CMYK
www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
Anul IX
nr. 477
14 - 2
0 o
ctombri
e 2
010
8 pagini
preþ: 1,6 RON
AscultaþiRADIOT
TR
RI
IN
NI
IT
TA
AS
S(95,3FM)
Mesajul Preafericitului PãrintePatriarh Daniel adresatparticipanþilor la festivitãþileprilejuite de aniversarea a o mie deani de la zidirea CatedraleiSvetitskhoveli din Mtskheta, Georgia
O mie de ani,timp sfinþitprin rugãciune
Preafericirea Voastrã Ilie II, Arhiepiscop de Mtskheta ºi Tbilisi ºiPatriarh Catolicos a toatã Georgia,Preaiubiþi Fraþi întru Arhierie, Distinºi Participanþi,
Cu multã dragoste în Domnul nostru Iisus Hristos, nebucurãm sã luãm parte, prin reprezentantul nostru,Înaltpreasfinþitul Mitropolit Laurenþiu al Ardealului, laaniversarea a 1000 de ani de la ctitorirea Sfintei CatedraleiPatriarhale Svetitskhoveli a Patriarhiei Georgiei.Zidirea unei biserici reprezintã, în primul rând, un act de jertfã. Comunitatea credincioºilor, poporul ales deDumnezeu ºi dãruit cu preoþie împãrãteascã (cf. I Petru 2,9) aduce jertfã de mulþumire ºi mântuire, zidind casãDomnului, în care sã se sãlãºluiascã Slava Sa, precum,odinioarã, aceasta a umplut templul Domnului, ridicat de înþeleptul rege Solomon (cf. III Regi 8, 11). Jertfelniculpãmântesc, semn vãzut al Jertfelnicului celui mai presus deceruri, simbolizeazã pe Însuºi Iisus Hristos Cel Rãstignit ºiÎnviat, Capul Bisericii ºi Mântuitorul lumii, iar locaºul de închinare reprezintã Biserica cea vie, Trupul tainic al luiHristos.O mie de ani – timp de rugãciune ºi sfinþire, de istorieunitã cu veºnicia, o mie de ani de spiritualitate ºi demnitateortodoxã georgianã. Prin urmare, se cuvine sã preaslãvimpe Dumnezeu ºi sã felicitãm Biserica Ortodoxã Georgianã,la acest ceas aniversar, sfânt ºi solemn.Faptul cã georgienii au îmbrãþiºat din vremuri strãvechicredinþa mântuitoare ºi, în pofida vitregiilor istorieiCaucazului, au arãtat ataºament ferm ºi dragoste statornicã în apãrarea credinþei Bisericii lui Hristos, aratã vredniciacreºtinismului ortodox georgian. Ctitor de biserici, poporulgeorgian, purtãtor de Cruce ºi Înviere, se bucurã de multãpreþuire în România, mai ales prin lumina ºi lucrareaSfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolit al ÞãriiRomâneºti (Valahiei) între anii 1708-1716, care era deorigine georgian.La acest popas aniversar, ne rugãm Bunului Dumnezeusã binecuvânteze cu sãnãtate ºi pace, cu bucurie ºi multajutor pe Preafericirea Voastrã, pe clerul ºi credincioºiiBisericii Ortodoxe din Georgia, pentru a construi noibiserici ºi pentru a promova valorile Ortodoxiei însocietatea de azi.Cu aleasã preþuire ºi frãþeascã dragoste în Hristos
,
† DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Numele lui Alexandru Mironescu estepuþin sau deloc cunoscut publicului larg.Nãscut la Tecuci în anul 1903, dupã studiileefectuate în þarã, Alexandru Mironescu îºisusþine doctoratul la Paris ºi se întoarce în1930 în România, devenind profesoruniversitar de chimie organicã. Om deºtiinþã, aºadar, dar ºi scriitor, prefaþat dePanait Istrate ºi remarcat de G. Cãlinescu înbine cunoscuta sa Istorie a literaturii…Când spui om de ºtiinþã, te gândeºtiaproape automat la o persoanã plinã decertitudini, formatã în duhul pozitivismului— duh al secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea— adicã al convingerii cã deþine cheilecunoaºterii. Pentru un astfel de om, totul sereduce la materie, la existenþa terestrã ºi laniºte „legi” abstracte care ne conduc viaþa înfelul analog în care agenþii de circulaþie, cuajutorul radarelor, dirijeazãtraficul. Atitudinea aceasta,suficientã ºi mecanicistã, esteastãzi depãºitã în ºtiinþã, însã ea aguvernat omenirea timp de peste osutã cincizeci de ani. Din ea auizvorât atât materialismuldialectic, cât ºi ateismulprigonitor, în þãrile comuniste,respectiv, ruperea de Dumnezeu ºide Bisericã, în Occident, adicãacolo unde s-a ºi zãmislit stearpaperspectivã