Articol din revista Sfera Politicii / nr.

61 din iulie-august 1998 Michael Shafir O tragicomedie in desfasurare In toamna acestui an, la o editura londoneza, va vedea lumina tiparului volumul Politica extremei drepte, al carui subtitlu ridica intrebarea daca avem sau nu de-a face cu un fenomen marginal sau cu unul care incepe sa ocupe un spatiu central in viata politica contemporana. Redactorul volumului, Paul Hainsworth, mi-a facut onoarea sa ma roage sa contribui la acest volum cu un capitol despre Romania postcomunista. Cei familiarizati cu anevoiosul proces al aparitiilor volumelor colective stiu bine ca, pe linga alte "surprize" care fac ca mai niciodata o carte sa nu poata fi tiparita la data preconizata, asemenea volume au impedimentul de a depinde de disponibilitatea sau indisponibilitatea fiecaruia dintre autori de a produce la timpul convenit atunci cind tomul a fost conceput. Asa se face ca si contributia subsemnatului la acest volum, care trebuia sa vada lumina tiparului in 1997, se extinde numai asupra perioadei "iliesciene" a Romaniei postcomuniste. Nu as fi mentionat aici aparitia volumului (prietenii imi reproseaza de ani de zile un antitalent la ceea ce se numeste Public Relations) daca unele aparitii, din ce in ce mai frecvente, din ce in ce mai stridente, din presa romana in ultimele luni nu m-ar fi fortat sa imi pun intrebarea cum as fi incadrat aceste aparitii in articolul din tomul ingrijit de Hainsworth. Nu as fi avut nici o dificultate teoretica, ba dimpotriva, una dintre tezele principale ale articolului in cauza fiind aceea ca un fenomen ce parea marginal si produs de marginalizati acapareaza din ce in ce mai multe segmente ale spectrului politic asa-zis democrat. Numai ca, fara a ignora anumite semne ingrijoratoare venite pina in 1996 si din partea opozitiei, analiza acestora din urma se concentra asupra politicii vizibile si mai putin vizibile promovata de principalul partid aflat la putere in acea perioada. Dar, marturisesc, as fi avut serioase dificultati de natura personala. Dificultatile de aceasta natura au contribuit si la aminarea publicarii acestor rinduri. Prefer sa las altora banalitatile de genul "prieten mi-e Platon, dar mai prieten imi este adevarul", mai ales ca Platon nu imi este citusi de putin prieten. Nu as dori sa traiesc, nici ca "filosof" si cu atit mai putin ca "simplu cetatean", in "Republica" platoniana. Iar celor care se intreaba de ce, le recomand (re)citirea lui Karl Popper. Dar de Dorin Tudoran am considerat ani de zile ca ma leaga o prietenie, pe alocuri contorsionata de distanta si poate de "binevoitori". Si chiar daca nu pot spune acelasi lucru despre legatura pe care am avut-o cu Nicolae Manolescu, ea a fost destul de puternica pentru a ma determina sa-i sustin public candidatura la alegerile prezidentiale din 1996. Iata-ma insa deja in curs de a ma angaja intr-un detestabil (din punctul meu de vedere) spectacol de "streap-tease intelectual". Or, tocmai concluzia (dupa citeva nopti nedormite) ca un asemenea spectacol nu poate fi evitat, m-a determinat sa tergiversez scrierea acestor rinduri. La toate acestea se adauga si faptul ca numai rareori, si dupa multe reticente, am intervenit in polemici in Romania. Este vorba, pentru a imprumuta fericita sintagma a Monicai Lovinescu, de o "minima decenta". Una este sa analizezi lucrurile de la distanta cu instrumentele politologului cunoscator (iertata fie-mi lipsa de modestie) al evolutiilor politice si al unei culturi politice, si alta este participarea la aceste evolutii. Dupa decembrie 1989, si de la distanta, alternativa decenta la aceasta participare este tacerea. Exilul (daca aceasta notiune mai are azi vreun sens, si nu cred ca are), avind insa si o latura subiectiva, ramine un punct de reper care aparent ofera scuza "participarii de la distanta". Continuind insa detestabilul spectacol al despuierii intelectuale publice, marturisesc ca nu ma consider "un exilat". Cu atit mai mare deci reticenta de a interveni in polemicile zilei. Exista insa si cazuri de forta majora. Vreme de citeva luni mi-am impus tacerea, in asteptarea unor replici din partea elitei intelectuale etnic majoritara la articolele din Romania literara, incepind cu numarul 9 din acest an, precum si la citeva articole aparute in revista 22. Replicile, timorate sau foarte-foarte retinute, au venit numai din partea unui Zigu Ornea si a lui Andrei Cornea. Pacat. Dar, in aceste conditii, multe din considerentele pe care le mentionam mai sus isi pierd valabilitatea. Aceleasi conditii iesite din comun imi impun abandonarea "distantei cercetatorului" fata de obiectul cercetarii sale. Este, vreau sa sper, o exceptie. Este, in acelasi timp, si un abuz de ospitalitate pe care Sfera Politicii si directorul ei au oferit-o in trecut cu generozitate contributiilor mele la intelegerea fenomenului politic romanesc, si nu numai. Si totusi, atit cit imi ramine din rigurozitatea cu care am fost invatat, ca orice articol "stiintific" are datoria sa inceapa cu o introducere inainte de a intra in miezul argumentului, ma obliga sa definesc subiectul acestor rinduri. Este vorba de metamorfozarea unor intelectuali considerati, pe buna dreptate pina nu demult, drept personalitati simbolice ale

gindirii "liberale", "pro-ocidentale" si "antiautohtoniste". "Studiul de caz" se refera in special la Nicolae Manolescu si Dorin Tudoran, dar ar putea fi cu usurinta extins. Mai mult, este vorba de ingrijoratoarea alunecare a acestor intelectuali in capcanele "teoriilor conspirative", teorii care, cum aratam in alt context in paginile acestei reviste in urma cu citeva luni (Sfera Politicii nr. 55/1997), sint "ideologice" (in sensul folosit de Hannah Arendt) si in acelasi timp tautologice, oferind "explicatii" axiomatice. Ca aceste explicatii, care nu sint nimic altceva decit "cautarea inamicului" acolo unde iuresul evolutiilor sociale produce o dezorientare mai mult sau mai putin generala, devin singura explicatie aparent rationala, nu este nimic surprinzator. Nicolae Manolescu ajunge sa isi asume pozitii simlare cu cele ale unui Dan Zamfirescu, autorul Razboiului impotriva poporului roman (Roza vinturilor, 1993), cu a carui ridiculizare incepea Dreptul la normalitate (Litera, 1991). Cel putin tot atit de surprinzatoare sint personificarile acestor apostaze venite din pana unui Nicolae Manolescu sau a curajosului disident anticeausist Dorin Tudoran, ale carui luari de pozitie impotriva national-comunismului au fost aproape fara de pereche. In ciuda aparentelor, acest articol (mai bine zis, reactie) nu vine sa apere "cauza evreilor" din Romania, cu atit mai putin sa contribuie la scolastica holocaustului. Problema ridicata apartine unui spectru mai larg, afectind mai degraba prezentul si viitorul Romaniei, decit prezentul si viitorul evreilor in aceasta tara, ale caror solutii vor fi, oricum, biologice. Dar nu mai putin surprinzatoare este lipsa de cunostinte a acestor intelectuali presupus occidentalizati in ceea ce priveste dezbaterea ce are loc in rindul cercetatorilor evrei (dar nu numai) ai holocaustului. Pentru a fi in masura sa aprobi sau sa dezaprobi pretinsa "monopolizare a suferintei", mi se pare necesar, ca prim pas, sa renunti la cunostinte acumulate, vai, din surse secundare sau tertiare, in cazul cel mai fericit. Dreptul la normalitate- trecut si prezent "Eroarea mea si a altora dupa Revolutie", scria domnul Manolescu in 1991, "a fost de a crede ca dimensiunea nationalista isi va pierde automat din putere, ca lumea va intelege ca ea nu a fost decit o arma printre altele folosita de Ceausescu impotriva noastra, a tuturor, romani, evrei, germani sau unguri. In realitate, diversiunea prinsese radacini adinci si nu putea pieri peste noapte." Tot cam pe atunci, criticul literar a carui atentie se indrepta din ce in ce mai mult catre "politic" observa ca, in ciuda dorintei unanim impartasite de "a intra in Europa", era "destul ca occidentalii sa exprime cele mai mici rezerve cu privire la politica actualei conduceri pentru ca ea sa se zbirleasca". Realitatea, scria Manolescu, era ca "guvernantii nostri doresc sa fie acceptati in Europa din ratiuni materiale si de prestigiu, dar nu isi dau aproape deloc silinta sa se comporte ca niste europeni. In loc ca alaturarea noastra de tarile lumii civilizate sa fie spontana si naturala, ea a devenit o problema" (Dreptul la normalitate, pp. 172-173, 176-177). Tot "o problema" pare sa fie si astazi. Dar cauzele acesteia s-au schimbat. S-ar parea ca in opinia domnului Manolescu ele nu mai sint endogene, ci exogene. Cum s-a produs aceasta radicala schimbare de optica? Adevarul este ca, in cautarea raspunsului, nu stiu de unde sa incep. Sa incep cu publicarea, la sfirsitul anului 1996, a Jurnalului lui Sebastian, si reactiile, de multe ori abia-mascat agasate, la ecoul pe care l-a trezit acest document? Sa incep cu reactiile, mai putin mascate, la protestul cu care a fost intimpinat demersul procurorului general al Romaniei de a declansa recursul pentru reabilitarea post-mortem a celor opt membri ai guvernului Antonescu? Sau sa incep cu acuzele aduse lui Radu Ioanid si Alexandrei Laignel-Lavastine pentru articolul publicat in Le Monde in urma cu citeva luni? Cum memoria colectiva e scurta, cred ca ultima cale este cea mai nimerita. Deci, "la inceput a fost sfirsitul". Si, din punct de vedere al datei la care astern aceste rinduri, "sfirsitul" se numeste "Ce inseamna sa fii rasist", titlul articolului de fond din Romania literara, din 20 mai 1998. Ioanid si Laignel-Lavastine sint acuzati ca ar lasa impresia cititorului francez ca ideea reabilitarii maresalului Antonescu "ar fi impartasita de toti romanii, bine cunoscuti pentru antisemitismul lor latent". Citesc si recitesc articolul si nu gasesc nici in ruptul capului nici una, nici alta. Unde, in ce parte a articolului, este vorba de toti romanii? A opera cu asemenea generalizari ar fi, intr-adevar, stupefiant din partea unor cercetatori nu chiar vestiti pentru incapacitatea cu care ar face uz de materialul brut al investigatiilor lor. Pot insa sa ofer domnului Manolescu rezultatele unei investigatii IRSOP din prima jumatate a anului 1995. La acea data, potrivit celor publicate la 9 mai 1995 in Adevarul, 62% dintre cei chestionati aveau o "opinie buna" despre fostul conducator al statului. E mult? E putin? Ar fi domnul Manolescu de acord ca este cel putin ingrijorator? Si cum, de atunci, s-au inmultit destul de mult volumele si articolele disculpante si elogioase, crede domnul

Manolescu ca ar fi exagerat sa presupunem ca in anul de gratie 1998 ponderea celor care au aceasta opinie a ramas cel putin aceeasi ca in urma cu trei ani? Cum nu cunosc nici o alta ancheta similara publicata de la acea data, orice supozitie este, desigur, legitima. Asa cum legitim este, fara indoiala, sa afirmi, asa cum o fac cei doi autori in articolul publicat la 28 ianuarie (si nu "in aceasta primavara", cum scrie domnul Manolescu, pentru ca tot veni vorba de exegeza exactitatii), ca avem de-a face cu un "cult foarte consensual". "Consensual", desigur, nu inseamna "general" si nici "toti", iar 62% (de n-or fi intre timp mai multi) este o cifra care se inscrie, desigur, in rigurozitatile necesare aplicarii acestui termen. Cei doi mai afirma ca "mitul Antonescu" este departe de a fi "doar apanajul formatiunilor ultranationaliste" (am citat din traducerea publicata in revista 22, nr. 7, 17-23 februarie 1998, acompaniata de o introducere la care voi reveni). Este aceasta o afirmatie inexacta? Raspunsul poate fi gasit chiar in colectia Romaniei literare. La sfirsitul anului 1995, in numarul 5152 al revistei, domnul Manolescu explica cititorilor de ce refuza sa publice replicile Lyei Benjamin si ale lui Radu Ioanid la recenzia facuta de Mihai Stoian (in nr. 46 al revistei) cartii lui Florin Constantiniu si Ilie Schiper, Trecerea Nistrului 1941: O decizie controversata. Motivul? Cele doua replici erau "tendentioase". In cazul lui Radu Ioanid, din a carui carte Stoian cita facind un inadmisibil colaj de "citate in citate", recenzia mai adauga si acuza ca Ioanid ar fi fost "el sau parintele lui" activist CC al UTM. Las la o parte, deocamdata, problema "pacatelor parintilor", la care, totusi, voi reveni. Dar unui atac la persoana nu i se poate raspunde decit oferind celui atacat un spatiu editorial de aceeasi anvergura. Se explica insa cititorului ca, pe de o parte, Stoian recunoaste ca nu-si aminteste exact, iar, pe de alta parte, ca Antonescu nu poate fi judecat numai din perspectiva crimelor impotriva evreilor. Faptul ca aceste crime erau minimalizate in recenzie parea sa nu fi jucat vreun rol in decizia editoriala care, in fapt, ii admonesta pe cei doi aratindu-le ca cititorii s-au cam saturat de aceasta viziune unilaterala si subiectiva a maresalului. Nu pot sa spun ca argumentul era total neconvingator, mai ales ca dl. Manolescu se declara a nu fi citusi de putin un admirator al maresalului. In orice caz, a fost destul de convingator pentru mine spre a-l considera un "accident" si a-mi alatura semnatura la sustinerea candidaturii domniei sale in cadrul campaniei pentru presedintie, initiata de Mihnea Berindei, cu mai putin de un an mai tirziu. Revin insa la "Ce inseamna sa fii rasist". Laignel-Lavastine si Ioanid mai sint acuzati de faptul ca "o parte din informatiile furnizate in articol erau necontrolate". Las la o parte nefericita alegere, dl. Manolescu dorind, desigur, sa scrie "neverificate". Aceeasi acuza le este adusa celor doi autori de catre Gabriela Adamesteanu si Rodica Palade in introducerea la articolul lor publicat in revista 22, introducere ce poarta emblematic titlul de "Fascism si Comunism". Emblematic pentru ca titlul trebuie citit pe fundalul unor articole aparute, spre marea mea mirare, anterior in revista, precum si pe cel al unor articole ce urmau sa apara, si nu numai in revista condusa de cele doua doamne.1 Se afirma, in aceasta introducere, ca "intilnirea de la Muzeul Taranului Roman nu a fost consacrata lui Corneliu Zelea Codreanu, ci partizanilor care au luptat in munti impotriva comunismului. Faptul ca printre cei care au luat cuvintul la aceasta intilnire au fost si legionari nu inseamna ca manifestarea a fost confiscata in folosul omagierii Garzii de Fier". Cele doua autoare par a nu fi citit relatarea publicata despre intilnirea de la 6 decembrie 1997 in Romania libera din 8 decembrie. Faptul ca portretele Capitanului au aparut in momentul in care presedintele Constantinescu a parasit sala arata ca sustinatorii legiunii sint mai constienti de imaginea negativa ce se poate reflecta asupra presedintelui decit este SRI-ul, care ar fi avut, totusi, datoria sa-l avertizeze ce se ascunde in spatele comemorarii luptatorilor din munti. Faptul ca ministrul de Interne, Gavril Dejeu, a acceptat sa faca parte dintr-un comitet a carui componenta era majoritar legionara ramine, pentru mine, inexplicabil. Desigur, domnia sa a avut un frate luptator in rezistenta, lichidat de comunisti, ceea ce nu inseamna ca acesta ar fi fost legionar. Este insa cel putin o naivitate sa crezi ca legionarii, care au format totusi o buna parte a rezistentilor, vor renunta la incercarea de a se impune in fruntea unui comitet format pentru cinstirea memoriei acestora. Nici eu, daca as fi in locul lor, nu as face altfel. Indiferent de ceea ce ne desparte (cam totul!), au aceasta datorie fata de camarazii lor. Chiar daca, asa cum arata Dennis Deletant in "Addenda" versiunii romanesti a recent-publicatei Carti negre a comunismului (p. 745), ei nu erau chiar majoritari printre rezistenti. Ma vad, din pacate, nevoit din nou sa fac o digresiune. Legionarii au avut in inchisori un comportament exemplar, in covirsitoarea lor majoritate. O atesta nu numai memoriile unui Ion Ioanid in capodopera sa literara, dar si citeva memorii ale sionistilor, ca de exemplu Theodor Lowenstein-Lavi. Acest comportament i-a determinat pe multi dintre cei intrati in puscarii fara sa fi fost legionari sa se converteasca la acest crez acolo, sau cel putin la antisemitism. Salut sinceritatea

unui Ion Ioanid, chiar daca ea nu-mi face placere. Si o prefer fariseismului multor altora. Dar problema care se pune este daca suferinta comuna in gulagul comunist este suficienta pentru a sterge distinctia dintre cei azvirliti in aceste temnite deoarece erau democrati si cei care (de multe ori in prelungirea intemnitarii lor de catre Antonescu) au opus un totalitarism celuilalt. In ochii mei, cel putin, o asemenea identificare este o impietate la adresa unui Iuliu Maniu, pentru a mentiona doar unul din citeva zeci de mii de nume de democrati funciari exterminati de comunisti. Si, astfel, ajungem la "problema" Memorialului de la Sighet, imputata de autoarele din revista 22 si, probabil, apartinind categoriei informatiilor "necontrolate" la care se refera domnul Manolescu. Numai ca aceste informatii au fost "controlate". Un jurnalist american rezident in Germania, care a participat la ultima intrunire de la Sighet, s-a adresat autoritatilor de la Bonn, cerind explicatii pentru faptul ca el, prin impozitele sale, finanteaza o fundatie care pune in aceeasi categorie fosti fascisti si luptatori democratici, asa cum se intimpla, potrivit acestui jurnalist, cu inscriptiile memoriale de la Sighet. Ma aflu in posesia acestui "memoriu despre memorial". Mai mult, intr-un exceptional articol publicat de William Totok in primul numar din acest an al publicatiei Halbjahresscrift fr sdosteuropaische Geschichte, Literatur und Politik, Memorialul de la Sighet este analizat dintr-o perspectiva asemanatoare, analiza lui fiind acompaniata de o ilustratie a uneia din inscriptiile memoriale unde, alaturi de Gheorghe Tatarascu si arhiepiscopul Alexandru Todea, apare si numele generalului Eugen Zvidanek, subsecretar de stat pentru problemele "romanizarii" in guvernul antonescian. De altfel, imi amintesc ca si Doina Cornea, la timpul sau, a protestat impotriva incercarilor legionare de a domina manifestarile de la Sighet. I-am reprosat insa lui Radu Ioanid faptul ca in pasajul despre memorial nu a dat mai multa dovada de discernamint. Initiatorilor Memorialului li se poate aduce acelasi repros. Cum vom vedea insa, greseala lui Ioanid si a Alexandrei Laignel-Lavastine in lipsa lor de discernamint nu a facut decit sa alimenteze aberatia "monopolului evreiesc" asupra suferintei, monopol care, pasa-mi-te, ar sta indaratul impiedicarii atit a unui "proces al comunismului", cit si al unui memorial dedicat victimelor Gulagului. In acelasi articol, domnul Manolescu aduce scriitorului Norman Manea acuza de a-l fi invinovatit de extremism intr-un articol recent aparut (20 aprilie) in The New Republic. Acuza nefondata, provenind numai din faptul ca "intr-un editorial aparut in iunie anul trecut as fi deplins indelungata marginalizare a unor scriitori ca Hamsun si Celine, faimosi pentru opiniile lor antisemite si filonaziste". Drept pentru care directorul Romaniei literare exclama: "Iata-ma banuit de simpatii extremiste!" si adauga "Cum nu e vorba doar de mine, dar si de citiva colaboratori ai revistei, ma vad obligat sa raspund". As fi primul care sa adere la necesitatea diferentierii intre etic, etnic si estetic, si nu m-as astepta ca lovinescianul care este Nicolae Manolescu sa faca altfel. Celine si Hamsun, doar doua dintre mai multe nume care nu pot fi excluse din literatura fara a o pagubi de adevarate comori, nu trebuie si nu pot fi exclusi, asa cum, de acord cu dl. Manolescu, nu vad cum Mircea Eliade ar putea fi exclus dintr-o istorie a literaturii romane. Numai ca s-ar impune citeva conditii in acest demers. Prima ar fi sa nu operam, pe de o parte, cu categorii politice asupra unora si, pe de alta parte, cu categorii estetice asupra altora. Daca ne asumam distinctia Monicai Lovinescu intre estetica si "est-etica", ignorarea contributiei lui Eugen Barbu la literatura romana postbelica este nu numai legitima, dar si necesara. Si este inutil sa mentionez ca, pe plan estetic, scriitorul (pentru care, dupa cum se poate ghici, nu am nici o simpatie ideologica) este ignorat, si nu numai la Romania literara. A doua conditie ar fi aceea de a rezuma, totusi, necesitatea distinctiei dintre estetic si "est-etic" la cei care au avut de-a face cu estetica. Imi este greu ba nu, imposibil sa vad cum intra in aceasta categorie un Roger Garaudy, in apararea publicarii caruia dl. Manolescu vine in numarul 9 al editorialului publicat anul acesta sub titlul, din nou emblematic, "Holocaustul si Gulagul". Presupunind ca as fi fost capabil, as fi scris si eu o asemenea pledoarie pentru o tratare echivalenta (ceea ce nu inseamna neaparat identica) a celor doua atrocitati ale secolului. Sau, cel putin, as fi fost dispus sa-mi alatur semnatura la ea. Iata insa intrebarea pe care si-o pune domnul Manolescu in cadrul aceluiasi editorial: "Cineva se teme ca pierde monopolul dezvaluirii crimelor contra umanitatii? O proba indirecta in sprijinul banuielii mele este procesul intentat lui Garaudy in Franta, care nu spusese ca nu a existat holocaust, dar ca s-a facut un teribil lobby in jurul lui. Ei bine, chiar pierderea monopolului asupra acestui fel de lobby pare ca-i nelinisteste pe unii". Identitatea acestora din urma nu este precizata, dar nu cred ca exista un singur cititor al editorialelor domnului Manolescu care sa nu fi priceput. Mai ales ca aceiasi cititori sint ajutati intru a intelege (am ales expresia cu buna stiinta) de "colaboratorii" domniei sale, in a caror aparare sare in

editorialul din 20 mai. Mai ales ca editorialul din martie era publicat la scurt timp dupa ce, la 25 februarie, intr-o discutie televizata, Cristian Tudor Popescu, care a publicat lungi fragmente din cartea in disputa in paginile Adevarului literar si artistic in decursul anului 1996, "explicase" telespectatorilor cum stau lucrurile cu monopolul evreiesc asupra mass media la scara internationala, in combinatie cu disputa Garaudy si cu resentimentele romanesti contra evreilor datorate proeminentei acestora din urma in timpul comunismului. Totul formind, desigur, o singura ecuatie. Sa vedem insa pe ce baze "estetice" vor fi fost condamnati Garaudy in Franta si librarul care a distribuit cartea lui in Elvetia. Citez din textul difuzat de Victor Eskenasy-Morosan la Radio Europa Libera, deoarece cel partial reprodus in revista 22 (nr. 12, 31 martie - 6 aprilie) omite citeva pasaje importante. Tribunalul elvetian stabileste ca volumul "contesta sau pune la indoiala evidenta unui ordin de exterminare dat de instantele conducatoare naziste, contesta sau pune la indoiala recursul la camerele de gazare pentru executarea acestui plan, contesta ca expresia solutia finala, figurind in diverse documente ale celui de-al treilea Reich, desemna o asemenea exterminare si afirma ca, in ceea ce priveste toate aceste puncte, adevarul istoric a fost in mod deliberat travestit de cercurile evreiesti, in scopul de a obtine avantaje, in mod special economice. Pornind de aici, in lucrarea lui Garaudy se regasesc practic toate temele traditionale ale negationismului Ele sint tratate in detaliu si nu in mod aluziv, ajungind sa ocupe o parte importanta din ansamblul cartii. In plus, tonul si expresiile utilizate sint in mod sistematic virulente si de natura sa raneasca comunitatea evreiasca, mergind pina la alegerea cuvintului mit care, alipit unui element cum este numarul victimelor acestei comunitati (Mitul celor sase milioane), constituie in sine o negare sau o minimalizare a genocidului". Domnul Manolescu este, se pare, de o cu totul alta parere. In editorialul publicat la 20 mai el afirma: "La urma urmelor, nu e cinic sa te intrebi care a fost numarul exact al victimelor, si in ce fel au fost curmate milioane de vieti, daca n-o faci doar de dragul statisticii sau al tehnicii represiunii". Dar iata ce scrie pe coperta cartii lui Garaudy in versiunea volumului partial tradus in romaneste si recent aparut la editura Alma Tip din Romania, sub auspiciile Fundatiei Fronde, care a mai publicat si in trecut literatura legionara: "Nu este vina mea daca cei care ma acuza sint tocmai aceia care au organizat o afacere mondiala din vinzarea ciolanelor bunicilor lor". Nu, holocaustul nu este explicit negat de Garaudy. Nici nu este nevoie. Le recomand calduros domnilor Manolescu, Tudoran, C.T. Popescu si altora cartea scrisa de Deborah Lipstadt Denying the Holocaust: The Growing Assault on Truth and Memory , publicata pentru prima oara in 1993 si de atunci aparuta in citeva reeditari. Vor intelege din ea ca una din tacticile celor care neaga holocaustul (de aceea termenul de "revizionism" este impropriu si de aceea tribunalul il foloseste pe cel al "negationismului") este nu numai relativizarea lui, ci si aruncarea vinei pentru atrocitati in spatele victimelor. Tactica pe care postcomunistii o aplica si in cazul Romaniei democrate interbelice, inclusiv prin acuze aduse la adresa fostului monarh pentru rolul pe care l-a jucat in arestarea maresalului Antonescu. Dar iata ce scrie dl. George Danescu, directorul librariei pariziene de binecunoscuta colaratura legionara, care a difuzat cartea lui Garaudy in samizdat, in postfata volumului publicat in Romania: "La cincizeci de ani si mai bine dupa razboi, minciuna istorica a camerelor de gazare a iesit la lumina. La Nurenberg (sic!) au fost executati oameni care nu au avut nici o vina. Procesul-spectacol si de tip stalinist de la Nurenberg a avut rolul istoric de manipulare a opiniei publice mondiale. Nu se pot ucide milioane de oameni fara sa ramina urme. Expertiza tehnica a diverselor instalatii de la Auschwitz a demonstrat ca acestea au fost construite dupa razboi, pentru nevoile propagandistice ale tilharilor de la Yalta Cine sa fie acesti vinzatori de schelete fictive? Cercetatorul atent nu va intirzia sa constate inca multe alte lucruri surprinzatoare. De exemplu, in cadrul genocidului comunist contra neamului romanesc s-au remarcat prin salbaticie, cruzime si sete de singe romanesc, o serie de figuri precum Hannah Rabinsohn-Pauker, Burah Tescovici alias Teohari Georgescu, Nikolski alias Grunberg, Zeller Dulberger si alti romani mai romani decit Stefan cel Mare si Mihai Viteazul la un loc". Desigur, dl. Manolescu poate argumenta ca Garaudy nu poate fi acuzat pentru ceea ce altii fac din afirmatiile sale. Numai ca argumente similare celor prezentate de George Danescu sint aduse si de "colaboratorii" domniei sale, chiar daca intr-o maniera mai mascata. Colaboratori in a caror aparare este "nevoit" sa intervina, dupa cum s-a vazut. Ce inseamna, deci, sa fii rasist, dupa domnul Manolescu? Domnia sa se distanteaza de afirmatiile lui Andrei Cornea in revista 22 (28 aprilie-4 mai), potrivit carora rasismul trebuie judecat in primul rind din perspectiva victimei, a "cazului", mai degraba decit din cea a ideologiei care produce

