fãcut dreptul Avraam la auzul acesteiporunci nemaiauzite, aratã o tãrie vecinã cunebunia pentru Dumnezeu: nu numai cã n-aarãtat tulburarea minþii, ori întunecarea raþiunii,ori hulirea Dãruitorului care-i cerea darul înapoi, dar nici mãcar n-a iscodit judecataStãpânului, ci, fãrã sã pregete, a îndepãrtatorice gând omenesc ºi, ca ºi cum n-ar mai fifost om, a pus înaintea simþãmintelor pãrinteºtiporunca lui Dumnezeu grãbindu-se pentru a o împlini.
ªi sculându-se Avraam dis-de-dimineaþã, a pus ºaua pe asinul lui. A luat cu el douã slugi ºi pe Isaac, fiul lui; ºi tãind leme pentru jertfã,sculându-se a mers; ºi a treia zi a ajuns lalocul în care i-a spus Dumnezeu
(Facere 22, 3).Iatã cum ºi prin depãrtarea locului de jertfãse pune la cumplitã încercare virtuteadreptului, prilejuindu-se ivirea în minte aposibilitãþii de a alege calea-ntoarsã. Nici vorbã însã la Avraam care a rãmas luptându-se tãcut în sine însuºi, nebiruit dar, ca un diamant.Când a ajuns aproape de locul ce i sespusese,
cãutând Avraam cu ochii, a vãzut locul de departe. ªi a zis slugilor: ªedeþi aici cuasinul ºi aºteptaþi-mã. Iar eu ºi copilul vommerge pânã acolo. ªi dupã ce ne vom închinane vom întoarce la voi
( Facere 22,4-5 ).Nu ºtia cã are sã se întâmple întocmai,proorocind fãrã sã ºtie cã prooroceºte. Vorbiseaºa numai pentru înºelarea slugilor, fãcându-lesã rãmânã acolo. Acum se vede ºi mareapricepere a dreptului. Pentru cã ºtia cã fapta cetrebuia s-o-mplineascã era una înaltã, nouã ºineobiºnuitã, ºi cã nimeni nu mai fãcuse aºaceva, cum urma sã sãvârºescã el, o ascunde deslugi, lãsându-i cu paza asinului.
ªi a luat Avraam lemnele cele pentru jertfãºi le-a pus în spinarea fiului sãu Isaac. ªi a luat în mâini foc ºi cuþit ºi s-au dus amândoiîmpreunã
( Facere 22,6 ). Mâna purta focul celmaterial, dar focul cel dinlãuntru ardea sufletulºi mistuia cugetul curajosului convingânu-l sãbiruie totul cu dragostea lui de Dumnezeuºi fãcându-l sã se gândeascã la aceea cãCel Care i-a dat copilul ºi l-a fãcut tatã, îlcheamã la o nouã minune. Dialogul stârnitde copil se desfãºoarã sfâºietor:
ªi a zis Isaac tatãlui sãu Avraam: Tatã! Iar el a zis: ce este fiule?Copilul a întrebat: Iatã, tu aduci foculºi eu lemnele. Dar unde este oaia pentru jertfã? Dumnezeu se va ingriji de oaia de jertfã, fiul meu
( Facere 22, 7-9).Iatã cã ºi acum, fãrã sã ºtie, Avraamprooroceºte ceea ce avea sã se întâmple,socotind cã prin acest rãspuns îi tãinuieºtecopilului ceea ce avea sã facã.