ontologicã, ale cãreirãdãcini coboarã pânã laRenaºtere ºi trec prinProtestantism ºi Iluminism.A socoti însã cã om de ºtiinþã ºiliber-cugetãtor (eufemism pentruateu) sunt noþiuni sinonime esteprofund eronat. Newton era un credincios îmbisericit, iar Einstein a declarat cã teoriilesale ºtiinþifice nu pun cu nimic sub semnul întrebãrii existenþa lui Dumnezeu. Corelareaºtiinþei cu necredinþa este propriepozitivismului. Deºi s-a format în aceastãzodie neprielnicã spiritului, AlexandruMironescu a fost un credincios autentic, untrãitor ortodox ºi a devenit un mãrturisitor.El a vorbit, de altfel, într-o carte din 1945,despre Limitele cunoaºterii ºtiinþifice, dupãce, în 1938, tipãrise o lucrare, intitulatãSpiritul ºtiinþific. Dar Alexandru Mironescunu ar fi ajuns un trãitor ºi un gânditorcreºtin, aºa cum ni-l înfãþiºeazãmanuscrisele rãmase în urma lui ºi reeditateabia în ultima vreme, dacã nu ar fifrecventat, între 1945-1958, „Rugul aprins”de la Mãnãstirea Antim din Bucureºti.Rugul aprins a fost un centru decomuniune creºtin-ortodoxã, care a marcatbenefic Biserica noastrã în perioadapostbelicã. A fost locul în care s-au întâlnit, în practica rugãciunii ºi a trãirii, cele douãelemente constitutive ale Bisericii: mireniiºi clericii. Laicii de la „Rugul aprins” erauintelectuali dornici sã afle adevãrata cale aAdevãrului ºi a Vieþii. Între ei s-auprenumãrat poeþii Vasile Voiculescu ºi IonBarbu, prozatorul Ion Marin Sadoveanu,arhitectul Constantin Joja. Au venit înatingere cu acest mediu duhovnicesc tinerii— pe atunci — Virgil Cândea ºi AlexandruDuþu, care au urmat într-ascuns InstitutulTeologic ºi alþi oameni mai puþin cunoscuþi.Sufletul sau organizatorul „Rugului aprins”a fost pãrintele Benedict Ghiuº, dar l-aufrecventat, de asemeni, pãrintele SofianBoghiu, pãrintele Dumitru Stãniloae, ca ºicãlugãrii Petroniu Tãnase ºi Roman Braga,ultimul furnizând recent ºi cea maisubstanþialã relaþie despre acest cerc decomuniune duhovniceascã fãrã precedent lanoi ºi poate chiar în lumea ortodoxã.Pentru cã este evident cã „Rugul aprins”rãspundea exigenþelor, provocãrilor ºivicleºugurilor lumii moderne. Dar el era, aºacum cu îndreptãþire aratã pãrintelearhimandrit Roman Braga, ºi o formã derezistenþã spiritualã în momentul în carenãvãlea peste România viforulcomunismului. Nu întâmplãtor, pivotulacestei miºcãri duhovniceºti — cred cãputem sã o numim astfel - a fost un cãlugãrrus, Ioan Kulîghin, duhovniculmitropolitului pribeag Nicolae alRostovului. Mitropolitul refugiat din RusiaSovieticã a murit în primii ani de dupãrãzboi ºi îºi doarme somnul de veci pe aleeaierarhilor de la Cernica. Pe când eramstareþul acestei mãnãstiri, i-am îngrijitmormântul aflat în apropierea bisericii-paraclis cu hramul Sfântul Lazãr. IoanKulîghin, însã, duhovnicul care i-a învãþatpe cei de la „Rugul aprins” rugãciuneaautenticã, a fost ridicat de poliþia politicãsovieticã (NKVD) ºi deportat în Siberia,unde s-a ºi stins la scurt timp. În anii 1958-1959, Securitatea a arestat pe majoritateacelor ce frecventau cercul de la MãnãstireaAntim.Atunci au intrat în închisoare, în urmaunui proces de proporþii, care purta chiarnumele de Lotul Rugului aprins, pãrinþiiDumitru Stãniloae, Benedict Ghiuº, RomanBraga, Sofian Boghiu — menþionez numai oparte dintre ei — ºi o serie de intelectualilaici, între care profesorul AlexandruMironescu, care a primit o pedeapsã dedouãzeci de ani de închisoare, din care aefectuat cinci. Tot atunci a fost închis ºiVasile Voiculescu. Procesul acesta, soldatcu condamnãri de 20-25 de ani de temniþã,era prefaþa la noul val de persecuþiidezlãnþuit asupra Bisericii ºi la Decretul 410din 28 octombrie 1959, menit sã ne distrugãmonahismul. Am recurs la aceastãparantezã, lungã, pentru a arãta care suntliniile de forþã ale personalitãþii profesoruluiAlexandru Mironescu. Cum spuneam,paginile sale de meditaþii ºi reflecþii creºtineau apãrut — parþial — abia în anii din urmã.M-am gândit sã extrag doar pasaje dintr-untulburãtor eseu, intitulat „Sine intermissioneorate”, redactat în anul 1970, aºadar, cu treiani înaintea morþii.Dupã cinci ani de recluziune, într-ovreme în care comunismul se aºezasetemeinic ºi pãrea de neclintit în þãrile dinRãsãritul Europei, Alexandru Mironescu îºimãrturisea liniºtit ºi ferm nestrãmutatacredinþã în Dumnezeu: „Afirm, aºadar, dinpunctul acesta al vieþii mele, care n-a fostdeloc de huzur ºi nici mãcar comodã, cãDumnezeu — inomabilul, Cel de nenumit,dar partenerul nostru prin Iisus Hristos, FiulSãu — este temeiul, stânca întregiinoastre existenþe. La acest nivel,controversa, semnul de întrebare,dialogul dubitativ, înarmat cuzorzoanele alambicului sau aleoricãrui rafinament sunt astãzipentru mine fastidioase, penibile,ridicole ºi, în sfârºit, completneinteresante... Nu-L mai apãr demult pe Dumnezeu, ci Îl afirm. Îlmãrturisesc în mãsura în care Îlcunosc în mine; ºi de mult nu mãmai scandalizeazã cei care Îltãgãduiesc sau Îl nesocotesc” (Cf.Al. Mironescu,
Calea inimii
,Bucureºti, 1998, pag. 228).Pentru a ajunge însã laDumnezeu, este imperioasãrugãciunea, aratã ferm convinsAlexandru Mironescu; titlul eseului sãu, aºacum am vãzut, nu este decât versiunealatineascã a celebrului îndemn paulin:
Rugaþi-vã neîncetat
! În acest textmãrturisire, care se cuvine citit în întregimeºi vã îndemn sã-l descoperiþi, impresionantprin adevãrurile sale, copleºitoare esteconvingerea cã rugãciunea este solidarã cuLumea ºi cu existenþa noastrã: „Rugãciunea— ca ºi Viaþa — este precarã ºi necontenitameninþatã cu instabilitatea, cãci nu sepãstreazã chiar de la sine un echilibru, ounitate spiritual-naturalã. Dar ar fi o mareeroare sã credem cã aceastã coloanãvertebralã a Lumii, care este Rugãciunea,este numai închipuire sau cã ea a fostexterminatã. Cum soarele ºi ploaia nu înceteazã sã fie, tot astfel ºi rugãciunea este în viaþa lumii, în viaþa noastrã sineintermissione (neîncetat, n.n.).De fapt, problema este de participare, departicipare la binefacerile soarelui ºi aleploii, ca ºi la binecuvântata revãrsare dehar” (op. cit., pag. 241, subl. aut.).
Asemenea pilde-etalon de trãire creºtinã ºicredincioºie s-ar cuveni reproduse înmanualele de religie ºi în cursurile deTeologie.
Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului
RUGÃCIUNEA, COLOANAVERTEBRAL
à A LUMII
Arg
eºul Ortodox
2
Colegiul de redacþie
FONDATOR: † Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al
Argeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
Editor:
Preot Daniel Gligore- consilier cultural
Redactor ºef:
Pr. Prof. Cornel Dragoº
Redacþia:
preot dr.Napoleon Dabu(secretar de redacþie),preot Florin Iordache,
diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.
Colaboratori:
Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã,pr. prof. Roberto-Cristian Viºan,
Roxana Dragoº
,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.
Art designer:
i
n
g. Bo
g
d
an Ci
o
c
îrlan
ISSN: 1583-2643
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
a. Semnul sporirii
ªi a zis Dumnezeu lui Avraam:Sara, femeia ta, nu se va mai numiSara, ci Sarra va fi numele ei. ªi o voibinecuvânta ºi-þi voi da din ea fiu, ºi-lvoi binecuvânta pe el ºi va fi neam ºiîmpãraþi neamurilor dintr-însul vor ieºi
(Facere17, 15-16).Dupã cum, Dumnezeu, prin literaadãugatã numelui lui Avraam i-aarãtat cã va fi tatãl multor neamuri, totaºa ºi acum adaugã numelui Sarei oliterã, ca sã afle cã a venit timpul împlinirii celor promise.În afarã de pecetluirea de neºters afãgãduinþei pe coloana numelui, celeanunþate de Dumnezeu erau maipresus de fire. Era ca ºi cum ar fipretins cineva cã e cu putinþã sã sefacã oameni din pietre: patriarhul, debãtrâneþe, n-avea nicio putere ºi nuera de nicio treabã pentrufacerea de copii, iar Sarra,pe lângã faptul cã erastearpã din tinereþe, se maiadaugã acum ºi bãtrâneþea.
