Tema 11: Determinarea presiunii atmosferice

Studierea regimului si repartitiei presiunii atmosferice prezinta o importanta teoretica deosebita deoarece permite explicarea circulatiei genereale si locale a atmosferei, precum si a unor procese meteorologice cum ar fi: schimbul gazos intre atmosfera si sol, evaporatia sau evapotranspiratia. Forta gravitationala este aceea care mentine atmosfera in jurul Pamantului si tot ea ii imprima acestuia o anumita greutate. Valoarea sa intr-un punct oarecare de pe suprafata terestra este egala cu greutatea unei coloane de aer cuprinsa intre acel punct si limita superioara a atmosferei care apasa pe o unitate de suprafata. Astfel, se stie ca presiunea mijlocie a aerului, exercitata pe 1 cm2 de pe suprafata Pamantului, in conditiile normale de observatie (latitudinea de 45o, temperatura apei de 0oC si la nivelul zero al marii) este egala, conform experientei lui Torricelli, cu presiunea exercitata de o coloana de mercur inalta de 760 mm si cu sectiunea de 1 cm2. Aceasta este asa-zisa presiune atmosferica normala si ea este egala cu 1033,3 gr.f/cm2. In practica meteorologica, unitatea de masura pentru presiunea atmosferica este milibarul(mb) sau hectopascalul si milimetrul coloana de mercur (mmHg). In sistemul international de unitati de masura se utilizeaza pascalul (Pa) avand ca multiplu hectopascalul (hPa). In conditii normale, o coloana de mercur cu o inaltime de 760 mm, exercita o presiune de 1013,3 mb, deci: 1mb=0,7501 mmHg 1mmHg=1,3332mb. Pentru transformarea unei anumite valori de presiune din mmHg in mb se inmulteste valoarea respective cu 4/3 sau 1,333 (fractie efectiva), iar pentru a transforma mb in mmHg se inmulteste valoarea respective cu sau 0,75. Presiunea atmosferica se determina la statiile meteorologice din Romania atat cu instrumente cu citire directa (barometre cu mercur, barometre aneroide, altimetre), cat si cu instrumente inregistratoare. Instrumente cu citire directa pentru determinarea presiunii atmosferice Barometrul cu mercur isi bazeaza functionarea pe principiul echilibrarii presiunii atmosferice de catre greutatea coloanei de mercur din tubul barometrului. Evanghelista Torricelli (fizician si matematician italian, elev al lui Galileo Galilei) a pus in evidenta existenta presiunii atmosferice (1643), construind primul barometru (tubul lui Torricelli). Indiferent de tip, un barometru este alcatuit dintr-un tub barometric, rezervor, tub metalic de protectie, vernier, termometru alipit si dispozitiv de suspensie. Tubul barometric are o lungime de 80-86 cm si este confectionat dintr-o sticla speciala. Dupa ce tubul a fost umplut cu mercur, se introduce cu capatul deschis intr-un rezervor metalic, in care se afla hidrargirul, si care comunica cu mediul inconjurator printr-un orificiu ce se inchide cu un surub pe perioada nefunctionarii. Presiunea aerului, actionand asupra suprafetei mercurului din rezervor, mentine la o anumita inaltime mercurul din tub, echilibrand astfel coloana de mercur cu presiunea aerului. O data cu modificarea presiunii aerului, variaza si inaltimea coloanei de mercur din tub.

