ISTORIA EUROPEI CONTEMPORANE

CUPRINS 1. Consecin ele primului r zboi mondial si noua ordine interna ional 2. Rusia: de la revolu ia din februarie 1917 la Republic sovietic . 3. U.R.S.S. constituirea, via a politic si dezvoltarea social-economic in perioada interbelic . 4. rile Europei de Vest in perioada interbelic (1918-1939) 5. rile Europei Centrale si de Sud-Est in anii 1918-1939. 6. Al doilea r zboi mondial (1939-1945). 7. Organizarea postbelic a lumii si evolu ia rela iilor interna ionale dup cel de-al doilea r zboi mondial. 8. Evolu ia economic si politic a rilor Europei de Vest in perioada postbelic . 9. Evolu ia rile din Europa Central si de Sud-Est in perioada postbelic (1945-1989). 10. Evolu ia U.R.S.S. in perioada 1945-1985. 11. Dezintegrarea U.R.S.S. 12. Schimbarea regimurilor politice si transform rile economice din statele Europei de R s rit (1989-1991). 13. Sfarsitul r zboiului rece . Formarea unei lumi multipolare. 3 1. Consecin ele primului r zboi mondial si noua ordine interna ional . Obiectivele capitolului - Evocarea obiectivelor urm rite de marile puteri angajate in primul r zboi mondial. - De a urm ri modul in care un conflict regional s-a transformat intr-un r zboi mondial si r zboi total - De a reliefa impactul r zboiului asupra organiz rii ordinii politice mondiale postbelice Pan in anul 1914 nu au existat nici un fel de r zboaie mondiale, iar continentul european, incepand cu anul 1871, a cunoscut o perioad de pace relativ . Echilibrul politic era men inut de

cei sase juc tori principali din partida interna ional din Europa, cunoscu i sub numele de Mari Puteri (Anglia, Fran a, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia din 1871 Germania mare, si dup unificare Italia) la care se mai adaugau SUA si Japonia. R zboaiele in care au fost implicate Marile Puteri dea lungul secolului al XIX-lea au fost relativ scurte si cu o participare redus erau implicate dou sau trei state - cum a fost in cazul R zboiului Crimeii (1853-1856). In vara anului 1914, undeva in Balcani , un conflict dintre Serbia si AustroUngaria va genera un adev rat lan al confrunt rilor si declara iilor de r zboi. El va c p ta dimensiuni apocaliptice, in urma escalad rii iresponsabile a loviturilor reciproce, a ambi iilor si provoc rilor nem surate ale celor mai mari puteri industriale ale lumii, inaugurand un secol de violen la scar planetar . In viziunea lui John Barber, un conflict de asemenea propor ii soldat cu 9 milioane de mor i pe campurile de lupt si un bilan al costurilor militare de 961 miliarde franci aur - a fost generat, in principiu, de un ardent na ionalism si de influen a celor dou sisteme potrivnice de alian e . R zboiul a inceput la 28 iulie 1914, avand drept pretext asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, s varsit la Sarajevo la 28 iunie. Conflictul dintre Austro-Ungaria si Serbia a generalizat iar marile puteri europene au intrat, rand pe rand, in r zboi. La 1 august Germania a declarat r zboi Rusiei, ce s-a situat de partea Serbiei; apoi la 3 august Fran ei, iar la 4 august a declarat r zboi Belgiei. Intr-un interval de dou s pt mani r zboiul a primit o dimensiune european . In august 1916, Romania a aderat la tab ra Antantei pentru eliberarea Transilvaniei de sub st panirea Austro-Ungariei. In sprijinul Angliei si Fran ei in anul 1917 vin Statele Unite ale Americii si Grecia. Angajarea treptat in conflict a unor state din afara continentului european, animate de aceleasi proiecte imperialiste si colonialiste sau de sentimente na ionale a transformat r zboiul intr-un r zboi mondial.

Nici una dintre marile puteri implicate nu b nuiau urm rile gestului lor. Germania si Rusia arilor nu avea nevoie de acest conflict care le va deturna de pe traiectoria unei evolu ii economice promi toare si le va expune unor pericole de moarte. Nici Fran a si Marea Britanie nu intuiau c lupta lor impotriva ascensiunii germane pe continent va duce la inceputul sfarsitului primatului europenilor si avanpremiera hegemoniei SUA. Ignorand aceste aspecte, fiecare dintre marile puteri implicate in r zboi urm rea realizarea unui anumit scop. Austro-Ungaria si-a direc ionat expansiunea politic si militar in Balcani, spre Dalma ia, Albania, Bosnia-Her egovina. Reichul german, urm rea crearea unei Mitteleurope prin inglobarea unor teritorii din Europa si Asia si crearea unui imperiu colonial, desfiin area Fran ei ca mare putere. Celor dou mari puteri - Austro-Ungaria si Germania lui Wilhelm al II-lea le-a revenit r spunderea direct si imediat pentru declansarea primului r zboi mondial. Obiectivele si planurile celor dou mari puteri le situau automat pe pozi ii adverse fa de Italia, Serbia si mai ales fa de Rusia arist , protectoarea slavilor din regiune, prima putere 4 ortodox a lumii si a continentului si principala competitoare, al turi de Fran a si Marea Britanie, in lupta pentru st panirea stramtorilor Bosfor si Dardanele. Primul r zboi mondial a implicat toate marile puteri si toate rile europene, cu excep ia Spaniei, Olandei, a celor trei ri scandinave si a Elve iei. S-au confruntat dou coali ii politicomilitare - Antanta si Tripla Alian ; treptat, in orbita r zboiului au fost cuprinse 28 de state cu o popula ie de 1,5 mlrd. de locuitori. For a militar angajat a fost impresionant . Principalele state beligerante au mobilizat un contingent de 65 de milioane de solda i la care se adaug si tehnica militar cu o mare capacitate de a ac iona si de distrugere. Utilizarea avionului si submarinului a oferit noi dimensiuni luptelor de pe uscat si pe ap , fiind sterse deosebirile dintre front si spatele

frontului. Tancul si armele chimice au transformat r zboiul de transee intr-unul de uzur . Intrarea in r zboi a Statelor Unite de partea Alia ilor, in 1917, a permis acestora s il castige in anul 1918. Pr busirea puterilor centrale s-a produs in toamna anului 1918: Bulgaria a semnat armisti iul la 29 septembrie, Turcia la 30 octombrie, Austro-Ungaria la 4 noiembrie iar Germania cedeaz dup abdicarea imp ratului Wilhelm al II-lea, armisti iul fiind semnat la Rethondes, lang Compiegne, la 11 noiembrie 1918. In viziunea istoricului Camil Muresanu acest r zboi, in prim sau ultim instan , a stat la originea tuturor evenimentelor de cosmar ce au marcat atat de adanc si de tragic secolul al XXlea. A fost intaiul r zboi total: in ac iuni fiind implicate nu numai efectivele armate ale rilor beligerante ci si intreaga popula ie, antrenat in organizarea unei uriase industrii militare; urm rile lui au fost resim ite pe intreg teritoriul statelor beligerante (chiar si pe al celor neutre), nu numai in zonele de opera iuni; a fost purtat in toate mediile fizice posibile: pe uscat, in aer, pe ap si sub ap . O alt fa et a r zboiului a fost r zboiul economic; blocada economic instituit de Antanta contribuind din plin la infrangerea blocului austro-german. Urm rile sale au fost de o complexitate extraordinar : au fost inl turate patru dinastii domnitoare - Romanovii din Rusia, Hohenzollernii din Germania, Habsburgii din Austro-Ungaria si Sultanii din Imperiul otoman; a crescut num rul republicilor in compara ie cu cel al monarhiilor; mai multe state au adoptat constitu ii sau au realizat reforme democratice. R zboiul a sl bit Europa, in primul rand in beneficiul Statelor Unite. Din situa ia de debitori inainte de r zboi, la sfarsitul acestuia, Statele Unite au devenit creditorii continentului european. Puterile europene au iesit din r zboi decimate dup care a urmat falimentul lor moral. Conferin a de pace de la Paris Tratatele de pace au fost preg tite la Conferin a de pace ce s-a reunit la Paris, incepand cu

18 ianuarie 1919. Dezbaterile au fost dominate ini ial de Consiliul celor zece, din care f ceau parte cate doi reprezentan i ai Fran ei, Statelor Unite, Marii Britanii, Italiei si Japoniei, apoi de Consiliul celor patru, care-i reunea pe presedintele guvernului francez, Georges Clemenceau, primul ministru britanic, Lloyd George, presedintele Statelor Unite, Woodrow Wilson si presedintele guvernului italian Vittorio Orlando. Un rol determinant l-au jucat dou persoane, Clemenceau si Wilson, Conferin a de pace sem nand adesea datorit concep iilor lor opuse cu un duel. Mul i au eviden iat, comparativ, realismul, chiar cinismul lui Clemenceau si idealismul lui Wilson . Principala preocupare a lui Clemenceau era ob inerea de garan ii pentru securitatea Fran ei in timp ce Wilson voia s instaureze pacea universal . In acest scop, presedintele american considera c dou elemente sunt decesive: dreptul popoarelor de a dispune de ele insele, ce ar determina dispari ia principalei cauze a conflictelor si crearea unei ligi a na iunilor , care s reglementeze dreptul interna ional prin impunerea autorit ii sale morale asupra tuturor statelor. Textul ce a servit baz pentru discu ii a fost mesajul presedintelui american din 8 ianuarie 1918, Cele 14 puncte, in care pleda pentru dreptul popoarelor la autodeterminare si aplicarea principiului na ionalit ilor. Presedintele american promova si ideea constituirii unei organiza ii a na iunilor ce trebuia s garanteze pacea mondial . In anii r zboiului problema organiz rii ordinii mondiale a generat 5 numeroase dezbateri care s-au materializat in diverse proiecte, planuri, propuneri de organizare interstatal . Toate aceste c ut ri urm reau crearea unui sistem prin care pacea s poat fi ap rat , s fie folosite doar mijloacele pasnice pentru rezolvarea conflictelor si eliminarea pe aceast cale a r zboiului. In proiectele elaborate se preconiza practic crearea unei Europe noi, organizat pe baza principiului na ionalit ilor. Diverse documente adoptate in anii r zboiului, care demonstrau

preocuparea pentru organizarea postbelic , con ineau principii care se vor reg si in viitorul Pact al Societ ii Na iunilor: egalitatea intre state, dreptul de suveranitate asupra teritoriului na ional, inviolabilitatea acestui teritoriu, blamarea r zboiului de agresiune si nerecunoasterea posesiunilor ob inute prin for , neamestecul in treburile interne, acceptarea r zboiului de ap rare, asisten a reciproc a statelor, rezolvarea conflictelor de orice natur pe cale pasnic etc. Au fost semnate tratate intre Alia i si rile invinse, precedate de un preambul ce marca crearea Societ ii Na iunilor. Tratatul de la Versailles, semnat cu Germania la 28 iunie 1919, era foarte dur pentru aceasta: Germania era declarat principala responsabil de declansarea r zboiului, impreun cu alia ii s i; a pierdut o parte din teritoriu si cele cateva colonii. Tratatul de la Saint Germain-en Laye, semnat cu Austria (10 septembrie 1919), si cel de la Trianon, cu Ungaria (4 iunie 1920) au consfin it dezmembrarea Imperiului austroungar in noi state: Cehoslovacia, Iugoslavia, Austria, Ungaria si Polonia si au redat anumite regiuni statelor deja existente: Transilvania Romaniei, Triestul si o parte din Istria Italiei. Tratatul de la Neuilly cu Bulgaria (27 noiembrie 1919) i-a amputat acesteia teritoriul in favoarea statelor vecine. Tratatul de la Sevres cu Turcia (10 august 1920), a demilitarizat stramtorile si a dezmembrat Imperiul otoman. Harta Europei a fost schimbat prin crearea unor state na ionale sau unificarea altora. Fran a recap t Alsacia si Lorena, Germania pierdea o septime din teritoriu si era desp r it de Prusia Oriental prin coridorul Danzig, destinat s permit Poloniei accesul la mare prin portul cu acelasi nume, declarat oras liber. Pe harta politic a Europei a reap rut ca stat Polona care cuprindea in grani ele sale teritorii anexate de Austro-Ungaria, Germania si Rusia arist . In urma destr m rii imperiului dualist Boemia, Moravia si Slovacia s-au unit in 1918 si au format Cehoslovacia. In sud, Croa ia, Bosnia si Dalma ia au format in jurul Serbiei si Muntenegru un alt stat, Regatul sarbilor,

croa ilor si slovenilor (din 1928 Iugoslavia). Austria si Ungaria au fost separate definitiv si reduse teritorial; Austriei i-a fost interzis unirea cu Germania. Turcia, mostenitoarea Imperiului otoman, a fost redus la litoralul european al Constantinopolului si la Asia Mic iar stramtorile Bosfor si Dardanele erau deschise comer ului liber. Bulgaria in calitate de stat invins a fost nevoit s accepte cedarea unor teritorii in favoarea Greciei si Iugoslaviei. Au loc modific ri pe harta politic si in estul Europei, unde in urma dezintegr rii fostului Imperiu arist au ob inut independen a Letonia, Lituania, Estonia si Finlanda, recunoscute oficial de sovietici in 1920. La Conferin a de la Paris dintre marile puteri care decideau anterior soarta continentului a lipsit Rusia, din cauza nerecunoasterii regimului instaurat de Lenin in octombrie 1917. A fost prezent ins o delega ie de rusi care pretindeau c reprezint interesele viitoarei Rusiei Mari, pentru care luptau armatele albe pe fronturile r zboiului civil din Rusia. Noua configura ie a frontierelor europene, fondat pe principiul na ionalit ilor, era departe de a fi perfect . Noua ordine nu a reusit s rezolve toate preten iile teritoriale ale inving torilor iar dup incheierea tratatelor au r mas multe nel muriri: anumite regiuni vor fi obligate s decid prin referendum c rei ri vor s ii apar in , in timp ce anumite orase sunt declarate libere. O alt problem cu care se vor confrunta noile state este cea a minorit ilor na ionale, care au acceptat cu greu s se integreze. Nemul umirile celor invinsi precum si cele ap rute in randul unor minorit i au contribuit la apari ia revizionismului. Tratatele, laborios si dificil elaborate, desi au rezolvat o serie de probleme, au generat si altele noi. Ele au fost semnate intr-o atmosfer incordat , dominat mai mult de insatisfac ie decat 6 de mul umire, toat lumea fiind constient de faptul c desi nu fusese posibil s se realizeze ceva mai bun, aceste tratate creau numeroase tensiuni, nu mul umeau pe nimeni, revoltau pe mul i .

Principala consecin a r zboiului pentru Europa a fost semnalul propriului ei declin. In viziunea unor autori r zboiul a contribuit la apari ia unei Europe si mai fragil decat era dinainte de r zboi, o Europ la fel de invr jbit , discreditat si s racit pe deasupra . 2. Rusia: de la revolu ia din februarie 1917 la republic sovietic . Obiective: - De a urm ri evolu ia evenimentelor din februarie 1917 - Elucidarea cauzelor ce au dus la lovitura de stat din octombrie 1917: incapacitatea Guvernului Provizoriu si rolul liderului bolsevicilor V.I.Lenin in organizarea insurec iei. - Activitatea noului regim bolsevic si lupta pentru men inerea puterii in anii 1918-1921. La inceputul secolului al XX-lea Rusia era o ar a contrastelor, fapt ce se reflect in structura social a popula iei: clasa conduc toare 0,5 %; clasa dominant 12 %; clasa comercian ilor, proprietarii de fabrici si bancherii 1,5%; clasa muncitoare 4,0 %; r nimea 82,0%. Imperiul rus era guvernat in mod autocratic de c tre arul Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul reprezentant al dinasiei Romanov. In anul 1906 a fost creat o adun re reprezentativ , Duma de Stat care avea func ii legislativ-consultative, dar in plan politic avea un rol limitat. Opozi ia urm rea transformarea regimului autocratic intr-unul constitu ional, iar Duma trebuia s aib rolul de parlament, dar n-a reusit, Rusia r manand in continuare o monarhie autocratic . Manifestul din 17 octombrie 1906 a legalizat activitatea partidelor politice formate in ultimul deceniu al secolului al XIX-lea care s-au implicat in via a politic a rii. In Rusia a existat o puternic opozi ie politic , divizat in partide care pledau pentru reforme - Partidul Constitu ional democrat (cade ii) din randul c rora se vor desprinde dup 17 octombrie 1906 octombristii care urm reau instaurarea unui regim constitu ional, si opozi ia radical alc tuit din Partidul social-revolu ionar (eserii), ce optau pentru un socialism, bazat pe

economia rural ; Partidul social-democrat, care s-a scindat in anul 1903 in dou frac iuni mensevicii ce pledau pentru un partid de mas si bolsevicii, condusi de Lenin, adeptul unui partid centralizat si disciplinat, mai pu in numeros dar eficient. Pe eschierul politic care s-a men inut pan in octombrie 1917 cade ii vor de ine pozi ia central , octombristii se vor situa in dreapta lor iar radicalii vor domina polul de stanga. Unele partide vor ocupa pozi iile extreme si vor lupta prin diverse mijloace pentru cucerirea puterii, fiind sprijini i in demersurile lor si de for e din afara rii. Rusia n ajunul revolu iei din februarie 1917 Primul r zboi mondial care a izbucnit la 28 iulie 1914 va avea urm ri profunde asupra Imperiului rus. Conduc torii Rusiei n-au re inut din lec ia oferit de r zboiul ruso-japonez impactul pe care il poate avea o nou conflagra ie pentru monarhie. In acel r zboi infrangerea a fost urmat de o revolu ie. Un nou r zboi insemna pentru Rusia c derea imperiului iar imp ratul Nicolai era constient de acest lucru. Pentru monarh si pentru viitorul imperiului cel mai bine ar fi fost s evite participarea la primul r zboi mondial. Condi iile politice si economice create de r zboi accelereaz c derea arismului. Iner ia si incompeten a puterii i-a determinat pe rusi s se organizeze si s anticipeze, de fapt revolu ia. Cauza direct a declans rii revolu iei a fost pr busirea structurilor politice fragile sub loviturile r zboiului. In 1905 guvernul si monarhul au fost alia i si au reusit s restabileasc vechea ordine, chiar dac au fost nevoi i s accepte promovarea unor reforme si crearea Dumei. Pe timp de pace si cu o armat prezent si preg tit s pun cap t dezordinilor o revolu ie putea fi mult mai 7 pu in violent , iar for ele moderate, reformatoare, aveau mai multe sanse s preia puterea. In anul 1914, pentru Rusia aceast op iune nu figura in planurile sale, chiar dac unii politicieni erau constien i de planurile Germaniei wilhelmiene privitoare la Europa si Rusia. Pe de alt parte, Rusia

nu era preg tit de a duce un r zboi de durat in care avea s se transforme conflictul dintre Serbia si Austro-Ungaria. Planurile militare aveau in vedere un r zboi scurt, dup modelele celor din secolul precedent, in care deciziile erau luate cu rapiditate, mizandu-se pe aranjamente intre cei care vizau men inerea echilibrului de putere pe continentul european. R zboiul va scoate la suprafa o serie de probleme, nu numai cele privind preg tirea armatei, dar si cele de ordin economic, care demonstreaz incapacitatea Rusiei in acea perioad de a face fa unui r zboi indelungat. Au existat ins unele spirite clarv z toare ce au realizat care erau riscurile ce le presupunea un r zboi pentru stabilitatea rii. Printre cei ce au pledat pentru p strarea neutralit ii intr-un posibil conflict european s-au aflat persoane devotate arului, cum ar fi Witte si Stolipin, sprijini i, de altfel, in alte proiecte. Cel mai bine a reusit s surprind impactul unui r zboi pentru Rusia fostul ministru de interne si seful Departamentului Poli iei, Piotr Durnov, care intr-un memoriu adresat arului in februarie 1914 men iona c in eventualitatea unor infrangeri militare o revolu ie social , in formele ei cele mai teribile, va deveni de neevitat in Rusia . Experien a sa in calitate de ministru si sef al poli iei i-a permis conturarea imaginii viitoarei revolu ii, care va incepe cu blamarea guvernului de c tre toate categoriile societ ii pentru esecurile de pe campurile de lupt ; cei care vor incita masele vor fi chiar politicienii din Dum . R zboiul va duce la sl birea poten ialului armatei si a for elor de ordine care nu vor reusi s sprijine guvernul s restabileasc ordinea si s impiedice exaltarea maselor, in special pe rani. In aceast agita ie partidele de opozi ie nu vor reusi s restabileasc autoritatea puterii, deoarece nu se bucurau de sprijinul popular, iar Rusia se va pr busi intr-o anarhie absolut , ale c rui consecin e nici m car nu pot fi imaginate . Cele men ionate mai sus demonstreaz perspicacitatea fostului ministru de interne care a reusit s

surprind in acest document principalele amenin ri care planau deasupra puterii in cazul unui r zboi si in special in cazul unei infrangeri, in Rusia existand deja un precedent in anul 1905. Revolu ia din februarie 1917 Revolu ia din februarie din Rusia a fost precedat de unele modific ri ce s-au produs la nivelul mentalit ilor colective ale popula iei din rile beligerante. Dup doi ani si jum tate de r zboi tot mai multe for e politice incep s -si pun intreb ri in leg tur cu sensul sau eficien a efortului depus in condi iile in care nimeni nu putea anticipa care va fi deznod mantul conflagra iei. In randul opiniei publice se manifest dou curente care vor influen a evolu ia ulterioar a evenimentelor. Pe de o parte se aflau cei care pledau pentru continuarea luptei pan la castigarea victoriei, indiferent prin ce mijloace, iar pe de alt parte existau for e care isi exprimau indoiala asupra necesit ii acestui efort, contestand insusi ra iunea lui de a fi si pledau pentru incetarea ostilit ilor si restabilirea p cii. Curentul pacifist se bucura in special de sprijinul partidelor socialiste, care luptau pentru pacea f r anexiuni si desp gubiri . In cazul Rusiei criticile la adresa politicii de r zboi se al tur celor referitoare la formele de guvernare. In Dum , incepand cu 1915, opozi ia liberal critica deschis incapacitatea serviciilor de administrare a r zboiului, anarhia birocra iei ministeriale, caren ele guvern rii. Incepand din septembrie se va forma un Bloc progresit care va fi alc tuit din trei partide: constitu ionaldemocra ii, progresistii si octombristii, care grupeaz dou treimi din deputa i. Opozi ia se pronun a pentru un guvern care s fie responsabil in fa a Dumei si s fie capabil s conduc r zboiul. Aceste demersuri denot inten ia opozi iei de a reforma regimul autocratic si erau o amenin are direct la adresa puterii. In randul opozi iei unii s-au pronun at chiar pentru o lovitur de stat dac arul nu va accepta propunerile lor. Criza puterii a izbucnit in ultimile luni ale anului 1916, iar arul,

lipsit de sprijin si de alia i de n dejde a fost nevoit s asiste la acest spectacol in calitate de spectator si nu de actor principal. El va reveni pe scena politic prea tarziu, cand nu se mai putea 8 salva prea mult, si for at de imprejur ri se va dezice de principala sa preocupare - men ierea autocra iei. Greva muncitorilor de la Uzina Putilov din Petrograd din 28 februarie 1917 a servit drept semnal pentru declansarea ac iunilor de protest, iar in fruntea manifestan ilor se situeaz unii militan i socialisti care, ins , nu erau preg ti i s -si asume responsabilitatea pentru soarta rii. In acela i timp conduc torii Dumei au reac ionat prompt, formand un birou executiv, alc tuit din 12 membri, intitulat Comitetul Provizoriu al Membrilor Dumei pentru Restaurarea Ordinii n Capital si Stabilirea leg turii cu Persoane individuale si Institu ii, in frunte cu Rodzianko, presedintele Dumei. Acest organ era alc tuit din 10 reprezentan i ai Blocului Progresist si doi reprezentan i ai socialistilor revolu ionari, printre care se afla si A. Kerenski. In paralel, in Petrograd in cursul zile de 28 februarie se formeaz Sovietele, dup exemplu celor din 1905, care reprezentau interesele muncitorilor si solda ilor. Aceste institu ii erau constituite la ini iativa mensevicilor. Autoritatea decizional a Sovietelor a trecut in seama Comitetului Executiv (Ispolkom). Comitetul Provizoriu al Dumei, ce avea s devin in curand Guvern Provizoriu, sia asumat teoretic intreaga r spundere a guvern rii, in timp ce Ispolkom-ul r mane un soi de curte suprem a constiin ei revolu ionare. Astfel, in Rusia a luat nastere un sistem de guvernare neobisnuit, numit dvoevalstie puterea dualist sau diarhie ce a durat pan in octombrie 1917. arul Nicolai al II-lea a fost obligat s abdice, fapt ce s-a produs la 3/17 martie 1917, cand se sfarseste perioada de domnie a dinastiei Romanov (1613-1917) si a Imperiului rus, iar Rusia se va transforma in perioada urm toare intr-o republic .

Guvernul Provizoriu, constituit la 27 februarie/12 martie1917, in frunte cu prin ul Gheorghe Lvov, a preluat conducerea rii, acordand libert i fundamentale de opinie, de expresie si de intrunire si promitea alegerea democratic a unei Adun ri Constituante. Dezmembrarea structurii militare ierarhice a fost declansat de Ordinul nr. 1 al Sovietului, prin care se infiin au sovietele solda ilor. Astfel, cele mai multe dintre previziunile lui Durnov aveau s se indeplineasc . Dup revolu ia din februarie 1917, in spa iul fostului Imperiu rus s-a pus in mod acut chestiunea realiz rii dreptului la autodeterminare, ca o modalitate de rezolvare a problemei na ionale. In aceast perioada au ap rut un sir de state care s-au declarat autonome sau chiar independente ca Emiratul Buhara, Guvernul militar al cazacilor de pe Don, Republica Popular Ucrainean , Autonomia Cocand, Republica Democratic Moldoveneasc , Republica Federativ Transcaucazian etc. Finlanda, rile baltice isi vor proclama independen a in toamna anului 1917. Polonia isi va redobandi independen a la 18 noiembrie 1918. In faza ini ial a revolu iei influen a frac iunii bolsevice asupra muncitorilor si solda ilor era redus . V.I. Lenin, liderul bolsevicilor, se afla in momentul declans rii revolu iei in Elve ia. Fiind ajutat de guvernul german, v zand in el un pacifist, in aprilie 1917 a revenit in ar . In Tezele din aprilie el isi enun principiile: condamnarea guvernului provizoriu, pacea imediat si necondi ionat , na ionalizarea p manturilor, controlul muncitoresc in uzine. Pr busirea monarhiei in Rusia, in primul moment, a linistit guvernele aliate ce se temeau c arul va incerca s semneze o pace separat pentru a sc pa de amenin rile crizei interne si pentru asi salva coroana. In aprilie la Petrograd au loc demonstra ii antir zboinice, primele semne ale nemul umirii populare fa de Guvernul Provizoriu. In paralel, la 24 martie Sovietul din Petrograd cerea inceperea negocierilor de pace si abandonarea politicii de anexiuni. Guvernul Provizoriu se afla intr-o situa ie de criz .