b. Nelãmurirealui Avraam
Dreptul Avraam, larândul sãu, socotea cãfãgãduinþa fãcutã se împlinise odatã cu naºterealui Ismail, ºi nu se maigândea cã ar putea fi vorbade un copil nãscut de Sarra.Când îi spuneDumnezeu:
Voibinecuvânta pe Sarra ºi-þi voi da dinea fiu
, zice Scriptura cã Avraam acãzut cu faþa la pãmânt ºi a râs.
A râs
, în loc de
s-a bucurat
, gândind înmintea lui: cum mai e cu putinþã ca unbãtrân de 100 de ani sã mai facã copii,cum mai e cu putinþã ca dintr-o datãsã nascã o femeie stearpã, care arãmas neroditoare pânã la 90 de ani?De aceea el considera cã cele spusecu privire la Sarra constituie doar osimplã mângâiere a neîmplinirii ei,
iar fiul din care vor ieºi împãraþiineamurilor
, socotea cã este Ismail celmijlocit de Sarra prin slujnica ei.Confuzia aceasta se vãdeºte înmomentul în care Avraam îi cere luiDumnezeu paza ºi binecuvântarea luiIsmail:
O, Doamne, mãcar Ismail sãtreaca înaintea Ta
(Facere 17, 18),socotind cã nu poate fi vorba de vreunalt copil.
c. Risipireaconfuziei
Vãzând neînþelegerea dreptului,Stãpânul îi grãieºte lãmurit:
Adevãrat,însãºi Sarra, femeia ta îþi va naºte un fiu, ºi-i vei pune numele Isaac ºi Euvoi încheia cu el legãmânt veºnic. Iatã, te-am ascultat ºi pentru Ismail,îl voi binecuvânta ºi-l voi înmulþi foarte. Douãsprezece neamuri se vor naºte din el. Însã legãmântul Meu îlvoi încheia cu Isaac pe care-l va naºteSarra la anul pe vremea aceasta
.Acum Dumnezeu procedeazã launele delimitãri clare: îi spune luiAvraam cã Sarra va naºte ea însãºi, latermenul firesc al unei sarcininormale; descoperã chiar ºi numeleviitorului nou-nãscut- Isaac- numelefiind indicatorul precis al unei altepersoane, diferitã de Ismail. În felulacesta îl încredinþeazã pe Avraam cãeste Stãpânul firii ºi cã aceasta sesupune voii Lui ºi se pleacãhotãrârilor Lui, cãci, din moment ce aadus firea de la nefiinþã la fiinþã, apoi,când e deja creatã, cu mult mai multpoate sã o îndrepte când ºchioapãtãori suferã beteºuguri de tot felul.Cã Avraam se dumireºte pe datã ºicã înþelege lãmurit „lecþiaatotputerniciei divine”, se vãdeºte dinaceea cã imediat dupã ce Stãpânul aterminat de vorbit cu el, s-a ºi tãiat împrejur, atât pe sine, cât ºi pe Ismailºi pe toþi cei nãscuþi în casa lui:
ªi era Avraam de 99 de ani, iar fiul sãu Ismail, era de 13 ani când s-au tãiat împrejur în aceeaºi zi
(Facere 17, 24-25).
Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ
Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXXVII)
S
Sc
ch
hi
im
mb
ba
ar
re
ea
an
nu
um
me
el
lu
ui
iS
Sa
ar
re
ei
i
Înainte de slujba aceasta, Molitfelnicul precizeazã ase face mai întâi sfinþirea cea micã a apei. Rânduiala începe cu Binecuvântarea micã ºirugãciunile începãtoare, apoi urmeazãPsalmul 106. Este un psalm în care sevorbeºte despre bunãtatea ºi milostivirea luiDumnezeu faþã de om ºi faþã de întreaga Sacreaþie, dar ºi despre cei care “se pogoarã lamare în corãbii, cei care-ºi fac lucrarea lor în ape multe”, ei fiind “cei care au vãzutlucrurile Domnului ºi minunile Lui întruadânc”. Dupã aceea, preotul va citirugãciunea de binecuvântare a corãbiei saua luntrei. În textul ei ni se aminteºte cãDumnezeu a poruncit lui Noe sã facã ocorabie „din lemne multe” pe care le-aalcãtuit „ca-un singur lemn”, acestuiDumnezeu ne rugãm sã pãzeascã “corabiade faþã ºi sã-I dea ei înger bun ºi paºnic”.Preotul se mai roagã sã-i pãzeascã ºi pe ceicare vor cãlãtori cu ea ºi sã le dea sã ajungã sãnãtoºiacasã”. În ajutor este chematã în rugãciune MaicaDomnului, puterea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarea Cruce,cereºtile puteri, sfântul Ioan Botezãtorul, sfinþii apostoli,mucenici, cuvioºi ºi sfântul zilei respective. La sfârºit,preotul va lua apã sfinþitã ºi va stropi cu ea corabia sauluntrea, rostind urmãtoarea formuulã: „Sebinecuvânteazã corabia (sau luntre) cu mrejele acestea,prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, în numele Tatãlui ºial Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin”.
Rugãciune la binecuvântareamrejelor pescarilor
Chiar în cadrul acestei rânduieli este aºezatãaceastã rugãciune. Ce sunt mrejele? Acesteasunt unelte de pescuit formate dintr-o plasãfoarte uºoarã, cu ochiuri relativ mari ºi împletitã din aþã subþire, cu ajutorul cãreia sepescuieºte în porþiunile liniºtite ale apelorcurgãtoare sau în bãlþi. În rugãciune, preotulcere ca Dumnezeu sã „binecuvânteze mrejele”„ºi pe cei care se hrãnesc cu peºte din ele sã-ipãzeascã în pace ºi în sãnãtate sufleteascã ºitrupeascã”. Toate aceste cereri sunt fãcute, aºacum spune ºi rugãciunea de faþã, pentru cãDumnezeul nostru este „dãtãtorul tuturorbunãtãþilor”, având nãdejde cã nu va lãsanicicând pe robii Sãi care se roagã cu credinþãiubirii Sale de oameni.
Pr. Florin IORDACHE
Molitfelnicul tâlcuit
Rânduiala binecuvântãriicorãbiei celei noi ºi a luntrei
Argeºul Ortodox
„ªapte sunt lucrurile pe care le urãºte Domnul,ba chiar ºapte de care se scârbeºte cugetul Sãu:ochiimândri, limba mincinoasã, mâinilecare varsãsânge nevinovat, inima care plãnuieºte planuriviclene, picioare care grabnice sã alerge spre rãu,martorul mincinos care spune minciuni, ºi cel careseamãnã vrajbãîntre fraþi“
(Pilde. 6, 16-19).Bunul Dumnezeu iubeºte nespus de mult fãpturamâinilor Sale chiar ºi pe cei mai mari pãcãtoºi, însã în aceeaºi mãsurã. El urãºte pãcatul, care a pricinuitmoartea în chinuri grele a Fiului lui Dumnezeu peCrucea Golgotei.Multora dintre noi, ca ºi creºtini, neplace sã auzim ºi sã vorbim numai despreiubirea lui Dumnezeu, subestimând astfeldreptatea Lui veºnicã. Sã nu pierdem dinvedere însã faptul cã
„dreptatea ºi judecatasunt temelia scaunului Tãu.“
(Ps. 88, 14).Dumnezeu detestã pãcatul ºi rãul care îlantreneazã pe pãcãtos spre o moarte veºnicã, lafel cum un tatã urãºte ºarpele care ar ameninþaviaþa copilului sãu. Da, Dumnezeu iubeºte pepãcãtos, dar urãºte pãcatul. Ura Sa faþã depãcat este tocmai dovada cea mai elocventã aiubirii pe care o are faþã de pãcãtos.În relaþiilenoastre cu cei pe care îi iubim, noi evitãm totce le-ar putea displace ºi cãutãm sã facemnumai ceea ce le produce plãcere ºi bucurie.Cu atât mai mult, ar trebui sã veghem cu ceamai mare grijã, ca sã nu ofensãm sau sã întristãm pe Bunul Dumnezeu, pe Care zicemnoi cã-L iubim. De la bun început trebuie sãprecizãm faptul cã ura lui Dumnezeu faþã de pã-cat este una cu totul diferitã de cea a oamenilor;deoarece ea este o urã sfântã, o reacþie puternicã împotriva rãului, a pãcatului în sine ºi nu asuprapãcãtosului. În cartea Pildelor la cap. 6, 16-19, înþeleptul împãrat Solomon declarã, prin inspiraþiedivinã, cã Dumnezeu urãºte ºapte lucruri, pe caredorim a le analiza pe scurt, în rândurile careurmeazã,
