MORTARUL Mortarul este un element fundamental al lucrariilor de zidarie, de a carui compozitie si mod de lucru depinde in mare parte rezultatul

final. Mortarul este un amestec de apa, liant si materiale inerte, utilizat la punerea in opera a caramizilor si la rostuire. Materialul inert este reprezentat de catre nisip, iar cimentul si varul constituie liantul. Pentru restaurarea zidurilor antice se foloseste, de obicei, ca liant, varul, pentru a obtine un mortar similar cu cel preparat in antichitate. PRINCIPALELE CARACTERISTICI NECESARE ALE MORTARULUI Exista un tip adecvat de mortar pentru fiecare gen de lucrare. Proiectantul specifica caracteristicile si compozitia mortarului, tinand cont de exigentele de rezistenta, aspectul exterior, precum si de prelucrabilitatea materialului in scopul usurarii procesului de punere in opera.

Rezistenta si aspectul estetic Mortarul trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: - Rezistenta suficienta la compresie - Forta suficienta de a face priza cu caramida - Durata suficienta de viata - Rezistenta la patrunderea ploii - Aspect placut - Absorbtie a apei similara cu cea a caramizilor Mortarul cel mai adecvat pentru o pozitionare corecta a caramizilor este cel de tip pastos; daca mortarul contine prea multa apa sau aditivi plastifianti, el apare umed, impiedicand realizarea unei lucrari curate si provocand usoare bavuri ale peretelui. Zidarul, impreuna cu directorul de lucrari, evalueaza consistenta si adecvanta la lucru a mortarului, tinand cont de conditiile de lucru: temperatura, umiditate, tipul caramizii etc. Odata definita consistenta, ea trebuie mentinuta constanta, deoarece chiar si o mica variatie a cantitatii de apa introduse poate provoca modificari de culoare; mai mult, modificarile in cantitatea de ciment, nisip si var nu se pot realiza decat cu acordul directorului de lucrari, pentru a nu influenta in mod negativ rezistenta si durata mortarului.

Prelucrabilitatea Mortarul se aplica manual intre doua siruri de caramizi, pe o suprafata relativ redusa; astfel el nu trebuie sa fie foarte fluid, deoarece ar cadea pe peretlii laterali, dar nici foarte dens, fiindca ar deveni foarte dificil de intins; zidarii prefera un mortar usor de intins si care nu se solidifica nici prea repede nici prea lent. Comportamentul mortarului depinde fie de materialele prescrise de catre proiectant, fie de modul de lucru al zidarilor, precum si de protectia impotriva intemperiilor, atat inainte cat si dupa procedura de aplicare. TIPURI DE CARAMIZI Consistenta si prelucrabilitatea mortarului sunt definite in functie de tipul de caramida utilizata. Caramizi cu absorbtie ridicata Nefiind umezite excesiv in momentul intinderii mortarului, aceste caramizi (in general cele din pasta moale sau cele produse de mana) absorb imediat o anumita cantitate de apa, reducand astfel riscul ca mortarul sa curga de-a lungul fatadei. Daca ele sunt aplicate in stare prea uscata, mai ales in timpul verii, pot sa absoarba apa foarte rapid; in acest caz, se recomanda reducerea procesului de absorbtie prin umezirea caramizilor. Caramizi cu absorbtie redusa Aceste caramizi (in general cele extrudate) absorb foarte putina apa din mortarul aplicat. Asadar ele vor fi umezite intr-o masura limitata, pentru a evita alunecarea lor deasupra mortarului. Caramizi cu suprafata rugoasa Caramizile cu suprafata rugoasa tind, in timpul aplicarii lor, sa retina mortarul mult mai usor decat alte tipuri cu suprafata neteda. Pentru a reduce acest risc, in faza de pozitionare a caramizii, se va inlatura cu atentie mortarul in exces, cu ajutorul mistriei. MORTAR CU VAR NESTINS Mortarul cu var stins, sau mortarul comun, poate face priza doar in prezenta aerului; in prezent, acest tip mortar se foloseste aproape exclusiv la tencuieli si lucrari de restaurare. Solidificarea intervine datorita anhidridei carbonice prezenta in aer si are loc din exterior catre interior, proces ce ar putea fi