aceasta victimizare. Sint perfect de acord cu aceasta distantare. Numai ca, atunci, nu vad cum si de ce denunta domnul Manolescu ceea ce domnia sa considera a fi un atac din partea lui Norman Manea la adresa lui Gabriel Liiceanu pentru articolul si conferinta intitulate "Sebastian, fratele meu". A fost domnul Liiceanu amenintat cu anihilarea fizica in numele ideologiei comuniste si s-au numarat printre tortionarii sai "evrei care impartaseau ideologia criminala", asa cum scrie domnul Manolescu? Dupa cite stiu, nu numai ca nu este asa, dar nici nu putea sa fie. Cind dl. Liiceanu a inceput sa fie persecutat, de mult nu se mai aflau evrei "printre tortionari". Persecutiile, detestabile si condamnabile, desigur, nu mai atrageau cu sine amenintarea anihilarii fizice. Si, ca sa punem lucrurile intr-un context bio-bibliografic mai exact, acestea nu au inceput cind domnul Liiceanu devenise unul din vizitatorii Paltinisului, ci ceva mai devreme, cind a incercat sa faca disidenta marxista, lucru de care, poate, nu isi aminteste cu cea mai mare placere azi. Ca au existat evrei care au o responsabilitate morala pentru prigoana comunista, nu poate si nu trebuie pus la indoiala. Nu voi evita sa ma refer, in cele ce urmeaza, la acest aspect. Dar el nu se aplica nicidecum cazului Liiceanu care, potrivit celor publicate in vestita Carte alba a Securitatii, era ridicol urmarit de "baietii cu ochi albastri" in timpul plimbarilor cu profesorul Henry Wald pe cheiul Dimbovitei. A fost Gabriel Liiceanu cautat de mineri din cauza ca era de origine "nesanatoasa" sau, poate, in numele unei ideologii? Fara a diminua cu nimic trauma acelei experiente, trebuie subliniat totusi ca minerii l-au cautat pe el personal si pe inca alte citeva zeci ca el. Nicicind nu a fost vorba in acele momente de un destin colectiv harazit "liicenilor", in ciuda lozincii "noi muncim, nu gindim". Putea, pe de alta parte, Mihail Sebastian, sa se sustraga destinului colectiv pe care i-l destinasera ideologii vremii? Nu lui Sebastian personal, ci tuturor celor care apartineau acestei etnii. Imi amintesc ca dupa ce l-au cautat minerii, vorbind la telefon cu Liiceanu, care se afla la Paris, l-am sfatuit sa-si amine intoarcerea in Romania. Ar fi avut Sebastian aceasta optiune, presupunind ca ar fi reusit sa paraseasca tara? Raspunsul il gasim in destinul lui B. Fundoianu. Dar daca analogia "fratelui Sebastian" este gresita, intentiile atribuite lui Norman Manea atunci cind scrie ca aceasta analogie "nu lasa loc pentru evocarea, asa cum se cuvine, a antisemitismului si a Holocaustului" sint de-a dreptul scandaloase. Ar fi vorba, potrivit domnului Manolescu, de o "imorala confiscare a suferintei". Mai mult, "daca dl. Liiceanu a vazut in Sebastian un frate, de ce nar vedea domnul Manea in victimele comunismului pe fratii sai?". Numai ca Manea nu face nicaieri afirmatia unei asemenea indisponibilitati. Poate fi ea dedusa din cele scrise de Norman Manea? Citusi de putin. Ar putea fi vorba de o fraternitate intelectuala, si ramine ca dl. Manolescu sa demonstreze ca Manea o refuza. Ceea ce nu il impiedica pe distinsul critic literar sa-i atribuie lui Manea intentia de a evita condamnarea tuturor formelor de "rasism". "Logica" este demna de urmarit in detaliu. Mai intii, comunismul ar fi, si el, o forma de rasism. Nu a fost si nici nu este. Ceea ce, desigur, nu inseamna ca anihilarea fizica in numele "luptei de clasa" ar fi cu ceva mai justificata decit cea in numele "luptei de rasa". Ideologia criminala ramine criminala, dar escatologia ei este diferita. Nu am spus, sa fim bine intelesi, ca ar fi si justificata. "Nu poate fi considerat antisemit", scrie domnul Manolescu, "cineva care batjocoreste ori omoara un evreu decit daca o face pentru ca e vorba de un evreu, un ins care apartine acestei etnii. Rasistul este un criminal (uneori doar potential), dar nu toti criminalii sint rasisti". Perfect de acord. De aceea crimele comuniste nu sint crime rasiste. Si nici toate crimele colective nu sint rasiste. Rasist a fost genocidul turcesc asupra armenilor la inceputul secolului; tot rasist este si genocidul din Rwanda, precum si "curatirile etnice" din fosta Iugoslavie. Dar nu genocidul comunist. Este una din distinctiile pe care trebuie sa le facem intre cele doua fenomene, daca vrem, totusi, sa evitam o confuzie totala. Dar din "logica" domniei sale, dl. Manolescu conchide ca Manea ar solicita o "discriminare pozitiva", in sensul ca ar considera ca "anumite persoane se bucura de intangibilitate intrucit apartin unei confesiuni, unei rase". De aici rezulta ca "antisemit nu este acela care ar contesta, sa zicem, valoarea literara a romanelor si eseurilor sale, ci cel care le-ar considera mediocre pentru ca domnia sa este evreu". Sa fie, oare, aceasta explicatia ignorarii aproape totale a acestui scriitor de limba romana de catre critica literara actuala din Romania? Sau alta o fi "culpa" lui Manea? Nu cumva o culpa derivind de la articolul "Felix Culpa", in care analiza trecutul legionar al lui Eliade? Cum altfel se explica faptul ca scriitorul emigrat cu cel mai mare succes in Occident si cu cele mai multe distinctii literare este quasi-ignorat in tara lui de origine? Rezulta ca pentru domnul Manolescu "rasist" ar fi Norman Manea, nicidecum un Cristian Tudor Popescu, autorul celui mai dement articol antiamerican publicat in Romania, care, dupa o scurta vizita in Statele Unite, conclude ca America este cea care a pierdut, de fapt, razboiul rece. De ce?

Deoarece avem de-a face cu o societate dominata de un "stalinism" (sic!) ce ingradeste libera expresie, in care barbatii sint persecutati pentru ca indraznesc sa faca la adresa unei secretare o remarca precum "Ce tite ai!" (singura remarca "normala", dupa directorul marelui cotidian bucurestean); pentru ca negrii nu mai pot fi numiti negri, ci musai sa le spui "afro-americani" si nu fac nimic altceva decit sa stea degeaba si sa "ia bani buni"; pentru ca acolo nu se poate exprima nici cea mai "mica nedumerire" in "legatura cu Holocaustul", deoarece avem de-a face cu o societate in care dominatia "puternicului lobby evreiesc" ar face "cazul Garaudy, petrecut in Franta, o copilarie pe linga represiunea mediatica si institutionala care se exercita asupra vreunui astfel de eretic" (de Primul Amendament al Constitutiei americane, marele specialist de pe malurile Dimbovitei nu pare a fi auzit); unde "homosexualii si lesbienele sint cu milioanele" si unde spitalele sint pline de cei adusi acolo cu "anusul facut ferfenita", unde, pe scurt, nu mai poti face fata diurnului daca se intimpla sa fii "alb, barbat, crestin, heterosexual". O asemenea manifestare trece neobservata de domnul Manolescu, cu toate ca este un caz de "rasism" care solicita protestul. Intors dintr-o vizita in America la scurt timp dupa publicarea articolului popescian, dl. Manolescu remarca, intr-un articol dedicat in fapt unor aspecte total diferite, ca atit in sinul emigratiei romanesti din Statele Unite, cit si in Romania insasi "antiamericanismul se poarta din ce in ce mai mult", dar el este "mai degraba un soi de invidie prosteasca" decit "o ideologie, desi capata uneori o forma ideologica". Remarca benigna (daca remarca a fost) la adresa aliatului intru garaudysme, caruia, spre deosebire de Norman Manea, nu i se reproseaza fatis nici un fel de rasism. Ce mai reproseaza domnul Manolescu lui Radu Ioanid si lui Norman Manea? Faptul ca acestia ar functiona ca "monitori" ai Romaniei, in scopul de a aseza "Romania in colimatorul organismelor internationale la care ea doreste sa adere". Sa observam, mai intii, ca Alexandra Laignel-Lavastine a disparut subit ca obiect al atentiei domnului Manolescu. Ea nu se numara printre "monitori". Curios. Apoi, daca criticului literar Nicolae Manolescu i se poate trece cu vederea o anumita ignoranta politica, nu asa stau lucrurile cu un fost sef de partid, un fost candidat prezidential si cu un (actualmente) presedinte al Consiliului National al unuia dintre cele mai importante partide politice din Romania. Daca este vorba de Consiliul Europei, atunci bine ar fi ca domnul Manolescu sa stie ca toti, dar absolut toti membrii acestei organizatii sint supusi procesului monitorizarii. Ceea ce domnia sa vrea sa spuna, in fapt, este ca Romania risca sa fie plasata pe "lista speciala" de monitorizare, ceea ce este cu totul altceva. Aceasta lista urmareste evolutiile in anumite state unde exista destule motive de a ridica semne de intrebare sau ingrijorare in ceea ce priveste inradacinarea democratiei acolo. Sint insa "monitorii" de vina? Ce rol joaca in acest proces articole de genul celui scris de proaspat-reintorsul Popescu? Nu este prea facil sa atribui, pentru a cita oara in istorie, "strainului" vina pentru "neintelegerea" propriei natiuni de catre strainatate? Cu ce se deosebeste aceasta atitudine de cea a precedentilor guvernanti? Si nu ar fi mai rationala o pozitie titulesciana, potrivit careia o politica interna "sanatoasa" este cea mai buna reteta pentru un succes pe plan international? Las acum la o parte faptul ca lobby-ul evreiesc de la Washington s-a angajat sa sprijine aderarea Romaniei la NATO sau ca in 1997 profesorul Cajal a fost numit ambasador special in acelasi scop. Cine este de vina ca ea nu a fost inca obtinuta? "Monitorii" de originea etnica a lui Ioanid si Manea, desigur. La urma-urmelor, daca evreii vor, pot. Si una, si alta. Argumentul tautologic este reflectat perfect in paginile Romaniei literare din ultimul an. Dar inainte de a supune acest argument analizei, trebuie mentionat ca revista pare decisa sa-si infirme propriile pozitii publice dintr-un trecut nu prea indepartat. Sa examinam citeva cazuri. Dorin Tudoran: "Nota de plata" Cind Mihai Ungheanu, in calitatea sa de ministru adjunct al culturii, participa in 1993 la dezvelirea primului bust al maresalului Antonescu, presa "liberala" remarca aceasta participare drept o noua dovada a continuitatii "national-socialismului" sub regim iliescian. Probabil dintr-o scapare a mea, nu a am vazut nici o luare similara de pozitie impotriva celor publicate de ambasadorul Romaniei la Lisabona, scriitorul Mihai Zamfir, atunci cind acesta din urma i-a luat apararea lui Maurice Papon, dupa condamnarea de catre un tribunal francez pentru crime impotriva umanitatii. Detaliile despre ciudatul argument al scriitorului le las in seama cititorului interesat sa le parcurga. Nu va trebui sa parcurga in acest scop colectia Romaniei Mari, nici pe cea a Politicii, si cu atit mai putin pe cea a Atacului la persoana. Le va gasi in Romania literara, numarul 14 din 15-21 aprilie 1998. Dar nu pot sa nu intreb, totusi: unde si care este diferenta?

Daca tot veni vorba de Ungheanu, de ce mentionarea unei liste intregi de participanti la "actiuni antiromanesti" de catre acesta in recenzia facuta de Gheorghe Grigurcu in primul numar al anului 1997 cartii Scriitorii la miezul noptii era (pe buna dreptate) calificata drept un "delir fascistoid" deoarece includea numai nume de evrei, si recentele afirmatii ale "prietenului" meu Dorin Tudoran in paginile aceleiasi reviste ar merita o calificare diferita? Intreb, din nou: unde e deosebirea? Sa ne aplecam cu mai multa atentie asupra acestora din urma. Inainte de a o face, sa remarcam ca "prietenul" Tudoran, trait in America, este mult mai versat (dar mai ales versatil!) in minuirea argumentelor decit domnul Manolescu. In consecinta, spune una, apoi o intoarce pe cealalta parte mimind respingerea argumentelor pe care le adusese el insusi; ba mai mult, introduce "remarci ironice" tocmai acolo unde cititorul neatent ar fi inclinat sa-i acorde cele mai inalte calificative "democratice". Iata un exemplu: in articolul "Mitologii recurente", publicat in numarul 16 din 29 aprilie-5 mai, Tudoran pare a fi cel mai infocat aparator al existentei, la Washington, al unui Muzeu al Holocaustului. Deplinge insa inexistenta unui Memorial al Gulagului in capitala Statelor Unite si in cea a Frantei. Doua ar fi explicatiile acestei absente, dupa Tudoran. In Franta, impotrivirea stingii (vom reveni asupra acestui aspect). In ambele capitale, faptul ca "victimele Gulagului (ori doar urmasii acestora), desi atit de multe, nu conteaza inca pe harta financiara a lumii". Cine "conteaza" se intelege de la sine. In rest, cine ar putea argumenta ceva contra "Mitologiilor recurente"? O tactica similara este folosita de Tudoran si in seria de doua articole publicate in numerele 12 si 13 ale Romaniei literare. Domnia sa se distanteaza atit de "ineptia" afirmarii ca "evreii au adus comunismul in Romania", cit si de "irationalul refuz al multor evrei de a recunoaste rolul jucat de numerosi coreligionari ai lor in ceea ce a fost numit bolsevizarea Romaniei". Pina aici, in ceea ce ma priveste personal, nici un fel de obiectii de ridicat. Si cum sa le ridici cind Tudoran isi aminteste ca "i s-au reprosat prieteniile si colaborarile cu antisemitii Ileana Vrancea si Michael Shafir"? Nu pun la indoiala nici aberantul repros, mai ales ca afirmatia este facuta de Tudoran pentru a doua oara. In cele ce urmeaza, ii voi cauta si o explicatie. Dar cine sint cei pe care Tudoran ii numeste "nepotii gornistilor", implicati in "catalizarea"conflictului intre evrei si romani? Lista, de-a lungul celor doua articole cuprinde urmatoarele nume: Radu Ioanid si al sau "parinte spiritual", raposatul Radu Florian, Petre Roman si al sau parinte Valter, Silviu Brucan si raposatul sef-rabin Moses Rosen. Cu ce este aceasta lista diferita de cea pe care Grigurcu, in contextul articolului-recenzie la cartea lui Ungheanu, o numea "fascistoida"? Nu imi este clara nici calitatea de "nepot" atribuita lui Brucan si rabinului. Nepotii cui? Ai lor insisi? Grava mi se pare insa atribuirea "pacatelor parintilor" urmasilor. Cred ca domnul Roman, atit de versat in citirea volumelor lui Socrate, are destule pacate pentru a nu i se atribui si cele ale parintelui sau. Tudoran enumera pacatele lui Petre Roman, si bine face. Dar au acestea ceva in comun cu originea etnica (si aceea partiala, si de care fostul prim-ministru se dezice) a actualului presedinte al Senatului Romaniei? Pe Radu Florian l-am intilnit de doua ori, si in nici una din aceste dati nu s-a putut stabili intre noi o "comunicare". Ne despartea o lume (ideologica) si o experienta de viata. Stiam ca este unul din supravietuitorii "trenului mortii". Ca atare, refuzam si continuu sa refuz sa-i judec optiunile ideologice din anii 50, tot asa cum refuz sa judec optiunile ideologice care ma despart de unii supravietuitori ai Gulagului. Mai stiam de la fostii lui studenti ca prin anii 60 a optat pentru o disidenta marxista gramsciana. Ceea ce nu era tocmai de la sine inteles in anii ceausismului. Dar sa presupunem ca nu asa a fost. Si, de data aceasta fara a presupune nimic, sa acceptam ca pozitiile proiliesciene ale lui Florian i-au atras antipatia lui Tudoran. Ce legatura pot avea aceste pozitii cu Radu Ioanid? Sau decreteaza Dorin Tudoran ca urmasii sint vinovati nu numai pentru optiunile ideologice ale inaintasilor, dar si pentru cele matrimoniale? Pentru ca Florian a fost "parintele spiritual" al lui Ioanid numai in masura in care Ioanid e responsabil pentru optiunile matrimoniale ale mamei sale. Cit despre rabinul Rosen, cu care Tudoran (si nu numai) are un lung conflict dainuind peste eternitate, il invit sa citeasca obiectivul portret pe care i l-a facut Leon Volovici rabinului, publicat in revista 22, nr. 3, 21-27 ianuarie 1997. "Vo-lo-vici?", parca il aud pe Tudoran exprimindu-se indignat si trimitindu-ma, de data aceasta el pe mine, la articolul Ilenei Vrancea, publicat in revista Agora, o exceptionala publicatie editata de Tudoran, ale carui pozitii erau, la acea vreme, radical diferite de cele de astazi. In volumul VI, nr. 2, al acestei reviste, Vrancea ii ataca pe Volovici si pe Jean Ancel ca fiind apologeti antonescieni atunci cind reabilitarea fostului Conducator era mascat promovata de celalalt fost Conducator. Afirmatie reluata, din pacate, si de Monica Lovinescu (careia ii datorez, personal, prea multe pentru a intra in orice polemica cu ea) atunci cind critica volumul lui Volovici, aparut la editura Humanitas

in 1995, in contextul polemicii din jurul trecutului lui Eliade. Pe ce se baza Vrancea? Pe relatari aparute in Anale de istorie despre doua simpozioane romano-israeliene tinute la Ierusalim in 1984 si 1986. S-ar baza, astazi, cineva, pe relatarile de simpozioane din Lupta de clasa, despre al carui mod de "functionare" doamna Vrancea este in masura sa ne edifice mult mai bine decit ar face-o altii? Intimplarea face ca am fost prezent la simpozionul din 1984. Nimic, dar absolut nimic din cele atribuite in Anale de istorie lui Ancel nu corespunde realitatii. Volovici a participat la simpozionul din 1986, unde nu am fost prezent. Dar relatarea din Anale de istorie este tot atit de exacta ca precedenta ei. Stiu ca organizatorii israelieni au trimis o nota de protest, cerind corectarea ei. Li s-a promis ca se va face, si se mai asteapta si azi ca redactorii Analelor sa publice respectiva corectura. Entuziasmat de interventia Ilenei Vrancea, publicata in revista 22, numarul 9 al acestui an, in apararea lui Ion Petrovici (unul dintre cei opt fosti membri ai guvernului antonescian a carui reabilitare juridica a fost ceruta de procurorul general Sorin Moisescu), Tudoran isi continua (in Romania literara, nr. 14, 15-21 aprilie, sub titlul "Primatul adevarului (I)") acuzele la adresa lui Ioanid care, se intelege din text, s-ar fi facut vinovat de inminarea datelor eronate furnizate unor cercuri de decizie din Statele Unite in privinta reabilitarii preconizate. Acuza care, de altfel, figureaza explicit si in prima parte a "Nepotilor gornistilor" (Romania literara nr. 14, 15-21 aprilie), unde se pune la indoiala si probitatea cercetatorului Ioanid. Intre timp, a aparut in Romania volumul lui Ioanid despre evreii sub regimul Antonescu, asa ca Tudoran nu mai are nici o dificultate in a stabili daca Ioanid a indus sau nu in eroare ambasadorul american la al carui "briefing" despre Basarabia au participat impreuna. Cu conditia sa il citeasca, ceea ce, se pare, nu a facut inca. Cu toate acestea, Ioanid este inclus, sub o alta terminologie, in categoria "monitorilor" rauvoitori ai Romaniei contemporane. Desi convingator la prima lectura, articolul din 22 al Ilenei Vrancea mi s-a parut cel putin eronat atunci cind l-am confruntat cu documentele istorice care imi stau la dispozitie. Si tocmai "soliditatea" argumentelor istorice vrancene era laudata de Tudoran, care le contrasta cu subrezimea (de acord) argumentelor aduse de istorici romani in favoarea reabilitarii intr-un numar anterior al revistei 22. Vrancea m-a convins insa ca Petrovici a fost un fel de "Gogu Radulescu" al guvernului antonescian. Un Gogu Radulescu cu o statura intelectuala mult mai pronuntata, ceea ce nu este neaparat o circumstanta atenuanta. Poate dimpotriva. Ce releva, totusi, documentele? La 16 aprilie 1942, maresalul Antonescu ordona deportarea evreilor botezati la Bug, "la fel cu cei din restul tarii". Ministrul cultelor, Ioan Petrovici, isi insusea "in totul propunerile" care prevedeau, printre altele, "inadmisibilitatea convertirii evreilor la catolicism sau oricare alt cult istoric". Mai mult, ruga guvernul sa ia masuri pentru punerea in aplicare "cit mai neintirziat" a "solutiei adoptate", adica a deportarii convertitilor, care in acest fel incercau sa isi salveze vietile. Petrovici a fost si desemnat sa supravegheze implementarea dispozitiilor decretului, iar cind, la 4 februarie 1943, din ratiuni de stat legate de protestele Bisericii Catolice si, evident, de Stalingrad si apropierea sfirsitului, guvernul decidea sa accepte, totusi, convertirea evreilor la catolicism, Petrovici isi exprima rezerve fata de masura, nu atit din ratiuni antisemite, cit din dorinta de a "stavili intinderea greco-catolicilor in Vechiul Regat" (Evreii din Romania intre anii 1940-1944, Vol. 2, Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri, pp. 269-273, 393-394, 481-489). Si daca tot veni vorba de nepoti, ma intreb ce crede Tudoran despre incercarile de salvare a evreilor la care participa, in virtutea functiei sale daca nu si altfel, si ilustrul sau inaintas, cardinalul Iuliu Hosu. Eu unul inclin sa cred ca "goarna nepotului" i-ar fi sunat straniu. Documentele mai releva ca acelasi Petrovici a fost ministru al Educatiei Nationale in primul guvern care a introdus numerus nullus pentru evrei in universitatile romanesti, guvernul Goga-Cuza din decembrie 1937-februarie 1938. Iata de ce am fost consternat sa citesc ca Ileana Vrancea, bunica in Israel, si-ar fi dorit pentru nepotii ei un ministru al educatiei de calibrul lui Petrovici. Impartasesc intru totul atitudinea critica a doamnei Vrancea fata de politica guvernului Nethanyahu, si nu numai in domeniul educatiei. Ma intreb insa daca doamna Vrancea l-ar dori pe Petrovici in acea functie daca nepotii ei ar fi arabi israelieni, si nu evrei. Ca membru activ al miscarii "Pace Acum", atit timp cit am trait in Israel am protestat public impotriva aberantelor nationalisme israeliene. Ceea ce, presupun, mi-a atras din partea unor saraci cu duhul, calificativul de "antisemit". Este locul unde ma vad nevoit a face o noua digresiune si, mai grav, a ma angaja intr-un nou act de "despuiere" publica intelectuala. Ca evreu agnostic, pot accepta notiunea de "popor ales" numai in sensul ei moral. Alternativa (cea laica, cel putin) este o interpretare nazista. Sensul moral implica interpretarea "alegerii" drept una care obliga la o conduita mai exigenta decit aceea ceruta altora. Tocmai de aceea nu pot accepta

argumentul, valabil in dimensiunea lui strict istorica, anume acela ca numai un numar insignifiant de evrei a contribuit la comunizarea Romaniei. Multi-putini, citi or fi fost, cercetatorul este dator sa le dezvaluie identitatea, chiar daca si argumentul ca nu au comis ceea ce au comis in calitate de evrei (ba, de multe ori chiar prigonind propria etnie) este si el valabil. Aceasta datorie provine tocmai din necesitatea respingerii acuzatiilor ca s-ar opera cu doua unitati de masura. Si, pina acum, nimeni nu a facut-o cu mai mult curaj decit Vladimir Tismaneanu. Dar, de aici si pina la asumarea, de catre Tudoran, a afirmatiilor lui Floricel Marinescu, potrivit carora "daca romanii si-au cerut scuze evreilor, nici un membru marcant al evreilor nu si-a cerut scuze romanilor pentru rolul pe care o parte din etnicii evrei l-au avut in subminarea statului roman, in bolsevizarea tarii, in crimele si atrocitatile comuniste", calea este mult mai lunga ("Nepotii gornistilor-II", Romania literara, 8-14 aprilie). In "tonul afirmatiei" lui Marinescu nu exista, asa cum scrie Tudoran, numai "un anumit exces". Ea face parte, pur si simplu, din bagajul argumentului negationist. Nu pot, deci, sa nu intreb daca Tudoran se identifica si cu celelalte "argumente" ale specialistului in fortarete dacice de pamint, peste noapte transformat in cercetator al holocaustului si al comunismului (oare numai cel internationalist, ori si cel nationalist, pe care l-a servit cu atita abnegatie?). De exemplu, cu afirmatia ca din cauza evreilor romanii au pierdut "nu numai sute de mii de oameni" sau teritorii, ci si "constiinta muncii bine si eficient facute" (vezi Aldine, supliment saptaminal al Romaniei libere, 7 martie 1998). Daca asa este, ce impiedica o renastere a acestei constiinte, astazi? Manunchiul de evrei ramasi in viata si in Romania? Sau poate faptul ca acestia, asa cum nu ezita sa "intrebe" intervievatorul presedintelui comunitatii evreiesti adresindu-se "virologului" Cajal, pot fi asemanati cu virusul SIDA, fiind astazi, "la scara mondiala", numai "14 milioane", adica "putini, dar periculosi" (Adevarul, 19 ianuarie 1997)? Nu stiu care ar fi raspunsul lui Tudoran, dat fiind faptul ca si pentru el, de pe pozitiile-i actuale, evreii se ascund in spatele oricarei nenorociri careia trebuie sa-i faca fata Romania contemporana. Astfel, intr-un alt exemplu de afirmatie abil "strecurata" intr-o analiza altfel foarte judicioasa a evolutiilor Aliantei Civice, el explica (Aliantei? cititorului?) ca la radacina "divortului" dintre Alianta si Conventia Democratica se afla atacul primeia asupra partidului lui Petre Roman care, apoi, a aplicat "legea talionului" ("Facatorii de regi", Romania literara, nr. 17, 6-12 mai 1998). Numai originalitatea lipseste acestui argument. Deoarece, potrivit lui Cristian Tudor Popescu, neinvitarea fostului presedinte Iliescu la receptia oferita de succesorul sau la Cotroceni in onoarea presedintelui Frantei (in februarie 1997) s-ar fi datorat presiunilor exercitate de Roman, ale carui incercari de a avea contacte internationale in perioada presedintiei iliesciene fusesera "torpilate" de Iliescu. Dar, adauga Popescu, Roman uita ca "legea talionului nu e romaneasca" (Adevarul, 24 februarie 1997). In sfirsit, sa amintim si de aberanta invinuire a "stingii" franceze pentru neconstruirea unui Memorial al Gulagului, afirmatie facuta in contextul publicarii Cartii negre a comunismului si a reactiilor la aceasta publicare. Sa fi uitat Dorin Tudoran ca atunci cind in publicatii ca Liberation si Le Monde apareau articole critice la adresa regimului Ceausescu, dreapta franceza tacea si, mai grav, il onora pe Ceausescu cu vizite si receptii somptuoase? A deduce absenta unui Memorial al Gulagului la Paris din faptul ca stinga se afla acum (si asta numai partial) la putere este un argument prea pueril pentru a fi luat in serios. Nu insa si atunci cind sint vehiculate numele lui Mink si Szurek in calitate de oponenti ai paralelei HolocaustGulag. O face mult mai clar si mai vulgar fostul meu coleg si subaltern la sectia romana de cercetare a Europei Libere, Mihai Dim. Sturdza, intr-un amplu articol publicat in revista 22, nr. 6, din 10-16 februarie curent. Articolul lui Sturdza nu m-a (mai) surprins. Ma surprinsese primul sau articol, "Ultimele zile ale Europei Libere", in care facea uluitoarea afirmatie ca materiale de arhiva ce atestau atrocitatile comuniste luasera, "dupa unii", drumul spre Israel, pentru a ascunde amploarea acestor atrocitati, participarea evreilor la ele si pentru a nu leza monopolul evreiesc asupra suferintei (citez din memorie). Ca fost sef al departamentului romanesc de cercetare pot depune marturie ca asemenea materiale pur si simplu nu existau in arhivele noastre, exceptie facind interviuri cu refugiati facute pe la inceputul anilor 50 si pe care CIA-ul, atunci cind mai avea un cuvint de spus la Europa Libera, le categorisise drept "unreliable legends" (legende nedemne de incredere). Dar, cum totul se baza pe ce au spus "unii", argumentul era de necontestat. Ceea ce m-a surprins insa a fost spatiul pe care o revista ca 22 l-a acordat afirmatiilor domnului Sturdza (doua pagini pline), facind dovada de o totala lipsa de discernamint editorial. Daca ar fi sa judecam dupa cele afirmate de fostul meu coleg (pentru care "afacerea Dreyfus" nu a fost decit o "bine-cunoscuta eroare judiciara"), mai toti oponentii Cartii