La 1 mai s-a format o coali ie guvernamental din cade i, mensevici, socialrevolu ionari, sub conducerea lui Alexandru Kerenski. Infrangerea militar , suferit in urma ofensivei in Gali ia, infla ia galopant si lipsurile de tot felul, ca si dorin a Guvernului Provizoriu de a duce pe front garnizoana din Petrograd, au provocat mobiliz rile de mas din iulie 1917. In represiunea ce a urmat bolsevicii au fost nevoi i s se ascund , Lenin este obligat s plece din nou in exil in 9 Finlanda. Kerenski, presat de alia i, a inceput discu ii cu Comandamentul Suprem. Socialrevolu ionarii dominau acum coali ia guvernamental (ministrii cade i o p r siser in iulie), iar mensevicii dominau Sovietul. Lovitira de stat din octombrie 1917 Lenin considera c in octombrie situa ia era favorabil pentru a trece la al doilea stadiu al revolu iei, adic preluarea puterii de c tre bolsevici, in pofida unor rezerve din partea unor membri ai conducerii partidului bolsevic. G rzile Rosii au ocupat punctele strategice g ri, poduri, centrale electrice fiind in asteptarea semnalului pentru a inl tura Guvernul Provizoriu. La 25 octombrie/7 noiembrie 1917, la Petrograd are loc o lovitur de stat, odat cu asaltul Palatului de Iarn si capitularea Guvernului Provizoriu, fapt ce a decurs practic, f r v rsare de sange, dar la Moscova lupta s-a prelungit. La 26 octombrie, Lenin anun a crearea guvernului sovietic Consiliul Comisarilor Poporului - si emitea primele decrete: Decretul asupra p mntului si Decretul asupra p cii. Bolsevicii erau ins , un partid minoritar in octombrie (la alegerile din noiembrie pentru Adunarea Constituant ei au ob inut 25%, in compara ie cu 38% pentru socialistii revolu ionari). Noua conducere bolsevic a Rusiei a respins principiile democra iei parlamentare, dizolvand la 5 ianuarie 1918 Adunarea Constituant . In decembrie 1917 bolsevicii au semnat armisti iul cu Puterile Centrale iar la 3 martie 1918 la Brest-Litovsk a fost semnat pacea care incheie participarea

Rusiei la primul r zboi mondial. Pentru men inerea puterii, Lenin si Guvernul de la Petrograd au fost nevoi i totusi, s fac unele compromisuri. Decizia bolsevicilor a fost contestat de unii conduc tori ai armatei ruse sau albe , fideli obliga iilor asumate in anul 1914. Bolsevicii, prin ac iunile lor antidemocratice au declansat, de fapt, un r zboi civil in Rusia. Primii s-au ridicat impotriva uzurpatorilor cazacii de pe Don, afecta i profund de efectele politicii de na ionalizare, promovate de bolsevici. In aprilie 1918 a fost creat o Armat a Voluntarilor, alc tuit in fond din ofi eri, condus de generalul A. Denikin. Armate de acest gen sunt constituite si in alte regiuni ale Rusiei, conduse de generalii Kornilov, Vranghel, amiralul Kolceak. In sprijinul lor intervin rile Antantei, ostile noii puteri instaurate la Petrograd, considerand c au fost tr date de fostul aliat. Situa ia dificil in care se afla noua putere ii accentueaz tendin ele dictatoriale. For ele nebolsevice sunt eliminate treptat, func iile represive ale aparatului de stat sunt int rite. A fost creat o poli ie secret - Comisia Extraordinar pentru Combaterea Contrarevolu iei C.E.K.A. (ulterior N.K.V.D., K.G.B.) la 20 decembrie 1917, condus de Feliks Dzerjinski, omiprezent si omnipotent . Instaurarea de jure a dictaturii proletariatului in Rusia a fost consfin it prin promulgarea primei Constitu iei sovietice la 10 iulie 1918. In iulie 1918, la Ekaterinburg (mai tarziu Sverdlovsk) bolsevicii l-au omorat pe fostul imp rat al Rusiei, Nicolae al II-lea, impreun cu intreaga familie. Scopul acestui masacru sangeros a fost lichidarea simbolului for elor restauratoare din Rusia. In anii r zboiului civil puterea sovietic a supus intreaga activitate intern intereselor victoriei. In ianuarie 1919 guvernul a lansat politica comunismului de r zboi: colectarea de la rani, in mod obligatoriu, a surplusurilor de paine, apoi si de celelalte produse alimentare. Pentru a dep si criza alimentar si a inviora economia dup victoria puterii sovietice in

r zboiul civil V.I.Lenin a propus s fie inlocuit sistemul de rechizi ionare obligatorie - comunismul de r zboi - printr-o politic liberal numit Noua Politic Economic - NEP-ul. Rechizi ionarea era inlocuit prin plata unui impozit in produse c tre stat, stabilit din timp, iar surplusul ranul avea dreptul de al vinde liber pe pia . Pentru a dep si criza din industrie bolsevicii au apelat la investi ii str ine, dezicandu-se temporar de unele principii ce vizau proprietatea privat . Noua Politic Economic a fost o decizie curajoas a noii conduceri bolsevice ce s-a men inut p n in anul 1927. Concluzii: In 1917 in Rusia au avut loc transform ri radicale care au avut un impact deosebit asupra noii ordini mondiale : s-a pr busit dinastia Romanov si dispare de pe harta politic Imperiul rus, primul dintre cele patru care s-au pr busit in urma r zboiului; a fost instaurat o nou 10 form de guvernare, cea republican , chiar dac a avut o scurt perioad de existen ; printr-o lovitur de stat, fiind sprijini i de guvernul german, bolsevicii au preluat puterea si au reusit s instaureze o nou forma de guvernare, republica sovietic ; noua conducere a Rusiei nu a fost recunoscut de alia i dar si de for e din interiorul rii, fapt ce va duce la un r zboi civil in urm torii ani din care bolsevicii vor iesi inving tori. 3. U.R.S.S. constituirea, via a politic si dezvoltarea social-economic n perioada interbelic . Obiective: - Elucidarea unor aspecte ale procesului de constiture a Uniunii Sovietice, a proiectelor care au existat ini ial; - De a urm ri lupta pentru putere dup moartea primului lider al statului sovietic V.I.Lenin. - De a prezenta modul in care noul lider de la Kremlin, I.V.Stalin, a instaurat in Uniunea Sovietic un regim totalitar; Marea Teroare - cauze si consecin e. - Elucidarea rolulului Interna ionale Comuniste in realizarea obiectivelor politicii

externe sovietice. Spre sfarsitul r zboiului civil, bolsevicii si-au instaurat puterea aproape pe intreg teritoriul fostului Imperiu rus. Afar de Rusia care era o republic sovietic federativ sau constituit si alte forma iuni statale dup acealasi model: Ucraina, Bielorusia, trei republici caucaziene: Azerbaidjanul, Armenia, Georgia. In Asia Central s-au constituit republicile populare Buhara si Horesm. In martie 1922, regimul bolsevic a format o uniune, pe baze federative, a celor trei republici caucaziene - Republica Sovietic Federativ Socialist Transcaucazian (R.S.F.S.T.). Constituirea U.R.S.S. Conducerea central de la Moscova discuta tot mai des problema form rii unui stat care s cuprind toate forma iunile existente. I.V.Stalin, comisar pe probleme na ionale in cadrul Consiliului Comisarilor Poporului, era adeptul autonomiei in cadrul Federa iei Ruse. Lenin s-a opus acestui proiect, v zand in varianta lui Stalin expresia ascuns a sovinismului velicorus , propunand un alt proiect, cel al uniunii de state, creat pe principii federale dar in care, teoretic, fiecare subiect al uniunii adera binevol si avea dreptul de a o p r si, aplicand principiul autodetermin rii. Toate republicile, inclusiv Federa ia Rus , urmau s formeze o uniune de state, dispunand de drepturi egale, iar conducerea era exercitat de popor prin intermediul sovietelor, in urma unui sufragiu universal. La 30 decembrie 1922 a fost convocat Congresul I Unional al Sovietelor, unde a fost adoptat Tratatul unional, semnat de reprezentan ii Federa iei Ruse, Ucrainei, Bielorusiei si R.S.F.S.Transcaucazian . Noul stat s-a numit Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Pentru a stabiliza politic noua forma iune, in ianuarie 1924 a fost adoptat Constitu ia U.R.S.S. Organul suprem al puterii de stat era Congresul Unional al Sovietelor, intre congrese Comitetul Executiv Central (C.E.C.).

La 21 ianuarie 1924 a incetat din via primul conduc tor al statului sovietic, V.I. Lenin. Deoarece nu a existat un sucesor unic, desemnat in timpul vie ii, dup moarte s-a declansat o adev rat lupt pentru putere. Conducerea se afla in acel moment in mainile secretarului general al partidului comunist, I.V.Stalin. Profitand de absen a lui Tro ki in momentul funerariililor lui Lenin, unul dintre poten ialii succesori ai lui Lenin, Stalin a reusit s se impun in fa a conducerii partidului, prezentandu-se ca exegetul autorizat al gandirii leniniste. 11 I.V. Stalin- succesor al lui V.I.Lenin si politica noii conduceri sovietice In fruntea Secretariatului Stalin si-a dezv luit talentele sale de manipulator al oamenilor si mandatelor. El a inl turat pe membrii opozi iei dar a promovat in Biroul Politic pe alia ii s i fideli Molotov, Vorosilov, Kalinin. Dup Congresul al XIV-lea al Partidului (18-31 decembrie 1925) incepe de facto ceea ce avea s devin mai tarziu marea teroare - eliminarea ini ial de pe scena politic apoi si fizic a adversarilor. Tro kii si Zinoviev au fost exclusi din Comitetul Central in octombrie 1926, iar in ianuarie 1927 Tro ki a fost exilat la Alma-Ata. In 1929 el va fi exilat din U.R.S.S., stabilindu-se in Mexic unde va fi asasinat de un agent al lui Stalin la 20 august 1940. Prin aceste ac iuni Stalin a reusit s -si impun controlul asupra aparatului de stat, fiind secondat de persoane loiale si devotate pe care i-a promovat in func ii de conducere dup eliminarea a celor care f ceau parte din vechea genera ie, care au lucrat cu Lenin, cum a fost de exemplu cazul lui Mihail Frunze, comandant al Armatei Rosii in r zboiul civil si Comisarul ap r rii in 1925, unul dintre victimele asasinatelor politice. Dup eliminarea treptat a adversarilor, Stalin devine st pan absolut pe putere si va trece la ac iuni concrete pentru consolidarea regimului, declarandu-se adeptul principiului construc iei socialismului intr-o singur ar spre deosebire de predesesorul s u, V.I.Lenin care era adeptul revolu iei mondiale si a exportului de revolu iei.

Primele ac iuni concrete in aceast direc ie vizau socializarea integral a URSS si, in primul rand, a economiei acesteia. La Congresul al XIV-lea al partidului a fost trasat linia politic general in domeniul industrializ rii rii. Conducerea sovietic se va dezice treptat de Noua Politic Economic , care in viziunea lor nu a reusit s contribuie la progresul economic al rii si va relansa ideea planurilor cincinale. De altfel, inc in februarie 1922 a fost creat Comisia de Stat pentru Planificarea General (Gosplan) care trebuia s elaboreze planuri cincinale prin care se impuneau in mod imperativ fiec rei republici, fiec rei regiuni si intreprinderi sarcini ce prevedeau un nivel anumit al produc iei ce trebuia atins in perioada planificat . Astfel, prin condamnarea si eliminare NEP-ului se instituia planificarea centralizat a economiei si eliminarea definitiv a economiei private. Prin planurile cincinale se introducea controlul din partea statului in toate ramurile industriei. In domeniul industrial a fost acordat prioritate industriile grele in dauna industriilor usoare produc toare de bunuri de larg consum, iar cererile considerabile la produsele acestor ramuri au fost ajustate in mod artificial prin importuri si printr-o ra ionalizare extrem de sever . In domeniul agriculturii colectivizarea general a zonelor rurale era asigurat prin organizarea sovhozurilor, gospod rii de stat in care membrii erau redusi la condi ia de salaria i agricoli, si colhozuri, gospod rii colective ai c ror membri erau repartiza i in grupuri si erau retribui i pe baza beneficiilor realizate prin vanzarea c tre stat a produselor la pre uri stabilite de acesta. Scopul colectiviz rii era de a impune controlul statului asupra p mantului si de a elimina ini iativa privat din perioada NEP-ului. In paralel, bolsevicii doreau s lichideze clasa ranilor inst ri i ce a ap rut la sate asa-numi i culaci - care in viziunea lor era o clas burghez , ei devenind inta propagandei staliniste, fiind supusi persecu iilor, deposeda i de p mant, represa i si disloca i in alte zone.

In pofida acestor eforturi, primul plan cincinal s-a soldat cu un semiesec atat in industrie cat si in domeniul agricol. Obectivele sale au fost atinse doar in unele domenii cum a fost de exemplu domeniul construc iei de masini, pe cand in celelalte produc ia nu a atins limitele stabilite. Un adev rat esec a fost inregistrat in sectorul agricol. Au fost luate m suri concrete pentru realizarea obiectivelor propuse, Stalin insusi numind anul 1929 anul marii cotituri , adic anul cand ranii au fost obliga i s intre masiv in colhozuri. In 1930 au fost luate unele decizii importante la nivelul conducerii centrale: lichidarea cul cimii si promovarea colectiviz rii for ate. Colectivizarea a avut urm ri tragice pentru r nime: rechizi ionarea for at a produsele agricole a generat foametea 12 ce a avut consecin e dramatice, in deosebi in anii urm tori, 1932 si 1933. Conform unor surse num rul celor ce au murit ca rezultat direct al foamei variaz intre 10 si 15 milioane de oameni. Stalin a fost nevoit s intervin pentru a redresa situa ia, fiind obligat s recunoasc unele greseli comise in procesul colectiviz rii public intr-un articol intitulat Ame eala de pe urma succeselor . Prin acest demers Stalin urm rea pe de o parte linistirea spiritelor deoarece in unele regiuni ale rii au fost inregistrate valuri de nemul imiri care puteau evolua dar pe de alt parte era o ac iune tipic de manipulare a maselor c rora li se inducea ideea unui conduc tor infailibil, preocupat de soarta lor. In U.R.S.S., in anii 30 s-a instaurat un sistem totalitar ce se sprijinea pe un puternic aparat represiv. Represiunile din randul partidului, incepute la sfarsitul anilor 20, au fost extinse la nivelul intregii ri, fiind viza i to i cet enii sovietici. Cei represa i erau deporta i in lag re de reeducare prin munca, infiin ate pentru prima oar in 1919, destinate adversarilor politici ai bolsevicilor. In anii 30 a fost creat Gulag -ul- Direc ia general a lag relor (Glavnoe Upravlenie Lagerei)-, termen folosit pentru a denumi sistemul represiv.

Stalin a creat in partid si in stat o atmosfer de incertitudine si nesiguran . La 1 decembrie 1934 a fost asasinat liderul organiza iei de partid din Leningrad, Serghei Kirov. Stalin s-a folosit de aceast crim , de altfel, organizat chiar de el, dup cum demonstreaz documentele, pentru a declansa un val de represiuni. Dup masacrele din 1934-1935 Stalin devenine st panul absolut asupra partidului. In anii urm tori Uniunea Sovietic a fost cuprins de ceea ce se va numi marea teroare , ce a afectat intreaga popula ie si a c rui dramatism a culminat cu procesele publice din anii 1937-1939. In 1937 a fost executat maresalul Tuhacevski, impreun cu al i sapte generali, eroi ai r zboiului civil, invinui i c au creat in armat o conspira ie gigantic . Conform unor estim ri, in U.R.S.S. pan in 1937 au fost represa i peste 17 milioane de oameni, dintre care peste 10 milioane au murit in lag re. Pan in 1939 au mai fost represa i alte 5-10 milioane, peste un million au fost impusca i, alte dou milioane au murit in lag re. Politica extern a Rusiei sovietice (U.R.S.S.) n anii 1921-1939. In domeniul politicii externe guvernul sovietic urm rea iesirea din izolarea politic si economic . Au fost trimise note guvernelor S.U.A., Marii Britanii, Fran ei, Italiei, Japoniei prin care isi exprimau dorin a de a colabora in domeniul economic. In aprilie 1922 Rusia sovietic a fost invitat s participe la Conferin a interna ional de la Geneva, care, ins , s-a soldat cu esec pentru ea, datorit preten iilor expuse si refuzului de a-si asuma obliga ia de a achita datoriile guvernului arist. Prima realizare in domeniul diplomatic a fost semnarea tratatului cu Germania, la 16 aprilie 1922, la Rapallo, prin care ambele p r i au renun at la preten iile reciproce. In acest fel, sovieticii au iesit din izolare iar germanii au inc lcat prevederile Tratatului de la Versailles. In 1924, guvernul sovietic a fost recunoscut de Marea Britanie, Fran a, Italia, Norvegia, Suedia, Austria, Danemarca, Grecia, Mexic, China, in 1925 de Japonia,

Raporturile cu Germania au fost deosebit de stranse, guvernul sovietic contribuind la refacerea si int rirea for elor armate germane. Desi dup 1933 ele s-au deteriorat, in august 1939 Stalin a r spuns la solicitarea lui Hitler de a semna un tratat de neagresiune. Tratatul a fost semnat la 23 august 1939, fiind inso it de un Protocol adi ional secret, prin care au imp r it sferele de influen in Europa R s ritean . In 1934 Uniunea Sovietic a fost admis in Societatea Na iunilor, unde s-a impus activ prin diverse propuneri privind organizarea unui sistem de securitate colectiv in Europa, promotor fiind Mixim Litvinov, ministrul al afacerilor str ine. Uniunea Sovietic a semnat in 1935 tratate de ajutor mutual cu Fran a si Cehoslovacia. In 1938, c nd Cehoslovacia a fost sacrificat prin Acordul de la Munchen, Uniunea Sovietic nu si-a respectat obliga iile asumate privind sprijinul militar in cazul unei agresiuni. 13 Politica extern sovietic a avut un caracter duplicitar: pe de o parte urm rea stabilirea unor rela ii diplomatice cu statele europene si respectarea obliga iilor inscrise in tratate, pe de alt parte nu s-a dezis de tactica exportului de revolu ie, organizand si intre inand o ampl miscare subversiv in aceste ri. Interna ionala Comunist stat major al revolu iei mondiale In organizarea misc rii subversive rolul primordial il de inea Interna ionala III-a Comunist (Kominternul) ce trebuia s devin , in opinia organizatorilor, stat major al revolu iei mondiale. Creat la Moscova, la 2 martie 1919, din ini iativa lui Lenin, avea scopul de a organiza si coordona grupurile si partidele comuniste la nivel mondial, intre inerea lor prin mijloace financiare. Toate aceste forma iuni trebuiau s lupte pentru instaurarea dictaturii proletariatului in intreaga lume. Interna ionala Comunist a ac ionat in paralel cu diploma ia sovietic dar pe alte c i: propagand , organizarea ac iunilor subversive, destabilizarea ordinii in rile europene, acte teroriste si

declansarea insurec iilor etc. A fost desfiin at in 1943, drept dovad a faptului c Uniunea Sovietic s-a dezis de aceste servicii si va practica numai diploma ia oficial . Pe de alt parte era o tactic de a insela fostul inamic, pentru ai castiga increderea si sprijinul necesar pentru a duce pan la sfarsit r zboiul. 4. rile Europei de Vest n perioada interbelic (1918-1939): Obiective - Prezentarea principalelor transform ri ce s-au produs in rile Europei de Vest dup primul r zboi mondial. - Elucidarea cauzelor ce au dus la instaurarea regimului fascist in Italia si a celui nazist in Germania. - De a unrm ri unele aspecte ale politicii de conciliere promovate de Marea Britanie si Fran a in ajunul celui de-al doilea r zboi mondial. Odat cu incheirea r zboiului rile europene descoper cu groaz consecin ele lui: pierderi umane considerabile, orase ruinate ce vor marca peisajul timp de peste un deceniu, o pr busire financiar care a transformat zona ce fusese cea mai bogat din lume. Europa a incetat s mai fie centrul de gravita ie al planetei. R zboiul a tulburat echilibrele sociale pentru un timp iar democra ia liberal , aparent triumf toare in 1918, va fi repus in curand in discu ie intr-un sir de state. In continuare vom urm ri principalele transform ri inregistrate in evolu ia rilor Europei de Vest in perioada interbelic . Expunerea a fost realizat pe ri pentru a scoate in eviden aceste modific ri si a contura o imagine cat mai complet a statelor occidentale in aceast perioad . Marea Britanie La terminarea r zboiului Marea Britanie era condus de un guvern de coali ie. In decembrie 1918 s-au desf surat alegeri parlamentare, victoria ob inand-o conservatorii si liberalii. A fost creat un guvern din reprezentan ii acestor dou partide, prim-ministru fiind numit David Lloyd George. In structura politic intern a Imperiului Britanic a ap rut un element nou teritorii sub mandat .

O alt problem cu care se confrunt Marea Britanie este cea a Irlandei. La 21 ianuarie 1919, 27 de deputa i irlandezi, membri ai partidului Sinn Fein ( Noi insine ) au constituit la Dublin un Parlament si au proclamat Republica Irlanda, iar pe irlandezi - na iune suveran si independent . Presedinte al Republicii Irlanda a devenit Eamon de Valera (1919-1922) care ins , nu a fost recunoscut de c tre britanici. Englezii au incercat s in buse prin for a armelor noua Republic dar nu au reusit. In decembrie 1921 a fost semnat un Acord anglo-irlandez, conform c ruia partea de 14 sud a Irlandei (26 comitate) au fost recunoscute drept Stat Irlandez Liber cu drepturi de dominion iar partea de nord a Irlandei (6 comitate) numit Ulster a r mas in componen a Regatului Unit. In alegerile parlamentare din anul 1923 Partidul Conservator n-a ob inut majoritatea voturilor. Conform tradi iei parlamentare engleze cei care au primit sarcina de a crea guvernul au fost laburistii. La 23 ianuarie 1924 a fost alc tuit primul guvern laburist din istoria Marii Britanii, condus de liderul Partidului Laburist, James Ramsay MacDonald. In octombrie 1924 Parlamentul a acordat vot de neincredere guvernului lui MacDonald, fiind organizate noi alegeri parlamentare. Alegerile au adus victorie Partidului Conservator, care au constituit un nou guvern, condus de Stanley Baldwin, ce a guvernat ara pan in iunie 1929. In perioada stabiliz rii economice (1926-1929) rile occidentale, luate in ansamblu, au iesit din criza de produc ie, financiar , comercial in care s-au pomenit dup primul r zboi mondial, economia britanic ins , nu a reusit s -si reia ritmul de dezvoltare de dinainte de r zboi. Partidul Laburist in anii 1924-1929 s-a aflat in opozi ie. Ei au adoptat un nou program electoral care con inea teze redactate in manier liberal . Astfel, in timpul alegerilor din mai 1929 ei au reusit s ob in cele mai multe voturi in compara ie cu liberalii si conservatorii si au constituit guvernul in frunte cu R.MacDonald.

