CMYK
www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox
Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului
Anul VIII
nr. 427
2
4 - 3
0 s
eptembri
e 2
0
0
9
8 pagini
preþ: 1,6 RON
AscultaþiRADIOT
TR
RI
IN
NI
IT
TA
AS
S(95,3FM)
N
eagoe Basarab (1512-1521) a urcat pe tronul ÞãriiRomâneºti într-o perioadã foarte agitatã, în careaproape toatã creºtinãtatea se temea de expansiuneaputerii otomane ce ameninþa libertatea atâtor popoare.
N
oul domn al Þãrii Româneºti avea multe de fãcut în þarã, dar problema cea mai spinoasã înactivitatea sa diplomaticã era de ordin extern. În împrejurãrile vitrege de atunci, voievodul a cãutat, pede-o parte, pãstrarea pãcii cu turcii, în condiþiile unuitribut care oprea amestecul acestora în treburile interneale þãrii; pe de altã parte, întreþinerea unor relaþiidiplomatice intense cu toate forþele politice ostileImperiului Otoman, în aºa fel încât ÞaraRomâneascã sã nu se afle izolatã în faþa turcilor ºisã poatã primi, la nevoie, un ajutor de la acesteputeri creºtine care, în mod tradiþional, erau aliateale Þãrilor Române în lupta contra ImperiuluiOtoman. O astfel de situaþie era, evident, destul dedificilã, dar poate cea mai promiþãtoare încondiþiile complexe ale epocii respective. În acestsens, relaþiile cu regatul ungar ºi cu Transilvania,care ocupa o poziþie specialã, aproape autonomã, în cadrul acestui regat, constituie preocuparea deseamã a politicii externe a lui Neagoe Basarab înlumea creºtinã. Domnul muntean trãia în raporturide prietenie ºi bunã vecinãtate cu Ludovic IIIagello, regele Ungariei, care – la 9 iunie 1517 –dãruia lui Neagoe Basarab domeniul Geoagiului deJos, cu vreo 20 de sate în jur. Oraºele Sibiu ºiBraºov au avut legãturi economice ºi comercialecu Þara Româneascã în timpul VoievoduluiNeagoe Basarab. Mai mult, din corespondenþa pecare domnul Þãrii Româneºti o purta cu saºii dinSibiu, reiese cã el furniza acestora chiar ºi uneleinformaþii cu caracter politic. Cele mai multescrisori, însã, au în vedere probleme de interescomercial, cãci saºii erau pricepuþi argintari în aceavreme. Astfel, meºterii Ioan ºi Celestin lucraserã înÞara Româneascã 17 potire de argint aurit. Relaþiiasemãnãtoare avea ºi cu braºovenii pe care îiinvitã, într-o scrisoare din 24 aprilie 1520, latârnosirea bisericii Mitropoliei din Târgoviºte.
N
eagoe Basarab a cãutat sã stabileascãlegãturi diplomatice ºi cu alte stateinteresate în lupta antiotomanã. Este vorba derepublica veneþianã ºi statul papal. Astfel, în 1518,Hieronim Matievici era trimis cu o solie laVeneþia, unde a fost primit cu multã cãldurã ºi înnobilat, iar în 1519 Papa Leon al X-lea, marelepromotor al Renaºterii, îi rãspunde personal ºi favorabil lapropunerea fãcutã în numele sãu ºi al Domnului Moldovei– ªtefan cel Tânãr – de a fi luaþi în considerare la oviitoare cruciadã antiotomanã. Este pentru prima datãcând întâlnim un sol al Þãrii Româneºti în RepublicaSfântul Marcu. Apusul vedea în Neagoe Basarab o forþãce putea intra în combinaþiile ºi interesele lui politice, iarnu un supus docil al turcilor.
D
ar Neagoe Basarab rãmâne în istoria poporuluinostru o figurã importantã mai ales prin activitateasa cultural-religioasã, sferã în care el – am putea spune –a excelat. Stãruinþa domnului Þãrii Româneºti pe acestplan are ºi un substrat politic: întãrirea unitãþii creºtinilorortodocºi în lupta lor cu turcii.