negre ar fi de origine evreiasca, ceea ce reiese cu claritate din insesi numele lor. Ca multi evrei francezi se numara printre sprijinitorii, ba chiar printre pionierii cercetarii genocidului comunist (doua nume mentionate de Sturdza, a caror origine etnica este insa trecuta sub tacere si nicidecum clara din sonoritatea lor, sint Annie Krigel si Alain Besanon) nu este mentionat nicaieri in articol. In schimb, este mentionat intr-un ton foarte aprobator refuzul "aripii integriste, de dreapta a catolicilor francezi" de a-si cere scuze pentru "indiferenta aratata de ierarhia catolica fata de deportarile evreilor". La o demonstratie organizata la Paris in luna noiembrie a anului trecut, relateaza Sturdza, participantii din rindurile acestei drepte au "intrebat retoric" "de ce rabinii nu se pocaiesc" pentru crimele comuniste, in timp ce "oratorii" "au denuntat numele liderilor evrei ai revolutiei ruse". Ce se urmareste prin aceste acuze adresate, pasa-mi-te, "stingii"? O spune clar Ioan Buduca, tot in paginile Romaniei literare (nr. 15, 22-28 aprilie), indemindu-l aprobator pe Tudoran sa aiba curajul de a-si duce concluziile la capat. "Buba", potrivit lui Buduca, provine din faptul ca evreii sint cei care ar avea nevoie de antisemitism. Si, deci, ei il si creeaza. Mai exact, statul Israel incearca, creind si raspindind antisemitismul, sa se asigure ca se va umple "cu evrei de cea mai buna calitate intelectuala si morala, nu cu pleava si lumpen-intelighentie". Intr-un articol publicat in Agora (no. 2, 1993), ce avea sa dea titlul volumului recent publicat de Tudoran la Bucuresti si Chisinau, Kakistocratia, autorul observa cu toata causticitatea adesea inegalabila ce il caracterizeaza: "Cind jocurile vor fi inca o data incheiate pentru un timp, cind se va auzi din nou rien ne va plus, cei ramasi pe dinafara vor ramine astfel, pe dinafara, pentru multa vreme, chiar daca unii dintre ei se considera francofoni. Nimeni nu stie nici cit de dreapta, nici cit de noua va fi Noua Ordine Mondiala. In schimb, nu e greu de prevazut ca ea va aduce cu sine destule nedreptati. Cei mai puternici nu isi vor asuma responsabilitatea pentru ele. Nu au facut-o nici altadata. Asa incit, cei mai slabi trebuie sa fie pregatiti de pe acum sa isi asume integral responsabilitatea pentru o noua raminere pe dinafara. De la euroscepticismul de azi la trintirea usii in nas miine, drumul nu este prea lung. Mitul unei rapide si echitabile integrari/acceptari in structuri, comunitati internationale prospere pilpiie de pe acum. Cind el va fi disparut cu totul, gustul cenusii va fi amar, iar notele de plata exorbitante. Cineva insa va trebui sa plateasca". Profetice cuvinte. Nota de plata insa e trimisa astazi la o adresa gresita. Cum afirma Tudoran in acelasi articol, lumea societatilor in tranzitie din Europa de Est a preluat nu numai antagonisme reale, ci si "false antagonisme, foarte abil oferite unor societati debusolate".Aceste rinduri au dorit, in primul rind, sa traga un semnal de alarma. Un semnal asemanator celor trase cu regularitate de un Gabriel Andreescu sau un Andrei Cornea in paginile revistei 22, cu cele trase din cind in cind de un Mircea Mihaies (cu ale carui pozitii anti-constantinesciene nu ma pot, totusi, identifica) chiar in paginile Romaniei literare. Au fost, in acelasi timp, o incercare, naiva poate, de a pune o "oglinda in fata", in speranta ca gravitatea afirmatiilor mai-sus analizate nu este total clara autorilor lor. Daca asa ceva se numeste "monitorizare", imi asum cu mindrie si eu acest titlu. Dar mai presus de toate, ele au urmarit sa se constituie intr-un posibil document al unui fenomen de care vorbeste Manea, si a carui mentionare (oare, intimplator?) este evitata de Nicolae Manolescu in reactia sa la articolul din The New Republic. Este vorba de "rinocerizare", un fenomen, este necesar sa subliniem de doua si de trei ori, care survine treptat. Dar, o stim de la (Horribile dictu!) Karl Marx, o tragedie repetata devine comedie. Despre tragicomedia comunismului romanesc a scris deja Tismaneanu. What next? Praga, 27 mai 1998P.S. Am inceput aceasta analiza cu cuvintele "la inceput a fost sfirsitul". Sfirsitul este de multe ori dureros, inclusiv cind e vorba de prietenii. Tin sa avertizez ca nu voi raspunde nici macar atacurilor la persoana. Scrierea acestor rinduri m-a costat deja prea mult efort sufletesc. Mai tin sa subliniez ca articolul reflecta pozitiile autorului, nicicum al institutiei unde el lucreaza. Cu atit mai putin reflecta acest articol pozitiile directorului publicatiei unde el este gazduit, care, fara a incerca intr-un fel sau altul sa se substituie unui "cenzor", l-a avertizat pe autor cu sincere sentimente de prietenie ca stilul folosit nu este in avantajul reputatiei sale. Incercarile de revizuire ale articolului s-au lovit insa de noi dovezi ale procesului de "rinocerizare", publicate in Romania literara ulterior completarii lui. "Cronicarul" le va inregistra ca atare. "Monitorul", de asemenea.Praga, 15 iunie 1998 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Victor Neumann

Despre Holocaust si Gulag "Laudam si blamam, veneram si condamnam un lucru in masura in care el se acorda sau nu cu interesele, nevoile si idealurile pe care incercam sa le satisfacem (finalitati pe care, prin insasi natura noastra, nu ne putem impiedica sa le urmarim) ajutati de propriile noastre lumini, adica de modul in care ne percepem conditia si locul in Natura. Asemenea atitudini pot fi considerate rationale si obiective in masura in care avem o perceptie exacta a acestei conditii, adica daca intelegem bine care ne este locul in marele plan al lumii, in acest proces ale carui regularitati pot fi discernute doar atit cit simtul si cunoasterea noastra istorica ne-o permit." Isaiah Berlin Dupa ce interdictiile tacite au facut aproape imposibile dezbaterile, intelighentia incepe sa-si spuna punctul de vedere din ce in ce mai raspicat in legatura cu tragediile provocate de ambele regiuni totalitare. Ea se apropie astazi de intelegerea fenomenelor politice in cauza pornind de la biografiile unor persoane si personalitati care au traversat ambele forme de opresiune totalitara. Exista mai multe motivatii pentru care examinarea celor doua forme de extremism intra abia astazi in centrul atentiei. Pe de o parte, ies in evidenta fapte oribile ce suporta compararea regimurilor de detentie, respectiv a lagarelor de exterminare. Apoi, sistemul comunist continua sa fie activ in citeva dintre statele lumii, privind persoane si comunitati lingvistico-religioase de libertatea de constiinta. Pe masura ce informatiile sint culese, iar analizele devin posibile, aflam ca milioane de fiinte umane au trait sau mai traiesc in forme colectiviste (a se citi primitive) de viata. In ceea ce priveste Europa Centrala si de Est, astazi sintem in masura sa intelegem mai exact cum anume aceasta zona a fost mutilata sub aspect social si cultural. Crimele impotriva umanitatii savirsite in numele uneia sau alteia dintre ideologii necesita o analiza lucida, in care este de dorit ca emotivitatea sa fie tinuta sub control. Tendinta de a privi fascismul rosu ca fiind altceva decit fascismul negru are inca adepti numerosi nu doar in fostele state comuniste, dar si in unele tari capitaliste avansate. Este de la sine inteles ca de o cunoastere temeinica a faptelor si a datelor celor doua sisteme avem nevoie si ca raspunsurile comode ori bazate pe prejudecati nu ne vor facilita cunoasterea rationala a lucrurilor. Pe de o parte, cercetarea documentara propriu-zisa, iar pe de alta parte, experientele personale cunoscute prin intermediul marturiilor orale si scrise vor face posibila interpretarea fenomenelor ce se inscriu in ceea ce numim crima impotriva umanitatii. Dezvaluirile privind lagarele de exterminare fasciste si comuniste contribuie la cunoasterea ambelor sisteme (vezi "Communisme, fascisme et histoire du XX-eme siecle. Mmoire et oublie du communisme", in Commentaire, Volume 21, Numero 81, Printemps 1998, pp. 215-251). Folosite in acelasi scop de Hitler si de Stalin, lagarele de Sachsenhausen, Buchenwald si Bautzen arata fara putinta de indoiala cum anume s-au identificat procedeele criminale ale lui Hitler si ale lui Stalin. Care este motivul pentru care am acordat atentie modului de evaluare a amintitelor regimuri? In fostele state comuniste, aplecarea asupra fenomenelor in discutie are explicatii multiple, uneori depasind cadrele presupuse de dezbaterea de idei in jurul totalitarismelor. Apoi, unele afirmatii se indeparteaza de concretetea faptelor, intrind intr-o zona a contradictiilor ce sfirsesc adesea in interpretari emotionale. Argumentele teoretice nu sint intotdeauna convingatoare. Folosindu-se de exemplul propriilor suferinte din perioada comunista spre a cauta intelegerea acelora ale unui semen pe parcursul regimului fascist, un intelectual incerca sa decodeze mecanismul de functionare al ambelor sisteme. Invocase ideea colectivista care facuse ravagii in Romania ambelor sisteme politice, ceea ce mi se pare ca ar permite intelegerea unui fragment al realitatii; scosese in evidenta modul propriu de a rezista in fata imixtiunii regimului totalitar, ceea ce ar putea constitui o experienta demna de atentia culegatorului de marturii; asezase in prim plan conditia intelectualului ca fiind referentiala in decodarea modului pervers practicat de comunisti in conducerea treburilor publice. Nu este suparatoare dezvaluirea propriilor suferinte pricinuite de comunism, nici macar fictiunea care le insoteste (vezi Gabriel Liiceanu, "Sebastien, mon frcre", in revista 22, nr. 17/1997). Ceea ce pare lipsit de temei este asezarea unui numar de experiente personale (chiar daca unele au fost foarte neplacute) fata in fata cu cele ale unui om si ale unei comunitati (este vorba de comunitatea evreiasca), de parca situatiile ar fi fost cindva comparabile in istoria Romania. Ca o paranteza, as dori sa invoc aici o optica existenta la nivelul politicii statale, optica ce nu deriva sau nu este specifica doar comunismului ori fascismului. In Romania secolelor al XIX-lea si al XX-lea au trait

doua sau trei categorii de cetateni, unii de gradul I si altii de gradul II sau III. Necunoasterea sau nerecunoasterea conditiei de minoritar ca fiind una speciala face cu putinta confuzia. Situatia evreului, ca si a comunitatii din care face parte nu indreptateste comparatii in genul celei mai sus citate. Exemplele oferite de istoria moderna (vezi Victor Neumann, Istoria evreilor din Romania. Studii documentare si teoretice, Editura Amarcord, Timisoara, 1996) pot fi insotite de acelea ce astazi sint puse in discutie de toate tipurile de minoritati ale tarii noastre. As mentiona ca efortul depus pentru acceptarea ideii de protectie a minoritatilor este inca departe de a fi inteles ca gest de moralitate. A nu se confunda cu nationalitatea, sens asupra caruia filosoful Isaiah Berlin atrasese atentia cu argumente credibile. Faptul ca asistam in politica romaneasca la o faza de debut in ceea ce priveste schimbarea orientarii politice este laudabil, dar se vede foarte bine cit de dificile sint aceste teme pentru mentalitatea colectiva creionata dupa ideea de stat monocultural si etnonational. Nu este lipsit de interes sa precizez ca pornesc de la experienta prezentului si nu cred in acel tip de evaluare ce cauta sa faca abstractie de ceea ce a inmagazinat umanitatea in bine si in rau de-a lungul vremii. In alta ordine de idei, am sa precizez ca absenta replicii in fata agresiunii ideologice si institutionale comuniste ma face sa cred ca la momentul respectiv ori populatia nu a constientizat gravitatea fenomenului ori a functionat compromisul cu reprezentantii sistemului. De aici si indoiala mea cu privire la credibilitatea comparatiilor intre suferintele intelectualului sub regimul comunist si suferintele evreilor in anii fascismului legionar si antonescian. Abilitatea comunismului din Romania in a propaga minciuna, dar si in a da senzatia intelighentiei (oferindu-i locuinte bune sau chiar de lux, functii, calatorii in strainatate, burse academice) ca poate supravietui acceptabil a infrinat mult organizarea societatii civile si miscarea politica de disidenta. Apoi, de aici si imposibilitatea organizarii miscarilor anticomuniste, precum si distanta ce separa astazi Romania de tarile in cadrul carora populatiile s-au revoltat contra totalitarismului de stinga. Ca si in multe alte ocazii, si in cazul la care am facut trimitere sintem confruntati cu imaginea intelectualului romantic (neoromantic) deprins cu ideea defuncta ca el este un factotum si ca raportarea exclusiva la ceea ce el a trait si a simtit poate deveni un reper sigur in evaluarea trecutului. Intelighentia romana are prea putine merite in critica totalitarismului comunist, absenta replicilor ei neingaduind astazi comparatiile fortate. Apoi, onestitatea unui asemenea demers este cu atit mai discutabila cu cit scriitorul din interbelic este de mult disparut, iar autorul comparatiei amintite este in plina activitate. Cum sa poata fi luata in serios o asemenea paralela in absenta controlului riguros al faptelor? Observatiile nu ma impiedica sa cred ca principiile celor doua sisteme sint comparabile. Am vrut doar sa sugerez ca formele de comparatie aduse in discutie nu au o acoperire din perspectiva stiintelor sociale. Se poate spune ca termenii de Holocaust si Gulag nu au aceeasi semnificatie? Ceea ce incepem sa intelegem astazi este ca intre bolsevism si national-socialism asemanarile sint izbitoare: de la gindirea unica (monoculturalitatea etnicista si monologul promovat in numele superioritatii unei singure clase) la dominatia gloatei, de la religia puterii la falsificarea valorilor, de la variatele forme de discriminare la suprimarea libertatii de expresie, la deportare si omucidere gasim o gama de orori ce fac posibila continuitatea intre fascism si comunism. Dupa o analiza comparativa excelenta, Franois Furet admitea existenta unor distinctii in plan filosofic (vezi Trecutul unei iluzii, p. 207). Se prea poate ca istoricul si politologul sa fi acceptat diferentele pornind de la continutul discursului comunist. In tot cazul, el este de parere ca abstractiile care constituie sensul istoriei in marxismleninism au numai aparenta adevarului. Razboiul a favorizat transferul religiei politice in talerul unui singur partid, acela comunist. Antifascismul bolsevicilor nu a facut altceva decit sa contribuie la adincirea crizei democratiei contemporane. Teologia sa a fost imbratisata de multi intelectuali, ea fiind atractiva pentru toti cei care vazusera in capitalism o forma de existenta degradanta, ale carei cruzimi trebuie suprimate. Cit priveste problema evreiasca si conexiunile ei cu totalitarismele fascist si comunist, ea va fi de dorit sa ocupe un capitol distinct. Aceasta cu atit mai mult cu cit natiunile Europei moderne au practicat antisemitismul ca politica de stat cu mult inainte de instaurarea regimurilor dictatoriale amintite. As face o observatie care poate pune in incurcatura doar pe acela dintre noi care continua sa vada liniar lucrurile, pentru acela caruia identitatile fixe si "noul tribalism hegelian" ii sint inca repere in evaluarea individului. Problema evreului epocii moderne si contemporane, cetatean al statului si apartinind natiunii in interiorul careia traieste nu poate fi confundata cu aceea a unei minoritati etnice. Personal, cred ca a gindi in consens cu europenitatea pe care o revendicam

presupune a accepta ideea de natiune in sensul englez, olandez sau chiar francez al termenului. Adica, nu pe criterii etnice, ci pe structuri sociale si comunitare existente. E aceasta o tema fundamentala pentru intelighentiile statelor recent eliberate de sub comunism (vezi, in cazul romanesc, modul defectuos de a pune problema lui Nicolae Manolescu, "Holocaust si Gulag", in Romania literara, nr. 9/1998, si "Ce inseamna sa fii rasist", Romania literara, nr. 19/1998). Cred ca va fi de dorit ca problema evreiasca sa fie inteleasa nu doar prin prisma ideologiilor, dar si prin aceea a conditiei speciale rezervata evreului in statele ce au avut parte de comunism si fascism. De aici si imposibilitatea de a rastalmaci lucrurile. In acest caz, apelul la concepte si la cunoasterea istoriei in sensul desfasurarii concrete a faptelor poate fi de folos. Nu ma indoiesc de necesitatea promovarii punctelor de vedere deschise si respingerea acelora transante. Cred ca doar astfel ar fi util dialogul despre o tema ce nu a fost aprofundata in spatiul culturii romane, dupa cum tot astfel ar putea fi evitate confuziile si apropiate mai lesne ideile si tendintele utile dezrobirii gindirii politice curente.

MONITORUL / 09.06.1997 Presedintele Constantinescu a promulgat Legea Memorialul de la Sighet Presedintele Emil Constantinescu a promulgat, joi, cu ocazia Zilei Eroilor, Legea privind declararea "Memorialului victimelor comunismului si al rezistentei - Sighet" ca ansamblu de interes general. Conform acestei legi finantarea activitatilor de punere in valoare, cercetare, studii si personal a ansamblului va fi asigurata prin intermediul Ministerului Culturii din alocatii nominalizate anual in bugetul de stat, precum si din alte fonduri legal constituite, sub coordonarea Fundatiei Academia Civica, se arata intr-un comunicat al Biroului de presa al Presedintiei. In inchisoarea de la Sighet, construita cu 100 de ani in urma, au fost detinuti, in perioada 19501958, personalitati ale vietii politice, militare, religioase si universitare ale Romniei interbelice. DIVERSE Voi aminti c STELID S.R.L. este antreprenorul general al unei importante lucrri de construcii: memorialul de la Sighet, n valoare total de peste 2,5 mld. de lei a inut s ne precizeze dl. Florin Gheorghe ANANIA unul dintre administratorii firmelor STELID S.R.L. i ELECTROLIGHTS ORION" S.R.L. O expozitie de proiecte de refacere la Baia Mare Pentru o evaluare corecta a stadiului in care s-a ajuns in ultimii zece ani, a necesitatilor si perspectivelor din domeniul restaurarii monumentelor istorice s-a organizat, la Muzeul judetean din Baia Mare, expozitia ''Restaurarea monumentelor istorice'', deschisa intre 21 martie si 20 aprilie. De larg interes pentru restauratori, muzeografi, arhitecti, constructori, artisti plastici, expozitia infatiseaza peste 200 de proiecte, detalii, schite, planuri, imagini din opera de restaurare a monumentelor istorice, intre care unele propuse pentru patrimoniul mondial UNESCO, Memorialul de la Sighet al rezistentei si antitotalitarismului, reteaua de protejare, dezvoltare si de memorie culturala Valea Cosaului'' si altele. La vernisaj, prof. Ioan Igna, directorul Muzeului, spunea ca, desi sumele alocate de la buget in 1999 sunt insuficiente, restaurarea monumentelor istorice se afla la un moment de cumpana, dar nu unul de deznadejde sau de renuntare''.

Septembrie 2000 Si acum ? Stefan Racovitz Rzbunarea lui Ceausescu - Stefan Racovitz Portretul viitorului presedinte al Romniei (Proiectie masochist si verosimil) - Stefan Racovitz De ce o asemenea inflatie n Romnia ? - Alexandru Teodoreanu, Bucurest Cte ceva despre civism - Mihai Racovitz, Geneva

Tiganii, viitoarea problem a Europei - Serban Manu, Paris NOTE DE LECTUR Scoala de var - Sighetu Marmatiei Convorbire cu Marilena Rotaru - Dan Ottiger Dumitrescu Eugnie Mihalovici Nazism-comunism, un paralelism iluzoriu?

Si acum ? Stefan Racovitz Retragerea dlui Constantinescu din cursa prezidential a tulburat si mai mult apele si asa mloase ale politicii romnesti. nti, s-a dovedit c cei care sperau, ca prin contagiune, dl Iliescu s fac imediat acelasi gest, s-au nselat, primul dintre ei fiind poate chiar cel care a dat exemplul. Apoi, am vzut cu totii c locul rmas vacant la (centru) dreapta nu va fi ocupat nici usor, nici imediat, poate chiar de loc, circumstant care spune mult despre politica de cadre a celor care, sub genericul CDR, au cstigat (mcar pe hrtie) ultimele alegeri. Fr a ne hazarda n domeniul incert al ghicitului n politic, putem lua totusi act de ceea ce spun, nc si cam de mult, sondajele si s nu dm la spate cu totul revenirea la Cotroceni a dlui Iliescu (si a consecintelor acestei rentoarceri care nu vor ntrzia s se produc). Mai este de asteptat, cu si mai mult temei nc, si un parlament majoritar fesenist, mprejurare care va rotunji si mai mult efectele victoriei electorale prezidentiale prezis de amintitele sondaje. Cu toate acestea, scena politic romneasc fiind ceea ce este, orice surpriz este oricnd posibil, ntr-un sens sau n cellalt. Cea mai trist consecint a abandonului prezidential este c, dup unsprezece ani de la evenimentele din decembrie 89, romnii nu vor avea, foarte probabil, dect posibilitatea de a alege ntre ctiva candidati fesenisti sau asimilati, alesul urmnd s fie sprijinit (sau dup caz torpilat) de un legislativ majoritar fesenist. Vom avea de ales, n ordinea descrescnd a sanselor, asa cum se pot vedea ele astzi, ntre: dnii Iliescu, Isrescu (oficial nc nedeclarat), Stolojan, Roman si Melescanu. Aceast ofert politic monocolor este, astzi, rezultatul cel mai vizibil al celor patru ani ai guvernrii iesit din srccioasele urne ale lunii noiembrie 1996. Au spus-o multi, inclusiv semnatarul acestor rnduri, cu ocazia alternantei din 1996: un esec al guvernrii CDR va cntri electoral mai greu dect esecul guvernrilor anterioare (apr-m Doamne de ai mei). Mai mult, lipsa de viziune politic, de pragmatism elementar, de fapt de competent politic, a fcut ca si realizrile actualei puteri, care si cte au fost, s fie irosite prin grave carente n domeniul comunicrii. Este drept si c, n ciuda marilor greseli de care s-a fcut vinovat, PNTCD a rmas, (secondat de UFD, FER si poate ANCD), singurul partid important care nu si-a dat cinstea pe rusine, cum nu se mai opreste s fac altul care nu mai are nici un temei s-si mai spun liberal. (La umbra marilor manevre PNL alt partid istoric, PSDR, n indiferenta qvasi-general, rennoad firul, si el stacojiu, cu care Dej sugrumase social-democratia romneasc). Astfel, PNL a devenit o oficin de cptuial a unor indivizi fr convingeri politice, dispusi, n schimbul unor fotolii, din care multe ipotetice, la cele mai rusinoase compromisuri, reeditnd pe plan politic un joc piramidal de tip Caritas. Este condus de un impostor politic cu dintii lungi asistat de un btrn depsit si iresponsabil, amndoi lucrnd de fapt n folosul celor mai nenduplecati dusmani ai partidelor istorice. (Doar viitorul ne va spune care au fost mprejurrile exacte ale acestei lungi si rusinoase descalificri). Nu poate fi exclus, pe lng pofta de putere care-i motiveaz pe actualii sefi liberali, nici vointa deliberat de a distruge sau sabota unul din partidele potential periculoase pentru mostenitorii nomenclaturii comuniste. Multe din tocmelile lor politice actuale ndrepttesc aceast bnuial. Nedemna gesticulatie a PNL nu va face dect s penalizeze fortele de dreapta. Ritmul cu care liberalii si calc promisiunile si-si schimb opiniile este halucinant. Astfel, alegtorii de dreapta ori de centru dreapta, ca si altii, opusi unei noi experiente Iliescu/PDSR (sau FSN rentregit), nu vor mai avea dect posibilitatea de a vota util, pentru a limita pagubele, nici decum pentru a-si exprima clar preferinta pentru o ofert politic n care s se recunoasc, excluznd astfel pe cea, sau pe cele potrivnice convingerilor lor. Nu este imposibil s asistm la un nou episod ca cel care a dus la alegerea primarului capitalei, asta n cazul cel mai bun. n aceste conditii, o masiv boicotare a alegerilor din toamn nu ar trebui s mai mire pe nimeni. Dezertiunile de ultim or ale unor asa zisi politicieni perturb si mai mult climatul electoral. Cei patru trnisti" liberalizati peste noapte, jocurile de mperechere ale altora, nu fac dect s

arate, o dat mai mult, cine-i cine. Oportunimul cel mai sincer, lipsa desvrsit de convingeri politice, apetitul de vierme solitar, iat motivatiile multor politicieni romni de azi. Aciuiat sub pulpana trnistilor, multumit crora a mncat mult vreme o pine alb, uns cu un strat gros de unt, trnistul Sorin Dimitriu, de exemplu, se declar de azi pe mine, liberal din totdeauna". El va fi tot att de liberal pe ct a fost de trnist si tot att de credincios noului su partid pe ct a fost celui de dinainte). Termenul de fripturist, un vechi clasic, li se potrives-te acestor indivizi ca mnusa pe mn. Dac nici dnii Quintus, Stoica si alti liberali, lideri politici si adevrate sfrleze, nu sunt jenati de incoerentele lor doctrinare si morale, ce s mai asteptm de la altii mai mrunti ? Afar de cteva proteste explicite si public exprimate, printre care cele ale dlor Dan Amedeu Lzrescu, Dan Emanoil Dobreanu, Serban Rdulescu Zoner, din interiorul PNL s-au mai auzit, ca s fiu drept, si cteva ralieri, din pozitia stat pe loc, la candidatura dlui Isrescu. Venerabilul academician dr. Constantin Blceanu- Stolnici, ne fiind de acord cu spasmele liberale, le-a criticat ce le-a criticat, afirmnd ns c rmne n partid, orice ar fi. Si, de mult, a fost deja orice si dsa a rmas, asa cum a promis. ntre timp, aidoma sefilor si, si-a ntors, si dsa, redin-gota. La vrsta de la care priveste lumea, la rangul su social si intelec-tual, chezsuieste ignominiile si contor-siunile dialectice ale dlor Stoica, Quintus si consortilor lor, tvliti prin aceeiasi fin. Ba chiar uitnd de cea mai elementar prudent, se ridiculizeaz urbi et orbi, nghitind broaste pe prima pagin a ziarului ZIUA, n rubrica cotidian, cam usor intitulat La judecata zilei. n vreme ce, dimineata, dl Valeriu Stoica negocia aprig o aliant/fuziune mpotriva firii cu APR, palid clon al FSN si cam tot att de liberal ca acesta pe plan economic, si seara cersea PDSR o aliant de guvernare, ilustrul boier scria n rubrica cu pricina din 27 august: Acum ctiva ani am citit o carte francez intitulat Aceast dreapt att de proast a crei titlu si continut ncepe s se poat aplica si la noi, unde oamenii politici si ziarele, cu orientare de dreapta, n loc s-si strng rndurile ntr-o strategie comun, e drept cu dou vrfuri de lance, se rzboiesc ntre ei si n loc s-si foloseasc inteligenta si energia mpotriva stngii, se subminea-z intre ei deschiznd drumul acesteia spre cstigarea puterii. (Generalittile permit aruncarea pisicii moarte n curtea oricrui vecin, cci din sentinta judectorului zilei prostii de dreapta nu pot fi dect ceilalti, adic noua si cam firava CDR 2000). Sau, n ziua de 25 august: Plecarea din PNL a unui microgrup nu este o ruptura, ci doar un accident, foarte regretabil, dar minor (orict l amplific artificial o anumit parte a presei), accident care subliniaz ns specificul democratiei noastre caragialene, n care minoritatea nu intelege sa se supun majorittii. Ea este totodat o premier n traditiile PNL, cci pentru prima dat n istoria lui, unii membri ai si cu un trecut semnificativ l prsesc ca s se pun n slujba trnistilor, ceea ce nu stiu n ce msur ar fi fost pe placul Brtienilor, att de mult citati in ultima vreme. Iertat s ne fie dle Academician, dar caracterul caragialian al clasei noastre politice, al crui membru de vaz sunteti, st mult mai mult n oportunismul pe care-l aprati public, dect n nesupunerea unor colegi care au ales calea cea grea azi n Romnia, cea a onoarei. Nu numrul celor rmasi i face s aib dreptate. Nici prin cap nu nu pare s-i treac judectorului zilei c nu n slujba trnistilor s-au pus cei plecati, ci poate alturi de acestia n slujba ideilor de dreapta, cam abandonate de cei rmasi. Sau, n ziua de 21 august: Congresul PNL, spre jalea detractorilor, a spulberat toate prognosticele ridicole lansate de unele medii de informare (megascandal, rsturnarea conducerii, ruptura partidului, demisii n mas si alte ineptii asemntoare) si a dovedit c PNL este o formatiune politic liberal, dinamic, pragmatic si modern, strns n jurul candidatului ei la Presedintie si a conducerii sale si animat de o puternic voint politic de a nfrnge fortele de stnga. (Curat puternic vointa de a nfrnge fortele stngii !) Chiar si scape judectorului zilei amnuntul c dreapta este subminat chiar de partidul dsale ? Ori cine este cu adevrat candidatul n jurul cruia s-au strns liberalii ori c opintelile conduse de dnii Stoica si Quintus menite s nfrng fortele de stnga nu sunt dect variatiuni ale ariei ciolanului ? ntre timp plecarea s-a transformat n scindare, iar micro-grupul plecat, ntr-un nou partid liberal, care si propune s nu uite c Brtienii si alti sefi liberali si-au riscat viata si au pierdut-o, tocmai ca s-si pstreze identitatea. Azi, liberalii nu-si mai risc viata, si poate de aceea doar reputatia. Dnii Mano-lescu, Lzrescu, Remes, Rdulescu Zoner si ceilalti au fcut ce au crezut c trebuiau s fac, iar gestul lor nu numai c nu are nimic dintr-o dezertare, dar i onoreaz. n schimb, imprudenta dlui Blceanu-Stolnici este mare si poate avea efecte dintre cele mai nedorite; din postura efemer de judector al zilei

