1.

CALITATE SI COMPETITIVITATE
1.1 Conceptul de calitate
n cadrul politicii largi de democratizare a Romniei, un obiectiv de importan major
l constituie ridicarea nivelului tehnic si calitativ al produciei si produselor.
n acest scop se impune perfecionarea, ntr-o concepie unitar, a activitii de asigurare
si control a calitii produselor si serviciilor si stabilirea msurilor tehnico-organizatorice care
trebuie luate de ctre productor i beneficiar pe toate fazele de realizare a acestora, pentru
respectarea ntocmai a condiiilor privind calitatea, respectiv protecia consumatorilor mpotriva
unor produse si servicii necorespunztoare.
nelegerea instrumentului statistic necesar operaiilor de determinare cantitativ a
calitii si fiabilitii, este de mare importan pentru ca executantul s poat stpni procesul
tehnologic, s ridice nivelul indicatorilor de realizat si s asigure funcionarea corect si
eficient a canalelor de comunicare ntre personalul de execuie si personalul ingineresc de
concepie, singura cale prin care obiectivele de calitate si fiabilitate pot fi executate.
Calitatea este ansamblul nsuirilor eseniale ale obiectivelor si fenomenelor care fac ca
acestea s fie ceea ce sunt si s se deosebeasc unele de altele. Calitatea produselor a fost
definit sub numeroase forme, prin faze indici, fracii, coeficieni, formule (aproximativ 100 de
definiii ), ns toate acestea se refer, n final, la proprietile pe care le posed un produs,
msura n care acesta satisface necesitile societii, avndu-se n vedere: parametrii tehnico-
economici; gradul de utilizare; eficiena economic n exploatare, estetica.
Calitatea, mbuntirea calitii bunurilor materiale au devenit atribute eseniale ale
civilizaiei moderne. Revoluia tehnico-tiinific contemporan imprim activitii economice
o desfurare dinamic, determin progrese rapide n producie si exigen sporit fa de
calitatea produselor.
Calitatea serviciilor si produselor reprezint una din cele mai importante forme de
materializare a capacitii de concepie, a disciplinei tehnologice si atitudinii fa de munc,
prin care lucrtorii din economie particip la perfecionare dotrii tehnice a activitii
economice, creterea productivitii muncii, valorificarea eficient a resurselor rii, satisfacerea
cerinelor populaiei, mrirea competitivitii produselor romneti pe piaa extern.
Intre calitatea bunurilor de consum si calitatea mijloacelor de producie exist o legtur
direct. Dac cu mijloace de producie calitativ corespunztoare parametrilor impui se pot
realiza si bunuri calitativ necorespunztoare (ca urmare a folosirii incorecte a acestora), cu
mijloace de producie incapabile s realizeze performanele necesare (precizie de execuie,
reglaj, stabilitate etc.) nu se pot obine dect bunuri de consum necorespunztoare nivelului
calitativ impus. Deci, calitatea mijloacelor de producie apare ca o condiie necesar n
obinerea unor produse corespunztoare calitativ, ns nu si suficient.
Problema calitii produselor , a controlului calitii, preocup n prezent toate
societile comerciale, deoarece numai produsele de calitate pot satisface, n adevratul neles
al cuvntului, pe cei care le folosesc; deci numai produsele de calitate sunt cutate si cumprate.
La noi n ar, pornindu-se de la cerinele creterii economiei n ansamblu i innd
seama de cerinele actuale ale dezvoltrii tiinei si tehnicii, mbuntirea calitii produselor a
fost transformat ntr-o problem central a activitii economice, acordndu-se o atenie
major ridicrii nivelului tehnic al ntreprinderilor si perfecionrii formelor de organizare a
produciei si a muncii.
Calitatea unui produs este determinat de ansamblul proprietilor (caracteris-ticilor)
sale utile, care se pot observa, ncerca si msura sau cel puin compara cu un etalon. Unitatea
confer produsului valoarea de ntrebuinare, n timp ce calitatea indic gradul n care
proprietile (caracteristicile) aceluiai produs corespund nevoilor beneficiarului, adic msura
n care ndeplinete un anumit serviciu sau o anumit misiune.
Produsele au, n general, nsuiri numeroase, dar numai unele dintre ele pot determina,
la un moment dat, calitatea, iar acestea poart denumirea de caracteristici de calitate.
1.2 Caracteristici de calitate
Caracteristicile de calitate ale produselor se mpart n:
- caracteristici atributive, care se exprima printr-un indice calitativ (suprafa lucioas
sau mat, membran elastic sau rigid, etc.);
- caracteristici cantitative, care sunt determinate prin mrimi concrete, msurabile
(dimensiuni, compoziie chimic, parametri mecanici, electrici, termici, etc.).
Caracteristicile de calitate au aprut ca o consecin a cererii univoce a beneficiarilor n
aprecierea calitii produselor, a modului n care acestea corespund destinaiei lor. In funcie de
aceste fenomene se pot diferenia urmtoarele caracteristici de calitate: caracteristici
funcionale; caracteristici psihosenzoriale; caracteristici sociale; fiabilitate si mentenabilitate.
Caracteristicile funcionale reprezint suma parametrilor care se refer la utilizarea
nemijlocit a unui produs (viteza si puterea unui autovehicul, precizia de prelucrare a diferitelor
masini-unelte, etc.).
Caracteristicile psihosenzoriale sunt acele proprieti ale produselor care pot fi
determinate cu ajutorul simurilor omeneti sau a senzaiilor produse de acestea (gust, miros,
vz, frig, cald, moale, etc.).
Caracteristica social reprezint nsuirea unui produs ca n timpul utilizrii sale s nu
produc modificri negative asupra mediului nconjurtor.
Fiabilitatea este probabilitatea ca un produs , n condiii bine determinate, s
ndeplineasc funcia pentru care a fost creat, n decursul unui interval de timp.
Mentenabilitatea este proprietatea unui produs de a fi meninut n stare de funcionare
(de folosire) si se refer la uurina de ntreinere a acestuia.
Toate aceste caracteristici calitative ale produselor, pentru a fi reliefate, trebuie
msurate, comparate si determinate. Din acest punct de vedere, caracteristicile calitative ale
produselor se grupeaz astfel:
- direct msurabile (lungime, grosime, mas, etc.);
-indirect msurabile (putere, fiabilitate, etc.);
-comparabile obiectiv cu mostra etalon (grad de acoperire. de vopsire, etc.);
- determinate organoleptic (gust, miros, etc.);
- numrabile.
1.3 Indicatori si metode pentru controlul calitii
Pentru stabilirea nivelului tehnic si calitativ al produselor s-a elaborat o metodologie
unitar pe economie, prin care se poate stabili nivelul tehnic al oricrui produs, prin compararea
indirect a caracteristicilor tehnice si calitative ale acestuia cu caracteristicile a 5-6 produse
similare, realizate n momentul respectiv de firme de prestigiu pe plan mondial sau si cu cele
din standardele si normele naionale si internaionale recunoscute. Metodologia permite s se
calculeze cele 3 forme ale indicativului nivelului tehnic si calitativ "Q":
Qc - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de conforman (performanele produsului
se compar cu parametrii caracteristicilor prevzui n documentaia de fabricaie omologat a
acestuia);
Qm - indicatorul nivelului tehnic si calitativ mondial (performanele produsului se
compar cu media parametrilor caracteristicilor produselor strine luate ca baz de
comparaie) ;
Qv - indicatorul nivelului tehnic si calitativ de vrf (performanele produsului se
compar cu cel mai bun parametru al caracteristicilor produselor strine luate ca baz de
comparaie). In acest caz, produsul considerat ca baz de comparaie este un produs IDEAL si
IREAL, nerealizat nc de nici o firm pn la momentul respectiv, ns ajut la stabilirea
strategiei de dezvoltare si mbuntire a nivelului tehnico-calitativ al acestui produs.
Aciunea controlului ncepe din momentul alegerii procesului de producie, continu cu
instalarea echipamentului de producie sau cu pregtirea acestuia pentru realizarea optim a
fluxului de fabricaie, cu calificarea forei de munc folosite si cu achiziionarea de materii
prime si materiale corespunztoare, se desfoar pe tot parcursul fabricaiei si expedierii
produselor si se ncheie cu asistena tehnic acordat (service) de ntreprinderea respectiv n
perioada de garanie. Acest sistem de control poart denumirea de control total al calitii. Acest
sistem de control are o caracteristic modern deoarece, folosind un numr mic de personal,
obine o stabilitate a procesului de producie care garanteaz o calitate superioar a produselor.
Sistemul de Asigurare a Calitii ( S.A.C ) este o form superioar a controlului total,
rezultat din combinarea acestuia cu urmtoarele dou axiome:
- calitatea se cerceteaz, se proiecteaz, se produce, si apoi se controleaz;
- calitatea este problema tuturor si a fiecruia.
Pe plan mondial Sistemul de Asigurare a Calitii s-a implicat iniial la echipamentele
nucleare, echipamente ce prezint un nalt grad de tehnicitate si la care se pretinde o siguran
total n funcionare.
In acest sens s-a elaborat norma republicana de asigurare a calitii, AQ- 04.
Norma conine cerine specifice, pe categorii de asigurare a calitii, pentru produsele si
serviciile destinate obiectivelor si instalaiilor nucleare, precum si metodologia de clasificare pe
categorii de asigurare a calitii acestora, att la unitile executante ct si la furnizor.
Autocontrolul sau controlul executantului, este cea mai veche metod de control, dar,
totodat, dac este executat corect, este cea mai eficient metod de control.
Controlul n lan constituie o form a autocontrolului evoluat care se poate aplica
numai ntr-un proces de fabricaie n band.
Controlul integral sau controlul bucat cu bucat, sau controlul 100%, este o metod de
control care se aplic curent n foarte multe uniti economice din ara noastr.
Acest tip de control, dei are mari avantaje la producia de unicate sau de serie mic,
prezint la producia de seria mare o serie de neajunsuri:
- este un control neeconomic deoarece implic un numr mare de controlori si un
volum mare de mijloace de msurare, verificatoare si standuri de prob.
- este neaplicabil n cazul controlului distructiv;
- este un control nefiabil deoarece puterea de percepere a controlorului este diminuat
de oboseal si rutin, conducnd la acceptarea unor repere neconforme sau chiar la respingerea
unor repere corespunztoare;
-este neantrenant pentru executant deoarece scade preocuparea acestuia pentru execuia
unor piese de calitate, n dorina cantitii.
Controlul prin sondaj empiric se aplic la loturile mari si mijlocii de produse, n special
atunci cnd nu exist posibilitatea controlului bucat cu bucat. El const n extragerea unui
eantion din lot i controlarea acestui eantion bucat cu bucat. In multe uniti controlul prin
sondaj se aplic la bunul plac al ntreprinderii sau controlorului, fapt ce duce la decizii
discutabile, mai mult sau mai puin arbitrare si nu rspund la nici o regul comun.
Controlul statistic al calitii este tot un control prin eantionare unde din procesul de
fabricaie, sau dintr-un lot de produse finite se extrage o cantitate mic (mostr, selecie, prob,
eantion), care se controleaz n totalitate, iar n funcie de rezultat se trage concluzia asupra
ntregului proces de fabricaie sau lot de produse finite. Aceast metod, spre deosebire de
controlul prin sondaj empiric, se aplic numai dup o analiz statistico-matematic prealabil
asupra stabilitii procesului de fabricaie i a riscurilor rezultate prin aplicarea ei deoarece, n
caz contrar, se pot respinge loturi corespunztoare calitativ, sau se pot admite la control loturi
necorespunztoare.
Statistica si calculul probabilitilor permit cu ajutorul anumitor ipoteze, s se calculeze
aceste riscuri i mai precis s se determine regulile de aplicare i selecie, astfel nct unul din
aceste riscuri, sau ambele, s aib o valoare mic, cunoscut, i de care s-a inut seama la
ntocmirea documentaiilor de control sau a contractelor economice.
1.4 Operaii corespunztoare prevenirii rebuturilor
Operaii la care reglarea are rolul dominant
In acest caz procesul de reglare trebuie stabilit i nsuit nainte de nceperea produciei.
Exist dou greeli posibile n aprecierea unui reglaj: de a dezaproba un reglaj corect, sau de a
aproba un reglaj incorect. Aceste greeli se pot defini prin riscurile eantionrii cantitative si a
procedeelor de eantionare elaborate n vederea prevenirii rebuturilor.
Operaii la care maina are rolul dominant
In aceast situaie chiar dac reglajul iniial este satisfctor, se produc din timp n timp
sau n mod ntmpltor, schimbri care provoac defecte. Sistemele de control tipice aplicate n
acest caz sunt diagramele convenionale ale mediilor si amplitudinilor, calibrarea n limite
modificate ( strnse ) si metoda PRE-control.
Cu ajutorul diagramelor convenionale este posibil determinarea schimbrilor
semnificative din punct de vedere statistic, care, ns, de multe ori, pot fi nesemnificative sub
aspect economic.
Astfel pentru evitarea apariiei defectelor, ntre media procesului i limita specificaiei
trebuie meninut un decalaj de cel puin 3, n acest mod obinndu-se valorile limit ale
mediilor procesului ( x
max
si x
min
).
Cum eantioanele mici asigur ntotdeauna o evaluare precis a mediei procesului,
atunci x
min
si x
max
ar putea fi considerate ca limite de control. Dac variaia mediei eantioanelor
mici este definit ca -
3
- limitele de control efective se vor situa la nivelul limitelor specificaiei
produsului i vor avea valoarea (3 + -
3
- ).
Metoda precontrol este un alt caz al principiului etalonrii unui proces n limite severe,
aceasta conducnd la un proces situat n limitele specificaiei. Procedeul permite identificarea
modificrilor care pot conduce la executarea unei piese n afara limitelor prescrise. In cazul
acestui procedeu sunt necesare numai trei piese pentru obinerea informaiilor necesare.
Principiul metodei este bazat pe ipoteza celei mai rele condiii care se poate accepta
pentru un proces de bun calitate; prin urmare, dac abaterea gsit este identic cu cea
prescris si dac procedeul este centrat precis, atunci orice schimbare conduce la apariia de
produse cu defecte. Pentru determinarea schimbrilor semnificative n ceea ce privete scopul
sau extensia unui proces de producie care ar putea conduce la creterea produciei cu defecte,
metoda utilizeaz curba distribuiei normale.( fig.1.1)
Metoda PRE-control evideniaz schimbrile ce au loc n obiectivele si variaia
procesului i este n msur s garanteze un procent de defecte determinat dac coreciile se
efectueaz ori de cte ori este necesar.
Fig. 1.1. Ipotezele metodei "PRE-control" si localizarea limitelor metodei
Operaii la care lucrtorul are rolul dominant. Cauza primordial a deficienelor
produsului rezid n nivelul de ndemnare, n capacitatea de decizie si n gradul de contiin
privind calitatea pe care le posed lucrtorul. De regul defectele apar ntmpltor.
Operaii la care componentele au rolul dominant . Defectele ce pot s apar referitoare
la materiale sau subansambluri, pot fi epidemice (un lot de materiale cu defecte sau un material
necorespunztor) sau ntmpltoare (lot format din materiale cu defecte pariale).
Sub forma sintetica activitatea si factorii esentiali de care depinde competitivitatea produselor
este:
Competitivitate ( masini, utilaje, aparate de masura )
Estetica industriala
(inclusiv aspecte
psiho-senzoriale)
Configuratie
economica
(pret de cost
sortiment,volum)
Configuratie
calitativa
(caracteristici
tehnico functionale)
Organizare,
ntretinere,
Reparatii
Aprovizio-
nare
Nivelul tehnic al conceptiei Nivelul tehnic al fabricatiei
(cercetare proiectare) (pregatire de fabricatie si fabricatie)
Caracteristici tehnice, ergonomice Proiectarea si organizarea proce-
si de utilizare. sului tehnologic
Materiale, tratamente termo-chimice Nivelul tehnic al masinilor unelte,
Precizia si forma dimensiunilor dispozitivelor, al metodelor si
mijloacelor de control
asigurarea calitatii
Precizia dimensiunilor Precizia pozitiei Precizia macro si micro-
suprafetei suprafetelor geometrice a suprafetelor
Plane Cilindrice Complexe
Exterioare Interioare
(arbori s.a.) (alezaje s.a.)
Totalitatea acestor factori confera produselor un ansamblu de caracteristici care privite ca
un tot unitar asigura satisfacerea conditiilor de cerere, competitivitate economica, apreciere morala
si sociala.
Prin imprecizia sistemului tehnologic (MUDPS) n procesul de prelucrare se genereaza
abateri dimensionale, de forma geometrica si de pozitie reciproca.
1.5 Precizia de materializare
Precizia de materializare stabileste gradul de concordanta dintre produsul finit si modelul
sau geometric sub aspect geometric si fizic.
Principalele surse de erori ale impreciziei de materializare geometrica sunt:
- uzura masinilor unelte si a dispozitivelor;
- imprecizia bazarii piesei;
- deformatii elastice ale sistemuli MUDPS prin: adncime de aschiere neuniforma,
neuniformitatea duritatii materialului, modificarea geometriei partii active a sculei;
- deformatii termice ale sistemulii MUDPS;
- forte de strngere, vibrasii, jeturi de lichid;
- tensiuni interne ale pieselor;
- influente calorice, magnetice electrice;
- imprecizia metodelor si mijloacelor de control;
- calificarea, atentia si gradul de constiinta ale reglorului sau lucratorului.
Indiferent de tipul variabilei sau corelatiei, prin fiabilitate functionala, toleranta se separa n
doua componente:
T
functionala
= T
executie si masurare
+ T
uzare

