,

,
 Pãstorul Arhidiecezei 1
IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Deosebita importanþã a educaþiei

Prezenþa Bisericii în domeniul ºcolar se manifestã în mod
deosebit prin ºcoala catolicã. Desigur, ea urmãreºte, nu mai puþin
decât celelalte ºcoli, scopuri culturale ºi formarea umanã a tinerilor.
Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea ºcolarã
a unei atmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi
iubirii, ajutarea adolescenþilor pentru ca, odatã cu dezvoltarea
personalitãþii proprii, sã creascã ºi conform cu fãptura cea nouã
în care au fost transformaþi prin Botez ºi, în sfârºit, orientarea întregii
culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoaºterea pe
care elevii o dobândesc treptat despre lume, viaþã ºi om sã fie
luminatã de credinþã. În acest fel, ºcoala catolicã, având
deschiderea cuvenitã faþã de exigenþele progresului actual, îºi
educã elevii la promovarea eficientã a binelui cetãþii pãmânteºti
ºi îi pregãteºte la slujire în vederea rãspândirii Împãrãþiei lui
Dumnezeu pentru ca, ducând o viaþã exemplarã ºi apostolicã,
aceºtia sã devinã plãmadã de mântuire pentru comunitatea
umanã.
De vreme ce poate contribui atât de mult la împlinirea misiunii
Poporului lui Dumnezeu ºi poate sluji dialogului între Bisericã ºi
comunitatea umanã spre folosul lor reciproc, ºcoala catolicã îºi
pãstreazã, aºadar, ºi în împrejurãrile actuale, importanþa ei cu
totul deosebitã. De aceea sfântul Conciliu reafirmã dreptul Bisericii
de a întemeia ºi conduce în mod liber ºcoli de toate felurile ºi
gradele - drept proclamat deja în numeroase documente ale
Magisteriului - ºi reaminteºte cã exercitarea unui astfel de drept
contribuie, în cel mai înalt grad, la ocrotirea libertãþii de conºtiinþã
ºi a drepturilor pãrinþilor, precum ºi la însuºi progresul culturii.
Profesorii sã nu uite, însã, cã în primul rând de ei depinde ca
ºcoala catolicã sã-ºi poatã realiza scopurile ºi iniþiativele. Aºadar,
ei trebuie sã fie pregãtiþi cu deosebitã grijã pentru a poseda ºtiinþa,
atât profanã cât ºi religioasã, atestatã prin diplome cuvenite, ºi
pentru a fi înzestraþi cu o mãiestrie pedagogicã la nivelul
progresului actual. Legaþi între ei ºi cu elevii lor prin iubire ºi pãtrunºi
de spirit apostolic, sã dea mãrturie, atât prin viaþã cât ºi prin
învãþãturã, pentru unicul Învãþãtor, Cristos. Sã colaboreze în primul
rând cu pãrinþii; împreunã cu ei sã þinã seama, în întreaga educaþie,
de deosebirea dintre sexe ºi de scopul atribuit de Providenþa divinã
fiecãrui sex, în familie ºi în societate. Sã depunã eforturi pentru a
stimula activitatea personalã a elevilor ºi sã continue sã-i sprijine
cu sfatul ºi cu prietenia ºi dupã terminarea studiilor, întemeind
chiar asociaþii speciale, pãtrunse de adevãratul spirit al Bisericii.
Conciliul declarã cã slujirea îndeplinitã de profesori este un
apostolat autentic, deosebit de adecvat ºi necesar ºi în vremurile
noastre ºi, în acelaºi timp, este un adevãrat serviciu adus societãþii.
Pãrinþilor catolici le aminteºte îndatorirea de a-ºi încredinþa copiii,
atunci când este posibil, ºcolilor catolice, de a le susþine, dupã
puteri, ºi de a colabora cu ele spre binele copiilor lor (Gravissimum
educationis, 8).
Am dorit sã propun în acest numãr al revistei noastre atenþiei
profesorilor, pãrinþilor ºi elevilor un text din Conciliul Vatican II, ºi
anume din Declaraþia despre educaþia catolicã, pentru a-l medita
împreunã ºi pentru a vedea dacã ºcoala noastrã îºi regãseºte
chipul în ansamblul recomandãrilor ºi principiilor enunþate de
Conciliu. Pânã sã ajungã sã trateze tema despre ºcolile catolice
(la numerele 8 ºi 9), declaraþia conciliarã ne vorbeºte despre dreptul
universal la educaþie, educaþia creºtinã, persoanele rãspunzãtoare
de educaþia creºtinã, importanþa ºcolii, îndatoririle ºi drepturile
pãrinþilor, educaþia moralã ºi religioasã în toate ºcolile, teme care
aratã gândirea Bisericii referitor la tot ce înseamnã educaþie ºi
ºcoalã, împreunã cu factorii implicaþi în aceastã activitate:
profesori, pãrinþi, elevi, familie, Bisericã ºi Stat. Capitolul citat mai
sus se referã aºadar la toþi cei implicaþi în procesul de educaþie
ºcolarã cerându-le sã facã vizibil elementul caracteristic al ºcolii
catolice: atmosfera însufleþitã de credinþã ºi iubire, viaþa exemplarã
din toate punctele de vedere, cãutarea binelui comun prin
respectarea scopurilor culturale ºi formarea umanã a tinerilor.
Sper cã în liceul nostru din Bucureºti, ca ºi în celelalte ºcoli ºi
institute în care este angajatã Biserica noastrã, spiritul despre care
vorbeºte Conciliul este o realitate, ºi cã toþi se strãduiesc sã-ºi
împlineascã slujirea cu cea mai mare responsabilitate.
ªi pentru cã nu este departe începutul noului an de învãþãmânt,
folosesc aceastã ocazie ca sã le mulþumesc învãþãtorilor ºi
profesorilor pentru toatã dragostea cu care se dedicã în munca
de formare intelectualã ºi moralã a copiilor ºi tinerilor din ºcolile
noastre, iar elevilor ºi studenþilor noºtri sã le urez tot succesul ºi
toatã bucuria în noul an ºcolar.
Tuturor, cu binecuvântare!
2 Magisteriu
Din alocuþiunile Sfântului Pãrinte
la rugãciunea Angelus
Misiunea lui Petru este de a sluji
unitatea Bisericii (24 august)
Liturghia acestei duminici ne adreseazã nouã, creºtinilor, dar
totodatã fiecãrui om, dubla întrebare pe care Isus le-a pus-o
într-o zi ucenicilor Sãi. Mai întâi i-a întrebat: „Cine spun oamenii
cã este Fiul Omului?.” Ei i-au rãspuns cã, pentru unii din popor, El
era Ioan Botezãtorul revenit la viaþã, pentru alþii Ilie, Ieremia sau
vreunul dintre profeþi. Atunci Domnul i-a interpelat direct pe cei
doisprezece: „Dar voi, cine spuneþi cã sunt Eu?”. În numele tuturor,
cu elan ºi hotãrâre, Petru a fost cel care a luat cuvântul: „Tu eºti
Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. Solemnã mãrturisire de
credinþã, pe care Biserica a continuat sã o repete de atunci (…)
„Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!”. La aceastã inspiratã
mãrturisire de credinþã din partea lui Petru, Isus rãspunde: „Tu eºti
Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea ºi porþile iadului nu
o vor birui. Þie îþi voi da cheile împãrãþiei cerurilor”. Este prima
datã când Isus vorbeºte despre Bisericã, a cãrei misiune este
realizarea planului mãreþ al lui Dumnezeu de a reuni în Cristos
întreaga omenire într-o singurã familie. Misiunea lui Petru ºi a
succesorilor sãi este tocmai aceea de a sluji aceastã unitate a
singurei Biserici a lui Dumnezeu formatã de iudei ºi pãgâni;
ministerul sãu indispensabil este sã facã astfel încât ea sã nu se
identifice niciodatã cu o singurã naþiune, cu o singurã culturã, ci
sã fie Biserica tuturor popoarelor, pentru a face prezentã pacea
lui Dumnezeu ºi forþa înnoitoare a iubirii Sale între oamenii marcaþi
de nenumãrate divizãri ºi contraste. Deci, a sluji unitatea interioarã
care provine din pacea lui Dumnezeu, unitatea tuturor acelora
care, în Isus Cristos, au devenit fraþi ºi surori: iatã misiunea specialã
a Papei, Episcop al Romei ºi Succesor al lui Petru.
Pentru creºtini,
purtarea crucii nu este opþionalã (31 august)
ªi astãzi apostolul Petru se aflã în prim-planul lecturii
evanghelice. Dar în timp ce duminica trecutã am admirat credinþa
lui sincerã în Isus, pe care l-a proclamat Mesia ºi Fiul lui Dumnezeu,
de aceastã datã, în episodul care urmeazã imediat, el dã dovadã
de o credinþã încã imaturã ºi prea mult influenþatã de mentalitatea
acestei lumi (cf. Romani 12,2). Când Isus începe sã vorbeascã
deschis despre soarta care îl aºteaptã în Ierusalim, când spune
cã trebuie sã sufere mult, sã fie ucis ºi sã învie, Petru protesteazã,
spunând: „Sã te fereascã Dumnezeu, Doamne! Asta nu þi se va
întâmpla niciodatã!” (Matei 16,22).
Dacã pentru a ne salva pe noi, Fiul lui Dumnezeu trebuia sã
sufere ºi sã moarã rãstignit, cu siguranþã acest lucru nu s-a
întâmplat din cauza unui plan crud al Tatãlui ceresc. Cauza este
gravitatea bolii de care trebuie sã ne vindece: un rãu atât de grav
ºi fatal încât este nevoie de tot sângele Sãu. De fapt, prin moartea
ºi învierea Sa, Isus a învins pãcatul
ºi moartea, restabilind stãpânirea
lui Dumnezeu. Dar bãtãlia nu s-a
încheiat: rãul existã ºi se
împotriveºte, în fiecare generaþie,
chiar ºi în a noastrã. Ce sunt ororile
rãzboiului, violenþa asupra celor
nevinovaþi, sãrãcia ºi nedreptatea
care îi persecutã pe cei slabi, dacã
nu opoziþia rãului faþã de Împãrãþia
lui Dumnezeu? ªi cum sã
rãspundem la un astfel de rãu dacã nu cu iubirea neînarmatã
care învinge ura, cu viaþa care nu se teme de moarte? Aceasta
este puterea misterioasã pe care Isus a folosit-o, cu preþul de a
nu fi înþeles ºi de a fi abandonat de mulþi dintre ucenicii Sãi.
Rãscumpãrãtorul continuã sã atragã la Sine ºi la misiunea Sa
bãrbaþi ºi femei care sunt gata sã-ºi ia crucea ºi sã îl urmeze. Ca
ºi în cazul lui Cristos, pentru creºtini nu este „opþional” sã-ºi ia
crucea; este mai degrabã o misiune de îmbrãþiºat din iubire. În
lumea noastrã actualã, în care forþele care despart ºi distrug par
sã predomine, Cristos nu înceteazã sã propunã invitaþia Sa clarã
cãtre toþi: Oricine doreºte sã fie discipolul Meu, trebuie sã renunþe
la egoismul sãu ºi sã ducã crucea cu Mine.
Maria, Mama Cuvântului întrupat ºi Mama
noastrã (7 septembrie)
(...) Conºtienþi de rolul important pe care Maria îl are în existenþa
fiecãruia dintre noi, ca fii devotaþi îi sãrbãtorim naºterea. Acest
eveniment constituie o etapã fundamentalã pentru Familia din
Nazaret, leagãn al rãscumpãrãrii noastre; un eveniment ce ne
priveºte pe toþi, deoarece orice dar pe care Dumnezeu i l-a acordat
Ei, Mamei, i l-a oferit gândindu-se ºi la fiecare dintre noi, fiii sãi.
De aceea, cu imensã recunoºtinþã, sã-i cerem Mariei, Mama
Cuvântului întrupat ºi Mama noastrã, sã ocroteascã pe fiecare
mamã pãmânteascã: pe cele care, împreunã cu soþii lor, îºi educã
fiii într-un context familial armonios, dar ºi pe cele care, din diferite
motive, trebuie sã înfrunte singure o îndatorire atât de grea. Fie ca
toate sã poatã desfãºura cu devotament ºi fidelitate serviciul zilnic
în familie, în Bisericã ºi în societate. Pentru toate, Sfânta Fecioarã
sã fie sprijin, mângâiere ºi speranþã!
Sub privirea Mariei vreau sã amintesc dragele populaþii din
Haiti, greu încercate zilele trecute de trecerea a trei uragane. Mã
rog pentru victime, din pãcate numeroase, ºi pentru cei fãrã
adãpost. Sunt aproape de întreaga naþiune ºi doresc sã le
soseascã cât mai curând ajutoarele necesare.
Adaptare dupã www.oecumene.radiovaticana.org
www.oecumene.radiovaticana.org
 Pelerin la Vatican 3
ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Apariþia Maicii Domnului la Siluva,

în Lituania, precede Lourdes ºi Fatima
Lituania, sub pecetea Maicii Domnului nobil lituanian în slujba lui Vytautas cel Mare a decis destinarea
Se împlinesc, în acest an, 150 de ani de la apariþia Maicii acelui teren construirii unui sanctuar marian, dar – dupã reforma
Domnului la Lourdes dar ºi 400 de ani de la apariþia Sfintei lui Luther – acea bisericã a fost demolatã, având soarta celorlalte
Fecioare Maria în Lituania, la Siluva. Un eveniment religios lãcaºuri de cult catolice care – fie au fost închise, fie demolate
deosebit, în vederea cãruia Benedict al XVI-lea l-a numit pe sau transformate în biserici calvine.
cardinalul arhiepiscop de Köln – Joachim Meisner – trimis special Dar iatã cã apariþia Maicii Domnului rãstoarnã aceastã
din partea sa la celebrãrile ce vor avea loc la sanctuarul marian situaþie istoricã, pentru cã Preacurata aratã – în apariþia de acum
Doamna Noastrã din Siluva, pe 13 ºi 14 septembrie. 400 de ani – locul în care s-a aflat sanctuarul ce-i fusese dedicat,
Sanctuarul a fost fondat în loc care s-a dovedit a fi exact, cãci
1457, puþin dupã rãspândirea sãpându-se în punctul indicat, a
creºtinismului în Lituania, fost gãsit cufãrul cu documentele
devenind, în decursul secolelor, privind fondarea bisericii, ce
simbolul credinþei catolice din fusese ascuns în pãmânt de
aceastã þarã – întâi rãtãcitã ºi apoi parohul bisericii, înainte ca
regãsitã ºi, mai ales, apãratã în lãcaºul sã fie demolat.
timpul dominaþiei comuniste din Deºteptarea la credinþã
secolul XX. Un lãcaº de cult foarte
Momentul apariþiei mariane a
frecventat, cu o imagine fãcãtoare
marcat pentru lituanieni o
de minuni a Maicii Domnului cu
retrezire la credinþã, noul sanctuar
Pruncul, cãreia i-au fost atribuite
dedicat Maicii Domnului fiind
sute de miracole.
construit dupã anul 1750. Acestei
Antica inimã marianã biserici, papa Paul al VI-lea i-a
din regiunea balticã conferit – în 1974 – titlul de
Era în 1608 când tânãra cu „bazilicã minorã”.
pãrul despletit, care plângea Încã din primii ani ai
strângându-ºi copilul în braþe, a reconstruirii sanctuarului din
apãrut pe culmea unui bloc de Siluva, s-a rãspândit vestea
piatrã, în vecinãtatea stânei unor sãvârºirii de minuni ºi a primirii de
ciobani. Se întâmpla cu 250 de haruri, ce au fost, mai apoi,
ani înaintea apariþiei mariane de confirmate de episcopul
la Lourdes ºi cu 309 ani înaintea Gieidraitis care, în 1786, a fixat pe
celei de la Fatima. Aºadar, o 8 septembrie sãrbãtoarea
„anticã” inimã marianã care liturgicã a sanctuarului.
începe sã batã în regiunea Antica imagine a Maicii
balticã, cu mult înaintea Domnului cu Pruncul, veneratã de
binecunoscutelor locuri de sute de mii de pelerini ºi
spiritualitate din Franþa ºi Portugalia. supranumitã „regina Lituaniei”, i-a însoþit pe lituanieni în timpul
ªi, la vederea ei, pãstorii aleargã în satul vecin, numit Siluva, rãzboaielor mondiale, dar ºi a „nopþii” dictaturii sovietice, care
pentru a-l aduce pe catehetul locului, iar acesta vine însoþit de nu a reuºit sã împiedice pelerinajele mulþimilor de lituanieni la
rectorul seminarului calvin. Siluva.
Întrebatã de ce plânge, femeia a rãspuns: „Plâng pentru cã În 1993, la doi ani dupã redobândirea independenþei
odinioarã oamenii aveau obiºnuinþa de a-l adora pe Fiul meu în Lituaniei, Ioan Paul al II-lea s-a oprit în rugãciune la acest
acest loc, unde acum se arã ºi se seamãnã”. Iar aceste cuvinte sanctuar ºi, în 2006, actualul pontif a binecuvântat noile coroane
readuc în memoria lituanienilor de la acea vreme o paginã din de aur pentru imaginea fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului
trecutul istoric, pe care o uitaserã deja. ªi anume cã, în 1457, un ºi a lui Isus, de la Siluva.
4 Actualitate
Sr
Sr.. RODICA MIRON. Director Colegiu Sf. Iosif
Începe ªcoala
Iarãºi 15 septembrie...
Ne-am obiºnuit deja. Multe lucruri
s-au schimbat ºi continuã sã se schimbe
în þara noastrã, la nivel politic, social,
cultural. Un lucru a rãmas neschimbat:
începutul ºcolii.
Generaþii dupã generaþii, asimilãm
luna septembrie începutului unui nou an
ºcolar. Mai vii ca oricând, reapar în minte,
an de an, în septembrie, imagini ºi amintiri
din prima zi de ºcoalã - a noastrã, a fraþilor
noºtri, a copiilor sau a nepoþilor noºtri...
Retrãim emoþii cu fiecare uniformã pestriþã
expusã în vitrinã, cu fiecare siluetã de bãiat
sau de fetiþã care îºi carã ghiozdanul pe
stradã, cu fiecare ceatã gãlãgioasã care
se îndreaptã spre ºcoalã... 15 septembrie
continuã sã fie, pentru noi, o zi aºteptatã
cu emoþii: fie cã este vorba de copiii din
clasele primare sau de tinerii din
învãþãmântul liceal sau postliceal, fie cã
este vorba de pãrinþii sau dascãlii acestor
copii ºi tineri, fie cã este vorba de bãtrânul
ce s-a oprit în baston ºi priveºte în urmã...
Emoþii, bucurie, nerãbdare, câte un oftat...
Începe ºcoala!
ªtiut de unii, neºtiut de alþii, cu intenþie
sau fãrã din partea celor care propun ºi
aprobã Structura anului ºcolar, ºcoala
începe, an de an, în þara noastrã sub
patronajul Crucii ºi al Maicii de la poalele
Crucii. ªcoala este drum de cruce – ºi
oftãm adesea pe cale! Dar este drum de
luminã ºi de har, când îl strãbatem cu Isus
ºi cu Maria alãturi.
Colegiul “Sfântul Iosif” –
ªcoala care a renãscut
din propria-i cenuºã
În 1948, unul dintre Fraþii ªcolilor
Creºtine, profesor în Liceul Catolic ºi martor
al atrocitãþilor comuniste, încheia o paginã
de jurnal cu afirmaþia cã liceul, atunci
desfiinþat, va renaºte într-o zi, ca pasãrea
Phoenix, din propria-i cenuºã.
Nimeni nu ar fi putut da crezare acelor
cuvinte. De altfel, respectivul jurnal, rãtãcit
printre puþinele documente ºcolare care
au rezistat vremurilor, zãcea uitat într-un
raft.
Doi ani mai târziu, apãreau alte
piedici: ªcolii Bisericii i se interzicea sã
organizeze învãþãmânt primar, gimnazial
ºi clase de liceu cu profil teoretic. Alte
zbateri, alte demersuri, alte nopþi
nedormite. Uºi care se închideau… uºi
ªi totuºi... Închise cu brutalitate în
care se deschideau. Ceea ce nu se putea
urmã cu exact 60 de ani de regimul
într-un an se putea în anul urmãtor. ªi
comunist, porþile Liceului Romano-Catolic
astfel, prin voinþa lui Dumnezeu, Liceul a
„Sfântul Iosif” s-au redeschis în 1992, de
mers mai departe. În toamna anului 1996,
îndatã ce reînnodarea istoriei sale a fost
când liceul avea deja 12 clase, spaþiul
posibilã. A funcþionat câþiva ani în imobilul
devenise cu totul insuficient, deºi fusese
vechi, din curtea Arhiepiscopiei Catolice.
retrocedatã toatã clãdirea. În aceste
Clãdirea fusese, timp de patruzeci de
condiþii, Arhiepiscopia a decis ca Liceul sã
ani, folositã ca ºcoalã de muzicã, apoi
se mute într-un imobil construit în
ºcoalã generalã de cartier, însã, conºtienþi
vecinãtatea Cimitirului Catolic, lângã
cã nu le aparþine, cei în drept sã o întreþinã
biserica Sfânta Tereza.
au refuzat orice acþiune de consolidare,
Dupã depãºirea momentului dificil,
fiind lãsatã într-o neagrã mizerie. S-au dus
creat de schimbarea directorului spiritual,
tratative ºi chiar rãzboaie aprinse cu toate
prin plecarea pãrintelui Pal Vincenþiu ºi
autoritãþile pentru dobândirea fiecãrui
venirea mai întâi a pãrintelui Francisc
metru pãtrat din acel imobil – unde, timp
Ungureanu, iar mai apoi, în 2000, a
de patru ani, au coexistat patru instituþii:
actualului director spiritual, pãrintele Ion
ªcoala 118, Liceul Catolic, Institutul Sfânta
Riba -, au urmat unele evenimente care
Tereza ºi Facultatea de Asistenþã Socialã.
au condus la afirmarea crescândã a
Apeluri repetate, când la Primãrie,
acestui liceu al Bisericii. În 2002, dupã ce
Inspectoratul ªcolar ºi Ministerul
au fost integrate clasele de la ªcoala
Învãþãmântului, când la Parlament, Senat,
particularã Sfântul Anton, existau deja 19
Guvern ori Curtea Constituþionalã.
clase, de învãþãmânt primar, gimnazial ºi
Rezultatele erau minime, dar lupta
liceal. Pentru cã spaþiul era insuficient, a
continua. Iniþial, au fost eliberate, pentru
fost datã în folosinþa liceului o a doua
liceu, doar douã încãperi: una ca salã de
clãdire, situatã la intrarea în cimitir. Doi ani
clasã, unde învãþau douãzeci de
mai târziu, a fost preluatã ªcoala
cãlugãriþe, ºi alta ca secretariat, cancelarie
Postlicealã Sanitarã, care pânã atunci
ºi birou al directorului.În anul urmãtor s-a
funcþionase fãrã un sediu stabil. Aceasta
dobândit un etaj cu trei clase. S-au înfiinþat
a dus la obþinerea independenþei
apoi, pe lângã cele trei clase de liceu, ºi
contabile. În 2005, liceului i s-a atribuit, prin
primele clase de învãþãmânt primar: douã
ordinul Ministrului Învãþãmântului,
clase I, dintre care una îºi desfãºura
titulatura onorificã de Colegiu, ceea ce
cursurile în spaþiul Institutului Sfânta
însemna o recunoaºtere, de cãtre forurile
Tereza, iar a doua, prin bunãvoinþa
competente, a prestigiului acestei instituþii
pãrintelui Francisc Trifaº, tocmai în sectorul
de învãþãmânt catolic.
4, la parohia Sfânta Elena.

