SECTIUNEA 1 RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC (RST)

FAZA DE EXECUTIE NR. I

CU TITLUL: Studiul modalitatilor de lucru in diverse specialitati dentare utilizind microscopia operatorie

RST raport stiintific si tehnic in extenso*

Cod: PO-04-Ed1-R0-F5

Cuprins

1. Obiectivele generale .................................. pag.3 2. Obiectivele fazei de executie .................... pag. 3 3. Rezumat ................................................... pag. 4 4. Descrierea stiintifica si tehnica ................ pag. 5

4.1. Dezvoltarea si semnificatia aplicarii principiilor ergonomice in medicina dentara ....................................................... pag. 5 4.2. Afectari musculoscheletale. Factori determinanti....... pag. 7

4.3. Stabilirea principalelor repere ale medicului stomatolog pentru reducerea afectarilor profesionale ................................. pag. 9 4.4. Reguli si standarde de realizare a aparaturii............. pag. 10 4.5. Alegerea modalitatii de lucru utilizand standardele ISO ale aparaturii.................................................................. pag. 11 4.6. Structurarea activitatii. Analiza muncii din punct de vedere ergonomic................................................................. pag. 12 4.7. Elemente de design ergonomic al microscoapelor operatorii.................................................................. pag. 15

5. Concluzii ................................................. pag. 19 6. Bibliografie ............................................. pag. 20

1.Obiectivele generale
Obiectivul general al proiectului este de a stabili bazele la nivel national a unor protocoale de interventie multidisciplinara, pe baza metodelor moderne de imagistica, coroborate cu metodele cercetarii fundamentale specifice disciplinei de anatomie, cu ajutorul aparatului bio-statistic. Rezultatele cercetarilor fundamentale reprezinta o baza pentru individualizarea tratamentului afectiunilor dentare monitorizate imagistic, in vederea obtinerii unor rezultate terapeutice optime, si adoptarea rezultatelor la nivel strategic national, in domeniul sanatatii oro-dentare.

2. Obiectivele fazei de executie I

Obiectivul fazei I este stabilirea pe baza evidentelor stiintifice si a necesitatilor din clinica dentara a domeniilor de utilizare prioritare ale microscopiei operatorii dentare. In cadrul acestui obiectiv, P2 a indeplinit activitatea I.3 - Studiul modalitatilor de lucru in diverse specialitati dentare utilizind microscopia operatorie

3. Rezumat
A munci mai comod, mai simplu si mai eficient este un deziderat universal. Nu mai pare astazi uimitor cum aceasta tendinta naturala a omului, prin conceptualizare, a determinat formarea unei stiinte cu caracter multidisciplinar. Ergonomia dentara s-a dezvoltat ca ramura a ergonomiei generale, o data cu diversificarea instrumentarului si a aparaturii si cu cresterea gradului de complexitate a tehnicilor de lucru folosite si a posibilitatilor de evaluare a activitatii. Aparent in contradictie cu ideea de simplificare a muncii, ergonomia dentara stabileste reguli si standarde care trebuie insusite, aplicate si apoi individualizate de fiecare medic dentist, ele pastrandusi validitatea in toate ramurile practicii dentare (totodata, existand particularitati caracteristice fiecarei specialitati a profesiunii). Concept de natura duala, punand in balanta initial efortul depus si beneficiul realizat (eficienta activitatii), ergonomia dentara isi modifica sensul, in conditiile societatii actuale, catre imbunatatirea calitatii vietii si prevenirea afectarilor profesionale, cu beneficii pentru echipa dentara si, in primul rand, pentru pacient. Microscopia dentara, cu ansamblul de aparatura, accesorii si metode de lucru aduse in panoplia terapeutica a medicinei dentare nu face exceptie de la imperativele ergonomice ale profesiunii dentare. Desi relativ recent intrat in uzul terapeutic dentar modern, microscopul dentar este intens utilizat in specialitati dentare precum endodontia, micrichirurgia parodontala, estetica dentara, etc. Ca urmare, pe de o parte, lucrul indelungat cu microscopul dentar rezulta in anumite solicitari ale organismului, iar pe de alta parte microscopul dentar, ca parte intehgranta a aparaturii diagnostice si terapeutice din cabinetul dentar, intra in circuite operative. Ambele considerente au impus stabilirea unor criterii ergonomice de lucru, care fac obiectul analizei stiintifice efectuate de catre P2 in faza actuala a proiectului.

