V.

Stoian, Așezările hallstattiene din nord-estul Câmpiei Române, Conferința științifică internațională,
"Învățământul superior și cercetarea - piloni ai societăţii bazate pe cunoaștere", 28 septembrie 2006,
Rezumatele comunicărilor, Științe socio-umanistice, vol. II, Chișinău, 2006, p. 7-8.

AŞEZĂRILE HALLSTATTIENE DIN NORD-ESTUL CÂMPIEI ROMÂNE

Viorel Stoian (Muzeul Brăilei, România)

Studierea primei epoci a fierului din nord-estul Câmpiei române nu a avut până acum un caracter
unitar, lucrările de specialitate, apărute în deceniile precedente, prezentând această zonă, cu excepţia
descoperirilor de la Sihleanu (jud. Brăila), ca fiind lipsită de semnificaţii majore în evoluţia socio-
culturală a comunităţilor umane hallstattiene.
În ultimii ani tot mai multe lucrări evidenţiază aportul adus de comunităţile umane care au locuit
între Carpaţi şi Dunăre, atât la tranziţia dintre epoca bronzului şi epoca fierului, cât şi la simbioza sau
înlocuirea treptată a elementelor ce definesc culturile arheologice ale orizonturilor ceramice canelate şi
incizate, cu alte elemente noi specifice orizonturilor cu ceramică imprimată şi nu numai.
Densitatea redusă a descoperirilor arheologice din această zonă, constatată până în urmă cu câţiva
ani de studiile de sinteză, începe să fie infirmată de realitatea din teren şi de noile campanii de săpături
finalizate în spaţiul carpato-danubian.
În această ordine de idei, studiul de faţă îşi propune să adune la un loc şi să analizeze informaţiile
despre aşezările hallstattiene dintr-un areal care se încadrează cu aproximaţie între Carpaţii de Curbură,
Dunăre, Siret şi râul Ialomiţa, fără a avea pretenţia de a se limita strict la unităţile geografice sau
teritorial-administrative.
Din marea majoritate a informaţiilor publicate până în prezent reiese că s-au descoperit în această
zonă peste 30 de aşezări hallstattiene, aparţinând în special primei şi ultimei etape a primei epoci a
fierului, fapt ce infirmă densitatea redusă a aşezărilor, constatată în trecut.
Aşezările nu erau fortificate artificial dar erau dispuse întotdeauna pe malul sau în apropierea unei
ape şi pe forme de relief mai înalte sau greu accesibile, ceea ce le conferea protecţie naturală.
Formele de habitat sunt aceleaşi pentru toate perioadele şi aşezările hallstattiene şi constau în
bordeie şi locuinţe de suprafaţă sau adâncite în sol, cât şi în anexe gospodăreşti. Gropile de provizii
erau situate de obicei în preajma locuinţelor iar gropile menajere şi cele de exploatare a lutului erau
situate la marginea aşezărilor.
Materialele de inventar, cu excepţia vaselor ceramice, sunt mai puţine la număr şi se înscriu în
categoriile general cunoscute pentru această epocă, dar sunt importante pentru datarea siturilor,
stabilirea apartenenţei lor culturale cât şi pentru a determina eventualele conexiuni cu fenomenele
culturale care au avut loc în acele timpuri.
 V. Stoian, Așezările hallstattiene din nord-estul Câmpiei Române, Conferința științifică internațională,
"Învățământul superior și cercetarea - piloni ai societăţii bazate pe cunoaștere", 28 septembrie 2006,
Rezumatele comunicărilor, Științe socio-umanistice, vol. II, Chișinău, 2006, p. 7-8.

Vasele ceramice sunt confecţionate numai cu mâna din pastă grosieră, semifină şi fină, şi au culori
care pornesc de la negru lustruit interior-exterior şi până la negru exterior sau interior cu una din feţe de
culoare gri, galbenă, crem, cărămiziu sau brun. Sunt de asemenea şi vase ceramice cu pastă mono
coloră gri, cărămizie, crem, brună sau cu feţe combinate din aceste culori.
Formele de vase cele mai răspândite sunt vasul de tip sac, castronul, strachina, bolul şi ceaşca cu
toartă sau cu toarte supraînalţate.
Decorul vaselor ceramice este compus din: brâe alveolate sau crestate şi motive geometrice incizate
pentru vasele din perioada de tranziţie de la epoca bronzului la epoca fierului; brâe alveolate sau
crestate, caneluri oblice sau verticale şi motive geometrice incizate şi imprimate pentru perioada
timpurie a primei epoci a fierului; combinaţii între motive incizate şi motive imprimate – pentru
perioada mijlocie a Hallstattului; şi decor din linii incizate simple sau lipsa decorului – pentru perioada
târzie a Hallstattului.
Constatările efectuate asupra tipologiei vaselor ceramice, în mod special, au conturat în timp rolul
de zonă de tranzit şi de contact, între purtătorii diverselor culturi arheologice, acestui areal nord-estic al
Câmpiei Române.
Astfel, descoperirile de la Sihleanu, prezenţa unor vase de tip Coslogeni în aşezările hallstattiene
timpurii cât şi prezenţa unor vase hallstattiene în aşezări de tip Coslogeni din această zonă reprezintă
veriga de legătură între epoca bronzului şi prima epocă a fierului.
Se constată de asemenea prezenţa vaselor cu decor canelat alături de vase cu decor incizat şi
imprimat ceea ce reprezintă contactul dintre comunităţile sudice cu ceramică incizată şi comunităţile
sudice, sud-vestice şi nordice cu vase ceramice canelate. Acest areal a fost de asemenea limita nordică a
culturilor Coslogeni şi Zimnicea-Plovdiv, limita sudică a aspectului Cozia-Brad şi limita vestică a
culturii Babadag II, limita estică a culturii Basarabi şi limita vestică a culturii Babadag III cât şi limita
sudică a complexului cultural Bârseşti-Ferigile.
În concluzie se poate afirma că rolul acestui spaţiu nord-estic al Câmpiei Române trebuie revizuit în
sensul considerării lui ca o zonă neutră sau de contact între populaţiile sudice, sud-vestice şi nordice,
cât şi ca un culoar de tranzit pentru acestea, fapt remarcat şi prin prezenţa aici a diverselor materiale de
inventar din aspecte şi culturi arheologice contemporane diferite.