Guvernarea laburist a coincis cu declansarea crizei economice mondiale, fapt ce a schimbat programul propus electoratului. In anul 1931 a fost creat o Comisie regal menit s elaboreze recomand ri pentru a scoate ara din criz . Ele prevedeau reducerea cheltuielilor sociale ale guvernului si au fost acceptate de MacDonald si unii membri ai guvernului dar al ii s-au opus. Aceast situa ie a provocat o criz in Partidul Laburist. Unii ministrii laburisti si-au dat demisia iar in locul lor MacDonald a chemat reprezentan i ai conservatorilor si liberalilor, constituind un guvern numit na ional care a condus ara pan in 1935. Guvernul na ional a contribuit la scoaterea Marii Britanii din criza economic , promovand o politic protec ionist . La 14 noiembrie 1935 in Marea Britanie s-au desf surat alegeri parlamentare. Partidul Conservator a iesit inving tor: el a ob inut 387 de locuri in Parlament, iar laburistii -154. Noul guvern conservator a fost alc tuit de S.Baldwin, inlocuit la 28 mai 1937 de Arthur Neville Chamberlain. Politica extern a Marii Britanii n perioada interbelic In domeniul politicii externe dup primul r zboi mondial Marea Britanie s-a confruntat cu mai multe probleme legate de reorganizarea Imperiului colonial. In 1921 in cadrul Conferin ei Imperiale au fost ascultate opiniile reprezentan ilor dominioanelor referitoare la modificarea statutului acestora. O nou Conferin , care are loc in 1926, a pus bazele transform rilor structurii constitu ional-juridice a Imperiului, incepand de la suprimarea termenului propriu-zis si inlocuirea lui cu cel de Commonwelth. Guvernul britanic a promovat in anii 30 o politic duplicitar fa de agresori. Astfel, desi in cadrul Societ ii Na iunilor agresiunea italian asupra Etiopiei a fost acuzat , blocada economic nu prevedea un embargou asupra unor m rfuri de natur strategic : petrol, c rbune, minereu de fier etc. Marea Britanie a promovat o politic de neamestec in r zboiul civil din Spania, in condi iile cand

Hitler si Mussolini l-au sus init masiv pe generalul F. Franco. La inceputul anului 1937 Marea Britanie a semnat cu Italia un acord prin care ambele p r i s-au obligat s -si respecte interesele in Marea Mediteran . Politica de conciliere a Marii Britanii a fost demonstrat in mod conving tor in septembtrie 1938 la Munchen, cand Cehoslovacia a fost l sat la discre ia Germaniei naziste. In ajunul celui de-al doilea r zboi mondial rela iile cu Germania s-au inr ut it. Marea Britanie a semnat tratate de ajutor mutual cu Polonia, Romania, Grecia, Turcia care, ins , au fost respectate doar par ial. Fran a 15 Fran a a iesit inving toarea din primul r zboi mondial dar a sim it din plin ororile conflagra iei. Fran a a devenit dependent financiar de Marea Britanie si SUA. Restituirea Alasaciei si Lorenei a m rit considerabil poten ialul industrial al Fran ei. Fran a era condus de o uniune de partide, numit Blocul Na ional. In 1919, au avut loc alegeri parlamentare in care Blocul Na ional a iesit inving tor. In 1921 Fran a a fost cuprins de o profund criz economic . Guvernul a c utat iesirea din situa ia creat prin ac iuni externe, contestate atat in interior cat si de cercurile conduc toare ale Marii Britanii si S.U.A. In anii stabiliz rii economice (1926-1929) in Fran a s-a dezvoltat rapid unele ramuri ca metalurgia, industria constructoare de masini, industria chimic . In 1924, socialistii si radicalii au constituit un nou bloc electoral numit Blocul celor de stanga . Alegerile parlamentare din mai 1924 au fost castigate de acest Bloc, care a format guvernul, condus de Edouard Herriot. In iulie 1926, partidele au format guvernul numit al Unit ii Na ionale, in frunte cu Raymond Poincare. Guvernul a reusit s stabilizeze francul pe contul major rii impozitelor directe si indirecte, reducerii salariilor, pensiilor etc. Politica promovat de guvernul Poincare a dus la

inviorarea economiei, la cresterea rezervelor de aur ale rii, au fost acordate credite unui sir de state - Italia, Polonia, Cehoslovacia etc. Fran a a fost afectat ceva mai tarziu de criza economic decat alte state: sc derea produc iei industriale a fost resim it abia la sfarsitul anului 1930. Aceast intarziere se datora faptului c ea primise teritorii industrializate, beneficia de repara ii din partea Germaniei. Criza economic ce afectase Fran a nu a fost atat de profund ca cea din S.U.A. si Germania dar a fost mai indelungat , fiind inregistrate dou c deri economice: in 1932 si in 1935. Criza economic a dus la sl birea pozi iilor interna ionale ale Parisului. Via a politic in perioada crizei economice s-a caracterizat prin desele schimb ri de guvern: din noiembrie 1929 pan in mai 1932 Fran a a fost guvernat de 6 cabinete de ministri. In mai 1932 sau desf surat alegeri parlamentare, victoria revenind radicalilor si socialistilor care au constituit din nou Blocul celor de stnga , iar prim-ministru a fost numit Edouard Herriot. Guvernul a depus un efort considerabil pentru a lichida deficitul bugetului de stat dar s-a confruntat cu numeroase probleme ce au dus la demiterea lui in decembrie 1932. In anul 1933 s-au succedat inc 7 cabinete de ministri. In situa ia instabilit ii politice in ar s-au activizat for ele de extrem dreapt . In februarie 1934 ei au incercat s pun maina pe putere, organizand o lovitur de stat ce s-a scondat cu o nereusit . In aceste condi ii liderii comunisti si-au revizuit si ei tactica si s-au apropiat de socialisti si radicali. Astfel, in Fran a a ap rut ideea Frontului Popular. Alegerile parlamentare din mai 1936 au fost dominate de candida ii Frontului Popular, cu 57 %, ob inand si dreptul de a forma Guvernul. La 4 iunie 1936, Leon Blum a preluat func ia de prim-ministru. Guvernul era alc tuit din socialisti si radicali. Divergen ele ap rute in cadrul Frontului Popular au dus la c derea guvernului. Presedintele Fran ei, A.Lebrun, i-a incredin at radicalului, Camille Chautemps, misiunea de a crea

un nou guvern, ce va conduce Fran a timp de nou luni de zile. In aprilie 1938, a fost constituit un nou guvern in frunte cu radicalul, Edouard Daladier, care s-a pronun at impotriva programului Frontului Popular. Politica extern a Fran ei n perioada interbelic Politica extern s-a caracterizat prin promovarea unor tendin e hegmoniste. In 1920-1921 a sprijinit ideea cre rii Micii n elegeri, a semnat un tratat de asisten mutual cu Polonia. Incercarea Fran ei de a pune sub control, pe cale militar zona Rhurului a esuat datorit atitudinei SUA si Marii Britanii, fiind obligat s accepte Planul Dawes de acordare a creditelor Germaniei. In problema coloniilor a promovat o politic de neutralizare a misc rilor de eliberare na ional . A promovat o politic de conciliere fa de statele agresoare, tolerand cotropirea Austriei si dezmembrarea Cehoslovaciei in 1938. 16 Italia La sfarsitul primului r zboi mondial Italia se afla in grupul rilor inving toare. In anul 1920 se confrunt cu o acut criz economic : a sc zut volumul produc iei industriale, a crescut num rul somerilor, a sporit infla ia. Via a politic era dominat de Partidul Liberal, care de inea majoritatea locurilor in parlament si forma guverne. In ianuarie 1919 s-a constituit Partidul Popular Catolic, creat la ini iativa Vaticanului si urm rea scopul de a contracara influen a for elor de stanga. In prim vara anului 1919 fostii veterani ai primului r zboi mondial au creat primele bande de fascisti. Unul dintre ideologii misc rii era poetul Gabiel d Annunzio, iar lider Benito Mussolini. Viitorul dictator al Italiei, Benito Mussolini (1883-1945) s-a situat in fruntea detasamentelor Fasci di combatimento , care atacau cu violen organiza iile muncitoresti, devastau sediile Partidului Socialist. La prima intrunire a fascistilor, ce a avut in martie 1919 la Milano, a fost adoptat un program de activitate care prevedea instituirea unei puteri de stat-forte, propagarea na ionalismului.

In 1920, Italia a fost cuprins de mari greve na ionale. Guvernul Italian in frunte cu Giovanni Giolitti a reusit s canalizeze revolta maselor pe calea tratativelor cu sindicatele. Odat cu activizarea for elor de stanga s-au inviorat si cele de extrem dreapt . La 28 octombrie 1922, Mussolini a organizat un mars spre Roma. Regele Italiei, Victor Emanuel al IIIlea il ins rcineaz pe Mussolini s formeze guvernul. Ini ial, a fost un guvern de coali ie, dar treptat s-a impus caracterul dictatorial. Mussolini a modificat legea electoral pentru a invinge la viitoarele alegeri :partidul care ob inea mai mult de . din voturi primea 2/3 din mandate in parlament. La alegerile parlamentare din aprilie 1924 partidul fascist, in bloc cu alte for e de dreapta, a castigat mai mult de jum tate din voturile aleg torilor. Incepand din 1925, facsistii au trecut la ofensiv . Mussolini, printr-o lege special , a ob inut imputerniciri suplimentare. Partidele politice au fost interzise, uniunile profesionale au fost dizolvate, fiind permis doar activitatea sindicatelor fasciste. Astfel, in Italia s-a instaurat dictatura fascist . Fascizmul a fost o reac ie la miscarea de extrem stanga, dar si o reac ie la ideile liberale. In centrul sistemului a fost plasat conduc torul partidului, numit Il Duce , considerat de propaganda oficial drept infailibil. Legea electoral , adoptat in 1928, prevedea ca alegerile parlamentare s se desf soare pe baza unei singure liste pe care figurau doar membrii Partidului Na ional Fascist. Fascistii au promovat o politic de creare a unei economii na ionale inchise, numit autarhie, ce va putea asigura independen a economic a rii. Economia Italiei a suferit deosebit de mult in anii crizei economice mondiale: guvernul a promovat corporatismul - sindicatele patronatului impreun cu sindicatele salaria ilor din economie alc tuiau corpora ii. In 1934 au fost decretate prin lege 22 de corpora ii care cuprindeau diferite ramuri ale industriei. Corpora iile erau prezentate drept un model de dep sire a disensiunilor dintre

salaria i si patroni ce s-au unit in vederea servirii intereselor generale ale na iunii . Acordurile de la Lateran. Papa de la Roma se afla intr-un conflict mai vechi (din 1870) cu reprezentan ii statului italian. B.Mussolini era interesat in ob inerea unui sprijin permanent, acordat de Vatican regimului fascist. In 1929, la Palatul Lateran au fost semnate cateva acorduri prin care s-a consfin it imp carea . Italia a recunoscut oficial puterea Papei asupra Vaticanului, iar Sfantul Scaun, la randul s u, a recunoscut Italia in frunte cu dinastia de Savoia. Concordatul stabilea drepturile Vaticanului in statul italian: c s toria religioas , predarea religiei in scoal , neamestecul statului si a partidului fascist in afacerile interne ale organiza iei Ac iunea catolic , menit s propage principiile catolicismului. 17 Politica extern a Italiei n perioada interbelic In anii 30 politica extern italian a suferit unele modific ri, fiind dominat de tendin e expansioniste. La 3 octombrie 1935, f r a declara r zboi, Italia a inceput opera iunile militare impotriva Etiopiei. Societatea Na iunilor a declarat Italia stat agresor si a instituit un embargou economic si financiar. In mai 1936, printr-un decret al regelui Italiei, Etiopia a incetat s existe ca stat independent, impreun cu Eriteria si Somalia, formand Africa de Est Italian . Regele Italiei a fost investit cu titlul de imp rat. R zboiul etiopian a dus la o apropiere intre Roma si Berlin. In octombrie 1936 au semnat un acord politic, numit de Mussolini ax , prin care au stabilit formele de comportament in cadrul rela iilor interna ionale; au imp r it sferele de influen in Balcani. In noiembrie 1937, Roma a aderat la Pactul Anticomintern, iar o lun mai tarziu a p r sit Societatea Na iunilor. In anii r zboiului civil din Spania Mussolini l-a sus inut activ pe F. Franco. Mussolini nu s-a opus Anschluss-ului din martie 1938, spre deosebire de pozi ia adoptat in anul 1934. Italia a sus inut

deschis preten iile Germaniei fa de regiunea Sudet din Cehoslovacia si a participat la Acordul de la Munchen. In aprilie 1939, for ele armate italiene au atacat Albania, care a fost ocupat si anexat la Italia. La 22 mai 1939, a fost semnat Pactul de o el dintre Germania si Italia, conform c ruia dac una dintre p r i va intra in r zboi urma s fie sus inut imediat de cealalt . Germania n perioada interbelic . La sfarsitul primului r zboi mondial Germania, prin semnarea armisti iului cu delega ii Puterilor Antantei, a recunoscut infrangerea sa. Sub presiunea valului revolu ionar, declansat de r scoala marinarilor din portul Kiel, la 3 noiembrie 1918, imp ratul Wilhelm al II-lea a abdicat si a fugit in Olanda. Social-democra ii germani au constituit la 10 noiembrie un nou guvern Consiliul mputernici ilor Poporului, in frunte cu Fredrich Ebert si Hugo Haase. Noul guvern a proclamat Reich-ul german Republic liber . La sf rsitul lunii decembrie 1918 la Berlin s-a constituit partidul comunist german, nucleul fiind alc tuit de grupul Spartacus - social-democra ii de stanga in frunte cu Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, care s-a situat pe pozi ii sectariste - au boicotat alegerile in Adunarea Constituant , au refuzat s colaboreze cu sindicatele. In vederea consolid rii pozi iilor sale, Consiliul mputernici ilor Poporului a trecut la ac iuni ferme. Au fost aresta i si omora i liderii misc rii comuniste Karl Liebknecht si Roza Luxemburg, iar comunistii au trecut in ilegalitate. In aprilie 1919, o alt tentativ de a declansa o revolu ie se produce in Bavaria. In ianuarie 1919, au loc alegeri pentru Adunarea Na ional . La sedin a din 11 februarie 1919, F.Ebert a fost ales in func ia de presedinte al Germaniei iar conducerea guvernului a fost incredin at lui Philipp Scheidemann. In orasul Weimar, ulterior in capital , Adunarea na ional a Germaniei a adoptat Constitu ia, document cunoscut drept Constitu ia de la Weimar , iar suprastructura politic instituit - regimul

de la Weimar sau republica de la Weimar - sistem republican federal de guvern mnt, bazat pe noua Constitu ie. Conform Constitu iei Germania era o republic parlamentar . Parlamentul Reichstag-ul - a devenit organul legislativ suprem. Constitu ia consfin ea drepturile si libert ile democratice ale cet enilor. In Germania s-au constituit sute de societ i militare si civile, organiza ii, partide ce exprimau opinii extremiste, revansarde. In 1919 s-a constituit Partidul Muncitoresc Na ional-Socialist German, in fruntea c ruia ceva mai tarziu se va situa Adolf Hitler. Nazistii propov duiau teoria pseudo-stiin ific a inegalit ii raselor umane si a superiorit ii rasei ariene, rolul deosebit al germanilor in Europa si in lume. In viziunea lor, Germania trebuia s lupte pentru a-si ocupa un loc sub soare, s reuneasc to i germanii intr-un singur stat, bazat pe principii rasiale. Statul urma s fie 18 condus de Fuhrer iar in plan extern, germanii trebuiau s se r zbune pe Fran a apoi s -si l rgeasc spa iul vital din contul Europei de Est si Sud-Est. Din 1921, Germania a inceput s pl teasc repara iile de r zboi. La sf rsitul anului 1922, a cerut s i se ofere un moratoriu in privin a achit rii repara iilor. Ac iunile francezilor si belgienilor in bazinul Rhur si regiunea Rinului au agravat situa ia economic si financiar . In noiembrie 1923, la Munchen, Adolf Hitler si generalul Ludendorff au incercat s realizeze o lovitur de stat. Ei inten ionau s organizeze in mars spre Berlin, dar for ele de ordine au respins aceast tentatv . Puciul de bere a esuat. Stabilizarea economic s-a datorat ajutorului financiar acordat de S.U.A. si alte state occidentale. Un rol important l-a avut Planul Dawes care prevedea acordarea de credite, imprumuturi, investi ii de capital, in scopul restabilirii poten ialului industrial al Germaniei, precum si esalonarea pl ii repara iilor. La renasterea poten ialului economic al Germaniei si-a adus

contribu ia si U.R.S.S. La 16 aprilie 1922, la Rapallo, a fost semnat tratatul de colaborare economic sovieto-german ce a marcat iesirea din izolare a celor dou ri. Criza economic mondial a avut urm ri deosebit de grave asupra economiei germane, care depindea de investi iile str ine. Guvernul cancelarului H.Muller si-a dat demisia, sef fiind numit Heinrich Bruning, care a propus un program de iesire din criz pe contul angaja ilor salaria i. In martie 1932, au loc alegeri preziden iale unde este ales pentru un al doilea mandat feldmaresalul von Hindenburg. In toamna aceluiasi an au loc alegeri pentru Reichstag. Cele mai multe voturi au fost ob inute de partidul nazist (11,7 mil.), pentru socialdemocra i au votat 7,2 mln., iar pentru comunisti - 5,9 mln. Comunistii nu au dorit s se coalizeze cu social-democra ii, fapt ce a permis ascensiunea nazistilor. Dup anul 1930, Republica s-a transformat efectiv dintr-un sistem parlamentar in unul preziden ial, presedintele Hindenburg numind cabinete lipsite de majoritate parlamentar . In cele din urm aceasta a netezit calea pentru ascensiunea na ional-socialismului, numirea liderului partidului Adolf Hitler pe postul de cancelar la 30 ianuarie 1933 si suspendarea constitu iei de la Weimar. Astfel, pe cale legal , la putere in Germania au venit for ele dictatoriale de extrem dreapta. Ajunsi la putere f r prea mare efort, nazistii au luat m suri pentru a-si consolida pozi iile. In februarie 1933, a fost incendiat cl direa Reichstag-ului, fiind invinui i comunistii, pentru a-i inl tura de la putere. A urmat interzicerea activit ii Partidului Comunist, Partidului SocialDemocrat, a fost suspendat activitatea sindicatelor. Au fost cur ate si randurile Partidului Muncitoresc Na ional-Socialist, fiind inl tura i cei care nu imp rt seau politica promovat de A.Hitler. La 1 august 1934, dup moartea presedintelui von Hindenburg, func ia de cancelar si presedinte au fost unificate; prin decretul din 2 august 1934, Hitler si-a asigurat puteri depline numindu-se Fuhrer si cancelar al Reichului.

Venirea nazistilor la putere a coincis cu dep sirea momentului culminant al crizei economice. Economia a fost trecut pe picior de r zboi. In anii 1933-1939 cheltuielile militare au sporit de 10 ori. In 1935 a fost introdus serviciul militar obligatoriu, ceea ce era o inc lcare a prevederilor Tratatului de la Versailles. Politica extern a Germaniei naziste In domeniul politicii externe au fost elaborate planuri strategice de cucerire a lumii. O aten ie deosebit se acorda ciceririi spa iului vital in Est. In 1935 a fost prin plebiscit alipit regiunea Saar, iar in 1936 au ocupat zona demilitarizat Rehnan . Tot atunci a fost semnat Pactul Anticomintern cu Japonia la care a aderat in 1937 si Italia. Germania s-a implicat activ in r zboiul civil din Spania (1936-1939) de partea lui Franco. In martie 1938 a fost anexat Austria in urma Anschluss-ului. In urma acordului de la Munchen, din 19 septembrie 1938, dintre Fran a, Marea Britanie, Italia si Germania, Cehoslovacia a fost dezmembrat si a incetat s existe ca stat. Ultima achizi ie a Germaniei inainte de declansarea r zboiului a fost orasul-port Memel (Klaipeda) care a apar inut Lituaniei. Urm toarea victim ale inten iilor agresive ale nazistilor va fi Polonia. Pentru realizarea scopului propus Germania a incheiat un tratat de neagresiune cu U.R.S.S., cunoscut ca Pactul RibbentropMolotov, semnat la 23 august 1939. Concluzii rile Europei de Vest au cunoscut transform ri radicale in perioada interbelic . In Fran a si Marea Britanie for ele politice pentru a dep si situa iile de criz au apelat tot mai des la guverne de coali ie, alc tuite din repezentan ii mai multor partide, fapt ce a permis blocarea accesului for elor extremiste la guvernare, astfel tradi iile democratice fiind salvate, chiar dac au existat si momente dificile. In alte ri precum Italia, Germania, Spania urm rim ascensiunea for elor extremiste de

dreapta care reusesc s cucereasc puterea si s impun regimuri dictatoriale: regimul fascist in Italia, nazistii in Germania si regimul lui Franco in Spania. Toate aceste regimuri au ap rut in urma unor profunde crize politice si incapacit ii guvernelor de a le solu iona. Politica de conciliere promovat de state precum Fran a si Marea Britanie sau cea de neinterven ie a SUA a permis pe de o parte consolidarea acestor regimuri, iar pe de alt parte la transformarea acestora in focare de r zboi care amenin a securitatea european . 5. rile Europei Centrale si de Sud-Est n anii 1918-1939. Obiective: - De a prezenta principalele transform ri produse in spa iul Europei Centrale si de Sud-Est in perioada interbelic - Elucidarea cauzelor instabilit ii politice si formelor de guvernare in statele noi formate, precum si in cele care si-au reunit teritoriile dup r zboi. - De a evoca unele tr s turile specifice pentru fiecare stat si de a stabili ce impact au avut ele asupra evolu iei interbelice si asupra rela iilor interna ionale. In urma dispari iei celor patru mari imperii pe harta politic a Europei Centrale si de Sud-Est au ap rut noi state care au fost create in urma aplic rii principiului na ionalit ilor iar altele au reusit s -si reintregeasc teritoriile sale. In perioada urm toare noile state se vor implica activ in crearea unor sisteme politice democratice, dup modelul francez. Antrenandu-se in aceast misiune dificil aceste state vor urma un parcurs plin de obstacole, care a scos la suprafa si unele tr s turi care reprezentau fragilitatea sistemului democratic, astfel permi and altor for e s ob in controlul si instaurarea unor regimuri dictatoriale. In continuare vom evoca unele dintre aceste transform ri ce s-au produs in aceast zon a Europei care si-au l sat amprenta asupra evolu iei ulterioare a acestor state. Prezentarea a fost structurat pe ri, in ordine alfabetic . Albania Albania era stat independent din 1912, iar dup primul r zboi mondial continu s fie ocupat de

Italia. La 21 ianuarie 1920, Congresul Na ional de la Lushvija a adoptat textul unei noi Constitu ii, ce prevedea men inerea monarhiei, dar cu condi ia inl tur rii prin ului Weid si constituirea unei Regen e. In august 1920, italienii au fost obliga i s -si retrag trupele de pe teritoriul Albaniei, cu excep ia insulei Sazan. Conferin a reprezentan ilor Marii Britanii, Fran ei, Italiei si Japoniei de la Paris, la 9 octombrie 1921 a recunoscut independen a statului albanez si a fixat grani ele lui (au r mas cele din 1913). 20 Primul ministru, Ahmed Zogu, la 22 decembrie 1922, a instaurat in ar un regim dictatorial. In urma unei insurec ii din perioada 25 mai-10 iunie 1924, ce urm rea r sturnarea dictaturii, Zogu a fugit in Regatul sarbo-croato-sloven. S-a constituit un guvern democrat, condus de Fan S. Noli. Spijinit de anumite cercuri din ar , Ahmed Zogu s-a intors la Tirana la 21 ianuarie 1925 si a proclamat Albania republic , fiind ales in calitate de presedinte. In noua sa calitate el s-a orientat spre Italia lui Mussolini, fapt ce a dus la cresterea influen ei economice si politice a acestei ri in Albania. Pe plan intern Ahmed Zogu era preocupat de consolidarea puterii pe care o de ine. El a convocat la 14 iunie 1928 o a doua Adunare Constituant in cadrul c reia s-a adoptat decizia ca Albania s devin monarhie, dar in calitate de rege a fost proclamat Ahmed Zogu, sub numel de Zogu I, iar tronul trebuia s fie un drept ereditar al familiei Zogu. La 1 decembrie 1928 a fost adopatat o nou Constitu ie conform c reia Albania devenea o Monarhie democratic , parlamentar si ereditar , cu un Parlament unicameral. Zogu I a condus Albania pan in 1939, men inand un regim dictatorial ce ap ra interesele unei elite nu prea numeroas . Bulgaria. Bulgaria dup primul r zboi mondial f cea parte din r ndul rilor invinse. arul Ferdinad a fost obligat s abdice in favoarea fiului s u Boris a III-lea, la 4 octombrie 1918.

