Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Despre Teritoriu - Emilian Cioc

Despre Teritoriu - Emilian Cioc

Ratings: (0)|Views: 27|Likes:
Published by inspireinpire

More info:

Published by: inspireinpire on Aug 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/24/2013

pdf

text

original

 
Marca postala (Emilian Cioc)Despre teritoriu. Invitatia de a vorbi despre teritoriu a venit pe cît de ademenitoare pe atît dedescumpanitoare. si aceasta cu atît mai mult cu cît un astfel de subiect presupune a intra în alt teritoriu. Cear putea spune filosofia despre teritoriu? Ea se va fi obisnuit sa vorbeasca mai degraba în termeni de locsau spatiu, de localizare sau spatializare si mai putin în termeni de teritoriu sau teritorializare. Însa tocmaidin aceasta neobisnuinta a izvorît interesul de a vedea cum influenteaza teritoriul discursurile amintite,cum le resitueaza. Fara a-l reduce la spatiu sau la loc, vom încerca sa abordam teritoriul, oarecum oblic, pornind de la marca. În ce fel ne poate orienta
marca
într-un exercitiu de gîndire asupra teritoriului? Întîide toate, cea care ne aduce o legitimare este limba curenta: pentru ea relatia dintre teritoriu si marca este oevidenta, expresiile nascute de aici fiind de cele mai mute ori sinonime pentru un gest de apropriere saude trasare. Regia contributiei noastre va sta asadar într-o analiza a sensului plural al marcii si, în acela939y248j si timp, într-o serie de posibile justificari ale titlului liber ales.Limba curenta nu este însa singura care ne vorbeste despre teritoriu si marca. Ca de fiecaredata, aproape, filosofii repeta acelasi lucru si, repetîndu-l, îl fac diferit."Teritoriul nu e prim în raport cu marca de natura calitativa, dimpotriva marca este cea careface teritoriul. "[1] Provenienta teritoriului este asadar marca. Mai mult, citim aici, teritoriul este, într-un fel,daca nu secund fata de marca, cel putin nu o preceda în nici un fel (decît poate în reprezentarea curenta alimbii). Daca punem altfel accentul, aceasta propozitie ne spune ca marca este teritorializanta. Daca asastau lucrurile, teritoriul este un efect de teritorializare, însa cu greu am putea vorbi totusi despre marca întermeni de cauza. Ne sta înca o data în fata efortul de a gîndi producerea si efectuarea altfel decît înordinea unei cauzalitati simple.În ordine lingvistica, daca nu semantica, provenienta "teritoriului" este "pamîntul". În limbaromâna aceasta provenienta nu se manifesta cu aceeasi evidenta ca în alte limbi, precum bunaoarafranceza. Ceea ce poate fi o sansa, aceea de a nu lasa raportul sa se consume în evidenta de primainstanta, dar si un risc, acela al unor noi aventuri etimologice. Caci adevarul "teritoriului" nu estenicidecum ascuns în "pamînt" si, din acest motiv, arheologia nu este oportuna în contextul de fata. Îi vom prefera atunci, mai modest, o
 geografie
, care, pentru noi aici, traduce tocmai marcarea sau grafia pamîntului. Cel putin în aceasta acceptie, teritoriul pare a fi obiectul privilegiat al geografiei. Raportulîntre marca si teritoriu este asadar esential în masura în care marca este originea teritoriului, provenienta
 
naturii sale de fiinta. Teritoriul începe sa fie si începe sa fie interesant pentru gîndire doar luat în aceastarelatie de provenienta pe care o are cu marca. Faptul ca exercitiul de fata asupra teritoriului este geografic,nu reprezinta nici un adagiu retoric cu iz de interdisciplinaritate si nici un simplu rezumat ocazional algeofilosofiei deleuziene.Ceea ce astfel se formuleaza este un raport între marca si pamînt. Care poate fi aicisemnificatia pamîntului? Am putea risca afirmatia potrivit careia pamîntul este aici într-o anume proximitate cu
khô
ra
platoniciana. "Am vazut totusi ± spune Deleuze ± ca pamîntul nu înceteaza saopereze o miscare de deteritorializare pe loc prin care depaseste orice teritoriu: el e deteritorializant sideteritorializat. "[2]Pamîntul este deopotriva în diferenta fata de miscare si de repaos. Receptaculelementar al tuturor elementelor, pamîntul nu este substratul teritoriilor si nici un teritoriu al tuturor teritoriilor, tot asa cum, din chiar aceste motive, difera de o materie prima care ar putea fi mobilizata învederea exploatarii si/sau prelucrarii. Daca pamîntul depaseste teritoriul, orice teritoriu, acest fapt nutrebuie înteles în sensul resorbirii, ci într-un anumit sens de ilimitare. Sau de exces. Posibilitatile uneidialectici vulgare, daca putem spune astfel, sînt de departe excedate ele însele. Faptul ca pamîntuldepaseste teritoriul înseamna ca nici un teritoriu actual nu epuizeaza virtualitatea pamîntului. Pentru arelua distinctia deleuziana, pamîntul nu trebuie înteles ca potentialitate, ci mai degraba ca virtualitate, nuca rezervor de teritorii reale dar înca neactualizate, ci mai degraba ca receptivitate si rezistentaincalculabile. De aceea, în deteritorializarea pe care o opereaza pamîntul, nu trebuie sa banuim vreoamenintare telurica. Într-un prim sens, asadar, teritoriul numeste o configuratie, un echilibru dinamic alunor distante sau forte ± deopotriva de atractie si de respingere.Acest echilibru dinamic este îmbinarea a doua forte, a doua miscari indiscernabile:deteritorializarea (miscarea de la teritoriu la pamînt) si reteritorializarea (miscarea de la pamînt lateritoriu). Într-un fel, teritoriul este chiar rezultanta aceasta forte indiscernabile, suprapunerea si disjunctialor în permanenta sterse si subliniate. "Miscarile de deteritorializare nu sînt separabile de teritoriile care sedeschid catre un altundeva, iar procesele de reteritorializare nu sînt separabile de pamîntul care redateritorii. "[3]Altfel spus, de-marcarea ± stergerea marcii ± si re-marcarea ± trasarea unei noi marci ± treccu necesitate prin virtualitate a pamîntului. Marca este aici chiasmul acestei duble deveniri constitutive deteritorii.A venit momentul sa analizam mai îndeaproape sensul plural în care marca este provenientateritoriului. Într-o prima acceptie,
marca
înseamna imprimare, însemnare, semn (de recunoastere, deavertizare, de prevenire), adjudecare, apropriere, amprenta. În acceptia oarecum arhaica,
marca
 desemneaza o provincie de granita, un tinut la marginea tarii. În ambele sensuri, raportul dintre marca si
 