risc s treac pe negndite si fr ntoarcere ntr-alta, ceva mai riguroas, de prt al istoriei. Perspectiva electoral din noiembrie este de o monotonie ngrijortoare. Dac afacerile vor continua s nu aib efect asupra imaginii dlui Iliescu, caz deloc improbabil, acesta l va avea drept adversar pe dl Stolojan ori pe dl Isrescu. Dar nici aceast ultim candidatur nu este sigur, pentru c dl Isrescu nu si-a anuntat nc limpede candidatura; cu cine? mpotriva cui? Cu ce sprijin? Si cu ce sanse ? Iat doar cteva ntrebri ale cror rspunsuri pot fi, n cele din urm, tot attea ratiuni de a refuza oferta. Boala lung poate fi moarte sigur. Dac dl Isrescu nu va candida, vor rmne n curs dnii Iliescu, Stolojan, Melescanu, Roman si, probabil, un candidat improvizat si fr sanse, de ultim moment al CDR 2000, dac nu si altii, caz n care interesul cursei scznd si mai mult, absenteismul electoral va fi si mai mare. Un tandem Iliescu-Stolojan nu ar fi nici el de exclus n mod definitiv, cum nu este nici cel alctuit n ultimul moment prin nlocuirea lui Stolojan cu Isrescu ca prim ministru al dlui Iliescu, sau al unui eventual nlocuitor al su. Mai mult chiar, poate cineva azi s afirme c o nou aliant PDSR-PD este de exclus si ea cu certitudine ? Iat-ne deci acolo unde vroiau, s ne aduc cei care gndesc mcar pn la proxima scadent electoral. Revirimentul CDR, recucerirea opiniei ar fi trebuit s nceap de mult, imediat dup "locale", cu un adevrat cutremur, provocat de statele-majore ale partidelor de centru dreapta, prin nlocuirea cu zgomot a btrnilor trnisti si liberali, cu aban-donarea termenului trnist din denumirea PNTCD, printre altele. De fapt, un cutremur a avut loc, dar n sens contrar, datorat defectiunii liberale, a celei dlui Constantinescu crizei cronic de tetanos a trnistilor. Lipsa de reactie, aparent definitiv, a acestora, interminabila deriv oportunist a liberalilor, dimensiunile reduse ale UFD, insignifianta si sovitoarele trguieli ale dlui Ciorbea, dar mai ales putintatea timpului rmas fac ca, din pcate, gsirea unei alternative cu sanse la ceea ce probabil ne asteapt, s fie greu de imaginat, dac nu imposibil. Cu toate c a fost instalat ca prim ministru tehnocrat cu binecuvntarea dlor Iliescu si Roman, bilantul dlui Isrescu n fruntea guvernului, n cele din urm destul de modest, pledeaz totusi n favoarea sa. Lipsa altui candidat mai breaz este si ea un factor favorizant. Nu vom mai pierde timp si pagini pentru a aminti lucruri bine cunoscute, adic gloriosul trecut, mai vechi sau mai recent, al candidatilor FSN. Dac va fi cazul, alegerea dlui Isrescu va fi, fr ndoial, rul cel mai mic. S nu uitm ns c si dsa a fost un privilegiat al regimului comunist, c a fost inventat de dl Iliescu, rmnnd un apropiat al dlui Roman, si c Bancorex a fost devalizat tocmai n vreme ce dsa era Guvernator al Bncii Nationale. Nu trebuie uitat nici umbrela teoretic sub care primul ministru sa plasat ca nvtcel al oracolelor din GUVR, dnii Pasti, Secres si ceilalti "specialisti" apartinnd elitei muzeului ororilor de cear care a fost Academia Stefan Gheorghiu. Doar viitorul apropiat ne va spune cine va fi presedintele Romniei. Cu dl Iliescu la Cotroceni, secondat de un parlament majoritar post fesenist, cele mai pesimiste previziuni se vor adeveri mai toate. Nimic nu ndreptteste optimismul. Va fi timpul lui Tenie Vod si al unui nou mars spre Est. n cellalt caz, dac sumbrele aprehensiuni privind obedienta dlui Isrescu fat de fortele postfeseniste se vor adeveri, rezultatele, desi cu un oarecare glant, vor fi grosso-modo aceleasi. n ambele cazuri, guvernarea Constantinescu va rmne ca o scurt parantez ntr-o interminabil tranzitie care risc s trimit Romnia departe de Europa si de lumea civilizat, tint de care, de bine de ru o apropiase simtitor. Dar si ca un sir de ocazii ratate, de grave erori si de esecuri care nu toate pot fi imputate toxicittii aliantei cu PD, sau mostenirii iliesciene. Criza actualei puteri, riscurile care ne stau n fat sunt datorate n mare parte pierderii din vedere, dac nu chiar renuntrii la valorile morale care i-au adus la putere n 1996. S ne amintim c, la vremea lor, cei mai de seam dintre conductorii partidelor istorice au stiut s spun nu, atunci cnd trebuia, pentru a-si pstra, cu orice risc, identitatea, pentru a rmne credinciosi adevratei lor identitti. Se uit c pentru cei mai multi pretul a fost chiar viata lor. n actuala blcreala electoral generalizat si permanent, n care Romnia este durabil instalat, nici unul dintre partide ori candidati nu mai sufl o vorb de spre mineriade, despre lustratie, despre lupta mpotriva marii coruptii, despre elucidarea misterului teroristilor, despre reforma moral, subiecte nelipsite n campania din 1996 ? n schimb, ni se declin n toate felurile cerinta obiectiv de a se ngropa lupta mpotriva comunismului, o cauz devenit obsolet, ca si clivajul stnga-dreapta. C o astfel de nmormntare general este pe placul fesenistilor si securistilor de pretutindeni, este n firea lucrurilor. Aceast pozitia este ns sustinut chiar de conducerea PNL, prezentat de judectorul zilei, distinsul psihiatru care este Academicianul Constantin Blceanu-Stolnici, stlp moral al PNL, drept o puternic voint politic de a nfrnge fortele de stnga. Vorbe de clac, n cel mai bun caz.

Partidele istorice fcuser din Rom-nia, o tar pe care, cu toate pcatele ei, n-o prsea nimeni, dimpotriv. Dac din decembrie 1989 si pn azi, peste 730.000 de romni s-au expatriat, tineri cei mai multi, nc (cel putin) patru ani de neo, sau semi-comunism nu vor face dect s accentueze tendinta. Dar cui i mai pas azi de valorile morale ori de viitorul Romniei ? SR CUPRINSRzbunarea lui Ceausescu - Stefan Racovitz n ciuda a ceea ce afirm unii optimisti, la alegerile locale, partidul dlui Ion Iliescu a fcut un scor mai mult dect onorabil. Mai putin dect trmbitaser anumite sondaje, mai mult ori mai putin prtinitoare, destul ns ca s le confirme. Neplcut dar adevrat ! Oricum, att dl Iliescu ct si PDSR conduc att n realitatea localelor ct si n virtualitatea sondajelor. Si chiar dac popularitatea dlui Iliescu d semne de oboseal, cea a partidului su se mentine la o cot foarte ridicat. Toat lumea stie c Ion Iliescu este un (neo)comunist albit sub cpstru, animat de nemsurate ambitii, printre care cele privind binele trii sunt mai mult dect marginale, c este un personaj care orict s-ar strdui s cnte Macarena, nimnui nu-i va fi dat s aud altceva dect Zdrobite ctuse. Rezultatele celor sapte ani de pedese-rism apartin si ele domeniului evidentei. Mineriadele (de fapt episoade ale unui rzboi civil) plnuite si organizate cu premeditare, s-au soldat cu morti, cu rniti si cu multe persoane abuziv private de libertate, cu enorme pagube, materiale si de imagine, dar mai ales cu multumirile aduse public purttorilor de rang tocmai de cel care i invitase la Bucuresti. Ca urmare, n lume, nu o dat, numele Romniei a fost asociat cu cel al barbariei. Tot att de cunoscute sunt si perfor-mantele economice ale anilor FSN/PDSR. Ele sunt sinonime de arbitrar, de nesocotire a legii, de furt din bunul public, de coruptie si de terorism politic, practicate ca metode ale unui management economic care a lsat tara pe butuci. Ingineria financiar este o apelatie elegant, sinonim ns de tlhrie organizat, care a pgubit tara de sume fabuloase. ntrzierea cnd n-a fost pur si simplu mpiedicarea privatizrii a dus la transformarea prin cpusizare a economiei publice ntr-o fabuloas surs de venituri private, n urma creia s-au constituit n scurt vreme averi enorme. (Cine-i nebun s taie gtul ginei cu ou de aur ?) Din ncl-carea embargoului impus Iugoslaviei, organizat si autorizat unanim la cel mai nalt nivel, att de nalt nct deasupra nu mai sticleau dect stelele, economia national nu a vzut nici o letcaie. Teniile democratiei sociale au pltit pn si afisele si brelocurilor lor electorale (att ct le-au pltit), cu banii nostri ai tuturor, ca apoi s le introduc hoteste n tar fr ca vreun leu s intre ca tax vamal n buzunarul statului, adic al nostru al tuturor. Ce s mai spunem de firul rosu, prob patent a duplicittii fostului presedinte, care semnaliznd la Vest, o cotigea scurt spre Moscova, duplicitate rmas si ea fr ecou n sondaje ? Sau de gangsterismul politic, perfect ilustrat de raidul asupra Parchetului efectuat nu de simpli ciolnari, ci de senatori si parlamentari (pedeseristi), condusi de Adrian Nstase, cel bogat si tot att de cinstit ca stpnul su, n aprarea lui Bivolaru, ale crui tlhrii nu mai erau de mult un secret pentru nimeni ? (Aflm c dl Bivolaru a obtinut din partea Justitiei ridicarea interdictiei de a prsi Capitala. Nu pentru a-si cuta sntatea, nici pentru a ngriji o mam btrn si bolnav, ci pentru a-si pregti... urmtorul mandat parlamen-tar, pe care probabil l va si obtine, intentie la care, pn acum, nici dl Iliescu nici partidul su nu am auzit s fi reactionat. Nici mcar de form. Iat ce fel de campion este dl Iliescu, iat si viitorul pe care si l-au votat, mcar la nivel local, aproape o treime dintre alegtori. Or fi ei putini, dar oricum destui, avnd si instinct de turm si nostalgii viguroase. Cine sunt, la zece ani de la cderea regimului comunist, cei care continu s-l vrea pe Iliescu ca presedinte si PDSR ca partid de guvernmnt ? Ce gndesc ei ? Cum si reprezint ei viata, prezentul, viitorul, politica etc. ? Fr a ncerca epuizarea tipologiei acestui grup social, voi ncerca s schitez silueta unuia dintre alegtorii dui Iliescu si ai PDSR, s-l numim X. Ea va putea fi, pe alocuri, contradictorie, cum este si natura uman. X este o fictiune care ntruneste trsturile multor romni pe care i cunosc, pe unii foarte bine, pe altii mai putin. Pe toti ns i-am ntlnit si i-am ascultat, ceea ce face c din opiniile lor exprimate mai jos nu am inventat nimic. X este un intelectual, un om cumsecade, spun asta fr nici un fel de malitie. El este primitor ca toti romnii, muncitor, cu frica lui Dumnezeu, si cinstit (ct se poate azi n Romnia). Poate fi un bun prieten, si plteste drile ctre stat si cotele la bloc. Este sincer mpotriva bisnitarilor, excrocilor, dar si a tiganilor, homosexualilor si altor minoritti. n sfrsit, el este un bun sot si un bun tat. Uneori este (destul) de citit si chiar umblat prin strintate, mai aproape dar si mai departe. Pe

vremuri, vorbesc de anii comunismului, desi membru de partid, era n permanent indignat de sistemati-zarea satelor, de Cntarea Romniei, de penuria cronic din piete si magazine, de cultul personalittii, de vulgaritatea fudul si ignar a Ceausestilor, de mitocnia groas a celor multi, de absurdul cotidian, de dublul limbaj generalizat, de coruptia (de care, dup putere ori pozitie, profita aproape fie-care, inclusiv X), de zelul unor lichele n a luda regimul si pe Ceausesti, de incultura ambiant secretat de regim, de caracterul arbitrar al tuturor actiunilor regimului, de tot ce fcea viata noastr din acei ani insupor-tabil. Dar asta era pn n decembrie 1989. A fost sceptic cnd alegerile au fost cstigate de CDR n 1996, afirmnd c-i pcat de Vcroiu, care a fost totusi cel mai bun prim ministru al Romniei. Nici la adresa lui Iliescu nu era prea critic, consi-dernd c ne-a scpat de dictatur, c a dat pmnt tranilor, c are multe si mari calitti de romn si om politic. Toti politi-cienii sunt hoti, o ap si-un pmnt cu totii, generaliza el n cele din urm. S-a terminat, nu voi mai vota nici odat. Dar asta era acum patru ani. L-am revzut dup alegerile locale din iunie. Trieste modest n propriul lui aparta-ment, are strictul necesar, chiar si o masin, nou. Viata lui nu-i tocmai usoar, dar incomparabil mai bun dect nainte de decembrie 1989, cnd domnea frigul si ntunericul, nu numai cel datorat economiei de electricitate. - Cu cine ai votat, sper c nu cu PDSR ? L-am ntrebat, n virtutea vechilor sale indignri. - Dar cum, mi-a rspuns, vrei s votez cu excrocii stia ? Sigur c am votat cu PDSR. - De ce ? l ntreb. - Pentru c trim mai prost dect pe vremea lui Ceausescu, mi-a rspuns el fr ezitare. - nseamn c ai vota cu Ceausescu dac ar candida ? - Pi fr s ezit ! Mcar atunci puteai umbla linistit pe strad, nu ca acum, a venit prompt rspunsul. - ti mai amintesti de frigul din case, de bezna din case si de pe strad, de rationalizarea apei reci, de absenta apei calde, de ascensoarele blocate cnd te asteptai mai putin, de magazinele n care nu erau dect muste moarte si vnztoare obraznice, de cele dou ore de program de la TV n care principalele teme erau tmierea Ceausestilor si Cntarea Romniei, de ziarele toate la fel, de lipsa de libertti, de pasaportul pe care nu-l puteai obtine, de Securit-atea omniprezent, de srcie, de obligatia femeilor de a avea patru copii, de demnitatea noastr clcat n picioare, de avantajele exorbitante ale nomenclaturii pentru care nu eram dect o realitate statistic, de coruptia de proximitate de care nu scpa nimeni, de tot ce-am nghitit ? - Poate, dar mcar pe strad puteai s te plimbi n sigurant nici somaj nu era. Bun, rea aveam cu totii o leaf, nu se fura att, frica pzea bostana. - Dar Iliescu este un vechi activist de pe vremea comunismului, fost mna dreapt a lui Ceausescu, are si el snge pe mini - Ei si ? - Este corupt, ca si partidul su: ai auzit, de Temesan si Bancorex, de Bivolaru, de casele lui Nstase, de firmele cpus, de Firul rosu de povestea afiselor Costea, de toate scandalurile n care sunt implicati pedeseristii ? - Astea sunt mai toate strmbele actualei puteri menite s-l mpiedice s candideze Noroc cu Cristoiu, cu Tuc, cu Punescu si cu cei de la Adevrul, doar ei mai au curajul s spun lucrurilor pe nume. - ti amintesti de mineriade, de morti, de schiloditi, de rniti si de distrugeri ? - Bine le-a fcut, mama lor de drogati, de legionari si de reactionari ! Ce-au cutat n Piata Universittii ? - Dar de mineriada solitar a lui Mironov de la televiziune ai auzit ? - A fcut ce trebuia, c netrebnicii ia, Hurezeanu si ceilalti din studiou, ndrugau la minciuni si calomnii ca s fac propagand electoral nainte de termenul oficial. Cineva trebuia s intervin. Televiziunea de stat este vndut. - Dar a intrat cu forta n studiou, perturbnd o emisie n direct, citind chiar un ndemn la a vota PDSR; asta nu-i campanie electoral ilicit nainte de a fi un act terorist ? Nu a fcut el tocmai ce a vrut s-i mpiedice pe ceilalti s fac ? - A trebuit s echilibreze actiunea celorlalti, trebuia s-o fac cineva ! - Bine, dar Iliescu si alt sef PDSR au fost invitati la emisiune si au refuzat - Nu-i adevrat, sau dac este, au avut motivele lor. Tot cu X a venit vorba de Transilvania, de minoritatea maghiar.

- Pe stia-i suportm de prea mult vreme cu nazurile lor. Trebuie obligati toti s nvete romneste, doar triesc la noi, nu ? - Dar ei nu sunt romni, fie ei de alt etnie ? Romnia nu-i si tara lor ? - Nu Romnia este a noastr, ei au venit aici dup noi, n-au dect s se supun. Bine le face Funar, asa le trebuie dac nu le place s plece. - Unde ? - n Ungaria ! Certitudinile lui X sunt numeroase, acoperind mai toate domeniile sensibile: manualele alternative sunt un scandal, protocronismul cel mai rsuflat si eternele mituri ale istoriei noastre constituie nc laptele de care X nu a fost nici azi ntrcat. Tiganii trebuie marginalizati, dac nu exter-minati: i-as pune pe un port-avion si cu o lam de buldozer i-as mpinge pe toti n mare. (Recunosc c am ndoieli cu privire la sinceritatea acestei ultime asertiuni). Homosexualitatea este si ea un delict care trebuie reprimat cu strsnicie, mi-a spus X. El este si mpotriva reformei n agricultur, desfiintarea CAP a fost o mare crim postdecembrist. - Si hotia cea mare din avutul statului? am ntrebat eu. Solutiile sunt tepesiene, cum se si cuvine: - Toti hotii, trebuie executati, fr proces n public. Nu fcea bine Tepes ? - Dar dac nu-i judecat, cine hot-rste care-i hot ? Nu vor fi omorti si nevinovati ? - Nu, i stim pe toti, unul nu trebuie s scape. X este acum proprietar al locuintei n care st, un etaj ntr-o veche cas negustoreasc din centrul Bucurestilor. X s-a mutat n ea, cu familia, la cererea proprietarilor adevrati, niste vechi cunostinte, cnd acestia, cu multi ani n urm, au plecat n Germania. A cum-prat-o de curnd la pret de nimic, mituind o cunostint, functionar la primrie, cu toate c proprietarii de drept l avertizaser c si-l ceruser napoi, asigurndu-i c i pstreaz ca chiriasi. Desi a pierdut procesul, X a fcut recurs. - Te-ai gndit la cei care v-au luat chiriasi n casa care-i a lor ? - Ce nevoie mai au ei de acest apar-tament, nu locuiesc ei n Germania ? Noi am rmas pe loc ! Nu plecm din acest apartament. L-am pltit, este al nostru ! Dup cum se vede, X are o prere bine ntemeiat despre proprietatea privat, politic, economie, moral, minoritti, istorie, nvtmnt, relatii internationale, pres. Stie c Romnia este tinta unui complot mondial, menit s ne ia bogtiile. Pe scurt X are rspuns la fiecare ntrebare. Din tot ce spune, dar si din tcerile sale chifeste nostalgia dup un ttuc, ct de autoritar, care, n sfrsit, s pun mna pe bici, sau chiar pe chibrit si s curete Romnia de putregai. n cei sapte ani de pedeserism coruptia a atins un nivel nemaivzut n Romnia, tar, e drept, cu o oarecare traditie n materie. Degradarea nivelului general al moralittii este, poate, consecinta cea mai grav a acestor ani, de care popularitatea dlui Iliescu si a partidului su nu poate fi strin. Nu o dat, singurul comentariu auzit la prinderea cu mna-n sac a unui hot, a fost sracul, a avut ghinion c l-a prins, cutare fur si el, dar nu l-au prins, a fost ot. Iat mcar o parte a explicatiei transformrii lui Ion Iliescu n campionul aspiratiilor profunde ale unei majoritti, pentru care valorile morale adevrate au fost nlocuite cu nvrteala (n cel mai bun caz), cu ciupitul cnd nu chiar cu furtul pe fat, cu coruptia cu egoismul si cu o mare admiratie pentru necinste si smecherie, pentru nvrtiti. Oamenii se identific cu eroii lor asupra crora proiecteaz propriile lor nzuinte, valori ori frustrri. Prin simpla ei fredonare, chiar sotto voce, aria calomniei si ncepea efectul, la nivelul cel mai modest: o dat cntat, tot va rmne ceva, putin, care inevitabil, prin repetitie, se va nteti, ncepnd s sape reputatia calomniatului, pn la transfor-marea lui ntr-un paria. Dar asa se ntmpl la teatru sau la oper. n aria dezvluirii, din ce n ce mai cntat la Bucuresti, n care calomnia este nlocuit cu fapte si cu dovezi, efectul ar trebui s rmn acelasi: degradarea treptat a imaginii celui dezvluit. Ei bine principiul continu s functioneze, dar pe dos: dezvluiti, dezvluiti, si nu numai c nu va rmne nimic, dar dezvluitul si va ameliora imaginea pn la cotele ei cele mai nalte. Dl Vcroiu a gsit formula potrivit: Din afacerile firul rosu si Costea/PDSR a iesit ntrit. nc dou sau trei dezvluiri privind pe dl Iliescu si pe ai si si vom avea un presedinte si un partid alesi, liber de ast dat, cu 100 la sut. Varianta local a lui Homo sovieticus, omul nou comunist, att de bine zugrvit de Alexandr Zinoviev, este cel mai durabil succes al comunismului. Nici n visul su cel mai avntat, nu a sperat Ceausescu c mult asteptatul om nou, care, ca pastrama si turburelul, sosea uneori n pres si n romanele realist-socialiste, avea nu numai s existe, dar s fie un succes att de mare.

mbulzeal mare... La umbra pantalonadelor liberale s-a petrecut un eveniment care n-a fcut prea multe valuri. Este vorba de alt dare a cinstei pe rusine: n piata endependenti s-au pupat cu foc si dnii Ion Iliescu, presedintele PDSR si Alexandru Athanasiu, presedintele PSDR, al treilea partid istoric antecomunist. Ei au btut palma pentru o aliant/fuziune, post electoral. De fapt platforma politic este cu totul secundar si pentru unii si pentru ceilalti; au fuzionat dou oportunisme. Miza, una sau (greu) dou fotolii parlamentare cedate social-democratilor n schimbul recu-noasterii internationale dup care att i pic mucul lui ttucu. (Ilici). n fine, alt fraternizare cu gdea s-a nregistrat la AN, Alianta National, partid de buzunar (nu ca putere, de cumprare) ci ca dimensiuni politice), apartinnd dlui Virgil Mgureanu ot Hodod, starostele SRI n timpul mineriadei, tocmit pentru plivirea buru-ienilor din Piata Universittii. Buruiana-sef, eroul acesteia Marian Munteanu, cel minereste stropsit, apoi muncitoreste nfierat, scuipat si njurat, pe targ, de gospodinele proiliesciene, a acceptat s joace rolul de catindat prezidential al celui care l-a plivit att de contondent. Putinele voci care s-au mirat au fost puse n cumpn de altele, pentru care victima, sau pclitul, n aceast fars ar fi ... bietul Mgureanu. Altii vorbesc de o simpl rentoarcere la matc. Dac explozia unei mmligi este un eveniment rarisim, nici revolta buruienilor mpotriva erbicidelor nu umple cronica. Dup cum se vede, nici urma clului n memoria victimei. SR CUPRINSPortretul viitorului presedinte al Romniei (Proiectie masochist si verosimil) Stefan Racovitz Toate sondajele, chiar si cele mai putin defavorabile dreptei, l dau ca viitor presedinte al Romniei, cu multe procente electorale n avans, pe inoxidabilul domn Ion Marcel Ilici lIliescu, personaj arhicunoscut tuturor romnilor. Crescut si format la umbra Cominternului, cu studii la Moscova, el a devenit, rentors n tar, mare mahr pe la UTC, nomenclaturist de baz, apoi o vreme chiar favoritul lui Ceausescu, ministru, membru n conducerea central a PCR, apoi prim secretar judetean, de fapt prtas, complice ori beneficiar plin la mai toate crimele fondatoare ale regimului comunist. n decembrie 89, la umbra unor evenimente sngeroase organizate cu minutie si fr stri sufletesti, (de exemplu teroristii apoi mineriadele), a confiscat revolta romnilor, n folosul nomenclaturii si al fostei Securitti, dar si a unor inevitabili hoitari de circumstant, chiar dac figurile predecembriste de prim plan au fost eliminate sngeros sau mpinse, cu menajamente, pe linie moart. Vzut de altii dar si de el nsusi ca un Kadar romn, fata uman a dlui Iliescu, a consortilor si si a noului regim a putut fi admirat n deplintate ei cu ocazia scenelor de barbarie prilejuite de mineriadele de ei organizate. Patriotismul si grija pentru interesele Romniei de care a tot dat dovad dl Iliescu, s-au vzut bine, printre altele, cu ocazia solicitrii n decembrie 1989 a unei interventii militare Ambasadei sovietice, apoi multumit tratatului de colaborare cu muribunda URSS, dar si povestii firului rosu, n care una spunem si alta gvrim, pa ruski, kanecino. Msura cinstei viitorului Presedinte al Romniei ne-a fost dat de casa pe care si-a auto-vndut-o pe sest n toamna lui 1996, de sordida afacere Costea a afiselor electorale, fr s uitm nici de raidul parlamentarilor PDSR asupra Parchetului General condus de repede navutitul dar necinstitul Adrian Nstase n aprarea miliardarului potlogar Bivolaru, raid pe care dl Iliescu nu l-a condamnat nici mcar de form. Ce s mai spunem de zemoasa si institutionala nclcare a embargoului petrolier n favoarea lui Milosevici, acest mare democrat si pretin al dlui Ilici Iliescu ? Dar, toate aceste amnunte din biografia dlui Iliescu si a activittii PDSR sunt bine cunoscute. C ele nu au nc, sau prea putin efect asupra sondajelor de opinie, iat un bun subiect de cercetare sociologic. (Sinuciderea ca comportament electoral la romni va fi fr ndoial studiat ntr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat). Acest efect ar fi trebuit de mult s se manifeste pentru c revenirea dlui Iliescu si a PDSR la afaceri, este ceea ce Romnia ar putea pti mai ru. S nu uitm nici gestul (doar) aparent democratic al puterii iliesciene de a aproba lui Eugen Barbu si acolitului su Corneliu Vadim Tudor nfiintarea revistei Romnia Mare, care n mod previzibil, mcar dup biografiile si reputatiile lor, urma s devin ce s-a dorit s devin, adic un instrument al invrjbirii ntre romni si romni, dar si ntre romni si minoritti, suport al rasismului, antisemitismului si al xenofobiei pe un fond general de mizerie moral triumftoare, n scopul, transparent de fapt, al nvrjbirii generale ca premiz a unei tranzitii ct mai lungi. Si asta a devenit.

