Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Andre Neher - Exilul Cuvantului

Andre Neher - Exilul Cuvantului

Ratings: (0)|Views: 98|Likes:
Published by Mihai

More info:

Published by: Mihai on Sep 03, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/06/2013

pdf

text

original

 
ANDRÉ NEHER
EXILUL CUVÂNTULUI
DE LA TĂCEREA BIBLICĂ LA TĂCEREA DE LA AUSCHWITZ
Preliminarii
Lucrarea de faţă face încercarea de a rupe Cuvântul prin Tăcere.Într-adevăr, nu este
Biblia
 în cel mai înalt grad, Cartea Cuvântului? Nuprin mijlocirea
Bibliei
primit-a omul şi primeşte în continuare cuvântullui Dumnezeu, cuvântul oamenilor, odată cu ecoul dialogului cereînnoadă cele două rostiri înlăuntrul Legământului? O fenomenologie a
Bibliei
nu este oare, în însăşi esenţa sa, o fenomenologie a cuvântului?Contestând, după cum s-ar părea, definiţia pe care
Biblia
o dă sieşi, în răspăr cu tălmăcirile propuse acestei definiţii veac după veac,scrierea de faţă este un rămăşag: făcându-l, am avut senzaţia căexplorez, pe urmă că hotărnicesc şi identific un pământ nemaiştiut.Neîndoielnic, de multă vreme tema tăcerii face parte dintre discipli-nele consacrate studierii misticii religioase. Experienţele marcând sufis-mul şi yoga, descrierile lui Nahya-Ibn-Paquda, cele ale Sfântului Ioan alCrucii (Jean de la Croix) şi cele ale lui Maître Eckart, disciplina trappistă,toate acestea să nu ofere destule variante ale tăcerii, pentru a alimentanişte studii susceptibile a li se repera, pe lângă conţinutul etic, şi răsu-netul metafizic? Cărţi clasice, de felul celei a lui Max Picard
(LumeaTăcerii
1
 ),
ori cărţi polemice în genul aceleia a lui George Steiner
(Limbajşi Tăcere
2
 )
nu au promovat oare, de curând, tăcerea printre categoriilefilozofiei generale? Iar analiza tăcerii nu devine, astfel, înlesnită îndemersurile sale şi întemeiată în principiul său?Neîndoielnic iarăşi, oare exegeţii şi istoricii
Bibliei
nu menţioneazăei, sporadic, tăcerea, fie observând-o în anumite detalii ale experienţeiprofetice, fie întâlnind-o, de astă dată nu într-un amănunt, ci cutoptanul şi vraişte, în anumite cărţi biblice, cum ar fi aceea a lui Iov?Nimeni, cu toate acestea, nu a stabilit încă, până acum, raportulorganic dintre cele două teme: cea a tăcerii şi cea a
Bibliei.
Istoriciimisticii sau fenomenologii tăcerii operează pe numeroase claviaturi,numai pe cea a
Bibliei
nu, aceasta părându-li-se, fără îndoială,accesorie sau neînsemnată. Cât priveşte istoricii
Bibliei,
nici unul dintreei n-a avut nici ideea, nici îndrăzneala de a izola tăcerea şi de a o studiapentru ea însăşi. În cercetările lor, tăcerea nu e decât un epifenomen alcuvântului.La pornire ignoram, aşadar, prin ce meleaguri şi cât de departeurma să mă ducă itinerariul meu, iar impresia mea dintâi a fost că eramsingur. Totuşi, pe parcurs, mi-am găsit nişte însoţitori. Unul, cel aflatnumaidecât şi, totodată, cel mai rodnic, era
Biblia
 însăşi, textul ei literalşi irefutabil. Lectura acestui text obţinându-se însă prin tradiţiaevreiască, mai cu seamă aceea a
Midraşului
talmudic şi mistic,veritabila oglindă a unei lecturi autentic evreieşti a
Bibliei.
1
Max Picard, Le
Monde du Silence,
Paris, 1952.
2
Georges Steiner,
Langage et Silence,
Paris, 1969.
 
