Vizualizarea faciliteaza accesul le cea de-a patra dimensiune Etapele vizualizarii Exercitii de vizualizare Vizualizarea si fenomenele paranormale

Etapele vizualizarii Este evident ca orice analiza teoretica, orict de complexa si profunda ar fi, nu poate nicicum sa nlocuiasca experienta directa a vizualizarii. De aceea este necesar sa amintim care sunt fazele unui proces de vizualizare, nteles n esenta ca un proces de autocunoastere si autocontrol. a) Prima etapa este relaxarea care poate fi atinsa cu usurinta, uznd fie de metodele moderne de relaxare, (training autogen Schultz, metode sofrologice, relaxarea progresiva a lui Jacobson etc.), fie prin nsusirea unor tehnici stravechi - sursa de inspiratie pentru cele dinti - cum este Shavasana (sau "postura cadavrului") cunoscuta n yoga de mii de ani. Simpla autosugestie cu un continut specific relaxarii poate avea un efect neasteptat. b) Concentrarea este etapa urmatoare si consta n capacitatea de focalizare a ntregii energii mentale asupra unui singur obiect, imagine. Interiorizarea, alungarea gndurilor parazite, ndepartarea fluctuatiei mentale sunt piedicile ce trebuie nlaturate pentru a realiza o buna concentrare. Ea poate fi la nceput realizata asupra unui obiect exterior (n acest sens yantras - imaginile simbolice folosite n yoga, sunt recomandate - figura .). Ulterior, obiectul asupra caruia s-a facut concentrarea, poate fi interiorizat, continundu-se concentrarea mentala cu o mai mare focalizare, pentru ca ea sa nu dispara din cmpul mental. Aceasta ultima faza presupune un autocontrol superior al propriilor gnduri, controlul respiratiei si realizarea unei profunde relaxari si interiorizari. n momentul n care imaginea obiectului ne ramne n fata "ochiului mintii" constanta si o putem "privi" cu claritate, n toate nsusirile sale caracteristice nseamna ca am atins o buna concentrare. c) Contemplarea detasata a acestor nsusiri ar fi etapa urmatoare. Faptul contemplarii ofera individului posibilitatea reconsiderarii sensului obiectului asupra caruia s-a concentrat. A contempla nseamna a patrunde n nivelurile sensului si semnificatiei nevazute, ocultate, din acel obiect. O matura ca obiect al concentrarii poate parea ceva anost, fad, lipsit de interes. Patrunznd mai adnc n contemplarea maturii se ajunge la sensul

ei, acela de a face curat, de a nlatura murdaria. Mai mult, a face curat nseamna la un nivel superior a purifica, a clarifica, a limpezi, a atinge puritatea absoluta. Si acest proces contemplativ poate fi aplicat oricarui lucru din lume. Pentru cel care stie sa contemple lumea cu adevarat, sensurile profunde ies la iveala si nimic nu mai poate fi considerat atunci, ca fiind absolut bun sau absolut rau, doar urt sau doar frumos. Fiecare lucru, fiinta, si are n fond un rost superior de a fi. Trebuie doar sa nvatam sa privim, sa contemplam, cautnd mereu sa conferim semnificatii profunde lumii n care traim. d) Ultima etapa este evident vizualizarea propriu-zisa, faza n care devenim capabili sa patrundem din interiorul constiintei, consistenta imaginii care ne apare acum clar n ecranul mental, cu toate nsusirile sale. napoi la nceput Exercitii de vizualizare Pentru cel ce doreste sa puna n practica vizualizarea se recomanda cteva exercitii care trebuie executate pe un fond de relaxare totala, ncadrate ntr-un spatiu mental neafectat. Efectele vizualizarii nu sunt regasite doar n domeniul predilect al psihoterapiei. La fel de bine, medicina straveche a utilizat vizualizarea ca mijloc de nsanatosire, de vindecare a afectiunilor corpului. Babilonienii, egiptenii, grecii din antichitate, utilizau tehnica vizualizarii pentru vindecare, considernd ca fiinte supranaturale si demonii cauzau boala. Vindecarea consta n rituri magice si religioase. 1) Un prim exercitiu consta n vizualizarea unui obiect simplu, de dimensiuni mici, bidimensional, cum ar fi o figura geometrica (triunghi, cerc). Imaginea mentala care apare poate sa nu fie perfect identica cu cea reala, ceea ce nu diminueaza calitatea vizualizarii. Vizualizarea obiectelor simple, tridimensionale, familiare (mar, floare, ceasca) se desfasoara astfel: obiectul va fi asezat n fata, fara alte obiecte n jur, care sa distraga atentia; dupa cteva minute de concentrare imaginea va fi interiorizata si va fi contemplata cu ochiul mintii, constientizndu-se culoarea, forma, neregularitatile, ncercnd sa patrundem mai adnc n sensul si semnificatia sa. 2) Exercitiul urmator are ca scop surprinderea mentala a miscarii obiectelor. Se va imagina cum ne miscam lent n jurul obiectului privind si nregistrnd detaliile, schimbarile de unghi si perspectiva.