mai lent in cazul zidurilor cu grosime mare. Rezistenta mecanica redusa a acestui tip de mortar, sensibilitatea lui ridicata la inghet, solidificarea lenta si toleranta infima la agenti chimici agresivi (saruri si compusi organici) fac ca, in zilele noastre, sa se prefere un tipul de mortar descris mai jos: MORTAR CU VAR DESHIDRATAT Utilizarea ca material de legatura a varului deshidratat sau a cimentului, confera acestui tip de mortar posibilitatea de a se solidifica chiar si daca este introdus in apa. Mortarul cu car deshidratat are foarte mare putere adeziva la suport, plasticitate si coeziune, ceea ce il face compatibil cu lucrarile in material ceramic. Odata solidificat, mortarul capata o structura usor poroasa permeabila la aer, ce reduce insa rezistenta la inghet si impermeabilitatea la apa; mortarul in discutie este asadar recomandat in cazul unor cladiri putin solicitate climatic. Rezistenta mecanica este totusi suficienta pentru lucrarile de placare si cu mult superioare celei a mortarului cu var nestins. MORTAR DE CIMENT Caracteristica fundamentala a acestuia este aceea de a dobandi, in timp relativ scurt, valori superioare de rezistenta mecanica, de impermeabilitate si durata de viata. Intervalul in care acest tip de mortar face priza este foarte redus , ceea ce se opune oarecum ritmului lent de punere in opera caracteristic lucrarilor in caramida aparenta. Un mortar cu o priza mai lenta permite, printr-o serie de miscari ale mistriei, remedierea unor mici erori de aliniere, de pozitionare sau de rostuire. Cimentul de obicei utilizat este cel tip 325. Cu cat este mai mare cantitatea de ciment prezenta in mortar, cu atat mai mare va fi riscul de aparitie a fisurilor; e nevoie deci de mare atentie in utilizarea acestui mortar, evitand evaporarile rapide si umezind in permanenta partile aflate in executie. Atunci cand, datorita unor exigente de rezistenta si impermeabilitate, e absolut necesara folosirea mortarului de ciment, echipei de lucru i se va face un instructaj special cu privire la rigorile acestui material, prevederile instructajului urmand a fi respectate intrutotul. De asemenea, mortarul in discutie prezinta si un risc substantial de formare a eflorescentelor. MORTAR MIXT Mortarul mixt este prepartat cu doua sau mai multe tipuri de liant, pentru a se pune in comun proprietatile tuturor elementelor si a se obtine un compus optim pentru lucrarea in cauza. Mortarul mixt este preferta in cadrul lucrarilor in caramida aparenta; cele mai frecvent intalnite sunt: Mortar de var dehidratat si ciment Acesta imbunatateste rezistenta mortarului cu var deshidratat. Mortar de ciment cu var Varul nestins adaugat la ciment in cantitati mici (mai putin de 20% din greutatea cimentului), contribuie la ameliorarea prelucrabilitatii mortarului si reduce riscul aparitiei fisurilor. Mortar de var nestins, var deshidrarat si ciment Prin acest amestec, se amelioreaza plasticitatea mortarului, aderenta la caramida, rezistenta mecanica si impermeabilitatea la apa. In concluzie, reiese cum compozitia mortarului poate varia in functie de exigentele operei ce se vrea realizata sau de diversele conditii de lucru. Precizam ca dozarea componentelor, pentru a obtine un amestec plastic si adecvat lucrului, se leaga de granulatia materialului inert: cu cat e mai mare granulatia nisipului, cu atat mai mica va fi cantitatea de liant necesara. AMESTECURI GATA DE FOLOSIT SI MORTAR PRECONFECTIONAT Aceste produse ridica usor costul lucrarii, dar au avantajul unei garantii majore a calitatii (culoare, granulatie etc). Avantajul produselor este si unul de ordin organizatoric, in sensul anularii necesitatii de mai prepara mortarul pe un santier limitat ca spatiu. Deoarece aceste amestecuri pot contine aditivi