4. Descrierea stiintifica si tehnica 4.1. Dezvoltarea si semnificatia aplicarii principiilor ergonomice in medicina dentara
Posibilitatea de realizare de sisteme tehnice complexe in prima jumatate a secolului XX, pe de o parte, studiul afectarilor lucratorilor, pe de alta parte, au dus la reconsiderarea criteriilor de realizare a aparaturii utilizate in diferite domenii, pentru o echilibrare a balantei eficienta-efort. Ergonomia, ca disciplina, isi are inceputurile formale imediat dupa al doilea razboi mondial. Studiile de eficienta conduse de psihologi asupra pilotilor, operatorilor de radar si sonar in Marea Britanie, in timpul razboiului si imediat dupa aceea, au demonstrat importanta conceperii (design) de tehnologie care sa se adapteze dimensional, static si dinamic corpului uman si care sa stimuleze posibilitatile fizice si mintale ale omului. Termenul de ergonomie (gr. ergon - munca, nomos - legi) a fost adoptat la data de 16 februarie 1950 pentru a defini aceasta disciplina de studiu aplicat al designului tehnologic orientat spre cresterea performantei umane (termenul de ergonomie a fost consemnat prima data in 1857, in cercetarile legate de eficienta muncii ale prof. Wojciech Jastrzebowski - Polonia). Prima societate de studiu al muncii a fost fondata in 1949, in Marea Britanie (in prezent, Ergonomics Society), urmandu-i, in 1957, societatea americana denumita US Human Factors Society. Deoarece studiul ergonomiei a generat un interes global, in 1959 este infiintata Societatea Internationala de Ergonomie, pentru coordonarea activitatilor internationale. Ergonomia moderna este o stiinta aplicata interdisciplinara care studiaza posibilitatile de optimizare a designului unor sisteme ommasina prin cunoasterea posibilitatilor si limitelor fizice si mintale ale omului, a capacitatii sale de invatare, a factorilor care genereaza erori, a fiziologiei muncii, comportamentului uman ca individ si in cadrul echipei, posibilitatilor manageriale, culturii organizationale (studiu interdisciplinar de anatomie, fiziologie, psihologie, management) si posibilitatilor tehnice si de design (inginerie, design). O definitie obiectiva este cea oferita de Chapanis (1985), care se refera la ergonomie ca disciplina ce "descopera si aplica informatii despre comportamente, abilitati si limitari umane, despre caracteristici de design al echipamentelor, instrumentelor, sistemelor, despre cerinte ale profesiunilor, precum si caracteristici ale mediului de lucru, in 5

vederea unei utilizarii productive, sigure, confortabile si eficiente a acestuia de om". In domeniul medicinei dentare, Kilpatrick, in cartea sa "Simplificarea muncii in practica dentara (1964), descrie modalitati de lucru utilizand economia de miscari, insistand asupra aspectului de organizare eficienta a practicii dentare. Fritz Schon si Karlheinz Kimmel publica in 1968 "Ergonomia in cabinetul dentar", carte reeditata ultima oara in 2001. In Romania, prof. Ioan Gall (1970 - Practica stomatologica) da notiuni despre organizarea ergonomica a spatiului de lucru. In 2003, studiul ergonomiei dentare este introdus in programa universitara a majoritatii universitatilor de profil din tara. Tendinte actuale Orientata mai mult spre a doua componenta a termenului (confort = lipsa afectiunilor), literatura actuala in domeniu poate fi clasificata in 3 mari categorii: 1. Afectari musculo-scheletale si factori de risc asociati; Afectari psiho-sociale si factori de risc asociati; 2. Accesibilitatea si eficienta interventiilor ergonomice. 3. Disciplina aplicata, ergonomia identifica probleme, prin studii specifice, stabileste criterii de imbunatatire a elementelor de design si organizare a activitatii, apoi reevalueaza modificarile intervenite in practica (feed-back).