ªi mergând amândoi au ajuns la loculde care i-a vorbit Dumnezeu. ªi a zidit Avraam acolo jertfelnic. ªi legând pe Isaac, pe fiul lui, l-a pus pe jertfelnic. ªi aîntins Avraam mâna ca sã ia cuþitul sã junghie pe fiul sãu.ªi l-a strigat pe dânsul îngerul Domnuluidin cer ºi i-a zis: Avraame, Avraame! ªi el a zis:Iatã-mã! ªi i-a zis îngerul: Sã nu pui mânata pe copil, nici sã-i faci ceva. Acum amcunoscut cã te temi de Dumnezeu, cã pentru Mine n-ai cruþat nici pe fiul tãu cel iubit
(Facere 22, 9-12).Tãria ºi bãrbãþia lui Avraam spãimântezã, nudoar uimeºte. Câtã stãpânire de sine aratãrãbdând ºi zidire de jertfelnic, ºi aºezarealemnelor, ºi legãturile fiului ºi vedereacuþitului. Dar câtã supuºenie aratã ºi copilulcare nici nu s-a zbãtut, nici nu s-a împotrivit, n-a strigat, ci s-a plecat celor pe care le fãcea tatãlsãu, stând liniºtit ca un miel pe altar ºiaºteptând dreapta tatãlui sãu! Cum sã nu semire ºi îngerii din ceruri de o aºa predare asinelui înaintea lui Dumnezeu, dupã cum arãtapatriarhul dimpreunã cu fiul lui? De aceea ºiacum îl strigã de douã ori:
Avraame! Avraame!
,ca sã oprescã pornirea dreptului. Strigãtulaproape cã-i aþine dreapta care se grãbea sã junghie copilul.Prin spusa
cã pentru Mine n-ai cruþat nici pe fiul tãu cel iubit
Dumnezeu confirmã hotãrâreapatriarhului de a împlini porunca Lui pânã lacapãt, vãdindu-l dupã virtute ºi fãptuire maidegrabã precursor nu al Legii Vechi, ci alEvangheliei care spune cã cine iubeºte pe tatã,pe mamã sau pe copil mai mult decât peDumnezeu nu este vrednic de El.
b. Prefigurareapatimii lui Hristos
Toate cele arãtate cu Avraam ºi jertfireafiului sãu Isaac au fost închipuirea crucii. Deaceea ºi Hristos spunea iudeilor:
Avraam, pãrintele vostru a fost bucuros sã vadã ziua Mea; ºi a vãzut-o ºi s-a bucurat
(Ioan 8, 56 ).A vãzut-o ºi s-a bucurat prin tip, prin umbrã.Dupã cum oaia a fost adusã jertfã în locul luiIsaac,tot aºa ºi Mielul cel cuvântãtor a fost adus jertfã în locul lumii. Unul-nãscut acolo, Unulnãscut aici. Fiu iubit ºi adevãrat atunci, Fiuiubit ºi Adevãrat acum. De cãtre tatã a fost adusIsaac jertfã, de cãtre Tatãl a fost dat ºi Acesta(Ioan 3,16 ).
Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ
Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLIV)
A
Ad
du
uc
ce
er
re
ea
al
lu
ui
iI
Is
sa
aa
ac
cs
sp
pr
re
ej
je
er
r t
tf
fã
ã
La aceastã slujbã, steagul va fi întins pe omasã în mijlocul bisericii. Preotul, din sfântulaltar, va da Binecuvântarea micã. Dupãrugãciunile începãtoare, la stranã se va citi oserie de psalmi: psalmul 143, psalmul 17,versetele 4-7 ale psalmului 44, se vor reluaversetele 53-54 ale psalmului 17 ºi versetele9-12 ale psalmului 27. Toþi psalmii aleºiexprimã nãdejdea pe care ºi-o pune celcredincios în puterea ºi iubirea lui Dumnezeu.Totodatã aceºtia sunt ºi psalmi de laudã adusãDomnului pentru ajutorul ºi sprijinul pe carele are El pentru poporul Sãu. De remarcat cãdupã primul psalm (143), se cântã imnul dinperioada Postului Mare, „Cu noi esteDumnezeu, înþelegeþi