Anul ºcolar 2007-2008
În anul ºcolar trecut, Colegiul Romano-
Catolic „Sfântul Iosif” numãra 15 ani de la
reînfiinþare ºi avea în componenþa sa 12
clase primare, 7 clase gimnaziale, 8 clase
liceale ºi 6 clase de învãþãmânt postliceal
sanitar, însumând aproape 800 de elevi,
pentru care au lucrat 70 de salariaþi (cadre
didactice de predare, auxiliare ºi personal
administrativ). Roadele de la sfârºitul anului
ºcolar au fost bune ºi foarte bune, pe
mãsura muncii depuse. Au existat elevi
premiaþi la olimpiade ºi concursuri ºcolare,
faza pe Municipiu, pe þarã ºi calificaþi pentru
faza internaþionalã. Rezultatele la examenul
de bacalaureat au fost frumoase, doar trei
elevi, din cele trei clase a XII-a nereuºind
sã obþinã diploma. Cei mai mulþi sunt deja
studenþi la aceastã datã. Absolvenþii
claselor a VIII-a s-au clasat în partea de sus
a listelor de admitere de la multe licee
bucureºtene, la diferite profiluri ºi
specializãri. Jumãtate dintre ei au optat sã
rãmânã în continuare elevii Colegiului
Sfântul Iosif. Din nefericire, existã încã în
rândul familiilor reticenþe pentru profilul
teologic, reticenþe care au ca pricinã
prejudecãþi neîntemeiate ºi o cunoaºtere
insuficientã a curriculum-ului acestui profil.
De aceea, an de an, numãrul elevilor înscriºi
pentru acest profil este mic.
În ajunul sãrbãtorii Adormirii Maicii
Domnului, a avut loc festivitatea de
încheiere a cursurilor învãþãmântului
postliceal sanitar. Examenul final, susþinut
la ªcoala Postlicealã Fundeni , a fost
încununat de succes, toþi absolvenþii
obþinând medii între 8.33 - 9.98. În urma
examenului, mai multe spitale bucureºtene,
unde s-a desfãºurat stagiul practic, ºi-au
exprimat dorinþa de a angaja pe post de
asistenþi medicali absolvenþi ai Colegiului
Romano-Catolic “Sfântul Iosif”.
Colegiul Sfântul Iosif sau
ªcoala de la umbra Bisericii
Cele douã localuri ale Colegiului “Sfântul
Iosif” sunt adumbrite de douã lãcaºuri de
rugãciune: biserica Sfânta Tereza ºi capela
Sfânta Ana. Între ele se aflã cimitirul, ca
spaþiu sacru al întâlnirii cu eternitatea ºi al
învierii viitoare. Copiilor nu le este fricã nici
de bisericã, nici de cimitir. Nu de puþine ori
se întâmplã ca, în jocul lor din recreaþie sau
de la sfârºit de program, copiii, mai
gãlãgioºi sau mai cuminþi, sã dea buzna
în bisericã. Zarva se potoleºte, cuvintele
rãmân la jumãtate, când dau cu ochii de
luminiþa de lângã Tabernacol. Fac o cruce
sau spun o rugãciune în mare grabã ºi fug
din nou la joacã. Alteori, uºa bisericii se
deschide cu sfialã ºi apare cu paºi ºovãitori
o siluetã bãlaie a unei copiliþe, care
îngenuncheazã ºi se roagã în tãcere...
Copiii aleargã ºi se joacã prin cimitir,
spunând parcã, prin atitudinea lor
dezinvoltã, cã acolo nu este moarte, ci viaþã;
cã de acolo va þâºni într-o zi lumina învierii.
Programul ºcolar începe, de altfel, cu
Sfânta Liturghie de la ora 7.30, pentru elevi
ºi profesori - la care nimeni nu este
constrâns sã participe, dar toþi sunt aºteptaþi
cu iubire.
Fiind o ºcoalã a Bisericii, a existat
Actualitate 5
preocuparea ca un numãr mare de dascãli
sã fie persoane consacrate: patru preoþi
profesori (cu norme întregi sau parþiale), 12
cãlugãriþe din patru congregaþii diferite
(ºapte din Congregatio Jesu, una din
Congregaþia Sfântului Vincenþiu de Paul,
una din Congregaþia Sfântului Paul, trei din
Congregaþia Inimii Neprihãnite) ºi douã
laice consacrate. Pentru cã ºcoala catolicã
urmãreºte, pe lângã scopurile culturale,
crearea în interiorul ei a unei atmosfere
insufleþite de spiritul evanghelic, multe
activitãþi cu caracter spiritual sunt propuse
aici pentru modelarea profilului religios, etic
ºi intelectual al elevilor: un cerc sãptãmânal
de Biblie, la care pot participa elevi ºi
profesori (în acest an activitatea cercului
axându-se pe opera Sfântului Paul),
Sãptãmâna Bibliei pentru cei mici,
olimpiada de religie ºi discipline teologice,
sesiune de comunicãri ºi conferinþe cu o
tematicã teologicã, ore de adoraþie,
pelerinaje, excursii ºi tabere cu finalitate
spiritual-recreativã etc.
Speranþe
pentru noul an ºcolar
A început noul an ºcolar ºi la Colegiul
Romano-Catolic “Sfântul Iosif”.
Fãrã a se fi terminat activitatea vreo zi,
peste varã, începând cu 1 septembrie,
freamãtul a crescut. Au venit toate cadrele
didactice din concediu, ca sã pregãteascã
noul an ºcolar. Ambele clãdiri ºi-au
împrospãtat culorile în interior, au primit
mobilier ºi aparaturã nouã ºi aºteaptã,
strãlucitoare, sã se umple de zarva copiilor.
În acest an, vor învãþa aici peste 800
de elevi, mici ºi mari. În clãdirea din curtea
bisericii Sfânta Tereza vor învãþa, în douã
schimburi, 11 clase primare; în clãdirea de
lângã cimitir, vor învãþa, în trei schimburi,
10 clase gimnaziale, 7 clase liceale ºi 6 clase
de învãþãmânt postliceal, cu cele douã
specializãri: asistenþi medicali generaliºti ºi
asistenþi pentru ocrotirea persoanelor
vârstnice.
Ziua de 15 septembrie îi va reuni pe toþi,
învãþãtori, profesori ºi elevi, în Catedrala
Sfântul Iosif, unde va avea loc Sfânta Liturghie
pentru binecuvântarea noului an ºcolar.
ªcoala începe în Bisericã, pentru cã este a
Bisericii. ªcoala începe cu Dumnezeu, pentru
cã trebuie sã ducã la Dumnezeu ºi sã
rãmânã cu Dumnezeu.
6 Din viaþa Arhidiecezei
Tinerii constãnþeni de ieri ºi de azi:
la rãscruce de ani
Ceea ce s-a întâmplat, timp de trei zile, în Parohia romano-
catolicã “Sfântul Anton” din Constanþa, poate fi, pe bunã dreptate,
un eveniment istoric. În perioada 8-10 august, circa 40 de tineri
crescuþi ºi formaþi în parohie, în ultimii 15-20 de ani, s-au reîntâlnit
cu preoþii ºi cu colegii de generaþie, trãind momente de emoþii
intense.
“Intenþia noastrã a fost aceea de a crea un pod peste ani ºi
am comunicat acest lucru în invitaþia pe care am realizat-o acum
8 luni ºi am trimis-o peste tot pe unde ºtiam cã se aflã prietenii
noºtri. Câteva luni a durat munca de organizare a evenimentului:
întocmirea listelor, cãutarea adreselor, stabilirea contactelor,
realizarea invitaþiilor, obþinerea confirmãrilor de participare. Am
trimis zeci de invitaþii, am cãutat fiecare adresã în parte, dar pânã
la urmã rezultatul obþinut ne-a adus satisfacþii pe mãsurã”, au
afirmat organizatorii, tineri care au rãmas în Constanþa ºi care au
reprezentat “comitetul de organizare”.
Cei prezenþi au fãcut cãlãtorii lungi pentru a fi punctuali la
întâlnire: din Satu Mare, Odorheiu Secuiesc, Bucureºti, Târgu
Mureº, dar ºi din Spania, Italia sau Portugalia....
Cei care nu au putut sã vinã la întâlnire au trimis mesaje sau
au telefonat în timpul evenimentelor, fãcându-ºi astfel simþitã
prezenþa ºi întrebând care este atmosfera.
S-au retrãit ºi s-au povestit momente trãite în parohie:
pregãtirea pe terasa unui bar, în faþa unui pahar de suc, a
rugãciunilor credincioºilor din timpul liturghiei; pregãtirea adoraþiei
euharistice ºi a simbolurilor pentru oferirea darurilor pe un ºerveþel
de la Mc Donald‘s; s-au cântat cântece de la întâlnirile naþionale
ale tineretului catolic, întâlniri de la care tinerii constãnþeni de atunci
erau nelipsiþi. Ca suvenir s-a oferit tuturor participanþilor o imagine
a sfântului Anton, patronul unei parohii care a dat comunitãþii nu
doar tineri creºtini exemplari, ci ºi 4 preoþi care astãzi se întorc cu
drag sã slujeascã în biserica în care au fãcut cândva catehismul
ºi unde au primit Prima Sfântã Împãrtãºanie. “Este o mare emoþie
sã dai ostia unui copil despre care ºtii cã este fiul unui bun prieten,
alãturi de care ai crescut. Uneori ai impresia cã timpul nu a trecut.
ªi acest lucru se întâmplã mai ales vara, când fie cã vin la mare,
fie cã se reîntorc la familii, regãsim priviri pe care ni le amintim cu
drag”, spune unul din cei 4 preoþi “made in Constanþa”.
În timpul întâlnirii, au fost evocaþi toþi preoþii care s-au perindat
de-a lungul timpului, prin parohia constãnþeanã: Pr. Aurel Petriºor
(care a început chiar din timpul comunismului cursuri catehetice
de formare, a înfiinþat corul bisericii, antrenând circa 60-70 de
tineri), Pr. Vincenþiu Pal, Pr. Francisc ªerban, Pr. Andrei Adam, Pr.
Petricã Balint, Pr. Daniel Bulai, Pr. Damian Spãtaru, Pr. Emil Moraru,
Pr. Florin Buhalea...
Întâlnirea a fost deschisã de Pr.
Anton Herciu (unul dintre cei patru
tineri preoþi pe care i-a dat
parohia) care a rostit un cuvânt de
bun sosit. Episcopul auxiliar Cornel
Damian, invitat la eveniment, i-a
salutat pe cei prezenþi, i-a felicitat
pentru iniþiativã pe promotorii
manifestãrii ºi i-a încurajat pe cei
care erau prezenþi împreunã cu
familiile lor. Pr. Florin Buhalea a expus
câteva linii de orientare privind
scopul întâlnirii. Emoþionaþi, au luat
apoi cuvântul o bunã parte din tinerii
prezenþi. Atmosfera a fost una de
bucurie, dar ºi de entuziasm,
sentiment pe care se pare cã nu
l-au uitat cei care erau adolescenþi
acum 15 ani ºi sunt tineri astãzi. Ei,
“vechea gardã” cum au fost numiþi
cu afecþiune, s-au distins prin cãldura ºi prin bucuria de a depãna
amintiri pe care fiii lor, “noua generaþie” le-au ascultat ºi le-au
memorat cu emoþie.
Un moment emoþionant a fost ºi vizionarea panourilor cu
fotografii, o colecþie deosebit de frumoasã ºi o ocazie de a se
recunoaºte în imagini îngãlbenite de timp: “Vezi cum arãtam?”,
“Aici eram la munte, tu nu erai încã nãscut. Au trecut exact 9 ani”.
A urmat o cinã comunã, în care au continuat sã se depene amintiri.
Gazda acestor manifestãri a fost Monseniorul ªtefan
Ghenþa, cel care a rostit primele cuvinte de bun venit ºi a
supravegheat totul, cu autoritatea ºi cu atenþia pe care o manifestã
în parohie de circa 20 de ani.
Slujba finalã a fost concelebratã duminicã, 10 august, la ora
9.00, fiind prezidatã de cãtre Episcopul Cornel Damian.
MARTA NECHIFOR
MARTA
 Din viaþa Arhidiecezei 7
Voturi cãlugãreºti
Dumnezeu ne cheamã, pe fiecare dintre, noi sã-L slujim
sub forme diferite: viaþa de familie, viaþa cãlugãreascã,
preoþia, celibatul. Domnul ne-a dãruit harul de a ne simþi
chemate sã-L servim în viaþa consacratã.
Pe 6 septembrie la biserica “Sacre-Coeur”am depus
primele voturi în congregaþia Însoþitoarele Credincioase
ale lui Isus când i-am cerut lui Dumnezeu, Bisericii ºi
Congregaþiei noastre sã ne dãruim fãrã rezerve aºa cum
Constituþiile noastre o spun: „„Pentru ca mai marea slavã a
lui Dumnezeu sã fie þelul nostru statornic.”
Sã ne rugãm unii pentru alþii ca sã fim credincioºi în
îndeplinirea îndatoririlor la care ne-am angajat ºi sã-L slujim
pe Dumnezeu în libertatea inimii.
GABRIELA LUNGU - fcJ
ºi CORNELIA VÎRGÃ - fcJ

Tot pe data de 6 septembrie, la mãnãstirea Sfânta Agnes,

Congregatio Jesu, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, trei
surori au depus voturile pe viaþã, o sorã a depus primele
voturi, iar cinci surori au sãrbãtorit jubileul de 25 de ani.
Liturghia a fost prezidatã de Arhiepiscopul Ioan Robu care
a avut alãturi, în jurul altarului, mai mulþi preoþi din Bucureºti.
Solemnitatea momentului a fost întregitã de capela
frumos împodobitã cu flori albe ºi galbene, culori care se
regãsesc pe steagul Vaticanului. Cântãrile din cadrul Sfintei
Liturghii i-au ajutat pe cei prezenþi sã paticipe cu mai multã
credinþã la aceastã celebrare jubiliarã ºi de angajare în
slujirea lui Cristos, prin viaþa consacratã.
Congregatio Jesu

În anul dedicat Sfântului Apostol Paul, Congregaþia Fiicele Sfântului Paul (surorile pauline)
din Bucureºti împãrtãºesc o mare bucurie: duminicã, 7 septembrie 2008, la biserica “Preasfânta
Inimã a lui Isus”, din satul natal Nicolae Bãlcescu - Bacãu, a avut loc prima profesiune religioasã
a Anei Maria Bulai, prima sora paulinã din România. Celebrarea s-a desfãºurat într-un cadru
de sãrbãtoare la care au participat mulþi credincioºi ai parohiei. Sf. Liturghie a fost prezidatã de
pr. Cazimir Budãu ºi concelebratã de alþi câþiva preoþi.
Prin DA-ul sãu generos, Ana Maria a rãspuns astfel la chemarea Tatãlui ceresc de a aparþine
total lui Cristos, urmându-l în viaþa sa de curãþie, sãrãcie ºi ascultare, ºi în misiunea sa,
dedicându-se pentru proclamarea Evangheliei cu mijloacele de comunicare socialã, misiunea
specificã a Congregaþiei.
Dãruirea vieþii Anei Maria lui Cristos vine la trei sãptãmâni dupã ce tatãl ei a plecat în casa
Tatãlui Ceresc, pentru a primi rãsplata slujitorului credincios. El a contribuit mult la tipãrirea
cãrþilor religioase, atât înainte cât ºi dupã revoluþie. Vocaþia Anei Maria la viaþa consacratã
paulinã este astfel un dar al lui Dumnezeu pentru tatãl ei ºi întreaga familie, pentru Congregaþie
ºi pentru Bisericã.
Ca pregãtire pentru celebrarea profesiunii religioase de duminicã, vineri, 5 septembrie, a avut loc o animaþie pentru credincioºii
parohiei, pe tema: Ce este profesiunea religioasã? De ce o viaþã dãruitã total lui Dumnezeu?
Luni, 8 septembrie, ºi marþi, 9 septembrie, surorile pauline au þinut în parohie încã douã întâlniri pe tema : Cine eºti tu, Paul? O
ocazie de a-l cunoaºte mai mult pe Apostolul Neamurilor ºi de a ne lãsa inspiraþi de pasiunea sa pentru vestirea Evangheliei, în acest
an dedicat lui.
Surorile Pauline – Bucureºti
8 Biserica în lume