4.2. Afectari determinanti

musculoscheletale.

Factori

In literatura sunt descrise, inca din deceniul al saselea, principalele afectiuni profesionale ale medicilor stomatologi. Printre acestea, afectarile musculo-scheletale au cea mai mare incidenta in acest grup profesional.

30 25 20 15 10 5 0
Dupa Murphy

Af.musc.-schel. Boli c.-v. Neuropatii Tumori Nevroze

Termeni si definitii. Aceste afectiuni sunt descrise in literatura de specialitate sub mai multe denumiri, care se refera fie la definitia lor, caracterul cumulativ sau la cauzele determinante, astfel: - afectri musculo-scheletale legate de profesie (workrelatedmusculo-skeletal disorders, WR-MSD) - afec iuni datorate sarcinilor repetitive (RSI) - traume cu efect cumulativ (CTD)

Indiferent sub ce denumire sunt descrise, acestea se refera la totalitatea afectrilor osoase, musculare, ale articula iilor i nervilor. Ex.: Afec iuni la nivelul coloanei vertebrale Sindrom de tunel carpian Tendinite

Factori favorizanti 1. micri repetitive: se refer la realizarea aceleiai micri sau a aceleiai suite de micri la intervale regulate sau n mod continu pentru o lung perioad de timp. Acestea se asociaz cu faptul c micrile trebuie s aib un grad mare de precizie, realizate pe arii foarte restrnse 2. postur incomod (pozi ionarea incorect a operatorului i a pacientului). Fie n pozi ia de lucru n picioare, fie aezat, exist o pozi ie postural care determin solicitri musculare minime la toate nivelele (pozi ie neutr). Posturile diferite de aceasta implic o ncordare muscular mrit la anumite nivele. 3. perioade lungi de activitate (durata) pe parcursul creia se realizeaz micri repetitive sau posturi incomode 4. lipsa unor pauze n activitate sau pauze neregulate (lipsa relaxrii musculare) 5. micri n for , asociate cu strngerea n mn a unor instrumente 6. vibra iile pot afecta n mod particular anumite pr i ale corpului, de exemplu minile, la utilizarea instrumentarului mecanic (vibra ii localizate). Exist i vibra ii exercitate la nivelul ntregului organism, de exemplu n cazul muncitorilor care lucreaz cu instrumentar pneumatic de forare 7. condi ii ambientale incomode de exemplu temperatur, umiditate crescute, zgomot excesiv, condi ii improprii de iluminare 8. stresul psihic datorit unei slabe organizri a activit ii (ex. presiunea timpului, rspuns la anxietatea pacientului).

4.3. Stabilirea principalelor repere ale medicului stomatolog pentru reducerea afectarilor profesionale
S-a luat n considerare spa iul de micare a medicului i totalitatea micrilor pe care acesta ar putea s le fac n timpul unui tratament (acces la instrumente, reglare surs de lumin, schimbarea pozi iei de lucru etc). In func ie de acesta si pentru a ndeplini dezideratul men inerii pe tot parcursul activit ii a posturii corecte, se stabilete pozi ia pacientului, se organizeaz echipamentele si instrumentarul. Postura de lucru corect nsuita este punctul de plecare a tuturor celorlalte determinri i de aceea viitorul scaun stomatologic va trebui s asigure confortul necesar medicului pe tot parcursul activit ii. Pornind de la acest deziderat am stabilit principalele msurtori necesare pentru realizarea fiecrei componente a scaunului: suprafa a plan a scaunului, speteaza scaunului i piciorul scaunului. De asemenea am stabilit i spa iul maxim de acces al medicului stomatolog n jurul scaunului(anvergura totala a bra elor necesar reglrii instrumentelor de lucru - sursa de lumin). Cercetrile de specialitate n domeniu au stabilit pozi ia corect pe care ar trebui s o aib corpul medicului stomatolog n timpul lucrului: scaunul trebuie reglat n aa fel nct picioarele s stea sprijinite pe podea(unghiul format ntre coaps i gamb trebuie sa fie de minim 90 de grade), coloana vertebral trebuie s fie ct mai dreapt, trebuie men inut lordoza fiziologic a coloanei lombare i umerii trebuie s formeze cu oldurile o linie dreapt, perpendicular pe sol. Coatele trebuie s fie pe lng corp, ndoite la 90 de grade.