neamuri ºi vã plecaþi,cãci cu noi este Dumnezeu”. La fel, ºi dupãpsalmi, din nou se va cânta acest imn. Apoipreotul va rosti ectenia mare cu cererispeciale în care se roagã! pentru ca sã sebinecuvânteze steagul ostãºesc cubinecuvântarea Sa cereascã ºi sã-l facã înfricoºat tuturor vrãjmaºilor” sau se mairoagã „pentru ca oastei Sale celeicredincioase, ce va purta semnul acesta ºi vaprivi la el, sã-i dea cu milostivire îndrãznealã,putere ºi tãrie spre sfãrâmarea ºi cãlcareatãriei celor care nãvãlesc asupra noastrã”.Dupã cum lesne reiese, preotul se roagã ºibinecuvânteazã steagul ºi ostaºii numai cândaceºtia îl vor folosi în lupta de apãrare, aºacum ºi mai limpede reiese din aceastã cerere:„Pentru ca sã dea putere braþelorcredincioºilor Sãi ºi sã întãreascã dreapta lor în biruinþa ºi cãlcarea vrãjmaºilor ºipizmaºilor ce se ridicã asupra noastrã”.Urmeazã douã tropare închinate Sfintei Cruciºi unul Maicii Domnului. Dupã aceea, preotuliese din altar ºi, stând lângã steag, înainteamesei, cu faþa spre rãsãrit ºi citeºterugãciunea de binecuvântare a steagului:„…ªi acest steag, pe care l-am pregãtit pentruapãrarea þãrii, cerceteazã-l cu binecuvântareaTa cereascã. Binecuvânteazã-l ºi sfinþeºte-l casã fie credincioasei Tale oaste biruinþã asupravrãjmaºilor…” ªi, întorcându-se cãtre ostaºiicare participã la slujbã, preotul îibinecuvânteazã ºi rosteºte o rugãciune debinecuvântare a lor ºi a luptei drepte pe care opoartã ei: „Binecuvânteazã-i ºi întãreºte-i, dã-le inimã îndrãzneaþã asupra potrivnicilor ºitrimite lor înger luminat; iar vrãjmaºilor înger înfricoºãtor ºi îngrozitor care sã-iopreascã, sã-i alunge ºi sã le slãbeascãinima lor ºi îndrãzneala sã o întoarcã înfugã.” Dupã aceea, preotul stropeºtecu apã sfinþitã steagul, zicândurmãtoarea formulã: „Sebinecuvânteazã ºi se sfinþeºte aceststeag ostãºesc, întru putere ºi întãrireoastei celei creºtineºti ºi întru biruinþãasupra tuturor vrãjmaºilor, prinstropirea cu aceastã apã sfinþitã, înnumele Tatãlui ºi al Fiului ºi alSfântului Duh: Amin.” Apoi preotul iasteagul ºi îl dã unui ostaº în mânã, fiindacesta îngenuncheat, zicându-i:„Primeºte steagul acesta, ce este sfinþitcu cereascã binecuvântare; ºi sã fie el înfricoºãtor ºi înspãimântãtor vrãjmaºilorneamului creºtinesc. ªi sã-þi dea Domnul harºi cu bãrbãþie sã treci cu el nevãtãmat prinoastea vrãjmaºilor, spre slava preasfântuluiSãu nume.” Preotul îl binecuvânteazã peostaº, zicând „Pace þie!”, iar ostaºul, luândsteagul, sãrutã mâna preotului. Apoi sfinþitulslujitor va binecuvânta ºi pe ceilalþi ostaºicare sunt de faþã, zicând: „BinecuvântareaDomnului asupra voastrã a tuturor! Sã vã îmbãrbãtaþi ºi sã se întãreascã inima voastrã ºisã nãdãjduiþi spre Domnul, cã Acesta va biruipe vrãjmaºii voºtri. Amin.” La final, preotulva stropi pe toþi cu apã sfinþitã, însemnându-icu crucea. Otpustul (încheierea) este unulspecial în care sunt aduse în ajutor sfinþiimarii mucenici militari: Gheorghe, Dimitrie,Procopie, Teodor Stratilat ºi Teodor Tiron.