Mai mult chiar, n campania trecut, colaboratori electorali ai PDSR au lipit pe afisele electo-rale ale dlui Petre Roman textul: Nu lsati ca acesta s devin primul presedinte evreu al Romniei. n acelasi timp, dl Iliescu afirma c dl Roman nu are rdcinile n pmntul trii, aluzie probabil la originea semit a candidatului, al crui tat, Walter Roman se nscuse Neulnder. S vedem cine este cel care uzeaz de argumente rasiste n competitia politic. Iat cteva date biografice, publicate de sptmnalul din New-York Lumea Liber, reluate apoi de mai multe ziare din tar. Bunicul dup tat al dlui Ion Marcel Ilici Iliescu a fost Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, detinut urmrit de politia tarist, fugit din Rusia. S-a stabilit, probabil, n 1895 la Oltenita, unde a fost argat si biat de prvlie la un grec poreclit Tndric, al crui comert era pe strada Ion Heliade Rdulescu, la nr. 1. Dup 1900 si-a schimbat numele n Iliescu. S-a cstorit cu Maria Savu n 1900 sau1901. Au avut patru copii, doi bieti si dou fete. Unul dintre bieti, pe nume Alexandru, a fost tatl viitorului presedinte al Romniei. (Atentie la diversiunea din pres prin care se sugereaz c bunicul dlui Iliescu ar fi un tran, Pun, de lng Oltenita, paragraf figurnd n articolul din Lumea Liber. Atentie si la diversiunea Maria Ivnus, care nu este mama lui Ion Marcel Ilici, mai avertizeaz acelasi periodic). Tatl dlui Iliescu, Alexandru Iliescu, s-a nscut n 1901 sau 1902 si s-a cstorit cu Maricica, o tiganc de origin bulgar, dintr-o familie de cldrari, analfabet, vorbind prost romneste. Ea este mama dlui Ion Ilici Iliescu. Acesta s-a nscut la Oltenita n ziua de 3 martie 1930, an n care tatl su a fugit n Rusia, de unde s-a ntors n 1935 sau 1936. n Rusia Alexandru Iliescu este cominternist si NKVDist, din preajma lui Stalin. Casa sa din Oltenita era si casa conspirativ a Kominternului (probabil a partidului comunist din Romnia, dup cum se stie o sectie a partidului bolsevic al URSS). La ntoarcerea lui n tar, tatl lui Ion Ilici a fost condamnat la trei ani nchisoare pentru trdare de tar, milita doar pentru dezmembrarea Romniei. n 1940, Alexandru Iliescu s-a cstorit cu Marita, o tiganc din Maramures, sor bun a mamei lui Iulian Cioab. Pe lng isprvile antiromnesti ale tatlui su, s amintim activitatea unchiului su Etimie Iliescu, important ofiter de Securitate, adjunct al lui Alexandru Drghici. Ori putine din aceste detalii biografice au fost asumate de dl Iliescu n biografia sa de uz electoral. Nici dl Roman nu vorbeste de rolul nefast al tatlui su n ngenunchierea Romniei de ctre comunisti. Este de la sine nteles c originea etnic a unui candidat sau a altuia nu are, sau nu ar trebui s aibe nici un efect asupra sanselor sale de a fi ales. Nici dintii candidatilor n-ar trebui s se strpezeasc din cauza aguridei pe care au mncat-o printi sau bunicii. Tot ce conteaz este ceea ce au fcut ei. Or, nu pentru originile lor etnice, nici pentru greselile ori crimele printilor lor au dnii Iliescu si Roman de dat socoteal, ci numai pentru ce au fcut ei, nainte dar mai ales de la 22 decembrie 1989 ncoace. Or, la acest capitol, dosarele lor sunt mai mult dect ncrcate. Ambitiile lor nemsurate, lipsa lor de scrupule, aparenta lor impunitate, cu totul conjunctural de altfel, ca si actuala si rusinoasa paralizie a justitiei dlui Stoica permit depunerea pe aceste dosare a unui strat gros de praf. Deocamdat. CUPRINSDe ce o asemenea inflatie n Romnia ? Alexandru Teodoreanu, Bucuresti Tranzitia de la economia centralizat de stat a fostelor state-satelit ale Uniunii Sovietice la un sistem economic concurential, de piat liber, a supus structurile economice ale acestor tri la un proces de restructurare si readaptare de o amploare fr precedent istoric. La zece ani dup initierea acestor transformri se constat c rezultatele obtinute de fiecare tar n parte sunt foarte diferite. Un numr de tri Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia au fcut progrese nsemnate pe calea nsntosirii economiilor lor iar altele, printre care si Romnia, se afl nc n fata unor dificultti aparent inextricabile. Un indicator sugestiv n aceast privint este nivelul anual al inflatiei. Faza initial a restructurrii economiei a fost concretizat, n toate aceste state, printr-o crestere exploziv a inflatiei. Prin actiuni de supraveghere a cresterii preturilor, pe msura normalizrii activittii n economie, toate statele din prima categorie au reusit s reduc treptat nivelul inflatiei anuale n limite situate sub 10%. n Romnia, n 10 ani ncepnd cu 1991, inflatia a nregistrat salturi nsemnate de la an la an, ajungnd uneori la peste 100%, fr a cobor la cote potrivite pentru o economie n curs de nsntosire. Cum se explic aceast evolutie a nivelului inflatiei n Romnia, att de diferit de acea nregistrat n state care au avut un start similar n momentul prbusirii economiei centralizate de tip sovietic ?

Cteva fenomene specifice economiei romnesti n aceast perioad au determinat aceast evolutie att de nesntoas a nivelului inflatiei. Astfel, atunci cnd n noiembrie 1990 s-a suprimat controlul si conducerea centralizat (prin Comitetul de Stat al Planificrii) a tuturor ntreprinderilor cu capital integral sau majoritar de stat, conductorii tuturor acestor ntreprinderi au devenit administratori cu puteri depline, avnd sarcina de a asigura bunul mers al unittilor respective n conditii de activitate total diferite, adic de a-si ntocmi singuri planuri de productie, de aprovizionare si de desfacere a produselor. Conducerile ntreprinderilor devenite independente, dar n care statul era proprietar, au fost ncredintate unor directori si unor consilii de administratie, desemnati de stat pe criterii ce nu puneau pe primul plan competenta managerial a respectivilor. Acesti conductori administrau si administreaz fr a rspunde ns cu cariera si cu buzunarul lor de bunul mers al ntreprinderilor care le-au fost ncredintate. De aceea multe ntreprinderi au fost prost conduse si situatia lor financiar a devenit tot mai precar. Pentru a evita frmntri n rndurile slariatilor multi conductori au acceptat cererile de sporori ale salariilor fr a le conditiona cu sporirea productivittii. Aceste sporiri s-au repercutat bine nteles n pretul de vnzare al produselor. O situatie caracteristic n acest sens e aceea a ntreprinderilor ce asigur utilitti: energie electric, termic, gaze, ap, servicii telefonice. Folosind situatia de monopol pe care o detin, aceste ntreprinderi au acordat periodic importante majorri de salarii angajatilor lor, modificnd ca urmare tarifele acestor utilitti, majorri pe care populatia este obligat s le suporte. n domeniul activittii bancare s-a produs deasemenea un fenomen neobisnuit: bncile, n majoritate bnci cu capital de stat, au profitat de penuria cronic a resurselor trezoreriei statului pentru a-si asigura cstiguri usoare. mprumutnd Statul pe termene scurte, la un nivel de dobnzi superior celui practicat pe piat, bncile au folosit astfel pn la 50% din disponibilittile lor obtinnd venituri comode, ridicate si fr risc, debitorul fiind tezaurul public. Aceast practic, mpreun cu un pret ridicat al serviciilor bancare, a fcut ca bncile s realizeze beneficii nsemnate an de an, din care pltesc functionarilor bancari salarii al cror nivel este de trei ori mai mare dect media salariilor pe economie. n ultimii zece ani, sectorul economiei subterane s-a extins considerabil n Romnia, favorizat de o legislatie economic imperfect si frecvent modificat, care a permis proliferarea evaziunii fiscale. Nenumrate ntreprinderi comerciale s-au interpus ntre productori si consumatori, realiznd beneficii care au creat o ptur de mbogtiti din tranzitie care dispune de mijloace de plat ce i permit un nivel de trai suprandestulat si investitii n vile de vacant si automobile luxoase, n contrast flagrant cu srcia pturilor defavorizate ale populatiei. Pe de alt parte s-a extins fenomenul coruptiei la un mare numr de functionari publici care, justificndu-si aparent venalitate prin modicitatea salariilor, ajung adesea n categoria celor cu venituri exorbitante din economia subteran. Am indicat mai sus cteva din realittile specifice economiei romnesti din ultimii 10 ani, realitti ce au avut un impact hotrtor asupra evolutiei inflatiei n aceast perioad. ntr-adevr, o putere de cumprare ridicat a unor categorii restrnse ale populatiei, fie c provine din salarii care nu au corespondent n cresterea productivittii muncii, fie din venituri oculte ale celor ce practic economia subteran sau coruptia, a creiat si mentine un nivel de cerere cu mijloace de plat incomparabil mai mari dect cele ale restului populatiei. Aceast putere de cumprare ridicat a unora ce au venituri mari din practici ce nu sunt un rezultat normal al productiei de bunuri si servicii, a influentat continuu ritmul inflatiei. Att productorii indigeni ct si importatorii au gsit tot timpul un numr de cumprtori capabili si dispusi s plteasc preturi n permanent urcare. O crestere de preturi ntr-un sector, sustinut artificial de o cerere a unor categorii de cetteni fr venituri limitate, are efecte psihologice asupra pietelor n ansamblu si determin o ridicare a preturilor n toate sectoarele. Inflatia este, n acest caz, alimentat artificial de discrepanta existent ntre veniturile medii ale populatiei si veniturile ridicate ale unor categorii de consumatori, reduse numeric, dar ale cror disponibilitti financiare, foarte mari, nu provin din concurent cinstit pe o piat liber. Aceast accelerare a ritmului inflatiei, determinat n cazul Romniei de factori specifici actualei faze de tranzitiei, constituie un factor negativ n tabloul de ansamblu al evolutiei economiei si mentine o prpastie ntre cei, mai putini numerosi, ce triesc ca pestii n ap n vltoarea inflatiei, si masa larg a locuitorilor trii cu venituri limitate, sub un nivel de trai decent. Amintim n trecere situatia si mai grea a pensionarilor, al cror numr a crescut anormal de mult ca urmare a unor

msuri populiste adoptate ncepnd cu anul 1990. O iesire din aceast spiral nesntoas salarii (venituri) - preturi se poate ntrevedea prin aplicarea unui program judicios de sterilizare a veniturilor ce nu se justific prin eficient economic si prin instaurarea unui climat de concurent sntoas n toate sectoarele economiei. Un asemenea program apare ns greu realizabil ntr-un an electoral. CUPRINSCte ceva despre civism Mihai Racovitz, Geneva Termenul de civism este un termen recent. A aprut n cursul secolului XVIII si a fost definit pentru prima dat de Montesquieu n Despre spiritul legilor, fr ns s fi fost numit ca atare n mod explicit. Figureaz pentru prima oar ntr-o revist (lAnne littraire) n 1770 si este apoi admis de ctre Academia francez n suplimentul Dictionarului anului 1798. ncepe s fie mai des utilizat n timpul Revolutiei franceze; guvernul revolutionar acorda chiar certificate de civism, acestea avnd ns o semnificatie care astzi pare aberant. Civismul era luat ntr-un sens partizan, devenind o nsusire a persoanelor favorabile regimului. Asemeni antonimului su de atunci, aristocratic, se refer mai putin la indivizi, la actiunile si intentiile lor, ct la anturajul sau grupul cruia i apartin. O evolutie destul de rapid va duce apoi la disparitia referintei la grup, la care au contribuit probabil n bun msur, continuarea rzboaielor nationale si exaltarea patriotismului, dezvoltarea si apoi normalizarea unei pturi functionresti (administratie public), mai nti aservite Imperiului, dar care se va obisnui repede s serveasc Statul si nu guvernul si n sfrsit, extinderea aproape generalizat a liberalismului. Definitia civismului din Dictionarul Academiei franceze din 1835 este destul de apropiat de cea actual. n zilele noastre, este nteles n dou maniere care de altfel nu fac dect s moduleze o semnificatie unic: fie termenul desemneaz persoane (politice) avnd un raport specific cu statul si nseamn devotament pentru binele public, fie se refer la persoane (cetteni) avnd raporturi neutre cu statul, n care caz este vorba de indatoririle colective n snul unei societti. Aceast definitie pune n evident cu pertinent ambiguitatea sau ambiguittile notiunii n cauz. Dintr-un anumit punct de vedere, civismul se prezint ca o virtute, ca o datorie; dar din alt punct de vedere, ar putea fi definit ca o mediere ntre dezintegrare si coalescent1 social, cu alte cuvinte, ezitm s hotrm dac este vorba de o valoare accesibil expozitiei filosofice, sau dac este vorba de un demers pozitiv de efectuat n cadrul unui model istoric si social. Cum, binele sau justitia s-ar putea subordona unei contingente evenimentiale? Cum determinri pozitive ar putea fi definite ca atare si n acelas timp supuse unor judecti de preferint? Prin ce integrarea este preferabil autonomiei ? Sau autonomia integrrii ? n secolul nostru, nu se poate vorbi despre civism fr referint la valoare, asa cum o arat cele dou antonime contemporane, anticivismul si incivismul. Incivic este conduita unui cettean care nu indeplineste actele cerute de devotamentul pentru binele public, ba chiar mai mult, care d prioritate intereselor sale personale si a egoismului. Incivismul poate deriva din voint contrar, din rea voint sau din lips de voint. Anticivismul dimpotriv, nu indic nimic n privinta comportrii unui individ: el aplic o palet de valori contrare celor ale societtii care propune membrilor si civismul, ba chiar respingerea oricrei adeziuni la aceast societate. Este vorba de o pozitie teoretic ce poate fi condamnat ca ferment de disolutie, dar care n ea inssi, nu se prezint ca o greseal. Incivismul poate deriva din anticivism militant: n functie de nivelul de militantism, poate fi vorba de nesupunere civil sau de terorism (contestatia activ ia forma de delict sau de crim). Anticivismul poate exclude orice recurgere la incivism activ. Biserica, n particular cea catolic, a constituit n cursul istoriei ultimelor trei secole un obstacol serios n propagarea ideii de civism. Intr-adevr, ea nu putea admite nici c o valoare poate emana de la un grup politic si nu de la Dumnezeu, nici autonomia constiintei. In practic, biserica s-a trezit sfsiat ntre o legislatie creia i datora supunere si fundamentele acestei legislatii, crora trebuia s-i refuze orice credit. Aceast mic incursiune n istorie nu este inutil pentruc scoate n evident dificultatea de a stpni si apoi de a defini astzi notiunea n cauz. Civismul presupu-ne un recul al cetteanului care-si afirm autonomia fat de Stat dar care, n acelas timp l, serveste. Accept regula Statului si i se supune, dar aceasta ca urmare a unei decizii pe care ar putea-o refuza. n acest sens, civismul nu parvine s se afirme fr s deschid calea unui anticivism legitim, n sprijinul cruia spre exemplu, un terorist ar putea invoca legi nescrise. Civismul implic deci contrariul su, ceeace nu antreneaz o contradictie formal dar presupune un cmp de complementaritate, complex, presrat de paradoxuri, n care orientarea practic risc s se

dovedeasc dificil. Incertitudinea moral deriv ntr-adevr, n mod bizar dintr-un flou (dintr-o imprecizie) de ordin sociologic. Civismul pare s presupun relatii (supunere, solidaritate) care evoc un anumit nivel de integrare social (asupra modului politic). Dar n acelas timp, termenul implica o anomie destul de larg, n asa fel nct ar putea desemna nostalgia sau valorizarea unei integrri n declin sau n deficit. Se pune atunci ntrebarea: cum si prin ce un concept pozitiv, stiintific, este n masur s asume o functiune axiologic ? Civism si patriotism A devenit evident c un grup puternic integrat, ntruct ignor atitudini individuale si refuz independenta elementelor care-l compun nu este n msur s fac apel la civism. Civismul este absent prin natur n cetate; nici Grecia, nici Roma precum nici statele-oras din Evul Mediu nu l-ar fi imaginat. Mai trziu n Franta, iacobinii au fcut analogia, dac nu chiar identitatea dintre ntre patriotism si civism, afirmnd c oriunde au existat patrioti (cum s te ndoiesti de patriotismul Atenienilor sau Romanilor?), civismul era triumftor. Situatiile de urgent trite n timpul Revolutiei (criza economic, rzboi cu strinii si rzboi civil, simultane) au favotizat acest amalgam. Intr-un alt caz, cel al Statelor Unite ale Americii, respectul legalittii si chiar cultul Constitutiei se integreaz ca parte esential n dragostea de tar. Dar n plan teoretic, poate apare o dubl confuzie: patriotismul trimite la un sentiment care vizeaz un mod de regrupare specific, natiunea care este o comunitate; civismul indic un atasament n favoarea altui mod de regrupare specific, societatea politic n diversele sale variante. De cteva secole, Statul-natiune (national) care le reprezint sinteza, apare ca asociatia care domin. Aceasta induce o aparent, nimic mai mult. In ciuda unor dezvoltri retorice, impozitul - jertfa - de snge (ndatorire militar) atasat de preferint patriotismului si impozitul bnesc (financiar) cara face apel mai degrab la civism, nu se situeaza pe acelas plan. Mai mult, n formele sale cele mai exaltate, sentimental patriotic devine pasiune (nationalism, sovinism) si se satisface mai degrab cu comparatii si invective dect cu ndeplinirea unei datorii. Civism si moralitate pur. Aceasta din urm nu spune niciodat ce ar trebui s fie, ci se multumeste s resping ceeeace este si nu ar trebui s existe. Tot ceeace poate face, este s condamne o anumit moral care are ca fond minciuna, transformarea fiintelor umane n instrumente, violenta. Fr ndoial, ea recunoaste c lumea istoric are propria sa legalitate care depinde de situatiile si de conditiile exterioare n care trieste un grup oarecare, de evolutia intelectual, de gusturi, maniere, de nenumrati factori care, n ceeace au specific nu decurg din conceptul de libertate rational, acesta din urma implicnd doar existenta unei comunitti reglementate din care violenta a fost eliminat. Nenumrati gnditori, unii chiar de prim mrime, s-au apropiat de acest subiect. Ar fi desigur tentant de a face din civism o obligatie a moralittii pure. Dac s-ar reusi, anticivismul s-ar schimba n incivismul gndirii adic, ntr-o greseal pur teoretic. Kant, a vrut totusi s fundeze o datorie de a servi societatea politic. Se stie c el refuz s nclud dreptul n moral, deoarece dreptul produce o legislatie exterioar, nu examineaz raportul arbitrului fat de dorint, n sfrsit nu trateaz dect raportul formal al celor doi arbitri respectivi. Kant nu transeaz ntre drept si etic; dreptul trebuie s existe doar n virtutea reciprocittii generale care domneste n cetate. ns, dreptul implic facultatea de a constrnge, ceeace confer o important major societtii politice, Statului, si a puterii sale de a comanda: Statul apare ca singura putere capabil s aduc oamenii, mcar partial, de la starea de slbticie la starea civil si rational. Reiese de aici c respectul datorat Statului si grupului politic, n ciuda specificittii sale, rmne n esent de aceiasi natur cu respectul datorat legii morale. Inseamn a ngloba civismul n moralitate, ceeace nu duce la un progres al analizei, cci morala nu rezolv problemele puse de ctre drept. De o manier general se poate aprecia c Kant se bazeaz pe o societate ideal care presupune un stat civil perfect. Ori acesta nu s-a realizat nc niciodat n practic, din moment ce puterile se situeaz ntre ele n stare natural, adic nu devin conforme moralittii dect prin accident. In plus, Statele n care triesc oamenii, n cazul de fat regatul Prusiei si republica iacobin apartin contingentei istorice (ar fi putut tot att de bine s nu fi existat), si deci nu pot pretinde fr a abuza, c apartin universalittii abstracte. Critica lui Hegel, discutabil dac se refer la etica personal, devine pertinent aici: sau societatea considerat este contingent si nu are dect forma universalittii (nu merit deci respectul), sau este universal, dar fr continut (precum o reverie a unei umanitti realizate). Unde poate fi plasat civismul n aceste conditii ? A teoretiza civismul devine astfel o

sarcin imposibil. n realitate, nimeni nu s-a ntrebat niciodat care ar fi natura reprezentrii pe care o numim civism. virtute. Contractul social aduce omului umanitatea nssi : aceast trecere de la starea natural la starea civil produce n om o schimbare remarcabil substituind n conduita sa justitia instinctului si dnd actiunilor sale moralitatea care le lipsise pn atunci (); el ar trebui s binecuvnteze fr ncetare clipa fericit care (), dintr-un animal stupid si limitat, fcu o fiint inteligent si un om (Rousseau, Contractul social). Se pare deci c pactul trebuie s fie extrem de respectabil : Nefiind ceva dect prin Republic, oamenii nu vor fi ceva dect pentru ea; ea va avea tot ce vor avea ei si va fi ceeace ei sunt, dupa cum Dac sentimentul de bunstare nu exist la nimeni, el nu este nimic, iar familia nu este nfloritoare cnd copiii ei nu prosper (Rousseau, Despre fericirea publica). S-ar prea c locul civismului este pregtit, cu toate c Rousseau nu-l va numi niciodat. Orice virtute se nrdcineaz n iubirea de sine si trebuie s aib ca scop fericirea omului. Dar nu exist nici un guvern care s poat forta cettenii sa triasc fericiti, cel mai bun fiind cel care-i pune n situatia de a fi fericiti dac sunt rezonabili (op. cit.). In aceste conditii se poate pune n evident un soi de incivism, denumit egoism. In conditiile n care fericirea unei societti ar trebui s constitue suma fericirii indivizilor care o compun, Rousseau se preocup totusi de garantarea liberttii, acceptnd spatii de marginalitate sau de anomie: Astfel fiecare individ poate avea ca om o voint particular contrar sau diferit de vointa general pe care o are ca cettean (Rousseau, Contractul social). Este meritul lui Rousseau, care printr-un spirit de previziune deosebit a respectat o ambiguitate probabil constitutiv a societtii liberale.Putem deci afirma fr a risca s gresim c civismul este o notiune ce nu poate fi disociat de societatea liberal, asa cum este ea definit n prezent. Din toate cele expuse mai sus rezult destul de clar c civismul apare ca un termen ce nu a fost nc definit n mod satisfctor. i nu putini au fost marii gnditori care au ncercat s-o fac, fie atacndul direct, fie ncercnd s-l cuce-reasc prin nvaluire. Unii dintre ei consta-tnd dificulttile nici mcar nu l-au numit. Civismul nu a putut fi nici funda-mentat din punct de vedere moral, nici explicitat sub aspect stiintific. El apare astzi ca o simpl notiune politic, nc scufundat n istoricitatea sa. In ciuda tuturor ambiguittilor, contradictiilor si confuziilor, s recunoastem pericolele iincivismului, n absenta posibilittii de a argumenta c civismul este de dorit. Educatia civic n aceste conditii, a vorbi despre educatie civic poate aprea ca o dificultate care se adaug tuturor celor deja men-tionate. Intervine acum un element nou si anume destinatarul acestei educatii. n trile cu o ndelungat traditie democratic educatia civic se adreseaz cu precdere generatiilor tinere, n special copiilor si adolescentilor. Acestia se nasc si cresc ntr-o societate care ntr-o larg majoritate a integrat ceea ce numim astzi n mod comun, civism. Rezultatele ambiguittilor, contradictiilor si confuziilor mentionate mai sus reprezint realitti, sunt cunoscute, deseori evaluate cu anticipatie si tolerate, in virtutea faptului c societatea democratic (liberal) accept (si deseori ncurajeaz) pluralismul n nenumarate domenii. n trile foste comuniste lucrurile se prezint total diferit. Chiar dup zece ani de la prbusirea uneori doar partial - a comunismului, destinatarii educatiei civice reprezint nc marea majoritate a populatiei. Fr a intra n detalii, se observ c astzi nc, notiunea de democratie se rezum n multe cazuri la posibilitatea de a vota partidul sau candidatul dorit, uitndu-se sau nestiindu-se c ea trebuie s fie inainte de toate o stare de spirit. S nu uitm c la nceput, n 1989-90, democratia sau libertatea, la alegere, a nsemnat pentru unii dreptul de a nu munci si de a revendica nivelul de trai din trile democratice. CUPRINSTiganii, viitoarea problem a Europei Serban Manu, Paris De curnd tiganii, sau dac vreti romii, se impun amintirii noastre. Popor de 15 milioane de suflete, din care 8 sau 9 milioane n Europa, tiganii au o veche istorie. Originari din nordul Indiei, de prin tinuturile Pendjabului, ei si ncep migrarea prin secolul XII-lea, pentru a se instala pentru nceput n Egipt. Originea lor indian a fost stabilit la 1763 de ctre teologul maghiar Stefan Vali, n orasul olandez Leyden, unde era n contact permanent cu studenti la medicin indieni. Dup ocupatia turceasc (sec.XV), datorit persecutiilor, ei migreaz din nou, instalndu-se majoritar n trile crestine, limitrofe imperiului Otoman (Serbia, croatia, Ungaria, Principatele Romne, Boemia, Spania), dar si n restul Europei, pn n Anglia si Scotia. Aceast migrare spre Europa este favorizat de o patent a regelui Boemiei (de unde denumirea alternativ de Bohmiens). Se

spune c multi deveniser crestini n Egipt, n contact cu coptii, cea mai veche religie crestin, datnd din 50 d.C, rit cu care se aseamn cel ortodox). n orice caz ei si desvrsesc crestinizarea n noile tri de azil. Popor mndru, talentat, adaptabil, dar instabil si clanic, tiganii si continu existenta la periferia popoarelor pe lng care s-au aciuiat, si a cror cultur si mod de viat nu-i intereseaz. Pn n secolul XIX, statutul lor este foarte variabil: robi n Europa de est, nomazi cu tot felul de ndeletniciri n Spania si restul Europei. Excelenti muzicieni, influenteaz puternic folclorul n Spania, Romnia, Ungaria, Ucraina, Serbia. Lucreaz metalele, n special aurul si cositorul (zltarii, spoitorii), cnt la srbtori (lutari), se ocup de circ (ursarii) si cu ghicitul. Neavnd aceeasi notiune a propriettii ca europenii, clasa de jos a lor fur sau cerseste. Inadaptarea lor la cultura european, precum si predilectia pentru nomadism, tin marea lor majoritate n analfabetism. Dup dezrobire, o parte din ei migreaz spre Europa de vest, fcnd jonctiunea cu cei spanioli (numiti si gitani). Foarte legati de traditiile si modul lor de viat, tiganii nu se metiseaz practic de loc cu gagii, cum numesc ei pe europeni. Cstorindu-se numai ntre ei, foarte prolifici, cu toate conditiile precare de igien, acestia se nmultesc continuu. Regimul nazist trateaz pe tigani riguros cu aceeasi bestialitate ca si pe evrei. Dac se vorbeste astzi mai putin de unii dect de ceilalti, aceasta se datoreaz lipsei lobbyin-gului si a puterii culturale si financiare a tiganilor. Dac n viitor tiganii vor cere ceea ce au cerut evreii, Germania na terminat nc un timp s-si plteasc aventura nazist, ca s nu vorbim de unguri, de slovaci si de romni, care nici ei nu sunt albi ca neau n aceast privint. Fapt este c Uniunea European, care si asa are niste probleme cvasi insolubile privitoare la admiterea fostelor tri comuniste, se mai trezeste, colac peste pupz, cu un popor de 9 milioane de oameni rspndit pe ntregul su teritoriu, care vorbeste o limb, romani, care are o cultur oral, cruia va trebui s i se organizeze scoli, etc, etc. S-o lum de la capt si s vedem, grosso modo, cum sunt rspnditi tiganii n Europa: - Romnia 1,8-2 milioane, - Bulgaria 0,8 milioane, - Spania 0,8 milioane, - Ungaria 0,6 milioane, - Cehia 0,3 milioane - Franta 0,3 milioane - Slovacia 0,5 milioane, - Turcia 0,5 milioane n proportie masiv, fr s existe ns statistici, mai sunt n fostele republici ale Iugoslaviei, 1-1,5 milioane de tigani. Mai sunt comunitti tignesti importante n Republica Moldova, Ucraina si Belarus, pentru care ns nu am gsit cifre. Dac tinem cont si de declaratia presedintelui Vaclav Havel cum c modul n care sunt tratati tiganii reprezint adevratul test, nu numai pentru o democratie, dar mai nti pentru o societate civil, iat din nou, Romnia plasat la index. Pentru c, n primul rnd, cititorului nu-i poate scpa c Romnia gzduieste 15% din populatia tigneasc a lumii, care la rndu-i reprtezint circa 10% din populatia trii, proportie atins doar de Slovacia. Incontestabil, populatia tigneasc n Romnia nu este apreciat . Romnul mediu, incapabil de ur, are fat de tigan un sentimet ce se apropie de un dispret amuzat, care risc s se transforme n animozitate ca urmare a generalizrii hotiei si tlhriei. Desigur, starea extrem de srcie a majorittii tiganilor explic, fr scuze, asemenea comportamente. Tot att de incontestabil, tiganii sunt mai prolifici dect romnii si incapacitatea lor de a se integra este dovedit timp de sase secole n toat Europa. Pe termen lung vom asista la integrarea Romnilor n masa romilor, operatie pe care cei care au revenit dup 1990 n Romnia pot constata c a si nceput. Iat de ce, cererile dlui Scuka mi se par interesante. Prin rspndirea lui european, poporul tigan va depinde n scurt timp, ntr-un mod sau altul, mai putin de fiecare stat si mai mult de Comisia European. Descrcndu-se pe aceasta, Statul romn va obtine ajutoare si subventii. Pe de alt parte, tiganul tnjind la mai bine, avnd libertatea de circulatie n Uniunea European si ne fiind legat de nimic, va avea tendinta s prseasc Romnia, tar nc mult timp srac si s-si ncerce norocul n zone mai bogate. Reusi-vor politicienii romni s fie inteligenti si nu demagogi si anti-tigani primari ? Rmne de

