Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dan Chisu - Singur Sub Dus

Dan Chisu - Singur Sub Dus

Ratings: (0)|Views: 85 |Likes:
Published by healfire

More info:

Published by: healfire on Oct 01, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/12/2013

pdf

text

original

 
Coperta: Dan CHIŞU Desene: Oana SELEGEAN Machetă: Dana MOROIU DTP: Râzvan IANCUDescrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CHIŞU, DANSingur sub duş / Dan Chişu. - Bucureşti: Nemira 2004ISBN 973-569-710-6 821.135.1-31O Editura Nemira, 2004Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări, fără acordul scris al editorului, este strict interzisă şi se pedepseşte conform Legii dreptului de autor.ISBN 973-569-710-6D OJO1
 
I
Mă pregătesc să intru în baie. Mă pregăteam de foarte mult timp. Cred că am stat pe canapea, cu ochiinicăieri, aproape două ore. Fixam undeva un punct, pe care nu pot să-l descriu şi nici măcar să-l regăsescvreodată. Eram atît de absorbit în a nu face nimic, încît nici nu-mi păsa dacă stau aşa de un minut sau de cîtevaore. Am avut o zi grea, cu multe probleme create artificial şi, probabil, ajunsesem acasă pe la 9 seara. Nu amstat să mă joc cu căţeii, deşi mă aşteaptă, în fiecare seară, măcar să le dau de mîncare, dacă nu o mîngîiere. Amintrat direct în casă, arn aprins toate luminile din living, am luat telecomanda, mi-am dat haina jos, chinuindu-mă îngrozitor să nu o scap, de parcă n-ar fi fost mai uşor să o las o secundă jos, sau chiar să dau drumul latelevizor dacă tot pusesem mîna pe ea. M-am chinuit aşa, fără sens, şi am şi uitat să-l mai aprind. Stăteam, cumţi-am spus, cu gîndul precis că mai stau puţin şi apoi intru în baie să fac un duş.Există momente în care înţepeneşti aşa, conştient că stai ca prostul fără rost, fixînd un punct, ştiind că-i poţi comanda corpului să se mişte cînd vrei tu, unde vrei tu. De exemplu, acum aş putea să mă ridic şi să fac cemi-am propus, adică duş, nu-mi rămîne decît să comand picioarelor să se mişte şi, gata, am plecat. Dar nu o facsau poate o fac şi picioarele nu mă ascultă, iar atunci prefer să cred că pot să o fac cînd vreau eu, numai că pentru moment nu vreau. Nu vreau nici măcar să dau drumul la televizor, deoarece am înţepenit cu telecomandaîn mînă. Nu vreau nici să o las din mînă pentru că poate mai ttrziu o să am chef să-i dau drumul. De fapt, nicinu ştiu ce vreau. Ştiu doar că pot să vreau orice, dar pentru moment nu vreau nimic. Nu vreau să vreau nimic.Sau poate că nu pot să vreau ceva. Sînt paralizat. Descopăr o fisură în perete pe care nu o ştiam. înseamnă câ m-am mai uitat în locul acela, dacă ştiam că înainte nu era nici o fisură acolo. De fapt, nici nu îmi pasă dacă erasau nu era acolo. Cred că am vrut să dau drumul la televizor ca să văd dacă merge. Cablul nu mergea azi-dimineaţă. Oare chiar vreau să fac duş? Mi-ar fi mult mai bine dacă m-aş întinde pe canapea sau măcar dacămi-aş scoate pantofii; apoi m-aş lăsa uşor pe spate şi poate aş avea alt orizont asupra tavanului pe care-l studiamde două ore sau de cîteva minute, care, oare, mi s-au părut mie ore? Spuneam că am telecomanda în mînă, ei bine, nu mai sînt aşa de sigur, pentru că nu mai simt nimic. Parcă plutesc. Aş putea să mă uit dacă o mai am, dar nu vreau pentru câ nu mă interesează. Sau nu pot să îmi controlez capul şi să cobor ochii pînă la nivelul mîinii.De fapt nici nu trebuie să fac asta pentru că atunci dnd am simţit ultima dată telecomanda aveam un deget peon. Dacă o mai am în mînă, nu trebuie decît să apăs cu degetul şi atunci televizorul va porni. Nici măcar nutrebuie să îmi cobor privirea, pentru că, odată pornit, televizorul va începe să cînte sigur muzică populară, pentru că femeia mea de serviciu ascultă numai Etno TV cînd face curăţenie: Şi pentru că am o casă mare, dăsonorul tare, să-l audă peste tot. Întotdeauna cînd mă întorc acasă şi dau drumul la televizor, începe cîte o horăsau cine ştie ce cîntec moldovenesc dat la o aşa intensitate, încît se sperie şi cînii din curte, care brusc încep sălatre. Măcar pentru ei ar trebui să mă ridic, să le dau de mîncare. Pot să o fac cînd vreau, dar acum vreau să stauaşa, nemişcat, şi nu vreau nici să apăs cu degetul, pe care nu mai sînt sigur că pot să-l mişc, pe butonul de latelecomandă, pentru că sigur va ţîşni la maximum o muzică populară care mie nici nu îmi place. E drept că aşmai putea să apăs repede pe un alt buton, să schimb canalul sau să îl dau mai încet, dar nu sînt sigur dacă nu2
 