F
ãrã nici o exagerare se poate spune cã Neagoe a fostsusþinãtorul întregii Ortodoxii, din Carpaþi pânã înSiria ºi de la Marea Ionicã pânã în Egipt. Numelevoievodului român se pomenea atunci în nenumãratemãnãstiri, în Balcani, în Grecia, în Asia Micã.
G
avriil Protul în „Viaþa Sfântului Nifon, PatriarhulConstantinopolului”, referindu-se la daniile pecare le-a fãcut Neagoe Basarab atâtor mãnãstiri dinRãsãrit scria: „Ce vom mai spune deosebi lucrurile ºimãnãstirile care le-au miluit? Sã zicem toate câte sunt înEvrota, în Trachia, în Elada, în Ahaia, în Eliric, înCambania, în Elipsod, în Misia, în Machidonie, înTetulia, în Sermie, în Lugdonie, în Petlagonia, înDalmaþia ºi în toate laturile de la Rãsãrit pânã la Apus ºide la Amiazã-zi pânã la Amiazã-noapte, toate sfintelebiserici le hrãnea ºi multã milã pretutindenea da. ªi nunumai creºtinilor fu bun, ci ºi pãgânilor, ºi fu tuturor tatãmilostiv, asemãnându-se Domnului ceresc, carestrãluceºte soarele Sãu ºi ploaia ºi pe cei buni ºi pe cei rãi,cum aratã Sfânta Evanghelie”.
C
eea ce impresioneazã în mod deosebit suntajutoarele acordate de domnitorul Neagoemãnãstirilor din Muntele Athos. El face renovãri,rãspândeºte daruri, obiecte de cult ºi danii anuale bãneºtila mãnãstiri cum sunt: Cutlumuº, Marea Lavrã a SfântuluiAtanasie, Ivir, Pantocrator, Vatoped, Xeropotam,Hilandar, Rusicon, Xenofont, Zografu. Sumele anuale ceconstituiau daniile în bani sunt foarte mari, aºa de pildã:la Vatoped, dãdea mertic anual de 200 taleri: la Ivir,mertic anual de 200 taleri; la Hilandar, 7000 aspri înfiecare an, la Boboteazã; la Cutlumuº, 10.000 aspri; laZografu, 3.000 aspri anual; la Xenofont, 2.000 aspri; laRusicon, 4.000 aspri danie anualã.
M
ai mult, la Constantinopol a acoperit Patriarhia ºia înnoit chiliile; la Ierusalim, la Muntele Sinai, laMeteorele de pe Stânca Tesaliei, la Tescaviþa, Cuºniþa ºiCuteasca face alte ºi alte daruri. La Ascalon, în Siria, întãreºte fortul cu o culã înarmatã.
Î
n þarã, Neagoe Basarab face daruri unor mãnãstiri,iar pe altele le renoveazã. Aºa se face cã acoperã cuplumb Tismana, terminã Mãnãstirea Dealu, ajutãmãnãstirile Cotmeana, Viºina, Dobruºa, Cozia,aduce icoana Sfântului Gheorghe de la Constan-tinopol la Mãnãstirea Nucet.
T
ot Neagoe Basarab aduce moaºtele SfântuluiNifon, Patriarhul Constantinopolului, care afost ºi mitropolit al Ungrovlahiei ºi care, din cauzaunui conflict cu domnitorul Radu cel Mare, a fostnevoit sã pãrãseascã Þara Româneascã, murind laMãnãstirea Dionisiu în Muntele Athos. Aducereamoaºtelor lui Nifon, fostul dascãl al lui NeagoeBasarab, este descrisã în amãnunþime de cãtreacelaºi Gavriil Protul în Viaþa Sfântului Nifon,Patriarhul Constantinopolului, unde aratã cãmoaºtele au fost aduse din Sfântul Munte cu marealai ºi aºezate la Mãnãstirea Dealu, deasupramormântului lui Radu cel Mare, fãcându-serugãciuni de iertare ºi apoi au fost trimise înapoi laDionisiu într-un chivot de argint aurit, împodobitcu pietre preþioase ºi cu email, un dar prea frumosal lui Neagoe.
