Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
ioan roata si voda cuza

ioan roata si voda cuza

Ratings: (0)|Views: 206|Likes:
Published by syry11

More info:

Published by: syry11 on Aug 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/01/2013

pdf

text

original

 
 IOAN ROAT
Ă
 
Ş
I VOD
Ă
CUZA
deIon Creang
ă
 
Între
ţă
ranii frunta
ş
i care au luat parte, împreun
ă
cu boierii, cu episcopii
ş
i cumitropolitul
ţă
rii la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era
ş
i mo
ş
Ion Roat
ă
, omcinstit
ş
i cuviincios, cum sunt mai to
ţ
i
ţă
ranii români de pretutindeni. Numai atâta, c
ă
 mo
ş
Ion Roat
ă
, dup
ă
câte v
ă
zuse
ş
i dup
ă
câte p
ăţ
ise el în via
ţ
a sa, nu prea punea temei pevorbele boiere
ş
ti
ş
i avea gâdilici la limb
ă
, adic
ă
spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi,când îl scormolea ceva la inim
ă
. A
ş
a e
ţă
ranul: nu prea
ş
tie multe.
Ş
i mo
ş
Ion Roat
ă
, fiind
ţă
ran, cum v-am spus, de
ş
i se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunz
ă
tori însufletul s
ă
u.În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toat
ă
mâna:
ş
i mai mari,
ş
i maimici;
ş
i mai b
ă
trâni,
ş
i mai tineri;
ş
i mai înv
ăţ
a
ţ
i,
ş
i mai neînv
ăţ
a
ţ
i, cum îi apucase timpul.Între ace
ş
ti din urm
ă
erau de-alde b
ă
trânul Alecu For 
ă
scu, poreclit
ş
i Tololoiu, GrigoreCuza
ş
i al
ţ
i
ţ
iva de-alde ace
ş
tia, care,
ţ
inându-se de obiceiurile str 
ă
mo
ş
e
ş
ti, în toates
ă
rb
ă
torile ascultau cu evlavie slujb
ă
bisericeasc
ă
de la început pân
ă
la sfâr 
ş
it, cântând
ş
icitind la stran
ă
de-a valma cu dasc
ă
lii
ş
i preo
ţ
ii bisericii; iar la zile mari, ca s
ă
le ticneasc
ă
 veselia, împ
ă
ţ
eau buc
ăţ
ica de pâine cu orfanii, cu v
ă
duvele
ş
i cu al
ţ
i nevoia
ş
i, cumapucar 
ă
din p
ă
rin
ţ
i. Atâta-i ajungea capul, atâta f 
ă
ceau
ş
i ei pe vremea lor, Dumnezeu s
ă
-iierte
ş
i s
ă
-i odihneasc
ă
, unde-or fi acolo, c
ă
bun
ă
inim
ă
mai aveau!Dar s
ă
ne întoarcem iar la Divanul ad-hoc. Aici, ca în toate adun
ă
rile de felulacestora, se f 
ă
cea vorb
ă
mult
ă
;
ş
i era lucru firesc s
ă
se fac
ă
, fiind în lupt
ă
timpul de fa
ţă
 cu cel trecut, pentru cea mai dreapt
ă
cauz
ă
a neamului românesc: Unirea, sfânta Unire!Boierii cei mai tineri, crescu
ţ
i de mici în str 
ă
in
ă
tate, numai cu fran
ţ
uzeasc
ă
 
ş
inem
ţ
easc
ă
, erau cârtitori asupra trecutului
ş
i cei mai guralivi totodat
ă
. Vorba, portul
ş
iapuc
ă
turile b
ă
trâne
ş
ti nu le mai veneau la socoteal
ă
.
Ş
i din aceast
ă
pricin
ă
, unii, înaprinderea lor, numeau pe cei b
ă
trâni: rugini învechite, i
ş
licari, strigoi
ş
i câte le maivenea în minte, dup
ă
cum le era
ş
i cre
ş
terea; d
ă
, înv
ăţ
a
ţ
i nu-s?... Nu-i vorb
ă
c
ă
 
ş
i n
ă
tângia unor b
ă
trâni era mare. Uneori, când se mâniau, d
ă
deau
ş
i ei tinerilor câte-un ibri
ş
in pe la nas, numindu-i: bonjuri
ş
ti, duelgii, pantalonari, oamenisminti
ţ
i la minte
ş
i ciocoi înfumura
ţ
i, lep
ă
da
ţ
i de lege, stric
ă
tori de limb
ă
 