1. Ochii mândri
Mândria, care, dupã cuvântul Sfintei Scripturi,izvorãºte din inima omului (Marcu 7, 21-22), estepreþuirea de sine peste mãsurã ºi atitudinea desuperioritate sau de dispreþ faþã de ceilalþi oameni.Deoarece prin mândrie au cãzut îngerii cei rãi, cât ºicei dintâi oameni, mândria este privitã ca începutulpãcatului.Ispita mândriei este foarte întinsã. Nu estecredincios care sã nu fie ispitit de acest pãcat. ÎnsuºiMântuitorul a fost ispitit spre acest pãcat de cãtrediavol, la începutul lucrãrii Sale în lume (Matei 4, 8-9).În primul rând, Dumnezeu urãºte ochii trufaºi,mândri. Desigur cã aici este vorba de pãcatul trufiei,al mândriei, pe care Sfânta Scripturã îl dezaprobã întermenii cei mai categorici. Cel ce se lasã cuprins depãcatul mândriei uitã cã tot ce are a primit de laDumnezeu, nesocoteºte poruncile lui Dumnezeu, selaudã numai pe sine, grãieºte de rãu pe altul, estefãþarnic, se rãzvrãteºte împotriva autoritãþilor ºirânduielilor obºteºti. Mândria este cel mai marepãcat, care a provocat cãderea lui Lucifer,transformându-l în diavol, ºi tot ea a fost motivulprincipal care a ruinat viaþa unor persoaneproeminente din istoria Sfintei Scripturi. Cuvântullui Dumnezeu declarã hotãrât: „
Înaintea prãbuºiriimerge trufia ºi semeþia înaintea cãderii.“
(Pilde16,18).Astfel, din mândrie, întocmai ca dintr-o rãdãcinãotrãvitã, se nasc multe pãcate. Sfântul CasianRomanul, vorbind despre acest pãcat, spunea:„Patima mândriei întunecã întreg sufletul ºi-1prãbuºeºte în cea mai adâncã prãpastie. Pãcatulmândriei, când pune stãpânire pe bietul suflet, ca untiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare ºi înaltã, îl dãrâmã în întregime ºi îl surpã pânã întemelii. Mãrturie despre aceasta este îngerul acelacare pentru mândrie a cãzut din cer. Cãci fiind ziditde Dumnezeu ºi împodobit cu toate virtuþile ºi cu înþelepciunea, n-a voit sã le recunoascã pe acesteavenite din darul Stãpânului, ci din firea sa. (
Filocalia
,vol. I, pag. 123).Împãratul David, care cunoscuse din experienþãurmãrile nefaste ale acestui pãcat, dupã o pocãinþãsincerã se ruga lui Dumnezeu ºi zicea; „
Pãzeºte, Doamne, pe robul Tãu de mândrie, ca sa nustãpâneascã peste mine. Atunci voi fi fãrã prihanã,nevinovat de pãcate mari
.“ De ce urãºte Dumnezeuochii mândri sau trufaºi? De ce este atât de primej-dioasã mândria? Privirea oglindeºte starea noastrãlãuntricã. Acela care este plin de sine, nu mai simtenevoia dupã ajutor sfânt ceresc ºi nu va mai puteaprogresa în cele spirituale, într-un vas plin nu se maipoate turna nimic. Mântuitorul nostru Iisus Hristos aspus:
„Luminãtorul trupului e ochiul tãu. Când ochiul tãu este curat, atunci tot trupul tãu e luminat;dar când ochiul tãu e rãu, atunci ºi trupul tãu eîntunecat.“
(Luca 11, 34).Când ochiul este orbit de iubirea de sine, atuncinu este decât întuneric.Mi-a plãcut mãrturisirea sincerã a unuia dintretalentaþii scriitori religioºi, care spunea : „Eu eram demult timp creºtin, fãrã sã fi înþeles marea însemnãtatea smereniei, într-adevãr, nimic nu este mai greu deobservat, nimic mai primejdios ºi mai greu de învinsdecât mândria, sub multiplele ei forme.Mândria genereazã ºi alimenteazã neînþelegerile,vrãjbile, ura ºi toate celelalte rele. Mândria se poatedeghiza îmbrãcatã în haina vameºului, chiar în lãcaºul sfânt de închinare, în CasaDomnului, în Biserica Sa Ce sunt toateacele bârfeli care ies de pe buzele„pioase“, dacã nu „duhul fariseului?“Trufia se poate ascunde chiar în cuvinte derecunoºtinþã la adresa Iui Dumnezeu:
„Iþimulþumesc Dumnezeule cã nu sunt caceilalþi oameni.“
De aceea sã veghem sã nuse strecoare în viaþa noastrã mândriasfinþeniei, care este cea mai primejdioasãformã de mândrie, pe care o urãºteDumnezeu.