Întâlnirea Papei cu foºtii sãi studenþi

Pe 30 august, la Castel Gandolfo, a avut loc o întâlnire a Papei cu un grup de foºti
studenþi, aºa numitul Ratzinger Schülerkreis - Cercul studenþilor profesorului Joseph
Ratzinger. Între cele peste 30 de persoane care au participat la întâlnire, s-au numãrat ºi
Arhiepiscopul de Viena, Cardinalul Cristoph Schönborn, ºi Episcopul auxiliar Hans-Jochen
Jaschke de Hamburg. Au fost invitaþi doi exegeþi de confesiune evanghelicã, Martin Hengel
ºi Peter Stuhlmacher, profesori emeriþi de Noul Testament la Universitatea din Tübingen,
unde teologul Joseph Ratzinger a predat în anii ‘60. Pe agenda întâlnirii de studiu s-au
aflat douã teme centrale: raportul dintre Evanghelii ºi persoana istoricã a lui Isus ºi modul
în care Isus vorbea despre semnificaþia salvificã a morþii Sale.
Întâlnirea dintre Joseph Ratzinger ºi foºtii sãi studenþi a devenit tradiþionalã începând
cu anii ‘70, pe când era profesor la Universitatea din Regensburg. În 1977, când Papa Paul
al VI-lea l-a numit pe teologul Ratzinger Arhiepiscop de München-Freising, studenþii sãi
credeau cã vor pierde posibilitatea de a-l întâlni. Dar nu a fost aºa, dupã cum seria întrevederilor de studiu nu s-a întrerupt nici în 2005,
când a devenit succesorul lui Petru.
Pr. Stephan Horn, în vârstã de 72 de ani, preot german din Societatea Mântuitorului Divin, conduce acest Cerc al foºtilor studenþi ºi a
organizat întâlnirea. În dimineaþa zilei de 31 august, Papa a prezidat, în Palatul Apostolic din Castel Gandolfo, o Sfântã Liturghie la care au
participat membrii Cercului de studiu.
Congres despre apariþiile mariane Omenirea are nevoie de Bisericã
În perioada 4-8 septembrie În perioada 24-30 august s-a desfãºurat
s-a desfãºurat, la Lourdes, cel la Rimini (Italia) Cea de-a XXIX-a Întâlnire
de-al 23-lea Congres al pentru Prietenia dintre Popoare organizatã
Academiei Mariane Pontificale de Miºcarea catolicã laicã Comunione e
Internaþionale. Tema s-a axat pe Liberazione. Tema din acest an a fost o
fundamentele doctrinale ale expresie a fondatorului miºcãrii, Mons. Luigi
apariþiilor mariane. Congresul a Giussani: Sau protagoniºti sau nimeni .
fost condus de Cardinalul Paul Prezent la eveniment, Arhiepiscopul
Poupard, delegatul special al Salvatore Fisichella, preºedintele Academiei
Papei Benedict al XVI-lea. Pontificale pentru Viaþã ºi rector al
„Importanþa ºi relevanþa temei, aprobatã de cãtre Papã, stã în Universitãþii Pontificale Laterane, a participat la forumul intitulat „Biserica
ºi modernitatea: dialogul necesar”. Cu acest prilej, prelatul a afirmat
marele interes al specialiºtilor ºi al opiniei publice faþã de un
cã „Omul modern are nevoie de Bisericã tocmai pentru cã este un om
fenomen ce ridicã multe semne de întrebare datoritã numãrului
dezorientat: el nu ºtie de unde vine sau încotro merge. El continuã sã
mare de apariþii adevãrate sau presupuse ce au avut loc în trecut
se întrebe cu privire la motivaþia suferinþei ºi a morþii”. Toate curentele
ºi continuã sã aibã loc ºi astãzi”, a explicat Preºedintele Academiei, de gândire la modã astãzi ºi tendinþa de a reduce toate întrebãrile la
Vicenzo Battaglia. La congres au participat 22 de experþi, care au probleme de ºtiinþã ºi tehnologie nu asigurã rãspunsurile de care are
încercat sã ofere fundamentele doctrinale care sã permitã nevoie omul. Însã Biserica este „expertã în umanitate ºi cunoaºte marile
interpretarea ºi discernerea apariþiilor mariane. Concluziile întrebãri care sunt în inima omului”, a continuat prelatul. Arhiepiscopul
congresului vor fi fãcute publice Episcopilor, preoþilor ºi tuturor celor Fisichella a arãtat cã Biserica propune „problema adevãrului, adicã a
care sunt „chemaþi sã educe ºi sã cãlãuzeascã poporul lui semnificaþiei vieþii”. „Nu existã libertate autenticã fãrã adevãr sau fãrã
Dumnezeu, pentru ca toþi credincioºii sã ºtie sã distingã, în lumina iubire”, a adãugat el, referindu-se apoi la rãstignirea lui Cristos, în
izvoarelor credinþei, între apariþiile mariane adevãrate ºi cele false”. care iubirea „ºi-a atins punctul culminant”.
Yfaith.co.uk - un site de spiritualitate pentru copii
Yfaith.co.uk este un site de spiritualitate pentru copii, dezvoltat de Agenþia catolicã pentru Sprijinirea
Evanghelizãrii, a Conferinþei Episcopale a Angliei ºi Þãrii Galilor. Yfaith.co.uk a fost lansat duminicã, 7
septembrie. Site-ul este gândit pentru copii cu vârste între 10 ºi 13 ani, care au de pus întrebãri ºi care vor sã
afle mai multe despre viaþã, despre spiritualitate ºi despre lumea din jurul lor.
El va oferi aproximativ 20 de pagini interactive despre muzicã ºi film, secþiuni exclusiv pentru fete ºi
exclusiv pentru bãieþi, recenzii de cãrþi, rugãciuni ºi o zonã de întrebãri. Existã ºi o secþiune cu interviuri cu
tineri între 14-16 ani, ce pot servi ca modele pentru copii. Emily Davis, care lucreazã la site-ul Yfaith, a spus
cã studiile indicã un interes tot mai mare pentru cursurile pe tematicã religioasã: „Yfaith este o resursã ce
doreºte sã îi încurajeze ºi sã îi sprijine pe copii în itinerariul lor spiritual. Sperãm cã fiecare va gãsi ceva util
pe acest site”. Strategia centralã a site-ului a fost gânditã ºi scrisã parþial (cu ajutorul unor adulþi), chiar de unii dintre cei ce formeazã
publicul þintã al site-ului. Site-ul încearcã sã-i ajute pe copii sã descopere modul în care pot contribui la binele comun. Accentul cade, în
special, pe problemele de naturã spiritualã.
 Biserica în lume 9
Combaterea sãrãciei ºi construirea pãcii
Aceasta este tema aleasã de Sfântul Pãrinte pentru Mesajul pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondialã
a Pãcii, care se va celebra pe 1 ianuarie 2009.
Conform unui comunicat emis de Sfântul Scaun: „Tema aleasã de Sfântul Pãrinte vrea sã
sublinieze necesitatea unui rãspuns urgent pe care familia umanã sã-l dea problemei grave a
sãrãciei, înþeleasã ca o problemã materialã, dar, întâi de toate, moralã ºi spiritualã”.
Rãspunsul la problema sãrãciei, afirma Papa încã din prima sa enciclicã, Deus caritas est,
„trebuie cãutat, înainte de toate, în convertirea inimii omului cãtre Dumnezeul iubirii, pentru a
câºtiga astfel sãrãcia în duh conform Mesajului mântuirii anunþat de Isus în Discursul de pe munte:
„Fericiþi cei sãraci cu duhul cãci a lor este Împãrãþia cerurilor” (Mt 5,3).
Ziua Mondialã a Pãcii a fost convocatã, cu 40 de ani în urmã, de Papa Paul al VI-lea. În decembrie 1967, Paul al VI-lea, fãcându-se
interpret „al aspiraþiilor popoarelor, ale guvernelor, instituþiilor internaþionale ºi ale miºcãrilor politice ºi sociale… al cãror ideal este
pacea”, a publicat un Mesaj prin care îndemna „toþi oamenii de bunãvoinþã” sã sãrbãtoreascã „Ziua Pãcii”, în întreaga lume, la 1
ianuarie, prima zi a anului calendaristic. Invitaþia Papei Paul al VI-lea a avut o rezonanþã deosebitã în lume: gãsise modul de a continua
spiritul enciclicei Pacem in terris a Papei Ioan al XXIII-lea ºi al constituþiei Gaudium et spes, a Conciliului Vatican al II-lea.

Congres internaþional pe tema Unitatea Vaticanul va publica un nou document

Bisericii, în Paul
În perioada 9-14 septembrie, la mãnãstirea San Paolo fuori le
Mura cãreia îi este încredinþat mormântul sfântului Paul, s-a
desfãºurat Congresul Paulin 2008. Specialiºti de renume
internaþional, cercetãtori ai scrierilor sfântului Paul s-au adunat
pentru a studia în special tema Anului Paulin: Unitatea Bisericii, în
Paul. Aceastã angajare culturalã a cãlugãrilor benedictini de la
San Paolo fuori le Mura se încadreazã într-o puternicã tradiþie de
a lucra în favoarea ecumenismului, sarcinã care le-a fost
încredinþatã suplimentar ºi revigoratã de Papa Benedict al
XVI-lea. Edmund Power, abatele mãnãstirii San Paolo fuori le Mura,
a subliniat faptul cã Congresul Paulin a avut o nuanþã cu totul
specialã în acest an în care se celebreazã douã mii de ani de la
naºterea Apostolului Neamurilor, ocazie pentru a aprofunda
diferitele niveluri ale mesajului atât de bogat al lui Paul, atât de
vechi ºi totuºi mereu nou, pentru fiecare dintre noi. Participanþii la
Congres au vizitat locuri de interes arheologic din Roma, mai ales
pe cele din Bazilica San Paolo în care, datoritã recentelor sãpãturi
arheologice, sunt vizibile pãrþi din mormântul Apostolului ºi absida
din vechea bazilicã. Pe 12 septembrie, cei prezenþi la Congres,
împreunã cu preºedintele, prof. Jaques Schlosser, profesor emerit
de Teologie catolicã la Universitatea din Strasbourg, au participat,
alãturi de cãlugãrii benedictini, la Vesperele Ecumenice, care se
celebreazã în fiecare vineri în Bazilicã. Cu aceastã ocazie, unul
dintre experþi a prezentat o reflecþie finalã pe marginea lucrãrilor
Congresului. Lucrãrile finale ale Congresului vor fi publicate.
Adaptare dupã zenit.org, Catholica.ro
despre sãrãcie
Cardinalul Renato Martino,
Preºedintele Consiliului Pontifical
pentru Dreptate ºi Pace, a anunþat
cã Sfântul Scaun va publica foarte
curând un document ce va analiza
sãrãcia în contextul globalizãrii.
Cardinalul Martino a fãcut publicã
ºtirea în cadrul unui congres de
patru zile dedicat evanghelizãrii,
ce a avut loc la sfârºitul lunii august
în Tanzania, în organizarea
dicasterului pe care îl conduce.
Tema conferinþei a fost Spre o nouã
evanghelizare a societãþii africane
în conformitate cu doctrina socialã a Bisericii. La eveniment
Cardinalul Martino a prezentat oficial Compendiul Doctrinei Sociale
a Bisericii.
Prelatul a afirmat cã „de la Conciliul Vatican II încoace,
opþiunea preferenþialã pentru sãraci este unul dintre punctele
ce caracterizeazã cel mai bine doctrina socialã a Bisericii”.
„Sãrãcia ºi, înainte de toate, creºterea inegalitãþilor între zone,
continente ºi þãri, constituie cea mai dramaticã problemã cu care
se confruntã lumea de astãzi”, a adãugat el. Cardinalul a explicat
faptul cã noul document al Dicasterului va încerca sã ofere
rãspunsuri concrete la problema sãrãciei în conformitate cu
doctrina socialã a Bisericii. „Intenþia este de a indica o abordare
evanghelicã pentru combaterea sãrãciei, pentru identificarea -
la nivel naþional ºi internaþional - a metodelor necesare, pentru
sensibilizarea Bisericii spre o mai mare atenþie la sãracii din
lumea întreagã”.
Privitor la globalizare, el a vorbit ºi de „determinarea de a
organiza societatea astfel ca semenii sã nu trebuiascã sã trãiascã
în mizerie”. Aceastã determinare trebuie sã fie cu atât mai mare
cu cât sãrãcia „este o situaþie cu care se confruntã un mare numãr
de oameni, chiar unele populaþii, o situaþie care a atins astãzi
proporþiile unei probleme sociale mondiale”.
Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN
10 Anul pastoral

Sfânta Scripturã ºi Familia

Pr
Pr.. ªERBAN TTARCIZIU
ARCIZIU

Înãlþarea Sfintei Cruci

În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât cel care
s-a coborât din cer, adicã Fiul Omului, care este în cer. Dupã cum Moise a înãlþat
ºarpele în pustiu, tot aºa trebuie sã fie înãlþat ºi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în
el sã aibã prin el viaþã veºnicã. Pentru cã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât
l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut, pentru ca oricine crede în el sã nu piarã, ci sã aibã
viaþa veºnicã. Cãci Dumnezeu a trimis pe Fiul sãu în lume nu ca sã osândeascã
lumea, ci ca lumea sã fie mântuitã prin el” (In 3,13-17).
Dincolo de modul în care Lemnul Preasfintei Crucii a fost descoperit ºi pus în mare cinste
de cãtre sfânta Elena, sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci (numitã de unii sfinþi pãrinþi Paºtele de
toamnã) ne invitã, la începutul anotimpului morþii vegetaþiei, sã reconsiderãm semnificaþia
Pãtimirii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Accentele pe care le subliniazã textul evanghelic
al acestei sãrbãtori sunt urmãtoarele: 1. Cel care ne poate revela profunda semnificaþie a
Jertfei de pe Cruce nu este altul decât Cel care s-a coborât din cer, adicã Fiul Omului; 2.
Asemãnarea dintre Evenimentul Crucii ºi cel al înãlþãrii ºarpelui în pustiu (Num 21,8-9) are
menirea sã scoatã în evidenþã cã Jertfa ce se consumã pe acest „altar” devine sursa de viaþã,
de viaþã veºnicã pentru oricine crede în El [Fiul Omului]; 3. Jertfa ce s-a consumat pe Cruce
este rodul iubirii lui Dumnezeu care a mers pânã acolo încât l-a dat pe Fiul sãu unul-nãscut.
Iar amploarea iubirii divine se dovedeºte a fi cu atât mai mare cu cât jertfa Fiului avea drept
scop mântuirea ºi nu osândirea lumii.
Aºadar, pentru nimeni nu existã mântuire dacã, prin credinþã, nu asimileazã în propria
existenþã logica Crucii aºa cum Isus Cristos a revelat-o ºi a trãit-o.

Fraþilor, Isus Cristos, rãmânând Dumnezeu, nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea
sclavului ºi devenind asemenea oamenilor. Dupã înfãþiºare era considerat un om ca toþi ceilalþi. S-a umilit, fãcându-se ascultãtor
pânã la moarte ºi încã moartea pe cruce. De aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat ºi i-a dãruit un nume, care este mai presus decât orice alt
nume, pentru ca în numele lui Isus, toatã fãptura în cer, pe pãmânt ºi în adâncuri sã-ºi plece genunchiul ºi orice limbã sã proclame
spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: Isus Cristos este Domnul! (Fil 2,6-11).
Imnul proclamat la lectura a doua a acestei sãrbãtori (Fil 2,6-11) este menit sã ne indice nu doar nivelul profund de percepþie a misterului
(logicii) Crucii de cãtre comunitatea primarã, cât mai ales conþinutul lui pe care sã ni-l însuºim noi, creºtinii de astãzi. În substanþã, imnul pune
în luminã procesul prin care întreaga fãpturã, în cer, pe pãmânt ºi în adâncuri ajunge la acea glorie adoratoare ºi proclamatoare a lui Isus
Cristos ca Domn. Acest proces presupune ca, în prealabil, Cristos sã fi „renunþat” la egalitatea sa cu Dumnezeu ºi sã fi luat firea sclavului; sã
se fi umilit prin obedienþã (faþã de voinþa Tatãlui) pânã la a accepta moartea pe cruce. Doar o astfel de kenozã a putut genera transfigurarea
ºi glorificarea lui Isus Cristos ºi a întregii fãpturi împreunã ce El.
Acest proces, astfel schematizat, este valabil atât la scarã cosmicã cât ºi la scara mai redusã a fiecãrei persoane.

Duminica a XXV-a (A)

XXV-a
Isus a spus ucenicilor sãi aceastã parabolã: „Împãrãþia cerurilor este asemenea
unui gospodar înstãrit care a ieºit dis-de-dimineaþã sã tocmeascã lucrãtori pentru via
sa. S-a înþeles cu ei sã le plãteascã un dinar pe zi ºi i-a trimis în via sa... Cãtre ora cinci
a ieºit din nou ºi a gãsit pe alþii stând acolo ºi le-a zis...: «Mergeþi ºi voi în via mea!». Când
s-a fãcut searã, stãpânul viei i-a spus administratorului sãu: «Cheamã-i pe lucrãtori ºi
dã-le plata, începând însã cu cei din urmã ºi terminând cu cei dintâi». Venind cei care au
început lucrul abia la ora cinci dupã-amiazã a primit fiecare câte un dinar. Când au
ajuns la rând cei dintâi... au primit tot câte un dinar...” (Mt 20,1-16a).
Printr-o altã serie de parabole, propuse pentru duminicile XXIV, XXV ºi XXVI, Isus Cristos a
definit ce este Împãrãþia lui Dumnezeu. Aceste parabole, însã, comportã tot mai mult o notã
polemicã ºi aceasta deoarece firul evenimentelor relatate de evanghelistul Matei se apropie de
etapa finalã care va culmina cu arestarea ºi cu uciderea Învãþãtorului din Nazaret.
Parabola propusã pentru aceastã duminicã defineºte Împãrãþia cerurilor prin intermediul
 Anul pastoral 11
atitudinii unui gospodar înstãrit care tocmeºte lucrãtori pentru via sa în mai multe momente ale zilei, inclusiv în ceasul al unsprezecelea (ora
5 pm). Cu cei dintâi se înþelege sã le plãteascã un salariu normal, celor tocmiþi pe parcursul zilei le promite cã vor primi ce li se cuvine, iar celor
din urmã nu le promite nimic. Surpriza pe care o rezervã stãpânul viei este aceea de a-i fi plãtit atât pe cei din urmã cât ºi pe cei tocmiþi pe
parcursul zile ºi chiar ºi pe cei cu care s-a înþeles la prima orã a zilei cu câte un dinar (salariul normal pentru o zi de muncã). Procedând astfel,
stãpânul nu comite nici o nedreptate faþã de cei tocmiþi la prima orã a zilei, chiar dacã aceºtia vãd cu ochi rãu gestul stãpânului ºi chiar
murmurã împotriva lui. Este scoasã în evidenþã bunãtatea iubitoare a stãpânului faþã de cei din urmã ºi libertatea de face ce vrea cu bunurile
sale. Prin urmare, dreptatea, bunãtatea ºi libertatea sunt trãsãturi caracteristice ale Împãrãþiei cerurilor, trãsãturi pe care le întrupeazã
stãpânul viei (în care nu putem sã nu-l vedem pe Isus Cristos ºi, prin el, pe Dumnezeu).
Fraþilor, fie cã voi trãi, fie cã voi muri, mãreþia lui Cristos se va arãta în trupul meu; cãci pentru mine a trãi înseamnã Cristos ºi
a muri este un câºtig. Dar dacã trãind în aceastã lume înseamnã a presta o muncã folositoare, nu ºtiu ce trebuie sã aleg. Mã simt
atras în douã pãrþi: pe de o parte, aº dori sã mã despart de trup ca sã fiu împreunã cu Cristos, ceea ce ar fi mult mai bine, dar pe
de altã parte, pentru voi este de trebuinþã sã rãmân în trup. Cu o condiþie însã, ca voi sã duceþi o viaþã vrednicã de evanghelia lui
Cristos (Fil 1,20c-24.27a).
Aºa cum se destãinuie în acest fragment al Epistolei cãtre Filipeni, sfântul Pavel (Paul) dã dovada unei persoane profund ataºate de Isus
Cristos. Acest ataºament, Apostolul îl datoreazã Mântuitorului din ziua în care Acesta ºi-a arãtat bunãvoinþa faþã de el. Transpusã în prisma
textului evanghelic, situaþia lui Paul seamãnã cu cea a ultimilor veniþi faþã de care Stãpânul nu are nici o datorie ºi cãrora le aratã o bunãvoinþã
mântuitoare. Când redacteazã aceastã scrisoare, Apostolul se aflã în închisoare ºi nu ºtie dacã îºi va mai recãpãta libertatea sau dacã va fi
dat morþii. Indiferent, însã, de deznodãmânt el ºtie cã îi aparþine lui Cristos ºi, fie cã-ºi va relua într-o zi activitatea apostolicã, fie cã va muri, El
îºi va arãta mãreþia în trupul lui.