Bulgaria era o monarhie constitu ional , in care puterea legislativ revenea Adun rii Na ionale, puterea executiv - arului si Consiliului de Ministri iar puterea judec toreasc tribunalelor. Constitu ia adoptat in 1879, a fost completat cu unele amendamente in 1893, 1911 si 1920 si a func ionat in Bulgaria pan in 1934. In august 1919 au loc alegeri pentru Adunarea na ional , castigate de Uniunea Popular Agrarian Bulgar (B.Z.N.S.). Formarea guvernului a fost incerdin at lui Alexand r Stamboliiski, unul dintre liderii Uniunii, care la 21 mai 1920 a devenit prim-ministru. Politica cabinetului agrarian a avut intr-o mare m sur , consecin e nefavorabile, atat asupra economiei cat si asupra partidului. Politica extern a lui Alexand r Stamboliiski era orientat spre men inerea de bune rela ii cu Marea Britanie, SUA, Fran a si Italia. O idee original a guvernului a fost crearea unor trupe de munc , o modalitate de evitare a clauzelor militare a Tratatului de la Neuilly, care limita men inerea unei armate regulate in Bulgaria. La 9 iunie 1923, Alian a Militar , format in 1919 din ofi eri, organizeaz o lovitur de stat. Guvernul Stamboliiski este inl turat iar premierul omorat. Este format un nou guvern din reprezentan i ai In elegerii Populare, in frunte cu profesorul Alexand r ankov. Principala sarcin a noii puteri era normalizarea vie ii politice si economice a rii. Puterea se bucura de un larg sprijin social, ce a contribuit la crearea n elegerii Democratice, forma iune in care sau contopit unele partide tradi ionale n elegerea Popular si Alian a Militar . Scimbarea for at a puterii de la 9 iunie 1923 si r scoala ce a urmat si-a pus amprenta asupra vie ii sociale din Bulgaria. In 1924 a fost adoptat o lege privind protec ia statului, ce a r mas in vigoare pan la 9 septembrie 1944, care limita libert ile civice. Dup guvernarea lui ankov, urmeaz un al doilea cabinet al partidului n elegerea Democratic (1926-1931), condus de Andrei Liapcev si alte dou guverne ale Blocului Popular

(1931-1934) in frunte cu Alexand r Malinov si Nikola Musanov, asigurand o liniste relativ in ar . In domeniul politicii externe diploma ia bulgar urm rea revizuirea Tratatului de la Neuilly- surSeine. Criza economic mondial de la sfarsitul anilor 20 a l sat urme adanci in via a economic si politic a Bulgariei. Depresiunea economic a polarizat societatea bulgar . Se manifest Miscarea Social-Popular , de extrem dreapt , a profesorului Alexand r ankov si cercul politic Zveno (Veriga). Adep ii schimb rilor radicale s-au orientat spre impunerea unei guvern ri autoritare. Inceputul a fost dat de lovitura de stat din 19 mai 1934, realizat de Alian a Militar si Zveno . 21 Prim-ministru devine Kimon Gheorghiev. Noul guvern a promovat o politic de apropiere de Fran a si Marea Britanie. Teama de a-si pierde coroana intensific activitatea politic a lui Boris al IIIlea. C p tand o experien considerabil ca monarh si dorind s guverneze, el reuseste s -i indep rteze pe miltari de la putere, dup un an si jum tate. Regele incepe s desemneze guverne si s instaureze un regim personal in ar . Puterea autoritar , militar evolueaz , transformandu-se intr-o form de monarhie autoritar . Noul premier desemnat, Gheorghi Kioseivanov, in noiembrie 1935, guverneaz Bulgaria pan la inceputul lui 1940. Indiferent de schimbarea cabinetelor, actele guvernelor anterioare suspendarea Constitu iei, dizolvarea Adun rii Na ionale, interzicerea activit ii partidelor politice, care mai sunt reprezentate doar de liderii lor si de cei mai cunoscu i membri, lichidarea activit ii sindicale independente, ce au dus la distrugerea regimului parlamentarconstitu ional din ar - n-au fost abrogate. Bulgaria incepe s intre in intense rela ii economice cu al Treilea Reich. In ajunul celui de al Doilea R zboi Mondial, Bulgaria se orienteaz spre Germania, avand un interes comun - revizuirea

statu-quo-ului si a tratatelor din 1919, considerand c au fost dezavantajate si urm reau modificarea grani elor. Cehoslovacia Cehii si slovacii se inscriu in randul popoarelor care in timpul primul r zboi mondial au luptat pentru eliberare na ional si crearea unui stat independent. In viziunea unor autori Cehoslovacismul a fost principalul rezultat al primului r zboi mondial . Consiliul Na ional Cehoslovac, infiin at la Paris in anul 1914, de Thomas Masaryk, Eduard Benes si Milan Stefanik, pleda pentru independen fa de Imperiul Habsburgic. In iulie 1918, pe fondul tulbur rilor sociale tot mai pronun ate, grup rile politice cehe de la Praga s-au reunit, formand un Consiliu Na ional intern, sub conducerea lui Kramar. In octombrie 1918, Consiliul Na ional s-a proclamat guvern provizoriu al Republicii Cenoslovace, in numele c reia Comitetul Na ional Praghez a preluat puterea la 28 octombrie. In condi iile destr m rii Imperiului Austro-Ungar, la finele primului r zboi mondial, la 28 octombrie 1918, este proclamat la Praga Republica Ceh Independent , care se uneste la 30 octombrie 1918 cu Slovacia. Noii lideri de la Praga s-au orienta spre formarea unui sistem politic propriu. La mijlocul lunii noiembrie 1918 a fost reunit un organism legislativ na ional, care s-a declarat drept Adunare Constituant . Thomas Masaryk a fost ales presedinte iar Kr mar - prim-ministru, a fost elaborat o Constitu ie provizorie. Viteza si eficien a cu care se miscau cehii inc din aceast perioad se datora in mare m sur experien ii si subtilit ii lor politice pe plan intern, ca si abilit ii diplomatice in rela iile cu alia ii in exterior. Centrul de greutate a noului stat era asigurat de asocierea dintre cehi si slovaci, intr-o singur unitate. Cu excep ia anului 1921, Cehoslovacia a cunoscut o dezvoltare stabil . Criza economic mondiala a afectat si economia Cehoslovaciei, fiind inregistra i peste un milion de someri. In anii

crizei s-au activizat elementele extremei drepte, in deosebi in regiunea mun ilor Sude i, care sus ineau unirea Sude ilor cu Germania. Politica extern a Cehoslovaciei in perioada interbelic era orientat spre alian e cu statele vecine, Fran a si Marea Britanie. Impreun cu Romania si Iugoslavia Cehoslovacia creaz in 1921 Mica n elegere. Prin Acordul de la Munchen, incheiat de Germania, Italia, Fran a si Marea Britanie (29-30 septembrie 1938), Germania anexeaz regiunea Sudet . La 1 octombrie 1938, Polonia ocup regiunea Teschin, iar in urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria anexeaz Slovacia meridional si Sudul Ucrainei Subcarpatice. Slovacia isi proclam la 14 martie 1939 independen a, devenind un stat satelit al Germaniei naziste, Ungaria anexeaz intreaga Ucrain Subcarpatic , iar la 15 martie 1939 Cehia este ocupat de trupele germane, (Protectoratul Boemiei si Moraviei). In 1940 se constituie la Londra un guvern cehoslovac in exil. 22 Grecia n perioada interbelic . Grecia, la sfarsitul r zboiului, f cea parte din tab ra Antantei. In perioada 1919-1922 este antrenat intr-un r zboi cu Turcia, care se incheie cu un esec dramatic pentru greci: circa 1,5 milioane de greci fiind nevoi i s se refugieze din Asia Mic . Sistemul politic interbelic a evoluat, de la monarhie constitu ional la republic , apoi iar si monarhie, care in cele din urm se transform in regim autoritar. Pan in anul 1924, Grecia era o monarhie constitu ional . La 19 decembrie 1923, regele George al II-lea a fost silit s abdice, Grecia proclamandu-se republic , la 25 mai 1924. Urmeaz o perioad de instabilitate politic , instaurarea unor guverne de coali ie, este promulgat o nou Constitu ie la 2 iulie 1927. In octombrie 1935, regimul republican a fost inl turat in urma unei lovituri de stat, noul premier Georgios Kondylis asumandu-si si titlul de regent. A fost organizat un referendum, unde 97,8 % din

popula ie s-a pronun at pentru restaurarea monarhiei. La 24 noiembrie 1935, regele Georgios al IIlea si-a reocupat tronul. La 4 august 1936, are loc o nou lovitur de stat, generalul monarhist Ioannis Metaxas instituind un regim dictatorial, care se men ine pan in 1941. A fost introdus starea de asediu, dizolvat Parlamentul, desfiin ate partidele politice, suspendate unele articole din Constitu ie, introdus un control strict asupra cet enilor. In domeniul politicii externe a fost adepta securit ii colective si regionale; ea urm rea men inerea integrit ii teritoriale, fiind amenin at de politica revizionist a statelor vecine - Turcia, Bulgaria. In anul 1934 a fost printre statele care au infiin at n elegerea Balcanic . La inceputul celui de-al doilea r zboi mondial si-a declarat neutralitatea, dar a fost atactat de trupele italiene, la 28 octombrie 1940, pe care a reusit s le resping , fiind ins obligat s capituleze in fa a trupelor germane la 23 aprilie 1941. Iugoslavia. Popoarele slave din Balcani, in anii primului r zboi mondial, si-au intensificat lupta pentru independen . La Londra a fost creat un Comitet al Slavilor de Sud, in frunte cu A.Trumbi , care pleda pentru emancipartea slavilor din Imperiul austro-ungar si unirea lor cu Serbia si Muntenegru. In iulie 1917, pe insula Corfu, a fost semnat o declara ie de c tre A. Trumbi si premierul sarb, Nicolas Pa i , prin care se recunostea unitatea na ional a sarbilor, croa ilor si slovenilor. La 1 decembrie 1918, a fost proclamat Regatul Srbilor, Croa ilor si Slovenilor, in frunte cu reprezentantul dinastiei sarbe Karagheorghevici, prin ul Alexandru I. Regatul cuprindea Serbia, Muntenegru, Macedonia, Slovenia, Croa ia, Dalma ia, Vojvodina si BosniaHer egovina. Nivelul de dezvoltare a acestor regiuni era foarte diferit, fapt se s-a r sfrant negativ asupra situa iei interne a rii. In via a politic a rii rolul principal pan in ianuarie 1929 l-a avut Partidul Radical promotor al na ionalismului sarb. Au existat for e care au criticat caracterul centralzat al regimului

si domina ia politic a sarbilor in timpul domniei lui Alexandru I. In calitate de lider s-a afirmat Ante Pavelic, membru al Parlalmentului, care a condus miscarea terorist a ustasilor dup ce s-a refugiat in Italia in 1929. La 6 ianuarie 1929, regele Alexandru I anuleaz Constitu ia, dizolv parlamentul (Scupstina Popular ), interzice activitatea partidelor si organiza iilor politice. El concentreaz in mainile sale puterea legislativ si executiv iar guvernul condus de Petor Zivkovi i era subordonat direct regelui. In septembrie 1931, a fost promulgat o nou Constitu ie ce prevedea instituirea unui parlament bicameral. La fel ca si alte state din zon , Iugoslavia a fost afectat puternic de criza economic mondial , fiind o ar cu o economie preponderent agrar . In perioada interbelic politica extern a Iugoslaviei era axat pe men inerea statu-quo-ului teritorial, consolidarea sistemului bazat pe securitatea colectiv . ara era adepta politicii securit ii regionale. Iugoslavia a fost una dintre statele care au constituit Mica n elegere in 1921, al turi de 23 Romania si Cehoslovacia. In 1934 particip la crearea n elegerii Balcanice, al turi de Turcia, Grecia si Romania. In octombrie 1934, la Marsilia a fost asasinat regele Iugoslaviei, Alexandru I, impreun cu ministrul francez al afacerilor externe, Louis Barthou de membrii ai misc rii teroriste a ustasilor. Rege a devenit fiul minor, Petru al II, instituindu-se astfel un Consiliu de Regen in frunte cu prin ul Paul. Intervin unele schimb ri si in domeniul politicii externe, noul guvern condus de Milan Stojadinovi (1935-1939) orientandu-se spre colaborare cu Germania si Italia. In 1937 a fost semnat la Roma un tratat de prietenie cu Italia, fapt ce a contribuit la sl birea n elegerii Balcanice. Polonia n perioada interbelic . Statul polonez disp ruse ca entitate organizatoric din 1795. Polonezii erau diviza i in cadrul Imperiului austro-ungar, rus si cel german. In secolul al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea,

propaganda polonez pentru emancipare na ional era deosebit de activ . De altfel, punctul 13 dintre Cele 14 din Declara ia presedintelui american stipula necesitatea infiin rii unui stat polonez cu iesire la mare. Astfel erau recunoscute drepturile polonezilor de a-si crea un stat na ional independent. Primii au reusit s se elibereze polonezii din componen a fostului Imperiu rus, dup dispari ia lui. La 15 octombrie 1918, deputa ii polonezi din Parlamentul de la Viena au declarat c polonezii inceteaz s se mai considere cet eni ai Imperiului habsburgic. La 6 noiembrie 1918, a fost constituit un Guvern provizoriu, iar la 18 noiembrie a fost proclamat Republica Polon independent , in frunte cu generalui Jsef Pilsudski. La 20 februarie 1919, a fost adoptat primul act al Poloniei independente, asa-numita Mica Constitu ie. La 17 martie 1921 a fost votat noua Constitu ie a Poloniei, care garanta noua form de stat republica preziden ial , presedintele fiind ales pe un termen de sapte ani. Puterea legislativ apar inea Seimului si Senatului, cea executiv presedintelui si ministrilor. Constitu ia oferea largi drepturi si libert i democratice cet enilor rii. Primul presedinte al rii, Josef Pilsudski, in 1922 s-a retras de la putere ca s revin in mai 1926, instaurand un regim autoritar, pe care il men ine pan in 1935, cand a incetat din via . Noul regim politic, intitulat Sanacja, urm rea scopul de redresare a rii (asanare moral ). Dup preluarea puterii, Pilsudski a afirmat c nu doreste introducerea in Polonia a unei dictaturi. El inten iona s in armata departe de mainile politicienilor, s stabilizeze economia, s pun cap t nedrept ilor sociale, s -i uneasc pe to i cet enii polonezi sub semnul respectului fa de stat si s fac din Polonia o mare putere european . La 2 august 1926, a fost aprobat o nou Constitu ie, ce consacra regimul autoritar, presedintele fiind investit cu drepturi sporite. Politica extern a Poloniei, in perioada interbelic , era orientat spre alian a cu Fran a ; intre cele dou ri au fost semnate dou acorduri militare in 1921 si 1925. La 3 martie 1921, a semnat un

Tratat cu Romania, dar a refuzat s fac parte din Mica n elegere. Polonia s-a apropiat de rile nordice, statele baltice, urm rind crearea unor alian e regionale in care s joace un rol predominant dar din cauza disputelor pe care le avea cu Lituania nu si-a atins scopul propus. Pilsudski a participat activ la elaborarea politicii externe poloneze, al turi de Josef Beck, ministrul de externe. Fa de Germania si U.R.S.S., cei doi dusmani ai Poloniei, Pilsudski era adeptul unor rela ii bune, dar nu alian e cu ele. Doctrina nu excludea, ins , pacte de neagresiune, primul fiind incheiat cu U.R.S.S. in 1932, iar cu Germania dup venirea lui Hitler la putere, in ianuarie 1934. Pactul cu Hitler a avut consecin e pozitive pe termen scurt, permi and rezolvarea catorva dintre disensiunile existente intre cele dou state, reducerea temporar a presiunilor germane asupra Danzigului si coridorului polonez. Dezavantajele aveau s se vad ceva mai tarziu. In noiembrie 1938, Polonia a ocupat regiunea Teschin a Cehoslovaciei, fiind sprijinit de Germania si Ungaria. Presiunile sporite ale Germaniei au determinat Polonia s se reorienteze iar si 24 spre Fran a si Marea Britanie. La 1 septembrie 1939, Polonia a fost atacat de Germania nazist , iar la 17 septembrie de c tre U.R.S.S., teritoriul ei fiind imp r it pentru a patra oar intre cele doua state. Ungaria Dup infrangerea si destr marea Imperiului Habsburgic, la 16 noiembrie 1918, este proclamat Republica Ungar . Puterea politic a fost preluat de un Consiliul Na ional, alc tuit din liberali si conservatori, in frunte cu Mihly Kroly. A fost introdus dreptul de vot universal, s-a proclamat libertatea adun rilor, au fost luate unele m suri de impropriet rire a ranilor. La inceputul anului 1919, noua conducere a Ungariei a cunoscut o criz politic . Socialdemocra ii au apelat la ajutorul comunistilor unguri, partid creat in noiembrie 1918, in frunte cu Bela Kun, pentru a forma un guvern de coali ie. La 21 martie 1919, a fost proclamat Republica

Ungar a Sfaturilor, in frunte cu Sandor Garbai, iar liderul comunist, Bela Kun, a fost numit ministru de externe. Treptat, comunistii si-au extins autoritatea si au proclamat Republica Sovietic Ungar , miz nd pe sprijinul promis de Lenin. In iunie 1919, Ungaria a fost proclamat Republic Sovietic Unional , unit cu Rusia sovietic . Republica Ungar a Sfaturilor a existat timp de 133 de zile. Existen a ei a fost curmat de interven ia extern , dar si a for elor interne. Un rol important in inl turarea comunistilor de la putere si infrangerea Republicii Sfaturilor l-au jucat trupele romane. La 16 noiembrie 1919, Budapesta a fost ocupat de trupele conduse de amiralul Miklos Horthy, care a restaurat regimul monarhic. Parlamentul a lichidat republica in ianuarie 1920, iar Miklos Horthy a fost ales regent. El a instaurat un regim autoritar in Ungaria ce s-a men inut in perioada 1920-1944. Conducerea Ungariei in perioada interbelic a depus eforturi diplomatice considerabile in vederea revizuirii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, s-a apropiat de statele care contestau sistemul de la Versailles - Germania nazist si Italia fascist . Ungaria a fost admis in Societatea Na iunilor in 1923. In anii 1929-1933, a depus unele eforturi in vedera scind rii Micii n elegeri. A incercat s atrag de partea sa Romania si Iugoslavia, oferindu-le sprijin in cazul unui conflict, mai ales Romaniei in caz de atac din partea U.R.S.S.. Dup venirea lui Hitler la putere, Ungaria a int rit rela iile cu Germania, semnand la Roma un Protocol intre Ungaria, Italia si Austria, indereptat impotriva Micii n elegeri si n elegerii Balcanice. Ungaria a sus inut planurile anexioniste germane, felicitand-o pentru anexarea Austriei in martie 1938. In urma Acordului de la Munchen, Ungaria a participat la dezintegrarea Cehoslovaciei, ob inand unele teritorii din Sudul Slovaciei. In vara anului 1940, a ob inut un alt succes in politica revizionist cand prin Dictatul de la Viena a reusit s reanexeze Nord-Vestul Transilvaniei, teritoriu romanesc. La inceputul celui de-al doilea r zboi mondial Ungaria f cea

partea din tab ra alia ilor Germaniei naziste. A participat al turi de armata german la invadarea Jugoslaviei, anexand Vojvodina de Vest. 6. Al doilea r zboi mondial (1939-1945). Obiective - Elucidarea cauzelor ce au dus la declansarea celui de-al doilea r zboi mondial si la esecul politicii de securitate colectiv promovat de Societatea Na iunilor. - Evocarea obiectivelor urm rite de statele agresoare si planurile ce le inso eau. - De a prezenta condi iile in care s-a creat Coali ia Antihitlerist si rolul documentelor programatice elaborate de Alia i. - Formarea deprinderilor de analiz comparat a evenimentelor din perioada celui de-al doilea r zboi mondial. 25 - De a urm ri rolul conferin elor interaliate din perioada r zboiului in organizarea postbelic a ordinii mondiale, aplicand metoda analizei si sintezei. Prin sistemul de tratate de la Versailles, comunitatea mondial a inten ionat s evite pe cat era posibil o nou conflagra ie mondial . Evolu ia evenimentelor in primul deceniu postbelic a demonstrat existen a unor for e politice care doreau modificarea statu-quo-ului stabilit prin tratate, revizuirea lor. In anii 30 pe arena mondial tot mai multe state isi manifest tendin ele revizioniste si revansarde. Continentul european nu a reusit s evite pericolul unei conflagra ii, debutul fiind r zboiul civil din Spania. Atitudinea marilor puteri a fost diferit : Marea Britanie si Fran a au ocupat o pozi ie de neamestec in afacerile interne ale Spaniei, pe cand alte state, Germania, Italia, Uniunea Sovietic au intervenit destul de active. In perioada urm toare tendin ele revizioniste s-au inten it, Germania nazist a inc lcat deschis clauzele militare ale Tratatului de la Versailles. Un loc deosebit in geneza celui de-al doilea r zboi mondial ii revine Acordului de la Munchen, semnat la 29-30 septembrie 1938 de guvernele Marii Britanii, Fran ei, Germaniei si Italiei, conform

c ruia Cehoslovacia a fost cedat agresorilor si in curand ea a incetat s mai existe ca stat. Acordul de la Munchen a devenit apogeul politicii de conciliere promovat de statele occidentale fa de Germania. Polonia a fost urm toarea ar fa de care Germania avea preten ii teritoriale. Reprezentan ii Reichului au cerut polonezilor returnarea orasului-port Danzig si a coridorului care ar fi unit acest oras cu Germania si Prusia Oriental . Aceste cereri au fost respinse de guvernul polonez, care miza pe sprijinul Marii Britanii si Fran ei in cazul unui atac din partea Germaniei, sperand c Polonia nu va fi sacrificat dup modelul Cehoslovaciei. In cazul Poloniei, Germania nazist a reusit s ajung la o nou imp r ire cu Uniunea Sovietic , care a fost absent la Munchen. Astfel, ambi iile revizioniste germane au contribuit la declansarea unui r zboi care se va transforma in anii urm tori intr-unul mondial. Declansarea r zboiului si primele opera iuni militare La 1 septembrie 1939, invadarea de catre trupele germane a teritoriului polonez a declansat cel de-al doilea r zboi mondial (1939-1945). Ordinea politic mondial , consacrat juridic prin tratatele semnate la Conferin a de pace de la Paris (1919-1920), a fost inc lcat . Care au fost cauzele ce au dus la declansarea r zboiului? Istoricul Eric Hobsbawm men ionaz c secolul al XX-lea a fost marcat de r zboi, a tr it si a g ndit in termenii r zboiului chiar si atunci cand tunurile si bombele nu exploadau. Istoricul A.J.P.Taylor, la randul s u, consider c originele celui de-al doilea mondial sunt controversate. Printre sursele conflictului se reg sesc esecurile organiz rii postbelice a lumii: lipsa de coeziune a Marilor puteri la Conferin a de la Paris; neimplicarea SUA in aplicarea si respectarea propriilor principii; politica promovat de noua putere a Rusiei sovietice precum si politica revizionist si revansard promovat de Germania, c reia i s-a al turat Italia, Japonia si alte state mai mici.

Printre autorii morali se inscrie Adolf Hitler, crea ia Versailles-ului si, pe de alt parte, crea ia ideilor comune ale Europei contemporane. Mai mult decat atat, el a fost crea ia istoriei germane si a prezentului german. Hitler a fost - men ioneaz istoricul A.J.P.Taylor - placa de rezonan pentru na iunea german . Conduc torul U.R.S.S., I.V.Stalin, este si el, la randul s u, unul dintre autorii morali ai conflictului, prin semnarea pactului din 23 august 1939. Prin atacarea Poloniei a fost pus in aplicare Planul alb, avizat de Hitler inc la 11 aprilie 1939. Ini ial, Italia si-a proclamat neutralitate, urmat de Japonia, apoi SUA. La 6 septembrie 1939 aceeasi pozi ie a fost adoptat si de Consiliul de Coroan al Romaniei. In schimb, Fran a si Marea Britanie au pus in aplicare garan iile acordate Poloniei in prim var si au declarat r zboi Germaniei. Atacul asupra Poloniei punea in aplicarea r zboiul fulger - blitzkrieg-ul, armata polonez fiind scoas practic din lupt dup primele zece zile. La 17 septembrie 1939, Stalin, punand in practic prevederile protocolului secret din 23 august, ordon atacarea Poloniei dinspre Est. Dup ocuparea 26 unei p r i din teritoriul polonez, Uniunea Sovietic se indreapt in direc ia Nord-Vest, respectiv spre vecinii din zona baltic si Finlanda. Tratatele incheiate intre 29 septembrie si 10 octombrie cu Estonia, Letonia si Lituania, au creat cadrul propice pentru ocuparea lor de c tre Armata Rosie, pentru stabilirea unui cap de pod in vederea ofensivei in direc ia Finlandei, atacat la 30 noiembrie 1939. Liga Na iunilor a declarat Uniunea Sovietic stat agresor si la 14 decembrie aceasta a fost exclus din Lig . Pe Frontul din Vest, atat trupele Wermachtul-lui, cat si cele ale francezilor si englezilor nu s-au antrenat in misc ri consistente, situa ia men inandu-se pan la 9 mai 1940. Aceast liniste relativ a fost catalogat drept r zboi ciudat , ceea ce inseamn de fapt lipsa unor ac iuni militare ale p r ilor implicate in conflict.

Dup blitzkrig-ul purtat in direc ia Vest, urm toarea int va fi Fran a, care va capitula la 22 iunie 1940. Germanii au inut s semneze armisti iul in acelasi vagon unde ei capitulaser in 1918, la Compiegne. Urma un alt obiectiv - ocuparea Angliei, opera iune dificil ce implica resurse militare importante. Ofensiva, inceput la 8 august 1940 printr-un atac al flotei aeriene germane Luftwaffe, a declansat o ripost englez . Dup atacul masiv asupra Londrei din 10 mai 1941, Hitler a abandonat ideea debarc rii in Marea Britanie. O alt zon care dup capitularea Fran ei a atras aten ia dictatorilor de la Berlin si Moscova a fost cea a Balcanilor si Sud-Estul Europei. In 1940, Romania a fost prima victim fiind silit s cedeze Basarabia si Nordul Bucovinei si partea de Nord-Vest a Transilvaniei. In aceste condi ii, odat cu dispari ia Romaniei Mari, noua conducere de la Bucuresti - maresalul Ion Antonescu - se va ralia la puterile Axei. Turcia si-a declarat neutralitatea, statut pe care a reusit s -l men in pe parcursului conflagra iei mondiale. Soarta Greciei a fost hot rat de armata italian , care a atacat-o la 28 octombrie 1940, sprijinit apoi de cea german , desi Grecia isi proclamase anterior neutralitatea. La 25 martie 1941, Iugoslavia a aderat la Pactul Tripartit. La Belgrad se produce o lovitur de stat, iar noua conducere proclam neutralitatea Iugoslaviei. Germania declanseaz un atac in direc ia Belgradului, fiind sprijinit de trupele bulgare si ungare. Dup capitularea Iugoslaviei la 17 aprilie, statul iugoslav este dezmembrat, iar Croa ia isi proclam independen a, la 13 aprilie, sub domnia ducelui de Spoleto. Intregul teritoriu al rii a fost cuprins de o ampl miscare de partizani, dar rezisten a era divizat : o parte era condus de comunistul Tito, alta de colonelul Mihailovici, liderul cetnicilor. Planul Barbarossa La 18 decembrie 1940, Hitler a semnat directiva nr. 21, cunoscut sub numele Planul

Barbarossa, ce avea drept obiectiv invadarea U.R.S.S.. Conform acestui plan, trupele germane, prin metoda blitzkrig-ului, trebuiau s lichideze for ele principale ale trupelor sovietice din Rusia Occidental . Hitler a declansat la 22 iunie 1941 cea mai mare opera iune militar a epocii contemporane, mobilizand circa trei milioane de solda i germani, sprijini i de alia i din Romania, Italia, Finlanda si Ungaria. Documentele publicate de istoricii rusi dup 1992 demonstreaz c a existat si un Plan operativ de r zboi al U.R.S.S., elaborat in mai 1941, conform c ruia Moscova la randul s u, preg tea un atac in direc ia Germaniei, pentru a elibera rile europene de nazism. Termenul-limit de incepere a ac iunilor era iulie 1941. In primele luni, r zboiul fulger a permis trupelor naziste s cucereasc un intins teritoriu sovietic. Armata Rosie a inregistrat o serie de esecuri ce se datorau mai multor cause: consecin ele sistemului politico-ideologic, instaurat de bolsevici; faptul c U.R.S.S. se preg tea de un r zboi de ofensiv si nu de defensiv , Armata Rosie nu era preg tit s reziste in fa a unui asemenea atac. Prima infrangere, armata german o inregistreaz lang Moscova la inceputul lunii decembrie 1941, cand trupele sovietice au reusit s treac la contraofensiv . 27 Inceputul r zboiului germano-sovietic a creat condi ii pentru constituirea coali iei antihitleriste. Premierul britanic, Winston Churchill, a anun at imediat sprijinul Angliei pentru Uniunea Sovietic , iar la 13 iulie era semnat un tratat intre cele dou puteri. Carta Atlanticului, semnat de Churchill si Roosevelt la 14 august, va prefigura Marea Alian . Uniunea Sovietic a aderat la Carta Atlanticului la 24 septembrie 1941.Sprijinul alia ilor s-a materializat in toamna anului 1941, cand la Moscova a fost semnat un protocol prin care Marea Britanie si SUA se angajau s aprovizioneze cu material de r zboi Uniunea Sovietic in urm toarele nou luni. La 1 ianuarie 1942, la Washington, 26 de state au semnat Declara ia Na iunilor Unite .