chimicii, proiectantul sau directorul de lucrari va citi cu atentie compozitia lor si va evalua atent utilizarea acestora in relatie cu caracteristicile lucrarii Amestecuri gata de folosit Componentele, dozate corect, se gasesc in comert sub forma de amestecuri uscate; acestea pot fi livrate pe santier in saci de hartie impermeabila. Ele pot contine plastifianti sau/si pigmenti. In faza de adaugare a apei peste amestecul uscat, se vor urma strict indicatiile producatorului. Ca si componentele neamestecate, si amestecurile se vor proteja de contactul daunator cu alte materiale, de muradrie si de vehiculele de pe santier, de diferentele de temperatura si de intemperii. Mortar preconfectionat Acesta este livrat pe santier in stare umeda, de obicei in recipiente inchise, de dimensiuni pana intr-un metru cub. Mortarul poate fi utilizat fara alte adaosuri si, daca deja contine aditivii adecvati pentru amanarea prizei, nu va fi nevoie sa se amestece in el timp de 36 de ore. Utlizarea mortarului preconfectionat presupune si o atentie deosebita acordata urmatoarelor aspecte: - Acoperirea recipientelor pentru a reduce la minim efectul agentilor atmosferici. - Curatarea recipientelor inainte de a-i umple cu mortar proaspat. - Evitarea dizolvarii mortarului prin adaugarea de apa, odata ce acesta a inceput sa se solidifice. MORTARUL COLORAT Mortarul colorat se obtine prin adaugarea de oxizi, in cantitati pana la 5% din greutatea liantului. Pentru a alege culoarea exacta, se vor realiza esantioane de proba cu mortar de diferite coloraturi. In timpul executiei acestor esantioane trebuie, inainte de toate, se vor dispune corect caramizile si, odata indeplinit acest pas, se vor executa si finisa rosturile; controlarea culorii se va face doar dupa ce mortarul din rosturi s-a uscat complet. Productia repetata pe santier a mortarului de culoare constanta poate fi dificila; orice variatie in amestec, fie ca deriva dintr-o greseala de masurare a cantitatii pigmentului, nisipului, varului sau cimentului, fie din modificare tipului de material introdus in amestec, pot cauza schimbari semnificative a culorii mortarului si a intregii lucrarii. In cazul in care mortarul e preparat pe santier, responsabilitatea revine zidarului (de preferabil va fi unul singur insarcinat cu amestecul, si mereu aceeasi persoana). De asemenea, e necesar ca metodele de realizare a rosturilor sa fie mereu aceleasi. Mortarul gata de folosit permit o mai mare constanta a culorii. Daca e prevazuta utilizarea de mortar de culori diverse, se recomanda realizarea tuturor rosturilor cu acelasi mortar; apoi, pentru zonele unde e prevazuta alte culoare, se vor razui rosturile pana la 10-15mm adancime si se vor finisa cu culoarea ceruta. Utilizare simultana de doua tipuri diferite de mortar este o sarcina complexa si necesita doua mistrii distincte. MATERIALE Proiectantul si directorul de lucrari sunt responsabili de selectarea tipului si calitatii componentelor pentru mortar, iar echipei de lucru ii revine aprovizionarea cu acele materiale, inmagazinarea lor si amestecarea atenta si riguroasa a componentelor. Varul si cimentul Cele mai utilizate liante sunt cimentul, varul deshidratat si var stins. Varul, adaugat in amestec sub forma de lapte de var, ajuta la intarzierea uscarii mortarului in timpul utilizarii acestuia; mai mult, el imbunatateste coeziunea, aderentza si reduce riscul de scurgere a mortarului de-a lungul fatadei. Laptele de var e o componenta fundamentala a mortarului cu var nestins si se obtine prin stingerea varului cu apa. Cimentul este un material ce contribuie substantial la obtinerea unui mortar cu o majora rezistenta la compresiune; cimentul recomandat in cazul lucrarilor cu caramida aparenta este cimentul normal