Duminica a XXVI-a (A)

Isus a spus mai-marilor preoþilor ºi bãtrânilor poporului: „Ce vi se pare? Un om avea doi fii
ºi a mers la cel dintâi ºi i-a zis: «Fiule, du-te astãzi ºi lucreazã în via mea». Acesta i-a rãspuns:
«Nu vreau!»; dar pe urmã, pãrându-i rãu, s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis la fel. Acesta,
i-a rãspuns: «Da, Doamne, mã duc»; dar nu s-a dus. Care dintre aceºtia doi a împlinit voinþa
tatãlui? Ei au rãspuns: Cel dintâi”. Isus le-a zis: „Adevãr vã spun, cã vameºii ºi desfrânatele vor
merge înaintea voastrã în împãrãþia lui Dumnezeu…” (Mt 21,28-32).
În textul din evanghelia dupã Matei propus pentru aceastã duminicã, text în care, prin intermediul
unei alte parabole Isus Cristos îi invitã pe interlocutorii sãi, mai marii preoþilor ºi bãtrânii poporului, sã
îºi precizeze poziþia faþã de voinþa lui Dumnezeu exprimatã prin Evanghelia sa, accentul polemic
creºte. Atitudinile celor doi fii, trimiºi de tatãl lor sã lucreze în via lui, caracterizeazã, în mare, douã mari
categorii de oameni ai societãþii timpului lui Isus (dar ºi ai societãþii noastre): I. Cei care iniþial ºi declarativ
refuzã împlinirea voinþei divine, ulterior însã se cãiesc ºi îºi schimbã comportamentul orientându-l
cãtre propunerea tatãlui; II. Cei care declarativ se situeazã pe linia voinþei divine, dar, prin
comportamentul lor dau dovadã cã înfãptuiesc contrariul propunerii tatãlui. În text, cele douã categorii
sunt clar exprimate. Din prima fac parte vameºii ºi desfrânatele care s-au cãit ºi ºi-au schimbat viaþa,
în timp ce din a doua fac parte tocmai liderii religioºi ºi politici care, în activitatea lor, fac referinþã
constant la Cuvântul lui Dumnezeu ºi care vor merge pânã acolo încât îl vor persecuta, condamna ºi chiar îl vor ucide pe Isus Cristos. Lectura
unui astfel de text ne obligã ºi pe noi, cei de astãzi, sã discernem, din cuvintele ºi comportamentul nostru, din care categorie facem parte.
Fraþilor, dacã este adevãrat cã în Cristos ne încurajãm unii pe alþii, ne mângâiem în dragoste, suntem uniþi cu Duhul Sfânt, avem
sentimente de iubire ºi compãtimire, atunci faceþi-mi bucuria deplinã prin aceea cã aveþi cu toþii o singurã simþire, o singurã dragoste
ºi un singur gând; nu faceþi nimic din spirit de ceartã sau de mãrire deºartã! Dar sã aveþi destulã smerenie, ca sã-i consideraþi pe
ceilalþi superiori vouã. Fiecare dintre voi sã se gândeascã nu la interesele proprii, ci la binele celorlalþi. Sã aveþi, deci, în voi aceleaºi
simþãminte pe care le avea ºi Cristos Isus... (Fil 2,1-11).
În momentul în care sfântul Paul le adreseazã epistola, din care citim un mic fragment în aceastã duminicã, membrii comunitãþii din Filipi
se aflã în pragul unei diviziuni pe care Apostolul vrea s-o împiedice. Analizând recomandãrile pe care sfântul Paul le face, ne putem uºor da
seama cã în sânul comunitãþii filipenilor are loc un fenomen care tinde sã ia o amploare îngrijorãtoare. Foarte probabil cã în adunãrile
liturgice sau declarativ membrii comunitãþii se încurajeazã, se mângâie reciproc sau îºi exprimã sentimente de iubire ºi compãtimire reciprocã,
în timp ce în viaþa de fiecare zi ajung la comportamente dictate de spirit de ceartã sau de mãrire deºartã. (În aceastã situaþie regãsim
paradigma întâlnitã în textul evanghelic.) Comportamentul creºtinului trebuie, dimpotrivã, sã fie dictat de smerenie, de uitarea de sine în
folosul aproapelui ºi chiar de voinþa de a privilegia interesele celorlalþi faþã de cele personale. Drept argument, Apostolul le pune înaintea
ochilor exemplul despuierii de sine a Fiului lui Dumnezeu care doar atunci când s-a dat pe sine pentru cei mulþi a reuºit sã-i mântuiascã, sã
alcãtuiascã poporul de adoratori ai lui Dumnezeu ºi sã-i conducã la slava Împãrãþiei cerurilor.
12 Anul pastoral
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUÞ
Reformarea cuvintelor (IX)
În tentativa noastrã de a descrie ce este iubirea, în cele opt
episoade de pânã acum, am surprins ceva din multele sale faþete:
iubirea de sine, iubirea de aproapele ºi prietenia. La fiecare pas
am scos în evidenþã pozitivul ºi negativul acestor faþete, cu opoziþiile
corespunzãtoare: instinctul de consevare a vieþii - egoismul, iubirea
dezinteresatã ºi sincerã - iubirea utilitaristã ºi hedonistã, conceptul
antic de prietenie vãzutã ca „amicus alter ego” - homosexualitatea.
În cele ce urmeazã vom încerca sã descriem iubirea ca
legãturã între un bãrbat ºi o femeie. În episodul de faþã ne vom
opri cu precãdere asupra noþiunii de trup. Când vorbim despre
condiþia de a fi bãrbat sau femeie nu putem face abstracþie de
dimensiunea trupeascã.
Prin trup
Diferenþa sexualã este
calea cea mai drepatã pe
care, încã de copii, o
strãbatem pentru a ne da
seama cât de decisivã este
diferenþa ca sã înþelegem
omul ºi realitatea. Primul ºi
cel mai imediat „avertizor”
al acestei evidenþe este
propriul trup.
Creºtinismul a avut
totdeauna o mare stimã
faþã de trup, ba chiar
veneraþie: Dumnezeu,
pentru a se face cunoscut
omului, a luat trup (cf. Ev 10,5). Cristos a înviat din morþi în trupul
Sãu adevãrat, în trupul Sãu adevãrat s-a înãlþat la cer ºi cu trupul
Sãu vieþuieºte în Sfânta Treime, anticipând destinul nostru final.
În inima credinþei noastre se aflã dogma întrupãrii: „Credem
în Dumnezeu care este Creatorul trupului; credem în Cuvântul fãcut
Trup pentru a rãscumpãra trupul; credem în învierea trupului,
împlinirea definitivã a creãrii ºi a rãscumpãrãrii
trupului”(Catehismul Bisericii Catolice 1015).
Dacã nu se poate nega cã Biserica rezervã o specialã atenþie
trupului, se cuvine sã remarcãm cã nici lumea nu glumeºte deloc!
Niciodatã trupul nu a fost atât de preamãrit, îngrijit, adulat, expus
ca astãzi. Nu trebue sã ne batem gura prea mult ca sã o
demonstrãm, ajunge sã ne uitãm în jur...
De aici se deduce cã existã o sintonie totalã între creºtinism ºi
mentalitatea dominantã? Creºtinismul ºi lumea sunt pe aceeaºi
lungime de undã? Ca sã nu dãm un rãspuns pripit ºi superficial,
prin urmare greºit, sunt necesare câteva precizãri.
Sfânta Scripturã ºi Familia
Prin „trup” înþelegem corpul viu
În tradiþia de 2000 de ani a Bisericii, ori de câte ori s-a pus în
discuþie învãþãtura despre corp s-a folosit termenul trup (caro, în
latinã). „Cred în învierea trupului” sunt cuvintele Credo-ului recitat
de credincioºi în fiecare colþ al pãmântului la Sfânta Liturghie de
duminicã. Acelaºi Credo, în versetul sãu central, spune: „S-a
întrupat” („Et incarnatus est”).
Care este motivul acestei alegeri? Trup (caro), faþã de corp,
considerat mai ales în funcþie de aspectul sãu organic ca simplã
realitate neînsufleþitã, îndicã corpul viu. În trup omul este strãbãtut
de dorinþã ºi angoasã, de bucurie ºi durere, de iubire... pânã
într-acolo cã toate acestea îi dau substanþiala sa identitate. Limba
germanã menþine o
preþioasã distincþie -
prezentã în mai micã sau
mai mare mãsurã ºi în
limba românã - între
Körper (corpul neînsufleþit)
ºi Leib (trupul viu, caro). În
rest, sã nu uitãm cã
limbajul este mereu
reflexul unei mentalitãþi ºi
trãdeazã o viziune despre
lume. Confuzia, voitã sau
nu, între cei doi termeni,
acordând privilegiu – cu
pretenþia de a da credit
caracterului ºtiinþific –
versiunii mai „obiective” corp, ar putea indica o periculoasã
nivelare prin care omul este redus la o unicã dimensiune.
Trend-ul dominant ne oferã probe zdrobitoare. Ajunge sã
citãm câteva. Mã gândesc, în special, la atenþia obsesivã
acordatã aspectului exterior al trupului, care ocupã în mod
necruþãtor timpul ºi spaþiul oamenilor din Nordul planetei: Beauty
center, Sãlile, Centrele de chirurgie esteticã cresc ca numãr; cifra
de afaceri cu produse de industrie cosmeticã se mãreºte,
parcurile ºi spaþiile verzi din oraºe sunt din ce în ce mai puþin
ocupate de copii la joacã dar invadate de neobosiþi practicanþi
ai footing-ului, jogging-ului ºi cine mai ºtie ce...
Dacã atenþia obsesivã acordatã aspectului exterior al trupului,
pe de o parte, riscã sã asfixieze din ce în ce mai mult eul, pânã
la a-l vlãgui de tot, pe de altã parte - ca douã feþe ale aceleiaºi
medalii - încolþeºte cu tot mai multã vigoare o mentalitate
„animalistã” care transformã dreptul animalelor de a fi respectate
ºi apãrate într-un fel de exaltare necondiþionatã ºi astfel tinde sã
le ridice la un rang care, în mod periculos, este tot mai puþin

rezervat fiinþelor umane.
Ambele exemple ne folosesc doar pentru a combate
excesele! Cât de departe de o asemenea sensibilitate (ºi câtã
omenie conformã inimii omului) se aflã în cuvintele unui creºtin
din vechime:
„De-aº putea eu sã dau atâta slavã trupului cât i-a dat Cel
care l-a fãcut (...). Gândeºte-te la Dumnezeu întrutotul atent ºi
dedicat acesteia: mâna sa, simþul sãu, lucrarea sa, planul sãu,
înþelepciunea sa, providenþa sa ºi mai ales afectul sãu prin care
i-a definit trãsãturile. Tot ceea ce lua formã în lut era miºcat de
gândul îndreptat la Cristos (Tertulian, Resurrectio carnis, 6.).
Trupul ºi sufletul sunt una
De unde provine reducþia omului la o „singurã dimensiune”?
Rãdãcinile sunt adânci. Ele se afundã pânã la originile gândirii
occidentale.
Omul este limitat - îmbãtrâneºte, se îmbolnãveºte, moare - e
în mod iremediabil condiþionat în timp ºi spaþiu. Totuºi inima sa
are o sete de nestins - doreºte sã iubeascã ºi sã fie iubitã pentru
totdeauna - raþiunea sa nu poate fi opritã din cãutarea adevãrului
în întregime. Omul apare ca enigmatic purtãtor al unei excentricitãþi
deosebite: limitat, deºi capabil de infinit (de aceea medievalii îl
numeau capax Dei).
Atunci când evidenta ºi structurala „aplecare” a sufletului cãtre
trup este vãzutã ca inconciliabilã, aceasta se datoreazã faptului
cã în gândirea clasicã - dar în parte ºi în gândirea medievalã ºi
modernã - s-a elaborat o viziune dualisticã conform cãreia numai
Anul pastoral 13
sufletul, odatã cu eliberarea sa de trup - condamnat fãrã apel la
corupere ºi moarte - ar fi destinat nemuririi.
Pentru Platon trupul era închisoarea sufletului, locul în care
acesta trebuia sã sufere o pedeapsã pâmânteascã temporarã,
dupã care sã se întoarcã acasã, în Hiperuraniu, regatul rarefiat al
ideilor pure.
Nu-i greu de înþeles cã deprecierea trupului derivã din aceastã
concepþie chiar dacã cu nuanþe ºi ponderi diferite. Concepþia are
o aºa înrãdãcinare în istoria umanã cã va pãtrunde ºi pe câmpul
experienþei creºtine. Anumite interpretãri specifice monahismului
oriental, sau fenomenul eremitic din deºert, ºi nu numai, pot fi
exemple în acest sens. O misticã de calibrul Sfintei Ecaterina,
realistã pânã în mãduva oaselor, considera trupul ca paries
animae, adicã egal sufletului.
Amintim ºi viziunea de sorginte manihesitã a Catarilor care,
radicalizând primatul spiritului (principiu al binelui) asupra materiei
(principiu al rãului), aveau sã ajungã la dispreþul sexualitãþii ºi al
cãsãtoriei. Chiar dacã erezia catarã a fost extirpatã într-o perioadã
relativ scurtã de timp, influxul sãu va dura ºi peste secole în cultura
europeanã. Mãrtuie stã stilnovismul, o concepþie spiritualistã
despre iubire ºi despre femeie care avea sã pãtrundã adânc în
literatura ºi în imaginarul colectiv al lumii occidentale.
Existã însã ºi o altã viziune despre om, cu totul originalã,
profund unitarã, ale cãrei rãdãcini sunt ºi mai îndepãrtate:
antropologia biblicã. Asupra acesteia ne vom opri în episodul
urmãtor.
(V
(Vaa urma)

Copiii, într-o nouã aventurã la V

într-o ara Împreunã 2008
Vara
Era la începutul lunii august. La intrarea în Oratoriul Sfântul Leonard Murialdo, din Popeºti-Leordeni, erau sute de copii ce aºteptau cu
nerãbdare sã înceapã activitãþile; numeroase persoane erau cu copiii la uºa Biroului pentru înscriere. Aºteptarea era mare, se auzeau
glasuri de copii ce ºopteau: când începe? Toþi aºteptau sã porneascã împreunã cu animatorii într-o nouã aventurã, mai frumoasã, mai
palpitantã, plinã de bucurii în care sã devinã mai siguri pe ei înºiºi...
Odatã cu începerea primei zile, toþi copiii doreau sã afle povestea SABIEI DIN STÂNCÃ, sã afle cine este personajul principal al scenetei ºi
cel care timp de douã sãptãmâni îi va însoþi pe toþi în acea frumoasã aventurã a Verii Împreunã 2008. Aºchie, un copil ca mulþi alþii, începe un
drum plin de primejdii, de învãþãminte ºi de succese pentru ca, mai apoi, sã devinã Marele Rege Arthur . Uneori, drumul este obositor, nu
numai pentru Arthur dar ºi pentru copiii prezenþi; soare puternic, nãduºealã ºi sete mare, dar, cu puþin sacrificiu, toþi depãºesc zilele fierbinþi
ale lui august...
Cei 300 de copii înscriºi la Vara Împreunã au fost cãlãuziþi ºi îndrumaþi de 40 de animatori, care au învãþat sã fie responsabili, educatori
ºi martori. Fiecare dintre ei a fãcut unele sacrificii pentru ca
Vara Împreunã sã se desfãºoare bine.
Cei prezenþi au învãþat sã fie solidari cu cei în suferinþã.
Astfel, la iniþiativa copiilor care au renunþat la banii de
buzunar, s-au strâns de 1000 RON, ce au ajuns la sinistraþii
din Moldova.
Zi dupã zi, timpul a pãºit lin pe drumul ce îl parcurge ºi
cele douã sãptãmâni s-au scurs pe negândite... Aventura
copiilor cu Arthur s-a terminat prin încoronarea acestuia
ca Rege al Angliei ºi prin instituirea mesei rotunde cu cei
12 cavaleri. Motto-ul tuturor a fost ªi tu poþi deveni REGE...
Toþi s-au simþit extraordinar în aceastã aventurã
minunatã în care fiecare dintre ei PUTEA DEVENI REGE...
Toþi au plecat spre casele lor cu entuziasmul acestei
aventuri, aºteptând o nouã experienþã la ANUL...
14

Pr
Pr.. prof. dr
dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ Saul, fariseu
În ultimul articol l-am urmãrit pe Saul venind la Ierusalim, oraº luminatã: „Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinedriu, numit Gamaliel1,
care a fãcut o impresie ciudatã asupra tânãrului din Tars. Ierusalimul învãþãtor al Legii, stimat de tot poporul, ºi a cerut ca oamenii aceºtia sã
nu era aºa cum ºi-l închipuia, totuºi pentru el rãmânea o autoritate fie scoºi afarã pentru puþin timp ºi le-a spus: Bãrbaþi israeliþi, aveþi grijã
a templului, casa Domnului, locuinþa simbolicã a unicului ºi la ce aveþi de gând sã faceþi cu oamenii aceºtia. Nu de mult, s-a ridicat
adevãratului Dumnezeu. Aici, la ºcoala lui Gamaliel, se formeazã Teudas spunând cã el este cineva, iar numãrul bãrbaþilor care l-au urmat
viitorul Apostol al neamurilor. a fost cam de patru sute, el a fost ucis ºi toþi care îl urmaserã au fost
Numai când pelerinii s-au împrãºtiat la sfârºitul sãrbãtorilor de împrãºtiaþi ºi n-a rãmas nimic din ei. Dupã el, s-a ridicat Iuda Galileeanul,
Paºte ºi Ierusalimul a revenit la modul sãu obiºnuit de viaþã, Saul a în zilele recensãmântului, ºi a atras poporul dupã el. A murit el ºi toþi cei
gãsit timp sã se gândeascã la viitorul sãu. El ne relateazã cã a devenit care l-au urmat au fost risipiþi. Aºadar, vã spun: nu vã mai ocupaþi de
fariseu: „Dacã un altul crede cã-ºi poate pune încrederea în trup, cu oamenii aceºtia ºi lãsaþi-i, cãci, dacã
atât mai mult eu, circumcis în a opta zi; din poporul lui Israel, tribul planul acesta sau lucrarea aceasta
lui Beniamin, evreu dintre evrei; dupã Lege, fariseu” (Fil 3,4-5). este de la oameni, se va nimici; dar,
Pentru evanghelistul Luca, acest fapt are sã fie cu totul natural dacã este de la Dumnezeu, nu-i veþi
pentru cã spune despre Paul: „ªtiind cã o parte dintre ei sunt saducei, putea nimici; nu cumva sã ajungeþi
iar cealaltã parte farisei, Paul a strigat în Sinedriu: Fraþilor, eu sunt sã luptaþi împotriva lui Dumnezeu.
fariseu, fiu de farisei. Eu sunt judecat pentru speranþa în învierea Iar ei l-au ascultat” (Fapte 5,34-40).
morþilor” (Fapte 23,6). Cu alte cuvinte, Saul nu ar fi fãcut altceva decât Probabil, un tânãr nou venit ºi
sã accepte, fãrã o decizie conºtientã, opþiunea religioasã a pãrinþilor. entuziast ca Saul a cãutat cu
Este totuºi improbabil ca Luca sã aibã dreptate. Fariseii nu aveau o pasiune îndrumarea lui Gamaleil:
prezenþã permanentã în Galileea ºi deci pãrinþii sãi nu puteau sã „Eu sunt bãrbat iudeu, crescut în
facã parte din aceastã sectã în Giskala. Dacã un fariseu mergea în Tarsul Ciliciei, în cetatea aceasta, la
Galileea, cum ne relateazã uneori evangheliile, aceasta se datora picioarele lui Gamaliel, educat
unor vizite scurte, el ocupându-se de strângerea zeciuielilor ºi de întocmai dupã legea pãrinþilor,
calitatea produselor alimentare pentru Ierusalim. ªi este greu de devenind zelos pentru Dumnezeu
acceptat cã pãrinþii lui Paul ar fi devenit farisei în Tars; în diaspora nu aºa cum sunteþi voi toþi astãzi” (Fapte
existau farisei. Deci, Saul a putut sã-i întâlneascã pe farisei numai 22,3); pentru cã nu putea decât sã
la Ierusalim. ia foarte în serios gândirea fariseicã
Ce l-a atras pe Paul în acel grup? Dacã motivul care l-a dupã care „un om ignorant nu poate
determinat pe Paul sã meargã la Ierusalim era sã trãiascã într-o fi sfânt”. Observarea meticuloasã a
lume autentic iudaicã, atunci fariseismul era unica alegere posibilã. poruncilor cerea o cunoaºtere
Nu putea sã devinã preot pentru cã era din tribul lui Beniamin (cf. Fil detaliatã nu numai a legii scrise, ci
3,4-5). În religia mozaicã, preoþia era moºtenitã ºi Saul ar fi trebuit ºi a interpretãrii sale tradiþionale
sã fie nãscut din tribul lui Levi. Ar f putut sã meargã la saducei, dar care era recunoscutã ca o lege
aceºtia proveneau din nobilimea sacerdotalã ºi din familiile bogate oralã. Toate acestea au avut urmãri
ºi trãiau departe de restul populaþiei faþã de care aveau un oarecare practice în stilul de viaþã al tânãrului
dispreþ. Ambele grupuri din care proveneau membrii lor erau foarte fariseu. Consensul privind ceea ce
puþin disponibile faþã de nou veniþi. Un evreu foarte bogat ºi influent trebuia sã fie fãcut, era elaborat în
provenind din diaspora ar fi putut, poate, intra în acel cerc închis; studiu ºi în discuþia comunitarã ºi,
dar un necunoscut, un tânãr de 20 de ani, nu avea nici o ºansã. deci, putem deduce cã el a petrecut
În schimb, fariseii îi primeau cu bunãvoinþã pe nou veniþi; ei aveau un timp considerabil cu colegii sãi.
un program de reformã relativ la iudaism, pentru cã intenþionau sã Aceastã tendinþã a fariseilor de a se concentra în grupuri, era întãritã ºi
formeze o nouã identitate socialã ºi religioasã pentru evreii care de o constatare evidentã cã viaþa se simplifica dacã luau masa împreunã
veneau aici sã gãseascã o lume care era în dezvoltare ºi în cu lumea care respecta exigenþele standard ale puritãþii rituale. Ei puteau
schimbare. Nu aveau puterea de a-ºi impune gândirea ºi, totuºi, sã fie pe deplin ei înºiºi numai cu persoanele care aveau aceeaºi gândire.
încercau continuu sã influenþeze clasa guvernantã acordându-i Prânzul împreunã era culmea vieþii lor de grup. Nu trebuie sã ne
susþinere politicã ºi sã cucereascã respectul claselor inferioare, imaginãm o atmosferã pasionalã de grup ºi de competiþii exhibiþioniste.
explicându-le cerinþele legii în câmpul vieþii domestice de fiecare zi. Simeon, fiul lui Gamaliel, evocã plastic atmosfera febrilã a dezbaterilor
Mai bine de douã treimi din învãþãturile lor care au ajuns la noi se continue: „Am crescut zi dupã zi printre Înþelepþi ºi nu am gãsit nimic mai
refereau la legile alimentare, puritatea ritualã pentru mese, calitatea bun pentru o persoanã decât tãcerea. Lucrul principal nu este
ºi zeciuiala produselor agricole. interpretarea legii, ci a o pune în practicã ºi cine multiplicã cuvintele,
Perioada petrecutã de Saul la Ierusalim a coincis cu înflorirea face pãcat” (Tratatul Aboth 1,17 în „Mishna”).
marelui maestru fariseu Gamaliel, faimos pentru toleranþa sa Saul nu a fost imun la toate acestea. Din contrã, a fost complice