Intre 10 ianuarie-2 februarie 1943 Armata Rosie a reusit s inving armata german in zona orasului Stalingrad, cea mai mare infrangere suferit pan in acel moment de Hitler. Conferin a interaliat de la Teheran Prima Conferin a a sefilor de guverne a U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie a avut loc intre 28 noiembrie si 2 decembrie 1943 la Teheran. Conferin a avea scopul de a examina: coordonarea eforturilor alia ilor in lupta impotriva Germaniei si sateli ilor ei; colaborarea postbelic si asigurarea unei p ci trainice. A fost adoptat Hot rarea militar a Conferin ei de la Teheran , conform c reia opera ia Overlord urma s inceap in mai 1944. La Conferin s-a discutat problema viitorului Germaniei, Roosevelt propunand dezmembrarea ei in cinci state autonome, Churchill a sus inut planul s u de constituire a Confedera iei dun rene din care s fac parte Austria, Ungaria si teritoriile de Sud ale Germaniei. Stalin a respins planurile celor doi, considerand c Austria si Ungaria trebuie s fie state independente. Cel de-al doilea front a fost dechis de anglo-americani la 6 iunie 1944, in Normandia (Fran a de Nord). Dup debarcarea in Normandia trupele anglo-americane au realizat un sir de opera iuni reusite. La sfarsitul lunii septembrie anglo-americanii au eliberat aproape in intregime Fran a si Belgia. In paralel, opera iunile alia ilor in Vest erau sus inute de ample opera iuni militare ale Armatei Rosii in Estul continentului. Opera ia Iasi-Chisin u a avut drept rezultat lichidarea grupului de armate Ucraina de Sud , reocuparea teritoriului romanesc dintre Nistru si Prut si inaintarea Armatei Rosii peste Prut. La 23 august 1944, Romania a iesit din randurile Axei si a luat decizia de a se al tura Na iunilor Unite. Decizia regelui Mihai I a contribuit la pr busirea frontului german din Balcani, fiind deschis drumul spre Sofia, Belgrad, Viena, Budapesta, iar trupele romane au completat efectivul Na iunilor Unite cu jum tate de milion de ostasi, cu petrol si produse alimentare.

Bulgaria n-a trimis trupe pe Frontul de Est, dar a fost una dintre aliatele Germaniei. La 5 septembrie 1944, U.R.S.S. a declarat r zboi Bulgariei, iar la 6 septembrie, trupele Armatei Rosii au intrat pe teritoriul ei. La 9 septembrie, guvernul a fost inl turat, fiind impus un guvern comunist, care a anun at aderarea Bulgariei la Coali ia antihitlerist . Guvernul finlandez a declarat c este de acord s semneze armisti iul la 4 septembrie 1944, rupe rela iile cu Germania si inceteaz r zboiul cu U.R.S.S. Dup Finlanda singurul aliat al Germaniei r m sese Ungaria. Luptele de pe teritoriul ei au fot crancene si au durat pan in aprilie 1945. Iugoslavia a fost eliberat de Armata Popular de Eliberare, sprijinit de Armata Rosie. In aceste condi ii germanii au fost sili i sa-si retrag trupele din Grecia si Albania. In octombrie 1944, premierul britanic Winston Churchill a intreprins o vizit la Moscova pentru a discuta problema Poloniei si situa ia din Balcani. Pentru a reglementa situa ia din aceast zon , Churchill a propus delimitarea sferelor de influen a Uniunii Sovietice si a Alia ilor, propuneri care se reg seau in asa-numitul acord de procentaj : Romania Rusia-90 %; al ii - 10%; Grecia: Marea Britanie in acord cu SUA- 90 %, Rusia 10 %; Iugoslavia: 50 % - 50 %; Ungaria: 50 %- 50 %; Bulgaria: Rusia 75%, al ii 25 % . Conferin a de la Ialta 4-11 februarie 1945 28 La inceputul anului 1945, r zboiul intra deja in faza final . Existau o serie de probleme ce trebuiau rezolvate in cadrul unei noi intalniri ale celor trei mari . Conferin a a avut loc in perioada 4-11 februarie 1945 la Ialta (U.R.S.S.). Printre probleme majore abordate in cadrul Conferin ei se afla : statutul postbelic al Germaniei, zonele de ocupa ie si participarea Fran ei cu propria zon , problema Poloniei, care era una de onoare pentru Churchill si alta de securitate pentru Stalin; aprobarea documentelor Conferin ei de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, ce au dus

la infiin area Organiza iei Na iunilor Unite. La Conferin a fost adoptat un document important Declara ia cu privire la Europa eliberat . La 30 aprilie 1945, Hitler s-a sinucis. Succesorul lui, amiralul Karl Donitz, se pronun pentru iesirea din r zboi. In orasul Reims, unde se afla Cartierul General al lui D. Eisenhower, la 7 mai 1945 a fost semnat actul de capitulare necondi ionat a Germaniei. Stalin, indignat de faptul c actul de capitulare a Germaniei nu s-a semnat la Berlin, a insistat pe lang W.Churchill si H.Truman s considere actul de la Reims drept unul prealabil si a cerut germanilor s semneze altul, la Berlin, la 8 mai, ora 2400 (ora local ) sau 9 mai ora 200 (ora Moscovei). Conferin a de la Potsdam - 17 iulie-2 august 1945 Dup capitularea Germaniei era nevoie de coordonarea ac iunilor politicodiplomatice si militare ale Alia ilor. Conferin a si-a inceput lucr rile la 17 iulie 1945, la Potsdam. La ea au participat reprezentan ii Celor Trei Mari : delega ia sovietic , condus de I.V.Stalin, cea american , condus de H.Truman, succesorul lui Roosevelt, si cea britanic , condus ini ial de W. Churchill, iar din 28 iulie de Clement R. Atlee, noul prim-ministru al Marii Britanii. Problemele discutate: crearea Consiliului Ministrilor de Externe, care trebuiau s elaboreze tratatele de pace cu fostele aliate ale Germaniei; problema Germaniei - cea mai intens dezb tut ; chestiunea repara iilor, soarta Austriei, Poloniei etc. In privin a Germaniei au decis ca ea s fie imp r it in patru zone de ocupa ie, supuse unui control din partea Comisiei centrale. Principiile politice si economice, cu unele complet ri si preciz ri, au fost aprobate in unanimitate de c tre sefii delega iilor. Ele ins nu erau lipsite de anumite caren e: dac unul dintre cei patru conduc tori nu era, de exemplu, de acord cu o hot rare adoptat in comun, el lua decizia de unul singur in zona sa de ocupa ie, ceea ce conducea la dezmembrarea Germaniei. La Potsdam, dup ce a fost informat c testarea bombei atomice se def surase cu succes,

presedintele american, H.Truman i-a spus lui Stalin c Statele Unite au o arm nou de-o for distructiv neobisnuit . Stalin a primit cu calm vestea, spunand numai c sper c americanii vor folosi asa cum trebuie aceast arm impotriva japonezilor . La vremea respectiv , re elele spionajului sovietic il inuser pe Stalin la curent cu desf surarea lucr rilor legate de bomb atomic , desi stirea despre experimentul reusit nu-i parvenise prin aceste canale. Presedintele american, adoptand recomandarea unui grup politico-stiin ific, numit Comitetul Interimar, creat pentru al consilia in leg tur cu folosirea bombei atomice, a aprobat opera iunea de aruncare a bombei asupra unor inte civilo-militare din Japonia. Bombardamentul s-a produs in zilele de 6, si respectiv, 9 august 1945, cand au fost lansate primele bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Aceast decizie a dus la controverse nesfarsite, dar Truman a r mas mereu cu convingerea ferm c a ac ionat corect. Cele dou bombe au fost singurele arme nucleare folosite vreodat in r zboi. Astfel, Statele Unite au demarat practic procesul inarm rii nucleare, de inand ini ial monopolul in aceast direc ie. Monopolul nuclear s-a dovedit a avea un efect neinsemnat asupra desf sur rii evenimentelor interna ionale de la mijlocul anilor 40 si inceputul r zboiului rece . In acel moment, nimeni nu a prezis o via lung monopolului american, el fiind inl turat la scurt timp de c tre U.R.S.S.. 29 7. Organizarea postbelic a lumii si evolu ia rela iilor interna ionale dup cel de-al doilea r zboi mondial. Obiective : - Elucidarea cauzelor ce au dus la confruntarea dintre fostii Alia i. - De a analiza impactul nein elegerilor dintre Marile Puteri asupra tratatelor de pace. - De a eviden ia cauzele ce au dus la o confruntare atipic r zboi rece intre Marile Puteri, originile si evolu ia noului tip de r zboi.

- De a evoca etapele procesului de constituire a blocurilor militare- NATO si Tratatul de la Varsovia si rolul atribuit lor in cadrul rela iilor interna ionale. - De a urm ri evolu ia rela iilor interna ionale- de la colaborare la confruntare, destindere, incordare iar destindere. Rolul Conferin ei de la Helsinki in perioada destinderii rela iilor interna ionale in sus inerea si promovarea valorilor democratice. La sfarsitul celui de-al doilea r zboi mondial Europa era devastat si ruinat . Printre inving tori se afl dou state ce vor dicta de pe pozi ii de for redesenarea h r ii politice a Europei si vor impune regulile pentru organizarea p cii: Uniunea Sovietic si Statele Unite ale Americii. Pacea a fost obiectul unor negocieri inc inainte de terminarea r zboiului. La Ialta, in februarie 1945, Churchill, Roosevelt si Stalin s-au intalnit pentru a discuta situa ia de dup r zboi. In pofida unui climat cordial, intre Alia ii au ap rut si o serie de nein elegeri: Stalin dorea s -si m resc teritoriul si s isi consolideze pozi ia in Estul Europei; Churchill, neincrez tor, incerca s tempereze avantul sovietic si era preocupat de men inerea coloniilor in Imperiul britanic; Roosevelt, care incerca s -i impace cele dou puncte de vedere, era de acord cu o decolonizare accelerat si preconiza crearea unei Organiza ii a Na iunilor Unite pentru a inlocui Societatea Na iunilor, care s-a dovedit a fi ineficient . La Potsdam, nein elegerile s-au agravat, iar semnarea tratatelor de pace a amanat pentru mai tarziu, din cauza absen ei unui acord imediat. A fost infiin at Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe al marilor puteri, care avea misiunea de a elabora proiectele tratatelor de pace cu statele foste aliate ale Germaniei naziste. Conferin a de pace de la Paris din 1946. Intre 29 iulie si 5 octombrie 1946, la Paris si-a desf surat lucr rile Conferin a de pace, care avea scopul de a discuta si de a definitiva proiectele tratatelor de pace dintre puterile inving toare si sateli ii Germaniei, respectiv Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. La Conferin au

participat delega iile a 32 de state. La fel ca si in 1919-1920, rolul conduc tor a revenit marilor puteri: Statele Unite, Marea Britanie, Fran a, Uniunea Sovietic si China. Delega iile a 16 ri aveau statutul de invitat, iar altele aveau titlu consultativ. Din ultima categorie f ceau parte si cele cinci puteri invinse. Proiectele tratatelor de pace au fost f cute public odat cu publicarea lor simultan la Londra, Paris, Moscova si Washington, la 30 iulie 1946. Tratatele de pace dintre puterile aliate si asociate si sateli ii Germaniei naziste au fost semnate la 10 februarie 1947, in prezen a delega iilor celor cinci state invinse: Italia, Finlanda, Bulgaria, Romania si Ungaria. Tratatele erau alc tuite dintr-o parte introductiv si din clauze teritoriale, politice, militare, economice, precum si unele prevederi privind repara iile si restituirile. Clauzele teritoriale au fost in centrul aten iei, prilejuind dezbateri si confrunt ri. Ele prevedeau modific ri ale frontierii in favoarea Fran ei din contul Italiei; Grecia primea Dedocanezul; orasul Trieste era declarat oras liber; Bulgaria p stra Cadrilaterul; Finlanda ceda Uniunii Sovietice localitatea Petsamo; Ungaria era readus la grani ele din 1938. In privin a Romaniei era legalizat pierderea Basarabiei si Nordului Bucovinei dar era recunoscut dreptul s u asupra Nord-Vestului Transilvaniei. 30 Clauzele militare stipulau retragerea trupelor militare din Europa in termen de nou luni, cu excep ia celor sovietice din Romania si Ungaria. Tratatul de pace cu Romania recunostea participarea activ la coali ia antihitlerist dar nu-i recunostea statutul de ar cobeligerant , care, ins , i-a fost recunoscut Italiei. Tratatele au intrat in vigoare la 15 septembrie 1947. nceputul r zboiului rece R zboiul, aducand Europa in situa ia de a fi vl guit si imp r it intre inving tori si invinsi, a permis consolidarea pozi iei celor dou mari puteri: Statele Unite si Uniunea Sovietic . Statele

Unite beneficiaz de pozi ia de for dobandit dup primul r zboi mondial: superioritatea economic , postura de creditor pentru restul lumii, prestigiul moral pe care i la conferit interven ia hot ratoare in favoarea victoriei, precum si faptul c se aflau in posesia bombei atomice. Toate acestea i-au permis s de in un rol important in stabilirea condi iilor de incheiere a p cii. Uniunea Sovietic , spre deosebire de perioada interbelic , a reusit s se reabiliteze dup r zboi prin rolul s u in ob inerea victoriei; se bucura de simpatia a milioane de victime ale nazismului, iar Armata Rosie, care a reusit s ob in prima victorie asupra nazistilor la Stalingrad si a eliberat trei sferturi din teritoriul Europei si care continua s sta ioneze in rile Europei de Est, ii confer o pozi ie dominant in Europa. Perioada de dup cel de-al doilea r zboi mondial consfin este imp r irea lumii intre Statele Unite si URSS, singurele ri posesoare ale armei atomice (in 1945 si respectiv 1949), in defavoarea fostelor puteri europene. Alia ii din timpul r zboiului devin adversari si alc tuiesc dou blocuri ostile care vor domina rela iile interna ionale in urm torii patruzeci de ani. Riscul unei conflagra ii nucleare le-a determinat pe cele dou Mari Puteri s renun e la o confruntare direct , ins , opozi ia indirect va degenera intr-un conflict atipic, denumit r zboi rece . R zboiul rece este termenul folosit pentru conflictul politic, ideologic, strategic si militar de dup 1945 dintre alia ii occidentali, condusi de Statele Unite, pe de o parte, si Uniunea Sovietic si alte ri comuniste, pe de alt parte. Ca perioad de desf surare, r zboiul rece este plasat de analisti dup terminarea celui de-al doilea r zboi mondial, pan c tre sfarsitul anilor 80. Divergen ele dintre alia i au inceput s se manifeste inc din timpul r zboiului, in deosebi dup Conferin a de la Ialta, cand Uniunea Sovietic a impus in rile din Est guverne-satelite Moscovei. Stalin fusese in stare s impun frontierile Europei de Est f r s -si asume un risc iesit din comun, deoarece

armatele sale ocupau deja zonele respective. De altfel, dup cum men ioneaz Henry Kissinger, controlul absolut exercitat de Stalin asupra Europei de Est a fost disputat doar retoric de democra i si niciodat intr-o manier care s fi implicat riscuri pe care Stalin s le fi luat in serios. Dup Conferin a de la Paris, Uniunea Sovietic putea ac iona f r echivoc pentru instaurarea unor regimuri comuniste similare celor de la Kremlin, fiind inc lcate astfel prevederile Declara iei de la Ialta. In toate rile unde sta iona Armata Rosie Romania, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria - echipa conduc toare era instalat de Moscova fiind devotat acesteia. In Albania si Iugoslavia, state ce s-au eliberat f r ajutorul Armatei Sovietice, puterea a fost preluat de comunistii sprijini i de Kremlin. Statele Unite si ceilal i alia i au fost nevoite s ia m suri pentru a stopa expansiunea sovietic . Winston Churchill, fostul premier britanic, la 5 martie 1946, in prezen a presedintelui SUA, H.Truman, la Fulton, Missouri, a tras semnalul de alarm in leg tur cu expansionismul sovietic, descriind o Cortin de fier care se las din Stettin, n Baltica,, pn n Trieste, n Andriatic . Solu ia pe termen lung propus de el era unitatea european , din cadrul c reia s nu fie exclus nici o na iune . La 12 martie 1947, a fost expus Doctrina Truman, un program de politic extern a SUA, care prevedea sus inerea guvernelor Greciei si Turciei, amenin ate de comunism, si care era prezentat ca un program la nivel global a luptei dintre democra ie si dictatur . In viziunea lui Henry Kissinger, Doctrina Truman a marcat o cump n a apelor deoarece, o dat ce America aruncase m nusa 31 moral , avea s termine pentru totdeauna cu genul de Realpolitik pe care Stalin il in elegea cel mai bine, si negocierea de concesii reciproce avea s fie scoas din discu ie. La mai pu in de trei luni dup anun area Doctrinei Truman, a fost expus planul Marshall, prin

care Statele Unite se angajau s ajute la refacerea economic si social a Europei. Planul urm rea refacerea Europei pentru a evita tulbur rile politice si disperarea , pentru a reface economia mondial si pentru a forma institu ii libere. Participarea la Planul Marshall era deschis si guvernelor aflate pe orbita sovietic - o indica ie recep ionat la Varsovia si Praga, dar redus la t cere de Stalin. Uniunea Sovietic a respins Planul Marshall, considerat drept un amestec in afacerile interne ale statelor comuniste. La baza concep iilor sale si ale sateli ilor s i despre lume si despre rela iile interna ionale a fost pus teza elaborat in septembrie 1947 de A. Jdanov, conform c reia lumea s-a scindat in dou lag re , cel socialist , in frunte cu U.R.S.S., si cel imperialist , in frunte cu SUA. La 4 aprilie 1949, a fost semnat Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), o alian in componen a c reia au intrat SUA, Canada, Marea Britanie, Fran a, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia, la care, in 1952, au aderat Grecia si Turcia, iar in 1955, R.F.German , in 1982, Spania. Pr busirea comunismului, inso it de o nou realitate geopolitic si strategic , a determinat Alian a s -si extind por ile c tre fostele state comuniste. La 12 martie 1999, Republica Ceh , Ungaria si Polonia au fost primite in Alian , iar la 2 aprilie 2004 au fost primite inc sapte state, printre care si Romania. In urma celor dou valuri de aderare num rul membrilor N.A.T.O. se ridic la 26. Scopul primordial al Alian ei este de a asigura libertatea si securitatea membrilor s i prin mijloace politice si militare, conform principiilor Cartei Na iunilor Unite. S.U.A. au pierdut monopolul asupra bombei atomice in 1949, cand agen ia T.A.S.S. a anun at oficial c , la 25 septembrie, Uniunea Sovietic a detonat prima bomb atomic de produc ie proprie. Drept r spuns, Statele Unite au sporit arsenalul nuclear. In anii 50, U.R.S.S., a depus

eforturi considerabile in vederea producerii armei termonucleare si a rachetelor balistice intercontinentale. Crearea Tratatului de la Varsovia In 1955, a fost creat Tratatul de la Varsovia, sub egida U.R.S.S., drept r spuns la intrarea R.F.G. in N.A.T.O. Tratatul a fost semnat la 14 mai 1955 la Varsovia de c tre Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.German , Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. P r ile semnatare pledau pentru asigurarea securit ii si men inerea p cii in Europa. In 1968, Albania a p r sit oficial alian a. In acelasi an, conceptul de ajutor reciproc din Tratat a fost folosit de Leonid Brejnev ca baz oficial pentru interven ia for elor Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia in scopul de a in busi Prim vara de la Praga . Schimb rile intervenite in via a politic din Uniunea Sovietic dup 1985 si, ca o consecin , sfarsitul r zboiului rece au dus la sfarsitul alian ei Tratatului de la Varsovia, fiind dizolvat oficial in mai 1991. La 1 august 1975, Conferin a pentru Securitate si Cooperare n Europa care s-a desfasurat la Helsinki, unde au participat reprezentan ii a 35 de ri - incluz nd majoritatea puterilor occidentale importante si Uniunea Sovietic - au convenit s recunoasc frontierile na ionale EstEuropene postbelice ca permanente (propunand astfel un un fel de tratat de pace care punea cap t celui de-al doilea r zboi mondial) si s respecte si s protejeze drepturile omului din aceast regiune. In anii urm tori, acordurile de la Helsinki au dat nastere unor grupuri de supraveghere Helsinki , care monitorizau respectarea drepturilor omului. Astfel, au ap rut Carta 77 din Cehoslovacia si sindicatul Solidaritatea in Polonia. Acordurile de la Helsinki au contribuit la lichidarea hegemoniei sovietice in Europa de R s rit si chiar la lichidarea imperiului sovietic. 32 Concluzii Tratatele de pace semnate la Paris la 10 februarie 1947 au fost rodul activit ii Consiliului

Ministrilor de Externe al Marilor Puteri. Ele reflectau natura rela iilor dintre alia ii, in condi iile in care fiecare urm rea scopuri diferite. Nein elegerile au inceput s se manifeste din timpul r zboiului, iar in perioada urm toare ele vor duce la destr marea fostei Coali ii. Un rol important in organizarea postbelic a lumii il vor avea cele dou Mari Puteri - Statele Unite si Uniunea Sovietic . Divergen ele si nein elegerile dintre aceste state se vor transforma intr-o confruntare atipic , numit r zboi rece . Cele dou state, de in toare de arm atomic , nu vor recurge la o confruntare direct , ins , prin intermediul blocurilor militare pe care le vor patrona, vor men ine o stare conflictual , tensionat intre state, divizate dup criterii ideologice. Cortina de fier va juca un rol important in divizarea Europei in dou tabere, una socialist , sub conducerea Uniunii Sovietice si alta capitalist sub tutela Statelor Unite. Rela iile interna ionale in aceast perioad sunt dominate de rela ile dintre cele dou tabere. Destinderea sau incordarea rela iilor sunt inflen ate de evolu ia politicii externe a celor dou state. 8. Evolu ia economic si politic a rilor Europei de Vest n perioada postbelic Obiective - De a urm ri principalele transform ri ce s-au produs in rile Europei de Vest dup cel de-al doilea r zboi mondial. - De a reliefa rolul Planului Marshall in redresarea economic a rilor occidentale. - Elucidarea primelor proiecte de integrare european - in ce condi ii au fost elaborate si care a fost impactul lor. - Formarea deprinderilor de analiz si sintez a unui eveniment sau stare de fapt pe baza unui studiu de caz. - De a vedea care sunt tr s turile generale si particularit ile evolu iei postbelice a Fran ei si rolul jucat de aceast ar in procesul integr ri economice. Cuvinte-cheie : Planul Marshall, reconstruc ia economic , integrarea economic ; Consiliul