vreau să fac chestia asta sau chiar nu pot. Parcă sînt un cartier în pană de lumină, care stă nemişcat în întuneric,aşteptînd să vină curentul. Totul ar putea funcţiona, dar nu funcţionează, pentru că nu-i curent. Sau totul vafuncţiona cînd sau dacă va veni curentul.Aşa sînt şi eu. Aştept să îmi vină curentul. Curentul meu, care să mă .pună în mişcare. Şi dacă am, defapt, curent şi nu vreau să apăs pe comutator? Dar dacă nu pot să apăs pe comutator? Sau poate îmi trebuiecurent şi ca să apăs pe comutator, să văd dacă am curent sau nu, ca să mă mişc de pe canapea spre baie. Curentîn casă am, tocmai ţi-am spus că am aprins lumina în living. Sau poate că stau pe întuneric şi am doar senzaţiacă stau pe lumină, pe canapea, cu telecomanda în mînă, gata să mă uit la televizor sau nu, gata să mă duc Laduş.Deci mă pregăteam sâ intru în baie, cînd am auzit acel zgomot pe care nu pot să îl identific din prima. Eun zgomot tipic al caselor în care trăieşti singur. Un zgomot care nu vine de undeva anume, dar sigur nu vine dela cineva care ar fi cu tine în casă, pentru că tu stai singur de o viaţă. Şi cînd spun tu, nu este vorba despre tine,cel care citeşti. Deci eşti singur, trăieşti singur în casa asta de zece ani şi ştii că zgomotul nu poate să îl facăaltcineva, ci doar casa însăşi. Dar casele nu fac zgomote din astea, casele trosnesc, pîrîie. Asta ce auzi e unzgomot parcă făcut de cineva care umblă prin casă. Şi tu, adică eu, că despre mine vorbesc, nu crezi în fantome.Deci este un zgomot clar, ca de la o fiinţă care trăieşte acolo. Nu este prima dată cînd îl aud. De data asta a venitla ţanc pentru că nu ştiam dacă să mă ridic de pe canapea şi să mă duc la baie. Am 48 de ani şi sînt singur.GATA. A venit curentul. Cobor privirea, în timp ce apăs pe telecomandă şi cu dexteritate dau sonorul mai încet,dar tot mai prind două acorduri din Dolănescu. Mîna cealaltă a şi desfăcut şireturile, piciorul drept executind odescălţare rapidă, ca de armată. Pantoful celălalt l-am aruncat la intrarea în baie şi, imediat, regretînd parcă ceam făcut, mă încalţ la loc. Dacă m-ar privi cineva, ascuns, dintr-un colţ al tavanului, pe acolo, prin crăpătura ceanouă, ar zice că sînt nebun: „A stat două ore nemişcat pe canapea, după care, brusc, a deschis televizorul, s-adescălţat îndreptîndu-se către baie, ţopăind într-un picior după care, tot brusc, s-a întors şi de aici de la mine nus-a mai văzut ce a făcut, dar cred că şi-a pus pantofii înapoi, pentru că a revenit cu ei în picioare, fără să-i maiîncheie la şireturi. Apoi a ieşit din casă." Ai ghicit, cînd nvai văzut cu punga de Pedigree în mînă, te-ai prins. M-am dus să dau de mîncare la cîini. Şi dacă te uiţi la ceas, o să vezi că am bătut cîmpii, nu am stat mai mult dedouăzeci de secunde pe canapea. A pierdut noţiunea timpului pînă şi ăla ascuns în colţul din tavan care ţi-a ziscă sînt nebun.Mă întorc în casă şi intru în baie. Înainte, mă dezbrac mecanic aruncîndu-mi lucrurile, ca de obicei, peunde apuc. Sub duş, în general, oamenilor le place să