P. 1
De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

De La Iad La Rai - Robert-Blum - Vol 1 - Dicteu Divin Prin Jakob Lorber

Ratings:
(0)
|Views: 62|Likes:
Published by Simona Panaitescu

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai sai, in a doua parte a sec XIX

Cuvantul Domnului prin Jakob Lorber (parte din Noua Revelatie) - Extraordinara viata de dupa moarte a lui Robert Blum si a altor semeni ai sai, in a doua parte a sec XIX

More info:

Published by: Simona Panaitescu on Aug 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/17/2014

pdf

text

original

 
De la iad la rai1
De la iad la rai (Robert Blum)
Drumul unui suflet (Robert Blum) după moartea trupului
.Jakob Lorber s-
a născut 22 iulie 1800 la Jahring, în Steiermark de jos, ca fiul unei familii deţărani germane. Din partea tatălui cât şi a mamei curgea în venele sale sângele de ţăran german.
-
Jakob, cel mai mare dintre trei fiii, a avut voie să studieze pedagogia, dar s
-
a întors după terminarea
cu succes a studiului
„prin care a devenit profesor“, spre o veche pasiune de a sa, care a fost muzica
.
El stăpânea mai multe instrumente, dar cel mai bine vioara, iar în această artă a primit lecţii de la
Paganini. Concertele cu succes i-
au făcut în curând un nume bun în oraşul natal Graz şi i
-a adus
 prietenia celor mai buni locuitori, adică dirijorul Ans
elm Hüttenbrenner, a primarului din Graz
Andreas Hüttenbrenner şi a secretarului stării civile K. G. Ritter von Leinen (biograful său).În primăvara anului 1840 a primit Lorber oferta unui post promiţător de dirijor în oraşulmult vizitat şi comercial
 
Triest. Bucuria, de a avea în sfârşit o poziţie asigurată de viaţă şi un venitgarantat, a fost mare. Dar providenţa a fost altfel. Bărbatul, a cărui gânduri se ocupau mai ales în aceavreme cu lumea invizibilă şi cu întrebările despre Dumnezeu şi eternitate, a fost pus la încercare şi
 pentru a se decide printr-
o metodă cât se poate de ciudată.Despre această întâmplare măreaţă din viaţa sa, povesteşte el mai târziu prietenilor săi: El,Lorber, în data de 15, martie1840, la ora şase dimineaţa, a terminat cu rugăciunea de dimineaţă şi afost pe punctul de a se ridica din pat, când în stânga înăuntru în piept, în locul inimii a auzit cât se
 poate de clar o voce, care îi spunea:
Ridica-te, i-
aţi pana şi scrie! „
- Lorber, a ascultat aceastachemare imedi
at, a luat pana în mână şi a început să scrie ceea ce auzea în interiorul său cuvânt cucuvânt pe hârtie. A fost începutul unei lucrări „Creaţia lumii spiritelor şi cea a simţurilor şi istoria
omenirii
sau
„Gospodăria lui Dumnezeu“ (Casa Domnului).
-
Şi primele propoziţii extraordinare ( unexemplu despre harul vocii interioare dumnezeieşti) suna astfel:
 
„Cine vrea să vorbească cu Mine, acela să vina la Mine şi Eu îi voi pune în inimă un răspuns.
-
Dar doar cei curaţi, a căror inimă este umilă, vor auzi t
onul vocii Mele! -
Şi cine Mă preferă înaintealumii, cine Mă iubeşte, ca o mireasă blândă care îşi iubeşte mirele, cu acela vreau Eu ca să mă duc braţ la braţ. El Mă va vedea tot timpul ca un frate şi aşa cum L
-
am văzut Eu pe el deja de o eternitate,încă
 