Europei; Jean Monnet; Robert Shuman; CECO; EURATOM; CEE; Republica a IV-a; Charles de Gaulle; Republica a V-a; Constitu ia Fran ei. Introducere Dup cel de-a doilea r zboi mondial continentul european se afla in pragul unui declin. Europa Occidental a fost deposedat de puterea ei de alt dat si de influen a pe care o exercitase anterior asupra intregii lumi. Printre consecin ele imediate ale r zboiului se inscrie si divizarea continentului care se afla in pragul unui colaps : pierderile umane, distrugerile materiale, sc derea masiv a produc iei, pr busirea financiar , criza moral cauzat de masacrele r zboiului au zdruncinat din temelii valorile findamentale pe care isi sprijinea puterea. Inceputul r zboiului rece va genera o pr pastie intre cele dou Europe. rile Europei Occidentale si-au indreptat privirea spre statele Unite care le oferea un ajutor economic prin Planul Marshall si o protec ie militar prin semnarea Pactului Atlanticului. In continuare vom urm ri care au fost consecin ele r zboiului pentru irile Europei occidentale si evolu ia lor postbelic . Consecin ele r zboiului Continentul european a pl tit cel mai mare tribut celui de-al doilea r zboi mondial. Consecin ele au fost tragice in plan uman : peste 35 de miloane de mor i si disp ru i, de patru ori mai mult decat in 1914-1918. rile Europei de Vest au suferit pierderi relativ mai sc zute decat cele din Est: 600 000 in Fran a, dintre care civili 400 000, 500 000 in Italia, 400 000 in Marea Britanie, cateva zeci de mii Belgia, Olanda, Norvegia. Grecia a fost una dintre rile cel mai grav afectate de r zboi. 33 Produc ia industrial , precum si cea agricol in rile Europei Occidentale au fost redus aproape in jum tate. Efectele financiare au fost catastrofale, r zboiul a costat sute de milioane de dolari. La fel ca si in anii 1914-1918, a fost necesar s se recurg la imprumuturi, la cresterea

impozitelor. Pr busirea economic a dus la sc derea nivelului de trai, dar cu diferen e foarte mari in diverse zone ale continentului. Simbolul dezvolt rii Europei Occidentale este constituit din trei mari state : Fran a, Republica Federal a Germaniei si Italia. Intr-o prim perioad , reconstruc ia a fost franat de dollar gap, deficitul de dolari care erau indispensabili pentru cump rarea din Statele Unite a materialelor si materiei prime necesare. Un rol important in reconstruc ia postbelic a statelor occidentale l-a jucat Banca Interna ional pentru Reconstruc ie si Dezvoltare (B.I.R.D.), rezultat al Conferin ei Monetare si Financiare din iulie 1944 a Na iunilor Unite, inut la Bretton Woods (New Hamshire). Rolul planului Marshall n reconstruc ia Europei occidentale O alt m sur , la fel de important ca si constituirea B.I.R.D., pentru dezvoltarea economic a rilor ce au suferit in urma r zboiului a fost Planul Marshall. Planul expus de secretarul de stat la S.U.A., G.Marshall, urm rea refacerea Germaniei, dar si a intregii Europe. In conformitate cu acest plan, in zona american si englez de ocupa ie a Germaniei au fost distribuite cantit i importante de materie prim si alimente, ajutor financiar; a fost modernizat industria. Propunerea generalului Marshall din 5 iunie 1947 a fost cea care a dus la crearea Organiza iei Europene de Cooperare Economic (OECE), prin Conven ia de la Paris din 16 aprilie 1948. Prin Conven ia din 14 decembrie 1960, OECE se va transforma in Organiza ia de Cooperare si Dezvoltare Economic (OCDE). Dup constituirea R.F.G., primul cancelar, K.Adenauer, a semnat acordul de aderare la Planul Marshall la 15 decembrie 1949. De ajutorul american acordat prin Planul Marshall au beneficiat 16 state europene, suma total a ajutoarelor ajungand la 17 mlrd. dolari, dintre care 60 % au fost folosi i de R.F.G., Fran a, Marea Britanie si Italia. Produc ia industrial a rilor din OECE, calculat in raport cu indicele 100 in 1938, a fost de 87 % in 1947, 98 % in 1948, 110 in 1949, 122

in 1950, 134 in 1951, repartizat inegal de la o ar la alta, mai pronun at in Fran a, Italia si Germania decat in Marea Britanie. Planul a fost respins de Uniunea Sovietic si rile satelite, precum si de Finlanda. Ajutorul acordat a contribuit la asa-numitele miracole care s-au inregistrat in rile occidentale, in primul rand miracolul german . Rapiditatea revirimentului Germaniei Occidentale a uimit continentul european. Sub conducerea cancelarului crestin-democrat Konard Adenauer (1949-1963) si a ministrului s u al economiei, Ludwig Erhard, incepand cu anul 1956 Germania intra in era prosperit ii. Gra ie unei cresteri foarte pronun ate si prelungite (o criz de recensiune afecteaz economia german doar in 1966-1967), economia ei, sprijinit pe o moned puternic , deutsche Mark, si un puternic curs ascendent al exportului, devine una dintre primele din lume. In urm torii dou zeci de ani imaginea unei Germanii in ruine i-a luat locul imaginea unei Germanii dezvoltate si prospere. Miracolul italian a fost de alt natur . F r s ating cotele economiei germane, economia acestei ri s race si lipsite de materii cunoaste o crestere rapid si continu , care, in aproximativ dou zeci de ani, face din nordul si centrul rii sudul si insulele r man in parte izolate de aceast ascensiune economic regiuni industriale moderne. In sectoare precum industria de automobile si electrocasnice Italia isi asigur pozi ii puternice pe plan interna ional. Fran a a cunoscut un parcurs deosebit, desi nu se vorbeste de un miracol francez , prefrandu-se expresia cei treizeci de ani gloriosi . Perioada de crestere neintrerupt si accentuat a economiei inceput in 1945 a durat pan in preajma crizei petroliere din 1973 si a declans rii marii crize mondiale. Aceast performan a fost unic in istoria rii, fapt ce a contribuit la ocuparea primelor pozi ii la nivel european dar si mondial. 34 Dintre rile occidentale Marea Britanie nu a reusit s se integreze in curentul de dezvoltare

european . Cifrele inregistrate in urma sc derii exportului demonstreaz stagnarea economiei britanice, care pierde teren in raport cu celelalte ri europene. Ins , exceptand aceast contraperforman , toate rile Europei Occidentale cunosc o dezvoltare spectaculoas , p sind in era consumului de mas . Chiar si Spania, care era socotit la sfarsitul r zboiului o ar subdezvoltat , era pe calea de a deveni o ar indstrial modern datorit unei cresteri economice dintre cele mai puternice din lume in anii 60. Incepand din 1974, Europa Occidental a fost greu incercat de dezechilibrul mondial declansat de prima criz a petrolului, apoi relansat de cea de-a doua, in 1979. Caracteristicile acestei crize au fost neobisnuite, deoarece pe lang un procentaj sporit al somajului au fost inregistrate puseuri infla ioniste dintre cele mai puternice, spre deosebire de criza din 1929, cand acest fenomen a fost exact invers. In ceea ce priveste produc ia ea a continuat s creasc dar intr-un ritm mai lent iar criza apare ca mai degrab drept o adaptare dificil la transform rile provocate de o crestere foarte indelungat . Incepand cu 1983 rile occidentale ies din aceast stare de criz desi consecin ele ei au fost sim ite si in continuare, in special in ri ca Fran a si Marea Britanie unde sau inregistrat un num r mare de someri. In perioada postbelic in economia statelor occidentale s-a manifestat un curent legat de implicarea statului in procesul de dirijare a ei. Experien a interbelic , in deosebi criza economic mondial (1929), a demonstrat necesitatea unui control al economiei, dar nu dup modelul sovietic, care a dus la lichidarea democra iei si instaurarea unui regim totalitar. Guvernele occidentale au acceptat alte principii ale reglement rii de c tre stat a economiei, stabilizarea rela iilor sociale in economie, conform teoriei elaborate de economistul englez, J.M.Keynes. In anii 50- 60 in statele occidentale au fost inregistrate rezultate importante in domeniul social, creandu-se o societate a

bun st rii generale. Asigur rile sociale oferite de stat au contribuit la cresterea nivelului de trai a tuturor categoriilor de popula ie. Desigur, dezvoltarea economic , in pofida m surilor luate de c tre guvernele statelor occidentale, n-a fost scutit si de situa ii de criz . In 1974 s-a declansat o criz economic care a cuprins Europa Occidental , SUA, Japonia, alte ri, dar ea a fost dep sit prin m surile eficace ale guvernan ilor. Consecin ele n-au fost la fel de dezastruoase ca cele din perioada interbelic . Dup o perioad de invigorare si dezvoltare in anii 1980-1982 economia occidental a cunoscut o nou situa ie de criz , dep sit prin aplicarea noilor realiz ri tehnico-stiin ifice. Demararea procesului integr rii europene Un fenomen nou pentru statele occidentale a fost intergrarea economic . Dar, inainte de a se ajunge la cooperarea economic , unele state europene au decis s se uneasc pe plan militar in cadrul Uniunii Europei Occidentale (UEO), creat prin tratatul de la Bruxelles din 17 martie 1948, si in cadrul NATO. Pe de alt parte, Statele Unite si-au manifestat dorin a ca ajutorul Marshall s fie distribuit in cadrul unei cooper ri europene, din care s-a n scut OECE. De altfel, dup cel de-al doilea r zboi mondial, ideea unit ii europene a fost relansat de Winston Churchill, intr-un discurs inut la Zurich (Elve ia), in 1946, a vorbit despre Statele Unite ale Europei . In mai 1948, s-a desf surat la Haga un Congres al Europei, care a avut ca rezultat crearea Consiliului Europei, compus din dou organisme, un Comitet al Ministrilor si o Adunare Consultativ European cu sediul la Strasbourg, care reunea reprezentan ii celor 17 membri ai OECE. Activitatea acestui Consiliu s-a limitat ins la discursuri interesante deoarece Marea Britanie se opunea categoric renun rii la suveranitatea na ional, spre deosebire de Fran a care avea in acel moment o alt atitudine. In aceste condi ii, Jean Monnet, unul dintre promotorii ideii construc iei europene, dup acest

debut dezam gitor, va propune un alt proiect care viza colaborarea in sectoare bine delimitatea. Declara ia din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman st la baza actului de nastere a Comunit ilor Europene. Declara ia era de fapt un plan pus la punct impreun cu Jean Monnet. Diploma ia francez se confrunta in acel moment cu o dilem serioas : ori trebuia s 35 cedeze in fa a presiunii americane si accepta renasterea puterii germane, in ciuda opozi iei opiniei publice franceze, ori isi men inea o pozi ie rigid ce ar fi dus in impas rela iile cu Bonnul. Acestor dificult i politice li s-au al turat o serie de blocaje de natur economic . Industria o elului era amenin at de o criz de supraproduc ie iar economiile vest-europene, aflate in plin faz de reconstruc ie, nu-si puteau permite s ignore un sector de baz a industriei. In aceste condi ii, era necesar g sirea unor solu ii, care au fost propuse de Jean Monnet. El considera c era iluzoriu s se incerce crearea dintr-o dat a unui edificiu institu ional suprana ional complet f r a intampina o rezisten puternic din partea statelor. In opinia lui, pentru a reusi trebuia ca obiectivele s fie limitate la domenii precise. Planul Schuman a fost practice rodul unui complot. Propunerea lui Jean Monnet si a colaboratorilor s i a fost redactat in ultimele zile ale lunii aprilie 1950, intr-o discre ie total , pentru a p stra avantajul surprizei. Robert Schuman si-a insusit propunerea, in calitate de ministru de externe; astfel ini iativa a intrat in campul responsabilit ii politice. Propunerea se referea la plasarea intregii produc ii de c rbune si o el a Fran ei si Germaniei sub responsabilitatea unei autorit i comune, in cadrul unei organiza ii deschise particip rii si altor state europene. Planul a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de c tre sase state fondatoare - Fran a, R.F.German , Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg a Tratatului prin care se constituia

Comunitatea European a C rbunelui si O elului(CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952. In viziunea fondatorilor s ii, iesirea economiei europene din situa ia de criz nu se putea realiza decat printr-o organiza ie suprana ional , apt s creeze si o modalitate de a integra poten ialul economic al statelor. Un alt proiect propus de Fran a a avut o soart mai pu in fericit : este vorba de Comunitatea European de Ap rare (CEA), care urma s permit participarea trupelor germane la ap rarea Europei in cadrul unei armate europene. Avantajul sperat era realizarea reinarm rii Germaniei, ideea sprijinit de Statele Unite; se dorea, astfel, crearea unei noi institu ii europene care trebuia s tempereze spiritele care planau in jurul unei imagini negative a for ei militare germane. La Paris, la 27 mai 1952, a fost semnat un Tratat de c tre cei sase parteneri, care nu va fi ratificat de Adunarea Na ional Francez din cauza opozi iei hot rate a comunistilor si gaullistilor. Dup mai multe dispute politice de o violen extrem , Tratatul a fost respins f r dezbateri la 30 august 1954. In continuare a fost g sit o alt solu ie, crearea unei armate germane in cadrul Uniunii Europei Occidentale, o alian militar incheiat pe o perioad de cincizeci de ani intre cei sase membri ai CECO si Regatul Unit. Primele succese ale CECO precum si avantajele pe care le-ar fi presupus continuarea operei de unificare european au determinat ministrii de externe ai celor sase ri fondatoare s opteze pentru pentru continuarea procesului in domeniul economic. Conferin a de la Messina, din 1955, a incredin at unei comisii prezidate de ministrul belgian de externe, Paul Henry Spaak, sarcina studierii posibilits ii unei intergr ri progresive in acest domeniu. Raportul prezentat de acesta in 1956 a servit drept baz de negociere a Tratatului Comunit ii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si a Tratatului Comunitat ii Economice Europeane (Pia a Comun ). Tratatele au

fost semnate la Roma la 25 martie 1957 si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Scopul noii organiza ii era crearea unei pie e comune pentru armonizarea politicilor economice si eliminarea obstacolelor in calea liberei circula ii a persoanelor si a capitalurilor acestor state. Dup mai multe dezbateri interne, Marea Britanie a cerut in 1961 s fie admis ca membru, la fel si Danemarca, Irlanda, Norvegia, dar au fost respinse prin veto-ul presedintelui francez, generalul de Gaulle. Un deceniu mai tarziu, la 1 ianuarie 1973, Europa celor sase va deveni Europa celor nou prin admiterea Marii Britanii, Danemarcii si Irlandei in aceast organiza ie, electoratul norvegian respingand propunerea de aderare. Aceste acorduri interna ionale, la care au aderat pe parcurs si alte state, au avut un impact deosebit pentru dezvoltarea economic a statelor membre, fiind lichidate barierile vamale si creandu-se o important pia de desfacere. In 1981 devine Europa celor zece, 36 prin aderarea Greciei, si in 1986, Europa celor dou sprezece, dup aderarea Spaniei si Portugaliei. Incepand cu 1979, Parlamentul european este ales prin sufragiu universal. Incetineala cu care se realizeaz construc ia european se explic prin foarte puternica impregnare na ional a unor popoare, c rora le este dificil s se dezic de unele elemente ale suveranit ii statele in favoarea unei autorit i politice comunitare. Astfel, ele sunt reticiente atunci cand se pune problema transform ri comunit ii economice intr-o comunitatea politic . In pofida acestor piedici, institu iile europene au reusit s ocupe un loc important in via a Europei, fapt demonstrat prin Actul unic european, urmat de alte decizii importante adoptate la Maastricht in 1992, un alt pas considerabil in construc ia european . Studiu de caz- Situa ia Fran ei dup cel de-al doilea r zboi mondial. Perioada 1945-1947 este cea a reconstruc iei Fran ei. Guvernul de Gaulle, inspirandu-se din programul elaborat de Consiliul Na ional al Rezisten ei din martie 1944, a pus bazele redres rii. A

fost lansat un program de na ionaliz ri, f r precedent in rile occidentale, cu scopul de a permite statului de a se ocupa de reconstruc ie. Acest program viza domenii ca cel a energiei, industriei de automobile, aeronautica, acordarea creditelor si companiile de asigur ri. Cel ins rcinat s se ocupe de un Comisariat al Planului a fost Jean Monnet. A fost elaborat si un important program social: revenirea la libertatea sindical , crearea unor comitete de intreprinderi (februarie 1945), infiin area asigur rilor sociale (octombrie 1945). La 21 octombrie 1945, are loc un referendum si alegeri pentru Adunarea Constituant . Pentru prima oar la alegeri particip si femeile. Sef al guvernului a fost ales generalul Charles de Gaulle, dar el demisioneaz la 20 ianuarie 1946, in semn de protest c nu a fost consultat in privin a Constitu iei si ministrii s i au fost obstruc iona i. Noua Constitu ie a fost acceptat prin referendumul din 13 octombrie 1946, fapt ce consemneaz instituirea a celei de-a IV-a Republici. Au fost organizate alegeri pentru Adunarea Na ional la 10 noiembrie 1946. Rezultatele consemnau preponderen a tripartidismului : comunistii, reprezentan ii Misc rii Republicane Populare si socialistii. Socialistul Vincent Auriol, devine primul presedinte al celei de-a IV-a Republici in ianuarie 1947, iar Paul Ramadier este ales presedinte al Consiliului de Ministri. Guvernul se confrunt cu o nou opozi ie politic in aprilie 1947 - este vorba de Adunarea Poporului Francez, grupare politic infiin at de generalul de Gaulle cu scopul de a combate regimul partidelor . Partidele aflate la putere, alc tuiesc intre cele dou for e: comunistii si gaullistii, majoritatea celei de-a treia for e, care va dura pan in 1951. Urmeaz o perioad a instabilit ii guvernamentale (10 guverne intre anii 1948-1952), dar portofoliile cele mai importante revin de fiecare dat acelorasi persoane, fapt ce permite continuarea procesului de redresare economic precum si cel de construc ie european . Fran a cunoaste o perioad de puternic

dezvoltare, care mai tarziu va fi numit cei treizeci de ani gloriosi ai economiei franceze. Disputa legat de ratificarea tratatului prin care se creaz Comunitatea European de Ap rare (C.E.D.) divizeaz Adunarea Na ional din 1952 pan in 1954. La 18 iunie 1954, Adunarea Na ional il investeste pe radicalul Pierre Mendes France cu scopul de a rezolva problema Indochinei. El se angajeaz s negocieze pacea in interval de o lun : acordurile semnate la Geneva, la 21 iulie 1954, ilustreaz reusita sa. Incepand din iarna 1954-1955, via a politic francez este m cinat de problema algerian . Alegerile din 2 ianuarie 1955 sunt marcate de victoria relativ a Frontului republican, socialistul Guy Molet devinind Presedinte al Consiliului de Ministri. Bilan ul celui mai indelungat guvern din timpul celei de-a IV-a Republici (februarie 1956 - mai 1957) il constituie: trei s pt mani de concediu pl tit, Fondul na ional de solidaritate, independen a Tunisiei si Marocului (martie si mai 37 1956), lege-cadru asupra Africii negre (iunie 1956); semnarea tratatelor de la Roma prin care s-a infiin at Comunitatea Economic European (C.E.E.) si Euratom (martie 1957). Presedintele Coty il invit la 29 mai 1958 pe de Gaulle s ocupe func ia de presedinte al Consiliului de Ministri, iar la 1 iunie acesta este investit de Adunarea na ional , care-i acord puteri depline timp de sase luni si-l ins rcineaz cu preg tirea unei noi Constitu ii. Cea de-a IV-a Republic , instaurat in 1946, nu a rezistat problemelor ridicate de decolonizare, totusi, ea a reusit s modernizeze profund structurile sociale ale Fran ei si s gestioneze o dezvoltare economic f r precedent. Noul proiect constitu ional, inspirat de ideile generalului de Gaulle, este aprobat la referendumul din 28 septembrie 1958, intrand in vigoare la 4 octombrie 1958, fiind primul act juridic al Republicii a V-a. Constitu ia a limitat drepturile parlamentului dar a extins si drepturile puterii

executive, in special cele ale presedintelui. De Gaulle va concentra in mainile sale atat politica intern , cat si politica extern . In domeniul extern, el a recunoscut dreptul algerienilor la independen , Alegria declarandu-se stat independent in martie. Dup alegerea sa a doua oar , in 1965, de Gaulle a pus problema iesirii Fran ei din organiza ia militar a blocului NATO, luand aceast decizie in februarie 1966. In concep ia lui de Gaulle, Europa nu se limita numai la partea vestic , ci se intindea de la Atlantic pan la Urali , pledand astfel pentru revizuirea atitudinii fa de U.R.S.S. si alte state socialiste. In privin a Comunit ii Economice Europene, de Gaulle s-a opus extinderii si admiterii Marii Britanii, Irlandei, Danemarcei si Norvegiei. In aprilie 1969, de Gaulle si-a dat demisia. S-a stins din via la 9 noiembrie 1970, la varsta de 80 de ani. Alegerile preziden iale din iunie 1969 au fost castigate de fostul priemier, Georges Pompidou, care a afirmat c va promova o politic de edificare a unei societ i moderne. In domeniul extern a urmat in linii mari cursul elaborat de de Gaulle. In rela iile cu S.U.A. a promovat o politic de apropiere si imbun t ire a rela iilor, dar a refuzat de a intra in NATO. Dup decesul subit a lui Pompidou in aprilie 1974, noul presedinte a devenit Valery Giscard d Estaing. Programul lui prevedea reforme sociale in spiritul liberalismului. In domeniul extern s-a men inut pe pozi iile lui de Gaulle, promovand o politic de sine st t toare. Si-a asumat rolul de ap r tor al intereselor europene, Valery Giscard d Estaing, renovand ideile europenismului si a corectand politica de integrare a Fran ei in Comunitatea European .
Alegerile preziden iale din prim vara anului 1981 au fost castigate de liderul Partidului Socialist Francez, Francois Mitterand, care a reusit s fie ales in calitate de presedinte si, la urm torul scrutin, din mai 1988. Alegerile pentru Adunarea Na ional din 1986 au fost castigate de for ele de dreapta - Adunarea pentru Republic , condus de Jacques Chirac si Uniunea Francez pentru Democra ie, liderul c reia era Valery Giscard d Estaing. Noul guvern a fost format de Jacques Chirac. Francois Mitterand dizolv in

1988 Adunarea Na ional si convoac alegeri, soldate cu victoria socialistilor. Acestia si-au propus un program guvernamental menit s amelioreze situa ia financiar , dar rezultatele au fost modeste.

Pe plan european, Fran a a dat dovad de mai mult ini iativ . In 1990 Mitterand s-a pronun at pentru crearea unei Confedera ii a tuturor statelor europene. In ianuarie 1992, Fran a a propus partenerilor din C.E.E. elaborarea unui program comun al doctrinei europene nucleare. Presedintele francez s-a pronun at pentru ratificarea Tratatului de la Maastricht, referendumul fiind organizat in Fran a la 20 septembrie 1992. 9. Evolu ia rile din Europa Central si de Sud-Est n perioada postbelic (1945-1989) Obiective - De a elucida cauzele ce au dus la instaurarea regimurilor democra iei populare in rile Europei Centrale si de Sud-Est dup cel de-al doilea r zboi mondial. 38 - De a urm ri rolul Armate Sovietice in extinderea sferei de influen e sovietice si impunerea unor guverne loiale Moscovei. - Formarea deprinderilor de analiz comparat a unui eveniment sau stare de fapt in rile democra iei populare - De a urm ri tr s turile generale si particularit ile evolu iei postbelice a rilor din Centrul si Estul Europei si impactul schimb rilor la nivelul conducerii sovietice asupra acestor regimuri. Introducere rile Europei r s ritene au urmat un traiect deosebit, marcat de prezen a pe teritoriul lor a trupelor Armatei Sovietice care au contribuit substan ial la impunerea regimurilor democra iei populare . Uniunea Sovietic a urm rit exportul modelului sovietic in rile care au intrat in sfera sa de influen , utilizand in acest proiect poten ialul for elor de stanga, in special marionetele sale partidele comuniste, finan ate substan ial in perioada anterioar prin intermediul Kominternului.

rile r s ritene au fost izolate de restul continentului european prin Cortina de fier , anun at de Churchill in 1946, f r a fi consultate in prealabil. Democra iile occidentale au manifestat fa de Uniunea Sovietic si rile din sfera sa de influen o politic de conciliere, similar cu atitudinea din perioada interbelic fa de Germania. Astfel, popoarele din aceast zon au fost obligate s accepte modele de export, iar orice revolt sau disiden era aspru in busit cu ajutorul trupelor Armatei Sovietice (cazul Ungariei) sau ale for elor Tratatului de la Varsovia ( Prim vara de la Praga). Impunerea modelului socialist-stalinist n statele din Europa. Evolu ia politic a rilor din Eiropa Central si de Sud-Est dup terminarea r zboiului a fost marcat de imp r irea sferelor de influen intre Marile Puteri in perioada r zboiului si in timpul conferin elor interaliate. Acordul de procentaj , pe de o parte, precum si imaginea deformat a U.R.S.S. in calitate de stat inving tor, pe de alt parte, au creat o atmosfer defavorabil rilor eliberate de Armata Rosie. Alexander Dubcek men iona c in 1945, impresia ce domina asupra genera iei mele era aceasta: spectacolul unei puteri sovietice strivitoare. Capacitatea de a se ridica dup dezastrele ini iale si de a riposta cu for a era o dovad evident si de net g duit . U.R.S.S. era preocupat de recuperarea teritoriilor sale mai vechi. In acest sens, a urm rit respectarea prevederilor protocolului adi ional secret din 23 august 1939, ce s-a reg sit in textele Tratatelor de pace, care confirmau frontiera din 1 ianuarie 1941. De asemenea, Stalin urm rea crearea unei zone de securitate pentru a proteja hotarele U.R.S.S. In momentul expansiunii sale de dup r zboi Stalin cu siguran nu a uitat c occidentalii nu au incercat niciodat s se opun cu adev rat oportunit ilor sale de cucerire. El a reusit s foloseasc cu succes diploma ia, for a si viclenia pentru realizarea obiectivelor sale prioritare. Incepand cu anul 1940 opinia public a asistat la aplicarea celor mai aprige tehnici de manipulare si dezinformare

care, cinci ani mai tarziu, au impins rile Europei de Est in zona sovietic : crearea de guverne de coali ie; preponderen a impus a partidului comunist; alegeri in diete si parlamente a candidaturilor impuse de comunisti. Primele contacte diplomatice au loc in timpul r zboiului: in decembrie 1943 a fost semnat un tratat de prietenie si alian cu Cehoslovacia, astfel aceast ar este prima care cade in viitoarea zon de influen sovietic . La 11 aprilie 1945 un tratat similar a fost semnat cu Iugoslavia iar la 21 aprilie cu Polonia. Tratativele diplomatice erau inso ie in paralel de tot felul de ac iuni: preg tirea cadrelor din randul kominternistilor la Moscova, unde se aflau o mul ime de cet eni str ini, originari din aceste ri. Un rol important in realizarea obiectivelor propuse trebuia s -l joace Armata Rosie, care, prin inaintarea in Europa Central si in Balcani, devenise omniprezent . Astfel, prin dreptul de cuceritor Uniunea Sovietic de inea controlul asupra Romaniei, Bulgariei, Ungariei, ca si asupra unor p r i 39 ale Austriei si Germaniei, Poloniei, Cehoslovaciei. Armata Rosie a avut un comportament totalitar in aceast zon , intervenind direct in treburile interne: cazul lui A.Vasinski in Romania, a lui K.Vorosilov in Ungaria. Impunerea modelului socialist-stalinist in statele din Europa Central si de SudEst s-a f cut in cateva etape, dup cum urmeaz : etapa precomuniz rii, 1944-1945, cand au fost create guverne de uniune na ional , provenite din fronturi : in Romania - Frontul democratic, format din comunisti, social-democra i si r nisti ; in Ungaria -Szeged - Frontul na ional de independen , alc tuit din micii proprietari, na ional- r nistii, socialisti si comunisti ; in Bulgaria - Frontul patriei, format din r nisti, comunisti si socialisti ; in Cehoslovacia Frontul na ional, format din membrii partidului popular, social-democrat, social-na ionalist, si partidul comunist ceh si slovac. In

Polonia se impune guvernul format din 21 de membri, dintre care 17 erau de la Comitetul din Lublin. In zona de ocupa ie sovietic din Germania, la 14 iunie 1945, se creaz un Front unit al organiza iilor antifasciste. Comunistii reusesc astfel s p trund in toate sferele importante, controland sectoarele cheie - armata, justi ia, afacerile interne. Armata in aceste ri era organizat dup modelul sovietic. Dominand f r probleme administra ia, armata si justi ia, comunistii au continuat procesul de cur are a acestor domenii de asa-numi ii dusmani de clas , inceput de Armata Rosie. In Bulgaria, in timpul acestui proces, au fost aresta i in jur de 12 000 de oameni, dintre care 4 000 au fost executa i; in Ungaria, Romania, de semenea, are loc o epurare masiv a celor declara i dusmani de c tre comunisti. Dup precomunizare urmeaz etapa des vrsirii ocupa iei sovietice-comuniste si instaurarea regimurilor democra iei populare , 1946-1948. In acesti ani, continu eliminarea elitei societ ii civile, sunt interzise partidele politice si elimina i conduc torii lor. Partidele comuniste au jucat rolul de cal troian in procesul de comunizare, indeplinidu-si cu succes misiunea: comunistii, sprijini i de Moscova, s-au str duit s castige alegerile prin orice mijloace: au creat o atmosfer ap s toare, au destabilizat opozi ia prin presiuni etc. In 1947 pentru a coordona activitatea partidelor comuniste a fost creat o nou organiza ie interna ional , Kominform. In anul 1947, in urma alegerilor din ianuarie in Polonia au fost alesi un presedinte si primministru comunist; in Bulgaria a fost desfiin at opozi ia politic ; in Romania, lichidat monarhia; in Cehoslovacia, dup o perioad de democra ie relativ , in urma loviturii de la Praga din 1947, a fost adoptat o Constitu ie de tip sovietic. Blocada Berlinului in perioada iunie 1948-mai 1949 va duce la crearea in zona de ocupa ie sovietic a Republici Democrate Germane, condus de comunisti. Urmeaz o serie de experimente sociale: na ionalizarea mijloacelor de produc ie; colectivizarea agriculturii; revolu ia cultural dup modelul sovietic. In domeniul economic

incepe procesul industrializ rii for ate, pe prim plan situandu-se industria grea: sunt construite uzine care nu-si justificau capacitatea si nu dispuneau de materiile prime pentru a func iona. In sectorul agrar, dup modelul sovietic, incepe din anul colectivizarea for at . In ianuarie 1949 a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), alc tuit din Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Romania, Ungaria, U.R.S.S.. In aprilie 1949 in CAER a intrat Albania, in 1951 R.D.G. Scopul acestei organiza ii era de a ine sub controlul sovietic economia rilor est-europene. Evenimentele din Ungaria -1956 Comunizarea a generat in rile Europei de Est diverse acte de rezisten , in unele ri chiar de rezisten armat , cum a fost cazul Ungariei n 1956. In contextul procesului de destalinizare, declansat de discursul lui Nichita Hrusciov in februarie 1956, pozi ia dictatorului comunist-stalinist al Ungariei, Matyas Rakosi, unul dintre cei mai detesta i lideri ai blocului r s ritean - a devenit din ce in ce mai precar . In iulie 1956, presat de conducerea de la Kremlin, el a demisionat. Succesorul lui a fost Erno Gero, care avea concep ii asem n toare, dar a permis unele liberaliz ri ale societ ii. Imre Nagy, fost premier si dusman a lui Rakosi, a fost reprimit in randurile partidului. Noile 40 schimb ri au generat un val de speran e de libertate. Printre cererile expuse in cadrul unui miting erau si unele referitoare la retragerea trupelor sovietice din Ungaria. Ac iunile maselor se inte esc, participan ii pledau pentru libertate si democratizarea societ ii. Nagy, numit premier, avea sarcina de a stopa valul protestelor. Gero a cerut ajutor Uniunii Sovietice pentru a reinstaura ordinea in ar . Societatea civil a solicitat sprijin Consiliului de Securitate a ONU dar a fost refuzat . Liderul jugoslav, Tito, la randul s u, ii indemna pe unguri s pun cap t revoltelor, s nu compromit socialismul. Toate acestea demonstreaz lipsa solidaritat ii si a sprijinului din exterior pentru revolu ionarii unguri.