4.4. Reguli si standarde de realizare a aparaturii.

Identificarea unui procent mare de afectari musculo-scheletale legate de profesiune (in majoritate legate de postura de lucru si interfata om-masina) a dus la stabilirea standardelor ISO 6385 si ISO 11226. Acestea stabilesc criterii de orientare in practica dentara si de design al aparaturii utilizate, continand si "Principii generale de ghidare", ce reprezinta o selectie a aspectelor relevante. Standardul ISO 6385 "Principii ergonomice de echipamentelor" contine urmatoarele directii esentiale: design a

Designul spatiului de lucru si al echipamentelor. Designul in relatie cu postura, forta musculara si miscarile corporale. Designul mediului de lucru.

Standardul ISO 11226 "Ergonomie - evaluarea posturilor statice de lucru" are urmatoarele orientari: Mentinerea unei posturi relaxate. Alternarea pozitiilor de lucru (lucru dinamic). Practicarea sportului si a exercitiilor care intaresc centura musculara.

Conceptele de baza ISO

Consecinta a standardizarii internationale in ceea ce priveste designul unitatilor de lucru, conceptele de baza ISO pentru uniturile dentare reprezinta o clasificare a modalitatilor de lucru bazata pe o anumita relatie intre operator si mediul sau de lucru. Varietatea aranjamentelor si a designului unitului permite adoptarea unui stil individual de lucru, in conditii ergonomice. Rezultatul acestui raport diferit in cadrul fiecarui concept este eficienta crescuta a activitatii, precum si cresterea confortului operatorului. Caracteristice sunt atat plasarea diferita pentru fiecare concept a echipamentelor in spatiul fiziologic de lucru (masa pentru instrumente, piesele de mana, sistemul de aspiratie si dulapurile mobile), cat si designul diferit al unitului (se foloseste sistemul cadranului de ceas pentru orientare, vertexul pacientului fiind la ora 12.00 si mentonul la ora 6.00).

10

4.5. Alegerea modalitatii de standardele ISO ale aparaturii

lucru

utilizand

Alegerea unui anumit concept este determinata de stilul de lucru si integrarea unitului dentar in cadrul cabinetului. Gradul de specializare a ajutorului medicului poate influenta la randul sau aceasta alegere. Se pot distinge, din acest punct de vedere, doua tendinte: in spatiul european, in special in tarile de origine latina, este dezvoltata modalitatea de lucru operational fara ajutor (solo work) sau de lucru partial asistat (solo-duo work), ceea ce implica un grad mai mic de specializare a asistentei dentare, aceasta preluand ocazional anumite functii in cadrul actului terapeutic. in America si spatiul european anglo-saxon, se insista pe modalitatea de lucru total asistat, dezvoltandu-se conceptul de "lucru la 4 maini", asistenta de profilaxie (dental hygienist) cu un grad mare de specializare si pregatire in maniera de lucru ergonomica participand activ la tratament. Aceasta are atributii precise in cadrul actelor terapeutice realizate intr-o succesiune stabilita in prealabil, in conditiile alegerii si adaptarii optime a aparaturii si instrumentarului pentru o eficientizare cat mai mare a muncii, rezultand un efort minim. Se remarca o preferinta majoritara pentru conceptul ISO 1 este folosit de 89% din stomatologii din Germania, 9% din preferinte fiind orientate spre ISO 3 (prof. Engles, Tubbingen, 2004). Acesta este principalul tip de aparat comercializat de firmele producatoare. Studiul remarca faptul ca facultatile de medicina dentara folosesc, la randul lor, acest model, ceea ce indica importanta formarii studentilor tinand seama de criteriile ergonomiei dentare. Un demers viitor va fi orientat spre caracterizarea amanuntita a celor 4 tipuri de unituri, pentru a facilita o alegere avizata. In cabinetul dentar, aplicarea criteriilor ergonomiei dentare poate genera o serie de directii la nivel operational, care pot ghida medicul dentist. Este foarte important faptul ca in folosirea MOD, in specialitatile dentare in care este cea mai necesara (si cel mai frecvent utilizata, conceptele ISO 2 si 4 sunt cele care permit mai mult spatiu pentru pozitionarea microscopului operator. Din pacate, dovezile stiintifice arata o utilizarea a acestor 2 concepte in proportie de 2%. Acest lucru poate fi datorat faptului ca medicii nu sunt in general obisnuiti cu lucrul de la ora 12 si cu modalitatea de lucru la 4 maini, acest tip de unituri dentare favorizand in mod special acest stil. 11