Rezervorul cu mercur are forma unui cilindru fiind confectionat din metal sau din material plastic si este compus, la randul lui, din trei piese distincte care se insurubeaza etans una de alta: corpul, fundul si capacul. Tubul metalic de protectie al tubului barometric prezinta o deschidere longitudinala prin care se pot urmari nivelul coloanei de mercur din tub. Tot pe aceasta este gravata scara barometrului impartita in mm sau mb. Varnierul este un cursor mobil ce se deplaseaza de-a lungul scarii gradate, scopul acestuia fiind acela de a determina zecimile sau sutimile de milimetru. El este astfel divizat incat N diviziuni ale sale (10 sau 100) sa corespunda la N-1 (9 sau 99) din N+1 (11 sau 101) diviziuni ale scarii barometrului. Din acest motiv varnierul se mai numeste nonius. Termometrul alipit este un termometru cu mercur, fixat pe partea inferioara a tubului de protectie, pentru a masura temperatura mercurului in momentul citirii presiunii atmosferice. Pe baza acestei valori termice se aplica corectia de aducere a presiunii la temperatura de 0oC. Dispozitivul de suspensie este uzitat pentru suspendarea barometrului in pozitie verticala. In reteaua de statii meteorologice cea mai larga raspandire o au barometrele cu mercur tip Fuess si de tip rusesc. In functie de limitele scarii, barometrele de tip Fuess sunt de doua categorii: barometre cu scara scurta (impartite intre 600-800 mm), destinate statiilor meteorologice de unica altitudine si barometre cu scara lunga (gradate intre 400 si 700 mm) pentru statiile de munte. Barometrele cu mercur se instaleaza in biroul statiei, in pozitie perfect verticala, intr-un loc ferit de variatiile bruste ale temperaturii aerului, departe de usa sau de ferestre. De obicei, barometrul se instaleaza intr-o cutie speciala, fixata bine pe un perete, astfel ca rezervorul sa fie la o inaltime de 70-75 cm fata de podea. In instructiunile elaborate de Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarirea Apelor, precum si in notitele tehnice ale fiecarui aparat, sunt date regulile de transport, instalare si manipulare ale barometrului. Pentru instalare, barometrul se scoate din tocul de protectie, cu rezervorul in sus si se pune in stare de functionare, prin inclinarea rezervorului in jos. Dupa instalarea barometrului, se desurubeaza surubul rezervorului 1,5 - 2 ture, pentru a da posibilitatea actionarii presiunii aerului asupra suprafetei mercurului. Citirea presiunii aerului la barometrul cu mercur se face la orele cimatologice astfel: -la termometrul alipit se citeste temperature (cu precizie de 0,1oC) in vederea aplicarii corectiei de reducere a presiunii atmosferice la 0oC; -se loveste usor in partea superioara a armaturii de protectie pentru ca meniscul coloanei de mercur sa invinga inertia; -se vizualizeaza cu ajutorul vernierului in asa fel incat ochiul observatorului sa se afle in acelasi plan orizontal cu meniscul mercurului. Valoarea citita la barometru nu reprezinta presiunea aerului reala, ci este necesar sa se faca urmatoarele corectii: -corectia de temperatura; -corectia de latitudine si altitudine (pentru forta gravitatiei); -corectia instrumentala (atat valorilor de temperature cat si celor de presiune li se aplica aceasta corectie, datorita posibilelor erori de constructie a diferitelor piese componente a instrumentelor). La statiile meteorologice pe langa masurarea presiunii atmosferice se calculeaza caracteristica si marimea tendintei barometrice (diferenta intre doua citiri ale barometrului cu mercur efectuate la interval de trei ore). Tendinta barica se calculeaza in mb si zecimi de mb si se poate aprecia si pe baza datelor inregistrate de barograf atunci cand statiile meteorologice nu au program de 24 ore. Valorile astfel obtinute se inscriu in registrul de observatii meteorologice RM1M si se transmit in mesaje (telegrame) orare sau triorare.

La transportul barometrului cu mercur trebuie respectate urmatoarele reguli: -se strange surubul de pe capacul rezervorului barometrului; -se scoate cu atentie barometrul din dispozitivul de suspendare; -se inclina lin barometrul, astfel ca tubul de sticla sa se umple cu mercur; -se introduce barometrul in toc in asa fel incat rezervorul sa fie mai sus cu 5-10 cm decat capacul tubului de sticla; -barometrul se transporta inclinat in asa fel ca rezervorul sa fie in permanenta mai presus decat capacul tubului de sticla al barometrului. Barometrul aneroid se instaleaza pe masa observatorului sau pe o polita care se fixeaza langa barometrul cu mercur. Se tine inchis in cutie si se deschide numai in timpul executarii observatiei. Se foloseste, fie ca instrument de rezerva, fie in cadrul expeditiilor cu caracter topoclimatic si microclimatic. Barometrele aneroide isi bazeaza functionarea pe principiul deformarii sub influenta variatiilor de presiune a uneia sau mai multor capsule de tip Vidi. Capsula Vidi este o cutie cilindrica, confectionata din foite de metal elastic si foarte rezistent cum ar fi otel, bronz cu fosfor, alpaca (aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc) s.a. Interiorul acestei capsule este vidat partial, iar pentru a se evita deformarea sau turtirea capsulei ea este prevazuta