Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Corin Braga - Oniria. Jurnal de Vise (1985-1995)

Corin Braga - Oniria. Jurnal de Vise (1985-1995)

Ratings: (0)|Views: 131|Likes:
Published by StericaSt

More info:

Published by: StericaSt on Jul 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2013

pdf

text

original

 
CORIN BRAGAONIRIA
 Jurnal de vise (1985-1995)
Visul continuu(În loc de Introducere)
 Î 
şi fac loc în nopţile mele vise care au o strălucire hipnotică.Multă vreme după trezire, ele îmi rămîn întipărite pe retină caun desen de neon în întuneric. Cu cît mă concentrez mai mult asupra forfotei de figuri care se fugăresc prin spatele ochilor mei, cu atît ele capătă mâi multă viaţă. Cel mai simplu mijlocde a-mi păstra visele este de a mă trezi brusc dimineaţa, şi de ale fixa, unul cîte unul, în chihlimbarul scrisului. Uneori ajung săle notez cu ochii aproape închişi, lăsînd mîna să transcriemecanic ceea ce privirea întoarsă înăuntru urmăreşte fascinată pe traseele încă nestinse ale somnului. Cu cît focalizez mai puternic o scenă, pe care vreau să o descriu în cele mai miciamănunte, cu atît celelalte scene se scufundă într-o ceaţă denepătruns. De aceea, e bine să fac, imediat ce am scos capul lasuprafaţă din lichidul nopţii, o scurtă recapitulare a tot ceea ceam visat, care să întipărească, pe ceara moale a amintirii,momentele de răscruce. Există practici onirice mult maicomplicate, dar acestea nu ţin de literatură, ci de mistică. Spreexemplu, să îmi propun să-mi văd mîna în vis. Nu mi-a reuşit niciodată acest exerciţiu şamanic, n-am ştiut cum să-mi aducaminte în timpul somnului de ceea ce vreau să fac, sau n-amavut suficientă putere de concentrare pentru asta.Visurile sînt lumea de zi cu zi văzută pe dos. Cînd nu amavut acces la acest revers al ţesăturii m-am simţit întotdeauna,ameninţai. Imaginile visului au o încărcătură care îmi refacesentimentul de plinătate interioară. Ele mă fragilizează şi măfac mai puternic în acelaşi timp. In zilele în care mă apasă unvis devin vulnerabil, fiindcă nu am acea sclipire de lamă ainteligenţei care să-mi permită să fiu mai rapid decît realitateaşi să o domin. Plec în lume cu o spaimă sau o vinovăţie în carese află înfăşat copilul bastard al visului pe care nu vreau să-l pierd. Pentru a evita această stare de nesiguranţă şi disociere,
 