Cu ct marimea tolerantei de executie este mai mica, variabila sau corelatia este mai
precisa si invers.
Alegerea calitatii (valoarea preciziei ) functional si tehnologic este conditionata de relatia
dintre variabile si valoarea performantei produsului.
Forma curbei de performanta este concludenta n privinta importantei economice a valorii
preciziei (fig. 1.2).
Efectul determinant al tole-
rantei asupra performantei produ-
sului ete ilustrat n fig. 1.3. In cazul a) la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu
circa 3%. In cazul b , la dublarea tolerantei performanta produsului scade cu circa 27 %.
Proprietatea unei piese sau subansamblu ca n stare finita sa fie montata fara o
selectionare prealabila si fara prelucrari suplimentare se numeste interschimbabilitate. Aceasta
este vitala pentru existenta unei civilizatii industriale.
Din punctul de vedere al proiectarii, problema nu este numai de a realiza
interschimbabilitate cu orice pret. Interschimbabilitatea este numai un mijloc pentru obtinerea unui
rezultat final. Un alt mijloc este potrivirea la asamblare sau exploatare. Sunt mprejurari n care
potrivirea reprezinta o cale mai economica dect interschimbabilitatea.
Fig. 1.3 Efectul tolerantei componentei asupra performantei produsului
a) efect redus; b) efect marit
Pe de o parte costa proiectarea, planificarea productiei, masinile unelte si dispozitivele,
mijloacele de masura si control, caracterul intensiv al controlului la fabricarea componentelor, iar
pe de alta parte interschimbabilitatea reduce nivelul calificarii pentru potrivirea componentelor,
timpul asamblarii si presupune costuri reduse de ntretinere.
Fig. 1.2 Problema
stabilirii tolerantelor
1.6 Tehnica de fabricatie si procedeele de control
Diferitele procede pentru fabricare produselor, n esenta, pot fi mpartite n doua moduri
fundamental diferite ale tehnicilor: tehnica procedeelor si tehnica de fabricatie.
La produsele tehnicii de fabricatie, este vorba de modificarea formei si nfatisarii
materialelor solide ceea ce implica dificultati considerabile ce uneori nu pot fi solutionate dect cu
masini si scule complicate.
In tehnica de fabricatie, pentru determinarea nfatisarii micro si macro geometrice, pe
primul plan sta masurarea dimensiunilor geometrice. Principial, diferitele marimi determinate ale
produselor tehnicii de fabricatie pot fi verificate nainte de, n timpul si dupa prelucrare.
Pe baza cerintelor diferite si a conditiilor deosebite de utilizare a mijloacelor de
masurare n procesele de fabricatie, n cursul dezvoltarii lor, au fost elaborate metode si
metodologii de masurare standard si specifice.
Se considera posibila clasificarea metodelor si mijloacelor de control-masurare a preciziei
dimensiunilor, de forma si de pozitie a suprafetelor ca n fig. 1.4 (v. si STAS 10705-76).
Prin cerinte de obiectivizare si de automatizare a supravegherii calitatii pentru prevenirea
sigura a executarii de piese necorespunzatoare, n contextul severitatii calitative si a unei elasticitati
tehnologice ct mai mari, n ultimii ani controlul din constructia de masini s-a deplasat pregnant de
la formele n afara procesului la cele "n" sau cu implicatii asupra procesului.
De aici rezulta:
- controlul trebuie efectuat cu o productivitate cel putin egala cu cea a prelucrarii, ceea ce
presupune pentru mijloacele folosite ndeplinirea unor caracteristici specifice, conditionate de tipul
procesului tehnologic de prelucrare si control;
- n conditii specifice, precizia de masurare a mijlocului ct si a sistemului n ansamblu
trebuie sa corespunda obiectiv procesului de prelucrare si destinatiei pieselor prelucrate;
- pentru asigurarea economicitatii fabricatiei, procesele tehnologice trebuie sa asigure o
calitate corespunzatoare pieselor prelucrate, pe care, controlul, prin masurare, nu numai ca o
determina ci o si garanteaza.
Intre diversele posibilitati de control "n afara procesului", "n proces" si "prin selectie",
limitele despartitoare nu sunt rigide. In general datele furnizate de orice tip de control, se pot
utiliza pentru reglarea sau corectarea procesului. Dar n cazul controlului n afara procesului sau
prin selectie, circulatia informatiilor este mai nceata si anevoioasa.
Procedeele de control "n" sau cu implicatii n proces, nu sunt totdeauna posibil de aplicat,
sau presupun utilizarea unor mijloace prea costisitoare n raport cu rezultatele obtinute.
Aceste criterii se mpart n doua categorii:
a) criterii de adaptabilitate:
- acces facil la piesa n timpul prelucrarii;
- forma suprafetei piesei- simpla;
- precizia masurarii n timpul prelucrarii este suficienta;
- parametrii necesari prelucrarii corecte pot fi controlasi n timpul prelucrarii;
- controlul nu micsoreaza productivitatea normala a prelucrarii si nici nu introduce
perturbatii proprii.
b) criterii de eficienta:
- piesa este importanta n ansamblu sau necesita siguranta maxima n functionare;
- lotul de piese este prea mic pentru mostre;
- asamblarea selectiva este procedeul cel mai economic;
- timpul necesar pentru controlul piesei este mai mic dect pentru prelucrare;
- procedeul de prelucrare este stabil (calitatea materialului, adaosuri tehnologice, regimuri
de eschiere, starea masinii unelte si a sculei);
- costul piesei este mare n raport cu costul controlului.
Pentru ultimile doua criterii, raspunsul negativ decide controlul n afara procesului statistic.
Automatizarea completa nu este economica pentru serii mici si 2 mijlocii care apar cu
preponderenta n domeniul tehnicii fabricatiei, ceea ce nu exclude nsa automatizarea unor
procedee si a anumitor faze de munca. In ultimii ani s-au realizat multe masini unelte universale
care, prin echiparea cu sisteme de masurare si control, ating productivitati ridicate.
Aplicarea aparatelor si sistemelor de control - masurare semi sau complet automatizate n
tehnica fabricatiei nu poate depinde numai de calitatea solutiei tehnice, fiind determinata si de
considerente economice. Astfel, n decursul timpului au dat rezultate bune diferite sisteme de
automatizare ca solutii optime pentru diversele conditii de productie.
Cteva modele de automatizare a controlului se dau n schema de mai jos.
Fig. 1.5 Metodele automatizarii n tehnica controlului dimensiunii,
formei si pozitiei suprafetelor
2. METODE SI INSTALATII DE MASURARE
2.1 Metode de masurare
Masurarea este un proces de cunoastere prin excelenta a laturilor calitative si cantitative
ale fenomenelor si legilor de desfasurare a acestora. Ca mijloc de cunoastere, masurarea
oglindeste in mod determinant stadiul atins de stiinta. Acest lucru este evident, deoarece cu ct
tehnica masurarilor are un nivel mai inalt cu att stiinta are realizari mai numeroase si mai
valoroase. Totodata exista si influente inverse. Progresele inregistrate in stiinta creaza premisele
perfectionarii tehnicii masurartorilor, ale stabilirii unor noi metode de evaluare a marimilor ce
caracterizeaza desfasurarea fenomenelor. Totodata, masurarea reprezinta singura modalitate
obiectiva de stabilire a datelor stiintifice. Deci, masurarea constituie o etapa deosebit de
importanta in desfasurarea oricarei faze de cercetare.
Masurarea unei marimi fizice presupune compararea si cu o alta de aceeasi natura,
considerata unitate si exprimarea masurii prin raportul lor. Aceasta masura, ce apare ca rezultat
al unei experiente trbuie, in limitele unor abateri acceptate, sa fie independente de operatorul
uman. Deci, masurarea uneia sau mai multor marimi fizice ale unui proces, ale unui fenomen,
trebuie sa indeplineasca doua conditii:
- sa fie sigura si comoda;
- sa asigure o precizie ct mai ridicata.
Din necesitatea de a satisface aceste conditii, in marea majoritate a cazurilor, intre
marimea de masurat si organele de perceptie ale operatorului uman se interpun anumite
dispozitive care actionate de marimea respectiva determina efecte ce pot fi percepute. Apare
astfel notiunea de aparat ca mijloc tehnic de masurare. Dar, in functie de performantele ce sunt
impuse, de destinatia si conditiile de utilizare, de necesitatea prezentarii rezultatelor sub o
forma accesibila prelucrarii pe calculatoare, aparatele de msura capata o complexitate relativ
mare si pentru care mult mai potrivita ar fi denumirea de instalatie de masurare.
Structura instalatiilor de masurare este foarte diversa si depinde, in ultima instanta, de
metoda de masurare adoptata. Prin metoda de masurare se intelege ansamblul de principii, pe
care se bazeaza efectuarea unei masuratori in scopul ca rezultatul obtinut sa reprezinte ct mai
corect valoarea marimii masurate si sa satisfaca cerintele de utilizare.
Cum operatia de comparare cu unitatea este esentiala in procesul de masurare,
modalitatea de realizare a ei reprezinta principalul criteriu de clasificare a metodelor de
masurare. Din acest punct de vedere se disting metode directe si indirecte de masurare.
Masurarea directa se efectueaza prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu
unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva.
Masurarile directe se realizeaza prin comparatie simultana sau prin comparatie
succesiva.
Masararea prin comparatie simultana se distinge prin aceea ca in procesul de masurare
intervine in acelasi timp cu marimea de masurat si marimea de comparatie. Deci, la comparatia
simultana transferul de informatii se face de catre operatorul uman concomitent de la marimea
de masurat si de la cea de referinta. Schema de principiu a metodei directe de masurare prin
comparatie simultana este prezentata in figura 2.1. Marimea de masurat poate fi comparata cu
un etalon de valoare egala si apropiata, fie cu un etalon de valoare diferita.Rezulta astfel
masurarile prin comparatie 1:1 sau prin comparatie 1:n.
Masurarea prin comparatie 1:1 se poate efectua direct sau cu ajutorul unui aparat de
comparatie intermediar.
X
X = X
0
Y
X
0
Fig. 2.1
Comparatia 1:1 directa poate fi aplicata numai marimilor fizice care au polaritate (sunt
pozitive sau negative), cum sunt : fortele, momentele de incovoiere sau rasucire, presiunile,
tensiunea electrica etc.
Masararea prin comparatie 1:1 directa se efectueaza prin metoda diferentiala sau metoda
zero. I directa consta in masurarea nemijlocita a diferentei dintre marimea de masurat si cea de
referinta, de valoare foarte apropiata primei marimi. Adica se masoara:
= x - x
0
(2.1)
unde reprezinta diferenta marimilor, masurata direct, x - valoarea marimii de masurat x
0
-
valoarea de referinta cunoscuta.
Daca diferenta este suficient de mica fata de x
0
, eroarea de masurare devine
neglijabila si incertitudinea rezultatului este egala cu cea a marimii de referinta.
Metoda de zero (directa) - reprezinta un caz particular al metodei diferentiale, in care
marimea de referinta este egala cu marimea de masurat. Astfel;
x = x
0
(2.2)
si aparatul de masurat stabileste doar egalitatea celor doua marimi. Ca urmare, incertitudinea de
masurare devine chiar mai mica dect in cazul anterior.
Masurarile prin comparatie 1:1 direct sunt cele mai precise, deoarece incertitudinile
introduse de instalatiile de masurare sunt minime. Prezinta insa dezavantajul ca necesita marimi
de referinta cu valori apropiate de cele ale marimiii de masurat sau marimi de referinta cu valori
variabile.
Masurarile prin comparatie 1:1 cu aparat intermediar se aplica indeosebi marimilor
fizice cu valori strict pozitive (mase , rezistente electrice, capacitati, etc.). Masuratorile se
efexctueaza in trei variante: prin comparatie 1:1 indirrecta simpla; comparatie prin substituire si
comparatie prin permutari.
Masuratorile prin comparatie 1:1 indirecta simpla consta in compararea marimii de
masurat cu cea de referinta, rezultatul exprimndu-se printr-o relatie de forma:
x = kx
0
(2.3)
unde k - este un factor introdus de aparatul intermediar. Cum k = 1 + , rezulta ca in acest
caz , apare o sursa importanta de incertitudine.
Comparatia prin substitutie (metoda Borda) , numita si metoda efectelor egale,
diminueaza eroarea aparatului intermediar printr-o masurare dubla. Marimea de masurat si cea
de referinta sunt comparate pe rnd cu o marime auxiliara x
a
, care nu trebuie cunoscuta cu
precizie ridicata, dar trebuie sa fie stabilita pe durata masurarii. Rezulta:
x
0
= kx
s
; x = kx
a
, deci x = x
0
(2.4)
Marimea
de
masurat
Marimea
de
referinta
Comparator
Indicator
de nul sau
diferenta
Operator
In acest fel eroarea aparatului este eliminata, deoarece ea intervine la fel in ambele
masurari.
Comparatia prin permutare (metoda Gauss), numita si metoda transpozitiei permite
eliminarea erorii prin acelasi procedeu al dublei masurari. Caracteristic pentru aceasta metoda
este schimbarea intre ele a marimilor comparate, de la prima la a doua masurare. Deci:
x = kx
0
; x
0
' = kx rezulta
x x x
0 0
'
(2.5)
unde x
0
si x
0
' sunt cele doua valori de referinta necesare . Eroarea de masurare este eliminata
dat fiind ca in relatia finala (1.5) nu apare factorul k.
Masurarile prin comparatie 1:n - se efectueaza comparnd marimea de masurat cu cea
de referinta, a carei valoare este sensibil diferita de prima.. Metoda se aplica in doua variante
distincte: prin aditionare (insumare), in care se realizeaza combinarea mai multor marimi, astfel
inct sa fie posibila comparatia 1:1 si prin multiplicare (de raport), in care se realizeaza
combinarea mai multor marimi de masurat cu cu o fractiune din cea de referinta (sau invers).
Avantajul esential al metodei prin comparatie 1:n , consta in posibilitatea efectuarii
masuratorilor intr-un domeniu larg de valori, folosind un singur etalon cu valoare fixa. Acesta
este principalul motiv pentru care metoda are o aplicabilitate extinsa.
Masurarea prin comparatie succesiva este specifica instalatiilor si aparatelor in care au
loc una sau mai multe transformari ale marimii de masurat. Metoda comparatiei succesive se
aplica cu precadere la masurarea marimilor fizice pentru care este imposibil, dificil sau
incomod de realizat marimea de referinta. In acest caz, marimea de referinta se aplica anterior
operatiei de masurare (la constructia si gradarea scarii aparatului sau instalatiei) si informatia cu
privire la efectele ei este memorata de catre anumite elemente componente ale instalatiei,
aceasta operatie [poarta denumirea de calibrare sau etalonare. Mai departe, informatia de
calibrare este utilizata pentru efectuarea comparatiei cu marimea de masurat, ori de cte ori este
nevoie. Memoria instalatiilor de masurare poate fi mecanica, electronica sau de alta natura.
X
Y
Fig. 2.2
Deci, metodelor de comparatie succesiva le este caracteristica convertirea marimii de
masurat x intr-o marime intermediara U, care este comparata cu o marime de aceeasi natura,
U
0
, generata in interiorul instalatiei de masurare. Schema de principiu a metodei de masurare
prin comparatie succesiva este prezentata in fig. 2.2
Metoda comparatiei succesive prezinta avantaje importante prin simplificarea operatiei
de masurare. Intruct operatia se efectueaza automat, operatorul nu intervine in procesul
masurarii, activitatea sa constnd in citirea corecta a indicatiilor aparatului de masurare si
asigurarea conditiilor de functionare. Interventia sa este insa efectiva in operatia de calibrare si
de verificare periodica a acesteia.
Pe de alta parte, calitatea masuratorilor prin metoda comparatiei succesive este
conditionata de aparatul de masurat intr-un grad mai ridicat dect la comparatia simultana si in
Generator al
marimii U
0
Marimea de
masurat
Convertor
X U
Comparator
U U
0
Convertor
U
0
Y
Operator
general precizia corespunzatoare acestei metode este inferioara celei anterioare. Datorita
avantajelor privind operativitatea masurarii, majoritatea aparatelor se concep pe baza
principiului metodei comparatiei succesive. Dar, analiznd caracteristicile principale ale
metodelor de masurare directa, prin comparatie simultana si prin comparatie succesiva, se
desprinde concluzia ca primele sunt aplicabile in conditii de laborator, iar cele din a doua
categorie in hale industriale, pe masini si utilaje, etc.
Principalele metode de masurare:
Tabelul 2.1
Metode de masurare Exemple
direc diferentiala Masurarea deplasarilor cu rigla
Compa-
ta cu indicatie
de zero
Mas. temperaturii cu termocuplu
Mas. turatiei cu stroboscopul
Meto- Compa- ratie simpla Masurarea maselor cu balanta cu
da de ratie 1 : 1 indi- prinsubstitu
tie
brate egale
masu- simul- recta prin
permutare
Masurarea rezistentelor electrice
cu punte comparatoare
rare tana
Compara-
Prin
conditionare
Masurarea maselor cu balanta cu
brate inegale
direc- tie 1 : n Prin
multiplicare
(raport)
Masurarea deformatiilor cu tensometru
electronic
ta cu memorie mecanica Masurarea presiunii cu manome-
tru cu element elastic
Compa-
ratie
cu memorie electrica Masurarea fortelor cu dinamome
tru avand traductoare ind. sau rezistivi
succe-
siva
cu alte tipuri de memorie Masurarea fortelor cu trad. piezoel
Mas. temperat. cu termorezistente
Mas. temp. cu termometru cu lichid
Metode de masurare
cu relatii explicite Mas. puterii electrice cu watmetrul
Mas. presiunii cu manometrul cu
indirecta cu relatii implicite coloana de lichid
Variatia rezistentei electr. cu temperat.
Masurarea indirecta - se aplica acelor marimi pentru care nu este posibila sau nu este
realizabila prin mijloace avantajoase, comparatia directa cu o marime de referinta apartinnd
aceleeasi clase. Rezultatul marimii indirecte se obtine in urma operatiilor de calcul efectuate cu
o relatie de dependenta intre o astfel de marime si alte marimi direct masurabile. Masuratorile
indirecte asupra marimilor mecanice si hidraulice au o aplicabilitate relativ restrnsa.
Pentru sintetizare principalele metode de masurare sunt prezentate in tabelul 2.1.
2.2 Structura instalatiilor de masurare
Independent de metoda adaptata, instalatiile de masuarare au o structura compusa din
elemente, avnd un rol functional bine precizat.
Elementul sensibil are rolul de a detecta marimea de masurat si de a furniza un semnal
de o asemenea natura inct sa fie posibila determinarea valorii acesteia. Semnalul trebuie sa
aiba o anumita energie care poate fi preluata de la marimea de masurat sau de la o sursa
auxiliara. Modalitatea de obtinere a energiei necesare are rol esential in definirea
caracteristicilor elementului sensibil. Pentru masurarea marimilor fizice, utilizarea deosebit de
extinsa o au procedeele de transformare a energiei neelectrice in energie electrica. In acest caz,
elementul sensibil poarta denumirea de traductor. Deci, traductorul are rolul de a prelua
energia mecanica de la fenomenul supus studiului si de a converti in energie electrica, usor de
amplificat, de masurat, de inregistrat sau de prelucrat prin calcul. Aceasta modificare de
masurare electrica a marimilor neelectrice acopera un domeniu vast in tehnica masurarilor,
cuprinznd aproape intreaga gama a marimilor fizice care servesc la aprecierea fenomenelor si
proceselor din domeniul mecanic. In lucrarea de fata se vor evidentia posibilitatile de evaluare a
marimilor uzuale ca: dimensiuni, deplasari, deformatii, tensiuni specifice, forte, momente de
forte, presiuni, viteze liniare, debite, viteze unghiulare, acceleratii.
Adaptorul este un alt element component din structura instalatiei de masurare, care are
rolul de a primi semnalul furnizat de traductor si de a-l prelucra in asa fel inct sa devina
sesizabil de catre operatorul uman sub forma valorii marimii de masurat sau de catre unitatile
de calcul. In cadrul adaptorului se efectueaza si operatia de baza a masurarii: comparatia cu
marimea de referinta in conformitate cu metoda de masurare adoptata.
Adaptoarele cuprind o serie de module standars care sunt comune diferitelor instalatii de
masurare.
Elemente auxiliare. Au rolul de a furniza energia folosita de traductoare si modulele
adaptorului, de a asigura transmiterea semnalului intre ele elementele instalatiei de masurare si
de a converti semnalul in concordanta cu necesitatile transmiterii acestuia.
Precizarile de mai sus sunt exhaustive, dar pe baza lor se poate stabili structura cea mai
generala a unei instalatii de masurare electrica a unei marimi neelectrice (fig. 2.3)
Fig. 2.3
Schema - bloc prezentata evidentiaza elementele functionale tipice cu care se efectueaza
procesul de masurare dar in conditiile concrete ale masurarii marimilor fizice cu elemente
sensibile de tipul traductoarelor pot fi facute precizari importante asupra modalitatilor de
transmitere a semnalului in cadrul instalatiei de masurare. In acest sens, o schema mai detaliata
este prezentata in fig. 2.4.
Instalatia de masurare a carei structura este redata in fig. 2.4 utilizeaza traductoare care
sunt alimentate cu energie electrica printr-o intrare secundara, iar variatia energiei mecanice a
sistemului de masurat produce variatii ale energiei electrice. De obicei, aceste variatii sunt
relativ mici si nu pot fi sesizate direct de catre instrumentele de masura. Pentru usurinta
amplificarii se procedeaza la modulatia in amplitudine care presupune ca sursa de energie
X
Y
Traductor
Circuit electric de
masurare si transmitere
a semnalului
Sursa de
energie
Adaptor
Marimea de
referinta
Marimea
masurata
Marimea
de masurat
electrica sa alimenteze circuitul de masurare cu curent alternativ perfect sinusoidal, a carui
frecventa sa fie de 5...10 ori mai mare dect a fenomenului studiat. Aplicnd modulatia in
amplitudine semnalul de masurare sufera cteva transformari, forma sa in diferite faze fiind
redata in fig. 2.5.
Fig. 2.4
Fig. 2.5
Evident, transformarile respective determina structura instalatiei de masurare. Cum este
posibila aparitia fenomenului de supramodulare, dupa amplificator se introduce un detector de
faza pentru stabilirea semnalului de masurare, iar pentru inlaturarea semnalului artificial
introdus in schema se prevede un demodulator sub forma unui filtru "trece - jos". Rezultatul
masurarii se poate citi pe cadranul unui instrument de masura, se poate vizualiza, inregistra sau
tipari de catre imprimanta unui calculator. Elementele componente ale adaptorului si sursei de
energie din instalatia prezentata in fig. 2.4, se afla inglobate in tensometrele electronice cu
frecventa purtatoare, furnizate de catre firmele specializate. Schemele instalatiilor de masurare
bazate pe modulatia in amplitudine au o utilizare mult mai larga dect cele cu modulatie prin
impulsuri sau dect cele in cadrul carora nu se produc transformari ale semnalului de masurare.
Ultimele, avnd amplificatoare in curent continuu, au o perspectiva deosebita.
2.3. Caracteristicile calitative ale instalatiilor de masurare
Instalatiile de masurare formeaza sisteme complexe a caror marime de iesire Y este
determinata de marimea de intrare X (fig. 2.6), fiind totodata influentata si de marimile de
x
t
Intrare
X
Solicitare static\
x
t
Solicitare dinamica
a. b. d. c.
Frecventa purt\toare Semnal modulat
Semnal
modulat
amplificat
t
t
y
y
Iesire
Y
X
Y
Traductor Comparator
Sursa de
energie
Amplificator
Generator al
marimii de referinta
Marimea
masurata
M\rimea
de masurat
Demodulator
Detector sensibil
de faza
Aparat de
inregistrare
Instrument
de masurare
Interfata
pentru
calculator
Calculator
reglare sau comanda X
i
(t), de marimile perturbatoare externe w
i
(t) si interne x
i
(t).
In acest fel, caracteristica generala a unei instalatii de masurare se poate descrie printr-o
functie de forma:
. ) x , . . . , x , x ; w , . . . , w , w ; X . . . , X , X ; X ( f Y
n 2 1 n 2 1 n 2 1

(2.6)
Fig. 2.6
Daca marimea de intrare X este constanta in timp, functia (1) va reprezenta
caracteristica statica a instalatiei de masurare. Daca aceasta variaza, functia (1) se considera a
fi caracteristica dinamica.
Pentru anumite marimi de reglare w
i
(t), variatia marimii de iesire Y poate fi
exprimata in functie de variatiile X, w
i
si x
i
astfel:
. . . x
x
f
x
x
f
. . . w
w
f
w
w
f
X
X
f
Y
2
2
1
1
2
2
1
1
+

+ +

(2.7)
Derivatele de ordinul inti din relatia (2) au semnificatia sensibilitatii instalatiei de
masurare, intre care f/X reprezinta sensibilitatea utila, iar f/w
i
si f/x
i
sensibilitatile
parazite. Ideal ar fi ca sensibilitatea utila sa fie ct mai mare, iar sensibilitatile parazite ct mai
reduse, ceea ce ar insemna ca marimea de intrare are rol definitoriu asupra marimii de iesire.
Deci, rezultatul masurarii ar fi influentat, cu o anumita incertitudine numai de marimea de
masurat.
Prin definitie, sensibilitatea unui aparat sau a unei instalatii de masurare reprezinta
raportul dintre variatia marimii de iesire si variatia corespunzatoare a marimii de masurare.
In cazul instalatiilor de masurare cu caracteristica liniara, sensibilitatea reprezinta
coeficientul unghiular al dreptei caracteristice, adica:
, tg
x
X
dx
dY
S

(2.8)
unde este unghiul dintrem dreapta caracteristica si axa absciselor.
In cazul caracteristicilor neliniare se defineste sensibilitatea diferentiala sub forma:
i
x x
i
x x
i
dx
dX
dx
dY
S


(2.9)
sau sensibilitatea medie, ce se exprima prin:
,
X X
Y Y
S
min max
min max

(2.10)
unde X
max
- X
min
reprezinta domeniul de masurare al instalatiei;
Y
max
- Y
min
domeniul corespunzator al marimii de iesire.
Pentru compararea calitativa a aparatelor si instalatiilor, atunci cnd au domenii diferite
de masurare se foloseste si notiunea de sensibilitate relativa:
,
X / X
Y / Y
X / dX
Y / dY
S
r

(2.11)
care reprezinta raportul dintre variatia relativa a marimii de iesire si variatia relativa
X
i
(t)
x
i
(t)
w
i
(t)
X
Marime de intrare
Y
Marime de iesire
Instalatie
de
masurare
corespunzatoare a marimii de intrare.
Calitatea unei instalatii de masurare se apreciaza si prin intermediul rezolutiei acesteia.
Rezoutia reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat care poate fi apreciata la
iesirea instalatiei de masurare. In cazul instalatiilor de masurare cu iesire analogica, rezolutia
este data de valoarea marimii de masurare corespunzatoare unei diviziuni pe scala gradata sau
1/2 diviziuni, presupunnd ca operatorul poate aprecia corect aceasta fractiune a diviziunii.
La instalatiile cu iesire numerica, rezolutia esta data de o unitate a ultimului rang
zecimal.
Pragul de sensibilitate este un alt indicator de calitate al instalatiilor de masurare,
concordant cu notiunile de rezolutie si sensibilitate, dar cu semnificatie distincta.
Pragul de sensibilitate reprezinta cea mai mica valoare a marimii de masurat, care
provoaca o variatie certa a marimii de iesire in conditii normale de functionare a instalatiei de
masurare. Pragul de sensibilitate defineste valoarea minima care poate fi masurata si eroarea
sistematica necontrolabila a instalatiei de masurare. In afara rezolutiei pragul de sensibilitate
este determinat de fluctuatiile electronice datorate perturbatiilor interne si externe in circuitele
electronice (asa-numitele zgomote interne), de frecarile, jocurile, deformatiile articulatiilor etc.
Pragul de sensibilitate este un indicator de calitate indispensabil in cazul masurarilor de precizie
ale unor marimi cu valori reduse.
Interesant de subliniat ca pentru o instalatie de masurare, pragul de sensibilitate poate fi
considerat ca o "caracteristica de intrare", sensibilitatea - "caracteristica de transfer" iar
rezolutia - "caracteristica de iesire". Calitativ, instalatiile de masurare vor fi cu att mai bune cu
ct sensibilitatea este mai mare, iar rezolutia si pragul de sensibilitate - mai reduse.
Indicatorul de calitate cu semnificatiile cele mai cuprinzatoare fiind precizia instalatiei
de masurare sau precizia instrumentala. Precizia unei instalatii de masurare reprezinta calitatea
acesteia de a furniza rezultate ct mai apropiate de valoarea reala a marimii de masurat. Pentru
a caracteriza cantitativ precizia instrumentala se foloseste notiunea de eroare instrumentala,
egala cu abaterea marimii de iesire a instalatiei de masurare fata de valoarea adevarata. Eroarea
instrumentala constituie acea parte din eroarea de masurare globala care este datorata
componentelor de masurare.
Erorile admisibile ale instalaltiilor de masurare se exprima sub una din urmatoarele
forme: erori absolute, erori relative, erori raportate sau combinatii ale acestora.
Eroarea absoluta se exprima sub forma:
, a X
ad
t
(2.12)
unde a este o marime constanta, exprimata in aceeasi unitate de masura ca si marimea de
masurat.
Eroarea relativa este definita procentual sub forma:
[ ] , % b 100
X
X
X
ad
adr
t

t (2.13)
unde b este un numar adimensional constant.
Eroarea raportata este data de relatia:
[ ] , % c 100
X
a
X
c
adm
t t
(2.14)
in care c este un numar adimensional;
X
c
valoarea conventionala a marimii de masurat, egala cu: diferenta algebrica a celor
doua limite X
max
- X
min
; valoarea nominala a marimii de masurat (cnd aceasta este indicata);
lungimea scarii gradate la instalatiile cu caracteristica neliniara.
Eroarea raportata are cea mai larga utilizare deoarece permite compararea calitativa a
unor instalatii cu domenii diferite de masurare si este obligatoriu a fi consemnata in cazul in
care eroarea absoluta este constanta numai intr-un domeniu restrns de masurare.
Eroarea admisibila se exprima sub forma de combinatii de eori relative si erori
raportate atunci cnd eroarea absoluta are o componenta independenta de valoarea masurata
(eroarea de decalaj) si o componenta proportionala cu aceasta (eroarea de sensibilitate).
Expresia erorii combinate este urmatoarea:
[ ] , %
X
X
c b X
max
adc

,
`

.
|
+ t
(2.15)
unde notatiile au semnificatiile prezentate anterior.
In scopul aprecierii calitative a instalatiilor de masurare, independent de modul in care
se exprima eroarea admisibila, se foloseste notiunea de clasa de precizie. Clasa de precizie
reprezinta eroarea admisibila exprimata sub forma erorii relative sau raportate. Deci, clasa de
precizie se exprima in procente, valorile sale uzuale (numite si indice al clasei de precizie)
fiind: 0,001; 0,002; 0,005; 0,01; 0,02; 0,05; 0,1; 0,2; 0,5; 1; 2; 5. Valorile mici sunt indicate
instalatiilor destinate masurarilor de inalta precizie, iar cele mai mari instalatiilor utilizate in
masurarile uzuale.
2.4. Elementele componente ale instalatiilor de masurare
Traductoare. In cadrul instalatiilor de masurare, traductoarele au rolul de a transforma
o forma de energie intr-o alta forma de energie. In cercetarea experimentala a masinilor -
unelte, in general, se impune a se converti energia mecanica, hidraulica sau termica in energie
electrica.
Traductoarele pot fi cuprinse in doua mari grupe:
1. Traductoare energetice sau generatoare care transforma energia de intrare mecanica,
hidraulica sau termica in energie electrica;
2. Traductoare parametrice care sunt alimentate printr-o intrare secundara cu energie
electrica, iar variatia energiei mecanice sau termice produce variatii ale energiei electrice.
Daca traductorul transforma energia de intrare in energie electrica, el se numeste a fi cu
transformare directa, iar daca in acest proces intervine o alta marime (optica, acustica,
termica etc.) traductorul este cu transformare indirecta. O clasificare mai detaliata a
traductoarelor se prezinta in schema din fig. 2.7 in care s-au subliniat tipurile utilizate frecvent
in cercetarea experimentala a marimilor mecanice si hidraulice.
a. Traductoare parametrice. Din aceasta grupa vor fi descrise traductoarele rezistive,
inductive si capacitive.
Traducotul rezistiv transforma marimea de intrare decanica intr-o variatie a rezistentei
electrice. Utilizarea larga o au traductorii rezistivi cu fir metalic si cu semiconductori.
Caracteristica de transfer linearizata a traductorilor rezistivi se exprima astfel:
, R k R
(2.16)
unde R reprezinta variatia rezistentei electrice (marime de iesire);
R - rezistenta electrica a traductorului;
k - constanta traducorului;
- alungirea relativa a elementului sensibil al traductorului (marimea de intrare).
Valorile obisnuite ale rezistentei electrice R a traductorului sunt: 120; 240; 360; 500.
Constanta traductoarelor rezistivecu fir k este cuprinsa intre 1,9...3,5 valorile mici fiind
recomandate in studiul solicitarilor statice, iar cele mari in cel al solicitarilor dinamice.
Traductoarele rezistive cu fir permit masurarea deformatiilor pieselor, caracterizate prin
alungiri specifice
min
= 2 10
-6
si
max
= 5 10
-3
. Valoarea minima este determinata de
sensibilitatea traductoarelor, iar valoarea maxima de erorile de masurare apreciabile datorate
accentuarii fenomenului de histerezis si marimii abaterilor de la liniaritate.
Fig. 2.7
Din punct de vedere a formei, exista o mare varietate de traductoare rezistive. Pentru
traductoarele cu folie, in fig.2 6 se prezinta tipurile uzuale.
Traductoarele cu o grila plana (fig. 2.8.a) se aplica in studiul deformatiilor pe directie
perpendiculara; cele in rozete cu doua grile (fig. 2.8.b) se recomanda la masurarea deformatiilor
pe doua directii perpendiculare; cele cu trei grile - tip delta (fig. 2.8.c) - la stabilirea directiilor
principale de deformatie. Ultimele doua forme au destinatie speciala: pentru masurarea
deformatiilor radiale (fig. 2.8.d) si a celor tangentiale si radiale (fig. 2.8.e). In lucrari de
specialitate asupra tensometriei electrice se dau detalii referitoare la intreaga gama constructiva
a traductoarelor rezistive, proprietatile lor, tehnologia lipirii, etalonare etc.
Traductoare rezistive cu semiconductori se prezinta sub forma unor bastoane
paralelipipedice (fig. 2.9) avnd drept element sensibil un policristal de siliciu cu grosimea de
20...50 m, latimea de pna la 0,5 mm si lungimea cuprinsa intre 2...12 mm. Aceste
traductoare au acelasi principiu de functionare ca si traductoarele rezistive cu fir numai ca
valoarea constantei k este cu mult mai mare, fiind cuprinsa intre 50 si 200.
Deoarece constanta k este functie si de rezistivitatea materialului semiconductor,
variatia rezistentei traductoruluieste neliniara, aceasta apreciindu-se pe baza relatiei:
, ) k ( R R
2
+ (2.17)
in care reprezinta factorul de neliniaritate.
generatoare
Parametrice
Energetice
Traductoare
electrodinamice
rezistive
cu transformare
directa
cu transformare
indirecta
cu transformare
directa
cu transformare
indirecta
piezoelectrice
termoelectrice
fotoelectrice
capacitive
inductive
bolometrice
acustice
radioactive
fotoelectrice
e
l
Baza
traductorului
Suport
Element
sensibil
Fire de
conexiune
a.
b.
c.
d.
Fig. 1.8
Fig. 2.8
Traductoarele cu semiconductori prezinta, de asemenea, dezavantajul unei variatii
puternice a rezistentei specifice cu temperatura, motiv pentru care nu sunt utilizate in cazul
masuratorilor la care temperatura variaza in limite largi. Traductoarele rezistive cu
semiconductori sufera in urma lipirii o contractie care modifica valoarea constantei k. De aceea,
pentru astfel de traductoare se indica in afara unor caracteristici comune traductoarelor cu fir si
valoarea factorului de neliniaritate la 20
o
C, curba de variatie a rezistentei nominale R
u
= f(t)
pentru traductorul nelipit si nesolicitat (in cazul = 0) si curba de variatie R
m
= f(t) pentru
traductorul montat pe piesa nesolicitata.
Datorita dezavantajelor mentionate mai sus, traductoarele cu semiconductori se folosesc
numai atunci cnd se masoara deformatii foarte mici ( < 10
-8
) sau marimi care provoaca astfel
de deformatii, utilizndu-se astfel marea lor sensibilitate la deformatie.
Dinamica evolutiei calitative a traductoarelor rezistive cu semiconductori este rapida si
domeniul lor de utilizare se extinde continuu. In acest sens se recomanda consultarea literaturii
Suport
cristal
Semiconductor
Fire de conexiune
de specialitate si documentarea pe baza datelor furnizate de firmele producatoare.
Traductoare inductive transforma parametrii miscarii care se studiaza, intr-o variatie a
impedantei Z a unei bobine care este conectata la o sursa de curent alternativ. Constructiv,
acestea pot fi traductoare inductive simple (fig. 2.10) si traductoare inductive diferentiale (fig.
2.11).
Traductoareleinductive simple cu jug (fig. 2.10.a) sunt foarte raspndite, mai ales sub
forma traductoarelor fara constact. In acest caz, armatura este constituita chiar de piesa
feromagnetica a carei deplasare se studiaza. Caracteristica este evident neliniara (fig. 2.10.b),
domeniul de masurare fiind redus la = (0,1...0,15)
0
, unde
0
este intrefierul initial. In
general, se regleaza
0
= 0,4...0,6 mm.
In aceasta forma, traductoarele inductive se utilizeaza la masurarea deplasarilor foarte
mici care nu depasesc 0,1 mm. In scopul largirii domeniului de masurare, ca si pentru
diminuarea erorilor datorate factorilor externi (variatiile temperaturii mediului, ale tensiunii si
frecventei sursei de alimentare), traductoarele inductive se recomanda a fi utilizate numai in
schema diferentiala (fig. 2.11.a). Caracteristica capata o portiune cvasisimilara, domeniul de
masurare devenind = (0,3... 0,4)
0
.
Schema diferentiala se realizeaza si cu doua traductoare inductive fara contact, utilitatea
ei fiind probata prin numeroase exemple din domeniul masinilor - unelte.
Fig. 2.10 Fig. 2.11
Pentru masurarea deplasarilor mari (mm si chiar zeci de mm) se foloseste un alt tip
constructiv de traductor inductiv (fig. 2.12).
Aceste traductoare sunt formate dintr-o bobina in interirorul careia se deplaseaza un
miez de fier. In acest caz, inductanta L este direct proportionala cu lungimea l pe care miezul
a.
b.
jug
U
P
armatura
z
=
(0,1...0,15)
0