Pr. Florin IORDACHE
Molitfelnicul tâlcuit
Rânduiala sfinþirii steagului ostãºesc
Argeºul Ortodox
3
Icoanele milosteniei
Sfântul Ierarh Nicolae ºi SfântaMuceniþã Filoteea de la Argeº
Aºteptatele sãrbãtori ale începutului de „undrea“ ne cheamã sã urmãm pilda luminoasãa doi dintre cei mai populari sfinþi ai Ortodoxiei noastre, uniþi peste veacuri de duhulevanghelic al iubirii de Dumnezeu ºi de semeni, mai ales faþã de cei aflaþi în suferinþã ºifaþã de copii: blândul Arhiepiscop Nicolae al Mirelor Lichiei ºi fecioara prealãudatãFiloteea, „cea din ceruri românilor dãruitã“.Deºi au vieþuit în perioade de timp diferite, în persoana lor s-au înmãnunchiatarmonios îndemnurile date de Mântuitorul în Cele nouã Fericiri din Predica de pe Munte,cãci, într-adevãr, au fost sãraci cu duhul sau smeriþi, blânzi, multmilostivi, curaþi cuinima, fãcãtori de pace, prigoniþi pentru dreptate, au plâns pentru semenii lor, au flãmânzitºi însetat dupã dreptate, au fost ocãrâþi ºi prigoniþi din pricina lui Hristos. Pentru viaþa lorcuratã ºi multele osteneli închinate binelui aproapelui, aceºti mângâietori ai orfanilor ºisãracilor au fost învredniciþi cu darul neputrezirii trupurilor. Dacã cinstitele moaºte ale„marelui fãcãtor de minuni“ Nicolae au peregrinat de la Mira la Constantinopol, Veneþiaºi Bari (spre a fi ferite de invazia otomanã) ºi au revenit în secolul XX în vechea cetateHalki binecuvântând cu dãrnicia Sfântului ºi meleagurile noastre prin grija VoievoduluiMartir Constantin Brâncoveanu (mâna dreaptã a smeritului Arhiepiscop aflându-se înctitoria brâncoveneascã „Sfântul Gheorghe Nou“ din centrul Capitalei), „trupuºorul celcurat“ al copilei „iubitoare de Dumnezeu“ (Filoteea), depus la început în Catedrala dinTârnovo, a fost adus în Cetatea Basarabilor de cãtre viteazul domnitor Mircea cel Bãtrân, împodobind pe rând Biserica Domneascã, apoi monumentala ctitorie a lui NeagoeBasarab din Curtea de Argeº, iar din 1949 Paraclisul din incinta acesteia, unde poposeºteºi astãzi spre cinstirea evlavioºilor creºtini, care-ºi îndreaptã paºii în ziua de pomenire culaudã a ocrotitoarei Þãrii Româneºti (7 decembrie) cãtre sfintele-i moaºte. Atingându-leºi sãrutându-le, în rugãciuni curate, vom primi binecuvântarea ºi ajutorul lui Dumnezeu,Care se odihneºte în Sfinþii Sãi ºi, astfel, trece mireasma darurilor lor ºi în noi, pentru ane curãþi de pãcate ºi a ne vindeca de suferinþele ºi bolile sufleteºti ºi trupeºti.În special în zilele prãznuirii acestor fãclii cereºti, preþuite mai ales de copii, careaºteaptã daruri cum aºteptau odinioarã ºi pruncii sãraci, sã nu uitãm cã în afarã de copiiisau nepoþii noºtri mai sunt atâþia copii ai suferinþei, ai azilelor ºi ai strãzii, care aºteaptãsã vinã un „Moº Nicolae“ cu darurile lui ºi la ei. Sã nu rãmânem cu inima împietritã lasuferinþa ºi aºteptãrile lor! De aceea, cel mai preþios dar al preabunilor Nicolae ºi Filoteeaeste îndemnul creºtinesc de a merge „în cãutarea aproapelui pierdut“, dupã cum seexprima un vrednic ierarh contemporan: „Sfinþii sunt acolo unde, ieºind din perimetrulnostru fizic ºi sufletesc, ne apropiem de ceilalþi, refãcând comunitatea umanã - sursã devalori, de într-ajutorare, de bucurie, într-o lume tristã“.Duhul credinþei, al blândeþii, al milosteniei calzilor rugãtori, ocrotitori ai acestor zilesã împace inimile rãnite de spinii dezbinãrii ºi ai urii ºi sã le umple de „duhul sãrbãtorii“,aducând în noi mireasma tãmâiei ºi a smirnei, precum ºi strãlucirea aurului faptelor celorbune, pe care sã le oferim în dar Dumnezeiescului Prunc în ieslea din Betleemul sufletelornoastre.