la Ierusalim
voluntar la ele. Scriind, mulþi ani mai târziu, ºi evocând acel timp din
viaþa sa pe care l-a repudiat complet, nu va reuºi sã întreþinã o notã de
autosatifacþie plãcutã: „ªi pentru cã eram plin de zel pentru tradiþia
[primitã] de la strãmoºi, îi întreceam în iudaism pe mulþi de o vârstã cu
mine din neamul meu” (Gal 1,14).
„Tradiþia strãmoºilor mei” conþine implicaþii fariseice clare ale Legii
orale, în timp ce tonul combativ ºi spiritul competitiv erau caracteristicile
apartenenþei la un grup d’élite. Saul era mândru cã fãcea parte dintr-o
minoritate de acest gen, dar nu exagera. Nu susþine cã ar fi fost cel mai
bun fariseu în sensul absolut, dar
cel mai bun dintre cei de-o vârstã
cu el. Mai mult, era un rezultat al
unui respect total, pentru cã Saul
era un evreu asimilat de diaspora,
devenind fariseu mai târziu.
Trebuie sã fi avut circa 20 de ani
când a început, în timp ce alþii ca
Simeon al lui Gamaliel, probabil au
fost îndoctrinaþi din copilãrie.
Energia ºi dedicarea totalã pe
care Saul le scoate în evidenþã în
afirmaþiile sale, cã ar fi reuºit un
succes semnificativ, scoate la
ivealã faptul cã a muncit mai puþin
sau deloc pentru a se întreþine. Ben
Sirah începe sã dezvolte contrastul
sãu între cel care munceºte
manual ºi un student, un studios
cu aceste cuvinte: „Înþelepciunea
cãrturarului se dobândeºte-n
ceasuri anevoioase; înþelept poate
deveni cel liber de grijile vieþii” (Sir
38,24) ºi ajunge pânã la a exclude
de la înþelepciune „pe orice dulgher
ºi meºter care lucreazã zi ºi
noapte” (Sir 38,27).
Orice activitate manualã era o
distragere de la studiul legii. E
posibil ca Sf. Paul sã fi fost susþinut,
din punct de vedere economic, de
familia sa. Dacã aceasta a avut resurse pentru a-i asigura o educaþie
costisitoare la Tars, ar fi putut continua sã-l susþinã ºi la Ierusalim. Era un
motiv de mândrie pentru pãrinþi, faptul cã el s-ar fi întors pe pãmânturile
din care ei au fost exilaþi cu forþa.
1
Gamaliel este unul dintre cei mai cunoscuþi rabini. Aici este vorba de
Gamaliel (în ebraicã = recompensa lui Dumnezeu) cel Bãtrân, care era fiul
sau nepotul lui Hillel, ºi care a activat între anii 25-50 d.C. Este maestrul Sfântului
Paul (Fapte 22,3), cunoscut pentru erudiþia ºi spiritul sãu pacifist. În Mishna se
spune despre el: „Odatã cu moartea lui Raban Gamaliel cel Bãtrân, s-a terminat
respectul adevãrat faþã de Lege ºi au dispãrut puritatea ºi cumpãtarea”. Celãlalt
Gamaliel este nepotul acestuia ºi este cunoscut pentru activitatea sa din jurul
anilor 90 d.C.
15
Reguli pentru
familia creºtinã:
copii - pãrinþi
Copii, ascultaþi de pãrinþii voºtri, în
Domnul, cãci aºa este drept. Cinsteºte
pe tatãl tãu ºi pe mama ta, aceasta este
cea dintâi poruncã însoþitã de o
promisiune: ca sã-þi fie bine ºi sã trãieºti
mult timp pe pãmânt.
Iar voi, pãrinþilor, sã nu-i provocaþi pe
copiii voºtri la mânie, ci creºteþi-i în
disciplina ºi învãþãtura Domnului.
(Efeseni 6,1-4)
Anul Paulin
Vã prezentãm câteva repere ale anului pastoral
2008-2009, dedicat Sfântului Paul.
Deschiderea noului an pastoral va aveal loc, la nivel
diecezan, în ziua de sâmbãtã, 4 octombrie, la Sfânta
Liturghie de la ora 18.30, în catedrala Sfântul Iosif.
Cu aceastã ocazie va fi lansatã ºi o broºurã ce conþine
câteva propuneri de catehezã pentru acest an ºi întâlnirile
din parohii. Catehezele sunt inspirate din învãþãturile
Sfântului Paul despre iubire (1Cor 13), despre legãtura
dintre bãrbat ºi femeie (1Cor 7), despre taina cãsãtoriei
(Ef 5). Un loc aparte este dedicat capitolului 18 din Faptele
apostolilor, care descrie întâlnirea dintre apostolul Paul
ºi soþii Priscila ºi Acvila. E vorba de o familie de buni creºtini
care îl sprijinã pe Paul în munca sa apostolicã, ºi care
devine, la rândul sãu, propovãduitoare a Evangheliei.
Dorim sã ne însuºim stilul ºi metoda sugerate de
Faptele Apostolilor, 18. În acest sens, mai multe cupluri
de soþi pregãtesc aceste cateheze pentru a le þine în
diferitele parohii ale diecezei în lunile noiembrie,
decembrie, februarie ºi martie.
Din cuprinsul anului pastoral amintim un pelerinaj, la
sfârºitul lunii aprilie 2009, ºi cursurile de formare
permanetã de la Mãnãstirea fraþilor carmelitani, din luna
mai.
Pr
Pr.. FFABIAN
ABIAN MÃRIUÞ
16 Oameni ai credinþei
Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃ
Iacob, fratele Domnului
Acest apostol poartã ºi supranumele fratele Domnului pentru
a se deosebi de celãlalt Iacob, care se numea cel Mare. Din
evanghelia lui Marcu (15,40) ºtim cã apostolul Iacob era cunoscut
ca cel Mic. Din acelaºi context cunoaºtem ºi numele mamei sale
care, împreunã cu alte femei vrednice, era sub crucea lui Isus la
moartea sa; numele ei era Maria. Apostolul Paul, în scrisoarea
cãtre Galateni (1,18) noteazã direct ºi oarecum lapidar cu prilejul
venirii sale la Ierusalim: ”Nu am vãzut vreun altul dintre apostoli,
cu excepþia lui Iacob, fratele Domnului!”. Evident, am luat acest
titlu de cinste din scrisoarea lui Paul.
Apostolul Paul, îl pomeneºte citându-l pe
nume pe acest apostol al lui Isus, tãcut dar
respectat de toþi ceilalþi, pentru rolul sãu
deosebit pe care el îl îndeplinea, acela de
gazdã la Ierusalim.
Pe de altã parte, în Vechiul Orient, rudele
apropiate între ele nu sunt numite dupã
gradul de rudenie ce le leagã de familie, ci
sunt chemate, pur ºi simplu, fraþi sau surori.
În Noul Testament nu întâlnim în nici un loc
termenul fraþii sau surorile lui Isus cu referire
la copiii Mariei sau ai lui Iosif, cãci
apartenenþa la Isus nu are nimic de-a face
cu legãturile de sânge sau de rudenie.
Biserica nu este niciodatã fondatã pe
raporturi ambientale, adicã pe raporturi de
rasã, de clasã sau de culturã. Ea are alte
criterii, iar pe parcursul a douã mii de ani
ne-a demonstrat din plin acest lucru! Pe de
altã parte, evangheliºtii Marcu ºi Luca îl
numesc pe apostolul Iacob, fiul lui Alfeu. Noi
ºtim cã în aceastã calitate, apostolul Iacob
a luat parte la principalele momente din
viaþa Mântuitorului. Este ºi el prezent la
apariþiile lui Cristos cel Înviat (1Cor 15,7) ºi
asistã la Înãlþarea Domnului, fiind prezent
cu ceilalþi apostoli în cenacol (Fap 1,12-14).
Apostolul Petru îl anunþã primul pe Iacob
cã a fost eliberat (Fap 12,17), iar Paul îi face
o vizitã la Ierusalim (Gal 1,18-19). Poate cea mai importantã
informaþie provine tot din scrisoarea cãtre Gal 2,9, unde se spune:
”Iacob, Chefa ºi Ioan, consideraþi stâlpii” Bisericii de la Ierusalim.
ªtim, de asemenea, cã în calitatea sa de primul episcop al
Ierusalimului a luat cuvântul în plenul primului conciliu, care s-a
þinut în acest oraº în jurul anilor 49/50. L-am numit pe Iacob
apostolul tãcut ºi cred cã acest titlu i se potriveºte foarte bine.
Despre el se poate spune cã a fost un slujitor tãcut ºi harnic în via
Domnului!
Cât priveºte autorul scrisorii lui Iacob, trebuie spus cã este o
temã complicatã ºi controversatã, de aceea recomand doar citirea
respectivei scrisori fãrã a mai intra în alte amãnunte suplimentare.
De altfel, când vorbim despre autenticitatea unei opere biblice,
nu trebuie sã ne punem prea multe întrebãri referitoare la modul
cum a fost ea scrisã, la data când a fost scrisã ºi, mai ales, la
posibilul autor care a scris-o. Foarte important este sã acceptãm
canonul Vechiului ºi al Noului Testament, care a fost recunoscut
oficial de Bisericã, convinºi fiind cã în aceste opere biblice ne
vorbeºte însuºi Dumnezeu. De aceea, ne adresãm la Sfânta
Liturghie, ori de câte ori se citeºte atât din Vechiul, cât ºi din Noul
Testament cu expresia Cuvântul Domnului,
pentru cã ºtim ºi credem cã ceea ce s-a citit
este Cuvântul Domnului, care este vestit
pentru noi ºi pentru viaþa noastrã de zi cu zi.
Viaþa apostolului Iacob, fratele
Domnului, ca ºi a altor apostoli, este sãracã
în informaþii, dar bogatã în fapte de slujire
a Domnului. De aceea tradiþia, cultura ºi
arta creºtinã abundã în referinþe care, de
cele mai multe ori, au mers mult mai
departe interpretând aspecte sau fapte din
viaþa sa, fãcându-le ºi mai vii ºi, implicit, mai
actuale. Spre exemplu, tradiþia creºtinã a
fãcut ulterior din viaþa sfântului Iacob un
adevãrat tezaur viu de credinþã ºi speranþã
creºtinã ºi care a îmbãrbãtat în mod
continuu generaþii ºi generaþii de creºtini.
Pe la mijlocul secolului întâi, apostolul Iacob
a fost conducãtorul comunitãþii de la
Ierusalim ºi, mai târziu, a devenit ºi primul
episcop al Oraºului Sfânt. Conform
istoricului bisericesc, Eusebiu de Cesareea,
apostolul Iacob a fost numit de
contemporanii sãi cel Drept murind ca
martir în vremurile tulburi în care a ºi trãit.
Faptul cã a purtat supranumele de cel Drept
se datoreazã, cu siguranþã, unui fapt real,
legat fie de caracterul sãu imparþial, fie de
relaþiile sale drepte cu cei din jurul sãu.
Apostolul Iacob este prezentat mai ales
în arta picturalã. El era îmbrãcat cu o tunicã ºi cu un paliu, nu
purta barbã ºi era relativ tânãr. Astfel, este prezentat creºtinilor în
celebrul mozaic din cupola bazilicii Sfântul Ioan din oraºul Ravenna.
Acest mozaic provine din secolul al V-lea, când oraºul Ravenna
cunoºtea apogeul forþei sale culturale ºi religioase.
Sã luãm aminte la un citat, plin de gânduri bune din scrisoarea
apostolului Iacob: ”Fraþii mei, dacã cineva dintre voi rãtãceºte
departe de adevãr ºi un altul îl întoarce, sã ºtie cã cel care îl întoarce
pe un pãcãtos de pe drumul rãtãcit, îºi va salva sufletul de la
moarte ºi va acoperi o mulþime de pãcate!” (5,19-20).
 Din viaþa Arhidiecezei 17
Pr. EUGEN BORTOª

Arhidieceza noastrã este mai bogatã

cu apã ºi invocarea Sfintei Treimi, una ºi nedespãrþitã,
pãstrãm ºi întãrim legãtura noastrã de credinþã cu
Dumnezeu Întreit în acele lãcaºuri în care ne adunãm
ca popor sfânt, consacrat Domnului. Episcopul a
transmis celor prezenþi, binecuvântarea ºi bucuria
Înalt Preasfinþitului Arhiepiscop, mulþumind
autoritãþilor locale, credincioºilor ºi tuturor preoþilor
care au muncit pentru a se ajunge la frumoasa zi a
încununãrii atâtor eforturi. Un cuvânt de mulþumire
deosebit a fost adresat actualului paroh, pr. Alois Ilieº,
un om optimist incorigibil.
Faptul cã alãturi de credincioºii acestei comunitãþi
mici au fost prezenþi ºi alþii, veniþi din alte localitãþi,
faptul cã peste 20 de preoþi s-au unit cu Episcopul lor
în rugãciune ºi în oferirea Jertfei Sfinte, a adãugat o
notã de catolicitate celebrãrii trãite de toþi cei de faþã.
Doamne Sfinte, Stãpân al timpului ºi al istoriei, care
dai mereu creºtere Bisericii Tale, îþi mulþumim cã ai
dat Arhidiecezei noastre încã un sfânt altar consacrat
Sâmbãtã, 6 septembrie 2008, comunitatea catolicã din în biserica din Caracal. Rãsplãteºte cu viaþa veºnicã dar ºi cu
Caracal, judeþul Olt, a trãit un eveniment deosebit. De mai mulþi multã binecuvântare pe acest pãmânt pe toþi cei care ne-au
ani, prin eforturi mari depuse de Pãstorul Arhidiecezei, fãcut ºi ne fac bine pentru numele tãu. „Unde doi sau trei se
Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, cu sprijinul autoritãþilor adunã în numele meu, sunt prezent ºi Eu în mijlocul lor.”
locale din acest oraº, cu munca ºi iniþiativa pãrintelui Gheorghe
Coºa, paroh la Slatina, care avea ca filialã comunitatea din
Caracal, s-a început ºi dus la bun sfârºit construcþia unei
frumoase biserici cu hramul Inima Neprihãnitã a Sfintei Fecioare
Maria. Lucrãrile le Bisericã, la casa parohialã ºi la amenajãrile
din jur au durat mulþi ani, contribuþie aducându-ºi ºi ceilalþi
preoþi parohi ai acestei comunitãþi: pr. Daniel Abalintoaiei, pr.
Nicolae Iojã, pr. Vincenþiu Vochin ºi, mai ales, actualul paroh,
pr. Alois Ilieº.
Aºa cum a menþionat parohul în cuvântul de la începutul
celebrãrii, acolo unde cu ani în urmã erau bãlãrii, gunoaie,
ºerpi, câini vagabonzi, acum se ridicã spre cer un turn de
bisericã, ca un deget care atrage atenþia omului de astãzi cã
pe pãmântul acesta noi, oamenii, nu avem o locuinþã
permanentã, cã suntem creaþi pentru Dumnezeu, iar scopul
nostru este sã ajungem odatã acolo, unde Domnul Cristos a
mers sã ne pregãteascã un loc, în Paradis. Acolo, în Caracal,
este un altar acum consacrat de Episcopul Auxiliar Cornel
Damian prin rugãciune ºi ungerea cu Sfânta Crismã ºi pe acest
altar zilnic se va celebra jertfa mântuitoare a Sfintei Liturghii.
Acolo credincioºii au o bisericã sfinþitã solemn ºi în ea ei
vor asculta Cuvântul Sfânt al Domnului. Inimile lor vor fi încãlzite
prin sfinte rugãciuni ºi, plecând apoi în casele lor întãriþi, vor
rãspunde mai bine fiecare la chemarea personalã a Domnului.
Episcopul Cornel a început predica sa cu aceste cuvinte:
„Consacrãm acest altar ºi sfinþim aceastã bisericã astãzi în
numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Duhului Sfânt.” Noi toþi cei botezaþi
18 Istorie ºi spiritualitate

ANCA CIOBANU

Îl cãutãm imediat pe Dumnezeu

atunci când suferim...”
Câþi dintre no,i în suferinþã, a se face iertatã de
mai mult ca oricând, nu L-au binefãcãtorul martiraj pe care,
cãutat pe Dumnezeu? Suferinþa în iubirea ei, a avut cumplitul
este “Dumnezeu aproape”, curaj sã i-l cearã”. Sã ne
sublinia Vladimir Ghika în lãsãm, aºadar, cu încredere
lucrarea Gânduri pentru zilele ce deplinã în mâinile lui
vin. Convorbiri spirituale. Iatã cã, Dumnezeu experimentând
prin suferinþã, creºte în dimensiunea purificatoare a
intensitate nevoia de a ne suferinþei.
apropia de Dumnezeu, de a ne Suferinþa este un mister
lãsa pãtrunºi de graþia divinã. menit a ne face sã creºtem în
Multe se cunosc despre viaþa credinþã, speranþã ºi iubire:
Monseniorului, poate mai puþin “ Credinþa în Dumnezeul iubirii
despre opera sa teologicã, de care nu ne face niciodatã sã
aceea articolul de faþã îºi suferim în zadar, speranþa în
propune sã prezinte aspecte din comorile inimii Dumnezeului
lucrarea despre suferinþã, parte iubirii, gata pentru a rãsplãti
integrantã a operei sus într-un mâine veºnic, iubire
menþionate. pentru Dumnezeul iubirii care
Vladimir Ghika ne vorbeºte ºtim cã ne iubeºte chiar ºi
despre suferinþã prin gânduri atunci când Providenþa Sa ne
impregnate de o filosofie loveºte ºi de la care aºteptãm
catolicã deosebitã, ce-ºi propun cu atât mai multã iubire cu cât
inþelegerea condiþiei de om suntem mai crunt loviþi”.
supus pãcatului ºi implicit atins Intim legatã de suferinþã
de suferinþã; sensul distructiv al este porunca iubirii de
suferinþei trebuie sã facã loc aproapele, accentua Vladimir
adevãratului scop al acesteia ºi Ghika: “Mai bine decât
anume mântuirea sufletului. În suferinþa nimic nu lãmureºte
faþa durerii, a suferinþei, sufletele noastre asupra
întrebarea care ar trebui sã ne nevoilor, dorinþelor ºi
preocupe nu e legatã de ceea ce bucuriilor fraþilor noºtri. Existã
reprezintã suferinþa, în prezent, pe pãmânt, cât de ceea o comuniune umanã tristã ºi preafericitã care ne face sã
ce devine ea în perspectiva mântuirii. înþelegem ce suferã fratele nostru odatã ce am suferit ºi
Atitudinea creºtinilor în faþa suferinþei trebuie sã urmeze noi”. Educaþi prin suferinþã creºtinã putem sã refacem în
exemplul lui Cristos, de supunere ºi de încredere totalã în jurul nostru o lume mai bunã: “sã facem sã coboare din
Dumnezeu. Monseniorul ne redã expresiv aceastã idee: ceruri pe pãmânt, asupra fraþilor noºtri, o mulþime fericitã
“atitudinea noastrã în întreaga suferinþã trebuie sã fie ca de binefaceri”.
cea a unui copil în timpul unei operaþii salvatoare ºi Suferinþa ne înalþã, este o cale spre sfinþenie atunci
sângeroase la care mama, cu inima sfâºiatã, îi cere când este acceptatã ºi înþeleasã corect. În acest sens
copilului sã se supunã fãrã rezistenþã, pentru a se Vladimir Ghika ne este exemplu de viaþã. Am putea sã-l
însãnãtoºi: el, copilul, nu se mai zbate, îºi lasã mâna în numim pe monsenior suferind între suferinzi , un martir al
mâna mamei, ochii privesc în ochii care-l vegheazã, ºi, credinþei, truditor al Împãrãþiei lui Dumnezeu, cel ce
convins cã totul este spre binele sãu, acceptã totul, în ºi-a pus viaþa în slujba lui Dumnezeu ºi a sãracilor.
siguranþa rãnitã a unei iubiri de care nimic nu-l face sã se Plini de speranþã, continuãm sã ne rugãm ºi astãzi
îndoiascã. [...] a doua zi, mama îl rãsfaþã nebuneºte pentru pentru ridicarea sa la cinstea altarelor, alãturi de toþi
sfinþii.

