Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
1Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Capitolul 4

Capitolul 4

Ratings: (0)|Views: 137|Likes:
Published by fasolăi

More info:

Published by: fasolăi on Aug 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

08/18/2011

pdf

text

original

 
 
55
44 
Apa în ecosistem
4.1. Considera
ţ
ii generale
Ca factor ecologic, apa reprezint
ă
componentul esen
ţ
ial al materiei vii (înmod curent 65-80% din biomas
ă
 ) participând la toate procesele fiziologice
ş
ibiochimice.Cea mai mare parte din suprafa
ţ
a globului este reprezentat
ă
de ape, oceaneleocupând 70,8% - 361 milioane km
2
. Apa are o distribu
ţ
ie diferit
ă
în timp
ş
i spa
ţ
iuceea ce creeaz
ă
condi
ţ
ii foarte diverse. Dac
ă
în emisfera nordic
ă
suprafa
ţ
a oceanuluieste cu 54 milioane km
2
mai mare decât cea a uscatului (1,53%), în emisfera sudic
ă
 aceasta dep
ăş
e
ş
te de 4,28 ori suprafa
ţ
a uscatului
1
. In func
ţ
ie de participarea apei lastructurarea mediului exist
ă
urm
ă
toarele tipuri de medii:
 
mediul marin
ş
i oceanic (97 %). Compus din: mediul litoral/costier,mediul pelagic, mediul abisal (bentonic), mediul deschis, mediul hidrical organismelor vii;
 
mediul apelor continentale (3%). Compus din: mediul apelor dulci desuprafa
ţă
– 1% (mediul lacustru, mediul hidric pedologic, mediulfluvial, mediul hidric al organismelor vii), mediul glaciar – 79%,mediul apelor subterane – 20%.
Fig. 4.1.
Reparti
ţ
ia surselor de ap
ă
 
1
206.500.000 km
2
oceane fa
ţă
de 48.500.000 km
2
uscat.
 
 
56
Conform datelor UNESCO, rezerva mondial
ă
de ap
ă
este de aproximativ 1.386 milioane km
3
, din care peste 97% este ap
ă
s
ă
rat
ă
. Din totalul de ap
ă
dulce,peste 68% este blocat
ă
în ghea
ţă
/ ghe
ţ
ari, iar 30% se g 
ă
se
ş
te în subteran. Sursele deap
ă
dulce de suprafa
ţă
(râurile
ş
i lacurile) însumeaz
ă
93.100 km
3
. Apa contribuie la zonarea latitudinal
ă
 
ş
i altitudinal
ă
a vegeta
ţ
iei
ş
i laîmp
ă
r
ţ
irea zonelor mari în subzone. Cantitatea total
ă
anual
ă
de ap
ă
din precipita
ţ
iidetermin
ă
caracterul general al ecosistemului astfel: o cantitate de 0-250 mmprecipita
ţ
ii c
ă
zut
ă
anual caracterizeaz
ă
o zon
ă
de de
ş
ert, 250-750 mm – stepa,savana, 750-1250 mm – p
ă
durile din zonele umede, >1250 mm – p
ă
durileecuatoriale (fig. 4.2.
ş
i tabelul 4.1.).
Fig. 4.2.
Zonarea vegeta
ţ
iei în func
ţ
ie de cantitatea de precipita
ţ
ii
 Tabelul 4.1.
Clasificarea regiunilor pe baza indicelui de ariditate
Zona climatic
ă
 
P/ETP% din suprafaa globului
 Foarte arid <0.057.5 Arid
ă
0.05-0.20 12.5Semi-arid
ă
0.21-0.50 17.5Uscat
ă
spre umed
ă
0.51-0.659.9Umed
ă
> 0.65 39.2Rece > 0.65 13.6Sursa: WMO-UNEP Report (1996): Interactions of Desertification and Climate
4.2. Circuitul apei
 Apa este supus
ă
unui proces continuu de circula
ţ
ie, având o component
ă
 atmosferic
ă
în care predomin
ă
faza gazoas
ă
 
ş
i una terestr
ă
, în care predomin
ă
fazelelichide
ş
i solide.
 
