Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
5Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Sfântul Ioan Gură de Aur - Fecioria şi Milostenia

Sfântul Ioan Gură de Aur - Fecioria şi Milostenia

Ratings:

4.0

(1)
|Views: 400|Likes:
Published by antonioeldor3315
Fecioria şi Milostenia
Fecioria şi Milostenia

More info:

Published by: antonioeldor3315 on Oct 04, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2014

pdf

text

original

 
Sfântul Ioan Gură de Aur
Omilia a treia
din
 „Omiliile despre pocăinţă”  „Despre milostenie” 
 
 şi la „Cele zece fecioare” 
Fragment
Mare lucru este dar milostenia,fraţilor! Să o îmbrăţişăm că n-are seamăn pelume. E în stare să şteargă păcatele si sa alunge de la noi osânda! Pe când tu taci, eae de faţă şi te apără. Dar, mai bine spus, pe când tu taci, mii şi mii de glasurimulţumesc pentru tine. Atâtea bunătăţi avem de pe urma milosteniei şi noi oneglijăm şi ne trândăvim! Dă pâine, după puterea ta! N-ai pâine? Dă un bănuţ! N-ainici un bănuţ? Dă un pahar cu apă rece! N-ai nici atât? Plângi împreună cu cel îndurerat şi ţi-ai luat plata. Fapta făcută de silă n-are plată, ci fapta făcută debunăvoie.Dar tot vorbind despre milostenie, cuvântul m-a dus departe de pilda celor zecefecioare. Haide dar să ne întoarcem la această pildă. „Daţi-ne nouă untdelemn dinvasele voastre”, au spus ele. „Nu putem să vă dăm, au răspuns celelalte, ca nucumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mergeţi şi vă cumpăraţi de la cei cevând”. „Mergând ele să cumpere, a venit Mirele; şi cele ce aveau candele aprinse auintrat cu El şi s-a închis uşa cămării de nuntă” (Matei 25, 8-10). Au venit atunci şicele cinci fecioare nebune şi au bătut la uşa cămării de nuntă, strigând: „Deschide-nenouă!”. Şi glasul dinăuntru al Mirelui le-a spus: „Plecaţi de la Mine. Nu vă ştiu pe voi!” 
 