4.6. Structurarea activitatii. Analiza muncii din punct de vedere ergonomic

Designul interfetelor utilizator-tehnologie (om-masina), caracterizat de doua aspecte: fizic si cognitiv. Exemplu: dimensiunile fizice ale aparatului trebuie sa corespunda cu dimensiunile antropometrice ale utilizatorului(lor). Criteriul fizic. In conceperea aparaturii dentare se tine cont de urmatoarele: sa corespunda unui numar cat mai mare de pacienti; intervalul de ajustare a inaltimii sa fie cat mai mare; sa permita plasarea convenabila a altor echipamente usor accesibile in timpul examinarii pacientului la o anumita inaltime; culoarea, forma, textura instrumentelor, directia de miscare si forta necesara manevrarii se aleg in limitele capacitatilor umane.

Designul cognitiv se refera la dispunerea comenzilor pe panoul de actionare a unitului intr-o maniera logica si la instructiuni inteligibile de utilizare a aparatului. Designul locului de munca si impartirea spatiului afecteaza sanatatea operatorului si calitatea muncii sale. Principiile ergonomice de optimizare a spatiului sunt: comoditate (echipamentele utilizate cel mai frecvent sunt plasate cel mai convenabil fata de operator). pozitionare (asezarea pentru un acces fara devierea posturii precum aplecare, inclinare, rotatie). frecventa (operatiile efectuate cel mai frecvent concomitent sunt plasate cat mai aproape).

In consecinta, operatorul mentine cea mai buna pozitie de lucru si investeste un efort minim, ceea ce reduce oboseala fizica si psihica. Conditii fizice de mediu. Cuprind aspecte precum: iluminarea, confortul termic, zgomote, calitatea aerului in incaperi (incarcare microbiana), vibratii si campuri electromagnetice. Designul activitatii, selectarea, specializarea. Organizarea activitatii trebuie sa includa pauze si munca in ture pentru a evita

12

suprasolicitarea. Selectarea personalului se face pe baza aptitudinilor si a calitatilor specifice: fizice, cognitive si sociale. Design organizational si management. Implica analiza modului de lucru intr-un colectiv, astfel incat activitatea sa fie optimizata, costurile reduse, iar noile tehnologii sa fie implementate si integrate cat mai avantajos. Aplicarea criteriilor ergonomice in practica stomatologica se poate face individualizat, optand pentru un anumit aranjament al cabinetului sau un anumit concept de baza ISO, alaturi de organizarea rationala a intregii activitati. Elementele esentiale care ghideaza activitatea sunt: postura corecta de lucru, pozitia pacientului, tehnicile de vizualizare in functie de caz, impartirea spatiului de lucru astfel incat sa respecte capacitatile fizice umane, manevrarea si organizarea instrumentarului astfel incat sa permita economie de timp si de miscari si lucrul in echipa.