înainte de a fi el.“
 
Jakob a recunoscut profund mişcat vocea care a cuprins viaţa şi pe Acela, de la care venea
ea. -
El a recunoscut vocaţia şi lucrarea sa, a lăsat deoparte slujba din oraşul monden Triest şi şi
-a
dedicat din acea clipă toată viaţa scrisului, adică ceea ce îi dicta lui vocea aceea interioară. Necăsătorit, sărac şi fără pretenţii, a trăit această vocaţie până la sfârşit, iar existenţa şi
-
a menţinut
-o
cu ore de muzică şi darurile de dragoste a bărbaţilor şi a femeilor din cercul lui de
 
 prieteni şi din puţinul său era tot timpul pregătit să le dea altora care erau mai săraci decât el.Aproape 25 de ani până la moartea lui Lorber, la 24 august 1864, a vorbit acea voce, cuaceeaşi seriozitate drăgăstoasă şi intensitate, exact identice
cu prezicerea lui Iisus în Evanghelia lui
Ioan, cap. 14, 21 şi 26, la acel „slujitor umil a lui Dumnezeu“.
- Unui prieten i-a scris Lorber despreaceasta:
„Referitor la vocea interioară, cum se aude aceasta, nu pot spune de mine numai faptul, că,
cuvi
ntele veşnic clare şi sfinte a Domnului le aud tot timpul în regiunea inimii ca un gând cât se poatede limpede, luminate şi curate, ca nişte cuvinte pronunţate. Nimeni, nici acela care este foarte aproape
de mine, nu poate auzi vreun glas. Pentru mine îns
ă sună acest glas milostiv mult mai limpede şi maitare decât orice sunet material.“
 
 
De la iad la rai2Prin scrisul autentic celor auzite (meritul mare îl are mai ales Anselm Hüttenbrenner care s-
a ocupat de strângerea şi de publicarea lor) s
-au format cu timpul sub pana lui Lorber importante
Scripturi care cuprind 25 de volume. Aici sunt scrise acestea după formarea lor:
 
Gospodăria lui Dumnezeu (3vol.
); Saturn; Soarele natural; Soarele spiritual (2vol.);
Copilăria lui Iisus;Schimbul de scrisori între Iisus şi Abagarus; Epistola Laodiceană a apostoluluiPaul; Pământul şi luna; 
Episcopul Martin (conducerea în lumea de apoi); Robert Blum (De la iad laRai); Scena de trei zile (Iisus la 12 ani în templu)
;Daruri cereşti (2vol. ); şi în sfârşit î
(o profundă relatare, completarea povestirilor a celor trei ani de învăţare
a lui Iisus, 10 vol. ).
Cel mai important la apariţia Ja
kob Lorber, care a avut darul privirii spirituale, sunt
învăţăturile minunate care reies din lucrările sale.
Este într-
adevăr o înţelepciune dumnezeiascăatotcuprinzătoare, care se ocupă pe toate planurile vieţii şi a întrebărilor vizibile şi invizibile şi
 
nenumăratele secrete ale gândirii omeneşti luminate din punctul de vedere înalt şi spiritual.Pentru a spune aceasta pe scurt: Lorber oferă în dezvoltarea şi privirea desăvârşită privireaspirituală a lumii şi explicaţiile pământului, după care, la eliberarea credinţei vizibile (materialism),ştiinţa şi întregul sentiment de viaţă al lumii actuale pe toate planurile recunoaşterii.
Robert Blum -
O scurtă Biografie
 