Portland, care: reduce riscul formarii eflorescentelor si anuleaza necesitatea utilizarii unor alte tipuri de ciment, cum ar fi cel puzzolanic cu o cantitate apreciabila de sulfat de sodiu. Prin urmare pe santier se vor avea in vedere urmatoarele aspecte: - Se vor folosi doar liantele indicate de catre proiectant, in rapoartele cantitative prescrise si mereu de la aceeasi firma producatoare; materialele de provenienta diferita pot genera coloraturi variate ale mortarului, ceea ce va afecta aspectul intregii lucrari. - Sacii cu liant nu se vor depozita direct pe sol si vor fi feriti in permanenta de ploaie. - Nu se utilizeaza materiale ca au fost expuse la ploaie, deaorece s-ar obtine astfel un mortar mai slab si de durata redusa. Nisipul Nisipul este produsul dezagregarii pietrelor mai mari, proces datorat fenomenelor naturale sau unor lucrari speciale. Mortarul trebuie sa contina nisip de granulatie corecta, cu granule fine, medii si mari. Utilizarea nisipului adecvat ajuta la retinerea apei pentru suficient timp, ceea ce ii permite mortarului sa dezvolte maxima rezistenta, durata si aderenta. Nisipul din comert, in functie de granulatie, este clasificat astfel: - Nisip grosier: granule pana la 7 mm - Nisip mediu: granule pana la 5 mm - Nisip fin: granule pana la 3 mm Pentru lucrarile cu caramida aparenta, nisipul grosier nu este indicat. Cel mediu genereaza un aspect usor rustic si deci este recomandat doar pentru caramizile din pasta moale. In mod normal, se foloseste nisipul fin, mai ales pentru caramizile extrudate ale caror muchii sunt taiate precis. Un nisip bun trebuie sa fie silicos si cu o granulatie corecta; nisipul reprezinta de obicei 60-70% din masa mortarului si are functia de a mari volumul amestecului si de a facilita trecerea anhidridei carbonice in faza de priza si solifificare. Nisipul cu particule de aceeasi dimensiune contin mari cantitati de aer si necesita mai mult liant care sa umple interstitiile si sa formeze astfel un mortar acceptabil; acesta va fi totusi mai slab, incapabil sa retina particulele mai fine, va avea tendinta sa se retraga cauzand, formarea de crapaturi ce favorizeaza patrunderea apei de ploaie. Nisipul nu trebuie sa contina cantitati excesive de particule foarte fine, mai mici de 3 microni, ce nu e indicat se reprezinte mai mult de 4% din masa totala. Nisipul de mare contine saruri ce influenteaza negativ calitataea mortarului, chiar daca este spalat inainte; de aceea, se recomanda evitarea lui in toate situatiile! Pentru a obtine un rezultata estetic, aprovizionarea cu nisip pentru intreaga lucrare si de la aacelasi furnizor, ceea ce ajuta la evitarea modificarilor de culoare ce pot surveni ulterior prin folosirea de nisip diferit. Nisipul se depoziteaza intr-un loc ferit de ploaie, de vehicule si NU in contact cu alte materiale de constructie; nisipul murdar formeaza un mortar mai putin rezistent si cu o culoare alterata. Apa Apa, utilizata pentru a amesteca liantul cu materialul inert, nu trebuie sa contina nici impuritati, nici saruri ce ar putea compromite rezistenta sau aspectul estetic al mortarului. Regula spune ca apa ar trebui sa fie intr-atat de curata incat sa poate fi bauta. In cazul in care santierul nu este legat la conducta, apa va fi transportata in recipiente curate, fara reziduuri. In cazul in care apa din conducta este de tip dur, adica bogata in carbonat de calciu si magneziu, se va tine cont ca acest factor poate constitui un risc de formare a eflorescentelor. UTILIZAREA ADITIVILOR CHIMICI SI NATURALI Aditivii, chimici sau naturali, pot fi utilizati din diferite motive de ordin executiv (plastifianti si antigel) sau de ordin estetic (pigmenti colorati). Utilizarea lor este in general nerecomandata datorita riscului de

formare a eflorescentelor; in particular, se vor evita aditivii ce intarzie priza, pe cand aditivii antigel sunt realmente inutili, deoarece masa mortarului e cu mult mai mica decat cea a caramizilor. Aditivii hidrofobi, adaugati in amestec pentru a ameliora rezistenta la patrunderea apei de ploaie in rosturi, necesita o evaluare atenta si o sfatuire cu proiectantul inainte de utilizarea lor propriu-zisa. Trebuie sa se acorde o atentie speciala chiar si utilizarii aditivilor naturali ce dau culoare mortarului fiindca, si in acest caz, ar putea aparea efecte secundare nedorite. E eroare de evitat, de exemplu, o reprezinta utilizarea (ca material inert) pulberii de marmura triturata adaugata impreuna cu nisipul, cu scopul de a obtine un mortar alb, actiune ce poate duce la formarea de eflorescente foarte vizibile si greu de indepartat (datorate prezentei masive de carbonat de calciu in pulberea de marmura). Plastifiantii Cimentul, nisipul si apa adesea formeaza un mortar aspru si dificil de folosit; adaugand lapte de var sau alti plastifianti specifici in compozitie, acestia inglobeaza particulele de aer si faciliteaza utilizarea amestecului. Plastifiantii pot fi folositi doar cu acordul proiectantului sau al directorului de lucrari si se va selecta exclusiv plastifiantul adecvat lucrarilor in caramida aparenta. Incompatibilitatea intre liant si celelalte materiale Persoanele care lucreaza cu mortarul si componentele sale ar trebui sa cunoasca faptul ca liantul este un material ce poate sa compromita alte elemente, mai ales din cele metalice. Varul nestins si mortarul derivat din el pot dauna tuturor celorlalte materiale care reactioneaza cu hidroxidul de calciu, cum ar fi tuburile de plumb si otel zincat. Elementele metalice trebuie deci protejate de contactul cu aceste materiale. ASPECTUL MORTARULUI Varul utilizat in mortar tinde sa formeze o suprafata mai compacta in cazul in care nu sunt adaugati plastifianti. Nisipul cu granulatie fina confera o suprafata mai netada si mai compacta decat cea conferita de un material mai grosier.din punct de vedere estetic, selectarea nisipului trebuie sa tina cont de tipul de caramida folosita. Caramizile din pasta moale, avand un finisaj mai neregulat al muchiilor si al fetelor, nu necesita o granulatie specifica a nisipului. In schimb, caramizile extrudate, cu muchii regulate, presupun utilizarea unui nisip fin deoarece, un nisip grosier ar duce la formarea unor rosturi rustice ce contrasteaza cu regularitatea geometrica a caramizilor. Elementul cel mai important este ca aspectul mortarului sa fie constant in toate zonele lucrarii, de aceea este esential sa se utilizeze mereu acelasi tip de nisip si de liant, precum si aceeasi dozare a componentelor din amestec.