D
rept rãsplatã, cãlugãrii de la Dionisiu i-audat domnitorului ca moaºte capul ºi mânaSfântului Nifon, „iar el (domnitorul) – spuneGavriil Protul – primi acele daruri cu mare bucurieca ºi Moise tablele legii vechi, ºi le purta tot cu sinepe unde mergea, ºi în curte ºi în bisericã; iarã încale le purta în carâtã ca ºi Israil racla legii”.
M
omentul culminant, însã, al domniei luiNeagoe Basarab, moment cu rãsunet pesteveacuri, îl constituie, desigur, zidirea MãnãstiriiArgeº, târnositã cu mult fast la 15 august 1517.Târnosirea marelui aºezãmânt a fost prilej de întâlnire a mai multor ierarhi ai popoarelorsubjugate ºi contribuia efectiv la întãrireasolidaritãþii creºtine.
F
estivitatea târnosirii era de nedescris. Alãturide domnitorul Neagoe, de doamna Despina,de coconii lor ºi de toþi boierii, au participat într-un soborimpresionant: Teolipt, Patriarhul Constantinopolului,patru mitropoliþi din Rãsãrit, mitropolitul Macarie alUngrovlahiei, o mulþime de egumeni de la Athos, înfrunte cu protosul lor, Gavriil, ºi încã alt numeros cler dinþarã.
A
celaºi Gavriil Protul noteazã: „ºi dacã sfârºirãdumnezeiasca Liturghie fãcu domnul ospãþ mareºi veselie tuturor oamenilor ºi-i dãrui pe toþi, pe cei mariºi pe cei mici, pe sãraci ºi pe vãduve... ºi tuturor câþi li secãdea milã le-a dat”.
Î
ntr-adevãr, Mãnãstirea Curtea de Argeº este nunumai o simplã ctitorie a unui domnitor; ea este ocapodoperã a spiritului artistic al poporului român, eareprezintã resursele fãrã de sfârºit ale poporului nostru,eleganþa ºi armonia, mãiestria ºi priceperea sa.- continuare în pagina 3 -
† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
NEAGOE BASARAB,
un principe pedagog creºtin
Arg
eºul Ortodox
2
Coleg
i
ul de redac
þ
ie
FONDATOR:† Prea Sfinþitul EpiscopCALINICalArgeºului ºi Muscelului
Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL
Editor:
Preot Daniel Gligore- consilier cultural
Redactor ºef:
Diacon Prof. Cornel Dragoº
Redacþia:
preot Napoleon Dabu(secretar de redacþie),
preot Florin Iordache,
prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.
Colaboratori:
prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã,diacon Roberto-Cristian Viºan,
LaurenþiuDumitru,Roxana Dragoº
,
Raluca Nicula,
Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.