(Matei 25, l 1-12). Şi au auzit, după atâta osteneală: „Nu vă ştiu pe voi!”. Aceasta văspuneam şi mai înainte: în zadar şi fără de folos au avut fecioarele acelea mareaavuţie a fecioriei!Gândiţi-vă, au fost izgonite după atâtea şi atâtea osteneli: după ce puseserăfrâu neînfrânării, după ce se luaseră la întrecere cu puterile cele de sus, după ce-şirâseseră de lucrurile cele pământeşti, după ce înduraseră arşiţa cea mare, după cetrecuseră cu bine toate încercările, după ce zburaseră de pe pământ la cer, după cenu stricaseră pecetea trupului, după ce dobândiseră marea frumuseţe a fecioriei,după ce se întrecuseră cu îngerii, după ce călcaseră în picioare cerinţele trupului,după ce uitaseră că sunt femei, după ce trăiseră în trup ca şi cum ar fi fost fără detrup, după ce agonisiseră marea şi nebiruita avuţie a fecioriei. După toate acestea,au auzit: „Plecaţi de la Mine! Nu vă ştiu pe voi!”.Să nu-mi socoteşti puţin lucru fecioria. Atât e de mare, că nici unul dintre ceivechi n-a putut s-o păstreze. De aceea e mare harul lui Hristos, că au ajuns acumuşoare cele ce spăimântau pe profeţi şi pe toţi cei din vechime. Ce era înainte foartegreu şi cu neputinţă de făcut? Fecioria şi dispreţul morţii. Acum, însă, copile de rândchiar le socotesc nimica. Atât de grea era înainte fecioria, că nici unul dintre cei vechin-a putut-o săvârşi. Noe era drept şi Dumnezeu dăduse mărturie despre el, dar aavut femeie; la fel Avraam, la fel şi Isaac, moştenitorii făgăduinţei Lui, au avut femei.Iosif cel înţelept a fugit de marele păcat de adulter, dar a avut şi el femeie.Era grea porunca fecioriei! Dar de când a înflorit floarea fecioriei, a început să împărătească fecioria, nimeni dintre cei vechi n-a putut trăi în feciorie; că greu lucrueste să-ti înfrânezi trupul. Voi zugrăvi cu cuvântul frumuseţea fecioriei, ca să cunoştimăreţia acestei virtuţi, în fiecare zi i se dă lupta fecioriei, iar lupta nu conteneşteniciodată. E mai grea lupta aceasta ca lupta dată de barbari. Lupta cu barbarii maiare un răgaz, în timp de armistiţiu; uneori se dau lupte, alteori nu; sunt vremi şireguli de luptă; în lupta dusă împotriva fecioriei nu-i vreme de linişte. Diavolul ducelupta, iar diavolul nu ştie că trebuie păzit un timp când nu trebuie să atace, nici nuacceptă ordine de bătaie; totdeauna stă gata de luptă şi caută să găsească neatentăpe fecioară, să-i dea lovitură de moarte.Fecioara, la rândul ei, nu poate pune capăt niciodată războiului acestuia, cipoartă în ea şi tulburarea, şi duşmanul, nici osândiţii nu sunt atât de frământaţi; vădrar pe judecător; fecioara însă, oriunde ar merge, poartă cu ea pe judecător, duce cuea pe vrăjmaş; iar vrăjmaşul nu-i dă pace nici seara, nici noaptea, nici dimineaţa,nici în amia-zi; mereu îi duce zboi; o face se ndească la plăcere, îizugrăveşte căsătoria, ca să-i izgonească din ea virtutea şi zămisleasîn eapăcatul, ca să-i alunge cuminţenia şi să semene desfrâul, în fiece clipă cuptorulplăcerii arde; arde mocnit sub spuză. Gândeşte-te cât de grea este nevoinţa şi luptafecioarei! Iar fecioarele acelea, după toate luptele acestea, au auzit: „Plecaţi de laMine! Nu vă ştiu pe voi!”.Iată ce mare lucru este fecioria!! Când are însă ca soră milostenia, nici oprimejdie n-o doboară, e mai presus de toate! De aceea fecioarele acelea n-au intrat în mara de nuntă, pentru n-au avut şi milostenia pe ngă feciorie.Vrednice de multă ruşine sunt cuvintele ce vi le spun, fecioarelor: Aţi biruit plăcerea,dar n-aţi dispreţuit banii! V-aţi lepădat de lume, dar vi-s dragi banii chiar cândsunteţi răstignite pentru lume! De-aţi fi poftit bărbat, păcatul nu v-ar fi fost atât demare! Pofteaţi ceva ce era de aceeaşi fiinţă cu voi. Dar aşa, vina vi-i mai mare, că aţi
 