 RECOMANDARI CU CARACTER GENERAL Pentru a obtine un rezultat bun, nu e suficienta o tehnica adecvata in manuirea mistriei. Astfel, caramizile vor fi in permanenta protejate de umezeala; daca acele caramizi cu un factor de absorbtie mediu sau scazut se umezesc puternic, mortarul va face mai dificil priza si se va prelinge de-a lungul fatadei. De asemenea, se vor indeparta orice pete de mortar de pe suprafata zidului; totusi, pe cat posibil, se va incerca evitarea murdaririi acestuia chiar din timpul punerii in opera. DOZAREA SI AMESTECAREA Regularitatea dozajului compenentelor reprezinta un element fundamental si are consecinte asupra rezistentei mecanice si la intemperii, precum si asupra aspectului estetic al lucrarii (deoarece variatiile in dozaj pot induce modificari de culoare). O masurare atenta a cantitatilor inainte de introducerea componenetelor in amestec este o etapa esentiala in obtinerea unui rezultat optim din punct de vedere al rezistentei, duratei si al conistentei culorii. Masurarea greutatii este tehnica cea mai precisa, dar e foarte rar folosita (cu exceptia lucrarilor de amploare) din ratiuni economice. Masurarea volumului, daca se realizeaza atent, este suficient de precisa in majoritatea cazurilor. Utilizarea unei cazmale pentru a proporziona materialele este nerecomandata fiindca o cazma plina cu nisip umed are un volum mai mare decat o cazma plina de nisip uscat.

Mortarul preparat in acest mod contine adesea prea putin ciment, ceea ce va dauna lucrarii; un amestec mai bun se poate obtine astfel: un recipient se aseaza pe o suprafata neteda si curata; alternativ, se poate utiliza un bidon mic sau o galeata, recipientele avand mereu dimensiuni egale, atat pentru materialele inerte, cat si pentru lianti. Daca se foloseste var nestins, atunci se va adauga apa peste acesta, amestecand foarte bine si adaugand apoi cantitatea prevazuta de nisip si amestecand din nou; amestecul rezultat se lasa in repaos timp de cateva ore. Daca, in schimb, se foloseste var dehidratat, atunci liantul se amesteca direct cu cantitatea stabilita de nisip, pana se obtine o compozitie omogena; apoi se adauga treptat apa necesara pentru a obtine gradul de plasticitate dorit. Amestecarea realizata manual Acest procedeu este destul de rar intalnit in zilele noastre deoarece, chiar si in cazul unei lucrari limitate ca amploare, sunt disponibile betoniere mici cu motor electric. Totusi, amestecarea manuala poate fi necesara in cazul unor renovari restranse (ex. un singur apartament, un perete etc); amestecul se va realiza plasand o bucata de lemn sau o panza groasa sub recipientul in care se lucreaza, pentru a evita murdarirea pardoselilor sau asfaltului. Componentele, dozate corect, se varsa una peste cealalta, iar

apoi se amesteca totul cu cazmaua, formandu-se un crater in mijlocul gramezii reiesite; in acest crater se adauga apa, putin cate putin, incorporand-o in amestec pana cand consistenta mortarului devine satisfacatoare.