18 septembrie – Sfântul Iosif
din Copertino (1603 – 1663)
Sfântul Iosif s-a nãscut într-o familie foarte sãracã din satul
Copertino, în apropierea oraºului Brindisi, din sudul Italiei, în ziua
de 17 iunie a anului 1603. Primele luni de viaþã le-a trãit într-un ºopron,
deorece tatãl sãu, Felice Desa, un dulgher, a trebuit sã vândã tot ce
avea pentru a-ºi achita datoriile. Drept urmare, copilãria sfântului
Iosif de Copertino nu a fost una dintre cele mai fericite. Mama sa,
Franceschina Panaca, îl considera o povarã, mai ales dupã ce a
rãmas vãduvã. Pentru a-ºi câºtiga existenþa, Iosif a fost ucenic la un
cizmar, dar – pentru cã era mereu distrat – ucenicia lui s-a încheiat
cu un eºec. Se pare cã, încã din copilãrie, sfântul Iosif a suferit de o
uºoarã formã de epilepsie sau de goluri de memorie, boalã care
l-a þinut departe de ºcoalã aproape trei ani. Chiar dacã s-a vindecat
în mod miraculos, consecinþele bolii erau evidente. A rãmas letargic
ºi absent. Ori de câte ori i se cerea cont de
ceva ce nu fãcuse spunea: „Am uitat!”. Ba mai
mult, din cauza obiºnuinþei de a privi în jur cu
gura deschisã, ceilalþi copii l-au poreclit
„gurã- cascã”.
„Cãlugãrul zburãtor”
A încercat de mai multe ori sã intre în
mãnãstire. Opt luni a stat la cãlugãrii capucini
unde, de mai multe ori, a uitat sã facã ceea
ce i se spusese; într-o zi a pus cratiþele ºi
farfuriile pe podea, neºtiind ce sã facã cu ele.
Ceea ce i-a îngreunat ºi mai mult situaþia a
fost faptul cã a neglijat sã pãstreze aprins
focul de la bucãtãrie. În urma acestei isprave,
a fost înlãturat. Pentru cã un unchi bogat a
refuzat sã-l ajute, deºi ar fi putut, s-a întors
acasã, iar mama sa l-a trimis sã lucreze ca
servitor la cãlugãrii franciscani de la Grotella.
Aici s-a dovedit eficient ºi a demonstrat un
asemenea spirit religios încât a fost admis
ca novice, în anul 1625. Deºi rãmãsese în urmã cu studiile, la
examinãri ºansa a fost de partea lui. Primii candidaþi au rãspuns
atât de bine în faþa examinatorilor încât aceºtia i-au trecut pe toþi
examenul ºi aºa, în 1628, sfântul Iosif a fost consacrat preot. Din
acest moment s-a remarcat în viaþa spiritualã printr-o extremã
austeritate, multe stãri de extaz ºi vindecãri miraculoase. Renumite
sunt repetatele levitaþii – ridicarea ºi miºcarea prin aer a trupului,
fãrã ajutorul nici unei forþe fizice evidente – din care ºaptezeci de
exemple sunt consemnate în cei ºaptesprezece ani pe care i-a
petrecut la Grotella. Cea mai spectaculoasã levitaþie a fost cea în
timpul cãreia sfântul Iosif s-a ridicat pânã la imaginile plasate în
partea de sus a altarului, ajutând niºte muncitori sã ridice Crucea
Calvarului, care mãsura peste zece metri înãlþime. Dar el a reuºit sã
o ridice cu uºurinþã, „ca ºi cum aceasta ar fi fost un pai”, în vreme ce
Sfântul lunii 19
era într-atât de grea încât zece oameni care încercaserã s-o înalþe
nu au reuºit. Aceste levitaþii au fãcut ca Iosif din Copertino sã fie
supranumit „cãlugãrul zburãtor”. Când se afla în starea de extaz,
nimic nu reuºea sã-l „trezeascã”, nici loviturile, nici arsurile sau
împunsãturile. Ducele luteran, Brunswick, a devenit catolic dupã ce
l-a vãzut pe Iosif de douã ori în stare de extaz, în timpul Sfintei Liturghii.
Protectorul astronauþilor
astronauþilor,, al aviatorilor
aviatorilor,,
dar ºi al celor care au de suþinut examene
Aceste fenomene din viaþa sfântului Iosif de Copertino erau atât
de incomode pentru superiorii sãi încât, timp de treizeci ºi cinci de
ani, nu i s-a permis sã celebreze nici o Sfântã Liturghie în public, ori
sã stea împreunã cu confraþii în cor sau în refectoriu.
Sfântul Iosif a fost trimis de superiorii sãi
la papa Urban al VIII-lea, în prezenþa cãruia
a cãzut în stare de extaz, iar Papa a vãzut cât
de evidentã este hipersensibilitatea sa
religioasã ºi a cerut sã fie trimis mai întâi la
Assisi, în anul 1639, unde a rãmas timp de
treisprezece ani într-o completã solitudine
spiritualã ºi, mai târziu, în urma Inchiziþiei din
Perugia, a fost trimis la o mãnãstire a
capucinilor, la Pietrrossa, unde a trãit într-o
izolare asemãnãtoare cu cea a unei temniþe,
pânã când pelerinii l-au descoperit ºi au
început sã-l caute. Imediat a fost mutat la
Fassombrone.
În anul 1655, confraþii sfântului Iosif au
cerut superiorilor sã-l readucã la Assisi; doi
ani mai târziu, sfântul Iosif se întorcea, în cea
mai strictã izolare, la comunitatea din Osimo.
Aici, la 18 septembrie 1663, a murit ºi, tot aici,
a fost înmormântat. Reacþia autoritãþilor a fost
destul de rezervatã, dar imediat s-a nãscut un cult al sfântului Iosif,
încununat de nenumaratele minuni înfãptuite la mormântul lui.
Faptele lui au fost atestate de oameni cu o integritate incontestabilã,
cum ar fi, de pildã, cel care avut rolul de „avocatul diavolului”, în
timpul procesului sãu de canonizare ºi care, ulterior, a devenit papa
Benedict al XIV-lea. Prospero Lambertini, viitorul papã Benedict al
XIV-lea, dupã ce a examinat foarte amãnunþit probele ºi a pus multe
întrebãri, a rãmas impresionat de umilinþa, bunãtatea ºi rãbdarea
sfântului Iosif, iar ca papã, a publicat decretul de beatificare, pe 24
februarie 1753.
În anul 1767, pe 16 iulie, sfântul Iosif a fost canonizat, nu pentru
levitaþiile sale, ci pentru extrema lui rãbdare ºi umilinþã.
Este invocat ca protectorul aviatorilor ºi astronauþilor, dar ºi al
studenþilor ºi al celor care au de susþinut examene.
Prezentare de Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI
20 Arta de a trãi
Copiii emigranþilor,
„orfanii de tip nou ai României”
Schimbãrile socio-economice care s-au produs în þara noastrã
dupã evenimentele din ’89 au determinat fenomenul emigrãrii
românilor spre þãri în care puteau sã gãseascã un loc de muncã
ºi unde munca lor sã fie plãtitã aºa cum se cuvine. Ceea ce i-a
determinat, pe cei mai mulþi dintre români, sã plece peste hotare,
sperând sã obþinã un trai mai bun pentru ei ºi pentru copiii lor, nu
a fost spiritul de aventurã, ci lipsurile, neajunsurile ºi nesiguranþa
zilei de mâine.
Emigrarea, aceastã provocare crucialã a vieþii pe care mulþi
români au trebuit sã o înfrunte, a adus cu sine avantaje, dar ºi
numeroase dezavantaje.
Poate cã cele mai cunoscute ºi mai vizibile efecte ale emigrãrii
sunt: îmbunãtãþirea considerabilã a situaþiei materiale ºi
ºubrezirea, în aceeaºi mãsurã, a familiei ºi a valorilor care o susþin.
Avantajele emigrãrii
Emigrarea aduce avantaje financiare. Românii au printre cele
mai mici salarii medii brute dintre toate þãrile membre ale Uniunii
Europene, fapt care îi determinã sã se bucure din plin atunci când
sunt remuneraþi în þara care s-au stabilit, definitiv sau temporar.
Un alt avantaj al emigrãrii ar fi accesul la un alt tip de culturã,
de civilizaþie, de educaþie ºi, poate, la o tehnologie avansatã.
Uneori, aici este amintitã ºi siguranþa cetãþeanului ºi ºansele mai
mari de a evolua profesional, pe care propria þarã nu le poate
oferi.
Dezavantajele emigrãrii
Un prim dezavantaj al emigrantului este acela cã trebuie sã
ia totul de la capãt. Departe de familie, fãrã o locuinþã sigurã, la
început fãrã un loc de muncã, într-o þarã nouã,
trebuind sã vorbeascã o limbã nouã ºi, de cele mai
multe ori, necunoscutã – cam aceasta este
imaginea începutului de drum, ca emigrant.
Românul care emigreazã poate sã se confrunte
ºi cu problema discriminãrii. Poþi sã fii acceptat de
comunitate ºi, în acest caz, depãºeºti mai uºor
momentul dezrãdãcinãrii ºi eºti ajutat sã-þi gãseºti
un loc de muncã; sau poþi sã fii privit ca un strãin ºi,
în acest caz, apar noi probleme ºi dificultãþi.
Copiii problemã
sau problema copiilor emigranþilor
Plecarea la muncã în strãinãtate presupune
schimbãri majore în viaþa de familie, unele dintre
acestea afectând în mod negativ unitatea ºi
siguranþa familiei. „Cât de multe sunt dificultãþile cu
care se confruntã familia emigrantului! Îndepãrtarea
dintre membrii ei ºi lipsa unitãþii conduc deseori la
ruperea legãturilor de origine. Se stabilesc noi relaþii
ºi iau naºtere noi afecþiuni; sunt date uitãrii trecutul
ºi propriile datorii, sunt puse la greaua probã a
îndepãrtãrii ºi a singurãtãþii. Dacã familiei imigrante
nu i se asigurã o posibilitate realã de integrare ºi
de participare, este greu de prevãzut dezvoltarea
sa armonioasã” (Benedict al XVI-lea, Mesajul Pentru Ziua Mondialã
a Migrantului ºi a Refugiatului, ianuarie 2007).
Revenind la tema materialului nostru, aducem în prim plan o
realitate care a devenit un fenomen îngrijorãtor: copiii, de regulã
minori, pe care pãrinþii plecaþi la muncã i-au lãsat în þarã, în grija
bunicilor, a rudelor sau a prietenilor. La început li se spunea „copiii
cãpºunarilor”; acum se vorbeºte despre ei ca despre „orfanii
emigraþiei” sau „orfanii de tip nou ai României”. Destul de des
auzim despre drama unui micuþ lãsat de pãrinþi în grija cine ºtie
cui, care a devenit victima unui abuz. Bãtuþi, violaþi, alungaþi sau
neglijaþi, uneori chiar de cei care trebuiau sã-i suplineascã pe
pãrinþi, aceºti micuþi ajung în centrele de plasament sau în grija
asistenþilor maternali. Numai în primele ºase luni ale acestui an,
peste 500 de minori au ajuns în grija statului.
 Arta de a trãi 21
Statistici îngrijorãtoare pentru a alina suferinþele acestor
Asociaþia Alternative Sociale ºi UNICEF au „orfani” fãrã voie sau pentru a le
publicat primul studiu amãnunþit privind ameliora situaþia.
problema pãrinþilor plecaþi la muncã în O soluþie pe termen lung poate fi
strãinãtate, iar rezultatele obþinute sunt mai identificarea condiþiilor de creºtere
mult decât îngrijorãtoare. economicã ºi îmbunãtãþirea condiþiilor
De exemplu, peste 100.000 de copii din de trai, evitându-se astfel continuarea
zona Moldovei au cel puþin un pãrinte plecat exodului ºi favorizându-se, ipotetic
ºi mai bine de jumãtate dintre ei provin din vorbind, întoarcerea celor plecaþi deja.
mediul rural. 50% dintre copiii cu ambii pãrinþi „Familiile au dreptul la o ordine socialã
plecaþi în afarã nici mãcar n-au împlinit 10 ani, ºi economicã în care organizarea
iar 16% ºi-au petrecut mai mult de un an fãrã muncii sã permitã membrilor sã
sã-i vadã. „(...) însã principalele consecinþe (ale trãiascã împreunã ºi nu sã
emigrãrii) asupra copilului sunt vizibile în obstaculeze unitatea, bunãstarea,
termeni de suferinþã emoþionalã ºi psihologicã sãnãtatea ºi stabilitatea familiei” (Carta
(...) S-a observat cã aproape o cincime din drepturilor familiei, art.10).
cazurile în care mama migreazã sunt afectate Doctrina socialã a Bisericii cere ca
de o deteriorare a relaþiilor dintre pãrinþi, iar exerciþiul normal al guvernãrii sã
43% dintre aceºtia divorþeazã“, se aratã în devinã «caritate politicã». De aceea,
studiu. instituþiile Statului trebuie sã aibã
permanent în vedere cã „persoana
Odatã rãmaºi singuri… umanã este ºi trebuie sã fie principiul, subiectul ºi scopul tuturor
copiii ai cãror pãrinþi lucreazã în strãinãtate sunt copleºiþi de instituþiilor sociale” (GS 25). Într-adevãr, dacã Statul, susþinut ºi
sentimente de abandon, de singurãtate ºi de nesiguranþã. Astfel, devin de Bisericã, gãseºte cãi de colaborare pentru a putea realiza
vulnerabili în faþa tentaþiilor de tot felul, vulnerabili în faþa riscurilor în mod concret binele comun, putem spera ca viitorul sã nu
sociale legate de consumul de stupefiante, de abandonul ºcolar ºi mai ia tribut emigranþilor obligându-i sã trãiascã departe de
de alte comportamente reprobabile. casã, sã-ºi înjumãtãþeascã familiile ºi sã se simtã strãini printre
Lipsa îndelungatã a pãrinþilor îºi spune cuvântul. Copiii trebuie sã strãini. ªi poate cã cei plecaþi vor reuºi - ajutaþi de instituþii
facã faþã unor sarcini care depãºesc posibilitãþile ºi vârsta lor ºi pentru competente ºi de legi imparþiale - sã poatã realiza marele vis
care nu sunt pregãtiþi. Trebuie sã-ºi asume responsabilitãþi de adult: al emigrãrii: un trai decent alãturi de o familie întregitã ºi fericitã.
spalã, gãtesc, plãtesc facturi ºi, în anumite circumstanþe, trebuie sã
ia singuri decizii importante.
Soluþii paliative
Pentru a umple golul lãsat de absenþa pãrinþilor se încearcã tot
felul de paliative. Pãrinþii vorbesc cu copiii lor pe Internet, dar, din
pãcate, dorul de pãrinþi nu poate fi alinat on-line. Pentru cã se simt
vinovaþi cã ºi-au „abandonat” copiii, unii pãrinþi încearcã sã-ºi
rãscumpere acest sentiment cu bani ºi cadouri scumpe. Dar, din
pãcate, efectul nu este cel scontat; nimic nu poate suplini afecþiunea
pãrinteascã. ªi mai existã ºi riscul ca cei mici sã-ºi formeze o idee
greºitã despre valoarea ºi puterea banului.
Sunt oraºe unde s-au organizat ºedinþe cu pãrinþii pe net. S-a
organizat ºi un forum unde pãrinþii se pot interesa de situaþia copiilor.
Însã nu este suficient sã vorbeºti pe net ca sã-þi dai seama de
problemele cu care se confruntã cineva.
Ce se poate face?
Este destul de greu sã înþelegi o anumitã problemã atunci când
nu eºti direct implicat. Poate cã, totuºi, pãrinþii care doresc sã plece
din þarã ar trebui sã se gândeascã mai mult la copiii lor, pe care îi
lasã acasã. „Familiile trebuie sã fie tot mai conºtiente de atenþia
datoratã fiilor ºi sã se facã subiecþi activi ai unei eficiente prezenþe
ecleziale ºi sociale în apãrarea drepturilor lor” (NMI, 47).
ªi poate cã cei care deþin puterea ar trebui sã se gândeascã cu
seriozitate la aceastã realitate ºi sã gãseascã soluþia cea mai bunã
Sintezã realizatã de CRISTINA ªOICAN
22 In memoriam