Art designer:
i
n
g. Bo
g
d
an Ci
o
c
îrlan
ISSN: 1583-2643
Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului
Hristos S-a fãcut, dupã cum cereaLegea, chiar jertfã pentru pãcat. Ba chiarSfântul Apostol Pavel zice cã Hristos S-afãcut pentru noi pãcat (II Corinteni 5, 21),ºi explicã pãrintele profesor DumitruStãniloae cã apostolul a spus aceastanumai pentru faptul cã Hristos ªi-aacceptat benevol moartea, care venisepeste oameni din pricina pãcatului. DarS-a jertfit Hristos pentru a întoarce direcþiamorþii dinspre neant - spre Dumnezeu, ºipentru ca prin Sângele Sãu sã câºtigelumea de sub cer.Aceasta ne-a spus-o de mai înainteLegea, cãci s-a scris la Levitic:
ªi a grãit Domnul Dumnezeu cãtre Moise, zicând:Grãieºte lui Aaron ºi fiilor lui: Aceasta e jertfa pentru pãcat: în locul unde se junghie arderile de tot, sã se junghie ºi jertfa pentru pãcat, înaintea Domnului.Preotul care o aduce va mânca, în locsfânt se va mânca, în curtea cortuluimãrturiei. Tot cel ce se va atinge decarnea ei, se va sfinþi. ªi de se va stropi cusângele ei haina, cel ce se va stropi, o vaspãla în locul cel sfânt. ªi vasul de lut încare s-a fiert se va sfãrâma. Iar de se va fierbe în vas de aramã, se va freca ºi se vaspãla în apã. Tot bãrbatul dintre preoþi leva mânca pe acestea. Cãci sunt sfinte alesfinþilor Domnului
(Levitic 6, 25- 29)
.
Dumnezeu L-a dat pe Fiul pentru cadreptatea Legii sã se împlineascã în noi(Romani 8, 3-4).
Þapul jertfei
închipuie pe Hristos, CareS-a fãcut pentru noi pãcat, înþelegândaceasta în sensul arãtat dintru început.Cã moartea Lui, suportatã spredesfiinþarea pãcatului, a fost sfântã ºi fãrãde prihanã ºi bineprimitã de Dumnezeu ºiTatãl, ca o tãmâie, ne-o aminteºte Legea,zicând:
În locul unde vor junghia celeaduse ca ardere de tot, vor junghia ºi ceeace se aduce pentru pãcat înaintea Domnului
(Levitic 6, 25). Ardere de toteste Hristos, predându-Se lui Dumnezeu întreg din întregºi nu în parte, spre mirosde bunã mireasmã lui Dumnezeu Tatãl.Expresia aceasta a Sfântului Chiril alAlexandriei o desluºeºte ºi o potenþeazãpãrintele Stãniloae printr-o analogie: „Aºacum tãmâia se face plãcutã topindu-se lafoc, fãrã sã se desfiinþeze, citransformându-se în fum bine mirositor,fum mobil ce se înalþã vertical ºi serãspândeºte ºi orizontal, în mod generos,nerãmânând închisã în cadrele ei, aºa Sedãruieºte ºi Cel ce Se jertfeºte spreDumnezeu ºi spre oameni, pãtrunzând înei ºi plinindu-i” (Pr. Prof. DumitruStãniloae,
Note la Glafire
, în PSB, vol. 39,EIBMBOR, Bucureºti, 1992, pag. 380).
În loc sfânt se va mânca, în curteacortului mãrturiei.
Iar locul cel maicuvenit pentru sfintele lucrãri nu e altuldecât Biserica.Interesant este chiar ºi avertismentulLegii, potrivit cãreia, erau supuºi morþiicei care îndrãzneau a aduce jertfa în afaracortului. Cãci stã scris:
oricare va junghiaviþel sau oaie sau caprã, în tabãrã sau înafarã de tabãrã ºi nu le va aduce la uºacortului mãrturiei, ca sã aducã darul Domnului, se va socoti ca un vãrsãtor desânge ºi sufletul aceluia va fi nimicit din popor
(Levitic 17, 3-4).Se înfiereazã aici pãcatul ucideriisufleteºti, mai precis nelegiuirea (ce cadesub aceeaºi osândã a vãrsãrii de sânge) îndrãznelii de a se împreuna, împãrtãºi cuereticii, voinþa de a primi comuniunea cuei. Iatã urgia promisã încã din Lege laadresa celor care azi îndeamnã chipurile launirea fãrã nicio noimã, sincretistã acultelor ºi a religiilor, fãrã raportarea lanorma unicã a Adevãrului.