Amestecarea realizata de betoniera Inainte de toate, se curata bine betoniera, mai ales daca inainte s-au utilizat si pigmenti. E important sa se foloseasca o cantitate corecta de apa, fiindca excesul ar putea forma un mortar slab in consistenta si de o culoare mai deschisa. Exista varii metode de preparare a mortarului, dar ele difera foarte putin. Este totusi total nerecomandat sa se amestece cimentul, varul si nisipul in betoniera inainte de a adauga apa, intrucat s-a demonstrat ca mare parte a cimentului ramane lipita de pereti, iar mortarul nu va fi destul de consistent. Prezentam asadar doua metode de lucru; prima metoda este bazata pe recomandarile Codului de Practica englez pentru lucrarile de zidarie: - Utilizati din apa necesara si din cantitatea de nisip; amestecati si adugati treptat cimentul. - La final, adaugati si restul de nisip si apa; daca cimentul NU este adaugat treptat si cu atentie, atunci se formeaza cocoloase ce impiedica omogenizarea amestecului cauzand, pe termen lung, formarea de pete pe suprafata zidului. Pentru a evita fenomenul de mai sus, prezentam a doua metoda: - Utilizati din apa necesara si adaugati treptat si atent cimentul, astfel incat sa obtineti un amestec fara cocoloase. - Adaugati celelalte componente si restul de apa.

Utilizarea amestecurilor gata de folosit In acest caz, e bine sa se respecte instructiunile producatorului si, mai ales, sa se acorde atentie cantitatii de apa ce trebuie adaugata dozarea este specificata in instructiuni PUNEREA IN OPERA Mortarul nu e doar un amestec cu scopul de a lipi caramizile; acesta este un element indispensabil pentru construirea unui zid solid, durabil si cu aspect placut. Mortarul reprezinta circa 1/5 din suprafata

si astfel, omogenitatea si calitatea estetica a lucrarii depinde de finisarea acestuia. E important ca tot membrii echipei de lucru sa foloseasca aceleasi tehnici, altminteri rezultatul ar fi unul eterogen. Zidul va fi protejat pana cand mortarul a facut priza, deoarece ploaia poate spala particulele mai mici de ciment, nisip si pigmenti, murdarind astfel permanent zidul. In caz de inghet, zidul se va proteja in timpul noptii cu ajutorul unui covor izolant si o prelata impermeabila. Inghetul compromite ireversibil mortarul ca inca nu a facut priza la caramida. Cum s-a mentionat deja, nu se recomanda adaugarea de aditivi antigel: desi ei sunt utili in cazul betonului armat, folosirea lor nu se recomanda in situatia de fata deoarece, volumul crescut al caramizilor, in raport cu stratul subtire de mortar in timpul punerii in opera fac ca temperatura mortarului (crescuta artificial cu ajutorul antigelului) sa scada, anuland efectul. Amestecurile antigel pot provoca eflorescente notabile ce dauneaza aspectului estetic al lucrarii. Nu se recomanda de asemenea sa se lucreze in caz de temperaturi mai mici de 5 grade C, precum nici daca temperatura prezenta de 3 grade C se afla in scadere (de exemplu, in timpul dupa-amiezei), in timp ce se poate lucra daca temperatura prezenta este de 1 grad C si se anticipeaza cresteri (cum ar fi in timpul diminetii).

10

11

SFATURI Protejati materialele de intemperii si nu le plasati direct pe sol! Utilizati doar materialele indicate in proiect. Curatati betoniera inainte de a amesteca mortarul nou. Umeziti peretele si lasati sa absoarba apa inainte de a incepe lucrul. Nu amestecati mortarul prea lent sau prea rapid. Utilizati nisip cu granulatie fina. Nu modificati compozitia mortarului in timpul lucrarilor. Dozati materialele utilizand recipiente de capacitate medie, fie pentru nisip, fie pentru liante. ERORI Utilizarea unui mortar prea lichid ce ar putea curge de-a lungul zidului, murdarindu-l. Amestecarea unei cantitati excesive de mortar ce nu poate fi utilizata pe o durata inferioara celei de realizare a prizei Schimbarea tipului de nisip si liant in timpul lucrarilor, ceea ce poate induce modificari de culoare a rosturilor. Utilizarea de aditivi chimici ce pot provoca eflorescente. Adaugarea de apa in mortar, cand acesta a inceput deja sa se solidifice in interiorul betonierei. Utilizarea exclusiva a cazmalei pentru a doza la ochi componentele.

Toate drepturile rezervate. Este interzisa publicarea sau reproducerea sub orice forma (electronica, mecanica, fotocopiere), precum si transmiterea oricaror parti din acest text fara acordul autorului.

12