Laturile personalităţii
Temperamentul
Latura dinamico-energetică a personalităţii
Exprimă cantitatea de energie de care dispune
subiectul şi dinamismul său.
Caracteristici:
- este o modalitate primordială a personalităţii,
observabilă deja de la copilul mic
- este o modalitate foarte generală, se manifestă
în orice activitate
- este maximal constantă, nu se schimbă pe
parcursul vieţii
- este latura cea mai uşor şi repede constatabilă
Un rol principal în determinarea particularităţilor
temperamentale îi revine sistemului nervos central.
Însuşirile sistemului nervos:
- forţa (energia) = dependentă de substanţele
funcţionale ce constituie neuronul.
- mobilitatea = exprimată în viteza cu care se
consumă şi se regenerează respectivele
substanţe funcţionale.
- echilibrul = repartiţia egală sau inegală între
cele două procese nervoase de bază
Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate
următoarele tipuri:
1. tipul puternic neechilibrat excitabil →
temperamentul coleric
2. tipul puternic echilibrat mobil
temperamentul sangvinic
3. tipul puternic echilibrat inert
temperamentul flegmatic
4. tipul slab (luat global) → temperamentul
melancolic
Carl Yung a descris tipurile:
- introvert = orientat, predominant, spre
lumea internă
- extravert = orientat, predominant, spre
lumea externă
H.J.Eysenck luând în considerare nivelul de
stabilitate/instabilitate stabileşte următoarele tipuri:
Extravertul instabil-colericul
Extravertul stabil – sangvinicul
Intovertul stabil – flegmaticul
Introvertul instabil - melancolicul
Aptitudinile
Latura instumental-operaţională a personalităţii
Aptitudinile sunt operaţii superior dezvoltate
care mijlocesc performanţe supramedii în
activitate.
Inaptitudine = posibilităţi minime de a acţiona într-
un fel.
Rezultatele unei activităţi sunt evaluate şi distribuite
pe o scală amplă. Performanţa ce atestă o
capacitate trebuie să fie supramedie, abia atunci
vorbim de aptitudini.
Caracteristici:
- aptitudinile arată ce poate individul, nu ce ştie el
- se demonstrează prin reuşita în activităţi
- pe o bază ereditară aptitudinea se construieşte
prin exersările prilejuite de activitate, deci, se
dobândeşte
- oricât de dezvoltată ar fi, o aptitudine nu poate
asigura singură succesul într-o activitate
Clasificarea aptitudinilor
1. După gradul de complexitate:
- simple (elementare), se sprijină pe un mod
omogen de operare sau funcţionare
Ex. simţul ritmului, memoria muzicală,
→ fidelitatea memoriei, concentrarea
atenţiei
→ - complexe sunt formate din aptitudini
simple, dar nu prin însumare, ci ca sinteză.
Ex. aptitudinea muzicală
2. După sfera de aplicabilitate, aptitudinile
complexe pot fi:
- speciale = mijlocesc eficienţa activităţii
într-un anumit domeniu
ex. aptitudinea pedagogică, sportivă,
muzicală
- generale = cele utile pentru majoritatea
domeniilor
ex. spiritul de observaţie, inteligenţa
Caracterul
Latura relaţional- valorică a personalităţii
În sens larg, caracterul este un mod de a fi,
un ansamblu de particularităţi psiho
-individuale, ce apar ca trăsături ale unui
„portret ” psihic global.
În sens restrâns, caracterul este un
ansamblu de însuşiri privind relaţiile pe care
le întreţine subiectul cu lumea şi valorile
după care el se conduce.
Caracteristici:
- este un ansamblu de atitudini valori
- se defineşte prin valorile după care se
călăuzeşte individul
- nu este înnăscut, se formează pe
parcursul vieţii ca urmare a integrării
individului într-un sistem de relaţii
sociale
- se formează şi se afirmă prin
participarea tuturor judecăţilor de
valoare (ce este bun, ce este rău),
subiectul fiind responsabil şi apreciat
potrivit comportamentului său
- este o instanţă de control şi valorificare
a temperamentului
- trăsăturile de caracter le apreciem după
modul în care subiectul se raportează la
activităţi
- la formarea caracterului contribuie
trebuinţele umane, motivele, sentimen-
tele, convingerile, idealul, concepţia
despre lume
- este expresia întregului sistem al
personalităţii
 Temperamentul Aptitudinile Caracterul
Nu implică anumite valori. Aptitudinea care a provocat cel mai mare interes din Componentele de bază ale caracterului sunt
Nu există temperamente bune sau rele, inferioare partea psihologilor este inteligenţa. atitudinea stabilă şi trăsătura voluntară.
sau superioare. Inteligenţa desemnează atât aptitudini şi cunoştinţe
Portrete temperamentale practice, cât şi aptitudini generale. Atitudinea = modalitate de raportare la o
Teoria genetică a lui Piaget menţionează că clasă generală de obiecte sau fenomene prin
Colericul este inegal în manifestări, neliniştit şi
inteligenţa se dezvoltă în etape şi are la bază care subiectul se orientează selectiv şi
agitat. Conduita lui este greu de anticipat,
adaptarea individului la mediul înconjurător. autoreglează preferenţial.
acţionează sub impulsul unor scopuri de mare
Teoria psihometrică vede inteligenţa ca o
însemnătate. Este plin de iniţiativă, foarte
aptitudine generală rezultată din combinarea, într-o Clasificare:
comunicativ, bun organizator, orientat spre prezent
anumită măsură, a mai multor aptitudini specifice. - atitudini faţă de societate şi faţă de ceilalţi
şi viitor.
Testele de inteligenţă cuprind diverse sarcini care oameni
Sangvinicul este temperamentul bunei dispoziţii, al
permit compararea performanţelor cu cele ale altor ex. sinceritatea, cinstea, altruismul, spiritul
adaptabilităţii promte şi economicoase. Nu se
indivizi similari (aceeaşi vârsă şi sex). de răspundere, egoismul, laşitatea,
avântă în acţiuni riscante. Ştie să renunţe fără să
Persoanele retardate mintal sunt cele care au linguşeala
sufere prea mult, trece cu uşurinţă de la o activitate
coeficientul de inteligenţă situat sub valoarea de 50, - atitudini faţă de activitatea desfăşurată
la alta. Nu este ambiţios, dar nici pasiv, indiferent.
iar cele supradotate intelectual – peste 130. ex.disciplina, sârguinţa, spiritul de iniţiativă,
Este echilibrat emoţional, stabileşte uşor relaţii cu
Atât mediul cât şi ereditatea influenţează inteligenţa. lenea, neglijenţa, rutina, dezorganizarea
oamenii, dar este superficial şi inconsecvent.
- atitudini faţă de propria persoană
ex. modestia, încrederea în sine, spiritul
Flegmaticul este extrem de meticulos. Dispune de
autocritic, îngâmfarea, aroganţa, sentimen-
un fel de răbdare naturală, este lent şi neobişnuit de
tul inferiorităţii
calm în tot ceea ce face. Se adaptează foarte greu
la situaţii noi, este înclinat spre rutină. Leagă mai
greu prietenii, nu exagerează nici în autoapreciere,
nici în aprecierea altora.

Melancolicul are un tonus scăzut şi reduse

disponibilităţi energetice. Manifestă o autoexigenţă
exagerată, este hipersensibil, deosebit de sentimen-
tal şi interiorizat. Are dificultăţi în adaptarea socială.
Este pesimist, anxios, sobru, liniştit.