Prof. Andrei CÃNUÞÃ
În umbrã, în Lege în umbrã ºi în Scripturã (XLIX)
Jertfa pentru pãcat- Hristos
Slujba propriu-zisã a Tainei Sfântului Maslul e precedatã deo rânduialã deosebitã, asemãnãtoare Utreniei. Ea este alcãtuitãdin cântãri menite sã-i pregãteascã sufleteºte pe primitorul taineiºi pe cei prezenþi, inspirându-le încrederea în puterea,milostivirea ºi îndurarea lui Dumnezeu pentru alinareasuferinþelor oamenilor.Partea principalã a acesteia o alcãtuieºte „Canonul SfântuluiArsene”. Sfântul Arsene a fost pustnic în secolul al IX-leadevenit arhiepiscop de Corfu. Aceastã rânduialã se citeºte, pealocuri, de cãtre cântãreþi singuri, înainte de Maslul propriu-zis.Slujba începe cu
binecuvântarea micã,
apoi rugãciunile începãtoare, psalmul 142, troparele de umilinþã ºi psalmul 50.Canonul este împãrþit în nouã cântãri-rugãciuni în care ceremlui Dumnezeu sã se milostiveascã de noi, cei neputincioºi:„Doctorul ºi ajutãtorul celor ce sunt în dureri, Izbãvitorul ºiMântuitorul celor neputincioºi, Însuþi Stãpâne al tuturor ºiDoamne, dãruieºte tãmãduire neputinciosului robului Tãu; îndurã-Te ºi miluieºte pe acesta care mult a greºit ºi-l izbãveºtede pãcate, Hristoase, ca sã slãveascã puterea Ta ceadumnezeiascã.” În acest sens, Mântuitorul este numit, încântarea a IV-a „mirul cel nestricãcios”: „Mântuitorule, Cel ceeºti mirul cel nestricãcios ºi vãrsat prin har, care curãþeºtelumea, îndurã-Te ºi miluieºte pe acesta ce-ºi unge cu credinþã înDumnezeirea Ta, rãnile cele trupeºti”. La finalul cântãrii a IX-aeste rânduitã rugãciunea „Cuvine-se cu adevãrat…” închinatãMaicii Domnului, dupã care, ca o veritabilã Utrenie, avemLuminânda, o cântare specificã Utreniei duminicale ºi apoi treilaude cu un text amplu fiecare, în care din nou se cerevindecarea trupeascã ºi sufleteascã, pogorârea haruluitãmãduitor sau curãþirea de întinãciunea patimilor. Dupã celetrei laude urmeazã „Slavã…ªi acum…” o cântare în care se cereajutorul Nãscãtoarei de Dumnezeu, inspirat numitã aici„Preacurat palat al Împãratului ceresc, mult lãudatã”, cerându-isã curãþeascã mintea noastrã întinatã cu tot felul de pãcate sprea o face „locaº înfrumuseþat Treimii cele dumnezeieºti”. Lafinalul Canonului avem troparul „Unule, Cel ce eºti grabnic spreajutor, Hristoase…” rugând pe Mântuitorul „sã izbãveascã dedureri ºi de bolile cele amare pe cei ce pãtimesc”. Abia acum vaurma slujba propriu-zisã cu
binecuvântarea mare.
Taina Sfântului Maslu porneºte, aºadar, cu acest canon,„facere a lui Arsene”, un canon care are menirea de a-l zidi pepreot pe dinãuntru, pentru a putea ca ºi el sã construiascã pealþii, pe cei cãzuþi, pe dinãuntru. Amintim cã toatã rugãciuneaeste punctatã din când în când de cãtre un stih: „Doamne, IisuseHristoase, Mult-milostive, miluieºte ºi tãmãduieºte pe robultãu…” De fapt pe tot parcursul canonului ºi Maslului se invocãmilostivirea lui Dumnezeu ºi harul Duhului Sfânt. Aceastapentru cã este un canon care cere reîmprospãtarea virtuþilor ºilucrãrilor Duhului Sfânt în viaþa preotului. Aºa cum frumosexplicã pãrintele profesor Constantin Necula: „De fiecare datã,aºadar, preotul citeºte canonul acesta cu gândul sã se vadã cã eleste doar slujitor al lui Dumnezeu, pentru cã El, Domnul, esteCel Cãruia Îi adresãm aceste cuvinte:
Tu Însuþi, Cel Ce eºtiminunat ºi multmilostiv pentru oamenii cei credincioºi, dãacestuia, ce boleºte cumplit, harulTãu de sus
… Deci suntadresãri directe fãcute Mântuitorului Hristos, pentru ca preotulsã nu se îngâmfe, sã nu înceapã sã creadã cã el estevindecãtorul” („Porþile Cerului”, vol. 2, pag. 11-12).