Gânduri la moartea unui Tatãl meu s-a nãscut la 1 septembrie 1951, în Nicolae
Bãlcescu, jud. Bacãu.
lucrãtor al cuvântului scris A urmat ªcoala primarã ºi gimnazialã în satul natal.
În copilãrie, a dorit sã devinã preot pentru ca sã predice,
La 17 august 2008, a trecut la cele veºnice Gheorghe Bulai, din Nicolae
inspirat fiind de pãrintele paroh din acel timp, care
Bãlcescu (BC), o persoanã providenþialã. Înainte de evenimentele din 1989,
predica cu mult zel. S-a rugat mult pentru aceasta. În
împreunã cu regretatul pr. Ioan Ciuraru, a fost pe baricade lucrând la
timpul acela se putea da examen la seminar doar o
tipãrirea cãrþilor religioase, riscând libertatea ºi alte privaþiuni din partea
datã la patru ani. Când a terminat gimnaziul, ar fi trebuit
comuniºtilor care controlau ºi supravegheau chiar ºi o maºinã de scris
sã aºtepte trei ani pentru aceasta. Aºa cã a intrat la
dintr-un birou.
ªcoala profesionalã tipograficã din Bucureºti. Dupã trei
Dorinþa lor a fost sã nu lipseascã din nici o familie Cartea de rugãciune,
ani de studiu, a devenit tipograf.
Catehismul ºi colecþia prescurtatã de cântece, numitã Extras care cuprindea
În 1975 s-a cãsãtorit ºi a avut 9 copii. Dupã câþiva
cele mai cunoscute cântece religioase. Aceste cãrþi
ani, a fãcut alte studii în Bucureºti ºi a devenit
erau tipãrite noaptea sau în timpul liber, care era
maistru tipograf. În 1985, pãrintele Ioan Ciuraru a
aºa de puþin, într-un numãr mult mai mare decât
obþinut o aprobare de la statul comunist de a înfiinþa
cel primit prin autorizaþie specialã de la
o micã tipografie catolicã în Buzãu, cu condiþia ca
Departamentul Cultelor.
acolo sã lucreze doar preoþi. Totuºi pr. Ciuraru,
Tipografia bisericii se afla în casa parohialã
întâlnindu-l pe tatãl meu la tipografia din Bacãu,
din Buzãu, unde venea cu trenul ºi, nu de puþine
l-a chemat sã colaboreze cu el la tipografia din
ori, întorcându-se acasã, din cauza oboselii, se
Buzãu. Comunicau pe ascuns, iar când pãrintele îl
întâmpla sã coboare la câteva staþii dupã Bacãu,
chema la Buzãu, parola era: “Como, vino, cã avem
adormind în tren. Sau se odihnea pe vreun palet
un botez”. Astfel tatãl ºtia cã aveau de tipãrit. Pleca
de hârtie din magazie, departe de ochii indiscreþi
de la serviciu sâmbãta dupã-amiaza, lucra zi ºi
ai „îngerului pãzitor” care-l supraveghea. Timpul
noapte în tipografia catolicã din Buzãu ºi duminica
sãu era serviciul, fiind apreciat ca unul dintre cei
noaptea, luni dimineaþa se reîntorcea direct la
mai buni tipografi; familia numeroasã care l-a
serviciu, se odihnea câteva ore pe scaune ºi apoi
susþinut ºi l-a încurajat; deplasãrile la Buzãu;
intra la lucru.
munca grea, de pionierat, pe care o desfãºura
Din 1985 pânã la revoluþie a mers aproape
pentru funcþionarea unui atelier tipografic ºi
sãptãmânal la Buzãu, unde a tipãrit catehisme, mici cãrþi
Biserica pe care o iubea, dovedind aceasta prin participarea zilnicã, dacã
de rugãciune, calendare, iconiþe etc. Riscul era mare,
era posibil, la sfânta Liturghie ºi Împãrtãºanie. Gata sã-i ajute pe toþi cei
dar iubirea sa faþã Dumnezeu ºi Bisericã a fost
care apelau la serviciile sale, nu a spus niciodatã nu, decât atunci când
nemãsurat mai mare.
boala ºi suferinþa ºi, în cele din urmã, moartea l-au luat dintre noi. A lucrat
Dupã revoluþie, tatãl meu a continuat sã colaboreze
pentru Bisericã cu abnegaþie, cu spirit de credinþã ºi sacrificiu ºi, pentru
în diferite feluri pentru rãspândirea Cuvântului lui
a-l rãsplãti, trebuia sã gãseºti alte prilejuri ºi moduri decât plata unei sume
Dumnezeu. Aceasta era bucuria lui cea mai mare, ca
modice de bani.
Dumnezeu sã fie cunoscut ºi iubit. Dupã mulþi ani, un
Înmormântarea a avut loc marþi, 19 august 2008, în localitatea Nicolae
preot i-a spus un lucru care l-a marcat profund: “Îþi dai
Bãlcescu, cu participarea unui numãr foarte mare de credincioºi, colegi
seama cã prin ceea ce tipãreºti, tu predici?” Dupã aceea
de serviciu, prieteni ºi cunoscuþi. Sfânta Liturghie a fost prezidatã de pr.
tatãl meu ne spunea deseori cu multã emoþie: “Ceea ce
Iosif Comoraºu, alãturi de care au concelebrat preoþii Cazimir Budãu, Pavel
am cerut de la Dumnezeu, aceea mi-a dat! Am cerut
Butnariu, Ciprian Budãu ºi pãrintele paroh, Gheorghe Cojocaru.
sã-mi dea harul de a deveni preot pentru a predica. Iar
Dumnezeu a primit jertfa acestui slujitor credincios, iar una dintre fiicele
în planul sãu de iubire, mi-a îndeplinit aceastã dorinþã
sale, Ana-Maria, îi va continua munca de rãspândire a credinþei prin
în felul sãu.”
tipãrirea cãrþilor bune, fiind cãlugãriþã la Fundaþia Fiicele Sfântului Paul din
A plecat dintre noi la Tatãl Ceresc repede ºi suferinþa
Bucureºti.
noastrã e mare, dar avem încredere cã Dumnezeu ºtie
Mulþumim lui Dumnezeu pentru aceºti oameni providenþiali, îl rugãm
ce face, ºi cã toate le permite pentru binele nostru mai
sã binecuvânteze în continuare aceastã muncã ºi pe noi, cei care citim
mare. Îi mulþumim din inimã pentru darul imens al vieþii
aceste rânduri, deoarece Don Bosco spunea: „Vã recomand cu cãldurã,
lui tãticu (aºa cum obiºnuiam sã-i spunem) în viaþa
pentru slava lui Dumnezeu ºi mântuirea sufletelor, difuzarea cãrþilor bune.
noastrã, pentru iubirea sa pentru noi, pentru exemplul
Eu nu ezit sã numesc dumnezeiesc acest mijloc... Difuzarea cãrþilor bune
vieþii sale ºi credem cã el, primind rãsplata slujitorului
în popor reprezintã unul dintre mijloacele prin care se pãstreazã credinþa
credincios, va continua sã ne însoþeascã cu iubirea sa,
în suflete. Câte suflete s-au salvat datoritã cãrþilor bune, câte au fost apãrate
pentru cã iubirea nu moare niciodatã.
de erori ºi câte încurajate sã facã binele! Cine dãruieºte o carte bunã, fãrã
ANA-MARIA
sã aibã alt merit decât înãlþarea unui gând spre Dumnezeu, deja a câºtigat (una din fiicele lui Gheorghe Bulai)
mult în faþa lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu cunoaºte binele pe care îl
produce o carte”. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!
A consemnat pr
pr.. PAVEL BUTNARIU
PAVEL

ANA-MARIA BOTNARU
Revista „Pro Memoria” – nr
nr.. 6 / 2007
ARCB, 2008; 283 p.
Sub egida Centrului Biserica ºi Istoria,
la Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice
de Bucureºti a apãrut nr. 6 / 2007 al
revistei Pro Memoria. Sumarul bogat al
acestui numãr este structurat în cinci
secþiuni: „Din istoria Arhidiecezei“, „Viaþa
culturalã“, „Varia“, „Manifestãri ºtiinþifice“,
„Recenzii“.
Volumul debuteazã cu evocarea
„Arhiepiscopul Ioan Robu: 25 de ani de
pãstorire a Arhidiecezei de Bucureºti ºi 40
de ani de preoþie“, text semnat de pr.
Eugen Bortoº. Un alt moment aniversar îi
prilejuieºte pr. Ieronim Iacob scrierea unui
articol pe tema „125 de ani de la înfiinþarea
Arhiepiscopiei Romano-Catolice de
Bucureºti“.
ÎPS dr. Ioan Robu scrie despre episcopul martir Anton Durcovici: „Noi, cei
care nu am cunoscut nici mãcar pentru o orã închisoarea, ne plecãm în faþa
episcopului. […] Avem cu toþii de învãþat din viaþa ºi opera acestei mari
personalitãþi din viaþa Bisericii noastre locale; Anton Durcovici rãmâne un model
cu o înaltã încãrcãturã spiritualã. Astãzi, în aceastã lume confuzã, avem mare
nevoie de modele ºi valori la care sã ne raportãm”.
În cuprinsul acestui volum, cercetãri istorice minuþioase ne dezvãluie o lume
eroicã ºi luminoasã, a cãrei memorie ne-a fost refuzatã în deceniile cumplite ale
comunismului ateu ºi criminal. Credinþa, munca ºi viaþa celor care ne-au precedat
sunt demne de a fi studiate de specialiºti ºi cunoscute de publicul larg. Dãnuþ
Doboº scoate la luminã pagini „Din istoria episcopiilor de Turnu Severin ºi Argeº“;
Iulius Hering ne prilejuieºte incursiuni în analele parohiilor Romano-Catolice
Târgoviºte, Brãila ºi Ploieºti; pr. Ionuþ-Paul Strejac restituie memoriei noastre un
capitol preþios – „Dezvoltarea comunitãþii greco-catolice din Bucureºti” (III); în fine,
arhiepiscopul Raymund Netzhammer întocmeºte o foarte frumoasã „Schiþã din
istoria Misiunii Romano-Catolice“ – parcurgând acest text, realizãm mai bine în
ce descendenþã ne aflãm. Iar acest lucru ne bucurã, ne umple de smerenie ºi
de speranþã. Istoria Bisericii Catolice din România, izbânzile ei extraordinare
(adesea în împrejurãri vitrege), moºtenirea ei spiritualã ºi culturalã trebuie
cunoscute ºi popularizate. Exact asta face volumul pe care vi-l prezint.
Secþiunea „Viaþa culturalã“ se opreºte asupra istoriei Seminarului Catolic din
Bucureºti ºi a misionarilor verbiþi în Seminarul Teologic din Bucureºti (1930-1946).
Manifestãrile ºtiinþifice evocate în acest numãr sunt lansarea monografiei
parohiei Popeºti-Leordeni ºi sesiunea „Arhiepiscopia Romano-Catolicã de
Bucureºti – 125 de ani de istorie“ – citiþi intervenþiile dr. Dãnuþ Doboº la cele douã
evenimente.
Capitolul de recenzii cuprinde prezentarea succintã a cinci volume – ºi, deci,
tot atâtea invitaþii la lecturã. Aº dori sã vã semnalez în acest sens mai ales
cartea „Martiri pentru Hristos din România, în perioada regimului comunist”.
Revista „Pro Memoria” îºi continuã cu succes misiunea culturalã. În paginile
sale (re)descoperiþi o lume ce nu trebuie uitatã. Încã un amãnunt: textele
contributorilor sunt însoþite adesea de fotografii de epocã ºi imagini de arhivã.
Cercetaþi-le cu atenþie. Ele spun atât de mult!
Diverse 23
Sfatul Medicului
Urechea ºi auzul
Ca oricare organ al corpului, urechea reclamã nu
numai o igienã prin spãlare ºi curãþare, dar ºi o igienã
a auzului.
Copiii trebuie învãþaþi de mici sã-ºi spele atent
urechile. Toaleta corectã implicã spãlarea, ºtergerea
cu prosopul a pavilionului urechii ºi curãþarea cu vatã
a conductului auditiv. Remarcãm cu aceastã ocazie
cã beþiºoarele aflate în comerþ, pentru acest scop, se
cer a fi introduse cu grijã vertical în ºanþul din dreptul
lobulului urechii, cu miºcãri circulare pentru a curãþa
cerumenul ºi a nu pãtrunde prea adânc în ureche.
La copiii mici, rãcelile frecvente pot afecta ºi
urechea. Copilul este agitat, freacându-ºi capul de
pernã. Se va apela la medicul de familie care, în
funcþie de caz, va cere ºi avizul specialistului ORL.
Tratamentul corect al rinofaringitei previne otitele.
Trompa lui Eustache, element anatomic care face
legãtura dintre faringe ºi urechea medie, îºi exercitã
funcþia normalã când respiraþia se face pe nas. În
acest scop se va sufla nasul, întâi o narã ºi apoi
cealaltã, nu ambele deodatã, spre a evita trecerea
germenilor din nazofaringe spre urechea medie.
Igiena auzului este legatã de evitarea zgomotelor
puternice, de ascultarea muzicii stridente, care
bombardeazã urechea cu numãrul mare de decibeli.
La concerte, se va evita aºezarea în raza boxelor
amplificatoare de mare putere. La ascultarea muzicii
în cãºti, se recomandã reglarea prudentã a volumului,
lucru valabil ºi pentru telefoanele mobile.
Este necesarã educarea copiilor, atât în grãdiniþe,
cât ºi în ºcoalã, cã anumite jocuri sunt periculoase ºi
pot duce la scãderea auzului sau chiar la pierderea
lui. Se va evita, de asemenea, lovirea peste ureche
chiar în joacã sau suflatul zgomotos în ureche,
declanºarea în apropierea urechii a unor zgomote
de mare intensitate.
Audiograma, ca un control obiectiv, este
recomandatã la copiii preºcolari care urmeazã sã
meargã la ºcoalã, în vederea unui bun randament
ºcolar.
Controlul auzului este important ºi la adulþi, în
special la cei care, din punct de vedere profesional,
pot suferi deteriorãri ale auzului: personal care
lucreazã în locuri de muncã cu zgomote puternice,
muncitori la ciocane pneumatice, telefonie,
aeroporturi etc.
La vârstnici, controlul auzului se va efectua în
vederea evaluãrii necesitãþii ºi tipului de protezã
auditivã.
Dr
Dr.. BEATRIX PAL
BEATRIX
24 Micul prinþ

rãmas la poarta lui Van. Drumeþul, la rândul sãu, reuºi sã-ºi astâmpere
Pov setea bând cu plãcere de la Van o canã întreagã de socatã rãcoritoare.

t, ãr estea
Cam aºa se scurgea viaþa locuitorilor din þara diferitã.
Într-o bunã zi, ajunse acolo un drumeþ strãin cãruia, rând pe rând,
ii d i dupã obicei, Van îi oferi un sorbet rece de lãmâie, bucãtarul îl îmbie sã

fer guste din bucatele-i calde ºi gustoase, zidarii se oferirã sã-i clãdeascã o

i te casã cu balcon, iar alþii chiar îi oferirã ba câte un televizor, ba un cal cu

Pr
Pr.. ADRIAN BOBORUÞÃ
Copii, aþi auzit de þara diferitã ? Vizitatorii, chiar la intrare, întâlnesc
un om, pe nume Van, ce le oferã tuturor celor însetaþi rãcoritoare,
îngheþatã, limonade sau, dupã voie, apã din fântânã, rece ca gheaþa.
Dar nu numai strãinilor. La fel, într-o frumoasã zi de varã, unul dintre
locuitorii acelei þãri, trecând pe lângã casa lui Van, se trezi îmbiat
sã-ºi astâmpere setea:
- Vãd cã eºti asudat ºi ars de soare, îi spuse
Van. Fã-mi plãcerea ºi acceptã un pahar de socatã
rece!
- Aº bea cu plãcere, îi spuse omul, dar vezi,
eu confecþionez linguri ºi polonice din lemn ºi nu ºtiu
cui sã le ofer. Gãseºte-mi fãrã zãbavã niºte vecini
care au nevoie de linguri, iar eu am sã-þi beau socata.
La aceste cuvinte, lãsându-l pe trecãtor la poartã,
Van se duse alergând la hanul de la rãscruce. Acolo, îºi zise, este o
bucãtãrie ºi, de bunã seamã, au nevoie mereu de linguri ºi de polonice
noi. La vatrã, ascultându-l, bucãtarul îi spuse:
- Cum sã nu! Sunt binevenite lingurile drumeþului acestuia, dar,
mai întâi de toate, aflã pe cineva care sã-mi mãnânce bunãtãþile ce
le-am gãtit pentru prânz. Van nu mai stãtu pe gânduri ºi merse
degrabã la niºte zidari din apropiere spunându-le:
- Aþi trudit atât, cred cã sunteþi flãmânzi! Mergeþi iute la han ºi
astâmpãraþi-vã foamea!
- Mulþumim, îi spuserã zidarii. Ce-i drept, abia aºteptam sã
îmbucãm ceva, dar nu putem accepta aºa! Mai avem încã vlagã
destulã sã zidim ceva. Dacã vrei, înainte de a prânzi, iþi sãpãm o altã
fântânã. Van acceptã bucuros propunerea deoarece se gândi cã în
chipul ãsta putea sã le ofere trecãtorilor ºi mai multã apã rece.
ªi uite aºa, dragi copii, dupã ce sãparã fântâna cea nouã în curtea
lui Van, zidarii merserã ºi mâncarã cu poftã bucatele bucãtarului de la
han care, încântat, acceptã bucuros lingurile ºi polonicele drumeþului
teleguþã, o umbrelã, perii, sfârleze ºi câte ºi mai câte… Numai cã, deºi
drumeþul era þinta tuturor ofertelor ºi atenþiilor, în rãstimp, toþi alergau
neostoit de la unii la alþii… Ca sã-i poatã oferi apã proaspãtã drumeþului,
Van le propunea celor cu teleguþa sã accepte un alt televizor din partea
celor cu umbrela care, la rândul lor, dupã ce se vedeau îmbiaþi sã meargã
la hanul bucãtarului ca sã mãnânce ceva, le ofereau ºi ei zidarilor perii
sau sfârleze astfel încât serviciul lor sã îi fie trebuincios strãinului în trecere.
Drumeþul, însã, îi refuzã rând pe rând spunându-le:
- Nu pot primi nimic câtã vreme nu reuºesc sã
vã ofer ºi eu ceva care sã vã fie de folos! ªi, spunând
acestea, strãinul scoase din desagã o pungã mare
plinã cu þechini strãlucitori. Oferindu-i, le spuse:
- De aici înainte, nu veþi mai fi nevoiþi sã alergaþi
în toate pãrþile ca sã oferiþi darurile ce vi le propuneþi
unii altora. Cu banii ãºtia Van va putea plãti pe oricine
va dori sã-ºi astâmpere setea la poarta lui. Þechini va
primi la rândul sãu de la zidarii care vor voi sã-i zideascã
un gard sau un zid de care are nevoie sau de la bucãtar, când va
merge sã guste bunãtãþi la han. La fel, zidarii sau bucãtarul vor primi
bani ori de câte ori vor merge sã bea limonada de la Van, iar cei care
vor sã dãruiascã sfârleze vor primi þechini din partea celor care vor sã le
ofere periuþe.
Zâmbind, strãinul care cunoºtea bine firea omeneascã, continuã
zicând: - Luaþi bine aminte, dragii mei, banii sunt buni nu ca sã-i aduni
împreunã cu nefericirea, ci doar ca, folosindu-i, sã poþi dãrui mai lesne.
La aºa idee, toþi ramaserã încântaþi de faptul cã folosind bani nu mai
trebuiau sã alerge atâtea drumuri fãrã de folos ºi cã, de acum înainte,
puteau sã-ºi dedice mai bine ºi mai mult timp unii altora. Cum toþi erau
de acord, drumeþul cel strãin rãmase ºi organizã prima Bancã în þara
diferitã, þarã care, într-un fel, este asemenea þãrilor noastre cu toate cã
este o deosebire: în þara lui Van, banii nu sunt strânºi pentru a avea cât
mai mulþi, ci doar pentru a putea oferi bucurie celorlalþi.
Voi ce pãrere aveþi, copii? Ce ar trebui schimbat în þara noastrã:
inima sau scopul pentru care sunt strânºi banii?

Copiii se întreabã…
în Diavolul are gheare?
Diavolul poate lua multe înfãþiºãri. Când i-a ispitit pe Adam ºi Eva, era un ºarpe. Dar nu uita
cã la început Satana a fost înger. Aºa cã, de obicei, el nu aratã ca în costumele de Halloween:
roºu, cu furcã ºi coarne! Mai degrabã, diavolul cautã sã parã bun ºi frumos, sperând cã o sã
ne poatã pãcãli. Încearcã sã ne atragã la rele, ca apoi sã ne spunã cã nu meritãm sã fim copiii
lui Dumnezeu ºi cã nu putem fi iertaþi. Dar sã þii întotdeauna minte cã Dumnezeu este mult mai
puternic decât Satana (nici nu se comparã!), ºi cã harul Lui ne dã putere împotriva înºelãciunilor
diavolului. ªi apoi, Dumnezeu îi iartã întotdeauna pe cei cãrora le pare rãu de greºelile lor.
Verset cheie: ªi nu este de mirare, cãci ºi Satana însuºi se preface cã este un înger al
luminii (2Cor 11,14).
Versete ajutãtoare: Lc 11,4; In 8, 44
(adaptare de LIANA GEHL dupã 205 Questions Children Ask about God)
 Suflet tânãr 25
Gândul meu pentru tine/ri
Pr
Pr.. D ANIEL BULAI
DANIEL
Dragã prietene,
Vreau în aceste rânduri sã-þi vorbesc despre îndemnul de a cãuta mãrturia autent autentiicã a Evangheliei în propria viaþã viaþã. În
perioada 4-7 septembrie 2008, m-am retras, împreunã cu un grup de tineri, din diferite parohii din Arhidieceza noastrã, departe de
zgomotul ºi agitaþia zilnicã, pentru a studia „aºteptãrile tânãrul de astãzi”. Printre multele preocupãri am descoperit cã tânãrul este
însetat de tot ceea ce este nou, cã este marcat de tot ceea ce i se oferã cu insistenþã ºi cã este atras de cel care îi oferã ceea ce este
interesant... În timpul programului, am fost plãcut surprins de întrebarea unui tânãr care mi s-a adresat astfel: Pãrinte, Cristos este
pentru noi o mãrturie a iubirii lui Dumnezeu, Sf. Paul este um martor al lui Cristos, sfinþii sunt ºi ei martori..., dar eu vreau sã întâlnesc
martori ai Evangheliei lângã mine. Unde sã-i caut? Dau mãrturie cã am asistat la o discuþie profundã... Am trecut cu tema acestei
întrebãri cãlãtorind prin modelul familiilor creºtine, prin apostolatul preoþilor, prin viaþa bisericii locale, prin influenþa mijloacelor de
comunicare de azi, prin societatea pe care o cunoaºtem... ºi, de fapt, am descoperit cã totul începe de la mãrturia autenticã a
Evangheliei în propria viaþã. Pentru cã suntem aproape de începutul unui nou An Pastoral, an în care vom privi cu atenþie la Sf. Paul,
sã încercãm, sã fim noi, înainte de a aºtepta de la alþii, martori autentici ai lui Cristos pentru cei care cautã martori!