ş
i de obiceiuri.În a
ş
a împonci
ş
are de idei se aflau boierii b
ă
trâni cu tineretul din Divanul ad-hoc alMoldovei, cu toate c
ă
 
ş
i unii
ş
i al
ţ
ii erau pentru "Unire". Numai atâta, c
ă
b
ă
trânii voiau"Unire" cu tocmal
ă
, iar tinerii "Unire" f 
ă
ă
socoteal
ă
, cum s-a
ş
i f 
ă
cut.Toate ca toatele, dar mare lupt
ă
aveau unii dintre boierii tineri cu cuconul AlecuFor 
ă
scu, care, una-dou
ă
, îi toloc
ă
nea, mustrându-i: ba c
ă
nu vorbesc drept române
ş
te,cum vorbeau p
ă
rin
ţ
ii lor, ci au corchezit graiul str 
ă
mo
ş
esc, de nu-i mai în
ţ
elege nimene; ba c
ă
"umbla
ţ
i cu
ş
urubele, s
ă
ne trage
ţ
i butucul"; ba c
ă
"face omul cu cineva o tov
ă
ăş
iecât de mic
ă
,
ş
i tot urmeaz
ă
învoial
ă
între p
ă
ţ
i, iar nu a
ş
a cu ochii închi
ş
i", c
ă
ci, "dac
ă
n-ai carte, n-ai parte", scurt
ă
socoteal
ă
; ba c
ă
, "de când cu str 
ă
in
ă
tatea, v-a
ţ
i înstr 
ă
inat
ş
ilegea,
ş
i limba,
ş
i inima,
ş
i chiar dragostea s
ă
tenilor;
ş
i dup
ă
nep
ă
sarea
ş
i risipa ce ofacem, zvârlind banul pe lucruri de nimica, pu
ţ
in mai avem de înstr 
ă
inat,
ş
i nu-i departe
 
vremea aceea, pe cât v
ă
d eu. Întreba
ţ
i pe bie
ţ
ii nemernici de s
ă
teni, s
ă
spuie ei dac
ă
maicunosc cine le e st
ă
 pân. Au r 
ă
mas ca ni
ş
te câini ai nim
ă
nui, s
ă
rmanii oameni! Cine sescoal
ă
mai diminea
ţă
, acela e mai mare în sat la ei, de-i horopse
ş
te
ş
i-i
ţ
uh
ă
ie
ş
te mai r 
ă
udecât pe vite! Ciocoismul
ş
i str 
ă
inii s
ă
tr 
ă
iasc
ă
,
ş
i las' pe dân
ş
ii, c
ă
ne scot ei la covrigi!"Ba c
ă
"vai de
ţ
ara care ajunge s-o puie copiii la cale"; ba c
ă
"vorba mult
ă
, s
ă
ă
ciaomului",
ş
i, dac
ă
li-i treaba de-a
ş
a, fac
ă
ei ce-or 
ş
ti, c
ă
el mai bine se duce acas
ă
, c
ă
-i plou
ă
caii în spate
ş
i-i stau vitele cu din
ţ
ii la stele, din pricina slugilor, c
ă
rora pu
ţ
in le pas
ă
de munca st
ă
 pânului;
ş
i câte
ş
i mai câte n
ă
zdr 
ă
v
ă
nii de-alde aceste. Las' pe b
ă
trânis
ă
te descânte
ş
i s
ă
te judece ei, în legea lor, c
ă
nu-
ţ
i mai trebuie alt pop
ă
...
Ş
i iaca a
ş
a cude-alde cuconul Alecu For 
ă
scu.Acum vine alta la rând. Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre ceitineri, iaca
ş
i mo
ş
Ion Roat
ă
sare cu gura: — Ave
ţ
i bun
ă
tate de vorbi
ţ
i mai moldovene
ş
te, cucoane, s
ă
ne dumerim
ş
i noi;c
ă
ci eu, unul, drept v
ă
spun, c
ă
nu pricep nimica, p
ă
catele mele!Un oarecare boier întâmpin
ă
atunci pe mo
ş
Ion Roat
ă
, zicându-i cu glas poruncitor 
ş
i r 
ă
ut
ă
cios: — Dar ce nevoie mare este s
ă
în
ţ
elegi tu, mojicule? Tac
ă
-
ţ
i leoarba, dac-ai venitaici; c-apoi întoarce-ne-vom noi acas
ă
,
ş
i helbet! nu
ţ
i-a lua nime din spate ce
ş
tiu eu...Auzi obr 
ă
znicie! Tu... cu optzeci de mii de f 
ă
lci de mo
ş
ie,
ş
i el un ghiorlan c-un petic de p
ă
mânt,
ş
i uite ce gur 
ă
face al
ă
turea cu mine!...Mo
ş
Ion Roat
ă
, sim
ţ
indu-se lovit pân
ă
în suflet, r 
ă
spunde atunci cu glas plâng
ă
tor: — Dar bine, cucoane, dac
ă
nu v-a fost cu pl
ă
cere s
ă
picepem
ş
i noi câte cevadin cele ce spune
ţ
i dumneavoastr 
ă
, de ce ne-a
ţ
i mai adus aici s
ă
v
ă
bate
ţ
i joc de noi? Ei,cucoane, cucoane! Puternic e
ş
ti, megie
ş
îmi e
ş
ti, ca r 
ă
ze
ş
ce m
ă
g
ă
sesc,
ş
i
ş
tiu bine c
ă
n-are s
ă
-mi fie moale când m-oi întoarce acas
ă
, unde m
ă
a
ş
teapt
ă
nevoile. Dar s
ă
nu v
ă
fiecu sup
ă
rare, ia, palmele aceste
ţă
ă
ne
ş
ti ale noastre, str 
ă
 punse de p
ă
l
ă
mid
ă
 