Pr. Florin IORDACHE
Molitfelnicul tâlcuit
C
Ca
an
no
on
nu
ul
ld
de
el
la
a T
Ta
ai
in
na
aS
Sf
fâ
ân
nt
tu
ul
lu
ui
iM
Ma
as
sl
lu
u
Argeºul Ortodox
3
- continuare din pagina 1 -
C
el ce a luat parte la târnosirea acestei mãnãstiri ºidescrie evenimentul, Gavriil Protul, exclamã: „ªi aºavom putea spune cu adevãrat cã nu este aºa mare ºisobornicã precum Sionul pe care îl fãcuse Solomon, nici caSfânta Sofia care o fãcu Justinian împãratul, iar cufrumuseþea este mai pe deasupra decât acelea”.
V
izitând biserica, sirianul Pavel din Alep, pe lamijlocul sec. XVII, fermecat de frumuseþea ei, ocaracteriza ca „un obiect de minunãþie a minþii ºi fãrãasemuire printre mãnãstirile din acest Principat”.
A
ºadar, biserica Mãnãstirii Argeº constituie ºi vaconstitui o mãrturie a geniului creator ºi iubitor defrumos al poporului nostru. Grija deosebitã a voievoduluipentru acest odor al culturii româneºti se observã citind pelespedea de piatrã aºezatã pe mormântul lui Neagoe Basarab,unde, printre altele, stã scris: „ªi rog pe cei ce Dumnezeu îiva îngãdui sã vie dupã noi, sã pãstreze acest loc de odihnã ºilãcaº al oaselor mele, ca sã fie nestricat”.
M
ãnãstirea Curtea de Argeº este adevãrata coroanã alui Neagoe Basarab, aureola pe care timpul n-oumbreºte, mãrturia cea mai de seamã a preocupãrilor salecultural-religioase.
V
iziunea militarã, politicã ºi culturalã pe care Neagoeºi-a lãsat-o în lucrarea sa cea mai importantã ºisingura în cultura româneascã de acest gen: Învãþãturile cãtrefiul sãu Theodosie, contribuie la conturarea personalitãþiiacestui domn ºi la cunoaºterea vremii sale.
D
upã cum se exprimã un cercetãtor de seamã din zilelenoastre (Dan Zamfirescu) „«Învãþãturile» ne apar,astfel, în acelaºi timp ca o operã de instrucþie ºi de educaþiereligioasã ºi moralã, un breviar de asceticã ºi misticãrãsãriteanã, o antologie de texte pedagogice selectate ºiaranjate potrivit scopului general al lucrãrii, un tratat deteorie politicã a monarhiei bizantine de drept divin, unmanual original de teorie ºi tehnicã a guvernãrii autoritaremoderne, o sintezã a experienþei ºi gândirii diplomaticeromâneºti, o carte de tacticã ºi strategie militarã ºi una dincele mai autentice ºi mai valoroase creaþii literare din culturaromânã”.
I
nstrucþia aleasã bisericeascã îl fãcea pe Neagoe Basarabsã citeze din Sfinþii Atanasie cel Mare, Ioan Hrisostom,Efrem Sirul ºi Ioan Scãrarul, utilizând datele SfinteiScripturi cu o uºurinþã uimitoare. „El – zice Nicolae Iorga –este cel dintâi domn român pãtruns de cultura bizantinã”.