La Budapesta, in seara zilei de 22 octombrie 1956, a inceput r scoala anticomunist , declansat de studen i, care au cerut schimbarea conducerii partidului, alegeri pe baz de pluripartidism, rela ii de egalitate cu U.R.S.S. etc. Liderii comunisti au cerut ajutor U.R.S.S.. Au intervinit for ele Armatei Sovietice, care in bus in sange revolu ia anticomunist (circa 20 000 de victime). La 4 noiembrie au inceput negocieri sovieto-ungare, sovieticii urm rind reprimarea contrarevolu iei . Janos Kadar, refugiat pe teritoriul sovietic, a declarat c a alc tuit un nou guvern. Imre Nagy a fost nevoit s se refugieze la ambasada iugoslav din Budapesta, apoi in Romania. La insisten a sovieticilor, a fost extr dat noii conduceri de la Budapesta, unde a fost executat in 1958. Peste 200 000 de unguri reusesc s p r seasc ara. Noua conducere a Ungariei dup o perioad dogmatic , coordonat de Moscova, a reusit la inceputul anilor 60 s promoveze o politic liberal in economie. Astfel, Janos Kadar a reusit s transforme Ungaria in anii 70- 80 in cel mai liberal stat al sistemului socialist. La mijlocul anilor 80 el incepe s se opun procesului reformator, fapt ce a dus la demiterea si inlocuirea lui din func ia de conducere a partidului in mai 1988. Prim vara de la Praga -1968 In ianuarie 1968, in fruntea Partidului Comunist din Cehoslovacia ajunge Alexander Dubcec, reprezentant al aripei reformatoare. El declar c va promova reforme in societate si ca construi un socialism cu fa uman . In cursul procesului reformator, declansat de Dubcek, cunoscut drept Prim vara de la Praga , a fost anulat cenzura, sau ap rut noi forma iuni politice si obstesti, si-au reluat activitatea Partidul Social-Democrat. In aprilie 1968, conducerea partidului a aprobat un Program de activitate ce prevedea trecerea Cehoslovaciei la un nou model de socialism. A fost respins teza referitoare la rolul conduc tor al partidului, se preconiza schimbarea rolului organelor securit ii de stat.

Toate aceste ini iative au deranjat conducerea de la Kremlin, precum si a unor lideri comunisti din rile est-europene, care si-au exprimat dezacordul fa de noile tendin e ale Cehoslovaciei. Trupele armate a cinci state membre a Tratatului de la Varsovia Bulgaria, Ungaria, R.D.G., Polonia si U.R.S.S.- au intrat pe teritoriul cehoslovac la 21 august 1968. A.Dubcek a fost arestat impreun cu al i lideri reformatori. Presedintele Cehoslovaciei, L. Svoboda, a condamnat acest act de inc lcarea flagrant a dreptului interna ional, refuzand s formeze un nou guvern. Interven ia sovieticilor si a rilor satelite a fost condamnat de comunitatea interna ional , fapt ce a contribuit la ini ierea unor convorbiri cu A.Dubcek, fiind semnat un acord cu privire la reglementarea situa iei din ar . Trupele sovietice au r mas in continuarea pe teritoriul Cehoslovaciei, dar cele ale sateli ilor s-au retras. Adversarii reformelor au trecut la ofensiv . Aceast interven ie a fost justificat mai tarziu de c tre Leonid Brejnev, care a declarat c Uniunea Sovietic are datoria s intervin , f r s in cont de for ele na ionale, oriunde socialismul este amenin at de o miscare de restaurare a capitalismului . Doctrina expus a fost catalogat in Vest drept Doctrina Brejnev. In Cehoslovacia, chiar dac Prim vara de la Praga a fost reprimat de trupele sovietice, s-a manifestat in anii 70 o opozi ie grupat in jurul Cartei 77 , care va juca un rol important in timpul revolu iei de catifea din 1989. 41 Manifesta ii de protest, deseori soldate cu ciocniri sangeroase cu for ele de ordine, au avut loc si in Polonia (1956, 1970, 1980). Miscarea protestatara a contribuit la formarea unui Sindicat liber in Polonia in 1980, Solidaritatea, care s-a situat in fruntea luptei anticomuniste din aceast ar . 10. Evolu ia U.R.S.S. n perioda 1945-1985 Obiective - De a prezenta consecin ele celui de-al doilea r zboi mondial pentru Uniunea Sovietic .

- De a elicida cauzele ce a dus la inceputul dezghe ului ideologic in Uniunea Sovietic dup moartea lui Stalin - Analiza principalelor transform ri ce s-au produs in URSS in perioada lui Hrusciov si Brejnev - De a urm ri impactul politicii interne promovate de liderii sovietici asupra politicii externe sovietice Cuvinte-cheie: cultul lui Stalin; Dosarul Leningrad; Dosarul medicilor, N.Hrusciov; raportul secret; destindere; criza Berlinului; L.Brejnev ; nomenclatur ; stagnare; invazia Afganistanului; Introducere Consecin ele celui de-al doilea r zboi mondial au fost dramatice pentru Uniunea Sovietic . ara era devastat , mii de localit i distruse. Economia a avut de suferit enorm, fiind scoase din func iune mii de intreprinderi si distruse c ile de cale ferat . Pierderile materiale suferite de Uniunea Sovietic s-au ridicat la 679 mlrd. de ruble. Dar, odat cu terminarea conflagra iei, sunt luate m suri pentru a trece economia la produc ie pasnic . Inc din timpul r zboiului, Uniunea Sovietic a practicat o politic de jaf in teritoriile ocupate, urm rind s -si ia revansa pentru pierderile suferite. Astfel, statele ce au intrat in sfera de influen sovietic au pl tit un tribut important eliberatorilor . Aceast contribu ie a ajutat la refacerea economiei sovietice. De altfel, conducerea de la Kremlin era mai mult preocupat de consolidarea pozi iei interna ionale decat de satisfacerea nevoilor popula iei. In timpul razboiului s-a consolidat cultul lui Stalin, care era de cele mai multe ori identificat cu victoriile Armatei Rosii. Astfel, treptat, s-a impus linia partidului bolsevic, conform c reia U.R.S.S. a ob inut victoria datorit geniului militar si conducerii eroice a tovar sului Stalin . Astfel, aceast politic contribuie la consolidarea regimului puterii personale ale lui I.V. Stalin dup r zboi. Victime ale aparatului represiv devin fostii prizonieri de r zboi, considera i drept tr d tori ,

unele minorit i na ionale, acuzate de colabora ionism cu germanii. To i cei suspecta i de tr dare, colabora ionism erau aresta i si trimisi in lag re. Unele popoare din Caucazul de Nord, t tarii din Crimeia au fost deporta i in Siberia si Asia Mijlocie din acelasi motiv. Revenirea la practicile anterioare. Dosarul Leningrad . Regimul stalinist viza si alte categorii, de exemplu intelectualii. In anul 1946 a inceput ofensiva asupra scriitorilor, acuza i in dosarul Leningrad . Liderul bolsevic, Andrei Jdanov, unul dintre posibilii succesori ai lui Stalin in acel moment, a fost ini iatorul si animatorul acestei campanii. In viziunea lui, litera ii din Leningrad s-au ab tut de la cerin ele realismului socialist, si, a supus criticii mai multe opere literare. Astfel, scriitorul Mihail Zoscenko, poetesa Ana Ahmatova au fost exclusi din Uniunea Scriitorilor. Scopul ofensivei lui Jdanov era de a supune intelectualitatea, de a o pune in serviciul statului totalitar. Au fost ataca i apoi regizorii, compozitorii care nu respectau politica partidului. Urm toarea campanie a aparatului represiv a fost indreptat impotriva evreilor. In timpul r zboiului, Stalin s-a folosit de serviciile Comitetului Evreesc Antifascist, care asigura sus inerea interna ional a U.R.S.S. din partea SUA. Dup r zboi, ins , evreii devin inta atacurilor, fiind invinui i de activitate d un toare . Campania antisemit a contribuit la dizolvarea Comitetului susamintit, iar presedintele lui, Solomon Losovski, a fost arestat si impuscat. Printre cei aresta i a fost 42 si so ia lui V.Molotov, unul dintre apropia ii lui Stalin, care era evreic , fiind trimis in lag r. In anul 1948 a murit A. Jdanov, fiind inventat complotul medicilor-evrei, b nui i de tr dare. Campania a atins apogeul in ultimul an de via a lui Stalin, 1952, cand mai mul i medici au fost aresta i, tortura i si condamna i. Stalin aprobase chiar un plan de deportare in mas a evreilor in Birobidjan, la inceputul anului 1953, dar moartea sa, la 5 martie 1953, a pus cap t acestor inten ii si

a multor altor care existau in planurile despotului de la Kremlin. Ascensiunea la putere a lui Nichita Nrusciov. nceputul Dezghe ului . Destinderea Dup moartea lui Stalin, la fel ca si dup moartea lui Lenin, incepe o adev rat lupt pentru putere, nefiind desemnat un candidat oficial. Dintre cei care sperau s ajung in fruntea statului sovietic cel mai abil s-a dovedit a fi Nichita Hrusciov, care este ales primsecretar al P.C.U.S. in septembrie 1953. Represiunile inceteaz , incepe o perioad de liberalizare a regimului totalitar. Un rol important l-a avut Congresul al XX-lea al partidului comunist din februarie 1956, in cadrul c ruia, Nichita Hrusciov a prezentat, intr-un cadru inchis, un raport in care critica cultul personalit ii lui Stalin . Raportul prezenta in linii mari dimensiunile atrocit ilor comise de Stalin si de echipa sa. Noul lider comunist, impreun cu echipa sa, a promovat unele reforme in domeniul administra iei, economiei, culturii. Perioada hrusciovist este cunoscut drept perioada de dezghe in via a spiritual . Desi sistemul administrativ nu a cedat definitiv, au fost inregistrate importante realiz ri in mai multe domenii ale culturii: au ap rut noi publica ii, lucr ri care incercau s spun adev rul despre societatea sovietic . Nichita Hrusciov a fost un personaj controversat. Pe de o parte, a contribuit la declansarea criticii regimului stalinist, a scos la iveal unele fapte din acea perioad , pe de alt parte, a r mas produsul sistemului, el insusi fiind de multe ori autorul unor decizii specifice regimului. A comis o serie de greseli atat in politica intern cat si cea extern , cum a fost si cazul crizei rachetelor din Cuba. Perioada de dezghe s-a caracterizat si printr-un progres impresionant al stiin ei: lansarea primului satelit artificial (1957), a primei nave spa iale cu un cosmonaut la bord, Iurii Gagarin (12 aprilie 1961). nl turarea lui Hrusciov si ascensiunea lui Leonid Brejnev. Epoca stagn rii In octombrie 1964, Hrusciov a fost inl turat din func ie de o echip in frunte cu Leonid Brejnev,

alc tuit dintre cei care se nu erau de acord cu ritmul reformelor, unui chiar erau impotriva lor. Astfel, epoca reformelor economice ini iate de Hrusciov, a fost urmat de asanumita epoca stagn rii, termen atribuit de Mihail Gorbaciov, perioadei brejneviste. Aceast perioad , care a durat aproape 20 de ani, a inregistrat rezultate dezastruoase in diverse domenii: economie supracentralizat , neeficace, costisitoare, int rirea sistemului administrativ de comand , cresterea aparatului birocratic (la mijlocul anilor 80 era alc tuit din 18,5 mln de oameni). In perioada lui Brejnev se creaz condi ii favorabile pentru dezvoltarea crimei organizate, de multe ori tolerat si sprijinit de nomenclatur , casta privilegiat a societ ii sovietice. Au fost ignorate nevoile sociale ale cet enilor, fapt ce a contribuit la sc derea nivelului de trai al popula iei, indoctrinat cu lozinci si sloganuri enun ate de conducerea comunist , promisiuni de cele mai multe ori irealizabile. Au fost interzise orice manifestare de nesupunere, pe de o parte, se dezvolt fenomenul disiden ilor, pe de alt parte, se practica pe larg asa-numitul proces de reeducare a celor ce se opuneau regimului. In domeniul politicii externe, incepand din anul 1968, se manifest asa-numita Doctrin Brejnev dreptul URSS de a interveni in orice moment acolo unde era amenin at socialismul, ceea ce s-a produs in cazul Cehoslovaciei in 1968, in Afganistan in 1979. Politica extern sovietic in anii 70, inceputul anilor 80 s-a dovedit a fi de multe ori ineficient , necompetent , ea devenise sfera de activitate a nomenclaturii, promovarea ei se facea in interesele castei nu a statului. Interven ia trupelor sovietice in Afganistan a contribuit si mai mult la reducerea prestigiului 43 Uniunii Sovieice in plan interna ional. Pe de alt parte, Uniunea Sovietic s-a l sat antrenat intr-o curs a inarm rilor f r precedent in istorie, care si-a pus amprenta asupra politicii interne, ceea mai

mare parte a economiei fiind subordonat domeniului militar. Cu o economie care stagna era dificil s faci fa ritmurilor impuse de statele occidentale, mai ales din cauza nivelului sc zut al tehnologiei, caracterului extensiv al industriei. De asemenea, in Uniunea Sovietic in perioada stagn rii, existau numeroase probleme na ionale, inute intr-o stare latent care vor exploada in viitorul apropiat. La inceputul anilor 80, economia, intreaga societate sovietic se afla in pragul unui colaps, care mai tarziu va contribui la destr marea statului sovietic. Dup decesul lui Leonid Brejnev, survenit la 10 noiembrie 1982, in func ia de secretar general al P.C.U.S. a fost ales Iurii Andropov, fost sef al K.G.B.-ului. Constient de necesitatea reform rii sistemului, el a incercat s realizeze unele reforme, dar n-a reusit s le duc pan la cap t, decedand la 9 februarie 1984. Andropov a fost cel ce a sprijinit ascensiunea lui Mihail Gorbaciov, ce avea s devin , la 11 martie 1985, secretar general al P.C.U.S., dup decesul altui reprezentant al gerontocra iei, Konstantin Cernenko. 11. Dezintegrarea U.R.S.S. Obiective - Examinarea cauzelor ce au dus la lansarea politicii reformatoare de c tre M.Gorbaciov. - De a urm ri impactul procesului reformator asupra politicii externe si a rela iilor interna ionale - Elucidarea aspectelor negative care au influen at procesul reformator. - De a cerceta cauzele ce au dus la dezintegrarea URSS. Cuvinte cheie : Mihail Gorbaciov, perestroika, glasnosti ; problema na ional ; Eduard Sevarnadze ; politica extern , for ele conservatoare ; puciul din august ; dezintegrarea URSS, CSI. URSS n anii 1985-1991. Politica reformatoare a lui M.S.Gorbaciov perestroika si glasnosti La 11 martie 1985, la Moscova se instaleaz o nou conducere, animat de idei reformatoare, sub egida lui Mihail Gorbaciov. La plenara din aprilie 1985 a Comitetului Central a P.C.U.S.,

Mihail Gorbaciov a prezentat principiile politicii pe care inten iona s o realizeze in Uniunea Sovietic . Politica promovat de noua conducere s-a numit restructurare sau perestroika. In viziunea lui Gorbaciov, sistemul sovietic deviase de la teoria leninist si avea nevoie de o o restructurare pe baza reformelor ce trebuiau realizate in domeniul politic, economic si social. Obiectivul restructur rii era demolarea consecin elor epocii stagn rii - epoca brejnevist -, pe care le mostenise, la randul s u din perioada stalinist . O component important a politicii de restructurare a fost transparen a sau libertatea presei si lichidarea cenzurii (glasnosti-ul) care au permis elucidarea problemelor blocate sau nerezolvate timp de decenii (in deosebi cele na ionale). Mihail Gorbaciov, impreun cu echipa sa, a realizat unele reforme menite s revigoreze economia si societatea. La Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S., desf surat intre 25 februarie si 6 martie 1986, Mihail Gorbaciov a prezentat principale teze ale pozi iei sale, atacand epoca Brejnev , denumit era stagn rii , condamnand r zboiul din Afganistan, care era o ran sangerind a U.R.S.S., propunand restructurarea sistemului pe calea reformelor, ce trebuiau realizate de sus in jos. Cadrul institu ional s-a dovedit ins incapabil s reziste frustr rilor acumulate ale diferitelor grupuri, mai ales datorit costurilor reformei insesi. Deosebit de virulente au fost problemele na ionale - problema enclavei armene din Karabahul de munte din Azerbaidjan, cea a t tarilor din Crimeea, rela iile dintre popula ia majoritar a republicilor unionale si minorit i, 44 esecurile politicii de rusificare. Statele Baltice au fost primele care si-au revendicat independen a. In 1989-1991 Uniunea Sovietic a fost cuprins de o criz profund . Remarcabile au fost rezultatele perestroik ii in domeniul politicii externe. La 2 iulie 1985, in postul de ministru de externe a fost numit Eduard Sevarnadze, in locul lui Andrei Gromiko.

Impreun cu Mihail Gorbaciov au reusit s revolu ioneze practic politica extern sovietic , beneficiind de un imens capital de simpatie in intreaga lume. Gorbaciov a ini iat o nou gandire politic , bazat pe c teva componente: politica extern nu mai trebuia gandit si condus prin prisma factorului ideologic; confruntarea dintre cele dou puteri, URSS si SUA era neproductiv iar puterea militar nu garanta automat securitatea; statul sovietic trebuia s -si revizuiasc obiectivele in domeniul politicii externe. Intre 19 si 21 noiembrie 1985 avea loc prima intalnire a lui Gorbaciov cu Ronald Reagan, presedintele SUA. In perioada 7-10 decembrie 1987, se desf soar prima vizit a lui Gorbaciov in Statele Unite, ce s-a transformat intr-un imens succes personal al liderului reformist. Asumandu-si cele convenite in discu iile cu Reagan, Gorbaciov va semna la 14 aprilie 1989 documentele ce puneau cap t r zboiului din Afganistan, iar la 15 februarie 1989, ultimele trupe sovietice p r sesc aceast ar . Gorbaciov a contribuit la normalizarea rela iilor cu China, dup vizita efectuat la Beijing intre 15 si 19 mai 1989. La 6 iulie 1989, Gorbaciov intr-un discurs inut la Consiliul Europei de la Strasbourg, afirm c Uniunea Sovietic nu se va opune reformelor din Europa de Est. Semnalul dat la Strasbourg a fost receptat si in statele estice, nu numai in mediile apusene. In toamna anului 89, intreg lag rul socialist a fost afectat de un val de schimb ri. La 7 octombrie 1989, in timpul vizitei in Germania, la Berlin, Gorbaciov avea s declare via a ii pedepseste pe cei care r man in urm . Efectul a fost schimbarea lui Erich Honecher cu Egon Krenz, la 18 octombrie. La 9 noiembrie 1989, a fost d ramat Zidul Berlinului, moment care a fost perceput ca un preludiu al inl tur rii comunismului in Europa. La 2-3 decembrie 1989, pe insula Malta, a avut loc intalnirea dintre Mihail Gorbaciov si George Bush, la care liderul sovietic a declarat c nu va folosi for a pentru men inerea regimurilor

comuniste din Europa estic . O semnifica ie aparte a avut c derea regimului lui Nicolae Ceausescu, la 22 decembrie 1989 si executarea dictatorului. Problema unific rii Germaniei a fost un test decesiv al noului raport de for e si al faptului c r zboiul rece se sfarsise. La 8 februarie 1990 secretarul de stat, James Baker, vizita Moscova si propunea negocieri pentru unificarea Germaniei in formula doi plus patru , adic cele dou Germanii, Statele Unite, Uniunea Sovietic , Marea Britanie si Fran a. La 12 septembrie, la Moscova a fost semnat tratatul care consfin ea reunificarea pe cale pasnic a Germaniei. Ceremonia oficial s-a desf surat la 3 octombrie la Berlin. La 31 martie 1991, a fost dizolvat oficial Tratatul de la Varsovia. Puciul din august 1991 si dezintegrarea U.R.S.S. Valul schimb rilor a afectat intregul spa iu sovietic. Sf rsitul Uniunii Sovietice va fi unul dramatic. La 21 august 1991, la Moscova, un grup de conservatori ce se opuneau procesului reformelor, au realizat un puci pentru al inl tura pe Gorbaciov, care ins a esuat. Puciul a int rit pozi ia lui Boris El in, presedintele Republicii Sovietice Federative Ruse, in calitate de lider al for elor reformatoare, si a subrezit pozi ia lui Gorbaciov. Demersurile disperate ale lui Gorbaciov de a transforma Uniunea Sovietic in Uniunea Statelor Suverane, de a organiza noi alegeri, pentru a salva puterea centrului s-au soldat cu un esec. Republicile unionale si-au declarat independen a dup august 1991. La 8 decembrie 1991, lang Minsk, presedin ii Rusiei, Ucrainei si Bielorusiei au declarat dizolvarea Uniunii Sovietice si formarea Comunit ii Statelor Independente (C.S.I.). Ulterior, la 21-22 decembrie, la Alma-Ata, 11 reprezentan i ai fostelor republici unionale sovietice aderau la C.S.I. La intalnire n-au participat reprezentan ii Estoniei, Letoniei, Lituaniei si Georgiei, care pledau pentru independen . In aceste condi ii, la 25 decembrie 1991, Mihail Gorbaciov va demisiona din postul de presedinte al unui stat 45

care de facto nu mai exista. Uniunea Sovietic si-a incetat oficial existen a la 31 decembrie 1991, la 69 de ani de la constituire. 12. Schimbarea regimurilor politice si transform rile economice din statele Europei de R s rit (1989-1991) Declansarea, dup 1987, de c tre Mihail Gorbaciov a unui proces complex de restructurare a regimului comunist din U.R.S.S. a marcat inceputul unor transform ri radicale in interiorul societ ilor din acest spa iu. Polonia Polonia a fost prima ar unde s-a inf ptuit o revolu ie anticomunist . In anii 80, ara este cuprins de o lung criz social care era de fapt un conflict intre putere si clasa muncitoare. In vara anului 1980, santierile navale din Gdansk sunt cuprinse de un val de greve. A fost infiin at primul sindicat liber Solidaritatea (Solidarnosti) in frunte cu liderul Lech Walesa. Guvernul, pentru a men ine controlul asupra situa iei din ar , a introdus in decembrie 1981 starea excep ional . In func ia de prim-ministru a fost numit generalul Woljceich Jaruzelski. Sunt realizate o serie de reforme economice care prevedeau trecerea intreprinderilor la autonomie, autoconducere si autofinan are. SUA si alte state occidentale declansez o blocad economic Poloniei. Perioada 1986-1989 este caracterizat de stagnarea economiei, cresterea deficitului bugetar, cresterea infla iei. Alegerile parlamentare din iunie 1989 au demonstrat sl birea pozi iei partidului comunist. In august 1989 a fost format guvernul in frunte cu Tadeusz Mazowiecki, membru al sindicatului Solidaritatea. Astfel, dominarea de peste 40 de ani a vie ii poltice de partidul comunist a incetat. Guvernul a propus un program de restructurare a economiei, orientat spre economia de pia , numit terapia de soc . A fost inl turat controlul asupra pre urilor, a inceput privatizarea propriet ii statului, au fost premise investi iile str ine. Treptat s-a stabilizat pia a. In anii 1991-1992 SUA au

renun at la 70 % din datoria extern a Poloniei iar Clubul de la Paris la 50 % si R.F.G. la 50 %. In decembrie 1990, W. Jaruzelsky a demisionat, presedinte fiind ales Lech Walesa. In urm torii ani, in Polonia este promovat o politic de modernizare a agriculturii, continu privatizarea sectorului de stat, sunt luate unele m suri pentru a limita influen a str in in domeniul economic. In paralel, apar si unele dificult i: scaderea nivelului de trai; creste num rul somerilor (1992 2 milioane), se resimte lipsa programelor sociale. Ungaria Ungaria a fost cuprins la sfarsitul anilor 80 de o profund criz economic . Conducerea rii era preocupat de c utarea c ilor de iesire din criz . In aceste condi ii s-a consolidat poz ia opozi iei care isi intensific critica la adresa conducerii rii. Opozi ia se pronun pentru revizuirea aprecierii evenimentelor din anul 1956 din Ungaria. Unii membri ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (P.M.S.U.), de sorginte marxist-leninist , au inceput s p r seasc partidul. In februarie 1989, P.M.S.U. a renun at la monopolul asupra puterii, iar in octombrie are loc ultimul Congres. Pentru a r mane in via a politic , partidul si-a schimbat denumirea in Partidul Socialist Ungar. In ianuarie 1990 in Ungaria existau deja circa 20 de partide politice. La 23 octombrie 1989 a fost schimbat denumirea rii in Republica Ungaria. Intre 23 martie si 4 aprilie 1990 au loc primele alegeri libere dup anul 1945. Au invins reprezentan ii a trei forma iuni politice - Alian a Democra ilor Liberi, Forumul Democratic si P.S.U.. Cele mai multe voturi au fost ob inute de Forumul Democratic, care se pronun a pentru constituirea statului de drept, pentru autoconducere democratic , privatizare, trecerea la economia de pia . Liderul Forumului Democratic, Josef Antall, a fost numit in func ia de prim-ministru. A fost constituit un guvern de coali ie. In august 1991 Arpad Gonsz a fots ales presedinte al Ungariei. Cehoslovacia 46