poftit ceva străin de voi. Fie, femeile măritate îşi mai găsesc în copii o scuză pentrunemilostivirea lor! Când le spui: „Dă-mi milostenie!”, pot să-ţi răspundă: „Am copii şinu pot”. Totuşi, gândeşte-te, femeie, Dumnezeu ţi-a dat copii şi ai primit rod alpântecelui tău, ca să fii omenoasă, nu neomenoasă! Nu face din temeiul omenieitemei de neomenie! Vrei să laşi frumoasă moştenire copiilor tăi? Lasă-le milostenia,ca toţi să te laude şi să laşi pe toate buzele amintirea ta. Dar tu, fecioară, care n-aicopii, ci te-ai răstignit pentru lume, pentru ce strângi bani?Mi-e însufleţit cuvântul când vorbesc de calea pocăinţei şi de milostenie. Văspuneam că mare avuţie este milostenia; şi de la milostenie, cuvântul m-a dus peoceanul fecioriei. Ai, dar, iubite, milostenia primită şi mare cale de pocăinţă, în staresă te izbăvească de şiruri de păcate. Dar mai ai şi o altă cale de pocăinţă, tot atât delesnicioasă prin care poţi scăpa de păcate. Rugăciunea! Roagă-te în fiecare clipă! Nupregeta a te ruga, nici nu cere cu trândăveală iubirea de oameni a lui Dumnezeu!Dumnezeu nu-ţi întoarce spatele de-L rogi cu stăruinţă, ci-ţi iarpăcatele şi-ţi împlineşte cererea. De-ţi împlineşte cererea, când îl rogi, continuă să-I mulţumeşti,rugându-te! De nu ţi-o împlineşte, stăruie, rugându-te, ca să ţi se împlinească. Să nuspui: “M-am rugat mult şi nu mi-a dat ce I-am cerut!”. Şi asta, de multe ori, se întâmplă în folosul tău.Dumnezeu ştie că eşti trândav şi nepăsător; ştie că dacă ti se împlineşte cerereapleci şi nu I te mai rogi; te amână, tocmai pentru că ştie că ai nevoie să vorbeşti maides cu El şi să zăboveşti la rugăciune. Dacă atunci când eşti în atâta nevoie şi aiatâta trebuinţă, te trândăveşti şi nu stărui în rugăciune, ce ai face dacă n-ai aveanevoie de nimic? Deci şi Dumnezeu face asta tot pentru folosul tău: vrea să nu tedepărteze de rugăciune. Continuă dar să te rogi şi nu te trândăvi! Multe poatesăvârşi, iubite, rugăciunea! Nu te îndrepta spre rugăciune ca spre un lucru de micpreţ! Rugăciunea ne iartă păcatele. Dumnezeieştile Evanghelii ne dau învăţăturaasta.- Ce spun ele?- Asemănatu-s-a împărăţia cerului cu un om care a închis uşa casei sale şi s-a culcatcu copiii lui. Şi a venit cineva la el noaptea, vrând să-i ceară pâine,şi a bătut zicând: „Deschide-mi, că am nevoie de pâine”. Stăpânul casei i-a răspuns: Nu pot să-ţi dauacum! Ne-am culcat şi eu, şi copiii mei!”. Acela a continuat să bată. Şi iarăşi i-arăspuns: „Nu pot să-ţi dau! Ne-am culcat şi eu, şi copiii mei!”. Cel de afară, deşiauzise acestea, continua să bată şi n-a plecat până ce stăpânul casei nu a spus: „Sculaţi-vă! Daţi-i şi lăsaţi-1 să plece!”(Luca 11, 5-8).Cuvintele acestea ale dumnezeieştii Evanghelii te învaţă să te rogi mereu, să nute descurajezi nicind; chiar de nu primti, stărui ce primti.Vei găsi încă şi multe alte căi de pocăinţă în Sfânta Scriptură. Pocăinţa a fostpredicată şi înainte de venirea lui Hristos, prin Ieremia, care zice: „Oare cel ce cadenu se scoală? Sau cel ce se abate nu se întoarce?” (Ieremia 8, 4); şi iarăşi: „Dupăacestea i-am spus ei: „După ce te-ai desfrânat, vino şi întoarce-te la Mine!” (Ieremia3, 7).Dumnezeu ne-a dat multe şi felurite căi de pocăinţă, ca să ne taie orice pricină detrânvie. Daam fi avut numai o singură cale, n-am fi putut intra pe ea.De această sabie, de pocăinţă, fuge totdeauna diavolul. Ai păcătuit? Intră înbiserică şi şterge-ţi păcatul! Nu-i aşa că de câte ori cazi când mergi pe drum tot deatâtea ori te şi ridici? Fă tot aşa de câte ori păcătuieşti, pocăieşte-te de păcat. Nu

Activity (5)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
rsfidante liked this
mchiribuca liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->