0

z
2
z
1

0
armatura
a.
P
z
3
; u
3
z
3
z
4
U
z
1
z
1
z
2
b.
z
2

1

2
=
(0,3...0,4)
0
z = z
1
-
z
2
patrunde in bobina.
[ ] , H l s
L
N
L
2
0
(2.18)
unde
0
este permeabilitatea magnetica a materialului miezului;
N - numarul de spire al bobinei;
L - lungimea bobinei;
s - sectiunea transversala a bobinei;
l - cursa miezului.
Datorita relatiei liniare L = f(l) rezulta avantajul acestui tip de traductoare pentru
masurarea deplasarilor mari. De mentionat insa ca sensibilitatea este mai mica dect la
variantele anteriore.
Fig. 2.12
Traductoare inductive furnizeaza Intreprinderea de aparate si utilaje pentru cercetare
(IAUC) Bucuresti in varianta celor cu contact (TIC) sau fara contact (TIFC). Caracteristicile de
baza ale acestora sunt indicate in tabelul 2.
Tabelul 2,2
Caracteristicile traductoarelor inductive produse la IAUC Bucuresti
Cod
Caracteristici
TIC 14.1
TIC 16.1
TIC 16.10 TIC 35.100
TIFC 14.02
TIFC 14.3
Tipul traductorului Cu contact Fara contact
Domeniul de masurare, smmt t 1 t 10 t 100 t 1
Abaterea de la liniaritate, s%t 0,5 0,5 1 0,5
Sensibilitatea, smV/v mmt 80 80 62,5 80
Frecventa curentului de
alimentare, sHzt
5000
Tensiunea de alimentare, sVt 4
Toate tipurile de traductoare prezentate sunt conectate in schema diferentiala sau apte a
fi conectate in aceasta schema.
Traductorul capacitiv este un condensator plan sau cilindric la care una din placi poate
fi facuta mobila. Capacitatea unui traductor este data de relatia:
,
d
S
C

(2.19)
in care reprezinta permeabilitatea electrica a mediului;
S - suprafata unei placi;
d - distanta dintre placi.
L
P

U
l
Se observa ca variind sub efectul unei actiuni mecanice una din marimile S, , d
variaza si capacitatea condensatorului. Pe acest principiu se bazeaza constructia traductoarelor
capacitive, schemele cele mai utilizate fiind prezentate in tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
Tipul Schema
Relatia
de calcul
Caracteristica
Cu variatia
distantei dintre
placi
d
S
C
0

Diferential cu
variatia distantei
dintre placi
Cu variatia
suprafetei
Diferential cu
variatia suprafetei

S C
Cu variatia
dielectricului
[ ] ) ( h H b C
0 0
+
Seobserva in relatiile de mai sus, ca C variaza hiperbolic in functie de d ceea ce
constituie un dezavantaj deloc neglijabil in utilizarea acestui tip de traductor.
Totusi se poate considera o relatie liniara atunci cnd distanta d si variatia ei sunt foarte
mici. Asa, spre exemplu, la un condensator avnd d = 0,2 mm, pentru o variatie d = 0,025
mm, rezulta o variatie de 14% a capacitatii cnd dielectricul este aerul ( C/C = 14%).
Traductoarele capacitive, la care variaza distanta dintre placi, pot fi intlnite in doua
variante constructive: simple (fig. 2.13.a) si diferentiale (fig. 2.13.b).
d
x
d

0
H
C
h
C

C
C
d
d
Fig. 2.13
Traductoarele capacitive au o mare sensibilitate, iar pentru largirea domeniului de
liniaritate se introduc placute dielectrice intre armaturile condensatorului.
Caracteristici traductoarelor capacitive este faptul ca ele absorb de la sursa de energie o
putere foarte mica, incapabila a pune in miscare instrumente de masura obisnuite. De asemenea,
la variatii mici de capacitate (20...200pF), alimentate la frecvente ridicate (20 kHz), rezulta la
iesirea traductoarelor capacitive impedante foarte mari. Din acest motiv, amplificatoarele lor
trebuie sa aiba la intrare o impedanta de minim 20 M . Acesta este principalul considerent ce
limiteaza sfera de utilizare a traductoarelor capacitive. Totusi, acestea se folosesc frecvent la
masurarea deplasarilor foarte mici, in constructia aparatelor seismice pentru cercetarea
vibratiilor si a microfoanelor destinate studiului zgomotului.
b.Traductoare energetice. Dintre traductoarele energetice vor fi prezentate cele
piezoelectrice, electrodinamice si termoelectrice.
Traductorul piezoelectric functioneaza pe baza efectului polarizarii electrice a
cristalelor unor materiale, atunci cand sunt solicitate la compresiune. Materialele piezoelectrice
utilizate sunt : cuartul, titanolul de bariu si zirconstul de plumb. Daca forta p
x
actioneaza pe
directia axei electrice a cristalului, sarcina electrica q
x
ce apare pe suprafetele normale acesteia
se exprima prin :
, p k q
x x

(2.20)
unde k este coeficientul piezoelectric fundamental al materialului piezoelectric, ce indica
cantitatea de electricitate generata la actiunea unitatii de forta, respectiv densitatea de sarcina
electrica pe unitatea de presiune. Pentru materialele mentionate, valorile coeficientului k sunt
urmatoarele: cuart - 0,23 10
-11
C/N; titanat de bariu - 19 10
-11
C/N; zirconat de plumb - 9 10
-11
C/N.
Pentru constituirea traductoarelor se selecteaza cristalele materialelor piezoelectrice in
paralelipipede. Pe fetele perpendiculare pe axa electrica se aplica folii metalice, care se
conecteaza intr-un circuit electric. Schematic, traductorul piezoelectric este prezentat in fig.
12.14.a.
Pentru marirea sarcinii electrice, de obicei, se monteaza o serie de placute piezoelectrice
1, intercalate intre folii metalice 2. Asezarea placutelor se face astfel inct o folie metalica sa
aiba pe ambele suprafete aceeasi polaritate.
d
1
d
a. b.
d
2
Traductor
1
2
X
P
P
e C
t
C
e
R
a
C
a
R
t
Cablu Intrare amplificator
A
a. b.
Fig. 2.14
Intruct materialele piezoelectrice sunt izolate, foliile metalice formeaza niste electrozi
ce se comporta ca si armaturile unui condensator, intre care apare diferenta de potential U =
q/C. Inlocuind capacitatea condensatorului prin expresia cunoscuta: C
t
= S/d, se obtine
urmatoarea relatie a diferentei de potential creata:
, d p k
C
F
k U
u
t
x

(2.21)
in care d reprezinta grosimea placutei de cuart;
p - presiunea aplicata asupra placutei.
Constanta k
u
este numita sensibilitatea in tensiune a materialului piezoelectric, pentru
cuart avnd valoarea k
u
= 0,055 Vm/N, pentru titanat de bariu k
u
= 0,0126 Vm/N, iar pentru
zirconat de plumb k
u
= 0,016 Vm/N.
Din cele aratate rezulta ca un traductor piezoelectric poate fi considerat drept un
generator de sarcini electrice posednd o anumita capacitate.
Traductorul piezoelectric, cablul sau de legatura si sistemul de cuplare al aparatului de
masura formeaza un circuit electric complex, a carui schema este reprezentata in fig. .14.b.
Studiul acestui circuit electric se efectueaza mai usor pe schema echivalenta. In cadrul
acesteia din urma, capacitatea echivalenta C insumeaza capacitatea traductorului C
t
, capacitatea
parazita a cablului C
c
si capacitatea de cuplare a amplificatorului C
a
. Similar, rezistenta R este
echivalenta rezistentei traductorului R
t
si a rezistentei de intrare R
a
in amplificator. Aplicnd
legea lui Kirchhoff se obtine ecuatia diferentiala:
,
dy
d
C
K
U
dt
dU
e
e

+
(2.22)
in care = R C constanta de timp a circuitului;
- deformatia pastilei piezoelectrice.
Potrivit acestei ecuatii, in conditiile de solicitare statica a traductorului piezoelectric,
d = d
0
= constant, rezulta o tensiune la bornele traductorului care scade progresiv dupa
relatia:
o
/ t
0
d
C
k
e u u

(2.23)
Scaderea tensiunii se datoreaza pierderilor inevitabile de sarcina prin elementul
piezoelectric. In timp, scaderea tensiunii la bornele traductorului piezoelectric este foarte lenta
deoarece rezistenta traductorului are valori ridicate, de ordinul 10
11
.
Traductorul poate fi utilizat si pentru masurari cvasistatice, cu conditia de a fi bine izolat
prin rezistente inalte de intrare in primul etaj de amplificare si de izolare a cablului de legatura.
Aceasta conditie este indeplinita de etajele de amplificare care au la intrare rezistente mari, de
ordinul R
a
10
14
...10
18
.
Rezultate foarte bune se obtin de asemenea prin conectarea traductorului piezoelectric la
un amplificator de sarcina. Astfel, pentru traductoarele din cuart se utilizeaza un amplificator de
sarcina cu R
a
= 10
14
si C
a
= 10
5
pF, pentru care
r
= 10
7
s. In plus,
r
si sensibilitatea k
u
nu
mai depind de parametrii R si C ai traductorului si cablului de legatura.
Deci, pentru masurarea tensiunii la bornele traductorului sunt necesare instalatii la care
sa nu se piarda din sarcinile care apar ca urmare a efectului piezoelectric. In principiu, aceasta
cerinta nu poate fi indeplinita in totalitate, totusi pierderile pot fi mentinute in limite restrnse,
astfel inct sa nu afecteze precizia de masurare.
Traductoarele piezoelectrice se utilizeaza in instalatiile de masurare a acceleratiilor, iar
dupa circuitele de integrare corespunzatoare si pentru masurarea vitezelor si deplasarilor,
Traductoarele piezoelectrice functioneaza bine sub actiunea unor sarcini relativ mari,
fapt care le face deosebit de utile in conceperea dinamometrelor si aparatelor pentru masurarea
presiunilor.
Pentru a se masura sarcini in ambele sensuri, de obicei elementele piezoelectrice
utilizate in constructia traductoarelor se pretensioneaza. Traductoarele piezoelectrice se remarca
prin frecvente proprii ridicate, de ordinul a 15...50 kHz.
Traductoarele electrodinamice functioneaza pe baza inductiei electromagnetice, la care
marimea neelectrica (de obicei mecanica) masurata este transformata intr-o tensiune
electromotoare de inductie. Traductoarele electrodinamice se intlnesc in diferite variante
constructive:
- cu bobina fixa sau mobila;
- cu element mobil avnd miscare de translatie sau de rotatie.
In fig. 2.15 este prezentat un traductor la care bobina mobila are miscare de translatie,
fiind legata rigid cu obiectul de cercetat.
Fig. 2.15
Ca urmare a deplasarii bobinei in cmpul magnetului permanent, care ramne fix, in
circuitul bobinei se induce o tensiune electromotoare e(t), care poate fi masurata. Tensiunea
electromotoare indusa este proportionala cu viteza elementului mobil:
. ) t ( v k ) t ( e
(2.24)
Relatia de mai sus evidentiaza faptul ca aceasta categorie de traductoare este indicata
pentru masurarea vitezelor de deplasare.
Traductoarele electromagnetice prezinta avantajul ca produc o tensiune electromotoare
destul de mare, care de obicei, nu mai necesita amplificare.
Traductoarele electrodinamice nu sunt recomandate a fi utilizate pentru masurarea
vitezelor mici, datorita sensibilitatii relativ scazute a lor.
Domeniile de utilizare ale traductoarelor electrodinamice sunt urmatoarele:
- masurarea vitezei, in care caz se numesc vitezometre;
- masurarea valorilor absolute ale deplasarilor liniare sau unghiulare fiind denumite
vibrometre (in acest caz schema poseda un circuit de integrare a tensiunii electromotoare a
traductorului, furniznd la iesirea din circuitul integrator o tensiune proportionala cu
deplasarea);
- masurarea acceleratiilor, in acest caz sunt denumite acceleratoare, iar in constructia
aparatului este necesar a fi introdus un circuit de diferentiere a tensiunii electromotoare.
Traductoarele termoelectrice au cea mai larga aplicatie pentru masurarea temperaturii.
Principiul lor de functionare se bazeaza pe efectul de termocuplu, care consta in aceea ca printr-
un circuit inchis, constnd din doua metale diferite A si B (fig. 2.16.a), circula un curent electric
N
S
N
v(t)
e(t)
daca imbinarile celor doua fire sunt la temperaturi diferite T
1
si T
2
.
Fig. 2.16
Imbinarea ce se afla la temperatura T
2
se numeste jonctiune de masurare sau elementul
sensibil al traductorului, iar imbinarea de la temperatura T
1
poarta numele de jonctiune de
referinta.
Schema de masurare a temperaturii cu traductorul termoelectric este prezentata in fig.
2.16.b. Pe schema se disting capetele 1 si 4 ale conductorilor 2 si 3, ce formeaza termocuplul;
legatura cu aparatul de masurare (milivoltmetrul 6) se realizeaza cu conductorii 5. Metoda
permite masurarea temperaturii in domeniul 200...1200
o
C cu sensibilitate 40 V/
o
C.
Sintetic, modalitatea de alegere a traductoarelor pentru masurarea diferitelor marimi
fizice este prezentata in tabelul 2.3.
Prezentarea nu este exhaustiva si pentru masurarea fiecarei marimi fizice mai pot fi
indicate si alte tipuri de traductoare, numai ca utilizare lor ridica dificultati sporite.
2.5 Adaptoarele si elementele auxiliare ale instalatiilor de masurare
Structura elementelor adoptate si auxiliare ale instalatiilor de masurare se diferentiaza in
functie de tipul traductoarelor conectate: parametrice si energetice.
Traductoarele parametrice rezistive, inductive sau capacitive se conecteaza intr-un
circuit de masurare sub forma unei punti Wheatstone. Puntea este alimentata, de obicei, de la o
sursa de frecventa purtatoare, ce furnizeaza un semnal sinusoidal de frecventa si amplitudine
bine precizate. Tensiunea de dezechilibru a puntii Wheatstone este amplificata, trecuta printr-un
detector de faza si demodulata, dupa care este transmisa instrumentului de masura, aparatelor
inregistratoare sau unitatii de calcul pentru prelucrare. Schema de conectare a adaptoarelor si
elementelor auxiliare din instalatia de masurare este prezentata in fig. 2.17.
In tara noastra, in cadrul Intreprinderii de aparate electronice de masura si industriale
(IEMI) Bucuresti a fost conceput si executat un sistem modular de elemente adaptoare si
auxiliare, necesar constituirii instalatiilor de masurare destinat a functiona cu traductoare
rezistive, inductive, termoelectrice si electrodinamice (cu adaptoare speciale). Sistemul are in
componenta sa urmatoarele: amplificator N 2314 cu frecventa purtatoare de 5000 Hz; modul de
alimentare si afisare analogica N 2322 sau numerica N 2323; modul de etalonare N 2338;
modul de conectare si echilibrare N 2351; modul de comutare pentru 12 puncte N 2362; modul
pentru masurarea valorii de vrf, medii si eficace N 2334.
Tabelul 2.3
Alegerea traductoarelor pentru masurarea marimilor fizice
Masura Domeniul de Regimul Tipul traductoarelor
A
B
T
1
T
1
T
2
T
2
(T
2
> T
1
)
b.
a.
1 2 3 4 5 6
marimilor masurare
de
masurare
recomandate
Deplasarea
t 1 mm
v < 2
m/min
inductive
rezistive
v > 2
m/min
capacitive
piezoelectrice
t 100 mm
v < 2
m/min
inductive cu miez
mobil
v > 2
m/min
fotoelectrice
Viteza liniara 0 - 10 m/min - electrodinamice
Viteza
unghiulara
0 - 5200
rot/min
-
electrodinamice
(tahogeneratoare)
Acceleratii 0 - 100 m/s
2
-
piezoelectrice
capacitive
inductive
rezistive
Deformatii
specifice
0 - 5 10
-3
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
capacitive
piezoelectrice
inductive
Forte
0 - 50 10
-3
daN
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
piezoelectrice
inductive
capacitive
Presiune
0 - 750
daN/cm
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
piezoelectrice
capacitive
inductive
Momente
de rasucire
0 - 10 KNm
Static
rezistive
inductive
Dinamic
rezistive
inductive
Temperaturi 200 - 1200
o
-
termoelectrice
termorezistive
Prin combinarea acestor module rezulta un numar de variante de instalatii de masurare,
care poarta denumirea de tensometre electronice, cu 1 canal, 2 sau 6 canale, capabile a efectua
masuratori in regim static sau dinamic cu frecventa maxima de 1000 Hz, avnd abaterea de la
liniaritate de 0,03%. Acest sistem modular este supus unor perfectionari continue.
T
2
T
4
T
3
T
1
Sursa cu
frecventa
purtatoare
Element
de
echilibrare
Element
de
etalonare
Amplificator
de curent
alternativ
Detector
sensibil
la faza
Demodulator
Instrument
de m\sur\
Osciloscop
Fig. 2.17
Particularitatile adaptoarelor destinate a functiona cu traductoare capacitive au fost
prezentate in paragraful anterior.
Traductorele piezoelectrice impun o structura tipica a adaptorului si elementelor
auxiliare (fig. 2.18).
Fig. 2.18
Elementul specific al adaptorului este constituit de catre preamplificatorul PA, care are
rolul de a adapta impedanta de iesire de valoare mare a traductorului intr-una convenabila
pentru masurare si analiza. Evident, el realizeaza si o amplificare a semnalului furnizat de
traductor. Dupa preamplificare, semnalul trece prin integratoarele I necesare obtinerii unor
semnale proportionale cu viteza sau deplasare, corespunzatoare acceleratiei sesizate de
traductor. Structura instalaltiei se completeaza cu modulul amplificatorului de masura, blocul ce
furnizeaza valoarea eficace (BVE) si blocul de filtre BF care selecteaza anumite domenii de
frecventa pentru prelucrarea ulterioara a semnalului pna la iesire.
2.6 Aparate de vizualizare si inregistrare folosite in instalatiile de masurare
Rezultatul oricarei masurari trebuie sa poata fi exprimat sub forma cantitativa, ori, in
acest scop este necesar ca el sa fie prezentat sub o forma accesibila simturilor omenesti, mai
precis organelor vizuale. Aparatura care realizeaza indicarea valorica a marimii semnalelor
electrice, obtinute de la traductoare, poarta denumirea de aparatura de vizualizare, atunci cnd
rezultatul masurarii este vizibil numai att timp ct asupra aparatului actioneaza semnalul
masurat. Aparatura de inregistrare permite inscrierea pe hrtie sau banda magnetica a
rezultatului masurarii acesta fiind accesibil pe o perioada indelungata dupa disparitia actiunii
semnalelor electrice.
Voltmetrul analogic este unul dintre cele mai raspndite aparate de vizualizare, destinat
Traductor
piezoelectric
PA BVE I AM
BF
masurarii tensiunilor continue si a unor parametri caracteristici ai tensiunilor variabile in timp.
Functionarea lui se bazeaza pe interactiunea electromagnetica a unui cmp magnetic fix, produs
de un magnet permanent, cu cmpul electromagnetic produs de curentul care strabate
infasurarea mobila a aparatului.
Pentru masurarea tensiunilor foarte mici se foloseste milivoltmetrul, realizat prin
cuplarea unui amplificator electronic cu un voltmetru obisnuit.
Cnd tensiunea aplicata voltmetrului este variabila, aparatul poate masura anumiti
parametri caracteristici ai variatiei respective. In cele ce urmeaza va fi prezentata modalitatea de
obtinere a celor mai uzuali parametri.
a. Masurarea valorii medii. In acest caz, tensiunea de intrare este aplicata unei punti
de redresare cu dioda, astfel inct aparatului ii este prezentata o variatie corespunzatoare
tensiunii redresate. Daca variatia este suficient de rapida, acul indicator nu o va putea urmari si
el se va stabiliza pe o pozitie corespunzatoare valorii medii a tensiunii redresate. Schema
aparatului este prezentata in fig. 2.19.a.
b. Masurarea valorii de vrf. Ca si in cazul precedent, tensiunea de intrare este
aplicata unei punti de redresare, insa la iesirea din punte este cuplat in paralel un condensator C.
Acesta se incarca la valoarea maxima a tensiunii redresate si ramne ca atare, deoarece
descarcarea lui nu este posibila dect printr-o rezistenta foarte mare, care poate fi cea a
aparatului de masura sau rezistenta inversa a diodelor puntii (fig. 2.19.b).
Fig. 2.19
c. Masurarea valorii radacinii medii patratice (valorii eficace). Un voltmetru capabil
sa masoare valoarea adevarata a radacinii medii patratice este un instrument complex. Se pot
obtine insa, rezultate suficient de precise si cu o constructie mai simpa (fig. 2.19.c). Realizarea
unei dependente parabolice intre tensiunea aplicata aparatului de masurare si tensiunea de
intrare se aproximeaza prin intermediul unui generator de functii cu trei diode.
Valoarea medie a tensiunii, la care se incarca condensatorul C serveste drept tensiune de
polarizare inversa, variabila, aplicata diodelor generatorului. Se obtine pe aceasta cale o valoare
u
C
c.
U
i
U
i
U
i
U
i
U
i
U
i
U
m
U
e
U
m
U
e
U
e
U
e
U
e U
RMS
U
RMS
C
u
b.
a.
mai precisa dect prin utilizarea polarizarii constante.
Medierea semnalului este realizata prin caracteristica de filtru trece - jos a sistemului
mecanic al aparatului, iar radacina patratica se obtine prin constructia corespunzatoare a scalei
acestuia.
In tabelul 2.4 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre analogice fabricate in tara noastra
de catre IEMI. Intruct aceste aparate se folosesc si pentru masurarea altor marimi electrice ele
poarta denumirea curenta de multimetre.
Voltmetrul numeric accepta la intrareo tensiune variabila analogic si dupa convertire o
prezinta sub forma numerica.
Timpul necesar pentru convertirea si afisarea rezultatului variaza, in functie de tipul
aparatului, de la o secunda pna la cteva secunde. Precizia voltmetrului numeric depinde de
precizia sursei interne a tensiunii de referinta si de numarul casutelor de afisaj. Astfel, un aparat
cu cinci casute de afisaj va avea o eroare de rotunjire a rezultatului de t 0,001%, in raport cu
valoarea maxima ce poate fi masurata.
In tabelul 2.5 sunt prezentate trei tipuri de voltmetre numerice fabricate in tara noastra
de catre IEMI.
Tabelul 2.4
Voltmetre analogice fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
voltmetrului
Domeniul
de masurare
Eroarea de masurare in %
din valoarea maxima a
sculei
Observatii
E 0 401
100 mV ... 1000 V (cc)
in 7 trepte
100 mV
ef
... 1000 V
ef
(ca)
in 6 trepte
2,5
Masoara tensiuni
si rezistente
E 0 403
0,5 mV ... 1000 V (cc)
in 19 trepte
0,5 mV
ef
... 700 V
ef
(ca)
in 19 trepte
5 mV
vrf
... 10 V
vrf
in 5 trepte
t 1%
Masoara tensiuni,
intensitati,
rezistente si
capacitati
E 0 402
Milivoltmetru
0,1 mV
ef
... 300 V
ef
(ca)
in 14 trepte
t 1,5%
Masora tensiuni
si poate fi utilizat
ca amplificator
Osciloscopul este instrumentul cel mai folosit pentru vizualizarea variatiei de timp a
marimilor masurate. Intruct, trasarea curbei de variatie se realizeaza cu ajutorul unui fascicul
de electroni, viteza de raspuns a acestui aparat este foarte buna, domeniul frecventelor de lucru
putnd fi extins pna la valori de ordinul gigahertzilor (10
9
Hz). Detalii privind constructia si
utilizarea osciloscoapelor in cercetarea experimentala pot fi consultate in literatura de
specialitate.
Tabelul 2.5
Voltmetre numerice fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
voltmetrului
Domeniul
de masurare
Precizia Observatii
E 0 302 0,1 mV ... 1000 V (cc)
in 5 trepte
0,1 mV
ef
... 350 V
ef
(ca)
(+ 0,1% ... t 0,3%)
din citire t 1 unitate
Masoara tensiuni,
intensitati
si rezistente
in 5 trepte
(t 0,2% ... t 1,5%)
din citire t 1 unitate
E 0 303
0 ... 1000 V (cc)
in 5 trepte
0,05% din citire t 1 unitate Masoara tensiuni
E 0 306
0,01 mV ... 1000 V (cc)
Comutarea automata a
treptelor
0,01% din citire t 1 unitate
Masora tensiuni
si rezistente
In ultimii ani constructia osciloscoapelor a evoluat foarte mult urmarindu-se, indeosebi,
largirea domeniului lor de utilizare. Osciloscoapele care poseda flexibilitatea cea mai mare in
utilizare sunt cele la care, accesul catre placile deflectoare att pe verticala ct si pe orizontala,
este posibil prin echiparea lor cu sertare interschibabile. Astfel, pentru canalul vertical este
posibila echiparea cu amplificator obisnuit sau cu amplificator electronic care permite
reprezentare simultana sau alternativa, a doua pna la patru semnale distincte.
Pentru canalul orizontal este posibila echiparea cu baza de timp simpa sau dubla,
precum si cu un amplificator de tipul celor utilizate pentru canalul vertical. In acest ultim caz,
prin introducerea cte unui semanl pe fiecare din canalele osciloscopului, se obtine un mod de
reprezentare a variatiei in coordonatele X - Y.
In afara amplificatoarelor si bazelor de timp mai pot fi introduse sertare egalizoare de
spectru, traductoare de curbe etc. care confera osciloscopului posibilitati multiple de utilizare.
Un aparat care ocupa o pozitie intermediara intre clasa aparatelor de vizualizare si cea a
aparatelor inregistratoare, in sensul ca permite retinerea pe timp limitat a imaginii pe ecran, in
vederea analizarii ei, este osciloscopul cu remanenta. Tubul catodic al osciloscopului cu
remanenta are o constructie speciala.
In tabelul 2.6 sunt prezentate osciloscoape executate de catre IEMI (Romnia).
Tabelul 2.6
Osciloscoape fabricate de catre I.E.M.I.
Tipul
osciloscopul
ui
Suprafata
de masurare
Banda de
frecvente
Baza de timp Observatii
E 0 102 M 50 70 mm
2
0 ... 10 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 s ... 0,5 s)/div
-
E 0 103 80 100 mm
2
0 ... 5 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 s ... 0,5 s)/div
Echipat cu sertare
interschimbabile
E 0 106
cu memorie
80 100 mm
2
0 ... 25 MHz
20 trepte de baleiaj
(0,2 s ... 0,5 s)/div
Echipat cu sertare
interschimbabile
E 0 107 80 100 mm
2
0 ... 15 MHz
20 trepte de baleiaj
(50 ns ... 50 ms)/div
-
Prin fotografierea imaginii, obtinute pe ecranul osciloscopului, aceasta se transforma
dintr-un aparat de vizualizare intr-un aparat inregistrator. Se poate utiliza, fie un aparat
fotografic obisnuit, care permite fotografierea imaginii obtinute pe ecran, fie un echipament
special care permite deplasarea filmului fotografic cu viteza constanta prin fata ecranului.
In acest ultim caz exista posibilitate de a efectua inregistrarea semnalului la o scara
convenabila a timpului pe o durata mai indelungata. Deplasarea filmului se face cu ajutorul
unui motor sincron si o cutie de viteze care asigura viteze de translatie de 1,5 pna la 700 mm/s.
Cnd se lucreaza cu un asemenea echipament, spotul luminos este deplasat numai in plan
vertical, esalonarea pe orizontala fiind asigurata prin deplasarea filmului fotografic. Pentru a
putea marca o scara a timpului pe aceste foto-inregistrari, se foloseste o baza de timp speciala
care moduleaza intensitatea luminoasa a spotului (se modifica tensiunea de grila a tubului
catodic). In acest fel, pe inregistrarea fotoelectrica curba apare intrerupta la intervale egale de
timp. Acest procedeu poarta denumirea de modulatie Z.
Fotografierea pe ecranul osciloscopului se recomanda a se face cu un film de format mic
cu sensibilitate mare (minim 21/10
o
DIN).
Masurarea fenomenelor dinamice cu frecventa peste 5 Hz nu se poate face prin citire
directa, ci numai utiliznd aparate inregistratoare. Diagrama inregistrata cu un astfel de aparat
se "traduce" apoi, utiliznd etalonarea prealabila a intregului circuit de masurare.
Exista tipuri foarte variate de aparate inregistratoare. Elementele care stau la baza
alegerii tipului de inregistrare sunt urmatoarele: domeniul de frecvente, cuplarea electronica si
comoditatea in utilizare. Factorul hotartor in alegerea unui aparat inregistrator este acela al
gamei de frecvente in care da rezultate bune, apoi se impune a se urmari corespondenta
parametrilor electrici ai iesirii puntii tensonometrice cu cei de la intrarea aparatului
inregistrator; alegerea nepotrivita a impedantei aparatului inregistrator poate duce la o
micsorare insemnata a sensibilitatii intregului circuit de masurare. Din punctul de vedere al
comoditatii in utilizare, principala calitate a unui inregistrator consta in posibilitate pentru
cercetator de a obtine ct mai rapid inregistrarea, gata de a fi folosita. Aparatele inregistratoare
se impart in urmatoarele grupe:
- inregistratoare cu penita;
- oscilografe magnetice (cu bucla);
- inregistratoare cu banda magnetica.
Inregistratoarele cu penita sunt aparate simple ce permit obtinerea imediata a
diagramelor pentru fenomene variind intr-un domeniu de frecventa restrns. Ele pot inregistra
fenomene cuprinse intre 0 Hz (static) si 150 Hz.
Inregistratoarele de acest tip se construiesc cu 1, 4 sau 6 canale. Sunt prevazute cu 8
viteze de derulare a hrtiei, intre 0,25 mm/min si 150 mm/s.
Oscilograful magnetic numit si oscilograf cu bucla, este un aparat foarte raspndit in
tehnica masurarii si cercetarii fenomenelor.
Elementul sensibil al oscilografului sau galvanometrul, care transforma variatiile de
curent electric primite de la amplificatorul instalatiei de masurare, intr-o miscare de rotatie
vibratorie a unei oglinzi. O raza de lumina trimisa pe aceasta oglinda este deplasata
proportional cu curentul ce parcurge galvanometrul prin fata unei pelicule foto sensibile pe care
se face inregistrarea. In ultimii ani au fost aduse perfectionari substantiale oscilografelor
magnetice. Drept sursa de lumina a fost introdus un tub cu vapori de mercur care produce raze
ultraviolete ce impresioneaza, dupa reflexia pe oglinda buclei, o hrtie fotografica speciala
(sensibila la radiatii ultraviolete).
Oscilogramele apar imediat putnd fi vizualizate direct fara a mai fi necesar vreun
tratament chimic. Se creaza astfel posibilitatea de a se repeta imediat masurarile la care s-au
obsertvat defecte de inregistrare.
Oscilografele magnetice sunt cele mai indicate aparate de inregistrare in cazul
masurarilor dinamice in mai multe puncte simulta, a mai multor parametri, a caror frecventa se
afla in domeniul 0...5000 Hz.
Inregistrarea pe banda magnetica are, fata de metodele aratate anterior, unele
avantaje printre care cele mai importante sunt: inregistrarea se poate interpreta imediat dupa
imprimare. Aceasta se poate face introducnd semnalul imprimat la intrarea unui osciloscop si
urmarind imaginea pe ecran; se pot fotografia partile importante pentru a fi studiate s.a.m.d.;
reincarcarea semnalului se poate repeta de foarte multe ori, fara distrugerea benzii, banda poate
fi imprimata, apoi stearsa si utilizata din nou; inregistrarile pot servi pentru modelarea unor
fenomene; se pot face inregistrari de foarte lunga durata, din care sa se extinda ulterior numai
anumite parti, care intereseaza in studiu. Acest lucru este foarte util atunci cnd nu se cunoaste
exact momentul declansarii unui fenomen ce trebuie inregistrat.
In prezent se construiesc aparate pentru inregistrarea magnetica cu aplicatii foarte
numeroase si cu performante deosebite din punct de vedere al calitatii imprimarii si al
domeniului de frecventa.
Caracteristicile de baza ale inregistratoarelor magnetice, numite magnetografe sau
magnetofoane de masura, sunt determinate de parametrii benzii magnetice: lungimea, latimea si
viteza ei de deplasare. Aceasta din urma variaza intre 2,37 si 304 cm/s dupa o progresie
geometrica cu ratia 2. Uneori, la aceste caracteristici se adauga si numarul de procese
independente, ce pot fi inregistrate concomitent pe banda. In cteva constructii de magnetografe
numarul maxim de piste de inregistrare este 14.
Magnetografele pot sa functioneze, de regula, in regim de inregistrare directa sau
utiliznd modulatia de frecventa. Magnetografele ce functioneaza in regim de inregistrare
directa au o constructie analoga magnetofonului obisnuit.
Frecventa minima a semnalelor ce se pot i\de inregistrare depasesc 5%, atingnd
10...15%.
3. PERFORMANTELE GENERALE ALE INSTALATIILOR
DE MASURARE
Performantele unui aparat sau ale unei instalatii de masurare se impart in doua mari
categorii: statice si dinamice.
Performantele statice sunt evaluate atunci cnd in aparatul de masura s-a atins
echilibrul static. Ele corespund cazurilor cnd variatiile parametrilor de masurat se fac foarte
lent.
Performantele dinamice sunt definite ca performante suplimentare specifice cazurilor
cnd marimea de masurat inregistreaza variatii rapide. Se are in vedere inertia (mecanica,
termica, electrica) si fenomenul de disipare a energiei. Performantele dinamice definite in
aceste conditii, daca se asociaza cu performantele statice, pot sa dea o imagine concludenta
asupra comportarii aparatului.
3.1 Performante statice
Etalonarea statica urmareste stabilirea unei relatii de legatura intre o marime de intrare
si o marime de iesire. Marimea de intrare trece succesiv printr-o serie de valori care acopera
domeniul de masurare, determinndu-se in conditii statice valorile corespunzatoare ale marimii
de iesire. Toate celelalte marimi ce intervin in sistemul masurat trebuie mentinute la valori
constante. Prezenta unei marimi interferente sau modificatoare poate modifica substantial
precizia masurarii. Etalonarea se realizeaza in functie de precizia ceruta acestei operatii, astfel:
- aparatele de inalta precizie se etaloneaza cu ajutorul etaloanelor secundare sau facnd
apel la o lege fizica;
- aparatele cu precizie mai scazuta se etaloneaza cu aparate de precizie mai inalta prin
comparatie;
- in cazul productiei de serie sau de masa, etalonarea se aplica statistic, numai unor
probe din lot.
Domeniul de masurare este una din primele caracteristici de care se tine seama la
alegerea unui aparat de masura. Acestea sunt concepute sa lucreze
intr-un domeniu limitat de valori pentru marimea fizica de intrare, la care masurarea se poate
efectua in conditii normale. Depasirea domeniului de masurare are ca efect reducerea preciziei
sau chiar distrugerea aparatului. De aceea, la alegerea domeniului de masurare trebuie sa se
cunoasca cu aproximatie valoarea marimii ce urmeaza a fi masurata. ~n caz contrar, este
necesara utilizarea unui aparat cu domeniul de masurare acoperitor.
Sensibilitatea S se evidentiaza prin aceea ca o aceeasi marime de intrare poate fi
tradusa prin deplasari diferite la diferite aparate de masura. Aceasta caracteristica se poate
evalua prin raportul dintre variatia raspunsului x
e
(exprimata prin deplasarea sistemului
indicator) si variatia de marimii de intrare x
i
. Daca caracteristica de raspuns este liniara,
sensibilitatea se defineste pe un interval (fig. 3.1.a), iar daca caracteristica are o forma oarecare,
sensibilitatea se defineste in fiecare punct al domeniului de masurare (fig.3.1.b).
Tendinta generala este de crestere a sensibilitatii aparatelor de masura. Dezavantajul
este ca o data cu aceasta crestere cresc costurile acestora, precum si sensibilitatea fata de
semnalele perturbatoare. De aceea, alegerea sensibilitatii trebuie facuta judicios.
a) b)
Fig. 3.1 Metode de definire a sensibilitatii.
Liniaritatea se refera la forma relatiei de dependenta dintre marimile de intrare si de
iesire. Tendinta generala in constructia aparatelor este realizarea liniaritatii intre aceste marimi,
simplificndu-se in acest fel conversia deplasarii sistemului indicator. Daca curba de etalonare
trece prin origine, conversia se face prin simpla inmultire a marimii de intrare cu o constanta.
Citirea intre doua diviziuni consecutive este mult mai usoara daca se poate aplica o interpolare
liniara. La aparatele cu caracteristica nominala normala, se specifica abaterile caracteristicii
reale fata de linia dreapta de referinta. Exista doua modalitati de definire a abaterii liniare:
- ca raport dintre abaterea maxima si domeniul de referinta, considerate dupa directia
aceleiasi axe de coordonate (fig. 32.a);
- ca valoare maxima a raportului dintre abatere si valoarea corespunzatoare a marimii
masurate (fig. 2.2.b).
a) b)
Fig. 2.2 Modalitati de definire a abaterilor de la liniaritate.
Dupa prima definitie, abaterea absoluta este constanta pe intreg domeniul de masurare,
astfel ca la valori mici ale marimii masurate abaterea poate deveni foarte importanta. De
exemplu, daca aparatul are o abatere de 2%, iar valoarea maxima a marimii masurate este de
100 unitati, la masurarea unei valori de 10 unitati abaterea este de 20%.
Cea de a doua definitie semnifica o precizie mai severa. Relund exemplul aparatului cu
abaterea de la liniaritate de 2% si valoarea maxima masurata de 100 de unitati, la masurarea
unei valori de 10 unitati abaterea este tot de 2%.
Rezolutia si pragul de mobilitate sunt doua performante ce caracterizeaza indicatiile
aparatelor de masura la variatia lenta a marimii de masurat. La cresterea sau descresterea lenta a
marimii masurate, se constata ca numai dupa depasirea unei anumite limite are loc o indicatie
sesizabila la aparatul de masura.
Rezolutia se defineste ca variatia minima a marimii de intrare care produce o variatie ce
poate fi detectata la aparatul indicator.
Pragul de mobilitate se considera valoarea minima a marimii de intrare ce poate fi
masurata. Ambele performante se raporteaza, in general, la domeniul de masurare. Limitele
reale ale unui aparat sunt date de discontinuitatile de functionare ale acestuia, datorate
frecarilor, jocurilor intre elementele mobile etc. Frecarea uscata este principalul factor al
defectului de mobilitate.
Fidelitatea se evidentiaza prin determinarea valorii unei marimi fizice prin masurari
repetate la intervale diferite de timp, in aceleasi conditii. Cu ct dispersia rezultatelor este mai
mica, cu att fidelitatea este mai inalta. La baza erorilor de fidelitate stau erorile de mobilitate si
de histerezis, variatia necontrolata a unor conditii externe, eroarea de paralaxa, eroarea de
interpolare, vibratiile sistemului indicator etc.
Justetea reflecta apropierea unui grup de masuratori repetate fata de adevarata valoare a
marimii masurate. Eroarea de justete se defineste ca diferenta intre valoarea adevarata si media
aritmetica a grupului de valori. Ea se datoreaza, in general, unei erori de etalonare.
Operatia de masurare permite sa se determine o valoare care reprezinta o aproximare a
adevaratei valori a marimii fizice masurate care ramne in cele din urma necunoscuta. Cu ct se
aproximeaza mai bine valoarea adevarata a marimii fizice, cu att masurarea este mai precisa.
Precizia este o performanta principala a unui aparat, dar ea sintetizeaza alte caracteristici:
fidelitatea, justetea, rezolutia, pragul de mobilitate, eroarea de histerezis etc.
Rezultatul global al tuturor erorilor formeaza eroarea de masurare. Pentru clasificarea
aparatelor din punctul de vedere al preciziei se defineste clasa de precizie ca eroarea absoluta
maxima in domeniul de masurare, rezultata in conditiile recomandate de lucru, raportata la
domeniul de masurare.
3.2 Performante dinamice
3.2.1 Modelul matematic general al aparatelor de masura
Performantele dinamice ale unui aparat sau sistem de masurare se pot definiteoretic pe
baza modelarii matematice a relatiei dintre semnalul de iesire si semnalul variabil de intrare.
Modelul matematic, care trebuie sa exprime cele mai importante efecte fizice, este diferit in
functie de caracteristicile aparatului si ale semnalului masurat. ~n forma sa generala, modelul se
bazeaza pe constatarea ca in cele mai variate componente ale aparatelor sau sistemelor de
masurare coexista doua categorii de elemente:
- elemente acumulatoare de energie;
- elemente disipatoare de energie.
~n prima categorie se inscriu elementele elastice din sistemele mecanice (care sunt
acumulatoare de energie potentiala) si elemente inertiale (care sunt acumulatoare de energie
cinetica). Prin analogie, la sistemele electrice se regasesc condensatoarele (care sunt elemente
acumulatoare de energie a cmpului magnetic) si inductantele (care sunt elemente acumulatoare
de energie a cmpului magnetic).
Elementele disipatoare de energie sunt date de frecarile din elementele mecanice,
rezistentele hidraulice sau pneumatice, elementele racitoare sau rezistentele electrice. Prezenta
acestor elemente deriva din insasi natura energetica a semnalului metrologic transmis si ea este
inevitabila.
Actiunea fiecarui element din aceste categorii poate fi caracterizata printr-o relatie intre
doua marimi asociate fizic din semnalul metrologic, una principala notata cu x si alta secundara
notata cu y. ~n conditii dinamice aceste marimi sunt functie de timp, relatiile de legatura
exprimndu-se avantajos prin derivate sau integrale de forma:


2
2
2
dt y f x ; dt y e x ;
dt
y d
c x ;
dt
dy
b x ; ay x (3.1)
in care factorii de proportionalitate sunt constanti.
Daca marimea de intrare este, de exemplu, tensiunea x = U, iar marimea secundara este
sarcina y = q, actiunea unei bobine este caracterizata din punct de vedere energetic prin relatia
dt
i d
L U
2
, a unui rezistor prin relatia
dt
dq
R U
, iar a unui condensator prin
q
C
1
U
.
Daca marimea principala este forta F, iar marimea secundara este deplasarea x, atunci
actiunea unui element acumulator de energie cinetica se exprima printr-o relatie de forma
2
2
dt
x d
m F , actiunea unui element disipator de energie mecanica prin relatia
dt
dx
a F
, iar
actiunea unui element acumulator de energie potentiala cu relatia x k F .
Fiecare componenta a lantului de masurare poate cuprinde mai multe elemente de
acumulare a energiei (potentiala sau cinetica) si mai multe elemente de disipare, care se pot
reduce la cte un element echivalent pentru fiecare din cele trei categorii. ~n consecinta,
comportarea dinamica a unei componente a lantului de masurare poate fi definita de o singura
ecuatie de legatura intre semnalul de intrare, exprimat prin marimea principala, si semnalul de
iesire exprimat prin marimea secundara. Legatura intre marimile de intrare si iesire se stabileste
facnd apel la o lege generala, in mecanica la legea echilibrului dinamic, iar in electricitate la
legile lui Kirchhoff. Prin natura relatiilor de legatura ecuatia poate fi de tip diferential, integro-
diferential sau integral. Forma obisnuita este cea diferentiala:
) t ( x y
dt
dy
dt
y d
i
2
2
+ + (3.2)
Primul termen al membrului stng al relatiei arata capacitatea sistemului de acumulare a
energiei cinetice, al doilea capacitatea acestuia de disipare a energiei, iar al treilea capacitatea
de acumulare a energiei potentiale. Coeficientii , , se numesc parametri echivalenti
caracteristici. Ecuatia se particularizeaza functie de componentele sistemului (care definesc
ordinul ecuatiei) si de legea de variatie a marimii de intrare exprimata de membrul drept. Daca
aparatul sau o parte a lui are un comportament dinamic descris de ecuatii diferentiale de ordinul
al doilea, acesta este denumit sistem de ordinul al doilea. ~n absenta elementelor acumulatoare
de energie cinetica (sau daca aceste elemente se pot neglija), ecuatia diferentiala devine de
ordinul inti, iar sistemul este denumit sistem de ordinul inti.
Daca lipsesc si elementele de disipare ale energiei, sistemul este de ordinul zero, ecuatia
degenernd intr-una de forma
i e
x k y
. Sistemul de ordinul zero reprezinta comportarea
dinamica ideala, intruct semnalul de iesire reproduce perfect, la scara k, semnalul de intrare,
fara intrzieri sau distorsiuni.
a) b)
Fig.3.3 Tipuri de variatii neperiodice ale marimii de intrare.
Marimea de iesire inregistreaza, in general, variatii complicate, adesea aleatoare. Din
acest motiv, analiza comportarii dinamice se studiaza pentru cteva legi simple, standard, de
variatie a marimii de intrare. Din categoria variatiilor neperiodice se studiaza variatia in
treapta (fig. 3.3.a), ce implica o variatie instantanee a marimii masurate, de la zero la o valoare
constanta si variatia in rampa (fig. 3.3.b) care implica o variatie liniara.
Studiul comportarii la variatii periodice se abordeaza, in general, pentru functii de tip
sinusoidal,
t sin A x
i i

, cunoscnd ca functiile periodice ce indeplinesc conditiile lui
Dirichlet pot fi descompuse in serii Fourier formate din termeni in sinus si cosinus de diferite
frecvente. Cunoscnd faptul ca o pereche de termeni in sinus si cosinus, de aceeasi frecventa
pot fi exprimati printr-o armonica de aceeasi frecventa in sinus, se ajunge la concluzia ca
studiul functiei periodice de tip sinusoidal permite aflarea raspunsului la variatii periodice ale
marimii de intrare.
Solutia generala a ecuatiei (3.2) se prezinta ca suma a doi termeni:
es et
y y y +
(3.4)
in care y
ct
reprezinta solutia generala a ecuatiei omogene atasate, care este componenta
tranzitorie a raspunsului, iar y
cs
reprezinta o solutie particulara a ecuatiei neomogene, care este
componenta stationara a raspunsului. Cnd marimea de intrare variaza sinusoidal, intereseaza
numai componenta stationara, dupa amortizarea raspunsului tranzitoriu.
3.2.2 Sistemul de ordinul inti
Comportarea unui astfel de sitem este descrisa de ecuatia:
) t ( x y
dt
dy
i
+
(3.5)
Notnd

;
K

rezulta:
) t ( kx y
dt
dy
i
+
(3.6)
Constanta se numeste constanta de timp a sistemului, iar K se numeste
sensibilitate statica.
Un exemplu de sistem de ordinul inti din domeniul mecanic este prezentat in figura
3.4.a. Considernd forta drept marime principala si deplasarea drept marime secundara,
aplicnd legea echilibrului dinamic, rezulta:
) t ( F kx
dt
dx
a
i
+
(3.7)
Notnd

k
a
;
K
k
1

rezulta o relatie de forma (3.6).

Exemplu analog din domeniul electric este reprezentat in figura 2.4.b. Daca tensiunea
este marimea principala, iar sarcina electrica marimea secundara, aplicnd legile lui Kirchhoff:
) t ( U q
C
1
dt
dq
R
i
+
(3.8)
Notnd RC = si C = K rezulta o relatie de forma (3.6).
a) b)
Fig. 3.4 Sisteme de ordinul inti.
Raspunsul la variatia in treapta. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul
t = 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0', x
i
creste la valoarea x
iT
.
Pentru t > 0 ecuatia (3.6) devine:

+ Kx y
dt
dy
(3..9)
Solutia ecuatiei omogene atasate este de forma
T / t
l et
e C y

, iar o solutie particulara
este
iT es
x K y
. Prin urmare, solutia generala a ecuatiei este:

+ Kx e C y
/ 1
1 e
3.10)
Punnd conditia initiala ca la momentul t = 0, y
e
= 0 se determina constanta C
l
.
~nlocuind in relatia (2.10), se obtine solutia finala:
) e 1 ( Kx y
/ 1
e

3.11)
~n aceasta relatie
es lT
y x K
reprezinta raspunsul static al sistemului la marimea de
intrare. ~n conditii dinamice, raspunsul sistemului tinde catre aceasta valoare pentru t .
Reprezentarea grafica a relatiei (3.11) este data in figura 2.5.a, in coordonate adimensionale
y
e
/y
es
, t/ . Se observa ca in originea curbei este inversa constantei de timp.
Revenind la exemplele din mecanica si din electricitate, aceste constante sunt a/k,
respectiv RC. Cu ct aceste constante sunt mai mici, cu att curbele de raspuns se apropie mai
mult de limita raspunsului static.
Raspunsul la variatia in rampa. Se presupune ca sistemul este in echilibru la timpul t
= 0 si ca la o crestere infinitezimala a timpului la valoarea t = 0', x
i
creste dupa o lege liniara x
i
= ct. Pentru t > 0 ecuatia (2.6) devine:
Kct y
dt
dy
+
(3.12)
Solutia particulara este de forma y
es
= At + B. Constantele A si B se determina prin
identificare si se obtine y
es
= Kc(t - ). ~ntruct solutia generala a ecuatiei omogene este
aceeasi ca in cazul precedent, solutia generala are forma:
) t ( Kc e C y
/ 1
t e
+

(3.13)
Daca se impune conditia initiala, rezulta in final:
) e 1 ( Kc Kct y
/ 1
e

(3.14)
In aceasta relatie primul termen al membrului drept reprezinta raspunsul static, iar al
doilea eroarea in regim tranzitoriu.
Se observa ca cel de al doilea termen contine, pe lnga o eroare ce dispare cu cresterea
timpului, si o componenta constanta Kc . Se mai observa ca micsorarea constantei de timp
este avantajoasa att pentru reducerea erorii tranzitorii, ct si pentru reducerea erorii stationare.
Reprezentarea grafica a relatiei (3.14) este data in figura 3.5.b.
a) b)
Fig.32.5 Raspunsurile sistemelor de ordinul inti la variatiile in treapta si rampa.
Raspunsul la variatia sinusoidala. Pentru cercetarea raspunsului sistemului la variatia
sinusoidala a marimii de intrare este avantajoasa exprimarea marimii de intrare sub forma de
numar complex
t
f
j
i i
e A x

.
Relatia (2.6) devine:
t
f
j
i
e KA y
dt
dy

+
3.15)
Solutia particulara este de forma
t
f
j
e es
e A y

. ~nlocuind in relatia (3.15) se obtine
amplitudinea complexa a raspunsului stationar al sistemului:
+

f
i
t
j 1
KA
A
sau
2 2
f
f
i t
1
j 1
KA A
+

3.16)
Reprezentnd grafic numarul complex de la numarator (fig.3.6.a), se observa ca el se
poate scrie:

+
j 2 2
f f
e 1 j 1 unde
) ( arctg
f

Tinnd seama de aceasta, relatia (2.16) devine:

j
2 2
f
i t
e
1
1
KA A
3.17)
Raspunsul stationar al sistemului, singurul care intereseaza in cazul unei variatii
periodice, este:
)
1
f
( f
2 2
f
i
es
e
1
KA
y
+

(3.18)
cu modulul amplitudinii, exprimat adimensional,
2 2
f
i
t
1
1
KA
A
+

(3.19)
Att amplitudinea ct si faza sunt functii de pulsatia (frecventa) semnalului de intrare. In
figura 2.6.b este reprezentata variatia modulului amplitudinii i e
KA / A
si a fazei in functie
de frecventa, sub forma adimensionala
f
/2 .
a) b)
Fig. 3.6 Raspunsul sistemelor de ordinul inti la variatia sinusoidala.
2.2.3 Sistemul de ordinul al doilea
Un sistem de ordinul al doilea este definit de relatia (3.2). Daca se introduc notatiile
;
a
y
n

ay 2
(3.20)
ecuatia devine:
) t ( Kx
dt
dy 2
dt
y d 1
i
n
2
2
2
n

(3.21)
Constanta
n
se numeste pulsatie proprie, iar raportul de amortizare.
Un element mecanic care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este format
dintr-o masa m, un arc cu constanta elastica k si un amortizor, cu un factor de amortizare
vscoasa a (fig. 3.7.a). Intr-un moment oarecare, cnd sistemul este deplasat cu marimea x din
pozitia de echilibru (deplasarea este considerata semnalul de iesire), asupra acestuia actioneaza
urmatorul sistem de forte: forta exterioara F (semnalul de intrare); forta elastica din arc k x;
forta de amortizare a dx/dt. Aceste forte se afla in echilibru dinamic cu forta de inertie
m d
2
x/dr
2
:
F kx
dt
dx
a
dt
x d
m
2
2
+ + (3.22)
ecuatie care se reduce la forma generala (2.21), pentru:
m
k
n
si
km 2
a

(3.23)
Un exemplu de circuit electric care se comporta ca un sistem de ordinul al doilea este
format dintr-un rezistor de rezistenta R, un condensator de capacitate C si o bobina de
inductanta L (fig. 3.7.b).
a) b)
Fig. 3.7 Sisteme mecanic si electric de ordinul doi.
Exprimnd legea a doua a lui Kirchhoff pentru acest circuit, se obtine ecuatia:
i
u dt i
C
1
Ri
dt
di
L + +