vzut. CUPRINSNOTE DE LECTUR MIHAI PELIN: OPERATIUNILE MELITA SI ETERUL, Istoria Europel libere prin documente de Securitate, 588 de pagini, Editura Albatros, Bucuresti, 1999. Lucrarea cuprinde un Cuvnt nainte, 130 de capitole, o list de note si inventarul surselor documentare folosite. Recenzia volumului precedent al aceluiasi autor, intitulat Culisele spionajului romnesc, Ed. Evenimentul romnesc, Bucuresti, 1997, a fost publicat n editia din martie 1998 a CMINULUI romnesc. Scopul acestei lucrri, scrie autorul n cuvntul su nainte, este s etaleze liniar si fr patim generat de prejudecti, ntr-o manier care s exclud comentariile hazardate, cunostintele Securittii despre postul de radio Europa liber si redactorii lui, precum si actiunile pe care aceasta le-a amorsat mpotriva studioului din Mnchen. Frumoase cuvinte ! Din pcate, dl Pelin ns una spune si alta face. Din tot ce promite mai sus, nu s-a tinut de cuvnt dect n ce priveste linearitatea etalrii. n rest, dsa este ptimas, animat de un prtag pe care nu reuseste s-l ascund: de multe ori pe parcursul acestor dou volume, dsa se rfuieste cu pretinsi disidenti anticomunisti, cu intelectualii nostri subtiri cu state vechi de serviciu n disidentele anticomuniste, cu publicisti lipsiti de noim, cu naivi, cu vrfuri ale democratiei romne, care, dup decembrie 1989, si-au arogat cu lejeritate misiunea de gauleiteri ai culturii noastre, cu contemporani practicanti si amatori de articlerie supt din degete, cu pseudo-democrati si cu alte categorii de adversari ori contradictori, etc., niciodat numiti. n ce priveste comentariile sale, cel putin hazardate, ele sunt produsul prejude-ctilor, dac nu nestiintei, cel mai proba-bil al amndorura. Dac dl Pelin admite formal, i-ar fi si greu s fac altfel, nocivitatea comunis-mului, pentru dsa Securitatea, (si mai ales DIE), n ciuda unor critici, de fapt msurate, a fost un ru mult mai mic, n msura n care n-a fost chiar o institutie cu merite certe. Iat ce scrie el, tot n cuvntul su nainte: ntr-o msur apreciabil, faima serviciilor de securitate din Est a fost umflat dincolo de orice limite rezonabile chiar de ctre presa occidental (. ) din ratiuni practice (sporirea bugetelor serviciilor secrete) dar si ideologice, (tinnd probabil de antagonismul Est-Vest) de strdaniile unor publicisti cu o fantezie excesiv de bogat. ( ) n paralel, accentul a fost deplasat de la abuzurile svrsite de serviciile de securitate rsritene n propriile lor tri - reale si indiscutabile - lundu-se n calcul, cu prioritate, agresiunile acestora mpotriva lumii occidentale. (Cele peste o sut de milioane de indivizi ucisi de comunism, cohortele interminabile de Ivani Denisovici mcinndu-se n muncile Gulagului, performantele Romniei - o sut optzeci de mii de morti si un million si jumtate de cetteni detinuti pentru delicte de opinie sau de existent, Canalul si Pitestiul nu sunt pentru dl Pelin dect simple abuzuri). A fost chiar, spune el, o operatie de intoxicare de anvergur, exagerarea a mers mn n mn cu minciuna sadea. Unul dintre mincinosi este si Thierry Wolton, autorul crtii KGB-ul n Franta, potrivit creia rolul KGB n aceast tar a fost excesiv exagerat din ratiuni ideologice. (Nu era oare perioada rzboiului rece ? ) Dl Pelin dezinformeaz, prnd a nu fi la curent cu realittile lumii occidentale. Altfel n-ar vorbi de docilitatea cu care parlamen-tele au votat bugete exorbitante destinate serviciile secrete occidentale. Autorul pare s ignore si ferventele simpatii de care se bucurau Uniunea Sovietic si celelalte tri comuniste n Occident, mai ales n rndurile intelectualittii si a presei, n mare parte de stnga, simpatii care au inhibat pn la desfiintare spiritul critic al unei ntregi generatii. Dl Pelin pare s nu stie c n Franta, dar si n alte tri occidentale, a fost o vreme, inclusiv n timpul rzboiului rece, n care n numele antifascismului, anticomunistii erau mai ru dect cinii (celebr sentint apartinnd lui J.P. Sartre) si c n consecint articolele si crtile antisovietice (deci anticomuniste) erau mai degrab rare si ru primite, de cele mai multe ori boicotate, dac nu trte n justitie ca celebra carte a lui Kravcenko Jai choisi la libert (Am ales libertatea) aprut n Occident n 1949, al crui autor a fost dat n judecat de zelatori locali ai comunismului pentru defimarea URSS ? S nu stie dl Pelin nimic despre terorismul intelectual care a functionat, n Franta mai ales, ca o adev-rat inchizitie mpotriva antiprogresismului conceput si dirijat de la Moscova ? S fi uitat dl Pelin si c o majoritate a intelec-tualittii occidentale a preferat s se nsele n cunostint de cauz si cu constiinta mpcat sub prapurul cam trentuit a lui Jean-Paul Sartre, dect s aibe dreptate alturi de Raymond Aron ? Exist multe crti, mai vechi sau mai recente, care

au analizat rtcirile intelectualittii occidentale, de la afacerea Dreyfuss si pn azi. Ele trebui doar citite, ceea ce pentru un scriitor de istorie este indispensabil1 desi, e drept, nu suficient. nc o victim a excesului de fantezie a publicisticii occidentale, Stasi - securitatea estgerman, strneste, si ea, compasiunea dlui Pelin, desi o face scurt si cam n trecere: La Stasi, si la lumina nu prea cinstit n care ea este prezentat de institutia pastorului Joachim Gauck, nu este cazul s ne referim aici si acum. Nu ar fi exclus ca multi ofiteri Stasi s fi contribuit la reunificarea Germaniei mult mai mult dect Helmut Kohl. Pentru c sngele ap nu se face. Si cum de la Stasi la Securitate nu-i dect un pas, dl Pelin ne nstiinteaz c l-a si strbtut. Astfel, potrivit dsale, si Securitatea a avut eroi pozitivi, generalul Iulian Vlad, ntre altii, cruia, romnii i datoreaz evitarea unei bi de snge n decembrie 1989. Dl Pelin nu pare s fi aflat nici c ntr-o democratie, presa poate avea si o functie informativ. n fapt, lansarea n eter a emisiunilor celui mai insolit post de radio (este vorba de Europa liber) care a functionat din momentul cnd undele hertiene au nceput s fie folosite n scopuri propagandistice reprezenta o provocare ideologic. Si normal ar fi fost s i se rspund prin mijloace si argumente ideologice. (Dl Pelin regret c Securitatea a gresit prezentnd Europa liber drept o organizatie de spionaj, cnd ea nu era dect un vector ideologic al Occidentului). De regul, postul de la Mnchen, si nu numai el, a evitat sistematic s fac apologia lumii libere ori s incite oamenii la revolt ori la emigrare. Ele nu fceau dect s-si informeze asculttorii, ct puteau de cinstit, ntr-un limbaj ct se poate de urban, despre adevrata stare de lucruri din trile n care triau, n primul rnd. Fireste c n emisiunile lor erau prezente si alte domenii ale actualittii internationale, despre care mass-mediile autohtone nu ofereau dect propagand. S fi uitat dl Pelin c n Romnia pn si buletinele meteorologice erau politizate, de n-ar fi fost dect indicatiili pentru agricultur ? Cunostintele dlui Pelin despre natura intim a comunismului par si ele lacunare. Cum puteau rivaliza un post de radio, o pres scris sau o radio-televiziune, n stare de catalepsie, cu o surs de informatie, vie si ceas de ceas rennoit ? Cu ce, dac nu cu o si mai mare inflatie de lozinci, poate noi n form, dar exprimnd aceleasi clisee roase pn la urzeal ? Nu erau lozinca si nonevenimentul singurele materii prime ale presei socialiste, acest alter ego al agitprop-ului ? Cum si n ce s transformi cenusiul cotidian pe care-l triam fiecare ? Ce argumente ideologice, altele din afara indigestului torent oficial de platitudini si ineptii cu care eram inundati atunci, puteau stvili curentele de aer proaspt care adiau dinspre Mnchen, Paris, Kln sau Washington ? Privind legalitatea unor maniere de a deconta cltoriile efectuate n strintate ale lucrtorilor DIE, dl Pelin se mir c aceasta a patinat permanent alturi de lege. Dar ce era legal n acea vreme n activitatea Securittii, de fapt n viata noastr a tuturor n acea vreme ? Dl Pelin trebuie s stie c Securitatea nu era un serviciu secret oarecare, ci unul clonat, mpreun cu celelalte ale trilor surori, dup un arhetip, KGB-ul, care inventase deja totul ? Micile sau mai marile devieri ale serviciilor secrete rosii de la ascultarea orbeasc fat de partidul comunist nu erau dect rare si banale epifenomene care nu schimbau cu nimic directia n care se ndrepta barca n care, cu srg vsleau cu totii. Asta n ciuda opiniei dlui Pelin potrivit creia n rzboiul cu Europa liber, Securitatea a avut o reactie de autoaprare, nu s-a subordonat niciodat pn la capt. (S se ia aminte ! Cei care cred altfel, nu fac, potrivit dlui Pelin, dect s practice un anticomunism gunos, care, ntr-un straniu consens cu mentalitatea totalitar de altdat, opereaz numai cu lozinci stereotipe, nu cu argumente). As mai aminti o sentint a dlui Pelin privind disidenta anticomunist pe care, orice-am face, n-o are la stomac, deplngnd c (. ) sectia romn (a Europei libere) n-avea posibilitatea s prezinte asculttorilor un personaj de talia lui Alexandr Soljenitn, ci un surogat de tipul lui Paul Goma (care potrivit autorului avea la acea vreme si o stof de scriitor cam subtire). Acest surogat, dincolo de toate pcatele pe care le-ar putea avea, a avut curajul s se opun regimului totalitar, n acea vreme singur (apoi sustinut de o mn de temerari) mpotriva unui nemilos aparat de represiune, cel intern, frate geamn cu cel extern, nici unul mai breaz dect cellalt. Asta n vreme ce cei mai multi si-au plecat capetele, altii au rezistat prin cultur, iar o mic parte au prsit tara. A fost terorizat, izolat, persecutat, umilit si btut, iar SOS-urile sale lansate Europei libere erau n ochii dlui Pelin cabotine pn la Dumnezeu. Tot ce s-a putut citi pn aici este cuprins, alturi de multe alte panseuri asemntoare, n cele opt pagini ale cuvntului su nainte. Dac pn aici, dl Pelin a srit n ajutorul oropsitelor surori KGB si Stasi, n cele 580 de pagini care au rmas de citit, autorul trece la cea de a treia bun actiune a lucrrii sale, de departe cea mai laborioas, salvarea reputatiei Securittii, festelit nu-i asa, de

contemporanii practicanti si amatori de articlerie supt din degete. Aceast distins sintagm are, probabil, n vedere acele crti, articole ori luri publice de pozitie mpotriva rului absolut pe care la reprezentat Securitatea (consubstantial comunismului) n istoria recent a Romniei. Restul este o ncercare cusut cu at alb de a scoate Securitatea basma curat. Citind aceste pagini, ca si pe cele din prima carte despre care am vorbit, Securitatea apare ca o institutie desigur cu mari pcate, dar mai degrab incompetent, dezorganizat, birocratic, debordat de tot ceea ce i se cerea de ctre un regim rufctor, o institutie care, n cele din urm, a rezistat (prin incompetent) creatorului su, reusind s evite actiunile dure si criminale care i s-au cerut. Iat de ce moartea foarte oportun a mai multor directori ai Europei libere, atentatul de la Mnchen, (explozia pentru care a fost pltit Carlos, deseori prezent n Romnia acelor ani, care, din greseal, a plasat explozibilul nu lng zidul sectiei romne ci lng cel al vecinilor cehoslovaci), cel n care, la Geneva, tinta a fost dr. Serban, refugiat n Elvetia, explodat n propria-i masin, coletele capcan trimise unor Serban Orescu si Paul Goma, episodul Haiduc (agentul trimis s lichideze pe Virgil Tnase, si care s-a predat autorittilor franceze scriind si o carte), zobirea n btaie a Monici Lovinescu la Paris sunt telegrafic amintite, escamotate sau chiar negate, uneori vehement. n schimb, un banal montaj de brfe privind pe Vasile Mnuceanu, este prezentat de dl Pelin drept una dintre cele mai sordide actiuni ale DIE. Nici n aceast carte, exilul nu gseste vreun merit n ochii dlui Pelin. El este nencetat ntr-o agitatie steril, n degrin-golad, excitat de context, ntr-o situatie mai sordid dect cu ctiva ani n urm, gesticu-leaz inutil, asa cum gesticuleaz toti membrii si, beneficiind de o oarecare notorietate. Transfugul, ilegalul, este animat n gesticu-latiile sale de diverse motivatii sordide, iar curajoasa si admirabila actiune de protest a Doinei Cornea este vzut de dl Pelin ca o simpl gesticulatie disident). n spiritul dlui Pelin, o atitudine protestatar adevrat mpotriva regimului comunist, izvort din convingeri solide nici nu poate fi conceput. Viciul redhibitoriu al acestor crti avnd activitatea Securittii ca tem, este imensa lor ambiguitate. Accesul publicului si al cerce-ttorilor la dosarele Securittii este blocat pentru nc multe zeci de ani. Si totusi, cineva, un specialist al tiflei, s-a nvrtit reusind s scotoceasc prin ele. Aproape un miracol nu ? Iat omul providential care, ca Ali-Baba, intr n pestera cu comori si ne mai aduce si nou cte ceva din ce-i acolo. Iat cred explicatia frazei si atitudinii celui care mi-a vndut cartea, pe strad. Ia-o domle c asa ceva nu s-a mai scris si nici n-o s se mai scrie curnd; e ca si cum ai fost dta n arhiv la Secu. |sta domle e cineva, i-a pclit si l-au lsat nuntru ! Din pcate comparatia cu Ali-Baba se opreste la intrarea pesterii. Cei patruzeci de hoti au rmas vigilenti. Dlui Pelin, un obisnuit al casei de altfel, i s-a artat ce trebuia s i se arate, n plus poate cteva cuferase ori pungi cu mrgele de sticl din grmezile de umplutur de pe politele lturalnice. Dlui Pelin nu i s-a permis s ne aduc altceva. La sfrsitul acestor dou crti sunt nsiruite o serie de referinte care ns nu spun mare lucru. Despre niciuna dintre dezvluirile aflate n cuprins, cititorul nu afl din care fond, dosar, volum, sectiune sau fil face parte. n lucrrile care se respect, sursele sunt minutios citate. Dezvluirile dlui Pelin sunt camuflate ca niste ace ntr-un car cu fn: orice legtur ntre citat si surs a fost sectionat. Pentru a respecta o veche traditie de familie, azi nc, n fata dosarelor, S.R.I. consider pe unii (nu numai cercettori) mai egali dect pe altii, fireste n functie de talentele lor de interpret al cnticelelor pe care vtafii arhivelor le-ar vrea difuzate. Iar n Romnia ultimilor ani, cnticelele de acest fel n-au lipsit si nu vor lipsi nici de acum nainte, mai ales de acum nainte. S nu uitm c Culisele spionajului ca si Cartea Alb a Securittii au aprut n 1997, ceea ce nseamn c autorul a avut acces la arhive n perioada guvernrii Iliescu. Alegerile din 1996 au adus la putere alt echip, care a nlocuit, desi trziu, conducerea serviciilor secrete. Iat ns c noii lor conductori au mostenit reflexele predecesorilor. Dl Pelin continu s aib acces (ntru totul selectiv) la dosare, n vreme ce alti cercettori asteapt zadarnic la poarta arhivelor. n afar de sefi s nu se fi schimbat mare lucru n functionarea serviciilor noastre secrete ? n ncheere voi reveni la prefata Culiselor spionajului, amintind un gnd care m-a ncercat citindo. La lumina ispr-vilor sale gazetresti din ultimii ani, mai ales n perioada bombardamentele NATO n Iugoslavia, prefata pe care o semneaz Ion Cristoiu la Culisele spionajului rotunjeste retroactiv semnificatia lucrrii. Potrivit complezentului prefatator, cartea cu pricina si merit din plin locul pe raftul de noblete al Crtilor de Istorie. Nici mai mult, nici mai putin ! Crtile dlui Pelin nu au ns nimic n comun cu scrierea Istoriei. Nu devine istoric cine vrea. Dl

Pelin este ziarist, poate scriitor, si de ce nu, autor cu un oarecare succes la un public cruia i se poate vinde orice. El afirm pro domo c cele mai temeinice si palpitante crti de istorie din veacul n curs au fost scrise de ziaristi. Palpitante, poate, temei-nice ns, rmne de demonstrat, n cazul crtilor sale n orice caz. Imaginea pe care o evoc aceste crti este cea a unor minuscule insule de fapte adevrate abia plutind ntr-un ocean de confuzie si omisiuni. Ca scriitor de istorie, locul dlui Pelin este alturi de Mihail Roller, de generalul Ilie Ceausescu si de toti ceilalati istorici din aceeasi cprrie, tvliti cu totii prin fina rnced a sectiei de propa-gand a partidului si a vitrinei sale stiintifice, Academia jurasic Stefan Gheorghiu. Pentru ei, ajustarea istoriei dup necesittile de moment ale mai tarilor vremii era singura constrngere profesional. Pentru unii aceleasi constrngeri par s fi rmas tot att de actuale. 1 Am vzut cteva dintre ele n librriile de la Bucuresti. Am n vedere pe cele din seria Procesul comunismului, cum ar fi Cartea neagr a comunismului, tradus si n romneste, nsotit de o addend, Hotelul Lux de Arkadi Vaksberg si altele dar si un clasic mai vechi La Trahison des clercs (Trdarea intelectualilor) de Julien Benda, alt clasic mai recent, Sfrsitul unei iluzii de Franois Furet, La fin de linnocence (Sfrsitul inocentei) de Stephen Koch, Le sicle des intellectuels (Secolul intelectualilor) de Michel Winock si multe altele.

CUPRINSScoala de var - Sighetu Marmatiei Dan Ottiger Dumitrescu Aflat la cea de a treia editie, aceast foarte util form de educatie initiat de Fundatia Academia Civic (FAC) este inteligent conceput permitnd ctorva zeci de tineri s participe si la lucrrile Simpozionului anual organizat n cadrul Memorialului Victi-melor Comunismului si Rezistentei Anticomuniste de la Sighetu Marmatiei. Scoala de Var de la Sighet este rodul unei strnse colaborri ntre FAC si Fundatia Konrad Adenauer, colabo-rare sprijinit de ctre Dna Margaret Holmes si Dl Misu Crciog (Londra), precum si de Consiliul Europei. La prima editie (1998) selectarea elevilor a avut drept criteriu performantele acestora din cadrul Olimpiadelor de istorie, iar la celelalte dou - cte un concurs de eseuri: Ce stiu eu despre comunism (1999) (1), respectiv Romnia n care as vrea s triesc (2000). Deschiderea oficial Doamna Ana Blandiana - presedinta FAC, domnul Romulus Rusan - vicepresedinte, precum si domnul Prof. dr. Dennis Deletant (Londra), directorul Scolii de Var, au condus lucrrile sedintei inaugurale la care au luat parte: doamna Priscilla Banu si domnul Norbert Chauvistre - reprezentanti ai Fundatiei Konrad Adenauer - aceast personalitate pronuntnd si un scurt discurs, tradus n limba romn de ctre domnul Mircea Carp (Mnchen); doamnele Maria G. Brtianu (Paris, presedinta Asociatiei Fundatia Memorialul Sighet cu sediul la Paris), Micaela Ghitescu (Bucuresti, redactor sef al revistei MEMORIA), Gabriela Carp (Mnchen, reprezentanta FAC n Germania), profesor Zenovia Pavlic (Colegiul National Mihai Viteazu din Bucuresti). Iat extrase din cuvntul unor vorbitori care s-au exprimat elevilor. Prof. dr. Dennis Deletant (Londra) - directorul Scolii de Var de la Sighet: (...) Nu vrem s v chinuim cu prelegeri foarte lungi. nteresul nostru este s v incitm s luati cuvntul, s discutm si s interogm trecutul pentru c noi astzi trim consecintele acestui trecut. Fr aceast interogare nu putem ntelege anumite lucruri care ne afecteaz pe noi astzi. (...) Gheorghe Mihai Brlea (Prefectul judetului Maramures): (...) Dup zece ani de la revolutie, noi, cei din generatiile mai vechi ezitm, tatonm n jurul ntregii noastre istorii. Cultivm confuzia mai mult sau mai putin deliberat. Refuzm s cunoastem adevrurile care au dramatizat nu un individ sau altul, ci o istorie national. In toate aceste logici att de contradictorii, voi sunteti o certitudine pentru viitor. Voi sunteti constructorii unei Cetti care nu va permite recursul la trecut (...) Voi veti veni si veti spune generatiei mele si a altora mai vechi adevrul despre propria noastr viat, din timpul propriei noastre vieti. Si este foarte important s redescoperim acest adevr. Acesta este si sensul Institutiei de la Sighet n care ne gsim acum, al Memorialului de la Sighet: de a restitui si din perspectiva moral si istoric, adev-rurile. Am ncredere n voi. Sunt cu voi. Adrian Marino (Cluj): (...) S judecati cu capul dvs., cu spiritul dvs. critic. S nu v luati dup asazisi maestri spirituali, dup cpitani filosofici - nvttori care caut s v devieze spiritele ntr-o anumit directie. Mesajul este acesta: spirit critic, indepen-dent, libertate de gndire; respingeti

orice fel de extremism ! (...) Suntem aici pentru a construi o societate civil, democratic, liber, pluralist si care respect Drepturile Omului orientat spre Uniunea European si nu spre Rusia lui Putin. (...) Animatorii acestor reuniuni, acestori cursuri dau un splendid exemplu de educatie civic. M refer n primul rnd la doamna Ana Blandiana. Nu stiti ct de greu este pentru un scriitor s renunte la opera lui pentru a se dedica unei activitti civice, unei opere de interes comun, de interes general, democratic. (...) Acesta trebuie s fie un exemplu pentru dvs. Imi permit s-i omagiez n mod public pe Ana Blandiana, pe Romulus Rusan. Asta nu nseamn c n Romnia nu mai exist alte femei lupt-toare ! Ins doamna Blandiana a construit ceva enorm: Alianta Civic, Memorialul de la Sighet, aceast Scoal de Var... Trebuie s retineti c o democratie presupune si realizri, nu numai discursuri, vorbe emfatice, sonor plcute la urechi. (...) Mircea Carp (Mnchen, fost sef al Serviciului romnesc la Vocea Americii, fost director-asistent la Radio Europa Liber): As vrea doar s punctez o coincident care mi se pare extrem de important din punct de vedere istoric. Aceast Scoal de Var ncepe astzi 4 iulie, Ziua Independentei Statelor Unite ale Americii; ea se termin la 14 iulie, Srbtoarea national a Frantei (...) Gnditi-v la aceste dou izvoare de democratie, de libertate, de egalitate. Poate c vom reusi aici, mpreun, s ntelegem ceva din istoria foarte zbuciumat a poporului nostru, un popor foarte amrt n istorie, un popor care a avut si momente extrem de glorioase, un popor pe care unii dintre noi l-am servit n nchisoare, l-am servit pe front, l-am servit n Exil, un popor pe care si noi, si voi l iubim din toat inim. S-auzim numai de bine ! Programul editiei 2000: In Sala de conferinte a Memorialului: 4.7.: 17.00-19.00 - Romnia vzut din afar (Dennis Deletant). 5.7.: 9.00-11.00 - Cenzura n Romnia comunist (Adrian Marino); 11.30-13.00 Dezinformarea (Dan Ottiger Dumitrescu); 15.00-17.00 - Un model de implicare: Adriana Georgescu, o tnr ziarist, seful de cabinet al genera-lului Rdescu (...) (Micaela Ghitescu); 17.00-19.00 - Etapele comunizrii Romniei (Serban Rdulescu-Zoner). 6.7.: 9.00-11.30 - De ce am plecat noi. De ce vreti s plecati voi ? (Mircea Carp, Maria Brtianu); 11.30-13.00 - Istoria loviturilor de stat din Romnia (...) (Alexandru Stoenescu) saceast prelegere nu a avut loct; 15.0017.00 - Armata romn la intrarea n mileniul trei (Florin Sperlea); 17.00-19.00 - In ce msur este posibil procesul comunismului ? (Constantin Ticu Dumitrescu). 20.00 - Foc de tabr . 7-9.7. Participarea la cea de a 8-a editie a Simpozionului din cadrul Memorialului. 10.7.: Conditii esentiale pentru o dezvoltare liber a societtii post-comuniste (Paul Michelson, Kurt Treptow); 15.00-17.00 - Consiliul National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitti (Gheorghe Onisoru). 11.7.: 9.00-11.00 - Ct are de recuperat Romnia ? Observatiile unui ziarist BBC (Cristian Mititelu); 11.00-13.00 - Comunizarea administratiei din Romnia dup 23 august 1944 (Dumitru Sandru); 15.00-18.00 - Iesirea din adolescent. Mari personalitti ale culturii romne (Aurel Pentelescu). 12.7.: 9.00-12.00 Rezistenta din munti (Ioana Voicu Arnutoiu, Dorin Dobrincu); 15.00-17.00 - Relatiile dintre clasa politic si societatea civil (I) (Ana Blandiana, Ioana Voicu Arnutoiu, Ioana Boca, Romulus Rusan). 13.7.: 9.00-11.00 Familie, origine social, dreptul la munc si la nvttur (Romulus Rusan); 11.00-13.00 Relatiile dintre clasa politic si societatea civil (II) (Ana Blandiana, Ioana Voicu Arnutoiu, Ioana Boca, Romulus Rusan); 15.00 - Acordarea premiilor concursului Romnia n care as vrea s triesc. 14.7.: Excursie n Maramures. 15.7.: Plecarea participantilor. Reactii Am considerat important consemnarea unor reactii cu privire la Scoala de Var de la Sighetu Marmatiei pe care le-am nregistrat n aceast localitate n zilele de 6, 7 si 9 iulie 2000. Aceasta cu att mai mult cu ct n ziare din judet (de ex., Graiul Maramure-sului/Baia Mare din 5 si 6 iulie) a fost publicat doar programul acestei Scoli. Ceea ce denot o oarecare indiferent fat de deosebita nsemntate a acestei remarcabile initiative a FAC. Care este originea acestei Scoli de Var de la Sighetu Marmatiei ? Ana Blandiana: Notiunea de Scoal de Var a fost inventat n Romnia de Nicolae Iorga. Ideea noastr a fost aceea de a face ca mare parte din subiectele discutate cu ocazia Simpozionului anual de ctre istorici, fosti detinuti politici, oameni implicati n recuperarea memoriei colective, etc. s fie difuzate ct mai repede generatiei tinere. De aici si ideea de a strnge la un loc, pe o perioad mai lung cteva zeci de tineri. Prima editie a fost mai putin reusit. Ne-am gndit atunci s invitm cstigtorii olimpiadelor de istorie si ne-am adresat Ministerului nvtmntului. Spre surprinderea noastr elevii se comportau ca si cum ar fi fost... adusi cu scoala. Pentru celelalte dou editii ei au