De retinut este faptul ca postura de lucru corect insusita este punctul de plecare a tuturor celorlalte determinari. In functie de aceasta si pentru a indeplini dezideratul mentinerii pe tot parcursul activitatii a posturii corecte, se stabileste pozitia pacientului, se organizeaza echipamentele si instrumentarul. Stomatologia secolului XXI tinde sa acorde o importanta din ce in ce mai sporita factorului uman, frecvent neglijat anterior in favoarea celui tehnologic. Scopul acestui demers este educarea practicianului in vederea realizarii performantei in conditii de siguranta si confort, evaluarea facandu-se utilizand indici de calitate a vietii. Tranzitia de la ergonomia centrata pe tehnologie la cea umancentrata este acum si preocuparea majora a industriei care-si propune sa optimizeze calitatea activitatii in paralel cu reducerea riscurilor ce genereaza afectiuni specifice ocupatiei. Spre deosebire de initiativele din trecut, ergonomia uman-centrata ("human-centered ergonomics") acorda prioritate in primul rand pacientului, secundar practicianului si tertiar amenajarii si designului locului de munca.

13

Postura neechilibrata

Pozitie corecta

Numai dupa stabilirea unui raport corect operator-pacient se poate concepe designul mediului de lucru care trebuie sa fie adaptat atat pacientului, cat si cerintelor practicianului. Un concept relativ nou, numit "logica randamentului"(performance logic), a fost introdus in practica si educatia stomatologica. Conform acestui concept, componentele esentiale ale conditiilor ergonomice sunt pozitia pacientului si a dentistului. Determinarea acestor pozitii confortabile si fiziologice, precum si aranjamentului optim al mediului de lucru este rezultatul unui feedback proprioceptiv prin care individul isi regleaza activitatea raspunzand la semnalele transmise de receptorii interni. In 1987, Organizatia Mondiala a Sanatatii citeaza, referitor la acest concept, dintr-un raport al expertilor: "...Logica randamentului este o abordare care poate fi considerata un indicator al viitorului". Ergonomia ofera medicului si celorlalti membri ai echipei dentare posibilitatea realizarii potentialului de performanta fara a compromite propria sanatate si conditie fizica, precum si posibilitatea ingrijirii optime a pacientilor. Ar trebui subliniat faptul ca asigurarea unor conditii optime de lucru medicului dentist se realizeaza, faptic, prin asigurarea elementelor de design al aparaturii bazata pe criteriile discutate anterior, si care este apoi reanalizata, oferind un feed-back pretios in ceea ce priveste rezolvarea unor afectari profesionale.

14

4.7. Elemente de design ergonomic al microscoapelor operatorii

Pentru obtinerea unei pozitii bune de lucru in MOD, trebuie ca sa se poate obine un lant cinematic corect, in standardul de lucru ales, astfel incat microscopul sa nu interfere cu procesele realizate pentru aceasta.

S-au analizat, in acest scop: 1.Sisteme conceptuale de realizare a microscopului operator 2. Sisteme de manevrare care sa se incadreze in anvelopa de miscari ale medicului dentist.

15

Din punct de vedere al modelelor conceptuale, exista la ora actuala mai multe tipuri de microscoape operatorii: mobile, fixate pe un soclu cu rotile, sau atasate fie de tavan sau de un perete lateral al incaperii, sau chiar de unitul dentar sau un cart mobil atasat unitului.

MODmobil

Montare tavan

Montare

perete

16

Din punct de vedere al posibilitatilor de manevrare, criteriile urmarite sunt urmatoarele: - posibilitatea obiectivului microscopului operator de a se misca in cele 3 planuri concomitent, printr-o manevrare rapida, asigurandu-se astfel conditii optime de lucru. posibilitatea adaptarii dimensionale, conform criteriilor antropometrice ale medicului si pacientului, atat in plan vertical cat si in plan orizontal, oferind o buna manevrare. - incadrarea in design-ul global al spatiului de lucru, in corelare cu tipul de unit dentar utilizat si cu maniera de lucru preferata a medicului. - posibilitatea utilizarii in diferite specialitati din medicina dentara.

Atasarea unui microscop operator pe bratul unitului dentar, pentru o economie de spatiu (Platforma Kavo pentru microscoape Zeiss). Prin atasarea de aparat se elimina tija verticala de suport si/sau soclul aparaturii, asigurand un confort crescut.

Se observa ca majoritatea sistemelor sunt adaptabile prin rotatie in plan orizontal, cu un mare grad de libertate de rotire a bratelor sustinatoare ale microscopului. Adaptarea pe vertical este facuta prin rotatie fata de articulatia cu bratul urmator.