„Fiindcã tu zici: Sunt bogat ºim-am îmbogãþit ºi de nimic nu am nevoie! ªinu ºtii cã tu eºti cel ticãlos ºi vrednic de plâns, ºi sãrac ºi orb ºi gol.”
(Apoc. 3, 17).Unii credincioºi cred cã smerenia ar facedin noi oameni fãrã demnitate. Dimpotrivã,numai prin smerenie vom avea adevãratademnitate a împãrãþiei Cerului, acel duh împãrãtescal Fiului lui Dumnezeu, Care S-a smerit pânã lamoarte ºi încã moarte de Cruce. Dacã vom privizilnic la Cruce, ochii noºtri se vor schimba, deoarecemândria ºi adorarea de sine nupot sã aparã în viaþaaceluia care pãstreazã o proaspãtã amintire a celorpetrecute pe Golgota.
„Fiindcã Dumnezeu smereºte pe mândri ºi mândria ºi mântuieºte pe acela care-ºi pleacã ochii în pãmânt.“
(Iov, 22,29). Dupã cum apacautã locurile cele mai de jos ca sã le umple, totastfel ºi Dumnezeu cautã pe cei smeriþi ºi goliþi desine, ca sã facã sã curgã prin ei slava ºi puterea Luibinecuvântatã.
2. Limba mincinoasã
În al doilea rând, Sfânta Scripturã declarã cãDumnezeu urãºte limba mincinoasã. Minciuna estepusã de cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos înaceeaºi categorie cu desfrânarea ºi uciderea.
„Cãcidin inimã ies: gânduri rele, ucideri, adultere,desfrânãri, furtiºaguri, mãrturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcã pe om, dar a mânca cumâini nespãlate nu spurcã pe om.”
(Mat. 15,19-20).Astfel, vorbirile false de orice fel ºi orice încercare sau intenþie de a înºela pe aproapele nostruse cuprind în aceastã poruncã. Minciuna constã într-o intenþie de a înºela. Printr-un semn cu ochiul,printr-o miºcare cu mâna, printr-o expresie a feþei sepoate minþi tot aºa de lãmurit ºi de categoric ca ºiprin cuvinte. Orice exagerare intenþionatã, oricesemn sau aluzie care are ca scop a produce oimpresie falsã sau exageratã ºi chiar expunerea fap-telor într-un mod care urmãreºte sã inducã în eroare,este o minciunã. Aceastã poruncã interzice orice încercare de a vãtãma reputaþia sau cinsteaaproapelui nostru prin denaturãri sau aluzii rãutã-cioase, prin calomnii sau prin rãspândirea do zvonurifalse. Chiar ascunderea sau tãinuirea intenþionatã aadevãrului, prin care alþii pot suferi anumitepagube, este o încãlcare a acestei porunci aDomnului.Sunt ºi unii care spun cã nu se poate trãi fãrã sãminþi. Unele statistici aratã cã 60 % dintre soþi semint unul pe altul ºi 50% dintre pãrinþi îi mint pecopiii lor. Mântuitorul nostru a declarat : „Eu suntadevãrul“ (Ioan 14,6), iar Sfântul Apostol Petruconfirmã acest lucru când scrie despre Domnulnostru Iisus Hristos cã
: „...n-a sãvârºit nici un pãcat,nici s-a aflat vicleºug în gura Lui.“
(1 Petru 2, 22).Numai în mãsuraîn care îl vom iubi pe El, nevom asemãna din ce în ce mai mult cu El, în ceea cepriveºte sinceritatea inimii, a cuvintelor ºi a faptelornoastre. Tot ce fac creºtinii trebuie sã fie transparentca lumina soarelui. Adevãrul este de la Dumnezeu,iar înºelãciunea, în oricare din multiplele ei forme,este de la Diavolul ºi oricine se depãrteazã în vreunfel oarecare de linia cea dreaptã a adevãrului, sevinde singur puterii celui rãu. Totuºi, nu este un lucrulesne sã spui exact adevãrul. Nu putem sã spu-nemadevãrul, dacã nu cunoaºtem adevãrul. Se întâmplãadesea cã anumite pãreri preconcepute, scãpãri dinminte, cunoaºtere incompletã, greºeli de judecatã, ne împiedicã de sã avem o dreaptã înþelegere a lucrurilorcu care avem de a face! Noi nu putem sã rostimadevãrul, dacã minþile noastre nu sunt cãlãuzitecontinuu de Acela, Care este Adevãr.Pãcatul minciunii a fost pedepsit de Dumnezeucu moartea, în prima Bisericã creºtinã (Fapte 5, 1-11), spre a servi ca învãþãturã pentru toþi creºtiniisecolelor urmãtoare.Nici familia, nici biserica ºi nicisocietatea n-au nevoie de mincinoºi, ci locul lor este în iazul cu foc.