cînte sau să nu se gîndească la nimic Mie îmi vin în mintetot felul de lucruri, la care nu m-aş gîndi decît la serviciu, de pildă probleme grave nerezolvate în timpul zilei. Norocul meu este că am început să mă piş. Îmi place să simt urina caldă prelingîndu-se pe picioare, mai alescînd e apa mai rece. Şi în copilărie ne pişam pe picioare cînd ne loveam sau ne zgîriam mai tare, aşa ne învăţaseun ţigan prin curtea blocului, că pisatul e dezinfectant deşi ustură puţin. Ne mai pişam pe picioare şi dingreşeală, cînd ne tăia în timpul vreunui joc şi nu aveam chef să urcăm pînă la trei, sau la patru, unde stăteafiecare, deoarece ne trăgeam puţulica pe crac, pe lîngă chiloţi, şi dădeam drumul jetului, de obicei cu capulîntors la joc, nu care cumva să pierdem vreo fază importantă, stropindu-ne de cele mai multe ori pînă lagenunchi. Mai tîrziu, în liceu, a venit faza cu pişatul după ce terminai, cînd mergeai la vreo gagică, leacîmpotriva blenoragiei auzit tot de la vreun ţigan care nu văzuse în viaţa lui un prezervativ. Eram îndrăgostit deLiliana pe atunci. Ce chestie, mi-am adus aminte de ea în momentul în care m-am gîndit la liceu. Ciudateconexiuni se fac în mintea omului, te gîndeşti la ceva şi apoi din aproape în aproape faci legătură după legăturăşi ajungi în copilărie sau în liceu, călătorind în timp şi în spaţiu fără nici un fel de problemă. Era foartefrumoasă. Nu ştiu de ce-mi apare-n minte numai îmbrăcată în sarafan. Ştii ce-i ăla? Habar nu ai, dacă eşti maitinerel. Sarafanul, pustiule, era cel mai excitant obiect de îmbrăcăminte pe care-l purta eleva de liceu, strîmtat prea tare, scurtat prea mult, scâzînd de multe ori nota la purtare, aşa bleumarin cu cămăşuţa aia bleu pededesubt, tocit şi frumos cum era el, mai ales cînd se chinuia ea, săraca, să-l scoată, fix pe corp, de nu ieşea nicicu Miliţia Capitalei, mai pîrîia pe la cusături, dar pînă la urmă tot îl scoteam noi, ce dracu', că eram profesionişti pe vremea aia. Mi-aduc aminte ce tehnică de imobilizare aveam. După ce o culcam pe pat, sau unde avea locacţiunea, trebuia prinsă de mîna stîngă, uşor, de preferat cu dreapta mea, pe sub corpul ei, asta într-un sărutlung, să nu se prindă de manevră, apoi cu restul corpului te lăsai uşor, dar totuşi greu pe cealaltă mînă a ei,repet, uşor, în sensul că încetişor, atît ca timp, cît şi ca greutate, să nu se prindă fata că e pe cale să fie înimposibilitate de a te mai apuca de mînă exact cînd ţi-e lumea mai dragă şi degetul mai bine plasat, din momentce, dacă mai citeşti o dată fraza, te prinzi şi tu că fata are ambele mîini blocate, iar tu ai una liberă cu care poţisă începi să umbli la sutien şi apoi chiar la chiloţei, dacă ea se face că nu simte. Tot cam în vremea aia ştiinţadeschisului sutienului cu o singură mînă era obligatorie pentru că fetele de liceu aveau prostul obicei, dacă nu le3

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
doruk1964 liked this
ticu1969 liked this
mihaelyta liked this
oanamtm liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->