Professional Documents
Culture Documents
şi
despre cei care nu rămân în mănăstire
Treapta întâi. La un an se îmbracă soră în scurt, cu vestă, fustă neagră, tulpan negru şi colţ alb şi se
închină la icoane în biserică. La doi ani se îmbracă soră în lung, cu antereu, scufie, rasă şi metanii şi se închină
la icoane.
Dacă o soră de mănăstire nu va rămâne în continuare, se canoniseşte un an oprire de la
împărtăşanie, căci în sufletul ei deja făgăduise fecioria.
Treapta a doua. La şapte ani se rasoforeşte maică după rânduiala slujbei şi i se dă cămilafca logodirii.
Dacă o rasoforă nu va rămâne în mănăstire, se canoniseşte trei ani oprire de la
împărtăşanie, căci a lăsat haina călugărească şi dacă se va căsători i se va face doar Cununia a
Doua, plus încă un an oprire de la împărtăşanie; nu poate fi deci preot de mir (rasoforul) şi nici nu
poate lua un viitor preot în căsătorie, nici preot fost căsătorit, aceasta fiind notificată desfrânare.
Totuşi trebuie ştiut că după canoanele monahale nu se călugăreşte cineva decât la o vârstă
trecută de maturitate: la femei doar la 40 de ani, la bărbaţi la 25 de ani ca excepţie pentru
necesarul ierarhiei.
Dacă citim şi prin cărţile de Istorie Bisericească, putem afla că în vremurile străvechi
fiecare familie, fie ţăran, fie boier, fie domnitor era dator să-şi afierosească un copil mănăstirii,
chiar dacă aceşti afierosiţi nu vroiau. Ca mai pe urmă să te minunezi aflând că aceşti afierosiţi au
înţeles prin viaţa aceasta că este un lucru măreţ - mulţi călugări, foşti fii de domnitori au ajuns
egumeni şi mitropoliţi, contribuind la buna conducere a Ţării când domnii nu mai puteau face prea
mult.
Vezi Pravila Bisericească, Tipicul cel Mare al Sfântului Sava, Regulile Mari şi Mici ale
Sfântului Vasile cel Mare, Constituţiile Sf. Vasile cel Mare, Istoria Bisericii Ortodoxe Române,
Dreptul canonic bisericesc administrativ, Regulamentul monahal, Canoanele Sinoadelor
Ecumenice I – VII.
Rânduiala vieţii călugăreşti