tind să mă mut pe un alt nivel sufletesc. Acesta e nivelulrealităţii. Dar şi al cursei infernale a timpului. Pentru că, dacămă smulg o perioadă mai îndelungată de pîlpîirile vitale aleizvorului nocturn, văd cum zilele încep să se rotească tot maiameţitor. Devin alunecos şi nu mai am nici un punct de sprijin prin care să opresc bătrîneţea. Cît timp am fost în contact cutărîmul visului nu am avut niciodată spaimă de moarte. Visurileau o vibraţie care mă menţine într-un prezent continuu; înschimb, am simţit că îmbătrînesc atunci cînd m-am lăsat prins prea mult de viaţa trează. Activitatea intelectuală şi explorareaviselor sînt faţa şi reversul aceleiaşi vieţi, încît mă scindez atunci cînd
5
rătăcesc doar pe una din căi. Fără jumătatea nocturnă mi-aşamputa sufletul.Schopenhauer compară lumea reală cu o carte pe care ociteşti răşfoind-o în ordine de la prima pină la ultima pagină, iar lumea visului cu o carte pe care o citeşti pe sărite. Sentimentulrealităţii este dat de continuitatea lecturii, în timp ce impresiade halucinaţie s-ar datora lecturii discontinue. Punînd cap la cap paginile visului ar trebui să iasă la iveală o reprezentarehalucinatorie a lumii, complementară percepţiei diurne. E ca şicum mi-aş pune pe ochi lentilele negre ale delimlui, prin carefigurile apar deformate şi neliniştitoare, obiectele se înmoaie şise alungesc, contururile încep să se balanseze. Ar fi lumeavăzută în negativ, sub lumina de coşmar a unui soare negrusubteran. Dar şi o lume feerică, pentru că are vibraţia genuinăşi caldă a izvoarelor propriului suflet. Ocheanul visu
lui este uninstrument de explorare a tot ceea ce dispare în lumina zilei. Moartea, spreexemplu.
Romanele mele sîni o încercare de a pune cap la capimaginile onirice care m-au obsedat, pentru a alcătui un filmcontinuu. Pe firul lui, ai' trebui să se poată coborî pe tărîmullumii celeilalte. Acest jurnal, în schimb, lasă paginile de vise îndezordinea în care au apărut ele; poate că fulgurările izolate auşi ele puterea de a lumina adîncurile. Este posibil să visez un viscontinuu, în care realitatea curge din coşmar în feerie, şiinvers? Acest jurnal este o mereu reluată încercare de a decoladin lumea de zi cu zi înspre lumea de dincolo, de aceea paginilelui sînt scăldate cînd de lumina de cenuşă a cotidianului,cînd de culorile mirifi
ce alenoctambuliei.
 
*Î
n ciuda aparenţelor, numele care apar în acest jurnal nuaparţin unor oameni reali, ci răsfrîngerii lor în capul meu strîmb.De aceea, îi rog pe Ruxandra, pe mama şi pe tatăl meu, pe toţiceilalţi, să nu încerce să se recunoască în ele, ca să nu îmisporească panica pe care mi-o provoacă publicarea unuidocument intim.
19851 septembrie
 Jung povesteşte că, fiind copil, umbla pe sub pămînt, princamere întunecate şi luminoase. A descoperit că, noaptea,mama sa trecea vaporoasă prin casă, plutind. Şi-a construit opăpuşă de lemn şi o amuletă de piatră, pe care le ţineaascunse, pentru ca secretul să îl scape de teamă. Ori de cîte oriel se gîndeşte la ele, eu simt că scrisul e o amuletă ascunsă. Opietricică la care ei se gîndesc.
2 septembrie, de-abia!
Mă sufoc. Copiii îmi intră pe sub unghii, mă trag de sfircuri, îmi bagă degetele în nas
. Î
n cur! Apoi vin părinţii, trîntesc şi închid uşile, dar cel mai adesea le deschid. Trebuie să îi suporţi,nu!?Mi-e teamă că am să-mi inhib scrisul dacă îl mai amîn. Fetiţavrea să vină după mine în cameră, noroc că a reţinut-o maică-sa. Nu ştiu cum să mai înjur, adică scriu caSă vedem viseleAu fost două, tocmai credeam că le-am uitat, dar uite-o peaceastă fată. A murit de curînd, mă aflu la înmormîntarea ei.Coborîm cu toţii din pod, unde se află patul mortuar. Pe scărilelargi mă împiedic de picioarele profesorului de teoria literaturii,care mă consolează, apoi mă lasă să alunec spre soţia sa. Defapt, fata moartă, o fostă colegă, mă chemase la moarteamamei sale, între timp însă se pare că a înlocuit-o pe catafalc. Trec tot mai repede prin camere ca nişte gîtuituri de stomac,ale căror mobile nu le pot desluşi din cauza luminii de grotăcaldă, spre o ultimă încăpere, prototip al acestora, ca şi cum aşsta pe loc înaintînd prin straturi succesive de realitate.
3 septembrie
Cînd trebuie să concep cuvîntări, pierd realitatea scrisului.Probabil nu eu le scriu, am interiorizat cenzura publică. De ce

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
imparattraian liked this
macovei_alis liked this
Dan liked this
sherryka liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->