(3.24)
Prin definitie, i = dq/dt. Inlocuind in relatia (2.24), se obtine:
i
2
2
u q
C
1
dt
dq
R
dt
q d
L + + (3.25)
Comparnd cu expresia (2.21) rezulta:
LC
1
w
n
si
C / L 2
R
z
(3.26)
Raspunsul la variatia in treapta. Se considera ca la timpul t = 0 marimea de intrare
este nula si la o crestere infinitezimala a timpului marimea de intrare atinge instantaneu
valoarea constanta x
iT
. Prin urmare, pentru t > 0, ecuatia (2.21) devine:
iT
n
2
2
2
n
Kx y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
+ +
(3.27)
Solutia ecuatiei omogene se stabileste pe baza radacinilor trinomului caracteristic:
2
n
2 2
n 2 , 1
r t (3.28)
In consecinta, exista trei cazuri posibile:
a) < 1 (sistem subamortizat):
, ) 1 j ( r
2
n 2 , 1
t
) t 1 sin( e C y
n
2 t
n
1 et
+

(3.29)
b) = 1 (sistem cu amortizare critica):
, r
n 2 , 1

t
n
2 1 et
e ) t C C ( y

+ (3.30)
c) > 1 (sistem supraamortizat):
) 1 ( r
2
n 2 , 1
t
t
n
) 1
2
(
2
t
n
) 1
2
(
1 et
e C e C y
+
+
(3.31)
Solutia particulara este:
iT es
Kx y
(3.32)
Pe baza relatiilor (2.29), (2.30), (2.31), (2.32) se poate scrie solutia generala.
Constantele se deduc impunnd conditiile y = 0 si dy/dt = 0 la t = 0. Se obtine:
a) < 1 (sistem subamortizat):
) t 1 sin( e
1
1
1
Kx
y
n
2 t
n
2
i
+



(3.33)
2
1 arcsin (3.34)
b) = 1 (sistem cu amortizare critica):
t
n
n
iT
e ) t 1 ( 1
Kx
y

+
(3.35)
c) > 1 (sistem supraamortizat):

,
`

.
|

t
n
t
n
iT
e
1
e
1
1
Kx
y
(3.36)
2 2
) 1 ( + (3.37)
Rezultatele obtinute sunt reprezentate in figura 3.8, in unitatile adimensionale y/y
es
,

n
t/2 . Se observa ca raspunsul, pentru toate valorile lui se apropie de raspunsul static, y
y
es
, cu att mai repede cu ct
n
este mai mare. De exemplu, prin dublarea pulsatiei proprii,
raspunsul sistemului atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. Asadar, pulsatia
proprie
n
este mai mare. De exemplu, prin dublarea pulsatiei proprii, raspunsul sistemului
atinge aceeasi valoare intr-un timp de doua ori mai scurt. Asadar, pulsatia proprie
n
da
indicatii asupra vitezei de raspuns, fiind corespunzatoare astfel inversei constantei de timp, l/ ,
a unui sistem de ordinul inti.
Raspunsul sistemelor subamortizate tinde sa devina egal cu raspunsul static prin oscilatii
amortizate, cu o pulsatie apropiata de pulsatia proprie,
2
n
1 . Cele mai bune performante
in regim tranzitoriu se obtin pentru valorile = 0,60 0,75, care se intlnesc la multe
instrumente de masura.
Valorile mai mici conduc la o depasire initiala importanta si o lunga perioada
tranzitorie de oscilatii, iar la valorile mai mari raspunsul este prea lent.
Raspunsul la variatia in rampa. Ecuatia diferentiala (3.21) are forma particulara:
Kct y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
n
2
2
2
n
+ +
(3.38)
Solutia particulara a ecuatiei neomogene va fi:
n
es
Kc
2 Kct y

(3.39)
Solutia generala, cu conditiile de limita y = dy/dt = 0 la t = 0, este:
a) < 1 (sistem subamortizat):
) t 1 sin(
1
e
2 t
Kc
y
n
2
2
t
n
n
n e
+

+

(3.40)
2
1 2 arcsin (3.41)
b) = 1 (sistem cu amortizare critica):
t
n
n n
n e
e ) 2 t ( 2 t
Kc
y

+ +

(3.42)
c) > 1 (sistem supraamortizat):

,
`

.
|

t
n
2
/ t
n
n
n e
e
1
e
1
1
t
Kc
y
(3.43)
( )
2
2
1 +
(3.44)
Ecuatiile (3.40), (3.42) si (3.43) sunt reprezentate in figura 3.9.
Fig. 3.9 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia in rampa.
Se observa ca eroarea constanta poate fi redusa prin marirea pulsatiei proprii
n
si la o
valoare constanta a acesteia, prin reducerea raportului de amortizare. La sistemele
subamortizate, eroarea constanta se stabileste prin oscilatii amortizate a caror amplitudine poate
fi redusa prin marirea pulsatiei proprii.
Raspunsul la variatia sinusoidala (raspunsul in frecventa). Daca marimea de intrare
este de forma
t
f
j
i
Ae x

, ecuatia (3.21) devine:
t
f
jw
i
n
2
2
2
n
e KA y
dt
dy
w
z 2
dt
y d
w
1
+ +
(3.45)
O solutie particulara a ecuatiei este:
t
f
j
e es
e A y

(3.46)
care prin inlocuire in ecuatia (2.43) conduce la expresia amplitudinii complexe a raspunsului
sistemului in regim stationar:
,
j 2 ) 1 (
1
KA A
2
i e
+

(3.47)
in care =
f
/
n
. Procednd cu relatia (3.47) ca si in cazul relatiei corespondente (3.16) de la
sistemul de ordinul inti, se ajunge la expresia raspunsului sistemului de ordinul al doilea in
regim stationar:
) t
f
( j
2 2 2
i
es
e
) 2 ( ) 1 (
KA
y
+
+

(3.48)
[ ] ) 1 /( 2 arctg
(3.49)
Variatia modului amplitudinii si fazei in functie de pulsatia marimii de intrare
(raspunsul in frecventa) este reprezentata in figura 3.10 in coordonatele adimensionale
i e
KA / A
- si respectiv , , la mai multe valori .
Fig. 3.10 Raspunsul sistemului de ordinul al doilea la variatia sinusoidala.
4. VERIFICAREA PRECIZIEI GEOMETRICE
4.1 Definirea preciziei geometrice
4.1.1 Componentele preciziei geometrice
Precizia geometrica este evaluata prin verificarea pozitiilor relative ale elementelor de
structura ale masinilor-unelte in stare de functionare fara sarcina si caracterizeaza calitatea cu
care se realizeaza traiectoriile generatoare plane (rectilinii sau circulare) ale miscarilor de
generare simple materializate prin cuplurile cinematice inferioare sanie - ghidaj si fus - lagar.
Conform unor norme de verificare, precizia geometrica se apreciaza prin rectilinitatea,
planeitatea, paralelismul, perpendicularitatea, coincidenta, rotatia etc. unor suprafete de
referinta (mese, ghidaje, flansa si alezajul arborilor principali sau portpiesa etc.) verificari prin
care se stabileste precizia parametrilor geometrici pentru traiectoriile generatoare. Precizia
geometrica a masinii-unelte este influentata de precizia geometrica a elementelor de structura,
dar si de o serie de factori functionali prezentati sugestiv in figura 4.1.
Fig. 4.1 Componentele preciziei geometrice si factorii de influenta.
In figura 4.2 este data, pentru exemplificare, metoda de verificare a perpendicularitatii
traiectoriilor miscarilor de avans w
x
si w
y
in cazul unei masini de frezat universale pentru
scularie. Pe baza rezultatelor masuratorilor s-au reprezentat abaterile x si y.
Incadrarea in normele de precizie geometrica este o conditie obligatorie pentru
asigurarea preciziei tehnologice, dar nu si suficienta, deoarece sub influenta solicitarilor statice
de greutate, a solicitarilor termice si dinamice de proces, precum si a celor termice, elementele
de structura ale masinilor-unelte capata deplasari elastice si termice, care modifica pozitia
relativa dintre elementul generator si traiectoriile generatoare teoretice.
In figura 4.3 este exemplificata, spre exemplu, influenta greutatii piesei semifabricat
asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare. Se constata ca variatia paralelismului dintre
mesei si axa y este de circa 75 m (masa inclinndu-se spre fata), iar abaterea de la
perpendicularitate in planul yz, desi are valori reduse, modifica paralelismul dintre planul mesei
si planul de rotatie al frezei. Aceste abateri pot sa difere de la o masina-unealta la alta; pentru
patru masini de frezat similare pentru care s-au facut incercarile inregistrndu-se variatii
ij
= -23...71%. Deplasarile unghiulare ale mesei, la miscarea in jurul axei x (fig. 4.3.e), au relevat
ca, sub actiunea greutatii piesei semifabricat, deplasarea unghiulara
x
(x) s-a dublat,
deplasarea
z
(x) a ramas aproape constanta, iar deplasarea
y
(x) s-a redus cu 26...42%.
Fig. 4.2 Verificarea perpendicularitatii miscarilor de avans la o masina de frezat.
4.1.2 Conditii generale de desfasurare a verificarii preciziei geometrice
Verificarea preciziei geometrice incepe cu realizarea orizontalitatii masinilor-unelte,
ceea ce echivaleaza cu stabilirea unui plan de referinta, pe care oricnd se poate fixa un sistem
de referinta tridimensional.
Una din axele apartinnd planului orizontal va fi paralela cu ghidajele masinilor-unelte
sau perpendiculara pe acestea. Pe planul de referinta orizontal se stabilesc celelalte doua plane
verticale ale triedului de referinta, fiind determinate de ghidajele verticale sau imaginare.
Verificarea orizontalitatii masinilor-unelte se face cu ajutorul nivelelor cu bula de aer,
cu lungimi corespunzatoare si care indeplinesc conditiile de precizie si sensibilitate optime.
Astfel, prin STAS 6679-85 se recomanda ca lungimea nivelelor sa fie cuprinsa intre 200...300
mm, asigurnd precizia de 20/1000 mm si sensibilitatea de 30...50 mm deplasare a bulei de aer
pentru o inclinare de 1/1000.
Orizontalitatea masinilor-unelte este obligatorie pentru efectuarea verificarilor de
precizie, aceeasi la producator pe durata incercarilor dinaintea livrarii si la beneficiar pentru
receptia acesteia. In STAS 1670-74, care se refera la conditiile tehnice generale de calitate, se
prevede admiterea unei abateri maxime de la orizontalitate de 0,04 mm/1000 mm.
Conform standardelor, verificarea preciziei geometrice a masinilor-unelte se refera la
determinarea experimentala a nivelului unor abateri, referitoare la: rectilinitate, planeitate,
paralelism, echidistanta si coincidenta, perpendicularitate, rotatie, intersectare a axelor.
Fig. 4.3 Influenta greutatii piesei semifabricat asupra preciziei formei traiectoriilor generatoare.
4.2 Verificarea rectilinitatii
Verificarile geometrice ale rectilinitatii cuprind: verificarea unei linii in doua plane;
rectilinitatea unui organ de masina; rectilinitatea unei deplasari.
4.2.1 Rectilinitatea unei linii in doua plane
Se considera ca o linie este dreapta pe o lungime data, daca variatia distantelor de la
punctele liniei pna la doua plane perpendiculare cu directia generala a liniei se mentine sub o
valoare data, pentru fiecare plan in parte.
Planele de referinta vor fi alese in asa fel, inct intersectia lor sa fie paralela cu linia
dreapta ce uneste doua puncte oarecare, situata pe linia supusa verificarii, in vecinatatea
extremitatilor portiunii pe care se face verificarea.
Instrumentele necesare acestei verificari sunt:
- nivela de precizie sau rigla de verificare, pentru lungimi pna la 1600 mm;
- nivela de precizie sau aparate optice (autocolimator, microscop si fir intins etc.), pentru
lungimi de peste 1600 mm.
a) Masurarea rectilinitatii cu ajutorul riglei de verificare. Rigla se aseaza pe doua cale
reglabile, iar in lungul riglei, intre punctele ce delimiteaza dreapta a carei rectilinitate se
verifica, se deplaseaza un suport care poarta un palpator B (care urmareste suprafata supusa
masurarii) si un comparator cu palpatorul A (care urmareste rigla).
Variatia distantei dintre punctele A si B se citeste la comparator in lungul liniei de
verificat, urmnd a fi trasate graficele corespunzatoare, ca in figura 4.4. Abaterile de la linia
teoretica B
0
- B
n
se citesc direct (fig. 4.5.a) ca valori (A
i
B
i
- A
0
B
0
) in cazul in care calele au fost
reglate inct A
0
B
0
= A
n
B
n
sau prin calcule geometrice simple in cazul in care A
0
B
0
A
n
B
n
(fig.
4.5.b).
Fig. 4.4 Masurarea rectilinitatii cu Fig. 4.5 Determinarea abaterilor de la
rigla de verificare. linia teoretica.
b) Masurarea cu nivela. Planul de referinta fata de care se masoara abaterile este planul
orizontal determinat de nivela. Dreapta de referinta initiala este linia Omx (fig. 4.6), O si m
fiind doua puncte de pe linia supusa verificarii. Nivela este asezata in punctele Om, apoi mm'
etc., distantele Om, mm' etc. sunt egale intre ele, avnd valoarea d stabilita in functie de
lungimea totala OA pe care se face masurarea (in mod uzual d = 100...5000 mm).
Indicatiile nivelei in pozitiile mm', m'm"
etc., sunt comparate cu indicatiile nivelei in pozitia
initiala Om. In cazul in care nivela este prevazuta cu
un sistem de reglaj, bula de aer poate fi adusa la zero,
in pozitia initiala; in felul acesta se obtin ulterior
indicatii directe asupra pozitiei relative a liniilor mm',
m'm" etc. fata de Omx. Dupa parcurgerea intregii
distante OA, se repeta masuratorile in sens invers, in
aceleasi puncte si se stabileste media rezultatelor
obtinute. In felul acesta exista toate elementele
necesare pentru trasarea profilului liniei Omm'm"A.
In vederea verificarii erorilor locale, nivela nu va
Fig. 4.6 Masurarea cu nivela.
fi asezata pe liniile respective cu toata baza ei, ci pe doua cale de aceeasi inaltime, sau pe un
suport cu doua picioare, situate la distanta d.
Atunci cnd se doreste verificarea rectilinitatii unei linii inclinate, se face reducerea prin
utilizarea unui suport pentru nivela, inclinat cu un unghi , egal cu unghiul de inclinare a liniei
fata de planul orizontal.
In cursul masurarii se va mentine o orientare constanta a ansamblului nivela - suport, de
exemplu cu ajutorul riglei de ghidare.
c) Masurarea prin metode optice. Dintre numeroasele metode optice de care se dispune
pentru verificarea rectilinitatii, cele mai raspndite sunt metoda autocolimatiei si metoda vizarii
directe.
La aplicarea metodei autocolimatiei se utilizeaza o luneta, un microscop si o oglinda,
asezate coaxial (fig. 4.7).
Fig. 4.7 Masurarea cu autocolimator.
Orice rotire a oglinzii in jurul unei axe orizontale determina o deplasare pe verticala a
reperelor reticulare in planul focal; masurarea acestei deplasari, care se face cu ajutorul
micrometrului ocular, permite determinarea devierii unghiulare a suportului oglinzii ( ).
Prin metoda verificarii directe (fig. 4.8) marimea denivelarii a (in plan orizontal sau
vertical) corespunde distantei de la axa optica a lunetei pna la reperul de pe mira care se citeste
cu ajutorul micrometrului ocular.
Fig. 4.8 Metoda verificarii directe.
d) Masurarea cu ajutorul firului intins si al microscopului. Un fir de otel, cu diametrul
de circa 0,1 mm, este intins in asa fel inct sa fie paralel cu linia supusa verificarii (fig. 4.9.a).
De exemplu, in cazul unei linii MN, situate intr-un plan orizontal: un microscop asezat vertical
si prevazut cu un dispozitiv micrometric de deplasare pe orizontala, permite citirea in planul
orizontal AA a distantelor de la linia supusa verificarii pna la firul intins.
Metoda firului intins este recomandata numai pentru verificarea rectilinitatii in plan
orizontal. La verificarea in alte plane se va evita aceasta metoda, deoarece impune cunoasterea
sagetii firului - f - in fiecare punct considerat (fig. 4.9.b).
Verificarea rectilinitatii unei linii in doua plane se aplica in special in cazul ghidajelor
masinilor-unelte.
In cazul ghidajelor cu profil in forma de V, se poate utiliza o nivela asezata pe un
cilindru sau pe o piesa intermediara, adaptata la forma geometrica a ghidajului (fig. 4.10).
Tolerantele sunt identice cu cele definite la rectilinitatea unei linii.
Fig. 4.9 Masurarea cu fir intins si microscop.
Toleranta la rectilinitatea unei linii reprezinta abaterea maxima admisa dintre punctele
liniei si o dreapta de referinta care uneste extremitatile liniei (linia xy din fig. 3.11).
De la caz la caz, este necesara precizarea lungimii la care se refera toleranta, precum si a
pozitiei cmpului de toleranta fata de dreapta (sau planul) de referinta.
Fig. 4.10 Toleranta la rectilinitate. Fig. 4.11 Determinarea rectilinitatii ghidajelor
cu profil in "A" sau "V"
4.2.2 Rectilinitatea unei deplasari
Prin rectilinitatea deplasarii unui organ de masina se intelege paralelismul dintre
traiectoria unui punct al organului respectiv si odreapta de referinta paralela cu directia generala
a deplasarii.
Expresia de rectilinitate a deplasarii se refera la traiectoria unui punct al unui organ de
masina care efectueaza o miscare de generare sau reglaj. Considerarea rectilinitatii traiectoriei
este mai indicata dect considerarea rectilinitatii ghidajelor respective, deoarece numai in felul
acesta se tine seama de toate elementele care ar putea exercita o influenta asupra miscarii
respective.
Deplasarile rectilinii se clasifica in modul urmator:
- deplasarea unei axe de-a lungul ei; in deplasarea ei axa nu iese din cele doua plane
care o contineau in stare de repaus;
- deplasarea unei suprafete plane in planul ei; in deplasarea ei suprafata se mentine tot
timpul in planul respectiv;
- deplasarea unui organ paralel cu o linie sau cu o suprafata data; in timpul deplasarii,
oricare punct al organului se mentine la o distanta constanta fata de linia data (sau fata de planul
dat);
- deplasarea unui organ, perpendiculara pe un plan dat; in cursul deplasarii, oricare
punct al organului descrie o traiectorie perpendiculara pe planul dat.
Verificarea rectilinitatii deplasarilor se reduce la verificarea paralelismului sau a
perpendicularitatii in modul descris la punctele care se refera la aceste verificari. Metodele de
verificare a rectilinitatii deplasarii sunt descrise in STAS 6679/3-85.
a) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul riglei si al comparatorului cu
cadran. Rigla de verificare se aseaza cu ajutorul unor reazeme reglabile pe partea fixa a
masinii-unelte, iar comparatorul cu cadran pe organul de lucru care verifica (fig. 4.12).
Abaterea de la rectilinitatea deplasarii organelor de lucru se determina pornind de la
reprezentarea grafica a traiectoriei descrise de punctul functional al organului de lucru fata de
partea fixa a masinii.
Reprezentarea grafica se realizeaza prin inregistrarea valorilor date de comparator in
puncte distantate cu un pas t = (0,05...0,3) din lungimea de referinta L (fig. 4.13).
Fig. 4.12 Verificarea rectilinitatii deplasarilor Fig. 4.13 Exemplu de reprezentare
grafica cu rigla si comparator. a rezultatelor.
Abaterea de la rectilinitate se determina ca fiind:
= max(Y'
i
) - min(Y'
i
),
in care: Y'
i
= Y
i
- (Y
L
- Y
0
)( X
i
- Y
0
)/L, iar Y'
i
reprezinta indicatia comparatorului in punctul i
(fig. 3.13).
b) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu ajutorul dornului de verificare si al
comparatorului cu cadran. In cadrul acestei metode, exista doua posibilitati:
- verificarea cu comparatorul fixat de organul de lucru (fig. 4.14.a);
- verificarea cu comparatorul asezat pe partea fixa a masinii-unelte
(fig. 3.14.b).
In ambele cazuri se procedeaza ca si la punctul a).
Fig. 4.14 Verificarea cu dorn si comparator a rectilinitatii deplasarilor.
c) Verificarea rectilinitatii deplasarilor cu luneta si tinta. Luneta se fixeaza prin
intermediul unui suport pe partea fixa a masinii-unelte (fig. 4.15), iar tinta cu ajutorul suportului
special se aseaza pe organul de lucru.
Abaterile se determina in acelasi mod ca la punctul a), in urma prelucrarii rezultatelor
citite prin luneta.
d) Verificarea cu interferometru cu laser presupune folosirea unui laser ca si a unui
traductor fotoelectric cu ajutorul carora se pune in evidenta abaterea deplasarii organului de
lucru fata de raza laser rectilinie (fig. 4.16). Prelucrarea si inregistrarea rezultatelor se
efectueaza ca si in cazurile precedente.
e) Verificarea cu ajutorul microscopului si al firului intins. In cazul curselor mari,
dreapta de referinta poate fi materializata printr-un fir subtire de otel, bine intins. Comparatorul
cu cadran este inlocuit printr-un microscop. Abaterile se citesc direct pe scara ocularului (fig.
4.17).
Toleranta la rectilinitatea unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a
traiectoriei unui punct al organului care se deplaseaza fata de o linie dreapta de referinta, iar
precizari in legatura cu tolerantele de rectilinitate sunt cuprinse in STAS 7384-85.
Fig. 4.15 Fixarea lunetei si tintei la verificarea Fig. 4.16 Verificarea rectilinitatii deplasarilor
rectilinitatii deplasarilor. cu interferometru cu laser si
traductor fotoelectric.
Fig. 4.17 Verificarea rectilinitatii cu microscop si fir intins.
4.3 Verificarea planitatii
Se considera ca o suprafata este plana pe o portiune data daca variatia distantelor de la
punctele suprafetei pna la un plan geometric, paralel cu directia generala a suprafetei, se
mentine sub o valoare data.
Planul geometric de referinta se va afla in afara suprafetei supuse verificarii si va putea
fi materializata cu ajutorul unei placi de control, cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin
deplasarea unei rigle, cu ajutorul unei nivele sau cu ajutorul unor raze de lumina. O prezentare
succinta a metodelor de verificare a planitatii va fi facuta in continuare.
a) Verificarea cu ajutorul placii de control. Aceasta consta in ungerea cu vopsea
speciala (de exemplu oxid de crom diluat in ulei fin) si aplicarea suprafetei unse cu vopsea pe
suprafata piesei supuse verificarii, dupa care se deplaseaza usor placa de control inainte si
inapoi. Se deplaseaza apoi placa de control si se examineaza repartitia petelor de contact pe
unitatea de suprafata. Aceasta repartitie trebuie sa fie uniforma pe toata suprafata considerata si
trebuie sa prezinte o anumita valoare data. Metoda este aplicabila numai in cazul suprafetelor
mici, de rugozitate relativ mica (finisate prin razuire sau rectificare).
b) Verificarea cu ajutorul unui fascicul de drepte realizat prin deplasarea unei rigle.
Conform acestei metode, se determina mai inti planul ideal fata de care se va face
masurarea. Se aleg in acest scop trei puncte a, b si c de pe
suprafata considerata care vor constitui punctele cu cota
zero (fig. 4.18).
Se aseaza apoi in aceste puncte trei cale de aceeasi
inaltime. Fetele superioare ale calelor determina planul de
referinta cu care va fi comparata suprafata. Se alege apoi un
punct d situat in planul de referinta, procedndu-se in felul
urmator: dupa ce s-a asezat o rigla in punctele a si c se
aseaza in punctul e o cala intermediara. In consecinta,
suprafetele superioare ale cotelor a, b, c si e sunt in acelasi
plan.
Aseznd apoi rigla in punctele b si e se poate determina cota punctului d asezndu-se in
acest punct o cala reglabila a carei suprafata superioara este adusa in planul determinat in
prealabil de suprafetele superioare ale calelor asezate anterior. Prin asezarea riglei in punctele a
si b, apoi c si d, pot fi determinate cotele punctelor intermediare ale suprafetei situate intre a si
b. In acelasi mod se determina cotele punctelor situate intre a, b, c si d.
Pentru a obtine cotele punctelor situate in interiorul dreptunghiului sau patratului creat
prin punctele a, b, c, d, este suficient sa se aseze de exemplu in punctele f si g - cu cote
cunoscute - cale reglabile pe care se dispune rigla, dupa care se masoara cu ajutorul altor cale,
distanta de la suprafata supusa verificarii pna la
rigla. Se poate utiliza de asemenea un dispozitiv
de tipul celui din
figura 4.4.
c) Verificarea cu ajutorul nivelei. Planul
de referinta este determinat de doua drepte Omx
si OO'y (fig. 4.19).
Punctele O, m si O' sunt trei puncte ale
suprafetei supuse verificarii. De preferinta
dreptele Ox si Oy vor fi perpendiculare si
paralele cu liniile care limiteaza suprafata supusa
verificarii. Verificarea se incepe intr-unul din
colturile suprafetei (O) pe directia liniei Ox. Se
determina profilul liniilor OA si OC, aplicndu-
se metoda descrisa la masurarea cu ajutorul
nivelei a rectilinitatii unei linii in doua plane, iar apoi se determina profilul liniilor longitudinale
O'A', O"A" si BC pnala acoperirea intregii suprafete. Verificarea suplimentara de-a lungul
liniilor mM, m'M' etc., permite controlarea determinarilor precedente. In cazul in care latimea
suprafetei este mare in raport cu lungimea, se recomanda si efectuarea masurarilor in diagonala.
d) Verificarea prin metode optice. Dreptele Ox si Oy care definesc planul de referinta
sunt determinate de axa optica a lunetei pentru doua pozitii ale acesteia, care difera intre ele de
preferinta printr-un unghi de 90
o
. Verificarea propriu-zisa se face in modul descris la verificarea
prin metode optice a rectilinitatii unei linii in doua plane.
Toleranta la planeitatea unei suprafete reprezinta abaterea maxima admisa in m/mm
sau m/m a distantei de la diferitele puncte ale suprafetei la un plan de referinta.
Fig. 4.18 Verificarea planitatii alegnd
punctelecu cota zero.
Fig. 4.19 Verificarea planit\]ii cu ajutorul nivelei.
4.4 Verificarea paralelismului, echidistantei si coincidentei
Verificarile din aceasta categorie cuprind: paralelismul liniilor si planelor; paralelismul
deplasarilor; echidistanta; coincidenta.
4.4.1 Paralelismul liniilor si planelor
Se considera ca o linie este paralela cu un plan daca abaterea maxima a distantei de la
diferitele puncte ale liniei pna la plan nu depaseste o valoare data pe o anumita lungime de
masurare.
Doua linii sunt paralele intre ele daca una dintre linii este paralela cu doua plane care
trec prin cealalta linie (nu este obligatoriu ca abaterile admise sa fie identice pentru ambele
plane).
Se considera ca doua plane sunt paralele intre ele daca abaterea maxima a distantei
dintre plane, masurate in diferite puncte si cel putin in cele doua directii, nu depasesc o valoare
data, pe o anumita portiune de masurare.
Masurarea se face in plane determinate (de exemplu in plan orizontal, in plan vertical,
intr-un plan perpendicular pe suprafata supusa verificarii etc.), pe anumite lungimi date (de
exemplu pe 300 mm sau pe toata lungimea sa).
Pentru toate verificarile de paralelism care se refera la axe, acestea din urma trebuie sa
fie materializate prin suprafete cilindrice cu o precizie mare a formelor geometrice, cu o
netezime corespunzatoare si cu o lungime suficienta. In cazul in care asemenea suprafete nu
sunt disponibile, se vor utiliza dornuri de verificare fixate si centrate in capul arborilor, intre
vrfuri etc. In cazul utilizarii dornurilor de verificare se va tine seama de faptul ca centrarea
perfecta a acestora fata de axa de rotire nu este posibila si ca in timpul rotirii axa dornului va
ocupa doua pozitii extreme B si B', continute in planul de verificare
(fig. 4.20).
Datorita acestui lucru, la verificarea paralelismului se va face masurarea intr-o pozitie
oarecare a dornului si apoi se va repeta masurarea dupa rotirea dornului cu 180
o
. Media
aritmetica a celor doua rezultate va da abaterea de la paralelism in planul respectiv.
a) Paralelismul a doua plane. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport prevazut cu
o baza plana si se deplaseaza pe unul din plane, pe lungimea prevazuta. Palpatorul trebuie sa
alunece de-a lungul celui de-al doilea plan (fig. 4.21). Verificarea se face in doua directii, de
preferinta perpendiculare intre ele.
b) Paralelismul a doua axe. Acest tip de verificare se face in doua plane: intr-un plan
care trece prin ambele axe; intr-un al doilea plan perpendicular pe primul plan, daca acest lucru
este posibil.
Pentru verificarea intr-un plan care trece prin ambele axe, aparatul de masurat se fixeaza
pe un suport prevazut cu o baza prismatica si se deplaseaza de-a lungul cilindrului care
materializeaza prima axa; palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul cilindrului care
materializeaza cea de-a doua axaa (fig. 4.22).
Pentru a determina distanta cea mai mica in fiecare punct, aparatul va fi balansat usor in
directie perpendiculara pe cele doua axe. De la caz la caz, se va tine seama de sageata
cilindrului cauzata de masa aparatului si a suportului acestuia.
Fig. 4.20 Verificarea paralelismului Fig. 4.21 Verificarea Fig. 4.22 Verificarea
axelor cu dorn. paralelismului a doua plane. paralelismului intr-un plan
care trece prin ambele axe.
Pentru verificarea in al doilea plan, perpendicular pe cel de la verificarea anterioara, este
necesar un plan auxiliar, paralel, daca este posibil, cu planul care trece prin cele doua axe. In
cazul in care un asemenea plan exista sub forma unei suprafete a masinii, paralela cu cele doua
axe, se va verifica in mod separat paralelismul fiecareia dintre cele doua axe si planul respectiv.
In caz contrar, se va utiliza un plan de referinta imaginar, obtinut cu ajutorul unei nivele
reglabile. In acest scop, nivela va fi asezata pe cele doua suprafete cilindrice care materializeaza
axele si se va aduce bula de aer in pozitia zero. In cazul in care una dintre axe nu se gaseste in
acelasi plan orizontal se va utiliza, in cazul denivelarilor mici, o punte corespunzatoare (fig.
4.23.a), iar in cazul denivelarilor mari, un echer fix sau reglabil (fig. 4.23.b). Nivela va fi
deplasata de-a lungul axelor pe distanta prevazuta si se vor citi indicatiile. Rezultatul masurarii
va fi raportat la distanta dintre axe (de exemplu: 0,060 mm/300 mm pentru lungimea data).
Fig. 4.23 Verificarea paralelismului axelor situate in plane orizontale diferite.
c) Paralelismul dintre o axa si un plan. Aparatul de masurat se fixeaza pe un suport
prevazut cu o baza plana si se deplaseaza de-a lungul planului pe lungimea prevazuta.
Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza
axa, de exemplu un dorn de control (fig. 4.24).
In fiecare punct de masurare, distanta cea mai mica va fi determinata prin deplasarea
usoara a suportului cu aparatul in directia perpendiculara pe axa considerata. Metodele si
conditiile de verificare a paralelismului dintre axa si un plan sunt prevazute in STAS 6679/7-85.
d) Paralelismul dintre o axa si intersectia a doua plane. Aparatul de masurat va fi fixat
pe un suport prevazut cu o baza cu forma corespunzatoare celor doua plane considerate.
Aparatul va fi deplasat de-a lungul intersectiei celor doua plane, pe distanta prevazuta.
Palpatorul aparatului trebuie sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza
axa. Verificarea se va face pe ct posibil in doua plane perpendiculare, corespunznd cu planele
cele mai importante pentru functionarea masinii-unelte (fig. 4.25).
Fig. 4.24 Verificarea paralelismului dintre Fig. 4.25 Verificarea paralelismului dintre o
o axa si un plan. axa si intersectia a doua plane.
e) Paralelismul dintre intersectia a doua plane si un al treilea plan. Verificarea se face
identic cu verificarea precedenta, palpatorul aparatului alunecnd de-a lungul celui de-al treilea
plan, perpendicular pe acesta (fig. 4.26).
f) Paralelismul a doua drepte determinate fiecare de intersectia a doua plane.
Verificarea se poate face identic cu cea de la verificarea paralelismului dintre axa si intersectia
a doua plane, palpatorul aparatului atingnd suprafata unei prisme care aluneca de-a lungul
planelor care formeaza cea de-a doua intersectie. Verificarea se face in doua plane
perpendiculare (fig. 4.27).
Verificarea se poate face cu o nivela cu ajutorul unei punti (fig. 4.28), insa pentru
verificarea paralelismului numai in plan vertical. Abaterile de la paralelism ale liniilor drepte
sau ale suprafetelor plane se indica in m sau mm.
Fig. 4.26 Verificarea paralelismului dintre Fig. 4.27 Verificarea paralelismului a doua drepte
intersectia a doua plane si un al treilea plan. obtinute fiecare prin intersectia a doua plane.
In cazul in care prescriptia se refera la o anumita lungime,
se indica si lungimea respectiva (de exemplu, 0,02 mm pe
300 mm). De la caz la caz, este necesara indicarea abaterii
(de exemplu, capatul liber al dornului indreptat numai in
jos, fata de suprafata mesei).
4.4.2 Paralelismul deplasarilor
Prin paralelismul deplasarii se intelege, in cazul masinilor-unelte, pozitia traiectoriei
unui organ mobil al masinii in raport cu:
- un plan (o suprafata de sprijin, un ghidaj);
- o dreapta (o axa, intersectia a doua plane);
Fig. 4.28 Verificarea paralelismului
in plan vertical.
- o traiectorie a unui punct al altui organ mobil al masinii.
In principiu, metodele de masurare sunt identice cu cele din cazul verificarii
paralelismului liniilor si planelor.
In toate cazurile in care este necesara deplasarea aparatului de masurat, acesta va fi fixat
pe organul mobil care va inlocui suportul aparatului.
Deplasarea organelor mobile se va face intr-un mod ct mai apropiat de conditiile reale
de functionare.
a) Paralelismul dintre o traiectorie si un plan. In cazul planului situat pe organul
mobil, aparatul de masurat va fi fixat pe un element fix al masinii, in asa fel inct palpatorul
acestuia sa atinga suprafata supusa verificarii, perpendicular pe aceasta. Organul mobil va fi
deplasat pe distanta prevazuta (fig. 4.29.a).
Fig. 4.29 Verificarea paralelismului dintre o traiectorie si un plan.
In cazul planului situat in afara planului mobil, aparatul de masurat se fixeaza pe
organul mobil si se deplaseaza impreuna cu acesta pe distanta prevazuta. Palpatorul aparatului
trebuie sa alunece pe suprafata planului supus verificarii, perpendicular pe acesta (fig. 4.29.b).
In cazul in care palpatorul nu poate aluneca direct pe suprafata supusa verificarii, se va
utiliza o prisma de forma corespunzatoare (fig. 4.29.c).
b) Paralelismul dintre o traiectorie si o axa. Aparatul de masurat va fi fixat pe organul
mobil si va fi deplasat impreuna cu acesta, pe distanta prevazuta. Palpatorul operatorului trebuie
sa alunece de-a lungul suprafetei cilindrice care materializeaza axa (fig. 4.30).
Verificarea se va face in doua plane de referinta perpendiculare intre ele, corespunznd
cu planele mai importante pentru functionarea masinii.
Fig. 4.30 Verificarea paralelismului dintre o Fig. 4.31 Verificarea paralelismului a doua
traiectorie si o axa. traiectorii.