in interior cu un resort, care tine la distanta membranele cutiei cilindrice. Pe cadranele barometrelor aneroide sunt marcate, de regula, doua scari concentrice: cea exterioara, divizata in milibari si cea interioara divizata in milimetri. Pentru masurarea presiunii aerului cu barometru aneroid se procedeaza astfel: se citeste temperatura la termometrul alipit, apoi se loveste usor cu degetul pe geamul protector si se citeste presiunea dupa pozitia acului pe scara barometrului. Altimetru reprezinta de fapt un barometru aneroid, de care se deosebeste prin aceea ca, in afara scarii barometrice impartita in milimetri sau milibari, mai are o scara a inaltimilor gradate in metri. Functionarea unui altimetru se bazeaza pe relatia care exista intre marimile presiunii atmosferice si inaltime (presiunea aerului scade, in medie, cu 1mm la 10-11m inaltime) . Presiunea atmosferica scade in raport cu altitudinea deoarece si masa atmosferei se diminueaza odata cu cresterea altitudini. Aceasta scadere se produce mai repede in atmosfera inferioara, unde aerul este mai dens si mai lent in straturile superioare, unde densitatea aerului este mai mica. Deci scaderea presiunii cu altitudinea nu este uniforma (liniara). Presiunea se reduce la jumatate la inaltimea de circa 5000 m, iar la inaltimea de 18,4 km presiunea descreste de 10 ori fata de valoarea de la nivelul marii, in conditii de temperatura de 0oC. Altimetrul este considerat un instrument relativ, astfel ca indicatiile lui nu sunt foarte precise. Instrumente inregistratoare (barografe) Sunt destinate pentru inregistrarea variatiilor presiunii atmosferice, ele functionand pe acelasi principiu ca si barometrul aneroid. Deosebirea consta in faptul ca piesa sensibila a acestora este alcatuita dintr-un sistem de mai multe capsule Vidi, iar variatiile presiunii sunt inregistrate in mod continuu pe o barograma. Se folosesc mai multe tipuri de barografe la statiile meteorologice din tara noastra, care difera prin mici particularitati de constructie a pieselor componente: tip J. Richard, Fuess, Lambrecht, rusesc etc. Insa indiferent de tipul fabricatiei, se deosebesc trei parti componente: a) partea receptoare b) partea transmitatoare; c) partea inregistratoare.

Partea receptoare este data de o coloana formata din 4-12 capsule Vidi (cu cat numarul acestora este mai mare, cu atat creste gradul de sensibilitate al inregistratorului). Numarul de capsule Vidi variaza astfel: barograful de constructie ruseasca 5; barograful tip Fuess 10; barograful tip Lambrecht 6; barograful tip Richard intre 8 si 10. Partea transmitatoare este formata dintr-un sistem de parghii metalice, ce transmit si amplifica (de 80-100 ori) deformarile suferite de coloana de capsule Vidi, sub influenta variatiilor presiunii atmosferice. Dispozitivul de reglare a amplificarii este fixat pe axul de suspensie de care se angreneaza si parghia penitei, ce se incarca cu cerneala speciala (in compozitia careia intra aniline si glicerina). Partea inregistratoare este formata dintr-un cilindru metalic, in interiorul caruia se gaseste un mecanism cu ceas, care la barografele zilnice face o rotatie completa in 24 de ore, sau o data la 7 zile, daca inregistratorul este de tip saptamanal. Pe cilindru se instaleaza barograma, pe care sunt trasate linii verticale curbe, care indica timpul in minute, ore si zile si linii orizontale, care marcheaza valorile exprimate in milimetri sau milibari. Instalarea barografului se face cu ajutorul statiei, pe o polita fixata pe un perete, la 1,40 1,60 m deasupra dusumelei. Efectuarea observatiilor cu ajutorul barometrului si prelucrarea barogramelor urmaresc: aplicarea corectiei de timp; citirea si inscrierea pe diagrama (ora de ora) a valorilor presiunii atmosferice, cu o precizie de 0,1 mb; stabilirea corectiei (redusa la 0oC) si aplicarea ei la valorile inscrise pe barograma; notarea valorilor extreme. Valorile presiunii atmosferice rezultate din prelucrarea barogramei se inscriu in tabela meteorologica lunara TM 5. Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice se pot produce la intervale mici de timp, n functie de schimbrile termice i de deplasarea si dezvoltarea sistemelor barice (cicloni si anticicloni). Cauzele acestor variaii neregulate sau aleatorii ale presiunii atmosferice pot fi de natur termic sau dinamic. ncalzirile cauzeaz scderea presiunii, iar aerul rece, creterea ei. De asemenea, micrile ascendente ale aerului duc la scderea presiunii la sol, iar cele descendente, la creterea presiunii. Ca valori extreme ale presiunii atmosferice pe Glob, se menioneaz valoarea maxim absolut de 1078,3 mb inregistrat n anul 1990 la Barnaul n Siberia (luna ianuarie) si valoarea minim absolut 884 mb la Murato (Japonia) n septembrie 1934. n ara noastr variaiile presiunii atmosferice sunt analizate zilnic n serviciile de prognoz, unde se realizeaza hri speciale cu tendina barometric, pe care se delimiteaz nuclee izalobarice. Apoi, n funcie de mrimea acestora se pot face aprecieri privind micarea maselor de aer diferite, estimndu-se dac vremea rmne stabil, dac se amelioreaza (cand tendinta barica este in crestere) sau daca se inrautateste (cand tendinta barica este in scadere).