„Iar partea celor fricoºi ºinecredincioºi ºi spurcaþi ºi ucigaºi ºi desfrânaþi ºi fermecãtori ºi închinãtori de idoli ºi a tuturor celor mincinoºi este în iezerul care arde, cu foc ºi cu pucioasã, care este moartea a doua.”
(Apoc. 21, 8).Adevãrul este cã cea mai mare nevoie a lumii noastreastãzi este de bãrbaþi ºi femei care sã nu se lasecumpãraþi sau vânduþi ºi care în adâncul sufletuluilor sunt sinceri ºi cinstiþi, care nu se tem a numipãcatul cu numele lui adevãrat ºi a cãror conºtiinþãse îndreaptã spre datorie ca acul magnetic cãtre pol.-va urma-
Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU
ªAPTE LUCRURI URÂTE DE DUMNEZEU ÎN VIAÞA NOASTRÃ (I)
Agenþia de presã Sofia oferã informaþii detaliate despreprocesiunea organizatã de Biserica Ortodoxã Bulgarã în vedereaintroducerii Religiei ca disciplinã obligatorie de studiu.Patriarhul bulgar Maxim a fost cel care a condus procesiunea.Punctul culminant al acesteia s-a consumat la final, atunci cândatât Patriarhul Maxim, cât ºi episcopii care îl însoþeau s-au rugat împreunã pentru copiii din Bulgaria ºi pentru ca aceºtia sãbeneficieze de posibilitatea de a studia Religia în ºcoalã.Serviciul liturgic s-a desfãºurat în Catedrala închinatã SfântuluiAlexandru Nevsky.Iniþiativa Bisericii Ortodoxe Bulgare a avut la bazã dorinþa dea dezvolta sistemul valorilor morale, precum ºi de a intensificaviaþa spiritualã a tineretului. Pe bannerele purtate în cadrulprocesiunii au fost notate mesaje care amintesc de trista perioadãcomunistã a Bulgariei. Religia a fost exclusã dintre disciplinelepredate în ºcoli dupã lovitura de stat petrecutã pe data de 9septembrie 1944, în urma cãreia comunismul a început sã devinãprincipala putere. Drept urmare, Biserica Ortodoxã a depus opetiþie în favoarea reintroducerii religiei ca disciplinã de studiula Ministerul Educaþiei, precum ºi la Parlament. Se doreºte înacest moment ca religia sã fie predatã din prima clasã ºi pânã înultimul an de liceu. Cu toate acestea, elevii care aparþin altorreligii nu vor fi obligaþi sã studieze Ortodoxia. Proiectul includeo focalizare ºi asupra Catolicismului sau Islamului acolo undecomunitãþile sunt preponderent formate din reprezentanþi aiacestor religii. De asemenea, elevii care nu doresc sã studiezereligia pot opta pentru un curs special de moralã. În momentul defaþã, religia este oferitã doar ca un simplu curs opþional înanumite ºcoli din Bulgaria.Serghei Ignatov, ministrul educaþiei, a fost destul de sceptic în privinþa posibilitãþii reintroducerii Religiei ca disciplinãobligatorie. El a declarat cã „religia nu poate fi predatã într-unmod academic, dar poate fi încurajatã ca valoare esenþialã defiecare familie în parte”. Cu toate acestea, Serghei Ignatov aprecizat cã va înainta Consiliului de Miniºtri propunereaBisericii Ortodoxe Bulgare. Ignatov a mai declarat cã oeventualã schimbare a curriculumului este imposibilã în acestmoment deoarece anul ºcolar a început deja, dar cã propunereade faþã va provoca oricum dezbateri aprinse care vor lua destultimp pânã când o hotãrâre finalã va fi adoptatã.
www basilica.ro
3
Patriarhia Bulgariei cerereintroducerea Religiei în ºcoli
Mapamond
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Argesul Ortodox nr.477
Anul IX
nr. 477
14 - 20 octombrie 2010
8 pagini
preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
RUGÃCIUNEA, COLOANA VERTEBRALÃ A LUMII
Numele lui Alexandru Mironescu este puþin… (More)
nr. 477
14 - 20 octombrie 2010
8 pagini
preþ: 1,6 RON
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului
RUGÃCIUNEA, COLOANA VERTEBRALÃ A LUMII
Numele lui Alexandru Mironescu este puþin… (More)
154
Reads
0
Readcasts
0
Embed Views
More From This User
Notes
Load more