Personajul central al acestei cărţi nu este unul fictiv, ci a existat în realitate
, fiind o
 personalitate bine cunoscută a Germaniei paşoptiste. Povestea de faţă prezintă ce s
-a întâmplat cu
sufletul său după ce acesta şi
-
a părăsit corpul fizic, în lumea de dincolo. Pentru o mai bună înţelegerea faptelor, vă prezentăm pe scurt biografia personajului Robert Blum în timpul vieţii sale fizice:
 Robert Blum (1804-
1848) a fost una din principalele personalităţi politice ale
Vorm
ă
rz 
. El a
desfăşurat o activitate politică susţinută, folosindu
-
se inclusiv de educaţia sa avansată. După anul
1839,
el a colaborat cu opoziţia politică şi a devenit unul dintre cei mai angajaţi agitatori din Saxonia.
Î
n pofida hărţuielilor autorităţilor, el a reuşit să răspândească în Germania ideile liberale şinaţionaliste, prin discursurile sale emoţionante, întâlni
rile publice pe care le-a organizat, articoleleinspirate pe care le-
a publicat, petiţiile pe care le
-
a scris şi organizaţiile pe care le
-a fondat. A fostunul din primii re
voluţionari care au structurat mişcarea liberală, asociindu
-
se şi colaborând incl
usiv
cu alte grupuri de aceeaşi factură. Cu ajutorul acestora, şi
-
a fondat în anul 1847 propria editură. Afăcut parte din Noua Biserică Catolică Germană şi a simpatizat deschis cu revoluţionarii care au luptat
 pentru eliberarea Poloniei.
Când mişcarea liberală din Saxonia a început să se dividă, Blum a devenit liderul aripii sale
radicale. Lucrarea sa,
 Aufruf an die Freisinnigen Sachsens
,
enumera toate măsurile necesare pentru adeclanşa transformarea democratică a Saxoniei. Când armata a intervenit, înăbuşind revolta din
Leipzig, din august 1845, Blum s-a folosit de popularitatea sa
 pentru a ţine în frâu mânia populaţiei,astfel încât situaţia să nu degenereze. Totuşi, când a fost ales consiliul oraşului în anul 1847, el nu afost lăsat să
-
şi ocupe locul d
e drept, întrucât era considerat un radical.
Când a izbucnit revoluţia de la 1848, el şi
-
a unit forţele cu Karl Biedermann, propunând o
serie de reforme liberale. A fondat
Vaterlandsverein
, o
organizaţie al cărei scop era de a educa politic
masele largi
ş
i
 păturile sociale inferioare. El a recomandat răspândirea educaţiei în masă, eliberarea presei şi dreptul la libera adunare. A fondat o societate oratorică ş
i a publicat
Staatslexicon fur dasdeutsche Volk 
,
 precum şi alte lucrări, în Frankfurt a fost ales vicepreşedinte al Parlamentului şimembru al Comitetului celor 50, precum şi membru al comitetului constituţional
. În Adunarea
 Naţională a fost ales membru al comitetului de conducere, al comitetului electoral central şi al
comitetului pentru Puterea Centr 
alizată.
 
Blum a apărat principiul suveranităţii populare şi a cerut instituirea republicii, dar nu printr 
-o
revoltă populară, ci prin mijloace legale. A afirmat că numai Adunarea Naţională din Frankfurt aveadreptul şi competenţa să legifereze o constituţi
e. Î
n timpul verii anului 1848, el şi
-a manifestat
 
De la iad la rai3
speranţa că un război cu Rusia ar putea ajuta la restabilirea unităţii Germaniei, ducând mai departeidealurile revoluţiei.
 
Din punct de vedere politic şi ideologic, Blum nu a fost niciodată un personaj in
flexibil,
oscilând între stânga radicală şi aripa de dreapta, care îl considera un „republican roşu”. A apărattotuşi fără rezerve dreptul majorităţii de a guverna şi s
-
a opus oricăror manifestări violente. Nu
s-a
sfiit să atace majoritatea,
ori de câte or 
i aceasta nu exprima voinţa poporului
. Î
n timpul participăriisale politice în Parlamentul din Frankfurt, el a fost dezamăgit de felul în care evoluează revoluţia. Pe
data de 12 octombrie 1848, aripa de stânga l-a
delegat să transmită o adresă de simpatie
rebelilor vienezi. Blum s-
a implicat direct în revolta vieneză împotriva armatei lui Windischgr 
atz, prin
discursurile şi articolele sale. Dezamăgit de felul haotic în care evoluează lucrurile, el a
abandonatlupta, pe data de 29 octombrie. Arestat la încep
utul lui noiembrie, împreună cu tovarăşul său de armeProbei, Blum a invocat imunitatea sa parlamentară. Cei doi au fost însă judecaţi de o curte marţială şicondamnaţi la moarte pe data de 8 noiembrie. Blum a fost executat, în timp ce Frobel a beneficiat
de o
graţiere, fiind eliberat. Execuţia lui Blum a fost un act pur politic, prin care Schwarzenberg dorea sădea un exemplu tuturor exponenţilor principiului revoluţionar 
. Î
n plus, era o sfidare deschisă la adresa
Parlamentului din Frankfurt. Cel care l-a
sfătuit pe Schwarzenberg să procedeze în acest fel a fostfostul consul general austriac la Leipzig, Alexander von Hubner, un duşman personal al lui Blum.Execuţia a trezit indignarea poporului german, iar Adunarea Naţională i
-
a recompensat pe urmaşii săi
cu 40.000 de taleri.
Capitolul 1
 