In Cehoslovacia in anii 1988-1989 for ele anticomuniste au inte it critica la adresa regimului comunist. Opozi ia era organizat in jurul grupului Carta 77 , care cerea comunistilor s cedeze monopolul asupra puterii ;i s permit alegeri democratice. In noiembrie 1989, la Praga are loc o demonstra ie a studen ilor. La ini iativa membrilor Cartei 77 a fost constituit Forumul studen esc. Data de 17 noiembrie 1989 a marcat inceputul revolu iei de catifea , declansat de c tre studen i, la care s-au al turat si muncitorii. La sfarsitul lunii noiembrie 1989, Parlamentul Federal a inl turat articolul din Constitu ie ce consacra rolul conduc tor al partidului comunist. La 29 decembrie 1989 a fost ales in mod democratic in calitate de presedinte cunoscutul dizident, Vaslav Havel, autorul Cartei 77 . La 20 aprilie 1990 a fost adoptat noua denumire a rii Republica Federal Ceh si Slovac . In continuare va lua amploare curentul de separare a celor dou republici. In Slovacia, care era mai slab dezvoltat din punct de vedere economic, in timpul alegerilor din iunie 1992 se creaz o Miscare pentru o Slovacie independent . In iulie 1992 Consiliul Na ional Slovac (Parlamentul) a adoptat o decizie cu privire la suveranitatea republicii. Decizia de separare a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1993. Bulgaria In Bulgaria din 1954 pan in 1989 la conducerea rii s-a aflat Todor Jivkov, primul secretar la C.C. al PCB. Criza economic si tensiunile entice au intensificat nemul umirea fa de regimul Jivkov, nu doar in cadrul societ ii, ci si in cel al conducerii partidului comunist. In Bulgaria, la fel ca si in celelate ri ale blocului socialist, dup 1987 s-a infiripat o miscare dizident . Mocova i-a sprijinit pe reformatorii din cadrul Partidului Comunist Bulgar, care au decis c era necesar o schimbare si c Todor Jivkov, care de 35 de ani se afla in fruntea partidului, trebuia s renun e la prerogativele sale. La 10 noiembrie 1989, acesta a fost nevoit s -si prezinte demisia din func ia de

secretar general al P.C.B. Ini ial, noul lider comunist bulgar, Pet r Maldenov, s-a orientat spre o politic de restructurare de tip gorbaciovist, f r a repune in discu ie soarta socialismului. Sub presiunea maselor, comunistii au fost obliga i s -si reformuleze pozi iile. La sfarsitul lui ianuarie 1990 Congresul extraordinar al P.C.B. a decis schimbarea denumirii partidului, care devine Socialist, precum si separarea func iilor de stat si de partid. Pet r Mladenov a devenit sef de stat, iar Andrei Lukanov, premier. In iunie 1990 au fost organizate alegeri parlamentare care au demonstrat polarizarea electoratului. Opozi ia era raliat in jurul Uniunii For elor Democratice (U.F.D.), o organiza ie cadru constituit din misc ri si asocia ii fidele pluralismului si democra iei. Alegerile parlamentare au fost castigate de Partidul Socialist, care ob ine 52,7 % din voturi, fa de 36,2 % ale opozi iei. Reprezentan ii U.F.D. si o parte din popula ie au respins rezultatele alegerilor (desi erau recunoscute de observatorii str ini), declansand o grev general in Sofia. Presedintele Pet r Maladenov este obligat s -si prezinte demisia. Noul presedinte este desemnat in persoana liderului opozi iei, Jelio Jelev, primul sef de stat necomunist al Bulgariei, dup abdicarea regelui Simeon al II-lea in 1946. La sfarsitul lunii decembrie 1990 a fost format primul guvern de coali ie, in frunte cu independentul Dimit r Popov. In componen a guvernului au intrat reprezentan i ai P.S.B., U.F.D., Uniunii Populare Agrariene, precum si ca iva independen i. In vara anului 1991 are loc scindarea U.F.D. Specula iile, greva parlamentar , scandalurile politice au izbutit, in plan secundar, s cure e si s consolideze randurile U.F.D., care a reusit s castige alegerile parlamentare din octombrie 1991. Acest scrutin a schimbat harta politic a Bulgariei postcomunist . Victoria la limit a opozi iei la alegerile parlamentare din octombrie 1991 reprezint un punct de r scruce in istoria

contemporan a Bulgariei. Fostii comunisti pierd majoritatea absolut pe care au avut-o in Marea Adunare Na ional . In parlament U.F.D. dispunea de 110 locuri, din 240, de aceia s-a impus g sirea unei forme de colaborare cu reprezentan ii partidului minorit ii turce - Miscarea pentru Drepturi si Libertate. 47 Noul Guvern va fi condus de presedintele U.F.D., Filip Dimitrov. Au fost operate schimb ri de personal in principalele institu ii ale statului, precum Ministerul de Interne si cel de Externe. De asemenea, au fost adoptate o serie de legi prin care fostilor nomenclaturisti li se unterzicea, pe o anumit perioad , anumite drepturi civile. La trei luni dup alegerile parlamentare au urmat cele preziden iale, unde reprezentantul U.F.D., Jelio Jelev, a reusit s castige prin balotaj, scrutinul preziden ial si s devin primul presedinte ales din istoria rii. Iugoslavia Destr m rea statului iugoslav are loc in perioada 1989-1992. In Iugoslavia schimbarea regimului politic s-a produs intr-un mod deosebit: dup moartea lui Tito (1980), edificul construit de acesta s-a pr ubusit incetul cu incetul. S-au intensificat tensiunile intre na ionalit i, iar conducerea central de la Belgrad nu a reusit s g sesc solu ii viabile pentru lichidarea crizei in care se afla societatea iugoslav . Deosebirile dintre republici s-au men inut in continuare, fapt ce a contribuit la amplificarea nemul umirilor. Constitu ia din 1974, pe care se intemeia sistemul politic iugoslav, ce presupunea solu ionarea tuturor problemelor pe calea in elegerilor reciproce, nu reusea s rezolve probleme cu care se confrunta federa ia. Armisti iul a inceput s se destrame in Kosovo, unde albanezii au reusit s transforme regiunea intr-o republic autonom in cadrul federa iei in 1980. Nemul umiri sunt inregistrate si in alte republici, popula ia exprimandusi dezacordul in privin a domina iei sarbe in structurile puterii centrale si in armat . In februarie 1989, in regiunea Kosovo sunt aduse trupe pentru a suprima miscarea

albanezilor, care pledau pentru respectarea drepturilor consfin ite in Constitu ie. Conducerea de la Belgrad a anun preluarea responsabilit ilor referitoare la securitatea provinciei, iar la 26 iunie este suspendat adunarea din Kosovo, puterea fiind preluat de c tre cea din Serbia. La 5 iulie 1989 este votat dizolvarea adun rii, noua constitu ie sarb din septembrie 1989 confirmand incorporarea celor doua regiuni autonome Kosovo si Vojvodina - in cadrul Serbiei. Albanezii au refuzat s accepte legitimitatea acestei Constitu ii. Amestecul Serbiei a declansat, pe de o parte, un val de nemul umiri fa de hegemonia sarb , pe de alt parte, a creat permizele unei confrunt ri dintre subiectele federa iei. In septembrie 1989, la Ljubljana, Adunarea Sloven a declarat suveranitatea republicii, proclamandu-si dreptul de a se separa de federa ie, fapt ce implic un r zboi economic intre Serbia si Slovenia. Anul 1990 este anul decesiv pentru destr marea unit ii statale a Iugoslaviei. Delega ia sloven se retrage de la Congresul Ligii comunistilor iugoslavi, nefiind acceptat propunerea lor privind independen a partidelor membre ale Ligii. Alegerile din decembrie 1990 din republicile componente ale Iugoslaviei reflect intr-un fel situa ia din ar . La Belgrad, alegerile au fost castigate de Slobodan Milosevici, un adept declarat al Serbiei Mari, lider al Partidului Socialist. El se opune accesului croatului Stipe Mesic la presedin ia colectiv a Iugoslaviei in iunie 1991, fapt ce a contribuit la retragerea Sloveniei si Croa iei din componen a federa iei. La 25 iunie 1991, adun rile Croa iei si Sloveniei si-au declarat independen a deplin . Armata federal , singura for care mai era capabil s men in unitatea federa iei, a intrat in ac iune. Este atacat ini ial Slovenia, apoi Croa ia, unde au loc lupte crancene, in jurul orasului Vukovar. Opera iunea se incheie prin semnarea unui armisti iu, care prevedea retragerea tuturor unit ilor armatei federale iugoslave din Slovenia pan la 26 octombrie 1991. La 15 ianuarie 1992,

independen a Sloveniei si Croa iei este recunoscut de statele Uniunii Europene, la 22 mai cele dou ri sunt admise in ONU. Slovenia la 14 mai 1993 a fost admis in Consiliul Europei. Croa ia se confrunt , la randul ei, cu popula ia sarb care pleda pentru independen , fapt ce a dus la trimiterea de c tre ONU a for elor de men inere a p cii. Problema refugia ilor din Bosnia si Her egovina (croa i si musulmani) si situa ia creat de s rbi prin ocuparea unei treimi din teritoriul croat r man in continuare in centrul vie ii politice. La referendumul din 19-20 iunie 1993, din autoproclamata Republic Sarb a Crainei , popula ia se pronun pentru unirea acestei 48 regiuni cu alte regiuni populate de sarbi din Bosnia si Her egovina si din celelalte state sarbesti. Teritoriile administrate de sarbi sunt separate de 14 000 de militari ONU de restul Croa iei. Integrarea acestor teritorii se va realiza abia in 1998, in urma medierii negociate de ONU. In Bosnia si Her egovin comunitatea musulman se pronun pentru o republic independent , cea sarb pentru unirea teritoriilor cu Serbia, iar cea croat pentru alipirea la Croa ia a regiunii cu popula ie majoritar croat . Participan ii la referendumul din 29 februarie si 1 martie 1992, boicotat de sarbi, se pronun in favoarea unei Bosnii si Her egovine independente (99,4 %). Parlamentul de la Sarajevo proclama la 3 martie 1992, in absen a reprezentan ilor sarbi, independen a Republicii Bosnia si Her egovina, recunoscut la 6 aprilie 1992 de c tre Uniunea European si admis la 22 mai 1992 in ONU. La randul lor, sarbii din Bosnia si Her egovina proclam la 7 aprilie o republic independent , iar popula ia croat anun , la 3 iulie 1992, crearea unui stat croat independent in Sud-Vest. In aprilie 1992, izbucneste un r zboi civil ce va face in decurs de un an peste 50 000 mor i, iar peste dou milioane de bosniaci sunt nevoi i s p r sesc vechile locuin e. Dintre fostele republici iugoslave, Bosnia si Her egovina cunoaste dup

proclamarea independen ei in 1992, cel mai dureros si mai tragic destin. R zboiul civil, care opune cele trei etnii, pustieste ara, determin masive deplas ri de popula ie si sute de mii de victime. Incerc rile ONU si ale Uniunii Europene de a prezenta un plan de pace general acceptat, crearea unui stat federal compus din trei republici autonome: s rb , musulman , croat , esueaz . Acordul de pace negociat la Dayton, SUA, si parafat la 14 decembrie 1995 la Paris, incheie patru ani de sangeros r zboi civil si pune bazele Republicii Bosnia si Her egovina ca stat federal format din Federa ia Bosniaco (Musulmana)-Croat (51 % din terit) si Republica Sarb (49 %). Macedonia, o alt republic din componen a statului federal, si-a proclamat suveranitatea la 25 ianuarie 1991. La 8 septembrie 1991 a fost organizat un referendum, boicotat de comunitatea sarb si albanez , prin care popula ia se pronun pentru o Macedonie independent . Republica Independent Macedonia a fost proclamat oficial la 15 septembrie 1991, dar a intampinat greut i in calea recunoasterii noului statut, datorit opozi iei Greciei, care considera inadmisibil uzurparea numelui de Macedonia, ce ar apar ine istoriei sale. La 8 aprilie 1993, Macedonia a fost admis in ONU, sub numele de Fosta Republic Iugoslav a Macedoniei , iar la 17 octombrie 1995 devine membru al Consiliului Europei. Republica Muntenegru in 1990 a fost al turi de Serbia, pronun andu-se pentru men inerea structurii federale. La 12 februarie 1992 a fost semnat un acord intre Serbia si Muntenegru, aprobat de parlamentele lor, prin care se proclam o nou etnitate statal Republica Federal Iugoslav la 27 aprilie 1992. Aceasta cuprindea Serbia, cu regiunea Kosovo si Vojevodina, si Republica Muntenegru. 13. Sfrsitul r zboiului rece . Formarea unei lumi multipolare. Sfarsitul r zboiului rece R zboiul rece s-a incheiat prin dispari ia unuia dintre cele dou centre de putere, si

anume a Uniunii Sovietice si a blocului est-european. Confruntarea Est-Vest a fost una global , fapt ce a dus la extinderea ei asupra tuturor raporturilor dintre cele dou tabere, iar dipari ia Estului ca centru de putere semnifica si pr busirea sistemului reprezentat de acesta in toate domeniile in care el se aflase in competi ie cu blocul vestic. De altfel, inc la sfarsitul anilor 50, renumi ii savan i fizicieni Albert Einstein, S.Rasel, Fr.Joliot-Curie, in condi iile cand arma nuclear isi dovedise deja for a distructiv , au adresat un apel c tre popoarelor lumii referitor la acest pericol, insistand asupra necesit ii unor noi trat ri a problemelor interna ionale. Aceast preocupare a fost perceput drept debutul unei noi mentalit i politice in raporturile interna ionale. In urm torii treizeci de ani, ea a fost ignorat , dar actualitatea ei a fost dovedit la inceputul anilor 80, cand s-a agravat brusc situa ia interna ional din Europa si in lume. Promovarea unei politici axate pe o asemenea 49 mentalitate a devenit un imperativ al momentului. Au inceput s creasc randul adep ilor noii mentalit i atat in Vest, cat si in Est. Numirea lui M.S.Gorbaciov, in fruntea P.C.U.S, in aprilie 1985, a dus la schimbarea concep iilor sovietice referitoare la tratatarea problemelor interna ionale: tezele fundamentale ale noii mentalit i au fost puse la baza politicii externe sovietice. Astfel s-a produs o cotitur spre o nou reprezentare a rela iilor interna ionale. Constient de pericolul pe care il comport cursa inarm rilor nucleare, conducerea gorbaciovist a inaintat un program concret de lichidare a armelor nucleare. Noua mentalitate politic in domeniul rela iilor interna ionale se referea la flexibilitate tactic , inclinarea spre compromisuri reciproc acceptabile, orientarea nu spre confruntare, ci spre dialog si in elegere reciproc . Un produs al noii mentalit i politice a fost concep ia Casei europene comune , elaborat de conducerea sovietic . Noua mentalitate politic in domeniul politicii externe a contribuit la demararea

proceselor democratice din rile Europei de Est de la sfarsitul anilor 80, inceputul anilor 90. Un loc aparte il ocup in acest sens distrugerea zidului Berlinului, ridicat in august 1961, in timpul r zboiului rece , fiind un simbol al separ rii lag rului comunist de lumea democratic . Demolarea Zidului Berlinului in noiembrie 1989, apoi unirea celor dou Germanii au fost momentele majore ce au consemnat incetarea confrunt rii intre cele dou tabere si, de facto, incetarea r zboiului rece . Evenimentele ce au urmat se incadreaz in acest context si trebuie percepute drept rezultate al sfarsitului confrunt rii. Astfel, la 28 iunie 1991 a fost dizolvat CAER-ul, iar la 1 iulie a urmat dizolvarea Tratatului de la Varsovia. U.R.S.S. inceta s mai existe la 25 decembrie 1991, cand Mihail Gorbaciov, ultimul ei presedinte, a demisionat. Succesoarea si mostenitoarea de facto a ei in rela iile interna ionale va fi din acel moment Federa ia Rus . In perioada r zboiului rece t rile occidentale au fost sprijinite in procesul de statornicire si consolidare a regimurilor democratice de c tre Statele Unite ale Americii. Desi se confruntau si ele cu unele probleme referitoare la asigurarea drepturilor economice si sociale, in ansamblu, sistemele din statele occidentale s-au dovedit a fi viabile si eficiente in organizarea societ ii pe principii democratice. In contrast, regimul politic din U.R.S.S. a fost unul totalitar, iar rile esteuropene au cunoscut regimuri similare sub presiunea Moscovei. Dup dep sirea r zboiului rece , lumea a devenit unipolar , evoluand ins c tre multipolarism. Pe de o parte, pentru moment este o lume unipolar , deoarece exist o singur supraputere - Statele Unite ale Americii si o singur alian politico-militar Alian a NordAtlantic (NATO). Dar, in acelas timp, lumea se indreapt spre multipolarism. Exist in prezent trei centre de putere pe plan mondial, in mod concret - America de Nord (Statele Unite si Canada), Uniunea European si Japonia. Pe de alt parte, sunt si alte state care aspir la statutul de puteri globale - Federa ia Rus si Republica Popular Chinez .

Rusia, in perioada postr zboi rece , str bate un traseu plin de dificult i, dar dispune de imense resurse materiale si sunt sanse ca, sub rezerva inf ptuirii reformelor aflate in curs, peste 1015 ani s constituie una dintre economiile puternice pe plan mondial. Ea r mane o putere militar , in primul rand nuclear , desi starea economiei sale afecteaz sistemul militar, dar, virtual, dispune de capacit i de crea ie tehnico-militare de prim-ordin. In plus, Federa ia Rus este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, pozi ie ce ii permite s se pronun e in toate marile probleme ale p cii si securit ii interna ionale. Aceast pozi ie a fost int rit prin admiterea Rusiei in Grupul celor 7 ri puternic industrializate (SUA, Japonia, Marea Britanie, Fran a, Germania, Italia, Canada), devenit astfel G. 8 . Dep sirea r zboiului rece a echivalat cu trecerea lumii de la o stare de echilibru bipolar la alta, dominat de un dezechilibru unipolar, fapt ce a dus la o asimetrie structural in raporturile de for e pe plan mondial. In zone intinse a ap rut un vid de putere, care poate fi considerat si un vid de securitate. In aceste condi ii, s-au produs inevitabile realinieri de pozi ii ale statelor, redistribuiri de roluri si sfere de influen e, in func ie de noile raporturi de for e. Astfel, statele din Europa Central , de Est si Sud-Est, care la inceputul r zboiului rece au intrat in orbita sovietic , au ajuns dup 50 incheierea acestuia in sferele de influen a puterilor occidentale, in primul rand ale Statelor Unite, dar si al statelor din cadrul Uniunii Europene. Actualele raporturi de for e consacr rolul unic (leadership) al Statelor Unite in afacerile mondiale. De altfel, acest obiectiv a fost urm rit de Washington de foarte mult timp. Semnificative sunt concluziile autorului american, Samuel Huntington: De aproape 200 de ani Statele Unite au incercat s previn nasterea unei puteri dominante in Europa. De aproape 100 de ani incepand cu politica usilor deschise fa de China, au incercat s fac acelasi lucru in Asia. Pentru a realiza

aceste scopuri, Statele Unite au luptat in dou r zboaie mondiale si intr-un r zboi rece impotriva Germaniei imperiale si a celei naziste, a Japoniei imperiale, Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. Acest interes american r mane si a fost reafirmat de presedin ii Reagan si Bush . Integrarea european Un parcurs deosebit a urmat in perioada post- razboi rece si procesul integr rii europene. Prin semnarea la Luxemburg si Haga, la 17 si 28 februarie 1986, a Actului Unic European, s-au adus unele modific ri ale Tratatului de la Roma, care prevedea realizarea unei Pie e unice interne la data de 1 ianuarie 1993. A urmat semnarea Conven iei Schenghen intre Fran a, Germania si Benelux, care prevedea libera circula ie a persoanelor. Un eveniment de o semnifica ie deosebit s-a produs la reuniunea la nivel inalt de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, unde a fost discutat problema uniunii politice a statelor Uniunii Europene, noua titulatur a Comunit ii Economice incepand din acel moment. La 7 februarie 1993 a fost semnat Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht, care a intrat in vigoare incepand din 1 noiembrie 1993. Tratatul avea la baz trei piloni: Comunit ile Europene, care permit institu iilor Uniunii s coordoneze politici comune in diverse domenii, avand drept obiectiv principal coeziunea economic si social ; politica extern si de securitate comun ; cooperare poli ieneasc si judiciar in materie penal . In anii urm tori sunt luate m suri importante pentru extinderea Uniunii Europene, fiind vizate in special rile din fostul bloc socialist si sovietic. La 2 octombrie 1997 a fost semnat Tratatul de la Amsterdam, care avea patru obiective principale: s plaseze ocuparea for ei de munc si drepturile cet enilor in centrul aten iei Uniunii Europene; s suprime ultimile obstacole pentru libera circula ie a persoanelor si s consolideze securitatea; s permit Europei s -si consolideze pozi ia pe plan mondial; s eficientizeze arhitectura institu ional a Uniunii in vederea viitoarei extinderi.

In cadrul Consiliului European de la Luxemburg din 12-13 decembrie 1997 a fost lansat procesul de aderare a 10 state candidate din Europa Central si de Est si a Ciprului. A urmat aprobarea listei celor 11 ri participante la zona Euro de c tre Consiliul European de la Bruxelles, incepand din 1 ianuarie 1999. Tratatul de la Nisa a fost semnat de c tre Ministrii Afacerilor Externe ai statelor membre ale Uniunii Europene la 26 februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003, dup ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot in parlamentul na ional, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil viitoarei extinderi, con ine prevederi pentru a asigura o bun activitate institu ional in momentul cand Uniunea va avea aproape 30 de membri, inscriindu-se in viziunea unei reforme institu ionale ale c rei trei axe principale sunt: componen a si modul de func ionare al institu iilor europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Ministri si consolidarea cooper rii intre institu ii. La 16 aprilie 2003, zece state au semnat Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceh , Slovacia, Slovenia si Ungaria iar un an mai tarziu aceste ri au devenit membre ale Uniunii Europene.

Bibliografie obligatorie
Berstein, Serge, Milza, Istoria Europei, Vol. V, Iasi, Institutul European, 1998. 51 Pierre, Barber, John, Istoria Europei moderne, Bucuresti, Editura Lider, 1997 Lebrun, Franois, Charpentier, Jean, Istoria Europei, Bucuresti, Editura Humanitas, 1997 Gaillard Jean-Michel, Rowley Anthony Istoria continentului European. De la 1850 pn la sfrsitul secolului al XX-lea, Ed. Cartier, Chisin u, 2001. Onisoru Gheorghe Istorie contemporana universala din 1917 pana la 1945, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2005. Onisoru Gheorghe Istoria contemporan universal dup 1945, Editura Funda iei Romania de Maine, Bucuresti, 2004. BIBLIOGRAFIE FACULTATIV

Calvocoressi, Peter, Europa de la Bismark la Gorbaciov, Iasi, Editura Polirom, 2003 Duverger, Maurice Europa de la Atlantic la delta Dun rii, Editura Omega pres, Bucuresti, 1991. Fontaine Andre, Istoria r zboiului rece, Editura Lider, Bucuresti, 1997. Graciov, Andrei, Naufragiul lui Gorbaciov, Adev rata istorie a destr m rii U.R.S.S., Editura Nemira, Bucuresti, 1995. Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucuresti, 1994. Le Breton, Jean-Marie, Europa Central si Oriental ntre 1917 si 1990, Editura Cavallioti, Bucuresti, 1996. Mougel, Francois-Charles, Europa de Nord n secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2004. Mougel, Francois-Charles, Marea Britanie n secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucuresti, 2003. Pipes, Richard, Scurt istorie a revolu iei ruse, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998. Rothschild, Josep, ntoarcerea la diversitate. Istoria politic a Europei Centrale si de Est dup al doilea r zboi mondial, Editura Antet, Bucuresti, 1997. Scurtu, Ioan (coord.), Structuri politice n Europa Central si de Sud-Est (19182001), Editura Funda iei Culturale Romane, Bucuresti, 2003. Soulet, Jean-Francois Istoria comparat a statelor comuniste din 1945 pn n zilele noastre, Editura Polirom, Iasi, 1998.