teritoriu se înscrie de la bun început, fara a fi nevoie de vreun artificiu discursiv suplimentar. Desiopereaza în registre de semnificatie si în registre istorice diferite, cele doua arii semantice se articuleaza în jurul dimensiunii grafice a marcii. Astfel, în prima acceptie, marca dobîndeste o semnificatie tipo
 grafica
, pe cînd în a doua pare a avea o semnificatie geo
 grafica
.
 Marca postala
este ocurenta în care se îmbina, chiar daca nu evident, cele doua acceptiimentionate. Marca postala trimite la o problema de frontiera, de spatiu de provenienta si de spatiu dedestinatie, de securitate a propriului si de angajare a alteritatii, de delimitare si trecere. Deopotrivatipografica si geografica, marca postala este un fel de cartografie abstracta sau simbolica, grafie a marciica frontiera, analogon mobil al unui tinut.Gîndita într-o maniera grafica, marca teritorializanta intra într-un sistem de trimiteri în careregasim gesturi precum gravarea, incizia, sciziunea, trasarea, trasarea-deschizatoare (
 Aufriss
[4]). Marca pe care o imprimam astfel releva de tensiunea si disputa deschiderii pornind de la trasare, de mentinereadeschisului ca di-ferenta, ca distanta. Ce înseamna faptul ca pamîntul este marcat, ca primeste o marca? Înce fel este de gîndit aceasta receptivitate a pamîntului? Sa fie vorba despre spatiul maleabil, manipulabilindefinit, sa fie vorba despre
materia signata
? Este plasticitatea materiei? Însa, asa cum am vazut,receptivitatea pamîntului este în acelasi timp o eschiva sau chiar o rezistenta, manifestate prin depasireaoricarui teritoriu marcat. Deteritorializarea este asadar o rezistenta la orice tip de apropriere, fie ea politica, geopolitica sau tehno-stiintifica. Complexitatea problemei vine însa din faptul ca, asa cum vommai avea prilejul sa mentionam, teritoriul este în sine un efect de tehnica. Imprimarea marcii ne revelaaspectul legat de
te
h
nica tipografica
; marcarea teritoriului este prin urmare o întreprindere tipografica.Adica de scriere, de descriere, de publicare.Teritoriul, pentru a reveni la tema generala a volumului de fata, este "în sine" scris si descris.Raportul teritoriului cu scrierea nu trebuie sa treaca asadar prin vreo metafora mediana, ci îl regasim de la bun început, de la începutul teritoriului în aceasta incizie, incrustare care e în primul rînd scrierea. Cîtdespre descriere, as spune doar atît: ea nu e o scriere secunda, nu e oglinda reprezentativa în care teritoriuls-ar bucura de înfatisarea de peisaj. As nota, mai degraba, de-scriere. În acelasi timp scrierea în-scrie siex-scrie, trasînd un interior si un exterior. Daca întelegem prin scriere o marca, vom putea spune cascrierea este deopotriva provenienta teritoriului. Descrierea lui este o deteritorializare, deopotriva de-limitare si ne-limitare a teritoriului. Ne-limitarea nu înseamna aici expansiune, cucerire, înglobare cideschidere, atingere, promisiunea unui alt... teritoriu. Scrierea este chiasmul interiorului si exteriorului,articularea consistentei interne si a celei externe. Scrierea ca incizie deschizatoare teritorializeaza sideteritorializeaza, deschide teritoriul înspre altceva sau altundeva ± inclusiv spre alte teritorii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->