ş
i pline de b
ă
t
ă
turi, cum le vede
ţ
i, v
ă
 
ţ
in pe d-neavoastr 
ă
deatâta amar de vreme
ş
i v
ă
fac s
ă
huzuri
ţ
ide bine.
Ş
i mai mult decât atâta: orice venetic, în
ţ
ara asta, este oplo
ş
it de dumneavoastr 
ă
,
ş
i-l privi
ţ
i cu nep
ă
sare cum ne suge sângele,
ş
i t
ă
ce
ţ
i
ş
i-l îmbr 
ăţ
i
ş
a
ţ
i! Numai noi, vite demunc
ă
, v
ă
suntem dragi ca sarea în ochi... Din mojici, din ghiorlani
ş
i din dobitoci nu nemai scoate
ţ
i! Dumnezeu s
ă
ne ierte,
ş
i s
ă
ne ierta
ţ
i
ş
i dumneavoastr 
ă
, cucoane, dar cuadev
ă
rat a
ş
a este: v-a
ţ
i deprins a lua focul totdeauna cu mâinile noastre cele mojice
ş
ti...
ş
itot noi cei horopsi
ţ
i! — Sfânt s
ă
-
ţ
i fie rostul, mo
ş
Ioane, c
ă
ai vorbit din durere, r 
ă
spunse atuncicuconul Alecu For 
ă
scu;
ş
i sunt fericit c
ă
stai al
ă
turea cu mine. Decât un bonjurist c-omân
ă
de înv
ăţă
tur 
ă
, mai bine un
ţă
ran cu un car de minte!La aceste vorbe, mul
ţ
i dintre boieri s-au sim
ţ
it atin
ş
i; cel cu pricina... a r 
ă
mas caop
ă
rit. Iar colonelul Alexandru Cuza a dat mâna prietene
ş
te cu mo
ş
Ion Roat
ă
.În sfâr 
ş
it, dup
ă
multe dezbateri furtunoase urmate în Divanul ad-hoc, s-aîncuviin
ţ
at "Unirea",
ş
i apoi deputa
ţ
ii s-au întors fiecare pe la vetrele lor.Peste câ
ţ
iva ani dup
ă
aceasta, trecând Cuza-vod
ă
spre Bucure
ş
ti, a poposit laAgiud, unde l-a întâmpinat o mul
ţ
ime de lume, ca pe un domnitor.Printre lumea ce se înghesuia, cu treab
ă
,
ă
ă
treab
ă
, iaca se z
ă
re
ş
te o hârtiefâlfâind pe deasupra capetelor mul
ţ
imii, în vârful unei pr 
ă
 jini. Cuza-vod
ă
, în
ţ
elegând c
ă
 trebuie s
ă
fie vrun suflet nec
ă
 jit, face semn s
ă
i se deschid
ă
calea.
Ş
i, când colo, un
ţă
ran b
ă
trân cade în genunchi dinaintea domnitorului, s
ă
rutându-i mâna, cu lacrimile în ochi,
ş
idându-i o hârtie scris
ă
pe toate fe
ţ
ele.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->