fost selectati pe baza unor concursuri. Pe ce criterii v-ati axat n alegerea cursurilor ? Romulus Rusan: n Romnia, cantitatea de informatie din manualele de istorie este insuficient; manualele sunt destul de aproximative. n 1998 si 1999 am gndit Scoala de Var ca pe o acumulare de cunostinte despre anii comunismului n Romnia. Deci am fcut Istorie propriu-zis. Anul trecut a fost efectuat - sub egida noastr - un sondaj din care rezult c elevii doresc s fie mai multe discutii si mai putine prelegeri. Astfel, anul acesta ne-am orientat mai mult spre atelier, gndindune s facem o tratare mai eseistic. Am ales teme de educatie, de politologie, de cunoastere a mecanismelor Statului de drept, a pericolelor care privesc societatea - cum a fost tema dvs. despre dezinformare, a perspectivelor pentru mileniul trei n diverse domenii (armata, de exemplu). In ce msur eforturile depuse de dvs., m refer la cele de la Sighet, sunt reflectate n mediile de informare din Romnia ? Ana Blandiana: n medii n general, prost ! TVR, care este singura cu un impact ...total, reflect mult prea putin Scoala de Var si Simpozionul anual de la Sighet. Nu exist un program special rezervat tinerilor la TVR. Este adevrat c anul acesta ati putut vedea o echipa a TVR care a filmat unele aspecte n timpul cursurilor, a pus o serie de ntrebri unor elevi, etc. Din strintate, au venit echipe de TV din Germania, Olanda, iar anul acesta, din Elvetia. In calitatea dvs. de director al Scolii de Var, care au fost principalele obiective pe care vi le-ati propus pentru aceste cursuri ? Ati avut unele deceptii ? Prof. Dennis Deletant: V multumesc pentru invitatia de a-mi expune punctul de vedere. Sunt la cea de a treia editie a Scolii de Var. Anul acesta ne-am propus s imprimm studentilor (= elevilor, N.DOD) un sentiment de responsabilitate civic. Dup cum am mai spus, am ncercat s-i incitm la ct mai multe discutii, s ne pun ct mai multe ntrebri. De aceea am si adoptat aceast metod de a pregti un atelier. Pe de alt parte, i-am invitat pe conferentiari s vorbeasc mai putin pentru a lsa timp studentilor s pun ntrebri. Ceea ce deosebeste editia din acest an de cea din anul trecut este amploarea discutiilor purtate de studenti nu numai cu profesorii dar si ntre ei. Din pcate mai exist la unii conferentiari tendinta de a domina, de a vrea s se aud vorbind pe ei n loc s se gndeasc la auditori si n special la faptul c scopul principal este s-i antreneze pe studenti n discutii utile. Studentii ne-au surprins prin maturitatea lor, prin seriozitatea lor, prin perspicacitatea ntrebrilor. Aceasta ne d foarte mari sperante pentru viitor. O latur negativ a fost reactia din sal la ntrebarea pus referitor la cti dintre studenti ar dori s plece n strintate definitiv. Cam 80 din ei au ridicat mna ! Dup ce am dezbtut putin aceast problem, sper c cel putin unii dintre ei chiar dac pleac n strintate s se ren-toarc n tar pentru a contribui cu cunos-tintele cptate la progresul Romniei. Fr ei, si fr altii care ar reactiona n acelasi sens, avem mai putine sperante ca Romnia s-si consolideze democratia, mai ales c cei mai tineri dect ei ar putea s le urmeze exemplul. Se creeaz un cerc vicios si ar trebui s ntrerupem acest cerc. Consider c ar fi trebuit s se insiste n fata elevilor asupra situatiilor de multe ori foarte dificile trite n lumea liber de ctre refugiati politici romni... Da, da, asa este. Cred c doamna Brtianu si domnul Carp au ncercat s scoat n evident si acest aspect. Si dvs. ati spus acelasi lucru1... Ce prere aveti despre includerea unei teme ca dezinformarea n programul Scolii de Var ? Este deosebit de util, mai ales c stim ce important a avut dezinformarea n special n anii comunismului si chiar astzi are un rol nsemnat. Dvs. ati punctat fenomenul mai ales n pres, n manuale scolare s.a. Acest proces de dezinformare mai alimenteaz si crearea unor mituri cu privire la viata usoar din Occident, despre trecutul unor politicieni din Romnia, etc. In acelasi timp, dezorienteaz pe foarte multi oameni mai n vrst, care nu au acces la informatii adevrate; sunt pregtiti s cread ce li se spune fr s conteste nimic din ceea ce li se transmite. Sunt foarte plcut impresionat cnd v exprimati - ntr-o limb romn impecabil - cu formule ca noi facem, noi sperm, etc. Sunteti englez, cstorit cu o doamn romnc, dar vorbiti ca si cum ati fi un romn autentic... Cred c aceasta tine si de faptul c lucrez de foarte multi ani cu doamna Blandiana, cu domnul Rusan. Am discutat temele cursurilor mpreun, am analizat cu ei ce s-a ntmplat n primle dou editii ale Scolii de Var. ncercm s aplicm ct mai mult din experienta acumulat si s ameliorm cursurile. De aceea folosesc termenul noi. mpreun cu Ana si Romulus suntem doritori s aflm si prerea altor persoane, acceptm criticile constructive si pe baza acestor

observatii...mergem nainte. In discutiile pe care le-am avut, unul dintre elevi a lansat ideea ca la o editie viitoare a Scolii de Var, elevii s participe si ei la predarea acestor cursuri... Foarte interesant remarca. De fapt, la Universitatea din Londra studentii au chiar obligatia s pregteasc o tem si s o prezinte ntr-un grup restrns de colegi, pentru a avea ct mai mult timp pentru discutii. Sigur c aceste seminarii sunt tinute n prezenta profesorilor, dar ei stau de o parte si ascult, intervenind numai atunci cnd este cazul. Acest procedeu stimuleaz foarte mult, inspir ncredere studentilor si ajut la dezvoltarea civic. Profesor Zenovia Pavlic: Particip pentru a doua oar la Scoala de Var de la Sighet. Ce aduce nou editia din acest an ? Dup prima sptmn de activitate, mi se pare c exist un plus de maturitate la elevii care sunt prezenti aici. (...) Ei au posibilitatea s se ntlneasc cu personalitti de prim mrime din Romnia dar si din Europa si chiar din Statele Unite, au posibilitatea s cunoasc fosti detinuti politici, unii dintre acestia fiind nchisi chiar n penitenciarul de la Sighet - astzi organizat ca Memorial al Victimelor Comunismului si al Rezistentei (...) Scoala de Var de aici mi se pare a fi o experient unic n Romnia destinat adolescentilor care se pregtesc prin cunoastere pentru democratie, spre a se integra n societatea civil, pentru a se implica n consolidarea Statului de drept, pentru a se apropia de cunoasterea ct mai temeinic a istoriei ultimilor 50 de ani. In ceea ce priveste lectiile de aici, sunteti pentru expuneri lungi care limiteaz considerabil timpul elevilor de a discuta sau de a pune ntrebri ? Ori dimpotriv optati pentru lectii concise, ce favorizeaz ntrebri si discutii din partea elevilor ? M puneti n dificultate ! Pentru urmtorul motiv: elevii prezenti aici sunt de vrste diferite - ntre 13 si 18 ani. In special cei foarte tineri nu cunosc nc istoria ultimilor 50 de ani. Iat de ce, cel putin pentru o parte dintre ei, este necesar ca prelegerile s fie ample si s mearg mai n profunzime. Pentru cei care studiaz n clasele mai mari Istoria romnilor, pentru cei care au parcurs deja Istoria Universal contemporan, sigur c prezentrile succinte sunt de recomandat. Eu as vedea organizarea viitoare a cursurilor n cadrul unor grupe mai mici, alctuite n functie de vrst. De asemenea, as opta pentru anuntarea din timp a tematicii abordate, a unei minime bibliografii pentru ca elevii, n cunostint de cauz, s participe la aceste cursuri si s-si lmureasc o serie de probleme nentelese. Pe de alt parte, consider c si selectarea lor ar trebui s fie fcut pe alte criterii dect cele din ultimele dou editii. Astfel, pe lng concursul de eseuri, mi se pare c edificator ar fi si sustinerea unui interviu n fata unei comisii care s-si dea seama de preocuprile elevilor, de nivelul lor de pregtire. Ce prere aveti de completarea cur-surilor cu material ilustrativ - diapozitive, filme, etc. ? Cred c aceste cursuri ar avea foarte mult de cstigat pentru c vizualizarea unor procese, fenomene discutate pe parcursul prelegerilor ar contribui mai temeinic la ntelegerea acestora. Referitor la dezinformare. Este bine venit o astfel de tem sau ea depseste capacitatea de ntelegere a elevilor ? Tema a fost bine venit, mai ales n conditiile n care societatea noastr nu a nlturat tarele trecutului. Nu trebuie s ne ascundem dup degete ! Mai sunt si printre noi dascli care au rmas nc tributari vechilor mentalitti sau unii sunt chiar de extrem stng. Evident, ei sunt liberi s aib orice convingere politic, dar faptul c aceste convingeri politice intime sunt transmise si elevilor n timpul cursurilor, lucrul acesta este foarte grav. Iat de ce avem elevi veniti din diferite judete ale trii care nu stiu nimic despre ororile comunismului. Ne fiind informati, uneori ei se ndoiesc c cele ascultate aici, la Sighet, sunt adevrate. Pentru c, asa cum stim, elevii sunt apropiati de printii lor dar si de nvttorii si de profesorii lor de la scoal, ei pun adesea la ndoial cele spuse de cealalt parte. La aceasta se adaug si faptul c la noi bibliotecile publice, bibliotecile scolare nu dispun de crti de referint tiprite dup 1990, mai ales cele de la Editura Humanitas, una dintre cele mai serioase edituri din Romnia, care caut s fac lumin prin publicarea unor lucrri de interes deosebit pentru ntelegerea Istoriei Romniei din ultimii 50 de ani. Este un tribut greu pe care trebuie s-l pltim ! De fapt, cu aceasta ar fi trebuit s nceap democratizarea societtii: cu accesul la o informatie serioas mai cu seam pentru copii si tineri. Speranta Letitia Cmpan (Cluj, 17 ani). Autoarea articolului Simtul eternittii, n: Exercitii de Memorie (Biblioteca Sighet, nr. 10, 1999, pp. 247-250): Fiind pentru a doua oar la Sighet, am constatat c ntlnirile cu oameni de cultur din Romnia sau

din strintate sunt extraordinar de salutare ele trasnd si o punte ntre generatia trecut si cea ...viitoare. Participarea unor personalitti din strintate - de origine romn sau nu - dovedeste preocuparea acestora pentru soarta Romniei, un fel de mn ntins Romniei si nu cum se vehiculeaz deseori c toti cei care au plecat cu ani de zile n urm nu se mai intereseaz de destinul propriei lor tri. Cred c prin romnii adevrati din tar si din strintate se poate ncerca construirea unei Romnii democratice. Programul cursurilor Scolii de Var au fost n general asemntor cu cel de anul trecut, ceea ce dovedeste o consecvent din partea organizatorilor. Lectia despre dezinformare este foarte necesar n conditiile n care societatea, cu precdere cea din Romnia dup anii comunismului este confruntat cu acest fenomen. Mi s-a prut foarte interesant c exist n Franta un Institut n care se studiaz dezinformarea, c sunt si oameni care se preocup de adevr, de filtrarea lui, de punerea lui n evident. Nicolae Drgusin (Alexandria, 16 ani) cf. articolul Repercursiunile venirii comunistilor asupra familiei mele, n: Exercitii de memorie (Biblioteca Sighet, nr. 10, 1999, pp. 136-138): Cu ocazia Scolii de Var de la Sighet am cunoscut - pe lng personalitti din diverse domenii, renumite pe plan national si international - si elevi foarte bine pregtiti, o generatie promittoare, pentru a-l cita pe domnul Stphane Courtois, prezent si el aici anul trecut. Pot spune c pn n 1999, cnd am venit pentru prima oar la nchisoarea de la Sighet nu mi-am putut imagina ce este suferinta fizic. Dar n momentul n care am intrat n celula domnului Iuliu Maniu, am fost strbtut de un sentiment de groaz care m-a impresionat profund. Am ncercat s m asez si s m culc putin pe patul lui Iuliu Maniu; am simtit un junghi n spate cnd am intrat n contact cu acest pat. Dac pentru mine, la vrsta mea, am simtit dureri toat ziua, cred c pentru Iuliu Maniu - timp de sase ani - a fost ceva groaznic. Subiectul despre dezinformare este foarte, foarte important pentru c dezinformarea a constituit una din cile de extindere a comunismului. Minciuna era asimilat rapid de cei mai slabi de nger ! Dezinformarea si afl mlditele si n societatea de astzi; un exemplu este si reflectarea ei n rezultatul alegerilor... Ruxandra Paul (Bucuresti, 17 ani) cf. articolul Despre comunism, ca despre morti: numai de bine ?, n: Exercitii de memorie (Biblioteca Sighet, nr. 10, 1999, pp. 52-57): Aceast Scoal de Var este o scoal a sufletului, a mentalittii, o scoal care ne formeaz ca oameni, ca viitori puttori ai acestei torte care a fost aprins n timpul regimului comunist. Aici avem ocazia s cunoastem tineri si de la noi din tar, si din Republica Moldova, tineri cu aceleasi preocupri. Prin ntlniri, mese rotunde, prelegeri organizate cu personalitti att de marcante, avem ocazia s ne cristalizm experienta dobndit aici sub forma unor preri foarte proprii, foarte personale. De fapt, este extrem de important c ni se permite s ne formm astfel de preri, s nvtm cum trebuie s formulm corect o idee, cum s ne aprm propria noastr spinare, propriile noastre conceptii despre viat, despre democratie. In privinta lectiilor, cred c ar fi bine s se insiste pe caracterul interactiv al acestora. Tratarea subiectului dezinformarea este foarte util pentru c este o problem de actualitate. Ea exist n toate trile, se manifest sub forme extraordinar de diverse. Este bine s o cunoastem pentru a avea acest scut, s fim cumva aprati si s ne gndim c n difuzarea unei serii de informatii acestea pot fi influentate de anumiti factori. S stim c dezinformarea exist ! Mi-ar face mare plcere s relum discutia. Filip Lucian Iorga (Bucuresti, 18 ani) cf. Cele dou adevruri, n: Exercitii de memorie (Biblioteca Sighet, nr. 10, 1999, pp. 11-15): Anul acesta, tema pe baza creia au fost selectati participantii la Scoala de Var de la Sighet (Romnia n care as vrea s triesc) a lsat loc liber imaginatiei, poate chiar fanteziei. La aceste cursuri m mbogtesc cu o serie de cunostinte teoretice, cu o serie de impresii. Pn anul trecut nu stiam cum arat o nchisoare. Nu avusesem niciodat un contact direct cu fosti detinuti politici. Toti membrii familiei mele care au fcut nchisoare au murit naine ca eu s m nasc. Deci, aici, la Sighet am putut lua contact direct cu fosti detinuti, am aflat multe lucruri despre viata carceral. Foarte important la Sighet sunt culisele, adic ceea ce vedem si discutm dup conferinte, discutii purtate liber cu personalitti n cele mai diferite domenii. Anul trecut, conferintele au fost mult mai obositoare; erau expuneri lungi de 30 - 45 de minute, uneori chiar de o or ! Apoi, cteva ntrebri... Oboseala te fcea s abandonezi. La sfrsitul Scolii

de Var de anul trecut ni s-au dat niste formulare n care ni se solicita prerea despre desfsu-rarea cursurilor, majoritatea optnd pentru expuneri scurte care s permit o real comunicare ntre conferentiar si elevi. Ilustrarea lectiilor cu diapozitive, scheme, etc. ar fi o idee excelent pentru c ntotdeauna imaginea se impregneaz mult mai bine n mintea oamenilor. Poate chiar si filme cu detinuti si at fi bine dac am putea asculta si nregistrri orale fcut cu fosti detinuti. Tratarea dezinformrii la Scoala de Var mi se pare util si de actualitate. Poate anul viitor s se fac cursuri prelungite, pe mai multe sedinte cu o astfel de tem. ncepem astzi cu definita si tehnicile dezinformrii; mine cu metodele, apoi cu combaterea dezinformrii. Cu exemple multe, ne trebuie multe exemple. Vasile Nistor (Flticeni, 17 ani): Particip pentru prima oar la Sighet si m-a impresionat foarte multe fenomenul Scoala de Var. mi permit s-l numesc fenomen deoarece am avut o mare surpriz. Cnd am plecat de acas m ntrebam chiar ce se va ntmpla la Sighet. Am fost impre-sionat pentru c pn acum nu am avut acces la astfel de conferinte, la astfel de discutii. Am fost impresionat si pentru c ncercm s nu dm uitrii ce s-a ntmplat n Romnia n anii comunismului. Cnd eram mic, pot spune c printii m-au tinut departe. (...) Dar mai trziu am aflat c chiar la nchisoarea din Fgras au fost nchisi tineri care nu erau de acord cu regimul comunist, c la scoal - n slile de cursuri - existau elevi care erau informatori si raportau totul directorului. Eram ngrozit. (...) La Scoala de Var am ntlnit tineri ce au preocupri similare cu ale mele. Aici ne putem mprtsi ideile, ne putem face auziti. Sunt pentru o discutie liber n care s putem pune ntrebri, pentru a primi rspunsuri. Sunt pentru mese rotunde, pentru a comunica si orice exercitiu de comunicare la aceast vrst este bine venit. n nici un caz nu sunt pentru monopolizarea discutiei de ctre conferentiar. Auzisem despre termenul de dezinfor-mare. Mi s-a prut interesant acest subiect pentru c s-a vorbit si la prezent ! n general, la Scoala de Var s-a vorbit la timpul trecut. Cnd a venit problema dezinformrii, s-a vorbit la timpul prezent. Si aceasta ne dovedeste ca ea este omnipre-zent si n mediile de informare de astzi. Doina Bulat (Chisinu, 17 ani) cf. Bu-nicii mei, deportati pe propriul pmnt, n: Exercitii de memorie (Biblioteca Sighet, nr. 10, pp. 20-23): Cred c Scoala de Var de la Sighet ofer mai multe avantaje. Unul este c adun copii de pe ambele maluri ale Prutului si prin aceasta se cultiv o dragoste de frate mai puternic, speranta c viitoarea generatie - adic noi, n care multi din generatia dvs. nvestesc atta - s reuseasc ndeplinirea visurilor. Att politic, ct si teritorial. Un alt avantaj este c prin aceste cursuri nvtm trecutul si, pornind de la trecut, se poate reusi n viitor. Este o scoal nu numai de istorie. Este si o scoal a brbtiei, a nvtrii s fii romn. Aici te nvat s fii om, s fii bun patriot. Despre desfsurarea cursurilor, eu cred c cei care tin conferintele nu stiu ntotdeauna ce vrem noi s cunoastem. Numai prin ntrebrile noastre putem situa mai corect aspectele discutate. Este adevrat, tema despre dezinformare a fost foarte util. Mai ales c perioada de dup cel de al Doilea Rzboi mondial a fost o perioad de haos, de dezinformare. In special n Basarabia, unde dezinformarea a fost nsotit si de rusificare. Cred c acum, la nceputul unui nou mileniu, este foarte important s aflm adevrul cu privire la anii trecuti. Una din cile principale ar fi sinceritatea celor care au gresit. Dar ca s fii sincer si s recunosti public greselile, ai nevoie de curaj, de mult curaj. Si nu stiu dac toat lumea care a gresit poate afirma, ferm, ca are curajul s spun c a gresit, c este vinovat, c ncearc s schimbe ceva n bine, s ndrepte greselile, dac mai este posibil. Cnd m ntorc la Chisinu, la nceperea cursurilor povestesc colegilor ce am vzut la Sighet, le art notitele luate la cursuri. Unora leam dat si cte un exemplar din cartea Exercitii de memorie, n care am scris si eu un articol. 1) Interventie DOD dup prelegerea De ce am plecat noi. De ce vreti s plecati voi ? Remarci - Referirea constant la tema despre dezinformare din programul Scolii de Var de la Sighet (4-14 iulie 2000) constituie rspunsul la ntrebarea pe care am pus-o celor intervievati. ntrebarea a fost sugerat de (relativa) retinere manifestat de organizatori cnd am propus ca acest subiect s figureze n programul Scolii de Var (temele propuse de Dvs. au un nivel prea ridicat/fax 773/5.06.200). Cronologia interviurilor: elevii (n ordinea de mai sus), Prof. dr. Dennis Deletant, Prof. Zenovia Pavlic, doamna Ana Blandiana si domnul Romulus Rusan. - Deosebit de semnificativ a aprut gestul doamnei Micaela Ghitescu, care dup prelegerea sa din 5 iulie a oferit fiecruia din cei 120 de elevi prezenti n sal cte un exemplar din cartea Adrianei

Georgescu La nceput a fost sfrsitul (editia a II-a), text ngrijit de doamna Ghitescu, cu o prefat de Monica Lovinescu (Fundatia Cultural Memoria, Bucuresti, 1999, 235 pagini) - Competenta, eruditia, spiritul creativ al elevilor prezenti la Scoala de Var sunt ilustrate si de initiativa unora dintre ei de a edita la Sighet, n timpul acestei Scoli (n conditii deosebit de delicate) un jurnal pe care l-au intitulat, sugestiv Puscria liber. Cotidian dependent de memorie. Am n colectie numai nr. 1 din 8 iulie 2000, un exemplar care contine doar dou pagini (!), cu articole semnate de opt autori plus un editorial - chintesenta unui produs intelectual de exceptie. Nu stiu dac dup plecarea mea din Sighet (10 iulie) au mai aprut si alte numere... - In ziua de 7 iulie, la Memorialul din Sighetu Marmatiei a avut loc vernisajul unei expozitii de Icoane pe sticl realizate de elevul Nicolae Drgusin. Cred c expunerea lor ntr-o celul de la Sighet - locul unde credinta, chiar dincolo de moarte, a nvins este nu numai potrivit, ci si semnul ncurajator c lumina credintei trece dintr-o generatie n alta, scrie Ana Blandiana n pliantul editat cu ocazia expozitiei. Apare imperios necesar ca pe viitor, cel putin n cadrul cursurilor Scolii de Var, unde elevii sunt orientati spre o instruire de un ridicat nivel, s fie excluse atacuri subiective ndreptate mpotriva unor intelectuali romni de prim mrime, cum sunt Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Alexandru Paleologu s.a. CUPRINS Convorbire cu Marilena Rotaru - Dan Ottiger Dumitrescu Dan Ottiger Dumitrescu: Stimat doamn Rotaru, mentionati v rog cum percepeati dvs. Exilul politic romnesc nainte de decembrie 1989... Marilena Rotaru: Trebuie s ncep cu anul n care absolveam cursuriler Faculttii de limba si literatura romn a Universittii din Bucuresti - anul 1970. nainte de examenul de diplom - colaboram la Radio si vroiam s fac jurnalistic chiar n conditiile de atunci ! - am primit de la un coleg cu care eram pe aceeasi lungime de und o carte nvelit n hrtie albastr. Era vorba de Dumnezeu s-a nscut n Exil a lui Vintil Horia. Aceasta se petrecea la zece ani dup scandalul Premiului Goncourt. Dndu-mi cartea, colegul mi-a spus: O ai pentru dou zile ! N-am fcut altceva dect s citesc. Aceast carte mi-a dat un sentiment si o deschidere extraordinare, m-a fcut s suport mai usor ceea ce stiam c este o utopie, c este o lume care nu este asa cum ar fi trebuit s fie, stiam de la printii mei, de la bunicii mei, de la oamenii pe care-i cunoscusem. n momentul acela, pentru mine Ovidiu era simbolul exilului, era si Vintil Horia, el nsusi un exilat. Si eram si eu ntr-o form de exil, un exil n propria-mi tar. M bucuram si simteam ceva ce mi se prea fundamental, de neclintit. Mi se prea c ceva se misc n interiorul acestei lumi pentru c exista acea carte, o carte pe care eu o citisem si pentru c, mai ales, fusese scris de un romn. Asta era deci perceptia mea de atunci. Pe urm am nceput s-l aud pe Vintil Horia la Radio Europa Liber, s ascult mai sistematic acest post, cu emisiunile Monici Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca. Acolo am auzit si glasul Regelui Mihai, acolo am auzit interviuri cu Mircea Eliade, cu Eugen Ionescu, cu toate marile valori ale Exilului nostru. Ascultndu-i, ncepuse s m preocupe ideea de a putea vorbi cu ei, aveam o multime de ntrebri de pus. Simteam foarte mult nevoia s comunic cu astfel de personalitti. Pentru mine, momentul din decembrie 1989 - primul moment cnd am aflat c am scpat de Ceausescu - a nsemnat o eliberare. Indiferent de ceea ce mi s-a ntmplat pe urm, c am fost concediat de la TVR (liber!)... Pe ce motiv ati fost concediat ? Delict de opinie ! Evenimentul care a nceput s strneasc o cenzur foarte special n ceea ce m privea, n ceea ce privea emisiunile mele, a fost interviul din 22 mai 1990 realizat la Paris cu domnul Alexandru Paleologu - pe atunci Ambasadorul Romniei n Franta, interviu n care-si manifesta totalul su dezacord fat de politica lui Ion Iliescu. Pe 20 mai fuseser alegerile n Romnia. De atunci am devenit o persoan indezirabil. Mi se atrgea atentia, asa tovrseste ca pe vremuri, c pot s-i critic pe stia de lng mine, dar nu chiar acolo, sus ! In 1991, n timpul mineriadei din septembrie, am scris un articol n Cotidianul din acea vreme intitulat Libertatea de a fi mintit n care scriam c opinia public este manipulat n mod grosolan, c TV este a unui singur om, care era Ion Iliescu. Am fost concediat atunci de la TVR. Rzvan Theodorescu era director, semnturile principale fiind ale lui Emanuel Valeriu si George Radu Serafim. Timp de zece luni am fost n proces cu ei. Am cstigat procesul - un proces nu era favorabil