Pr. Prof. Cornel DRAGOª
Cu binecuvântarea ºi prezenþa Înalt Preasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului, a avut loc în data de 29 noiembrie 2010 la ªcoala cu clasele I-VIIIBascov, Cercul Pedagogic al profesorilor de religie din zona Piteºti – Gimnaziu. Ordinea dezi a Cercului a fost: Lecþie demonstrativã la clasa a II-a B,
Sfânta Muceniþã Filofteea, modelde milostenie
; Referat despre Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române ºi prezentare PowerPoint despre „Profesorul de religie, misiune ºi profesie”. Toate activitãþile au fost susþinutede titularul catedrei de religie, domniºoara profesoarã Cristina Duran. În cadrul lecþie s-a pusaccentul, la nivelul particularitãþilor, pe virtutea milosteniei ºi a modalitãþii de realizare aacesteia în practicã, astfel încât copilul sã simtã dragostea ºi bucuria din sufletul semenuluisãu, atunci când acesta se aflã în nevoi ºi în suferinþã. Milostenia sã fie fãcutã dinconvingere, din toatã inima ºi în mod dezinteresat, astfel încât rãsplata pentru binele sãvârºitsã vinã de la Dumnezeu, care este izvorul dragostei creºtine.În cadrul referatului despre Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, s-a avut în vedereproclamarea de cãtre Patriarhia Românã a anului 2010 ca „Anul omagial al CrezuluiOrtodox ºi al Autocefaliei româneºti”. În acest context au fost prezentate etapele istorice princare Biserica Ortodoxã Românã ºi-a dobândit Autocefalia.De asemenea în cadrul prezentãrii Power Point „Profesorul de Religie, Misiune ºiProfesie” au fost scoase în evidenþã trãsãturile morale ale profesorului de religie, dublate deo foarte bunã pregãtire de specialitate psiho-pedagogicã.Astfel, profesorul de religie, ºi nu numai, sã dea dovadã de curãþia vieþii, de convingerereligioasã, de înþelegere, rãbdare ºi tact pedagogic creºtin. De aceea, toate aceste însuºiri aula bazã iubirea creºtinã, care sã fie atât în sufletul profesorului, cât ºi în sufletul elevilor,pentru mântuirea tuturor.
Prof. Nicolae GHIORGHIªOR
Învãþãmânt
C
Ce
er
rc
cu
ul
lp
pr
ro
of
fe
es
so
or
ri
il
lo
or
rd
de
er
re
el
li
ig
gi
ie
ed
de
el
la
ag
gi
im
mn
na
az
zi
ii
il
le
ed
di
in
nz
zo
on
na
aP
Pi
it
te
eº
ºt
ti
i
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Argesul Ortodox nr.484
Anul IX
nr. 484
2 - 8 decembrie 2010
8 pagini
preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
Candela din Carpaþi SFÂNTA FILOTEEA
Din iubirea nemãsuratã a Bunului Dumnezeu,… (More)
146
Reads
0
Readcasts
0
Embed Views
More From This User
Notes
Load more