Mesajul Final al Întâlnirii Echipei Diecezane

din Arhidieceza de Bucureºti,
Mãnãstirea Carmelitanilor Desculþi,
Snagov 4-7 septembrie 2008

Noi, tineri dintre tinerii grupurilor parohiale din Arhidieceza

Romano-Catolicã de Bucureºti, dorim sã vã împãrtãºim din
bucuria celor trãite ºi învãþate cu ocazia Campusului de Formare
pentru noua echipã diecezanã, desfãºurat la Mãnãstirea
Carmelitanilor Desculþi (Snagov).
Aici ne-am reamintit scopul pentru care am fost creaþi, acela
de a-L cunoaºte, a-L iubi ºi a-L sluji pe Tatãl Nostru ºi astfel sã
dobândim viaþa veºnicã.
Trãind într-o societate în care Dumnezeu este din ce în ce
mai marginalizat, suntem datori sã vorbim despre faptul cã viaþa
noastrã, în absenþa Lui, este lipsitã de sens.
Noi, cei dintâi, împreunã cu tinerii pe care îi cunoaºtem, vom
încerca sã fim primii martori ai Evangheliei dupã exemplul
Sfântului Apostol Paul.
Tot cu acest prilej am înþeles, împreunã, cât de importantã
este comunicarea, spre a ne cunoaºte, ºi iubirea, spre a ne sluji
unii pe alþii. Vrem sã încheiem transmiþându-vã o învãþãturã care
ne-a rãmas adânc întipãritã în inimi: “Ceea ce noi numim
suferinþã, Dumnezeu numeºte - Am nevoie de tine!.” Aºadar,
împreunã sã fim puternici, curajoºi ºi totodatã toleranþi !
Aºa sã ne ajute Dumnezeu!
Echipa Diecezanã

Paginã realizatã de Roxana Rottaru

26 Lecturi
ANA-MARIA BOTNARU
Avertisment sau divertisment?
Pr
Pr.. Claudiu Dumea – „Istoria unei miºcãri religioase. Martorii lui Iehova”
Ed. Sapientia, Iaºi, 2008; 77 p.
Recenzându-i numeroase cãrþi, am ajuns sã cred cã autorul,
pr. Claudiu Dumea, nu-mi poate rezerva vreo surprizã editorialã.
Obiºnuitã cu volume masive, doldora de citate excepþionale,
comentate erudit ºi înþelept, m-am uitat cam lung la cãrticica
dedicatã istoriei Martorilor lui Iehova. Mi se pãrea cam subþire…
Vai, cât m-am înºelat! Abia când am isprãvit-o, am înþeles de ce
pãrintele nu a produs o carte masivã: pãi, ce
rost are sã te complici dacã poþi tranºa
chestiunea în vreo… 70 de pagini?
Avertismentul. Autorul schiþeazã o istorie
a acestei miºcãri, de la întemeierea sa, la
sfârºitul sec. al XIX-lea, ºi pânã în prezent.
Insistã asupra unor figuri-cheie, de la
întemeietorul Ch.T. Russell, continuând cu J.F.
Rutherford ºi N.H. Knorr. Foarte importantã, în
aceste pagini, este dezvãluirea contrastului
dintre esenþã ºi aparenþã. „Martorii lui Iehova
constituie un grup de credincioºi care
considerã cã lumea este, în esenþã, rea.
Afirmã cã sunt singurii deþinãtori ai adevãrului
în lume ºi cã oricare organizaþie umanã, în
afarã de a lor, este sortitã nimicirii care nu
poate întârzia mult. Refuzã sã serveascã
statul, întrucât, dupã pãrerea lor, orice stat este
manipulat de Satana. Refuzã categoric sã constituie o bisericã ºi
sã fie consideraþi ca atare. Aºadar, din punct de vedere sociologic,
ei constituie o sectã în sensul strict al cuvântului. O sectã pe cât de
radicalã, pe atât de agresivã”.
Miza manipulãrii unor sume uriaºe (principiul „pentru fiecare
zece dolari donaþi, un vot“ – p. 27), centralizarea absolutã ºi controlul
strict al organizaþiei, în ciuda pretenþiei cã fiecare „pionier“ (predicator)
este „hirotonit de Iehova însuºi” (p. 74), taxarea gândirii critice drept
„pãcat împotriva Duhului Sfânt“, acapararea totalã a existenþei de
cãtre sectã ºi ruperea oricãror legãturi cu lumea exterioarã, obsesia
milenaristã ºi certitudinea cã singurii care se vor mântui sunt Martorii
lui Iehova, ura activã ºi propaganda feroce împotriva Bisericii
Catolice, aspecte aberante legate de „morala sexualã“ (cazuri de
tolerare tacitã a adulterului, homosexualitãþii ºi zoofiliei – pp. 62-63)
sau aberaþii medicale ce pot fi taxate drept crimã (pãrinþi ce refuzã
îndârjit o transfuzie care ar salva viaþa copiilor lor).
Pe lângã disciplina draconicã a Martorilor lui Iehova, controlul
absolut al minþii, al voinþei, al timpului ºi al vieþii private, ascultarea
catolicã (oricât ar fi de strictã) pare o dulce vacanþã alãturi de
prieteni…
În spiritul adevãrului, pr. Dumea nu ezitã sã sublinieze
persecuþiile atroce la care martorii au fost supuºi în anumite þãri
(mai ales în Africa), precum ºi buna-credinþã a unora dintre cei
care intrã în sectã, faptul cã ei „îl cautã sincer pe Dumnezeu“,
„duc o viaþã corectã ºi onestã“ (p. 74).
Divertismentul. Deºi Cristos afirmã rãspicat cã nici îngerii din
ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl cunoaºte ceasul (de pe urmã), Martorii
lui Iehova se încãpãþâneazã sã prezicã
sfârºitul lumii. ªi aici începe hazul. Prima
strigare: 1914. Nimic. A doua: 1925. Nimic! A
treia: 1975. Nimic !!! ªi tot aºa.
Copleºiþi de ironiile tuturor, conducãtorii
organizaþiei au lãsat-o mai moale cu
predicþiile, dar membrii sectei continuã sã
creadã cã sunt singurii care se vor mântui. ªi
sã nu credeþi cã aºteptarea lor este pur
spiritualã (ca a tuturor creºtinilor). Nu. Ea
îmbracã forme cât se poate de concrete:
oamenii îºi vând proprietãþile, îºi
abandoneazã serviciul sau studiile, sperând
sã vadã cu ochii lor distrugerea acestei lumi
corupte, pe care o urãsc din tot sufletul (uitând
cã ea este creaþia lui Dumnezeu ºi cã Isus a
promis sã fie cu noi pânã la sfârºitul
veacurilor…).
Cele mai „grele“ dovezi ale manipulãrii sunt de naturã
scripturisticã: I. vãzând cã „profeþia“ nu s-a împlinit, fiecare
conducãtor „ajusteazã“ sau contrazice pur ºi simplu scrierile
spirituale, de inspiraþie „divinã“, ale predecesorului sãu; II. o
traducere a Bibliei care nu respectã textul original, ci îl „adapteazã”,
pentru a se potrivi cu doctrina iehovistã (pp. 52-54).
Pe pãrintele Claudiu Dumea îl admiram pentru erudiþia sa.
Mai nou, mã încântã umorul sãu. Iatã o mostrã: „în 1925 vor învia
principii, adicã patriarhii Vechiului Testament: Abraham, Isaac,
Iacob, David, alþi profeþi ºi drepþi din vechime. […] Rutherford a
construit la San Diego, în California, o vilã somptuoasã, pentru a-
i primi cum se cuvine pe oaspeþii cereºti. Vila, cu zece camere ºi
douã etaje, mobilatã ultramodern… [etc.] Dar iatã cã trece anul
1925 ºi principii nu se prezintã la întâlnire. S-o fi întâmplat ceva cu
ei, fiindcã drumul din cer pânã la pãmânt nu este tocmai scurt ºi
nici uºor. […] În 1926, încã sunt aºteptaþi. […] În 1930, Rutherford
însuºi îºi pierde rãbdarea ºi se instaleazã în vila pregãtitã oaspeþilor
nepunctuali. În ea va locui pânã la moarte (1942). “
Micuþa carte a pãrintelui, îmbinând just avertismentul ºi
divertismentul, este un excelent instrument educativ ºi pastoral,
dar ºi o carte de vacanþã. A se citi neapãrat!
 Educaþie media 27
CRISTINA GRIGORE

Parabole cinematografice
Wall-E. O lecþie de umanitate
Obiºnuiþi sã stãm zilnic câteva ore bune în faþa televizorului, WALL-E încearcã sã o
cu telecomanda în mânã, trecând de la un canal de televiziune la “îmblânzeascã”. Îi aratã Wall-E
altul, probabil cã vizionarea unui film a devenit doar un mijloc secvenþe din filmul de Animaþie, Comedie, SF
pentru a alunga plictiseala sau pentru a face ca timpul sã treacã dragoste ºi câteva dintre SUA, 2008.
mai repede. Filmul este, însã, ºi un instrument cultural, iar unele obiectele pe care le-a Regie: Andrew Stanton.
filme sunt adevãrate parabole, poveºti din care putem învãþa o “descoperit” printre Voci: Ben Burtt, Elissa Knight,
lecþie de viaþã. gunoaie: o veiozã, un cub Jeff Garlin, Fred Willard, MacInTalk.
Este cazul recentului film de animaþie WALL-E, o producþie Rubik, o brichetã de a Durata: 98 min.
americanã lansatã la Los Angeles, în iunie, din acest an ºi care cãrei flacãrã EVE rãmâne
ajunge ºi pe marile ecrane româneºti în luna septembrie, în uimitã pentru cã nu mai vãzuse aºa ceva pânã atunci. În cele
premierã pe þarã. Este o coproducþie a studiourilor de animaþie din urmã, WALL-E îi oferã o plantã pe care a gãsit-o printre
Pixar ºi a casei Disney, în regia lui Andrew Stanton. ªi, deºi, e un gunoaie ºi pe care a crescut-o într-o gheatã. EVE, fiind o
film de animaþie, nu se adreseazã doar copiilor ci ºi adulþilor care, cãutãtoare de vegetaþie, o ia imediat, dar contactul cu planta
poate, vor învãþa din el mai multe decât copiii. provoacã oprirea mecanismului ei. WALL-E încearcã în zadar sã
o repunã în funcþiune ºi, în cele din urmã, nava spaþialã se
Singur pe lume întoarce pentru a o recupera pe EVE. Roboþelul îndrãgostit nu
WALL-E (voce Ben Burtt) e un vrea sã se despartã de aleasa lui,
roboþel sufletist ºi curios, rãmas ºi se agaþã de navã, zburând prin
singur pe planeta Pãmânt. Oamenii spaþiu pânã la astronava oamenilor.
au abandonat Planeta, plinã de
gunoaie ºi lipsitã de viaþã, ºi au plecat O altfel
în spaþiu. Viaþa lui WALL-E pe pãmânt de planetã
e monotonã: toatã ziua adunã Pe nava Axiom – o arcã futuristã
gunoiul ºi îl preseazã în cuburi pe a lui Noe – oamenii supravieþuiesc
care apoi le depoziteazã unul peste de ºapte sute de ani într-un mediu
altul formând adevãraþi zgârie-nori foarte luxuos. Fãrã sã facã nici cel
de gunoi. Seara se întoarce “acasã” mai mic efort fizic, deoarece toatã
(remorca unui camion), unde munca este depusã de roboþi,
colecþioneazã lucruri care au apaþinut oamenii de pe nava Axiom sunt
cândva oamenilor ºi pe care aceºtia obezi ºi incapabili sã se miºte singuri.
le-au aruncat. Uneori mai face ºi greºeli, ca atunci când a distrus Se deplaseazã cu ajutorul unor fotolii plutitoare ºi, tot cu ajutorul
un inel cu diamant... Dar a pãstrat cutia. Unul dintre lucrurile pe lor, comunicã între ei ºi chiar mãnâncã. Dupã ce este reparatã,
care le-a gãsit printre gunoaie ºi la care þine foarte mult, e o veche EVE încearcã sã-l trimitã pe WALL-E înapoi pe pãmânt, dar el refuzã,
casetã video cu musicalul “Hello, Dolly!”, al lui Gene Kelly (1969). Îi fiind hotãrât sã rãmânã alãturi de ea. Între timp, cãpitanul navei,
place sã-l priveascã pe Michael Crawford cum îi cântã iubitei lui vãzând planta lui WALL-E, îºi dã seama cã planeta Pãmânt ar
“It Only Takes a Moment” (“Nu dureazã decât o clipã”), ºi observã purea fi locuitã din nou, dar pilotul automat al navei are alte planuri.
cu atenþie cum cei doi iubiþi se þin de mânã. Singurul lui prieten e Filmul este plin de umor ºi ironie, dar ºi de romantism ºi poezie.
un gândãcel. Cei doi protagoniºti, WALL-E ºi EVE, trãiesc, în felul lor, o miºcãtoare
Pe site-ul oficial al Dragoste la prima vedere poveste de dragoste. Aceste creaturi antropomorfizate – îndeosebi
filmului www.wall- expresivul WALL-E – transmit sentimente cu mult mai umane decât
Când, dupã câteva sute de ani, o
e.com sunt disponibile în alte filme de animaþie. Probabil cã aceastã poveste de dragoste
navã spaþialã aterizeazã pe pãmânt
fundaluri pentru îi va face pe tineri sã-i îndrãgeascã pe cei doi roboþi. Adulþii vor
ºi din ea iese o sondã în formã de ou,
ecranul computerului, nota o subtilã avertizare legatã de consumul haotic ºi de poluarea
EVE (voce Elissa Knight), un evaluator
jocuri pentru copii mediului.
extraterestru al vegetatiei, pentru
inspirate din film, Pentru copii, filmul subliniazã virtutea curajului ºi a dãruirii de
WALL-E e dragoste la prima vedere.
secvenþe video din film. sine.
EVE însã nu are sentimente ºi micul
28 Din istoria Bisericii
Pr
Pr.. EMANUEL DUMITRU
Creºtinismul daco-roman
între secolele IV - VI
În numãrul trecut al revistei, în centrul atenþiei s-a aflat situaþia
creºtinismului în zona Dobrogei, motiv pentru care vrem sã
rãmânem tot în zona teritoriilor româneºti pentru cã este un tãrâm
mai puþin cunoscut în istoria lui frãmântatã din perioada migraþiilor.
Ritul ºi cultul creºtinismului daco-roman
În absenþa izvoarelor scrise, analiza ritului ºi a cultului din
fostele provincii dacice, în perioada premergãtoare secolului VII,
rãmâne o misiune dificilã. Se pot admite totuºi câteva ipoteze.
Ritul presupune folosirea a trei mijloace de expresie: limba
liturgicã, actul liturgic ºi materia (obiectele de cult). Începând cu
secolul IV, apar schimbãri în rit ºi, mai ales, în diciplina ecleziasticã.
Nu ºtim dacã aceste scimbãri s-au fãcut simþite în zona nord-
dunãreanã, dar având în vedere orientarea fostelor provincii dacice
spre Illyricum ºi spre Roma, în general, putem presupune cã a
existat o influenþã occidentalã în rit, în acest sens pledând ºi
termenii creºtini de origine latinã rãmaºi în limba românã. Termenii
latini care exprimã la români noþiunile fundamentale ale credinþei
creºtine (creºtin – christianus, cruce – crux, Dumnezeu – Dominus
Deus, înger – angelus, a boteza – baptizare, rugãciune – rogatio
etc.) au apãrut ºi s-au fixat în latina vorbitã în Dacia postromanã
din secolele IV-V, pãstrându-se pânã astãzi în limba românã.
În ceea ce priveºte riturile funerare pe teritoriul fostelor
provincii dacice, trebuie remarcat faptul cã, pânã în prezent, nu a
fost descoperit nici un mormânt, sigur creºtin, databil înainte de
secolul al VI-lea. Spre acest secol religia creºtinã din fostele
principate dacice a fãcut progrese considerabile, în pas cu
dezvoltarea instituþionalã a întregii Biserici. Se continuã folosirea
incineraþiei pânã spre secolele VIII-IX, când începe sã disparã
treptat, în jurul secolului al X-lea generalizându-se ritul înhumãrii.
Probleme de jurisdicþie bisericeascã
Cãtre secolul al VI-lea, dar ºi înainte, creºtinii daco-romani se
aflau, probabil, sub jurisdicþia episcopatelor de pe malul Dunãrii.
Prezenþa obiectelor creºtine de origine orientalã, datate în secolele
V-VI, descoperite în teritoriul fostelor provincii dacice, nu atestã
dependenþa comunitãþilor creºtine daco-romane faþã de patriarhia
constantinopolitanã, ci indicã, mai degrabã, mobilitatea
negustorilor din provinciile orientale ºi prosperitatea economicã a
imperiului. Jurisdicþia romanã era pe deplin exercitatã în acea
perioadã, dovada cea mai concludentã regãsindu-se în
configuraþia ecleziasticã datã zonei Illyricum de cãtre împãratul
Iustinian (nãscut în Dacia).
Începând din secolul IV, prefectura Illyricum-ului a intrat în sfera
de jurisdicþie a patriarhatului din Roma. Patriarhul din
Constantinopol nu avea în Europa decât provinciile ecleziastice
Tracia, Moesia Inferior ºi Scytia Minor (Dobrogea). Curând acesta
ºi-a manifestat tendinþa de a-ºi subordona teritoriile din Illyricum-
ul Oriental (diecezele Dacia, cu cinci provincii ºi Macedonia, cu
ºase provincii). În contextul încercãrilor pontifilor romani de a salva
dreptul lor de jurisdicþie asupra provinciilor balcano-dunãrene,
papa Damasus I (366-384) a înfiinþat, în anul 380, vicariatul
Tesalonicului. Titlul de vicar apostolic, recunoscut episcopului de
Tesalonic, era dovada delegaþiei episcopului Romei în Illyricum,
adevãrat patriarh al Occidentului.
Influenþa civilizaþiei bizantine la nivel ecleziastic se fãcea deja
simþitã în rândul comunitãþilor creºtine de la Dunãre. În teritoriile
fostelor provincii dacice, ritul avea influenþe orientale, dar limba ºi
jurisdicþia erau latine pentru cã, prin intermediul vicariatului de
Tesalonic, Roma administra diecezele dunãrene. Deciziile
Conciliilor de la Constantinopol (381) ºi Calcedon (451), cu
canoanele nr. 3 ºi 28, au întãrit prestigiul episcopilor Bizanþului,
care considerau cã este legal sã intervinã în administraþia
ecleziasticã a zonei Illyricum. Pe parcursul crizelor nestorianã ºi
monofizitã, chiar dacã unii episcopi ilirici s-au apropiat de
Constantinopol, contactele comunitãþilor creºtine daco-ilirice cu
Roma, atunci când contextul istoric o permitea (nu era afectat de
invaziile goþilor, hunilor, gepizilor, avarilor sau slavilor), s-au
menþinut sub papii: Gelasius I (492-496), Anastasius II (496-498),
Symmachus (498-514) ºi Hormisdas (514-523).
Vicariatul din Tesalonic a funcþionat, fãrã întrerupere, din secolul
al IV-lea pânã în secolul al VI-lea, când împãratul Iustinian - Flavius
Petrus Sabbatius Justinianus -(527-565) a înfiinþat în localiatea sa
natalã (Tauresium), în Dacia Aurelianã, Arhiepiscopia Prima
Iustiniana (535). Nou înfiinþatei arhiepiscopii i s-au repartizat
mitropoliile ºi episcopiile din urmãtoarele provincii ale prefecturii
Illyricum: Dacia Mediteraneea, Dacia Ripensis, Moesia Prima
(Superior), Praevalitana, Macedonia Secunda, Dardania ºi o parte
din Pannonia Secunda. Vicariatul patriarhal al Romei a trecut,
aºadar, la arhiepiscopatul Primei Iustiniana cu episcopatele latine
subordonate lui.
Vicarul din fruntea arhiepiscopiei Prima Iustiniana era ales de
episcopii din eparhiile arondate, fiind confirmat de împãrat ºi apoi
de papa, care-l mandata. Vicariatul a funcþionat pânã în timpul papei
Grigore cel Mare (590-604), în ale cãrui registre scrise apar eparhiile
din Illyricum. Spre anul 604, teritoriile aparþinând vicariatului au fost
invadate de slavi, iar acesta a continuat sã existe la Tesalonic, centru
care ºi-a încetat activitatea odatã cu anexarea violentã a Illyricumului
de cãtre Leon al III-lea, în anul 733, ºi trecerea sa sub jurisdicþia
patriarhului de Constantinopol.
În secolul al VI-lea, Prima Iustiniana se întindea ºi asupra unor
regiuni din nordul Dunãrii. Probabil cã creºtinii latinofoni nord-
dunãreni au depins canonic de aceastã arhiepiscopie. Nu ºtim dacã
Prima Iustiniana ºi-a extins jurisdicþia ºi asupra Transilvaniei, dar se
poate admite ipoteza cã sudul Banatului ºi, probabil, Oltenia
depindeau de numita arhiepiscopie. În Banat, la Lederata ºi Ricidava,
funcþionau douã episcopate, care depindeau de Prima Iustiniana.