Î
ntr-adevãr, Neagoe Basarab a avut o viziune largã,respectând moºtenirea bizantinã, ceea ce reprezentatrecutul, dar totodatã este principele vremii sale, înnoitorprin legãturile cu noua culturã a Renaºterii. Fãrã sã fieluptãtor cu armele, ca Sfântul ªtefan cel Mare, NeagoeBasarab – prin toatã aceastã bogatã ºi continuã activitate ºipreocupare a sa pentru lumea creºtinã, din Orient ºi Balcani– apare ca un luptãtor al spiritului, sprijinind culturaeuropeanã, moºtenire a strãlucitului Bizanþ.
Î
n 1521, dupã 9 ani de domnie, Neagoe Basarab sestinge din viaþã, lãsând în urma sa multã luminã, luminãale cãrei raze pãtrund pânã la noi cei de astãzi.
T
rupul sãu a fost depus în gropniþa strãlucitei salectitorii de la Curtea de Argeº.
P
rivitã în ansamblul ºi contextul epocii sale, domnia luiNeagoe Basarab poate fi socotitã o renaºtere spiritualãromâneascã. Neagoe Basarab a fost un fiu demn de poporuldin care fãcea parte ºi pentru a cãrui propãºire culturalã s-aostenit atât de mult.
N
eagoe Basarab rãmâne mereu viu prin ceea ce a lãsatposteritãþii ºi constituie un îndemn pentru generaþiilede azi ºi de mâine în a sluji acest popor.
† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
NEAGOE BASARAB,
un principe pedagog creºtin
În „Catehismul creºtinului ortodox”,Irineu Mihãlcescu, mitropolitul Moldoveiºi Sucevei (1939- 1947), ne-a lãsat câtevalãmuriri în legãturã cu motivele apariþieiispitei în lume. Astfel, privitã din unghiulbenefic, ispita este o încercare pentruprobarea statorniciei credinþei ºi apare cu îngãduinþa lui Dumnezeu. În acest sens,ispita trebuie vãzutã ca pe un obstacol pecare Tatãl ceresc voieºte sã-l depãºimspre a câºtiga virtuþile necesare mântuiriisufletului nostru. Privitã din unghiulmalefic, ispita apare ca amãgire saucapcanã întinsã omului spre pierzanialui. Vrãjmaºul mântuirii noastre sefoloseºte pentru aceasta chiar de poftacea rea a trupului uman, dar ºi deoameni pe care-i provoacã sã se urascãunul pe celãlalt. Diavolul „pândeºtedin ascunziº, ca un leu din culcuºulsãu; pândeºte ca sã apuce pe sãrac casã-l tragã pe el” (Psalm 9, 29). Aici,sãrac este cel lipsit de credinþã ºi depregãtire duhovniceascã.Ispita întru sine nu este un pãcat, cinumai un prilej de a pãcãtui. Domnul îngãduie apariþia ispitei, dar, în acelaºitimp, a dãruit fiinþei umane raþiunea ºivoinþa. Datoritã acestor atribute, avemlibertatea de a ne permite sau nu sãcãdem într-o ispitã sau alta.De ce îngãduie Dumnezeu existenþaispitei? Rãspunsul la aceastã întrebare îl aflãm de la Sfântul Ioan Damaschin:„Uneori se îngãduie sã cadã cineva ºi într-o faptã ruºinoasã spre îndreptareaunei alte patimi rele. Spre exemplu:dacã cineva se laudã cu virtuþile sau cufaptele lui, Dumnezeu îngãduie caacesta sã cadã în desfrânare, pentru ca,prin cãderea sa, venind la conºtiinþapropriei lui slãbiciuni, sã se smereascã ºi,apropiindu-se, sã-ºi mãrturiseascãDomnului pãcatele” (Sfântul IoanDamaschin,
Dogmatica