Viaţa
lui Robert Blum
pe pământ
.
1.
Robert Blum a sosit pe pământ în condiţii de penurie extremă, fiind nevoit să trăiască într 
-o
sărăcie lucie până aproape de sfârşitul vieţii. Acesta a fost destinul lui, şi vă asigur că au existatmotive cât se poate de serioase pentru acest lucru, desigur, incomprehensibile pentru lumea voastrăfizică. Sufletul şi spiritul său au venit de pe acea planetă despre care am vorbit în lucrarea
Soarelenatural,
ai cărei locuitori sunt predispuşi să dărâme cu încăpăţânare munţi întregi, cu o hotărâre deneclintit; iar ceea ce nu reuşesc să realizeze din punct de vedere fizic, continuă să facă în lumeaspirituală.
 
2. Acest om, executat în cele din urmă din
 
cauza îndrăznelii sale, a demonstrat încă dincopilărie tenacitatea spiritului său. Deşi am fost nevoit
- în interesul lui, de altfel -
să aşez Eu însumidiferite obstacole în calea lui ori de câte ori avea tendinţa să se exalte prea tare, acest lucru nu a avutconsecinţe majore pentru viaţa lui, întrucât încăpăţânarea ieşită din comun a spiritului lui găseaîntotdeauna o cale de ieşire din impas, croindu
-
şi astfel în continuare drum în direcţia dorită de el.
 
3. Omul nostru era predispus să îşi facă o mie de planuri, iar apoi să încerce să
l
e pună în practică. Mai presus de orice, credea în justiţia socială, fiind gata facă orice sacrificii pentru a oimplementa. Chiar dacă ar fi avut la dispoziţie toate comorile lumii, ar fi fost dispus să le pună la bătaie, împreună cu întreaga sa
 
viaţă, numai pentru a
-
şi transpune în practică ideile!
 
4. Aceste idei legate de justiţia socială proveneau în mare parte din şcoala religioasă a luiRonge şi a colegilor acestuia. De fapt, această filozofie nu reprezintă o şcoală, şi încă şi mai puţin o
 b
iserică, întrucât Mă contestă pe Mine ca Domn şi Dumnezeu, considerându
-
Mă un simplu om şi unînvăţător al
 
umanităţii care a trăit cândva, în antichitate
. Î
n acest fel, această aşa
-
zisă „biserică”
 
renunţă la însăşi piatra de temelie care ar trebui să stea la baza ei, aşa că este clădită pe un fundament
foarte slab.5. La fel ca
şi Ronge, omul nostru şi
-a construit ideile socialiste pe un sol nisipos. În viziunea
lui, tot ce are de oferit această lume este mărunt şi penibil, aşa că nu depindea decât de puter 
ea sa
oratorică să dărâme puterile lumii.
 
6. Această convingere era atât de puternică în mintea lui, încât nu i
-
a lăsat nici o urmă deîndoială. Chiar şi atunci când
l-a
m avertizat personal (în spiritul lui) să nu se avânte prea tare şi să nufacă prostii,
 
el nu a luat în serios avertismentul Meu, una din maximele sale preferate fiind aceea căun german adevărat nu se va da în lături de la nici un sacrificiu pentru a transpune în practică ce şi
-a pus în minte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->