c) Paralelismul dintre traiectorie si intersectia a doua plane. Paralelismul dintre
traiectorie si fiecare dintre cele doua plane se verifica in mod separat, conform verificarii
paralelismului dintre traiectorie si un plan. Pozitia dreptei de intersectie se deduce din pozitia
planelor.
d) Paralelismul a doua traiectorii. Aparatul de masurat se fixeaza pe unul dintre
organele mobile ale masinii, in asa fel inct palpatorul aparatului sa atinga un anumit punct al
celuilalt organ mobil. Cele doua organe vor fi deplasate impreuna in acelasi sens si pe aceeasi
distanta prevazuta, citindu-se indicatiile comparatorului (fig. 4.31).
Verificarea se va face in doua plane, de preferinta perpendiculare intre ele, ce corespund
cu planele mai importante pentru functionarea masinii.
Toleranta la paralelismul unei deplasari reprezinta abaterea maxima admisa a distantei
celei mai scurte de la un punct dat al organului mobil pna la un plan, o dreapta sau o alta
traiectorie, pe o lungime data. Indicarea tolerantelor se face conform cu cea de la paragraful in
care este tratata abaterea de la paralelism a liniilor drepte sau a suprafetelor plane.
4.4.3 Echidistanta
Proprietatea de echidistanta se refera la o multime de puncte care se afla la distante
egale fata de un punct, de o dreapta sau de un plan. La masini-unelte echidistanta are in vedere
distanta de la doua sau mai multe drepte simboliznd directiile uno axe, pna la un plan de
referinta.
Se considera ca axele sunt echidistante fata de planul de referinta, daca planul care trece
prin axe este paralel cu planul de referinta.
Echidistanta se poate referi la mai multe axe sau la aceeasi axa care ocupa diferite
pozitii in spatiu, de exemplu, prin pivotarea ei.
Verificarea echidistantei se reduce la verificarea paralelismului dintre o axa si un plan.
Dupa ce s-a verificat in mod separat paralelismul dintre fiecare axa si planul de referinta, se
verifica distanta de la cele doua axe pna la planul de referinta, atingndu-se cu palpatorul
aceluiasi aparat de masurat, asezat pe planul de referinta, suprafetele cilindrice care
materializeaza cele doua axe (fig. 4.32.a).
In cazul in care planul de pivotare al organului care poarta una dintre axe este greu
accesibil, se va utiliza un plan auxiliar, paralel cu planul de pivotare (fig. 4.32.b). Dupa
verificarea paralelismului dintre planul auxiliar si planul de pivotare (cu ajutorul unei nivele) se
va verifica echidistanta celor doua axe fata de planul auxiliar (in pozitie mijlocie, precum si in
pozitiile extreme ale axei pivotante).
Fig. 4.32 Verificarea echidistantei.
Toleranta pentru echidistanta nu va fi precedata de un semn si va fi valabila in general
pentru toate directiile paralele cu planul de referinta.
In cazul in care abaterea nu este admisa dect intr-un singur sens, acest lucru va fi
indicat (de exemplu, axa 1 numai deasupra axei 2).
4.4.4 Coincidenta
Se considera ca doua axe coincid daca distanta dintre ele, masurata in mai multe puncte,
pe o anumita lungime, se mentine sub o valoare data.
Aparatul de masurat va fi fixat pe un brat care face o rotatie de 360
o
in jurul uneia dintre
axe, in asa fel inct palpatorul aparatului sa atinga suprafata cilindrica, care materializeaza cea
de-a doua axa intr-o sectiune A, perpendiculara pe suprafata cilindrica (fig. 4.33).
Fig. 4.33 Verificarea coincidentei a doua axe.
Variatia indicatiilor aparatului reprezinta dublul abaterii de la coincidenta. Verificarea
se va repeta intr-o a doua sectiune B, paralela cu sectiunea A. In cazul in care se cere o precizie
deosebita, masurarea se va face cu doua aparate situate la 180
o
, cu masa ct mai mica, pentru a
elimina influentele sagetilor. Toleranta pentru coincidenta se prescrie indicndu-se abaterea
maxima si lungimea pe care se face verificarea (de exemplu 0,005 mm/300 mm). De la caz la
caz este necesara indicarea pozitiei tolerante (de exemplu axa 1 numai deasupra axei 2).
4.5 Verificarea perpendicularitatii
Verificarile geometrice ale perpendicularitatii cuprind:
- perpendicularitatea dreptelor si planelor;
- perpendicularitatea deplasarilor.
4.5.1 Perpendicularitatea dreptelor si planelor
Se considera ca doua plane, doua drepte sau o dreapta si un plan, sunt perpendiculare
intre ele, daca abaterea de la paralelism fata de un echer de referinta se mentine sub o valoare
data.
Echerul de referinta poate fi un echer metrologic, o nivela cu cadru sau poate fi format
din linii sau plane cinematice.
a) Verificarea cu dispozitiv special de verificare care se aseaza pe placa de verificare
(fig. 4.34). Dispozitivul special de verificare se compune din: 1 - comparator cu cadran; 2 -
suport unghiular pentru comparator cu cadran; 3 - rigla de verificare rotativa.
Reglarea comparatorului cu cadran se face inainte de inceperea verificarii (fig. 4.34.b).
Piesa de proba se aseaza cu suprafata de lungime mare pe placa de verificare. Dispozitivul
special de verificare se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe placa de verificare, iar
rigla de verificare rotativa se aseaza pe suprafata cu lungime mica a piesei de proba (fig.
4.34.c).
Fig. 4.34 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe placa de verificare.
Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se
determina facnd diferenta algebrica maxima dintre valoarea initiala (de baza) a indicatiei
comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare data.
De exemplu, un dispozitiv special cu lungimea de masurare de 300 mm, la verificarea
piesei de proba a aratat in sectiunea medie 42 m.
Indicatia initiala a comparatorului cu cadran dupa verificarea cu ajutorul etalonului de
perpendicularitate fiind de 8 m (42 m - 8 m = 34 m pe lungimea de 300 mm).
b) Metoda de verificare cu dispozitiv special care se aseaza pe piesa de proba (fig.
4.35.a). Constructia dispozitivului: 1 - comparator cu cadran;
2 - suport unghiular pentru comparator cu cadran; 3 - rigla de verificare rotativa.
Inaintea inceperii verificarii piesei de proba, comparatorul cu cadran se regleaza cu
ajutorul etalonului de perpendicularitate (fig. 3.35.b).
Fig. 4.35 Verificarea perpendicularitatii cu dispozitiv special asezat pe piesa de proba.
Dispozitivul special se aseaza cu bratul lung al suportului unghiular pe suprafata de
verificat, lunga a piesei, iar rigla de verificare rotativa este asezata pe suprafata de verificat
scurta a piesei (fig. 4.35.c).
Masuratorile se efectueaza succesiv la sectiunile stabilite.
Abaterile se interpreteaza similar ca si la metoda anterioara.
c) Metoda de verificare cu echer cilindric, comparator
cu cadran, rigla de verificare si placa de verificare. Piesa de
proba si echerul cilindric se aseaza pe placa de verificare.
Rigla de verificare se aseaza pe suprafetele supuse verificarii
ale piesei de proba (fig. 4.36).
Pentru a exclude influenta abaterii de la paralelism a
suprafetelor de lucru (active) ale riglei de verificare se face
rotirea acesteia cu 180
o
, iar pentru a exclude influenta
abaterii de la perpendicularitate a echerului cilindric se
admite rotirea acestuia cu 180
o
. Abaterea de la
perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba
Fig. 4.36 Metoda de verificare a
perpendicularitatii cu echer
cilindric.
se stabileste in doua moduri distincte:
- la verificarea fara rotirea riglei de verificare si a echerului cilindric de verificare,
pentru fiecare sectiune care se verifica se face diferenta algebrica dintre valoarea initiala a
indicatiilor comparatorului si valoarea obtinuta pe lungimea de masurare;
- in cazul rotirii riglei de verificare si a cilindrului cu 180
o
, pentru fiecare sectiune
transversala, se determina diferenta algebrica dintre valoarea indicatiilor comparatorului si
valoarea obtinuta pentru fiecare pozitie a riglei si a echerului de verificare.
Abaterea de la perpendicularitate a doua suprafete plane ale piesei de proba se
determina ca media aritmetica maxima pe lungimea data. Rezultatele obtinute pot fi incluse
intr-un tabel conform modelului de mai jos (tabelul 4.1).
Tabelul 4.1
Determinarea abaterii de la perpendicularitate a doua suprafete plane
Sectiunea
verificata
Pozitia
riglei
Pozitia
echerului
Indicatia
comparatorului
Diferenta
algebrica
a indicatiei
Media
aritmetica
a indicatiilor
A
0
o
0
o
+21 m
+4 m
11 m
rotit cu 180
o
+17 m
180
o
0
o
+14 m
+18 m
180
o
-4 m
B
0
o
0
o
+18 m
+10 m
15 m
180
o
+8 m
180
o
0
o
+8 m
+20 m
180
o
-12 m
4.5.2 Perpendicularitatea deplasarilor
Perpendicularitatea deplasarilor se refera la pozitia traiectoriei unui punct al unui organ
mobil al masinii, in raport cu:
- un plan (suprafata de fixare, suprafata de ghidare);
- o dreapta (axa sau intersectia a doua plane);
- traiectoria unui punct al altui organ mobil.
Verificarea perpendicularitatii deplasarilor se reduce la o verificare a paralelismului,
prin intermediul unui echer de verificare corespunzator.
Deplasarea organelor mobile se va face in conditii ct mai apropiate de conditiile reale
de functionare ale masinii-unelte.
a) Perpendicularitatea unei traiectorii pe un plan. Pe planul considerat se aseaza un
echer de verificare (fig. 4.37.a). Paralelismul dintre traiectoria si latura libera a echerului se va
verifica in conformitate cu paralelismul dintre o traiectorie si un plan (cazul planului situat in
afara organului mobil).
b) Perpendicularitatea unei traiectorii pe o axa. Pe suprafata cilindrica care
materializeaza axa se aseaza un echer de verificare prevazut cu o talpa prismatica (fig. 3.37.b).
Paralelismul dintre traiectorie si latura libera a echerului se va verifica in conformitate cu
paralelismul dintre traiectorie si un plan.
In cazul unei axe de rotatie, dornul de verificare care o materializeaza va fi adus in
pozitia corespunzatoare valorii medii a bataii radiale.
Fig. 4.37 Verificarea perpendicularitatii pe un plan sau pe o axa.
c) Perpendicularitatea a doua traiectorii. Cele doua traiectorii sunt comparate cu
laturile unui echer de verificare, asezat pe cale si rigla, in modul aratat in figura 4.38.a, in asa
fel inct una din laturile echerului sa fie riguros paralela cu una din traiectoriile supuse
verificarii. Paralelismul dintre cealalta traiectorie si cea de-a doua latura a echerului se verifica
in conformitate cu paralelismul deplasarilor. Verificarea se face si prin metode optice (fig.
4.38.b).
Toleranta pentru perpendicularitatea unei deplasari este abaterea maxima admisa
(precedata de semnul t ) a distantei celei mai mici de la traiectoria unui punct al organului
mobil al masinii, pna la latura libera a echerului de verificare, in limitele unei lungimi date.
Fig. 4.38 Verificarea perpendicularitatii a doua traiectorii.
4.6 Verificarea preciziei de rotatie
Verificarile geometrice ale rotatiei cuprind: bataia frontala a suprafetelor; bataia radiala
si bataia axiala ale elementului controlat fata de o axa de rotatie sau un plan de referinta normal
pe axa de rotatie.
4.6.1 Verificarea bataii frontale
Aceasta componenta a preciziei de rotatie stabileste daca suprafetele plane
perpendiculare pe axa de rotatie ramn in acelasi plan in timpul miscarii de rotatie.
Bataia frontala a unei suprafete poate fi cuprinsa de:
- neplaneitatea suprafetei (fig. 4.39.a);
- neperpendicularitatea suprafetei pe axa de rotatie (fig. 4.39.b);
- deplasarea (bataia) axiala a axei de rotatie (fig. 4.39.c).
Fig. 4.39 Bataia frontala a unei suprafete.
Bataia frontala a unei suprafete plane a piesei de proba reprezinta diferenta dintre
distanta maxima si distanta minima de la aceasta suprafata la un plan perpendicular pe axa de
rotatie a piesei, masurate pe o circumferinta specificata, pe un diametru numit de referinta.
Atentie speciala se va acorda eliminarii jocului axial.
Palpatorul comparatorului va fi paralel cu axa de rotatie a piesei de verificat, iar
palparea se face pe cel mai mare diametru posibil.
a) Metoda de verificare cu dispozitiv cu prisme si comparator cu cadran. Conform
schemelor de verificare, piesa poate fi de tip bucsa sau de tip arbore (fig. 4.40).
Fig. 4.40 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu prisme si comparator.
Bataia frontala a suprafetei piesei de proba este egala cu diferenta algebrica maxima a
indicatiilor compratorului cu cadran.
b) Metoda de verificare cu dispozitiv cu vrfuri de centrare si comparator cu cadran
(fig. 3.41). Piesa de proba tip bucsa se fixeaza pe dornul de verificare care are gauri de centrare,
iar piesa de proba de tip arbore va fi prevazuta, pentru proba, cu gauri de centrare.
Fig. 4.41 Verificarea bataii frontale cu dispozitiv cu vrfuri de centrare si comparator.
4.6.2 Verificarea bataii radiale
In cadrul acestei verificari se stabilesc abaterile de la forma circulara a sectiunilor
radiale ale pieselor cilindrice si excentricitatea axelor de rotatie.
Abaterile de la forma circulara se exprima prin erorile unei piese de la circulara,
stabilite intr-un plan perpendicular pe axa piesei.
In cazul unui arbore, valoarea abaterii de la forma circulara este data de diferenta dintre
diametrul cercului circumscris si diametrul minim determinabil al arborelui in planul
considerat.
In cazul unui alezaj, eroarea de forma este data de diferenta dintre diametrul cercului
inscris si diametrul maxim determinabil al alezajului, in planul considerat.
Ovalitatea constituie un caz particular al abaterii de la forma circulara.
Prin excentricitatea unei axe intr-un punct al acesteia se intelege distanta dintre
proiectiile axei geometrice si axei de rotatie a piesei, pe un plan perpendicular pe axa de rotatie
(fig. 4.42).
In cazul general, bataia radiala a unei piese este rezultanta excentricitatii axei, abaterii
de forma a piesei si defectelor lagarelor.
Inaintea efectuarii verificarii, arborele respectiv va trebui sa se roteasca un anumit timp,
pna la stabilirea regimului de ungere, a temperaturii, in conditii ct mai apropiate de conditiile
normale de functionare.
a) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor exterioare. Aparatul de masurat va fi
fixat in asa fel inct palpatorul acestuia sa atinga suprafata de revolutie supusa verificarii,
perpendicular pe generatoarea suprafetei, iar arborele respectiv va fi rotit lent (fig. 4.43).
In cazul suprafetelor conice cu conocitati mari este necesara verificarea preliminara a
bataii radiale, deoarece aceasta influenteaza rezultatele masurarii bataii radiale.
Fig. 4.42 Excentricitatea unei axe. Fig. 4.43 Verificarea bataii radiale a suprafetelor
exterioare.
b) Verificarea bataii radiale in cazul suprafetelor interioare. In cazul in care suprafata
cilindrica sau conica a alezajului nu permite masurarea directa, cu comparatorul, se va fixa in
alezajul respectiv un dorn de verificare. Verificare se va face in conformitate cu verificarea unei
suprafete exterioare, insa in doua plane A si B, perpendiculare pe axa alezajului, situate la o
distanta data unul fata de celalalt (fig. 4.44).
Pentru a evita influenta impreciziei imbinarii dintre alezaj si dorn se recomanda
repetarea verificarii de patru ori, dupa scoaterea si rotirea dornului fata de alezaj cu cte 90
o
,
lundu-se drept rezultat media aritmetica a rezultatelor obtinute.
Verificarea se va face intr-un plan axial vertical si intr-un plan axial orizontal (C
1
si C
2
din fig. 4.44).
Toleranta pentru bataia radiala reprezinta abaterea admisibila a traiectoriilor punctelor
situate intr-o sectiune perpendiculara data, a suprafetei de revolutie. Toleranta va fi indicata fara
sa fie precedata de un semn.
Toleranta inglobeaza abaterile de forma ale suprafetei de revolutie, deplasarea si
neparalelismul axei acestei suprafete fata de axa de rotatie si deplasarea axei de rotatie datorita
unor fusuri sau alezaje neperfect circulare.
4.6.3 Verificarea bataii axiale
Aceasta verificare stabileste amplitudinea miscarilor alternative, de du-te vino in
directia axiala, a unui organ rotativ in timpul rotirii acestuia, dupa eliminarea jocurilor axiale.
De regula, eliminarea jocurilor axiale se realizeaza prin aplicarea unei forte axiale F intr-un
sens dat (fig. 4.45).
Aparatul de masurat va fi fixat in asa fel inct palpatorul sau sa atinga suprafata frontala
a organului supus verificarii in centrul acestei suprafete si coaxial cu axa de rotatie (fig. 3.46).
Fig. 4.44 Stabilirea planelor de verificare Fig. 4.45 Eliminarea jocurilor la a bataii
radiale. verificarea bataii axiale.
Organul supus verificarii va fi rotit aplicndu-se o forta axiala in vederea eliminarii
jocului. In cazul unui organ rotativ (arbore) cu alezaj se va introduce in alezaj un dorn de
verificare cu lungime mica, prevazut cu o suprafata frontala plana, perpendiculara pe axa
dornului, pe care se sprijina un palpator sferic (fig. 4.46.a) sau un dorn de verificare prevazut
cu un vrf rotunjit. In acest din urma caz, se va utiliza un aparat de masurat prevazut cu un
palpator plan (fig. 4.46.b).
Fig. 4.46 Verificarea bataii axiale.
In cazul in care organul rotativ (arborele) este prevazut cu o gaura de centrare,
verificarea se poate face cu ajutorul unei bile si al unui aparat de masurat, prevazut cu un
palpator plan (fig. 4.46.c).
Toleranta pentru bataia axiala reprezinta deplasarea axiala maxima a organului rotativ,
in cursul unei rotatii lente complete a acestuia, sub o forta axiala mica.
De la caz la caz, este necesara indicarea sensului in care trebuie sa fie aplicata forta si
eventual a valorilor diferite a tolerantelor in ambele sensuri.
4.7 Verificarea abaterii de la intersectare a axelor
Abaterea de la intersectare a axelor se determina prin masurarea deviatiei unui dorn de
verificare montat pe una din axe in raport cu cealalta axa (fig. 4.47).
Un dorn cu brat se fixeaza dupa axa de baza 1, iar dornul de verificare dupa axa 2. Un
comparator cu cadran se monteaza pe dornul cu brat astfel inct palpatorul sa atinga
generatoarea dornului de verificare.
Arborele care materializeaza axa 1 se deplaseaza axial sau arborele cu dornul de
verificare se deplaseaza transversal pna cnd se
obtine indicatia maxima la comparatorul cu cadran.
In vederea eliminarii influentei bataii radiale a axei
2, dornul cu brat se va roti impreuna cu organul de
lucru cu 180
o
(din A in A'), urmnd a se face
semidiferenta valorilor indicate pe cadranul
comparatorului.
Valoarea abaterii de la intersectare a axelor se
determina facnd media aritmetica a
semidiferentelor algebrice ale indicatiilor
comparatorului cu cadran inainte si dupa rotirea cu
180
o
a dornului de verificare si a dornului cu brat.
Metoda si conditiile de verificare a abaterii de la
intersectare a axelor sunt descrise in STAS 6679/20-
86.
4.8 Verificari speciale pentru masini-unelte
4.8.1 Precizia de pozitionare a organelor de lucru mobile
Aceasta verificare se impune obligatoriu in cazul masinilor-unelte cu comanda
numerica.
Fie P
ij
- pozitia reala a unui organ de lucru mobil, adica pozitia acestuia la deplasarea i
in pozitia programata j, determinata prin masurare, i reprezentnd numarul de ordine al
deplasarii.
Diferenta dintre valoarea pozitiei reale si valoarea pozitiei programate a organului de
lucru, X
ij
, va fi data de relatia:
. P P X
j ij ij