Impresia de mobilitate mentala poate fi obtinuta imaginndu-va ca actionati fata de anumite obiecte: priviti o masina; imaginati-va ca va asezati la volan; priviti apoi din toate unghiurile posibile. Un alt procedeu este acela de a ne imagina obiectele miscndu-se n jurul nostru, dupa care ne miscam noi n jurul lor. Aceste exercitii de vizualizare confera n final controlul imaginatiei. 3) Urmeaza, n ordinea complexitatii, dezvoltarea capacitatii de a vizualiza, transformarea imaginii. Imaginarea succesiva a unei sali de teatru pline, apoi goala, cu luminile stinse, miscarea dinaintea spectacolului, sau imaginarea procesului de crestere, dintr-un bob, a unei plante pna la rodire, sunt doar cteva exemple. 4) O ultima etapa este aceea a vizualizarii unei persoane. Desi vom relua pe larg aceasta etapa ca fiind esentiala n tehnicile pentru experienta n afara corpului, notam ca este importanta alegerea unei persoane cunoscute, dragi; ne vom imagina culoarea ochilor, pielea, parul, forma gurii, nasul, corpul persoanei, felul cum sta. Urmarim de exemplu, atitudinea ei ntr-o conversatie, tonul, gesturile, expresia fetei la despartire. Se constata adesea, ca multi indivizi au dificultati n a se vedea pe sine n viziunile create. Pentru a nlatura acest neajuns, se va folosi exercitiul autocontemplarii n oglinda, de preferinta nud. 5) Alte exercitii de vizualizare Aceste exemple de vizualizare nu vor ramne nsa la stadiul unor imagini mai mult sau mai putin clare, ci vor fi mbogatite ulterior cu senzatii diverse: vom mirosi marul imaginat, l vom gusta, l vom pipai, vom auzi motorul masinii, vom simti mirosul florii imaginate, vom auzi tonul vocii persoanei cu care discutam imaginar sau vom simti atingerea sa pe umar. a.. O padure n munti - pacientul urca n munti si descrie privelistea, aceasta evidentiind trairile subiective fata de cariera sa; b.. Vizualizeaza o casa si camerele componente (simbolul personalitatii lui); c.. Situatiile sexuale - care tradeaza modul de raportare la celalalt n situatii intime; d.. Leu ntr-o cusca, jungla, desert - reflecta tendintele agresive; e.. O mlastina n marginea pajistii - el trebuie sa descrie figura ce emerge din acel loc. f.. Pacientul se vizualizeaza la o distanta sigura de padure sau cusca;

Psihosintezele reprezinta o serie de tehnici descrise de Roberto Assagioli si vizeaza integrarea armonioasa a naturii umane n ansamblul social. Printre ele se afla si metoda de vizualizare simbolica. El utilizeaza patru tipuri de simboluri n terapie: a.. sinteza-integrare (balanta); b.. relatii umane armonioase (doua palme batndu-se una de alta); c.. simbolul masculinitatii si feminitatii (ceasca de aur); d.. stari afective. Aceasta tehnica ne ajuta sa gaseasca imaginea vizuala ce corespunde gndirii nonverbale. napoi la nceput Vizualizarea si fenomenele paranormale Inevitabil, vizualizarea ne arata si cealalta fateta a sa, mai misterioasa si insondabila. Daca, ceea ce am descris anterior reprezinta metode constiente de control asupra imageriei mentale, ceea ce vom prezenta n continuare tine de o scrutare cu totul inedita a inconstientului, acest rezervor imens de cunoastere. nca necunoscuta. Cele mai multe dintre fenomenele paranormale (telepatie, perceptie extrasenzoriala, psihokinezie) se exprima prin mijlocirea imaginilor. Starea de vizualizare receptiva e o stare n care persoana poate primi informatii pe o cale extrasenzoriala despre starea mentala a altor persoane (n telepatie, de exemplu), obiecte sau evenimente (n clarviziune), asupra evenimentelor viitoare (n precognitie) sau trecute (n retrocognitie). Despre telepatie, Wolf Messing - fizician rus - spunea: "gndirea oamenilor ajunge la mine ca imagine. De obicei vad imagini ale actiunilor sau locuri specifice. Mai nti ma relaxez, apoi, printr-un efort de vointa vad deodata rezultatul final al evenimentului stralucind n fata mea". Bob Hoffman si Ernst Pecci (unul fizician, celalalt psihiatru) au dezvoltat un sistem de terapie fizica numit tehnica Fischer-Hoffman. Acesta implica imaginarea sanctuarului interior si a unui spirit care ajuta vizualizarea receptiva. Fenomenele paranormale, cum ar fi telepatia, clarviziunea, fenomenele ESP, presupun vizualizarea receptiva, n timp ce psihokinezia, de exemplu, implica o vizualizare emisiva, supusa controlului constient si efortului de concentrare si exteriorizare. Clarviziunea implica, aparent, vizualizarea receptiva n maniera asemanatoare cu receptia n telepatie. Vizualizarea intervine si atunci cnd