17

Acestea asigura posibilitatea accesului medicului stomatolog de diferite inaltimi (P5 pana la P99), in cursul actelor operatorii. Aceleasi aspecte se intalnesc si la MOD montate pe tavan sau perete:

Cele mai ergonomice solutii sunt date prin folosirea unei articulatii cu grad de libertate 3D fie la nivelul obiectivului (solutie oferita de Zeiss sistemul Mora, fie la nivelul fixarii corpului propriuzis optic solutie a producatorului polonez Seliga).

Sistemul Mora cu articulatie cu grad de libertate tridimensional pe obiectivul microscopului.

18

5. Concluzii

1. Obiectivele etapei I au fost indeplinite in totalitate, prin stabilirea criteriilor de design pentru analiza ergonomica a MOD in colaboare cu parteneriatul de specialitate al prezentului proiect. 2. Au fost identificate grupurile de studiu, prin analiza factorilor de risc pentru afectiuni musculo-scheletale legate de profesie in medicina dentara. 3. S-au stabilit criteriile ergonomice de analiza a muncii care vor sta la baza culegerii datelor clinice si protocolului clinic de urmarit. 4. Se propun aceste criterii pentru etapele urmatoare, care sa faciliteze corelarea datelor clinice cu masuratorile experimentale, facilitand desfasurarea in continuare a proiectului.

19

6. Bibliografie
1. Argeanu V.-Ergonomia Echipamentelor si Departamentelor Medicale. Ed. Eurostampa, Timioara, 2004. 2. Anghel M. Notiuni generale de ergonomie dentara Ed.Orizonturi Universitare, Timisoara, 2005. 3. Bernard P.B. Musculoskeletal Disorders (MSDs) and Workplace Factors. A critical Review of Epidemiologic Evidence for Work Related MSD of Neck, Upper Extrimity, and Low Back NIOSH, Cincinnati, 1997. 4. ESDE Ergonomic requirements for dental equipments may 2006. 5. Finkbeiner B.L. Four Handed Dentistry. A handbook of Clinical Application and Ergonomic Concepts. Prentice Hali, New Jersey, 2001. 6. Goldstep F. Dental Ergonomics: Basic Steps to Optimum Health Academy of Dental Therapeutics and Stomatologys, 2004. 7. Hokwerda O. Sit up and take note DPREurope, april 2007, 2224. 8. Hokwerda.O. Requirements for working in a healthy way with dental equipment. ESDE Congress, Bensheim.Version 1, May 2005. 9. International Standard Organisation: ISO Standard 11226 "Ergonomics- Evaluation of static working postures". ISO Standard 6385 "Ergonomic principles in the design of work systems". 10. Kimmel.O Zahnarztliche Praxis-und Arbeitsgestaltung. Ergonomie als Grundlage der Leistungs- und Lebensqualitat. Deutscher Zahnarzte Verlag, 2001. 11. Murphy C.D. Ergonomics and the dental care worker, American Public Health Association, 1998. 12. Rotgans J., Hokwerda O. Der Arbeitsplatz des Zahnartes. 13. Rotgans J.,Linn E.W., Luyn W.J. Uberlegungen zur Ausstattung eines zahnartzlichen Arbeitplatz in einer Zahnklinik- Die Quintessenz, 6/1978, 83-90. 14. Rucker L.M., Sunell S. Ergonomic Risk Factors Associated with Clinical Dentistry, CDA JOURNAL, 30, 2/2002,139-148. 15. Sunell S. Ergonomic Risk Factors, PROBE, 37, 4/2003, 159-1 16. Rosner, B. Fundamentals of biostatistics (5th Edition). Duxbury: Pacific Grove, CA USA, 2000 17. Valachi B. Improving your musculoskeletal health; Postural, positioning and stretching strategies for cancer longevity The Journal of Professional Excellence, 3/2003. 18. Valachi B., Valachi K. Mechanisms leading to musculoskeletal disorders in dentistry JADA, 123, 10/2003, 1344-1350.

Bucuresti, 10.12.2007

20

21