(4.1)
Notndu-se: - pozitionarea in sens pozitiv a organului mobil dupa una din axe, -
pozitionarea in sens negativ al aceleiasi axe, se pot scrie relatiile:

n
1 i
ij j
X
n
1
X
(4.2)
Fig. 4.47 Verificarea abaterii de la
intersectare a axelor.

n
1 i
ij j
X
n
1
X
(4.3)
unde

j
X
sau

j
X
reprezinta abaterea medie a pozitiei programate. Pentru masinile-unelte
care permit pozitionarea organului de lucru mobil intr-un singur sens, se stabileste prin media
aritmetica a abaterilor de la pozitia programata P
j
, pentru n deplasari.
Pentru masinile-unelte care permit pozitionarea in ambele sensuri, abaterea medie a
pozitiei programate j
X
este:
( ) . X X
2
1
X
j j j
+
(4.4)
Insensibilitatea B
j
este diferenta dintre abaterile medii ale pozitiei programate pentru
cele doua sensuri de deplasare:
. X X B
j j j

(4.5)
Amplitudinea abaterii de pozitionare W
j
este diferenta algebrica dintre abaterea maxima
si minima de la pozitia programata pentru n deplasari:
min jj max jj j
X X W
(4.6)
. X X W
min jj max jj j

Abaterea medie patratica S
j
de la pozitia programata pentru n deplasari ale organului de
lucru mobil, intr-un singur sens de deplasare, se calculeaza cu relatiile:
( )

n
1 i
2
j ij j
X X
1 n
1
S
(4.7)
( )

n
1 i
2
j ij j
X X
1 n
1
S
. a W S , a W S
n j i n j i

(4.8)
unde a
n
este un coeficient de corectie static si se ia din STAS 6679/19-85 in functie de numarul
de deplasari n.
Repetabilitatea de pozitionare intr-un singur sens de deplasare

j
R
si

j
R
pentru
fiecare pozitie programata se exprima cu relatiile:
. S 6 R ; S 6 R P
j j j j j

(4.9)
Aceasta valoare se dispune simetric fata de curba abaterilor madii ale pozitiei t 3S
j
pentru fiecare sens de deplasare.
Repetabilitatea de pozitionare pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului
de lucru in ambele sensuri de deplasare,
max
j
R
este:
( ) , B S 3 S 3 R
j j j
max
j
+ +
(4.10)
, S 6 R
j
max
j

. S 6 R
j
max
j

Repetabilitatea de pozitionare R pentru masini-unelte care permit pozitionarea organului
de lucru mobil in ambele sensuri de deplasare se determina cu relatia:
. R R
n 2
1
R
n
1 j
j
n
1 j
j
]
]
]
]

+


(4.11)
Repetabilitatea de pozitionare pentru deplasari ale organului de lucru intr-un singur sens

j
R
sau

j
R
si pentru deplaari in ambele sensuri R
j
, este valoarea maxima a repetabilitatii de
pozitionari, indiferent de pozitia programata.
Precizia de pozitionare A de-a lungul sau in jurul unei axe reprezinta diferenta maxima
intre valorile limita si se calculeaza cu relatia:
[ ] [ ]
min
j j
max
j j
S 3 X S 3 X A + +
(4.12)
Insensibilitatea medie este media aritmetica a valorilor individuale:

n
1 j
j
B
n
1
B
(4.13)
Insensibilitatea maxima
max
j
B
este valoarea maxima a intensitatii B
j
, indiferent de
pozitia programata.
Conditiile tehnice ale verificarii preciziei de pozitionare a organelor de lucru
mobile se refera la precizarea pozitiilor organului mobil si la definirea intervalelor de masurare.
Pozitia unui organ mobil care se deplaseaza se calculeaza cu relatia:
p ) r N ( P
j
+
(4.14)
in care: N - numar intreg, r - fractie zecimala aleatoare, p - pasul maxim al deplasarii pe axa.
Functia r va lua valori diferite pentru fiecare pozitie programata, iar numarul N se alege
astfel inct sa se asigure o repozitionare uniforma a pozitiilor programate.
Intervalele de masurare trebuie sa aiba valoriaproximativ egale si sa nu fie multiplu
intreg al uneia dintre caracteristicile periodice ale elementului de generare a deplasarii (pasul
surubului conducator, pasul cremalierei etc.).
Metodele de verificare a preciziei de pozitionare a organelor de lucru mobile sunt
numeroase. Mai jos vor fi prezentate numai cele mai utilizate.
a) Cu rigla gradata, etalon si microscop (fig. 4.48).
Rigla gradata se aseaza pe organul de lucru paralel cu distanta de deplasare a acestuia,
se fixeaza in plan vertical si orizontal, cu reazeme mobile. Microscopul cu suportul sau se
fixeaza pe partea fixa a masinii-unelte cu axa optica perpendiculara pe suprafata de masurare a
riglei etalon (operatia poate fi si invers).
Se masoara pozitia reala P
ij
in urma deplasarii organului de lucru in mod automat din
pozitia initiala in cea finala pe intervale egale cu lungimea intervalului de masurare in
conformitate cu ciclul ales, astfel inct in fiecare pozitie programata P
j
organul de lucru sa se
seplaseze de n ori.
Verificarea pozitiei presupune parcurgerea mai multor etape de calcul. Astfel, pentru
fiecare pozitie P
j
si pentru minim cinci deplasari in fiecare directie de deplasare, se determina:
- abaterea pozitiei
. P P X
j ij ij

(4.15)
- abaterea medie a pozitiei programate pentru fiecare sens de deplasare
, X
n
1
X ; X
n
1
X
n
1 i
ij j
n
1 i
ij j


(4.16)
- abaterea medie a pozitiei programate pentru pozitionarea organului mobil in ambele
sensuri de deplasare
j
X :
( ) , X X
2
1
X
j j j
+
(4.17)
- insensibilitatea medie B si insensibilitatea maxima
max
j
B
:
, X X B , B
n
1
B
j j
max
j
n
1 j
j

(4.18)
- abaterea medie patratica de la pozitia programata:
( ) , X X
1 n
1
S
n
1 i
2
j ij j

(4.19)
( ) , X X
1 n
1
S
n
1 i
2
j ij j

- repetabilitatea medie si maxima de pozitionare:

, R R
n 2
1
R
n
1 j
j
n
1 j
j
]
]
]
]

+


(4.20)
- precizia de pozitionare:
[ ] [ ] . S 3 X S 3 X A
min
j j
max
j j
+ +
(4.21)
b) Cu rigla de verificare si aparat de masurat lungimi. Organul de lucru se fixeaza in
pozitia programata (fig. 4.49). Rigla de verificare se aseaza pe organul de lucru, paralel cu
directia de deplasare a acestuia, in plan vertical si orizontal. Valorile obtinute se prelucreaza
identic ca la metoda precedenta.
Fig. 4.48 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.49 Verificarea preciziei de pozitionare
cu rigla gradata, etalon si microscop. cu rigla si aparat de masurat lungimi.
Fig. 4.50 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.51 Verificarea preciziei de pozitionare
cu rigla si traductor parametric. cu interferometru cu laser si oglinda plana.
c) Cu rigla de verificare si traductor parametric. Rigla se aseaza pe organul de lucru,
paralela cu directia de deplasare a acestuia, in plan vertical si orizontal (fig. 4.50).
d) Cu interferometru cu laser si oglinda plana (fig. 4.51).
e) Cu autocolimator cu oglinda plana sau poligonala (fig. 4.52). Oglinda se aseaza pe
organul de lucru mobil al masinii-unelte. Autocolimatorul este fix. In fiecare pozitie se citeste
P
ij
.
f) Cu traductor rotativ (fig. 4.53). Traductorul se aseaza pe organul mobil. Verificarea
se face dupa fiecare rotire a organului de lucru mobil.
g) Cu comparator cu cadran (fig. 4.54).
Fig. 4.52 Verificarea preciziei de pozitionare Fig. 4.53 Verificarea preciziei de pozitionare
Cu autocolimator. cu traductor rotativ.
Fig. 4.54 Verificarea preciziei de pozitionare cu comparator cu cadran.
4.8.2 Verificarea abaterii deplasarilor minime la fixari succesive
Abaterea deplasarilor minime la fixari succesive x reprezinta diferenta maxima, in
valoare absoluta, dintre valoarea nominala si valorile reale efective ale pozitiilor fixarilor
succesive care se realizeaza prin deplasari directe minime ale unui organ de lucru mobil, in
aceleasi directii de lucru:
. l l max x
nom ij

(4.22)
Metodele si conditiile tehnice de verificare sunt prevazute in STAS 6679/19-85.
Principalele mijloace de verificare sunt:
- verificarea cu comparator cu cadran;
- verificarea cu microscop si rigla gradata;
- verificarea cu traductor si rigla de verificare;
- verificarea cu interferometru cu laser;
- verificarea cu autocolimator;
- verificarea cu traductor rotativ.
4. VERIFICAREA PRECIZIEI CINEMATICE
4.1 Definirea preciziei cinematice
Precizia cinematicaa unei masini-unelte poate fi definite ca fiind fidelitatea cu care sunt
realizate traiectoriile generatoare si directoare cinematice in raport cu traiectoriile teoretice.
Lanturile cinematice generatoare ale masinilor-unelte sunt in majoritatea cazurilor
asociate in paralel, intre marimile de iesire ale acestora existnd fie legaturi pseudorigide
(pentru lanturile cinematice generatoare tehnologice), fie legaturi rigide (pentru laturile
cinematice generatoare complexe). "Stabilitatea" acestor legaturi se apreciazaprin raspunsul
sistemului elastic al masinii-unelte, exprimat de vibratiile de rasucire. Cauzele principale ale
acestora sunt erorile geometrice ale mecanismelor din structura lanturilor cinematice
generatoare care modificacaracterul legaturilor cinematice prin variatia marimilor cinematice de
iesire (deplasari liniare sau unghiulare, viteze, acceleratii etc.). Ca urmare, se modificaconditia
de (pseudo)rigidizare cinematicaa lanturilor cinematice asociate, acestea exprimnd raportul
unor marimi variabile in timp corespunzatoare unor vibratii armonice (y
e1
(t) / y
e2
(t) const.).
Modificarea caracterului legaturilor cinematice exprimainterdependenta dintre precizia
cinematicasi precizia dinamicaa lanturilor cinematice generatoare, acestea masurndu-se la
functionarea farasarcinasi respectiv la functionarea in sarcina.
Prin precizia cinematicaa unei masini-unelte se stabilesc parametrii de calitate pentru
traiectoriile generatoare reale fatade cele teoretice prin evaluarea caracterului invariabil al
parametrilor cinematici cu care se realizeazatraiectoriile amintite pentru lanturile cinematice
generatoare tehnologice sau a invariabilitatii legaturilor cinematice impuse de caracteristica de
rigidizare cinematica, pentru lanturile cinematice generatoare complexe. Abaterea de la
marimea vitezelor componentelor miscarii de aschiere si de la mentinerea raportului de
conditionare cinematicaa acestor viteze, corespunde impreciziei cinematice. Aceasta se
transpune in abateri dimensionale, de formasi de pozitie a suprafetelor generate. Ca urmare,
precizia cinematicaa unei masini-unelte se apreciazaprin precizia cinematicaa mecanismelor din
structura lanturilor cinematice generatoare (angrenaje, mecanisme surub-piulita, imbinari cu
panasau caneluri, cupluri cinematice inferioare fus-lagar si sanie-ghidaj etc.), in timpul
functionarii fara sarcina. Astfel, devine evident faptul ca precizia cinematicaeste o functie de
mai multi factori care sunt dependenti de erorile de executie si de montaj ale mecanismelor din
structura lanturilor cinematice, iar stabilirea influentei si a ponderii exacte a fiecarui factor de
influentanu pot fi evaluate cu exactitate. In aprecierea preciziei cinematice, se pot face
urmatoarele ipoteze simplificatoare:
- rigiditatea staticaa masinilor-unelte este suficient de mare, astfel inct pentru
prelucrarile de finisare deformatiile elastice influenteazanesemnificativ precizia tehnologicaa
masinii;
- parametrii de precizie geometricase incadreazain limitele admise si/sau pot fi corectate
prin metode si mijloace simple;
- temperatura mediului ambiant poate fi considerataconstanta;
- sunt asigurate conditiile de exploatare impuse tipului de masina-unealtasi tipului de
prelucrare (lubrifiere, preluarea jocurilor din imbinarile fixe si mobile, in special din lagarele
arborelui principal, ale mecanismului surub-piulita, angrenajului melc - roatamelcataetc.).
Principalele probleme care trebuie rezolvate in cadrul efortului de asigurare a preciziei
cinematice a masinilor-unelte sunt urmatoarele:
- determinarea impreciziilor geometrice ale elementelor componente ale lanturilor
cinematice si a influentei acestora asupra parametrilor cinematici ai angrenajelor si
mecanismelor surub - piulita;
- determinarea influentei abaterilor cinematice ale mecanismelor lanturilor cinematice
asupra preciziei de realizare a traiectoriilor generatoare (generatoarea si directoarea);
- obtinerea pe cale analiticasi experimentalaa preciziei cinematice a lanturilor
cinematice generatoare (in special a celor complexe, o atentie aparte fiind acordatalantului
cinematic de rulare);
- stabilirea unor metodologii si instalatii experimentale pentru verificarea preciziei
cinematice a masinilor-unelte;
- determinarea unor mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice prin utilizarea unor
dispozitive pasive si/sau active de compensare.
4.2 Precizia cinematicaa lanturilor cinematice generatoare
Erorile de naturacinematicaale unei masini-unelte au drept cauzaprincipalafunctionarea
defectuoasaa angrenajelor si a mecanismelor surub - piulitadin structura lanturilor cinematice
generatoare. Cuantificarea preciziei cinematice a unui lant cinematic generator se face prin
intermediul abaterii absolute i
T
sau a abaterii relative ( i
T
)
r
a raportului de transfer total
teoretic i
TT
, in functie de raportul de transfer total real i
TR
:
,
i
i
) i ( ; i i i
TT
T
r T TT TR T


(6.1)
unde

n
1 k
kT nT kT T 2 T 1 TT
i i . . . i . . . i i i
reprezintaexpresia raportului de transfer total
teoretic;

n
1 k
kR nR kR R 2 R 1 TR
i i . . . i . . . i i i
- raportul de transfer total real.
Dacaeroarea raportului de transfer al unui mecanism de rang k se scrie sub forma
, ) 1 ( i i i i i
k kT k kT kT kR k

(6.2)
atunci raportul de transfer total real devine
. ) i i ( . . . ) i i ( . . . ) i i )( i i ( i
n nT k kT 2 T 2 1 T 1 TR
+ + + +
(6.3)
Efectund calculele si neglijnd produsele de forma:
, i . . . i i i i ; t . . . t . . . t t
nT T 2 T 1 k j n k 2 1

expresia raportului de transfer total real devine:
. i i . . . i i i i
n
j 1 k
kT j
n
2 k
kT 1
n
1 k
kT TR

+ + +
(6.4)
Eroarea absoluta i
T
si abaterea relativa( i
T
)
r
a raportului de transfer al lantului
cinematic se pot scrie sub forma:
. ) i (
i
i
) i ( ; i i i
n
1 k
r k
n
1 k kT
k
r T
n
1 j
n
j 1 k
kT j T

,
`

.
|

(6.5)
Eroarea absoluta i
k
indicatade relatia (6.2) exprimavariatia raportului de transfer real
i
kR
al angrenajului de rang k fatade valoarea teoreticaa acestuia i
kT
, eroare care are drept
cauzaexcentricitatile e'
k
si e"
k
ale centrelor de rotatie ale celor douaroti dintate (fig. 4.1), fiind
dependentade factorul de eroare E
k
.
Fig. 4.1 Angrenarea rotilor dintate excentrice.
Factorul de eroare E
k
este dat de relatia:
[ ]
[ ]
,
) cos( 1
) cos( 1
E
k k R k k
k k R k k
k
+ + + +
+ + + +

(6.6)
in care
k
= e
k
/ R
kb
reprezintaexcentricitatea relativa; e
k
- excentricitatea cercului de baza; R
kb
-
raza cercului de baza;
k
- unghiul de rotire al rotii;

R
- unghiul de angrenare real (variatia fiind nesemnificativafatade valoarea teoretica
T
);
k
- unghiul de inclinare al liniei centrelor;
k
- unghiul de defazare a pozitiei excentricitatii; i
kR
=
'
kR
/ "
kR
; i
kT
= "
k
/ '
k
= "
kT
/ '
kT
=
= "
k
/ '
k
= z'
k
/ z"
k
= A
k
/ B
k
; A
k
/ B
k
- fractie primaraexactaa raportului de transfer;
k
-
viteza unghiulara; indicii superiori ( ' ) si ( " ) se referala roata dintataconducatoare si respectiv
condusa.
Este de remarcat caparametrii i
k
, i
kR
si "
kR
=
kT

k
depind de legea de variatie a
expresiei E
k
. Analiza expresiei E
k
se poate face mai usor in cazul particular in care defazarea
totalaeste nula, adica: '
k
= ( +
k
); "
k
=
= ( -
k
), realizabil in mod practic prin montarea in angrenare a rotilor dintate cu defazarile
corespunzatoare. Ca urmare, relatia (6.6) devine:
,
i cos 1
cos 1
E
k kT k
k k
k

+

(6.7)
avnd valoarea maximapentru "
k
= 2j i
kT
;
.
1
A
B
j 2 cos 1
E
k
k
k
k
max , k

,
`

.
|
+

(6.8)
Pentru un ciclu de variatie egal cu 2j B
k
cea mai mare dintre valorile expresiei E
k
este
E
k max, max
= (1 + e'
k
)/(1 - e"
k
). Similar se poate obtine si cea mai micavaloare dintre minime,
adicaE
k min, min
= (1 - e'
k
)/(1 + e"
k
). Aceste douavalori extreme limiteazaun cmp de variatie
pentru marimile reale i
kR
, "
kR
si i
k
, conform expresiilor urmatoare:
;
1
1
i E i i
k
k
kT lim , k kT lim , kR

t

(6.9)
;
1
1
E
k
k
kT lim , k kT lim , k

t

(6.10)
.
1
i i
k
k k
kT lim , k

t
t

(6.11)
In figura 4.2 este reprezentata variatia raportului
de transfer i
kR
in functie de variatia expresiei E
k
si
rezultacavalorile acestui raport se incadreazaintre
cosinusoidele i
k,max
= i
k,T
E
k,max
si i
k,min
=
= i
k,T
E
k,min
cu valorile limitasuperioare si inferioare
i
kmax,max
= i
k,T
E
kmax,max
si i
kmin,min
= i
k,T
E
kmin,min
(linia de
origine reprezintavaloarea i
kT
).
Ultimul mecanism al lantului cinematic are o
influenta insemnata asupra preciziei cinematice, raportul de transfer al acestuia fiind de obicei
dimensional. Raportul teoretic de transfer i
TT
se poate scrie ca produs intre rapoartele teoretice
adimensionale i
TA
si dimensionale i
TD
, eroarea totalarelativa( i
T
)
r
determinndu-se cu ajutorul
relatiei (6.12). Astfel,
.
i
i i i i
) i (
TT
TA TD TD TA
r T
+

(6.12)
In functie de erorile i
T
sau ( i
T
)
r
se pot exprima si urmatoarele marimi:
- raportul de transfer total real al lantului cinematic, i
TR
:
[ ] ; ) i ( 1 i
i
i
1 i i i i
r T TT
TT
T
TT T TT TR
+

,
`

.
|
+ +
(6.13)
Fig. 6.2 Varia]ia raportului de
transferreal i
kR
.
- marimea de iesire realaa lantului cinematic, y
e,R
:
[ ] ; ) i ( 1 i
i
i
1 i y i y y
r T T , e
TT
T
TT i TR i R , e
+

,
`

.
|
+
(6.14)
- eroarea absolutaa marimii de iesire, y
e
:
; ) i ( y
i
i
y y y y
r T T , e
TT
T
T , e T , e R , e e

(6.15)
- eroarea relativaa marimii de iesire, ( y
e
)
r
:
, ) i (
y
y
) y (
r r
T , e
e
r e

(6.16)
unde y
i
reprezintamarimea de intrare a lantului cinematic, considerataconstanta; y
e,T
= y
iT
i
TT
-
marimea de iesire teoretica.
Relatiile (6.14) ... (6.16) confirma faptul ca precizia unui lant cinematic este direct
influentata de eroarea relative a raportului de transfer total, acesta constituind un instrument de
evaluare a preciziei ansamblului lantului cinematic, dar si a ponderii influentei fiecarui
mecanism.
Marimile de iesire ale lanturilor cinematice generatoare tehnologice fiind y
e
= v
as
in
m/min, pentru lantul cinematic principal si y
e
= w, in mm/min, pentru lantul cinematic de avans,
erorile absolute ale acestora sunt:
r T T , as p r T T , as as
) i ( n C ) i ( v v
(6.17)
r T T , as w r T T
) i ( n s C ) i ( w w
(6.18)
unde C
p
si C
w
reprezinta constantele lanturilor cinematice principale si respectiv de avans; s -
avansul, in mm/rot.
In concluzie, precizia unui lant cinematic generator este determinatade precizia
mecanismelor din structura acestuia. Pentru un angrenaj, aceastaprecizie este definitaprin
eroarea cinematicasi evaluata(teoretic si experimental) prin variatia raportului de transfer real
fatade valoarea sa teoretica(i
T
). Dependenta in principal de calitatea rotilor dintate, precizia
cinematicaa unui angrenaj se exprimain functie de excentricitatea relativa
k
si de pozitia
acestor excentricitati. Ca urmare, evaluarea preciziei cinematice a unui angrenaj se atribuie
direct acestuia si nu fiecarei roti dintate in parte, prin stabilirea clasei de precizie in functie de
angrenarea cu roata etalon.
Normele de control prevad pentru roti dintate si angrenaje urmatoarele criterii de
precizie:
a) Criteriul de precizie cinematicaprin care se defineste eroarea maximatotalaa
unghiului de rotire pentru o rotatie completaa rotii de verificat, precum si elementele danturii
ale caror erori o determinape aceasta;
b) Criteriul de functionalitate linacare stabileste valorile componentelor erorii totale ale
unghiului de rotatie, repetabile in timpul unei rotatii, precum si elementele danturii ale caror
erori determinaaceste componente ciclice;
c) Criteriul de contact al dintilor care se referala precizia de executie a flancurilor
dintilor prin valoarea minimaa suprafetei de contact raportatala suprafata flancului, precum si la
elementele danturii ale caror erori determina marimea petei de contact.
Corespunzator celor trei criterii, indicii de precizie sunt:
1) Eroarea cinematica(E
cn
) reprezintavariatia maximaa unghiului de rotire completala
antrenarea pe un singur flanc cu roata etalon, pentru distanta intre axe la valoarea nominala;
2) Eroarea ciclica(E
cl
), componentaa erorii cinematice, reprezintao valoare medie a
amplitudinilor oscilatiilor pentru o rotatie completaa rotii de verificat in angrenare pe un flanc
cu roata etalon;
3) Pata de contact reprezintasuprafata de contact efectivaa flancului dintelui pe care se
aflaurmele de contact cu flancurile dintilor rotii conjugate, in conditiile de functionare normala
a angrenajului.
Semnificative sunt si alte erori, ca de exemplu: eroarea formei de profil E
fp
(distanta
masuratape normala dintre douaprofile teoretice in evolventaa dintelui rotii, care
contureazaprofilul efectiv in limitele profilului utilizabil - indicatain figura 4.3.b); eroarea de
rulare (componenta erorii cinematice obtinutaprin eliminarea bataii radiale b
r
din eroarea
cinematicaE
cn
- reprezentatain figura 4.3.a); jocul dintre flancuri j
n
(jocul dintre dintii rotilor in
angrenare care asigurao rotire liberaa uneia din roti, cnd cealaltaeste fixa).
La functionarea farasarcinaa unui lant cinematic generator, angrenajul de rang k, ale
carui roti sunt executate cu erori, asigurarotii conduse o miscare de rotatie uniforma, cu viteza
unghiulara "
k
(fig. 4.4), peste carem se suprapun, in principal, doua miscari suplimentare
oscilatorii. Prima miscare suplimentara, de amplitudine "
kC
are ca origine efectele cinematice
ale erorilor angrenajului k, iar cea de-a doua miscare, de amplitudine "
kD
este provocatade
efectul dinamic al acelorasi erori.
Fig. 4.3 Definirea erorilor E
cn
, E
cl
si E
fp
.
Fig. 4.4 Reprezentarea miscarilor suplimentare de rotatie oscilatorii ale angrenajului.
Cele douamiscari suplimentare oscilatorii, actionnd simultan, determinao miscare
oscilatorie (proprie numai unui angrenaj) a carei amplitudine este:
,
2
4 ) t g b (
c o s
b
E
x
2 / 1
2 2
d a x
2
r
2
c p
k
]
]
]
]