).Prin intermediul trupului vin ispitele cene îndeamnã la desfrânare ºi lãcomie.Lumea ne poate ispiti spre a cãdea înpatima mâniei, a râvnirii bunului altuiasau în cea a invidiei. Iar Satana, printertipurile sale subtile, ne poate ademeni în prãpastia deznãdejdii, a tristeþii sauapostaziei. De aceea, în rugãciunilenoastre Îi vom cere Domnului sã nefereascã sã nu fim doborâþi de ispitelecare ne vin de la trup, de la diavol ºi de lalume.Pãrintele Ignatie Briancianinov (foto)sintetizeazã aceste trei surse ale ispitei într-una singurã: firea noastrã cãzutã.„Dacã firea n-ar fi în stare de cãdere, rãuln-ar apãrea în noi înºine, ispitele lumiin-ar avea nicio putere asupra noastrã,spiritele cãzute n-ar avea ocazia ºinici dreptul sã se apropie de noi”(
Obârºia ispitelor cãlugãreºti
).Într-adevãr, de la Adam noi ammoºtenit firea cea slabã, înclinaþiaspre cãderea în mrejele vicleanului.Însã prin Moarte ºi Învierea luiHristos, am dobândit forþa de a neridica aceastã fire, sprijinindu-necugetul pe învãþãturile Domnului ºiMântuitorului nostru.Sfântul Ioan Gurã de Aur neatrage atenþia sã nu-l învinuim doarpe diavol atunci când pãcãtuim, cimai ales pe noi înºine pentru cã nuvrem sã alegem întotdeauna caleabinelui în virtutea liberului arbitrucu care am fost înzestraþi.În secolul XXI, omenirea se aflã în pericolul de a cãdea înnumeroase ispite. Dar mulþi dintresemenii noºtri nici nu iau înconsideraþie dacã au fost înfrânþi devreo ispitã. Importantã pentru ei arfi numai trãirea clipei, dupã cum seexprimã, în special, noua generaþie.De la poftã ºi plãcere la teamã ºi durereeste doar un pas. Pe cât de facilã sedovedeºte a fi alunecarea în cursapierzaniei sufleteºti, pe atât de amarãeste remuºcarea pentru cel care are undram de conºtiinþã asupra faptelor sale.Moºtenirea iadului sau a Raiuluidepinde numai de individ. Cine va cãutabinele, cu siguranþã îl va gãsi. Pentru ceicare Îl descoperã pe Dumnezeu, dacã auºi darul credinþei, din învãþãtura creºtinãvor afla ºi armele pe care Iisus Hristos nile-a dat pentru a birui cu ele orice fel deispitã. Acestea sunt trezvia ºirugãciunea. „Privegheaþi ºi vã rugaþi, casã nu cãdeþi în ispitã” (Matei 26, 41).Pe lângã efortul de a supravieþui peacest pãmânt, oricare bun creºtin artrebui sã declare ºi sã susþinã un rãzboipermanent împotriva ispitelor, nelãsândpatima sã încolþeascã în suflet. „Darorice patimã ar apãrea, fãrã cea mai micã întârziere, tai-o cu poruncileevanghelice. Dacã nu te vei arãtaindulgent cu patimile ºi nu le vei ceda,vei vedea distrugerea lor. Dar dacã te veiarãta slab faþã de ele, dacã vei intra îndialog cu ele, dacã le vei cultiva în tine ºite vei delecta cu ele, te vor duce lamoarte” (Sfântul Ignatie Briancianinov,
În lupta cu ispitele trebuie sã ai curaj
).Zilnic sã ne rugãm lui Dumnezeu cuvorbele psalmistului, zicând: „Pãzeºte-mã de cursa pe care mi-au pus mie ºi desmintelile celor ce fac fãrãdelege”(Psalm 140, 9).
Amalia CORNÃÞEANU
Biruinþ
a noast
rã asupra ispit
ei
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
More From This User
Notes
Load more
