Relatia dintre incipit si final in basmul cult

Basmul este o specie a genului epic in proza si are ca tema lupta dintre bine sir au. Sunt relatate intamplari fantastice, la care iau parte personaje inzestrate cu puteri supranaturale iar deznodamantul este aproape intotdeauna fericit. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult si cuprinde, alaturi de elemente tipice basmului:tema, formule(de inceput, mijloc si de final), motive(motivul imparatului fara urmas, motivul superioritatii mezinului, motivul armelor, motivul probelor, al labirintului, al personajelor adjuvant dotate cu puteri supranaturale), numeroase elemente fantastice si trasaturi originale. Ca si alte basme populare, basmul lui Creanga mizeaza pe tema formarii eroului, a maturizarii lui. Lupta dintre bine si rau devine pretext pt a demonstra o teza morala conform careia, in cele din urma, bunatatea si curajul, dublate de istetime vor fi intotdeauna capabile sa triumfe asupra egoismului si vicleniei. Strcutura basmului este tipica-o situatie initiala de echilibru: prezentarea Craiului si a celor trei fii, prejudicierea: Imparatul Verde nu are urmasi sic ere ajutorul fratelui sau, Craiul. Incercarea de a remedia aceasta situatie corspunde desfasurarii actiunii si probelor pe care Harap-Alb este nevoit sa le depaseasca iar ultimei situatii-tip- restabilirea echilibrului initial-ii corespund nunta si castigarea tronului. Ca in orice basm, personajele sunt construite pe baza unor tipologii clasice; personaje positive:protagonistul Harap-Alb si cei care il ajuta, personaje negative:antagonistul, respectiv Spanul. Se remarca, insa, faptul ca personajele malefic nu mai sunt reprezentate aici de balauri, vrajitoare,scorpii, ci de Span, dar si de Imparatul Ros.Cei doi sunt personaje absolute necesare devenirii eroului si initierii lui in tainele vietii. Ei nu au nimic in trasaturile fabuloase care caraterizau reprezentantii raului in alte basme, ci din defectele acestora: viclenie, autoritate extrema, invidie, care tin mai mult de carente de ordin moral, pe care eroul ar trebui sa le evite. De asemenea, nici protagonistul nu are trasaturi fantastice si nu este construit exclusiv pe un tipar pozitiv.El este caracterizat atat direct, de narator, de celelalte personaj si prin autocaracterizare,cat si indirect pin gesturi, fapte, atitudine. Cu toate ca dispune de calitatile necesare: milostenie,, curaj, calatoria pe care o va parcurge are rolul de a`I grabi maturizarea si de a`l forma drept un barbat capabil sa isi ia viata in propriile maini si sa conduca o imparatie. personajului, devenit, dupa intalnirea cu Spanul, Harap-Alb,nume ce arata dubla sa personalitate:om inferior-sluga, dar si superior(inocenta,demnitate)-stapan. De altfel, intalnirea cu Spanul sta la baza procesului de maturizare a eroului,protagonist si antagonist, aflati intr`o vesnica antiteza.Desi initial refuza sa calatoreasca insotit de un strain, fiul craiului va cadea

in capcana Spanului si va trebui sa suporte consecintele nerespectarii sfaturilor date de tatal sau. Intalnirea dintre cei doi este insa absolute necesara. Nu intamplator Spanul este cel care ii da numele, fortandu`l sa se individualizeze prin actiunile si gandurile sale. Eroul seamana cu Fat-Frumos din basmele populare. Drumul sau spre imparatie este calea spre implinirea destinului. Dupa ce afla ce este necazul, el realizeaza ca prevestirea Sfintei Duminici, la inceputul calatoriei, ai sa ajungi imparat cum n`ai mai fost altul pe fata pamantului , s`a implinit. Asa cum am mentionat anterior, specifica basmului este si o anumita structura, identificata si analizata de teoreticianul rus V. Propp in studiul Morfologia basmului . Pe langa aceasta trebuie reamintit faptul ca atat incipitul, cat si finalul unui basm tin tot de un anumit tipar, cliseu. Intre cele doua formule, de inceput si de incheiere, se afla tot universul basmului, peripetiile eroului, formarea sa. Astfel, formula introductive, amu cica era odata intr`o tara un craiu permite naratorului sa delimiteza clar realitatea de fictiune dar, pe de alta parte, calauzeste cititorul spre alte meleaguri, cele ale imaginatiei. Spatiul si timpul vag conturate creaza tocmai impresia desprinderii de universul concret, limitat si ofera frau liber imaginatiei. Si tocami aceasta disponibilitate spre visare, spre ludic,potentate si de incipitul basmului joaca un rol important pt cititorul obisnuit. Finalul: Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine, inca.Cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la vo, cine are bani, bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda evoca atmosfera tipica basmului, aceea de veselie, petrecere continua, ustificata de atingerea scopurilor si satisfactia reusitei. Pe de alta parte, nu intamplator, naratorul sesizeaza cititorului diferentierea cclara dintre cele doua lumi: acolo - la voi . Acolo, in lumea basmului, petrecerea poate tine la nesfarsit, aici, in lumea obisnuita, ea este rezervata numai unora, in baza unor reguli clar stabilite: cine are bani si acceptate cine nu, se uita si rabda .