+ +

,
`

.
|

+

(6.19)
unde E
cp
reprezintaeroarea cumulatade pas; b
ax
- bataia axiala;
d
- unghiul de inclinare a
danturii; - amplitudinea oscilatiei de rasucire, ca efect dinamic al erorii angrenajului.
Aspectul fundamental care trebuie avut in vedere la determinarea preciziei cinematice a
masinilor-unelte consta in identificarea abaterilor cinematice generatoare care se manifestala
ultimul mecanism al lantului cinematic (mecanismul surub - piulitapentru lantul cinematic de
filetare, angrenajul melc - roatamelcatapentru lantul cinematic de rulare). Identificarea
abaterilor de naturacinematicanu este o actiune simpladeoarece acestea coexistacu alte abateri
care sunt provocate de efectele dinamice ale abaterilor geometrice, de actiunea maselor
neechilibrate aflate in miscare de rotatie sau de translatie, de fortele de frecare si de aschiere cu
caracter variabil, de fenomenele de rezonantadatorate rigiditatii limitate a lanturilor cinematice
etc.
4.3 Metodologii si instalatii de verificare a preciziei cinematice
Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte presupune masurarea marimii
abaterilor unghiulare sau liniare de pozitie a elementului condus, in functie de pozitia
elementului conducator sau de marimea erorii pozitiei relative a elementelor finale ale lanturilor
cinematice generatoare.
Instalatiile de masurare a preciziei cinematice trebuie sainregistreze pozitia elementelor
finale ale lanturilor cinematice generatoare in mod neintrerupt in timpul functionarii masinilor-
unelte, masurnd valoarea erorilor pozitiei relative ca o functie continuaa pozitiei elementului
considerat canducator (de obicei scula aschietoare ca purtatoare a elementului generator), ceea
ce echivaleazacu determinarea functiei abatere cinematica.
Abaterile cinematice se pot obtine prin masurari directe sau indirecte. Masurarea
directapresupune utilizarea unor instalatii in componenta carora exista traductoare de
inregistrare a deplasarilor mici ale elementelor finale din structura lanturilor cinematice
generatoare. Deoarece valorile absolute ale erorilor de pozitie ale elementelor finale sunt foarte
mici, precizia instalatiei de masurare trebuie sa fie extrem de inalta. Exista totodata si
dificultatea impusade masurarea preciziei cinematice in cazul unei sarcini pulsatorii,
specificaprocesului real de aschiere. De aceea, se utilizeazade obicei metode de determinare
periodice ale pozitiei absolute sau relative a elementelor finale prin masurarea la curse in gol
sau la opririle periodice ale masinilor-unelte.
Instalatiile experimentale de determinare a erorii cinematice pentru un lant cinematic
permit efectuarea de masuratori dupacum urmeaza:
a) masurarea periodica in conditii de repaus pentru masina-unealta;
b) masurarea periodicala functionarea in gol a masinii-unelte (se obtin o serie de valori
particulare ale abaterii cinematice, pe baza carora se stabilesc legile de variatie ale functiei
eroare, in intervalele dintre punctele in care s-au efectuat masuratorile);
c) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in sarcina(in
conditiile unor frecvente mici de rotatie);
d) masurarea continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in gol si/sau
sarcina.
Dintre instalatiile ce efectueazamasuratori conform primei grupe, reprezentativaeste
verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului (fig. 4.5). Teodolitul 1
(cu precizie de pnala o secunda) se fixeaza orizontal in planul diametral al mesei. Ulterior,
acesta se regleaza dupa reticolul colimatorului 2, fixat pe batiul sau pe montantul masinii-
unelte. Arborele principal 3 se roteste cu 360
o
, determinnd rotirea arborelui port-piesacu
unghiul (teoretic):
,
K
1
D
C
B
A
f
e
360
R R
R
R
R o
p

(6.20)
unde constanta K
R
a lantului cinematic de rulare include si raportul de transfer al angrenajului
melc - roatamelcata(k
m
/ z
rm
).
Dupa rotire, teodolitul se regleaza din nou pe reticolul colimatorului, inregistrndu-se pe
scala teodolitului unghiul de rotire real al arborelui port-piesa care se compara cu cel teoretic.
Diferenta defineste valoarea erorii unghiulare relative. Rotirea arborelui principal se
continuasuccesiv cu 2, 3, ... , n rotatii complete, din aceeasi pozitie initiala, pnacnd se obtin
erorile arborelui port-piesapentru o rotatie completaa acestuia. Dacase aleg rotile de schimb
(A
R
/B
R
) (C
R
/D
R
) astfel inct unghiul
p
= 360
o
/z
rm
, se identificaerorile angrenajului melc -
roatamelcataca ultim mecanism al lantului cinematic.
Cinematometrul prezentat in figura 4.6 este un aparat destinat masurarii periodice a
valorilor instantanee ale erorii pozitiei unghiulare ale arborelui port-piesain raport cu pozitia
arborelui principal, la functionarea in gol a masinii.
Pricipial, aparatul este constituit din urmatoarele elemente: 1 - disc divizor montat pe
masa rotativa; 2 - cepuri (in numar de 18, 20 sau 42) dispuse pe suprafata frontalaa discului; 3 -
contacte fixe (diametral opuse, fixate pe bara 7 aflatadeasupra discului1; 4 - cilindru exterior al
dispozitivului de citire (nerotitor) pe care existao fantadispusape generatoare, de-a lungul careia
se afladiviziunile scalei (o diviziune a acesteia corespunde unei abateri unghiulare egalacu
1200/

i
T
secunde de arc; i
T
reprezentnd raportul de transfer total al lantului cinematic); 5 -
cilindru interior solidarizat de arborele pricipal 8 si prevazut cu o fanta elicoidala; 6 lampa cu
neon amplasata in cilindrul 5 care se aprinde in momentul inchiderii contactelor discului 1.
Aprinderea lampii 6 depinde de erorile unghiulare inregistrate la masa rotativa. Cnd eroarea
este zero cele douafante de pe cilindrii 4 si 5 coincid pe pozitia de zero a scalei.
Aparatul poate fi folosit si pentru verificarea preciziei cinematice a unei portiuni a
lantului cinematic, in functie de pozitia efectiva in care este amplasat.
Un alt tip de aparat este acela care are la baza ipoteza de interconditionare cinematica a
lanturilor inchise, prin intermediul unei functii de inchidere cinematica determinate de un
mecanism fictiv. Abaterile cinematice sunt masurate continuu, la functionarea in sarcina a
masinii. Imprecizia miscarii relative dintre elementele mecanismului fictiv modifica pozitia
unghiulara a arborelui port-piesa in raport cu pozitia teoretica. Marirea decalarii intre cele doua
miscari caracterizeaza erorile cinematice ale lantului cinematic inchis. Bazat pe acest principiu
de masurare este si aparatul cu mecanism fictiv, materializat si brevetat de prof. dr. doc. ing. E.
Botez. Mecanismul fictiv este reprezentat de melcul etalon 1 (fig. 4.7) si o roatacilindricaetalon
cu dinti drepti 2 (executate in clasa de precizie a IV-a, conform ISO 1328-75, precizie
consideratasuficientapentru verificarea masinilor de danturat din clasa a 5-a sau a 6-a de
precizie) prin care se simuleazaactiunea dintre freza melc si roata piesa, cu deosebirea caroata
etalon este montatape dornul 3, liber fatade masa masinii 4. Roata etalon, antrenatade melcul
etalon, se consideracaare o miscare de rotatie ideala(cu viteza unghiulara
2T
) comparativ cu
miscarea de rotatie a mesei pentru care viteza unghiularaeste
2R
. Un dispozitiv cu traductoare
tensometrice are rolul de a compara cele douamiscari. Pentru aceasta, pe masa masinii se
aflabratul 5 care deformeazalamela elastica6, fixatarigid de roata etalon.
Fig. 4.5 Verificarea preciziei cinematice cu ajutorul teodolitului si colimatorului.
Fig. 4.6 Instalarea cinematometrului pe o masinade frezat.
Fig. 4.7 Aparatul de masurare cu mecanism fictiv.
Deformatia elasticaa lamelei 6 este proportionalacu diferenta
2T
-
2R
, masuratacu
ajutorul a douatraductoare tensometrice montate in semipunte, semnalul rezultat fiind
amplificat printr-un tensometru electronic si apoi inregistrat.
Alte aparate pentru determinarea preciziei cinematice a masinilor de danturat cu
freazamelc, prin masurare continuasi inregistrarea abaterilor cinematice la functionarea in
sarcinasunt cele care folosesc discurile de frictiune, discurile magnetice sau captorii seismici.
Metoda de masurare folosind discuri magnetice constain determinarea defazajului
introdus de eroarea raprotului de transfer al lantului cinematic de rulare asupra unui semnal
inregistrat pe o bandamagnetica. Schematic, un aparat de acest tip este constituit din
urmatoarele elemente (fig. 4.8): 1 - disc montat pe arborele frezei melc (2), pe care este
inregistrat un semnal etalon citit de capul de redare (3); 4 - disc magnetic fixat coaxial cu roata
piesa(5); 6, 7 - capete de inregistrare/redare fixate pe masasi respectiv pa batiu; 8 - fazmetre; 9 -
comparator si analizor de frecventa; 10 - inregistrator; 11 - motor electric pentru rotirea
separataa discului magnetic 4.
Datoritaerorilor din lantul cinematic, pe discul magnetic 4 se inregistreaza un semnal
neuniform. In faza urmatoare discul 4 este decuplat de masa masinii si rotit de motorul 11.
Semnalele inregistrate pe acest disc sunt citite de capetele 6 si 7 (in acest caz cu rolul de
redare). Semnaleledefazate vor fi comparate cu semnalul dat de discul etalon 3 si inregistrate de
inregistratorul 10.
Fig. 4.8 Masurarea erorilor cinematice folosind discuri magnetice.
In cazul montajelor experimentale, utiliznd captori seismici, se compara miscarile
elementelor mecanismului fictiv, existnd deosebiri doar in modul de masurare a miscarilor si
de interpretare a rezultatelor.
Astfel, pentru masurarea variatiilor celor douamarimi Y
i
si Y
e
ale lantului cinematic de
rulare se folosesc captorii seismici T
1
si T
2
(fig. 4.9), montati coaxial cu arborele port-sculasi
respectiv cu arborele port-piesa. Aceste traductoare capteaza numai semnale cu frecventamai
mare dect frecventa proprie, masurnd variatiile unghiulare si nu variatiile vitezei sau
acceleratiei.
Fig. 4.9 Masurarea erorilor cinematice utiliznd captori seismici.
Variatia celor douamarimi preluate de captorii seismici sunt transmise ca semnale in
instalatia de masurare care indeplineste functia de transformare, amplificare si inregistrare a
acestora (puntile amplificatoare PA
1
si PA
2
si aparatul de inregistrare A
1
). Prin intermediul
aparatului de insumare A

, pe hrtia de inregistrare H
1
apar trei diagrame. Cele exterioare (in
opozitie de faza) redau legea miscarilor suplimentare oscilatorii inregistrate la arborele port-
piesa(C
AP
), respectiv la arborele port-scula(C
AS
). Diagrama rezultanta(C

) reda diferenta
vectorialaa amplitudinilor celor douamiscari si reprezintalegea miscarii suplimentare oscilatorii
relativadintre sculasi piesain raport cu elementele macanismului fictiv.
Inainte de inceperea efectivaa masuratorilor se face echilibrarea dinamicaa captorilor,
prin verificarea identitatii curbelor C
AP
si C
AS
. Curba rezultantaC

este o linie dreapta. Reglarea

instalatiei de masurare constain echilibrarea celor douapunti (determinarea punctelor de zero) si
micsorarea de z
p
ori a semnalului inregistrat la arborele port-scula(tensiunea masuratala iesirea
din puntea PA
1
trebuie safie de z
p
ori mai micadect cea masuratala iesirea din puntea PA
2
).
Baza de timp se inregistreazaprin montarea pe arborele port-sculaa unei came. Aceasta
actioneazaun microintrerupator normal deschis cnd arborele port-sculaface o rotatie, inchiznd
circuitul de inregistrare a bazei de timp pe cea de a patra pista(C
T
) dispusadeasupra celorlalte
trei. Distanta dintre doua vrfuri determina timpul unei rotatii a sculei.
Actiunea simultanaa erorilor pe care le are o roatadintatadintr-un lant cinematic poate fi
asimilataunei excentricitati ce are marimea egalacu suma patraticaa erorilor. Evidentierea
acestui lucru s-a facut efectund masuratori la functionarea in gol a masinii-unelte Pfauter-400
cu lantul cinematic de rulare reglat pentru z
p
= 20; 28; 47 si 140. Rotile de schimb e/f, A
R
/B
R
si
C
R
/D
R
din lantul cinematic de rulare au fost montate in diferite combinatii, iar excetricitatile
rotilor e si f au fost obtinute montnd in alezaje bucse excentrice cu valori ale excetricitatilor de
0,1; 0,15; 0,2; 0,3; 0,4 mm.
In figura 4.10 sunt exemplificate inregistrarile facute pentru cazul reglarii lantului
cinematic de rulare: pentru z
p
= 47 (fig. 4.10.a) rotile de schimb utilizate sunt cele din dotarea
masinii-unelte (cu excentricitati necunoscute), iar inregistrarea din figura 4.10.b corespunde
unei excentricitati de 0,2 mm a rotii e din angrenajul e/f. Se constatacadublul amplitudinii
miscarii suplimentare oscilatorii rezultante relative (2 a"
en,c
) este mai mic dect cel al miscarii
suplimentare oscilatorii (2 a"
pn
). inregistratala arborele port-piesa.
Fig. 4.10 Inregistrari experimentale pe masina Pfauter-400.
Miscarea suplimentara oscilatorie inregistrata la arborele port-sculanu isi
schimbaamplitudinea (2 a"
sn,c
- roata e este montatape ramura piesei lantului cinematic de
rulare). Miscarea suplimentara cauzata de excentricitatea rotii e se suprapune celorlalte miscari
suplimentare oscilatorii din lantul cinematic, insumndu-se cu acestea.
Cu toate ca s-a realizat o aparatura complexa pentru verificarea preciziei lanturilor
cinematice generatoare complexe, pe baza masurarilor si prelucrarii rezultatelor nu se poate
stabili clasa de precizie a masinii-unelte sau a piesei-semifabricat (de exemplu roata-dintata
pentru masinile de danturat). Exista totusi posibilitatea de a compara rezultatele obtinute pe
diferite masini-unelte de aceeasi constructie in scopul evaluarii calitatii mecanismelor din
structura lanturilor cinematice generatoare, cu deosebire a celor complexe.
Verificarea preciziei cinematice a masinilor-unelte, in special a celor de danturat, se
poate realiza si indirect folosind piese de proba, in acest caz fiind eliminate influentele
impreciziei piesei-semifabricat. In acest fel, se obtin informatii rapide si sigure asupra
amplitudinii unor componente ciclice ale abaterii cinematice.
In cazul masinilor de danturat, prin prelucrarea piesei de probase urmareste, in principal,
evidentierea impreciziei cinematice a angrenajului melc - roatamelcata, ca ultim mecanism al
lantului cinematic de rulare. In acest sens, in literatura de specialitate se indicarelatii de calcul a
numarului de dinti z
p
al piesei de proba, in raport cu numarul de dinti z
rm
ai rotii melcate, ca de
exemplu:
. . . ; 2 ; 1 ; 0 p ;
) 2 . . . 1 ( k ) 1 p 2 (
z 2
z
rm
p

t

(6.21)
; z
5
2
3
2
2 z
rm p

,
`

.
|

(6.22)
. . . ; 2 ; 1 ; 0 p ;
) 1 p 2 (
z 2
z
rm
p

+

(6.23)
,
11
z
z z
rm
rm p
(6.24)
unde k este numarul de inceputuri ale melcului. Se consideracapentru aceste valori ale lui z
p
abaterea ciclicacu pulsatia relativaegalacu cea a melcului se regaseste pe piesa de probasub
forma abaterii cumulate de pas.
La receptia masinilor-unelte de danturat cu frezamelc se recomandaca piesa (roata
dintata) de probasaaibaun numar z
p
ct mai mic si de modul ct mai mare. Din punct de vedere
al utilizarii acestor masini-unelte este mai avantajos de prelucrat roti dintate cu z
p
ct mai mare.
Cu ct raportul de transfer al angrenajului melc - roatamelcatak/ z
rm
este mai mare cu att
numarul de dinti z
p
de la care prelucrarea devine mai avantajoasaeste mai mic.
Verificarea preciziei cinematice utiliznd piese de proba ofera informatii indeosebi
calitative cu privire la marimea erorilor cinematice. Totusi, metoda nu trebuie neglijata fiind
oricnd disponibila fara investitii deosebite.
4.4 Metode si mijloace de imbunatatire a preciziei cinematice
Componenta principalaa erorii cinematice este o eroare ciclicasi este functie de erorile
anumitor angrenaje din structura lanturilor cinematice generatoare. Asigurarea unei precizii
cinematice ridicate a masinilor-unelte se poate realiza prin douametode distincte:
a) obtinerea unei precizii de executie si montaj ct mai bune, pentru mecanismele din
structura lanturilor cinematice generatoare;
b) utilizarea unor dispozitive de corectie speciale, cu rolul functional de a diminua
erorile cinematice care se cumuleazala mecanismul final al lanturilor cinematice inchise.
In cadrul primei metode existaurmatoarele posibilitati:
- asigurarea preciziei necesare si suficiente a ultimului mecanism al lantului cinematic
de rulare (angrenajul melc - roatamelcata) folosind diferite solutii constructive care se referala
executia acestuia in clasele de precizie 1
sau 2;
- asigurarea preciziei ridicate a celorlalte angrenaje din structura lanturilor cinematice
generatoare si, in special, a rotilor de schimb;
- evitarea utilizarii angrenajelor conice, utilizarea unui numar redus de angrenaje in
structura lanturilor cinematice, dispunerea punctului de asociere a celor douaramuri ale lantului
cinematic de rulare ct mai aproape de scula; utilizarea, pnala lira rotilor de schimb, a
rapoartelor de transfer egale cu unitatea; pastrarea aceluiasi aens al miscarii in lantul cinematic
pe tot timpul generarii suprafetelor; utilizarea de dispozitive ce permit eliminarea influentei
jocurilor din lantul cinematic (a se vedea fig. 4.14).
Referitor la angrenajul melc - roatamelcata, cercetarile au confirmat faptul caprincipala
cauzaa erorii cinematice inregistratala piesa semifabricat o constituie excentricitatea rotii
melcate care intervine in bilantul total de erori cinematice cu o pondere de 50...80%.
Principalele posibilitati de reducere a acestor erori sunt urmatoarele:
- utilizarea de roti melcate cu diametrul D
rm
mai mare dect diametrul piesei -
semifabricat D
rp
, datoritafaptului caerorile angrenajului sunt proportionale cu raportul D
rp
/ D
rm
;
- alegerea mecanismului melc - roatamelcatacu un raport de transfer k/z
rm
cu o valoare
ct mai redusa(k = 1 si z
rm
ct mai mare posibil);
- executarea melcului si a rotii melcate in conditii tehnologice care saasigure in
angrenare precizie ridicatasi durabilitate mare;
- dispunerea unui angrenaj cilindric interior, de precizie ridicata, intre angrenajul melc -
roatamelcatasi masa port-piesa(fig. 4.11) care saasigure repartizarea uniformasi convenabilaa
erorilor cinematice ale masinii-unelte, pe fiecare dinte al rotii-piesa; pentru aceasta se va
impune si respectarea relatiei (z
rm
- z
p
)/z
p
p, unde p este un numar intreg, astfel inct erorile
nu vor fi transmise la acelasi dinte;
- utilizarea unor solutii eficiente de preluare a jocurilor dintre flancuri, utiliznd melci
duplex, roti melcate din douabucati (fig. 4.12), angrenaj cu doi melci care actioneazaasupra
unei roti melcate, melcii fiind dispusi in paralel (fig. 4.13.a) sau perpendicular (fig. 4.13.b);
Fig. 4.11 Angrenaj cilindric interior. Fig. 4.12 Roatamelcatadin
douabucati.
Fig. 4.13 Angrenaje cu doi melci.
- adoptarea de solutii constructive pentru uniformizarea uzurii angrenjului melc -
roatamelcatautiliznd douaangrenaje melcate (fig. 4.14) care functioneazaseparat dupacum
urmeaza: k
1
/z
rm1
si z
p
< 50 pentru prelucrarile de degrosare, k
2
/z
rm2
pentru prelucrarile de
finisare.
In cadrul metodelor de asigurare a unei precizii cinematice utiliznd dispozitive de
compensare, in cele ce urmeazavor fi prezentate posibilitatile cu aplicatii recunoscute.
Fig. 4.14 Solutie constructivacu douaangrenaje melcate.
a) Utilizarea unor dispozitive de corectie pasive, cu actiune asupra angrenajului melc -
roatamelcataprin intermediul unei came disc, pe care este materializata eroarea cinematica a
lantului cinematic de rulare. Miscarea suplimentarade rotatie, prin care se reduce sau se
eliminaeroarea cinematica, se transmite melcului printr-o deplasare axialasau printr-o miscare
de rotatie. Transmiterea unei miscari de rotatie suplimentara melcului este de preferat deoarece
existapentru aceasta mai multe solutii cinematice. Una dintre ele este exemplificatain figura
4.15, in care semnificatiile notatiilor sunt: 1 - camadisc pentru corectie, 2 - tachet, 3 -
cremaliera.
b) Utilizarea unor dispozitive de corectie active prin care sase masoare continuu eroarea
cinematica (la functionarea cu sau farasarcina), prin compararea miscarilor arborilor port-
sculasi port-piesa. Corectia ce se impune va fi transmisa mesei port-piesa. Specifice acestor
dispozitive sunt sistemele de masurare si cele de comparare a erorii dupacum rezultadin figura
4.16. Semnificatiile notatiilor sunt urmatoarele: 1 - traductor de fecventajoasa, 2 - traductor de
fecventainalta, 3 - bloc electronic pentru comparare si amplificare de semnal, 4 - servomotor
hidraulic.
Fig. 4.15 Dispozitiv de corectie pasiv. Fig. 4.16 Dispozitiv de corectie activ.
Dispozitivele de corectie pasive si active prezinta o serie de neajunsuri dintre care
majore sunt dificultatile de integrare in structura cinematicaa masinii-unelte. Acestea sunt
executate formnd si ansambluri de sine statatoare care constituie accesorii in cazul masinilor
de danturat, la care se pot atasa faram odificari constructive. Prin intermediul acestora, la
masinile de danturat cu freza-melc, erorile cinematice au fost micsorate in medie cu 50...90%,
amplitudinea acestor erori reducndu-se de la 26"...35" la 2,5"...3,5".
O posibilitate de crestere a preciziei cinematice a masinilor-unelte, ce poate fi tratatain
mod distinct, este rationalizarea alegerii si montarii rotilor de schimb, ca mecanism de
reglare din structura lanturilor cinematice generatoare. Ponderea acestor erori, introduse de
mecanismul cu roti de schimb, in eroarea cinematicatotalaa lantului cinematic, este de 23...25%.
Studii aprofundate au fost efectuate in special in cazul lantului cinematic de rulare din structura
masinilor de danturat cu freza-melc. Pentru acelasi numar de dinti z
p
al rotii de prelucrat,
numarul variantelor de montare a rotilor de schimb variazaintre cteva sute (z
p
numar mare si
prim) si cteva mii (z
p
numar mic). De exemplu, pentru masina de danturat FD500, in cazul z
p
=
67 exista650 de posibilitati de reglare, iar pentru z
p
= 21 numarul variantelor este de 2500 (s-au
considerat numerele z
p
= 21 si z
p
= 67 intruct acestea reprezintanumere critice pentru piesele
de probain cazul masinilor-unelte de danturat, conform STAS 8010-74 si DIN 8642). In aceste
conditii, eroarea cinematicaintrodusade lira rotilor de schimb, variazain limite foarte largi, iar
stabilirea reglajului optim devine justificata.
Pentru diminuarea erorilor ciclice se impun urmatoarele masuri:
- utilizarea rotilor de schimb de diametru ct mai mare posibil (mai ales pentru roata
D
R
), executate precis si corect centrate pe arbori;
- obtinerea unui numar minim de roti de schimb;
- montarea rotilor de schimb pe ct posibil in ordine crescatoare a numerelor de dinti;
- pentru rotile e si f, folosite pentru schimbarea sensului de rotatie al piesei-semifabricat
si modificarea constantei lantului cinematic de rulare (a se vedea fig. 4.10) se adoptain general
rapoartele 1:1 sau 1:2 (dintre acestea este de preferat raportul 1:2 deoarece contribuie la
micsorarea erorilor cinematice care se transmit ultimului mecanism);
- utilizarea unor valori pentru unghiurile si (fig. 4.17) care sunt apropiate de 40
o
,
devenind posibila montarea unei roti D
R
cu numar maxim de dinti;
Fig. 4.17 Pozitia relativaa rotilor de schimb. Fig. 4.18 Lira cu roti de schimb
farae si f.
- limitarea bataii radiale a rotilor de schimb pentru reglarea lanturilor cinematice de
rulare si de filetare la valoarea maximade 0,08 mm, iar bataia frontalala 0,1 mm; conditii
riguroase de precizie si de rigiditate pentru arborii rotilor e, f, A
R
si D
R
si pentru bucsele pe care
se monteazarotile B
R
si C
R
;
- impunerea unor constructii ct mai rigide pentru ansamblul de lire pentru rotile e, f si
A
R
... D
R
.
O solutie de montare a rotilor de schimb A
R
... D
R
este reprezentatain figura 4.18, undes-
a renuntat la rotile e si f, existnd posibilitatea montarii rotii A
R
pe unul din arborii I, cu sens de
rotatie diferit.
Pornindu-se de la constatarea caerorile cinematice ale tuturor angranjelor din structura
unui lant cinematic generator complex se compun geometric rezultnd un vector rotitor, se
poate realiza un dispozitiv de corectie utiliznd roti de schimb cu excentricitate
reglabilacontinuu. Se obtine astfel un alt vector rotitor, cu aceeasi frecventade rotatie, dar
defazat fatade primul cu 180
o
, suma lor vectorialadevenind nula.
Avnd la bazaprincipiul descris anterior, devine posibilacompensarea erorii cinematice
introdusade angrenajul melc - roatamelcata(ultimul mecanism in lantul cinematic de rulare) prin
utilizarea unei roti de schimb D
R
cu excentricitate reglabila. O constructie posibilaa acestei roti
este reprezentatain figura 4.19. Semnificatia notatiilor este urmatoarea: 1 coroana dintata, a -
guler de control, b - alezajul rotii dintate, c - alezaj excentric, 2 - bucsa, 3 - bucsade legatura, 4,
5, 6 - suruburi de fixare, 7 - arbore melc, 8, 9 - elemente de fixare ale dispozitivului pe arbore,
10 pana paralela de antrenare, 11 - stift cilindric de blocare.
Marimea excentricitatii rotii dintate 1 se masoara cu un comparator, suprafata controlata
fiind gulerul a.
Montnd un dispozitiv de aceeasi constructie pe arborele rotii de schimb e se pot
compensa simultan si erorile angrenajelor situate intre punctul de asociere al lantului cinematic
(L - fig. 4.9) si lira rotilor de schimb.
Fig. 4.19 Roata dintata cu excentricitate reglabila.
Prin utilizarea rotilor dintate cu dinti inclinati in structura lanturilor cinematice
generatoare complexe, se imbunatateste continuitatea angrenarii, dar creste influenta bataii
radiale asupra preciziei angrenajului o data cu cresterea unghiului de inclinare a danturii. De
aceea, folosirea acestor danturi inclinate este permisanumai in situatia in care este
asigurataabsenta bataii axiale si roata nu executaun numar intreg de rotatii in timpul procesului
de generare.
In cazul utilizarii angrenajelor conice se recomandaurmatoarele masuri de diminuare a
erorilor introduse de acestea:
- cresterea preciziei de executie a rotilor dintate (de la clasa 8, la clasa 5 sau 6) si
diminuarea jocului din angrenare, pnala 0,003...0,06 mm;
- utilizarea in cadrul structurii lantului cinematic a unor elemente cu momente de inertie
reduse, pnala 0,06 daN cm s
2
.
Cercetarile teoretice si experimentale referitoare la verificarea preciziei cinematice a
masinilor-unelte evidentiaza complexitatea acestei activitati si fundamenteaza necesitatea ca
functia de abatere cinematica sa fie definitaca o suma de componente ciclice cu pulsatii si
frecvente diferite, fiecare componenta ciclica avndu-si locul sau definit in structura lantului
cinematic generator inchis.