se realizeaza acea "lectura psihica" prin care se pot descrie evenimentele din trecutul persoanei, situatiile prezente ce implica persoane, evenimente despre viitorul persoanei. Vizualizarea sau "citirea" pot fi utilizate pentru a determina informatiile despre starea de sanatate a subiectului. Aceste informatii pot fi generale, fie implica informatii specifice, cu diagnostic medical. ntre tehnicile utilizate n clarviziune se afla si vizualizarea clara a corpului pacientului. Unii vad zonele sanatoase ca lumina si diferitele boli ca ntuneric; altii vad bacterii, aure, blocuri de energie. O alta forma de clarviziune implica transformarea imaginii dintr-o actiune ideomotorie n radiestezie (de exemplu, amplasarea apei si a mineralelor subterane). Clarviziunea include abilitatea de a vedea scene si locuri la distanta. Una dintre tehnicile folosite pentru a nsoti clarviziunea, presupune calatoria mentala a persoanei, n locul pe care doreste sa-l vada si apoi sa-l priveasca ca si cum ar fi acolo. Uneori, cei ce au aceste capacitati utilizeaza un glob de cristal sau un inel cu diamant pentru vizualizarea semnelor. Psihologul american McKellor considera ca vizualizarea facilitata prin globul de cristal este un fel de imagine eidetica tridimensionala si tinde sa apara color. Un alt tip de calatorie mentala l constituie experienta n afara corpului (OBE) sau calatoria astrala, careia de altfel, i-am dedicat un ntreg capitol. Persoana se simte ca si cum ar avea alt corp. n timpul calatoriei astrale devine total inconstienta de senzatiile din corpul fizic. Psihokinezia (PK) ca fenomen de influentare directa a obiectelor prin intermediul mintii, foloseste de asemenea, vizualizarea. ntre tehnicile de experimentare a PK amintim: vizualizarea unui obiect cu "ochiul mintii si imaginea lui miscndu-se (deci ca proces) sau perceperea lui vizuala la sfrsitul procesului (n stadiul final), dupa ce s-a miscat. Aceasta este vizualizarea programata, utilizata cu precadere n procesul creativ. Vindecarea fizica poate fi gndita ca o forma speciala de PK n care mintea influenteaza direct tesuturile organismului. Sugestiile pentru folosirea unui exercitiu programat n vindecarea fizica sunt: vizualizarea persoanei ce va fi ajutata ca fiind nconjurata de lumina alba; singuri putem vizualiza persoana bolnava, nconjurata de o atmosfera de dragoste; putem imagina energia curgnd din corpul nostru n corpul persoanei bolnave; ne putem vizualiza pe noi mergnd n corpul persoanei bolnave si schimbnd zona afectata cu una sanatoasa.

Iata, cteva dintre metodele ce tin de natura vindecarii sunt si ele de natura vizuala: o persoana poate vindeca direct cu energia din interiorul corpului; multe vizualizari utilizeaza energia din afara persoanei Dumnezeu, univers, alta persoana. Emotiile pozitive, sentimentul iubirii, influenteaza abilitatea persoanei de a vizualiza si comuta energia vindecatoare. Asadar, vizualizarea este un proces psihic cu profunde implicatii n viata noastra cotidiana, n starea noastra de sanatate si chiar n obtinerea unor performante mai mult sau mai putin, de natura paranormala. Desi acest termen impropriu "paranormal", nu ar mai reflecta atunci, o transcendere a normalitatii ci, pur si simplu o reconsiderare a sa, n cazul n care fiecare dintre noi ar ntelege si ar aplica aceste metode, unele dintre ele fiind - sa recunoastem - att de accesibile. Prin dedublare controlata, ntelegem separarea deplin constienta a corpului de structurile subtile, n asa maniera nct fiinta devine constienta de unul sau mai multe corpuri, diferite de corpul sau fizic, ea putnd sa se deplaseze n spatiu, liber, independent de structura sa grosiera (corpul fizic). Vom explica n continuare ce nseamna a fi deplin constient - n decursul unei experiente de dedublare: A) La ntoarcere, subiectul pastreaza din experienta lui si din tot ce a putut percepe si ndeplini n aceasta stare de dedublare, o amintire foarte clara, deseori mai clara dect amintirile din viata sa curenta. B) Pe durata dedublarii, experimentatorul pastreaza la dispozitia sa toate amintirile starii de veghe; n consecinta el poseda cunoasterea imediata a caracterului exceptional al acestei experiente, gratie unui "sui generis" sentiment inefabil, care scapa descrierii. C) n afara cazurilor exceptionale si incomplete, dedublarea este voluntara, deci succede practicii exercitiilor al caror tel este de a induce aceasta stare. Aceste practici trebuie n general prelungite foarte mult timp nainte de a se produce prima dedublare. Persevernd, n aceasta metoda, dupa prima dedublare realizata, toate celelalte se succed mult mai usor. napoi la nceput