imaginii...electorale. M-am ntors la TVR, dar nu mai aveam emisiuni n direct, erau tot felul de practici perfide. M ntorc la momentul decembrie '89, cnd am simtit c mi-am cstigat libertatea n sensul c voi avea acces deplin la propria-mi meserie. La sfrsitul lui februarie si nceputul lui martie 1990, cu ocazia primei cltorii n Occident, puteam s mplinesc dorinta pe care o simteam ascultnd Europa Liber, s merg la Vintil Horia. Si a fost extraordinar ! Cnd l-am cunoscut eram foarte emotionat (...) Surznd si reusind s-mi risipeasc emotia, mi-a spus: Stiu bine ce ai s scrii n jurnalul tu, c n ziua n care s-au mplinit 37 de ani de la moartea lui Stalin - atunci era n 5 martie - l-ai ntlnit la Madrid pe Vintil Horia. Si eu am un jurnal n care scriu pe romneste, si voi nota c n ziua n care s-au mplinit 37 de ani de la moartea lui Stalin, a venit la mine primul reporter din Romnia. Ct te-am asteptat... Am fcut un interviu cu el de cca 20 de minute. N-am avut timpul s mai fac filmul. n toamn am revenit n Spania si am stat mai mult, am fcut un interviu pentru o carte - ntoarcerea lui Vintil Horia - , de fapt jurnalul filmului. A urmat o corespondent de doi ani cu Vintil Horia. Pe urm s-a stins... Am gndit un proiect - Memoria Exilului romnesc, primele mele ncercri fiind s ntlnesc numele mari. Desigur, ele apartineau si celor mai n vrst. M gndeam c acesta era un criteriu, dar eram conditionat n drumurile mele de mijloace materiale pe care le cptam cum ddea Domnul... Eu mi-am fcut un sistem de informare propriu tocmai pentru c am vrut s evit ceea ce mi se recomanda prin Occident. Atunci din informatiile la care am avut acces, am mers pe un fir dictat, n principal, de criteriul valoric; dar si de unele oportunitti. Dac eram la Paris, am fcut interviuri cu Emil Cioran, dar lng mine era si Paul Barbneagr, si un sculptor, care nu aveau aceeasi rezonant. Dar n momentul acela simteam nevoia s fac tot ceea ce cdea n...btaia pustii. Ati vorbit de un sistem propriu de informare care este una din cele mai sigure arme pentru combaterea dezinformrii... Eu am fcut-o instinctiv. Urmrind astzi diferi-tele canale de TV, este vizibil o form de manipulare, nu n sensul cenzurii de dinainte. Se poate abate atentia de la un eveniment important socialpolitic cu ajutorul unui lucru straniu: suntem toti speriati c vine un cutremur devastator. Care au fost ntlnirile care v-au marcat n mod deosebit ? Au trecut zece ani de cnd realizez episoade din Memoria Exilului romnesc. Printre ele au fost cteva ntlniri importante pentru mine. De exemplu, interviurile mele cu Regele Mihai le consider ca cele mai nsemnate pentru perioada 1992-1996. Dup ce m-a concediat domnul Rzvan Theodorescu, am fost la Mnchen, si de acolo la Versoix. Am fcut un interviu care a fost difuzat - abia ncepuse postul Soti - n seara de Crciun 1991, la un an de zile de la ncercarea Regelui Mihai de a veni n Romnia si a se nchina la mormintele strmosilor si. n 1994 am fcut un interviu substantial cu Regele, interviu prezentat la simpozionul organizat cu ocazia aniversrii a 50 de ani de la 23 august 1944. Cnd m-am dus pentru prima dat la Rege, nici n-am vizitat Geneva ! Si nu am avut nici o prere de ru. Interviul cu Regele a reprezentat pentru mine totul si mi se prea obiectivul pe deplin atins. Gndindu-m la aceste drumuri - care n-au fost deloc usoare - pot afirm c mi-au dat o bogtie sufleteasc, spiritual, o deschidere pe care nici o bibliotec, nici un tratat, nici un curs nu mi le-ar fi dat. Pe de alt parte, o situatie care m face de fiecare dat s mi se strng inima este faptul c oameni pe care i-am ntlnit n comunittile romnesti din Europa occidental prin ^91-^92 - oameni strnsi atunci n jurul acelorasi idei, acelorasi sentimente - n anii din urm s-au fragmentat ntr-o multitudine de grupuri. Si cauza principal a fost Biserica. Si n Germania, si la Paris, si la Geneva. Oameni din vechiul Exil care erau prieteni si cu care m mprietenisem, acum nu trebuia s stie unul c m vd cu cellalt ! Mi se pare ceva foarte ciudat slalomul acesta. La Biserica romn din Paris unde am fost acum ctiva ani s-au strns vreo 12 persoane n jurul meu - vizionaser o caset video si m-au recunoscut n urma filmului cu Regele Mihai. M-au invitat la o cafea si am stat de vorb timp de o or. Cnd am ajuns acas - locuiam la doamna Vulcnescu - a sunat telefonul iar din cei 12 care fuseser n jurul meu, toti sunau s m avertizeze c cel de lng mine era securist, c cel de vis--vis a fost turntor s.a.m.d. Fr a exclude aceste eventualitti, departe de a zugrvi totul n roz, exist totusi o infirmitate sufleteasc si psihic, pe care o simt de multe ori si la mine, n anumite moduri de a privi lucrurile. Cred c multi romni vorbesc, la Paris de exemplu, cu vocea soptit cnd pronunt anumite nume... Este un aspect binecunoscut, cel al popilor pasaportari, cum i-am numit n mai multe rnduri pe

activistii trimisi de Securitate s pstoreasc prin Occident, dresati ntr-o dictatur comunist atee prin definitie. Sarcina lor era (?) deosebit de limpede: dezbinare si (dez)informare. De altfel, n afar de lucrrile adresate specialistilor, categoria popilor pasaportari i-a inspirat si pe unii romancieri; de exemplu, Lavr Divomlikoff (=Vladimir Volkoff) a scris romanul Le trtre. Un agent secret ^condamn^ devenir prtre pour renseigner le Pouvoir. Cum ati trit momentul noiembrie 1996 ? n acea perioad, ncepnd cu luna august 1996 eram demisionar. Mi-am dat demisia din TVR ntruct am nteles anumite...lucruri. De exemplu, la stiri, cu ocazia mortii lui Sergiu Celibidache se rostise de trei ori numele lui Ion Iliescu si doar o singur dat cel al marelui compozitor decedat ! Mai erau si alte aspecte si mi ddeam seama c girez cumva o situatie de genul acesta. n momentul acela nu puteam face nici o emisiune, totul era blocat. S-au cstigat alegerile, dar nu si puterea, cum spune mai trziu presedintele Constantinescu. Am fost chemat si m-au reangajat la TVR. Am sperat c voi puteas-mi fac, n sfrsit, meseria. Dar, nimic ! Am fost ntrebat: Ce functie vrei ? Era vorba de o alt infirmitate: se proceda la premieri pentru merite...revolutionare. Eu nu doream lucrul acesta, doream numai s-mi fac meseria pe care nainte m-au mpiedicat s o execit. La nceput se negociau, se mprteau posturi... Eu vroiam s fiu realizator de programe culturale, s-mi implinesc proiectul si s pot face o alt emisiune. Am constatat c i stnjenesc pe multi dintre colegii mei, aceiasi n care eu credeam. Dup noiembrie 1996, speram s intru pe un fgas normal al profesiei mele si c nu va trebui s depun attea eforturi pentru a-mi exersa meseria. Ori am observat c de foarte multe ori a trebuit s depun eforturi mult mai mari dect nainte. M-am bucurat ns c n anii acestia s-a format totusi un public care urmreste o emisiune fcut de mine. Cum sunteti informat de existenta acestui public ? Aveti ecouri si de la persoane din Exil ? Din scrisori, prin telefoane primite acas. Cred c functia pe care trebuie s o exercite TV public este cea de a educa. ns din astfel de actiuni nu vin bani; pentru astfel de actiuni se cheltuiesc bani. Ori TV a avut probleme financiare foarte mari, unele mostenite, altele agravate la un moment dat. Acum situatia s-a mai ameliorat, oarecum. Cum exist postul TVR-international, o parte din emisiuni au mai fost difuzate si pe acest canal. Am avut destule ecouri. Le-am apreciat n mod deosebit pe acelea venite de la personalitti care nu au reactionat din politete, dar care au fcut o analiz critic cu o rigoare de la care n-au abdicat si nu vor abdica niciodat, ca de exemplu Monica Lovinescu, Virgil Ierunca s.a. Acest gen de ecou - nu neaprat elogios - m-a ncurajat si m-a ajutat foarte mult. Aveti un proiect de a transcrie emisiunile dvs. din seria Memoria Exilului romnesc si de a publica ulterior, sub form de crti, aceste transcrieri ? Am si nceput s fac acest lucru. Prima lucrare care va fi finalizat este cea dup emisiunea Rentoar-cerea lui Vintil Horia. Sper s fac o colectie Memoria Exilului romnesc din care vor aprea, deocamdat, alte dou volume cu interviuri realizate pn n prezent. Eu nu consider c este un proiect care se nchide mine. Acum, proiectul pentru urmtoarele sptmni este prima mea cltorie n Statele Unite, unde urmeaz s-l ntlnesc pe savantul american de origine romn George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel Medicin n 1974, astzi n vrst de 88 de ani si destul de bolnav. Tot n S.U.A. sper s-l ntlnesc si pe Elie Wiesel, nscut la Sighetu Marmatiei, laureat al Premiului Nobel pentru pace n 1986; de asemenea, pe Dan Cioca, un grafician renumit din generatia mai tnr s.a. (Din convorbirea nregistrat la sediul TVR din Bucuresti n ziua de 30 iunie 2000) CUPRINSEugnie Mihalovici Dans la vie, il faut esprer ; Esprer toujours ! LEsprance est notre allie qui survit travers toutes nos preuves. Eugnie Mihalovici, mdecin et crivain, plus connue sous le nom dHlne Danubia, est ne Bucarest en Roumanie en 1916. Son pre tait professeur la Facult de mdecine. Les parents dEugnie taient proches de la famille royale ; petite fille, elle jouait souvent avec les enfants du roi. A lcole, elle obtint son baccalaurat trs jeune et 16 ans entreprit des tudes de mdecine. Sa famille voulut dabord lenvoyer Paris parce que son oncle, Christian Rakowski tait ambassadeur de lURSS, mais finalement elle choisit Genve, o son pre avait tudi et obtenu la nationalit suisse. Eugnie est arrive Genve en 1933 avec des ides trs indpendantes pour une femme de

lpoque. Elle finit premire de sa classe aux examens finaux de la facult de mdecine. Un de ses professeurs engag dans une recherche scientifique la formera et plus tard elle deviendra son assistante. Pourtant, elle qui avait une telle soif de vie tait insatisfaite, car il lui manquait quelque chose dans son existence, mais elle ne savait pas exactement quoi. Une amiti allait laider trouver son chemin au milieu de toutes les questions quelle se posait. En effet, une jeune religieuse arriva dans la pension o elle rsidait pour suivre des cours de franais lUniversit de Genve. Elle se nommait Patrice von Bourg et avait une telle joie de vivre et une paix intrieure surprenante qui fascina Eugnie. Cette sur si frle, au regard lumineux neut aucune honte parler de Celui auquel elle avait consacr sa vie. Jusqualors athe et pleine de prjugs, toutes les religions ntaient pour Eugnie que superstitions. Scientifique, il lui fallait des preuves ; elle avait besoin de satisfaire son intelligence. Lors dune soire dtudiants catholiques de luniversit, elle fit la connaissance de labb Charles Journet, aumnier et fut marque par ses propos : Vous ne pourrez pas vous pencher sur lautre si vous ne dcouvrez pas la valeur spirituelle de la vie, la valeur de la souffrance et de lAmour. La mdecine vit de lAmour. Ses recherches scientifiques lui montrrent un domaine mystrieux, des questions sans rponse. Avec labb Journet, elle put rencontrer Celui quelle appelait lIndfinissable, le Mystre derrire toute chose. Ce fut un choc pour Eugnie de reconnatre lesprit de Dieu derrire ce mystre. Elle comprit que l rsidait la clef mme de la vie et vit limportance pour ceux qui voulaient gurir les corps de mettre leur me en accord avec la source de toute vie. Elle se convertit au catholicisme et crivit le jour de son baptme : A la veille de Nol 1939, le jour de la fte de St Thomas, je trouve la joie qui va changer tout mon avenir. Je franchis la frontire dune lumire inconnue, la lumire de son Amour. Remplie dune nouvelle force, elle voulut ddier sa vie Dieu et aux hommes. De 1939 1945, elle travailla en Suisse comme assistante danatomie pathologique. En 1946, Eugnie dcida daller aux Etats-Unis pour se spcialiser dans les maladies pulmonaires, mais sa visite avec le pape Pie XII Rome changea beaucoup de choses. Elle lui confia son dsir de fonder un jour, en Roumanie, une congrgation mdicale catholique avec des femmes mdecins et infirmires. Elle voulait soigner les malades corps et mes. Le pape lencouragea vivement et lui dit : Dieu vous aidera. Elle resta deux ans New York, travailla comme mdecin dans un sanatorium et visita plusieurs reprises une communaut de surs mdicales missionnaires, dont la vie religieuse tait trs proche de la congrgation quelle envisageait de fonder. De retour Bucarest, la deuxime guerre mondiale clata. Malgr la prsence du gant qui avait dj commenc expulser toutes les communauts religieuses tablies en Roumanie, malgr les arrestations nombreuses des vques et prtres, Mgr OHara, nonce apostolique voulut absolument voir natre cette nouvelle fondation. Eugnie arriva trs vite runir des jeunes filles prtes se vouer son uvre. Elles habitrent dans une proprit des Carpates offerte par ses parents ; ce fut un lieu de formation idal pour leur vocation. Dans la maison, elle construisit avec laide dun prtre et sans autorisation de lEtat une chapelle. Bien quelle fut trs proche de la rsidence secondaire de Ceaucescu, on dit quelle fut lunique glise catholique qui resta ouverte sans interruption pendant toute la priode communiste. Chaque fois quun prtre tait arrt, il y en avait un autre pour le remplacer. Cest partir de ce moment que sa foi et sa relation avec Dieu furent mises lpreuve. Elle dut dfier ladministration devenue communiste avec tous les risques que cela entranait. Il fallut protger toutes les femmes qui staient mises en danger parce quelles ne voulaient pas renoncer leur vocation de chrtiennes engages pour les malades. Eugnie dut se rsoudre dissoudre la communaut, quitter la maison et gagner sa vie comme mdecin. Elle sinstalla non loin de Bucarest dans un centre antituberculeux. Cest en apportant des vivres Sur Lydia, amie religieuse qui laida fonder la congrgation, quelle se fit arrter par la police. Eugnie fut accuse dtre une espionne du Vatican et de la Suisse. Malgr les efforts de sa mre qui put runir de largent pour sa dfense, elle fut condamne 10 ans de prison. Au lieu dutiliser ses connaissances scientifiques et crer une communaut au service de son pays, elle dut se soumettre au manque de libert, la torture, la faim, au froid, au travail forc et toutes les indignits subies dans les prisons roumaines.

A sa sortie de prison, elle ralisa que son pays manquait de tout. Les habitants taient terroriss par la police secrte, par les voisins prts les dnoncer pour bnficier davantages certains. Tout avait chang, le nouveau rgime avait nationalis tous les btiments, enlev les terres et le btail aux paysans. On offrit Eugnie une place de mdecin Blaj, un coin recul du pays. Elle y resta 18 ans. Elle consulta un grand nombre de tuberculeux qui nhsitaient pas faire 20 ou 30 kilomtres, pied pour venir la trouver. Par la suite, Eugnie revint Bucarest pour travailler dans un sanatorium. Elle raconta que Ceausescu lui sauva la vie. Un jour, il passa devant le sanatorium et dit Je suis prsident de ce pays et tout le monde doit tre en bonne sant. Les malades doivent tre vacus et lhpital transform en htel pour les trangers. Eugnie remplit sa voiture de patients et quitta la capitale. Ce mme jour un norme tremblement de terre dmolit une grande partie de Bucarest. Il y eut des milliers de morts et de sans-abri, sa maison fut entirement dtruite. Cest grce cette catastrophe et la confusion qui suivirent quEugnie put quitter son pays de naissance pour arriver en Suisse, son pays dadoption. Son manuscrit Le Bonheur arrach, relatant son calvaire dans les prisons roumaines tait dj parvenu en Suisse et des carmlites lavaient corrig pour le faire publier. De retour en Suisse, Eugnie navait quune ide en tte : venir au secours de son pays. Aprs la rvolution, en 1989, elle russit mobiliser une paroisse Genve pour venir en aide la Roumanie. Elle partit Alba Julia et Bucarest, accompagne dun camion rempli de vivres et dhabits destins des communauts chrtiennes quelle connaissait. A son arrive Alba Julia, Sur Lydia et quelques religieuses qui avaient survcu ces longues priodes demprisonnement lattendaient. Ce furent des moments de grande motion. A Bucarest, elle fut invite par lEvque dsempar par la misre dun peuple, qui avait perdu ses liens spirituels. Il la supplia de laider. Arrives Genve, Eugnie et son amie Sur Monique, suprieure du Cnacle firent ensemble une retraite. Un projet naquit : btir un centre spirituel, un lieu de ressourcement pour les roumains en qute dun sens donner leur vie. Sans perdre de temps, elles contactrent des amis et une association fut fonde dans le but de rcolter des fonds. Providentiellement, Eugnie rencontra au Cnacle un ancien ami, le Pre Puny, premier pre jsuite roumain. Il lui confia son dsir de fonder un lieu daccueil religieux, mais navait pas dargent. Eugnie lui fit part de son vu : mettre disposition ses fonds pour la ralisation dun projet. Ainsi naquit la Fondation du Centre Spirituel Manresa de Cluj, en Roumanie. Un terrain fut achet avec une partie de largent de lassociation. Un jeune jsuite franais dynamique, le pre Pierre Clermidy, se proposa pour conduire les travaux de construction du btiment. En novembre 1998, Eugnie qui avait tant lutt pour la libert par son action et ses crits, vit sa sant dcliner et a quitta paisiblement notre monde. Son rve le plus cher sera enfin ralis : louverture du Centre Spirituel est prvue pour le printemps 2001. Sheena Rieder, aot 2000 NB : Tous les ouvrages dHlne Danubia sont malheureusement puiss, mais il reste encore plusieurs exemplaires de son dernier livre paru en 1997 : Mdecin lEst et lOuest, au prix de Frs.15. Pour toute commande veuillez vous adresser Mme Colette Bienz - 18, ch. de la Foge - 1291 Commugny - tl : 022/776.46.47 Tout don vers lAssociation de soutien au Centre Spirituel Manresa Roumanie, au CCP n 12-11802-9. Tout don vers lAssociation de soutien au Centre Spirituel Manresa Roumanie, au CCP n 1211802-9, sera le bienvenu. CUPRINS Nazism-comunism, un paralelism iluzoriu? Adugm azi o nou pagin dosarului diferentei cu care presa occidental tra-teaz dou fenomene mai mult dect similare: nazismul si comunismul, de fapt dou fete ale unui singure realitti: totaltarismul. Ambele si au originea n textele fondatoare ale socialismului, si n multe privinte traiectoriile lor sunt asemntoare dac nu identice. Iat, n cele ce urmeaz, un exemplu care ilustreaz perfect aceast diferent. Articolul n cauz ca si reactia redactiei la scrisoarea pe

care i-am trimis-o spre publicare, poart pecetea aceleiasi atitudini. Fiind vorba de un jurnal romand, scrisoarea a fost scris n limba francez. Iat-o : Din presa elvetian : Les Khmeres Rouges Dans son dition du 17 avril 2000, La Tribune de Genve publie sous la signature de Mathieu von Berchem un article initul Juger les Khmers Rouges ? Les rescaps attendent toujours. Lauteur sattache marquer un anniversaire : il y a 25 ans, les Khmers Rouges, ( savoir les communistes locaux) ont pris possession du Cambodge pour le transformer en un immense ossuaire. Avec le succes quon connat. Tout au long de cet article, ne manquant pas de mrite et fort opportun par ailleurs, qui couvre les trois tiers dune page de ce journal, lauteur russit ne pas mentionner une seule fois le mot communisme, dsignant lidologie au nom de laquelle les petits camarades du cru ont extermins entre un quart et un tiers des quelques environ 7 millions dhabitants de ce pays, afin de faire place nette lhomme nouveau, en ralit pour liminer ses adversaire, tout individu ayant encore sa mmoire et son bon-sens en tant un. Toutes les priphrases sont bonnes pour ne pas contaminer (par juxtaposition dans ce cas) le terme communisme par dautres comme gnocide ou crime contre lhumanit. (Le communisme, ce projet universaliste, reste, quoi quon en dise, porteur de tant desprances nest-ce pas ? Cest linusable ritornelle des bonimenteurs de cette idologie toute aussi malfaisante que lautre totalitarisme du sicle, le nazisme. Ainsi, dans nos mdias, les communistes cambodgiens, vrais exterminateurs des rizires, sont les Khmers Rouges, les communistes cubains qui ont rduit lle en ruines sont les castristes et la Chine communiste, grande pourvoyeuse de main duvre gratuite pour les laogai (le goulag local) devient la Chine continentale (une appellation qui nengage rien, alors que le rgime infiniment plus dmocratique de Taiwan est nationaliste, avec la connotation que lon sait). Les grandes consciences de la politique et des mdia ont tranch, une fois pour toutes : l abomination absolue de ce sicle est une, unique et incomparable - le nazisme, rgime totalitaire, dextrme droite et exclusivement gnocidaire, (parfois, abusivement, nomm aussi fascisme, rgime nanmoins diffrent, quil a, et de loin, dpass dans lhorreur, tot simplement parce que le terme nazisme veut dire national socialisme. Une loi initie en France, (comble du cinisme) par les communistes, punit toute tentative de nier ou de rviser la baisse le nombre des victimes des camps nazis dextermination, punisssant mme la vente de livres ngationnistes ou rvisionnistes, comme si le lecteur daujourdhui ntait plus adulte. Pendant ce temps le Livre noir du Communisme qui a dnombr plus de cent millions de victimes lactif du socialisme rel, congnitalement gnocidaire, est contest tous azimuts. Le ministre de la Vrit fait bien son devoir. Le communisme ? Bien sr, il a commis quelques crimes et des erreurs qui sont certes regrettables, mais ceux-ci ont t des drapages, dus des versions perverties, le stalinisme principalement. Le communisme reste, quoi quon en dise, lexpression dun projet tellement gnreux et humain quon ne saurait en aucun cas le comparer au nazisme, qui lui, tait criminel mme au niveau de ses dclarations. Ainsi, le nazisme est jug pour ses crimes, le comunisme, seulement et toujours, par ses radieuses promesses. Lintensification de la lutte contre le nazisme est inversement proportionnelle au danger quil reprsente. Alors que ce danger est plus que marginal (cest dailleurs pour cela que parfois on les construit de toutes pices), le communisme svit encore plein de vigueur dans quatre pays, sur une bonne partie de la plante, tenant en esclavage 1,3 milliards dinvidus, dont des dizaines de millions enferms dans les goulags o on les tues par la faim, par le travail et par balles, celles-ci prcdant de peu le bistouri des quipes mdicales qui prlvent sur les supplicis encore chauds, pour la vente en US$, tous les organes vitaux pouvant encore servir. Pourtant le dviant abattre est lAutriche haiderise, qui reste un pays prospre et dmocratique, pris dassaut par les candidats limmigration et, bien sr, Augusto Pinochet qui on reproche environ 3000 morts, 3000 de trop sans aucun doute, alors que Castro, Jiang Ze Min et consorts, ces vrais stackhanovistes de la mort, infiniment plus productifs dans lextermination, ont droit au tapis rouge et aux plus indcents madrigaux de la part de notre classe politique et de nos mdias. Poutine, lui-mme, le nouveau matre de la Russie qui a commenc son rgne par une boucherie l afghane en Tchtchnie, le chouchou de Tony Blair, de Madeleine Albright et dautres imbciles

utiles, tel le dput pacifiste hlvtique Andreas Gross, est mieux trait que les reprsentants autrichiens. La presse si prompte traquer les moindres entorses aux droits de lhomme, ne fait que remplir de nouvelles pages de cette vritable antologie de la honte. Certes, lamateur Augusto Pinochet doit rendre compte pour ses crimes, mais par quelle perversion de lesprit sert-il de paravent derrire lequel on cache les grands industriels des gnocides communistes ? Y aurait-il donc de bonnes et de mauvaises victimes ? Malheureusement la question na rien de rhtorique. Tout ceci pour ne pas avoir reconnatre une vrit qui nest pas bonne dire. Mais alors, pas du tout. On veut faire oublier, dfinitivement si possible, le caractre raciste et exterminateur du socialisme tel quil a t conu par ses pres et tel quil a t appliqu par leurs mules dEurope, dAsie, dAmrique et dAfrique, sans exception aucune. Marx et Engels ont vigoureusement recommand le gnocide critre racial. Quelques exemples. Le gnocide est une thorie propre au socialisme. Ces mots, ainsi que les citations suivantes, ont comme auteur langlais George Watson, historien de la littrature, professeur Cambridge, et font partie de son livre, fort instructif dailleurs, La littrature oublie du socialisme, prfac par JeanFranois Revel, de lAcadmie Franaise, Nil ditions Paris 1999. Watson continue: Engels le rclamait (le gnocide) ds janvier-fvrier 1849 dans un article sur les troubles de Hongrie publi dans la clbre revue de Karl Marx, Neue Rheinische Zeitung, un texte maintes fois cit et traduit, et dont Staline rcommandait la lecture dans son livre Les principes du lninisme de 1924. Audel de lextermination des Hongrois, Engels y conseille de faire disparatre galement les Serbes et autres peuples slaves, puis les Basques, les Bretons et les Ecossais. Dans Rvolution et contrervolution en Allemagne, publi en 1852 dans la mme revue, Marx lui-mme se demande comment on va se dbarrasser de ces peuplades moribondes, les Bohemiens, les Corinthiens, les Dalmates, etc. La race compte beaucoup, pour Marx et Engels. Celui-ci crivait en 1894 un de ses correspondants, W. Borgius: Pour nous, les conditions conomiques dterminent tous les phnomnes historiques, mais la race est elle-mme une donne conomique. Selon les fondateurs du socialisme, la supriorit raciale des Blancs est une vrit scientifique. Etc. etc. etc. En fin de compte, le blanchiment du communisme, cette idologie avarie et universellement compromise ne profitera personne. Noublions pas que si le communisme a t plus dmocratique dans lextermination, il a, lui aussi, tu beaucoup de juifs, de tziganes et autres minorits. En ignorant une des pathologies qui ont ensanglant le sicle, saura-t-on encore, le cas chant, la reconnatre pour lui fermer la porte au nez ? LEurope occidentale est bien vaccine contre le nazisme. Si une autre exprience totalitaire de la mme eau se prsentera, elle savancera bien dguise. Quelquun saura-t-il encore la reconnatre sous ses nouveaux atours ? Aceasta a fost scrisoarea pe care am expediat-o rubricii Dialog a ziarului Tribune de Genve, rubric menit s publice opiniile cititorilor. n loc s-o publice pur si simplu, astfel ca cititorii s-si fac ei-nsisi o prere, autorul articolului, dl Mathieu van Berchem, pentru a-si justifica refuzul de a o publica, recunoaste c am dreptate (eu, cititorul) s fiu ofuscat de diferenta de tratament n istoriografie si n discursul contemporan dintre ravagiile nazismului si cele ale comunismului. V semnalez totusi c n ce priveste articolul pe care l-am scris, cuvntul comunist este mentionat apropo de Angkar, partid comunist al Kampuchei. (...) Ar fi trebuit poate insistat mai mult asupra acestui exemplu fr precedent de aplicare scrupuloas si cel putin brutal a preceptelor leniniste si maoiste. Primiti v rog, etc., etc., etc. Dsa uit c istoriografia a nceput de mult s repun lucrurile la locul lor si c cei care deformeaz discursul contemporan si refuz s citeasc, dar mai ales s accepte istoria sunt chiar ei, jurnalistii, zelosi apr-tori ai unui mit sinistrat. Cuvntul comunist este mentionat de autor, o singur dat ntr-un articol destinat ravagiilor comunismului cambodgian (a se citi exterminarea a dou milioane de oameni). Despre oroarea care a fost genocidul Khmerilor Rosii, dl van Berchem vorbeste ca despre pagubele, e drept, cel putin brutale ale unei banale tornade. Asa cum artasem, cuvntul comunism nu figureaz nici mcar o dat n articol. S mai amintim c termenul nazist sau neonazist este utilizat n pres de cele mai mult ori anapoda, n situatii care nu au nimic de a face cu acesta ? Scurta scrisoare a dlui van Berchem ilustreaz ns perfect mitul la care o bun parte a occidentalilor nu poate renunta nici n ruptul capului, aceea potrivit creia comunismul a fost ru aplicat si c genocidul cambogian a fost o exceptie, multi afirmnd chiar c ar fi vorba, n acest caz

nu de comu-nism, ci de un nazism exotic, de orezrie. (Dar atunci, dac este vorba de nazism, cei care l-au aplicat n-ar trebui urmriti si pedepsiti asa cum au fost prinsi si judecati cei de la Nrenberg, Eichmann si altii ? Dar Pol Pot si ceilalti, fiind coministi, au fost iertati, asa cum au fost si sunt iertati toti clii comunisti, morti sau nc n viat, unii chiar primiti, azi mc, cu covorul rosu ca Fidel Castro sau Ziang Je Min). Nici unul din regimurile comuniste nu a fost o exceptie, toate au fost genocidare, soldndu-se cu victime nsumnd enorme procente din populatia lor global. Pol Pot nu a fost un exemplu fr precedent, ci a repetat, n culoarea local, tardiv dar tot att de productiv, experienta tuturor celorlalte regimuri marxiste. Lenin, Stalin, Mao, Ho Si Min, Dej, Castro, Dimitrov si ceilalti, au fost precedentii iubiti ai tuturor celorlalti satrapi mai mari sau mai mici, mai europeni sau mai exotici, inclusiv ai Khmerilor rosii. Nedndu-m btut, am cerut totusi dlui Berchem s se conformeze regulei rubricii si s-mi publice reactia. A venit ultimul rspuns, de la responsabilul rubricii, de fapt al discursului contemporan, al gazetei sale, dl Andr Naef, prin care mi se aducea la cunostint c ntruct autorul articolului mi rspunsese la prima scrisoare, dezbaterea particular trebuia s nceteze, ca si cum de prerile lor aveam eu nevoie. Si dezbaterea a ncetat, ca de fiecare dat cnd gardienilor mitului li se arat lucruri pe care nu vor s le vad. Convingerile bine nrdcinate tind s nlture toate argumentele care risc s le pun n dificultate. n ce ne priveste, vom continua s publicm recenzii, comentarii, reactii, ca cea de mai sus, interviuri si alte materiale privind asemnrile structurale dintre nazism si comunism, ori privind nocivitatea ocultrii ororilor comunismului la adpostul excesului de memorie privind nazismul, prezentat ca singurul si cel mai mare ru al secolului XX. S mai amintim c nazismul e mort de mult, n vreme ce comunismul, la adpostul luptei mpotriva unei fantome, nfometeaz si omoar nc mult lume ? Stefan Racovitz CUPRINS