 
57
Circuitul biogeochimic al apei presupune ansamblul transform
ă
rilor apei (subform
ă
lichid
ă
sau vapori) între continente, oceane
ş
i atmosfer
ă
. El este influen
ţ
at deo serie de factori care condi
ţ
ioneaz
ă
anumite procese fizice
ş
i chimice dinatmosfer
ă
, determinând umiditatea atmosferic
ă
 
ş
i chiar climatul regiunii respective.Factorii care alc
ă
tuiesc baza circuitului apei în natur
ă
sunt: evapora
ţ
ia, condensarea
ş
i precipita
ţ
iile.
Evapora 
 ţ 
ia 
este procesul natural prin care apa din hidrosfer
ă
, litosfer
ă
 
ş
ibiosfer
ă
, în contact direct cu aerul atmosferic se transform
ă
în vapori, trecând înînveli
ş
ul gazos al P
ă
mântului. Transformarea este înso
ţ
it
ă
de consum de energiecare este preluat
ă
din mediu (se exprim
ă
ca flux de c
ă
ldur
ă
latent
ă
– Jm
-2
sec
-1
 ). Prinevapora
ţ
ie se restituie atmosferei un însemnat procent de ap
ă
pe care aceasta apierdut-o prin precipita
ţ
ii. Când fenomenul se produce direct de la suprafa
ţ
a apei vorbim de
evapora 
 ţ 
ie poten 
 ţ 
ial 
ă 
, iar când se produce de la suprafa
ţ
a solului
ş
i aînveli
ş
ului vegetal, de
evapo-transpira 
 ţ 
ie 
. Evapora
ţ
ia poten
ţ
ial
ă
este mai intens
ă
înanotimpurile calde
ş
i descre
ş
te de la tropice - ecuator spre cei doi poli. Cantitatea deap
ă
care se evapor
ă
la nivelul unei suprafe
ţ
e depinde de radia
ţ
ia net
ă
la nivelulsuprafe
ţ
ei, temperatur
ă
, viteza vântului, deficitul de satura
ţ
ie, presiune atmosferic
ă
 etc.
Condensarea 
este procesul care are loc în atmosfer
ă
, acolo unde surplusul de vapori ajun
ş
i la satura
ţ
ie, la o temperatur
ă
sc
ă
zut
ă
, se transform
ă
în pic
ă
turi de ap
ă
,sau sublimeaz
ă
, sub forma unor mici cristale de ghea
ţă
. Procesul condens
ă
rii(respectiv al sublim
ă
rii) înregistreaz
ă
mai întâi o faz
ă
de
 formare a norilor 
ş 
i a ce 
 ţ 
ii 
 
ş
i,apoi, o faz
ă
de
 formare a precipita 
 ţ 
iilor 
. A doua faz
ă
nu este absolut obligatorie, defoarte multe ori, condensarea oprindu-se la faza de cea
ţă
-nori
norii iau na
ş
tere princondensarea sau cristalizarea vaporilor de ap
ă
 )
Precipita 
 ţ 
iile 
reprezint
ă
apa care cade pe p
ă
mânt, cu durat
ă
 
ş
i intensit
ăţ
idiferite, din atmosfera saturat
ă
în vapori. Prin precipita
ţ
ii în
ţ
elegem:
 ploaia, z 
ă 
 pada, grindina 
,
roua, bruma, chiciura 
 promoroaca 
 ). Precipita
ţ
iile atmosferice constituie sursaapelor curg 
ă
toare, precum
ş
i a apelor subterane (prin procesul de infiltra
ţ
ie).In cadrul circuitului apei (fig.4.3.), pe lâng 
ă
fenomenele amintite anterior, unrol important îl au scurgerile superficiale. Acest fenomen cre
ş
te în intensitate pem
ă
sur
ă
ce cre
ş
te panta terenului
ş
i uneori are un efect nedorit – provoac
ă
eroziuneasolului. De asemenea, nu sunt de neglijat infiltr
ă
rile
ş
i curgerile subterane.O dat
ă
cu acest circuit sunt antrenate în circula
ţ
ie
ş
i substan
ţ
e solubile careastfel ies din ecosistem
2
. Intr
ă
rile
ş
i ie
ş
irile variaz
ă
ca intensitate
ş
i volum în func
ţ
iede categoriile de ecosisteme
ş
i de varia
ţ
iile sezoniere ale climei.Fiecare ecosistem are un bilan
ţ
hidric propriu. Men
ţ
inerea echilibrului dintreintr
ă
ri
ş
i ie
ş
iri a condus în timp, la dezvoltarea unor adapt
ă
ri morfologice,fiziologice
ş
i comportamentale ale vie
ţ
uitoarelor pentru a permite supravie
ţ
uireapopula
ţ
iilor.
2
In afar
ă
de gazele atmosferice solubile, pic
ă
turile de ap
ă
con
ţ
in poluan
ţ
i atmosferici organici
ş
ineorganici atât dizolva
ţ
i cât
ş
i solizi.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->