Lucrările unor Abraham J. Heschel
3
, Emmanuel Levinas
4
, ElianeAmado Lévi-Valensi
5
, propriile mele cercetări asupra
Bibliei
şi a Mahara-lului din Praga, au încredinţat, recent, cititorului de limbă franceză cheiaacestui regat care e
Midraşul.
Fiecare slovă a
Bibliei
este interogatăacolo în privinţa semnificaţiilor ei spirituale [...] Cea mai umilă dintrenuanţele grafice ale textului devine acolo rădăcina şi suportul uneifilozofii în interiorul căreia, sfidând erele şi depărtările în spaţiu, rabiAkiva dialoghează cu Moise, iar rabi Isaac Levi din Berdicev se întreţinecu Abraham şi Iov.Or, textul biblic, dimpreună cu exegeza sa midraşică, mişună de te-ma tăcerii. Citirea — ori, mai curând, recitirea — textului biblic, surprins în ingenua lui spontaneitate, se vădeşte a nu mai fi o lectură a cuvântu-lui, ci a tăcerii.Problema metodologică nu mai consta în material, a cărui bogăţieera oricum de netăgăduit, ci în îmbinarea părţilor care-l alcătuiesc înlăuntrul unei interpretări coerente. La o primă trecere în revistă atemelor tăcerii biblice, noi am încercat, prin urmare, să-i grupăminventarul într-o triplă realitate: a formelor sale, a structurilor sale, adimensiunilor sale. În chip de introducere, îl poftim pe cititor săpătrundă într-un şantier, acesta, unde se elaborează, succesiv, o
morfologie,
o
sintaxă,
şi o
semantică
a tăcerii din
Biblie.
Preludiu la tăcerea biblicăMorfologie: peisajul
CREAŢIUNEA ESTE TĂCERE Tăcerea, aş spune într-o primă abordare a hărţii încă nedesluşite,
constituie peisajul Bibliei.
Acest peisaj se confundă mai întâi cu
natura,
ale cărei imensităţifără de margini sunt susţinute de tăcere:
Nici prin cuvânt, nici vorbe,vocea lor nu poate să se audă... (Ps.
19,4). Astfel,
Biblia
este întâiamărturie umană despre această tulburătoare descoperire a îngemănăriiinfinitului naturii cu tăcerea, o descoperire ce va isca extazieri luiPlaton, Pascal, lui Hölderlin şi Rilke, lui Beethoven şi Chagall.Ea împinge lucrurile chiar mai departe, mergând până la a sugeracă tăcerea este
forma metafizică a cosmosului.
Altfel spus: întregii Firi în raport cu omul i se potriveşte situarea lunii în raport cu pământul,care nu-i poate zări vreodată celeilalte decât una dintre feţe; însăcealaltă faţă există, într-un revers
tăcut 
care, pentru omul fizic este cutotul metafizic. Ceea ce lumina şi umbra sunt pentru lună, sunt pentru
3
Abraham J. Heschel,
Dieu en quête de l'homme,
Paris, 1968.
Dumnezeu în căutarea omului,
Bucureşti, Hasefer, 2001.
4
Emmanuel Levinas,
Difficile liberté,
Paris, 1962,
(Dificila libertate,
Bucureşti, Hasefer, 2000), Quatre leçons talmudiques, Paris, 1968.
5
Eliane Amado Lévi-Valensi,
La Racine et la source,
Paris, 1968. AndréNeher,
Le Puits de l'Exil,
Pans, 1966. Cf. aussi Jean Halperin,
Lesdimensions juives de l'histoire,
„Rev. Theol. Phil.", 1966.
 
cosmos cuvântul şi tăcerea. Şi iată de ce Iosua
(Ios.
10,12-l3),apostrofând soarele la Ghibeon, nu i-a zis
Opreşte-te!,
ci
dom, Să taci!
şi soarele amuţi, într-adevăr,
i-a sfidat, ca atare, vocaţia metafizică.Pentru spectatorii umani, totul s-a petrecut ca şi cum soarele „s-ar fioprit" —
vaiaamod
—. Însă, în realitatea lucrurilor, a avut locmiraculoasa revelaţie a celeilalte feţe pe care o au lucrurile: faţa lor ceatăcută, semn al supra-naturii în sânul naturii. Această lectură,aparţinând lui Raşi din Troyes (sec. XI) şi Maharalului din Praga (sec.XVI) i-a scutit pe Galileenii evrei de tragicele neînţelegeri creştine. Raşişi Maharalul se mişcă într-un peisaj biblic în privinţa căruia ştiu că,pentru a evita să-l
neînţeleagă,
trebuie ca, pe dinlăuntrul cuvântului, săaudă tăcerea.CREATORUL ESTE TĂCEREDar dacă
Biblia
ştie să identifice infinitul cosmic cu tăcerea, ea ştie,de asemenea, că acest infinit nu este decât vălul unui alt Infinit, cel alCreatorului. Cuvântul Lui, desigur, străpunge şi străbate imensităţile casă ajungă până la om; însă Fiinţa Lui intimă nu se poate identifica, lalimită, decât tot cu Tăcerea.Încă Psalmul 18, citat de noi mai adineauri, nu lasă loc nici uneiamăgiri. Tăcerea cosmică nu e decât forma cea mai elocventă arevelaţiei divine:
Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi opera mâinilor Luibolta o destăinuie... Însă acestea, toate nu prin Cuvânt, nici Vorbe,Vocea lor nu poate să se audă.
Astfel, tăcerea cosmică nu e semnulunei absenţe, ci, dimpotrivă, al unei Prezenţe. Prezenţă totuşisilenţioasă, căreia celebrele versete 11 şi 12 ale celui de-al 19-leacapitol din
Cartea Întâi a Regilor 
i-au dat o expresie deosebit deplastică, deoarece acolo se dezvăluie Dumnezeu, nu într-o furtună,oricât de purificatoare ar fi furtuna, nici într-un cutremur de pământ,oricât de terestru ar fi cutremurul, nici într-un foc, oricât deincandescent ar fi focul, ci în
subtilul Glas al Tăcerii.
Astfel,
Biblia
necălăuzeşte către un Dumnezeu despre care Moise însuşi, cel totuşicreditat cu privilegiul de a fi fost cunoscut Domnului
faţă în faţă (Deut.
34,10) află că nu-l poate lua decât seama
Urmelor,
niciodată a
Chipului(Ex.
33,23)
6
; iar Isaia, cel ce îşi făcea iluzii
de a-L.fi văzut pe Domnul (Is.
6,1), îl va invoca o dată ca pe Dumnezeul ascuns:
 Ah, cu adevărat,
vaexclama el (45,15) ca şi cum, uneori, ar mai fi uitat,
Tu eşti Dumnezeulascuns.
Şi se cunoaşte ce perspective le-au deschis aceste tememisticilor, fie ei evrei, creştini, musulmani, numai cât să fie gata a-şicufunda în
Biblie
străluminatele priviri. Fără nici o îndoială, Cabalaevreiască este aceea care a mers cel mai departe pe acest tărâmpropunând, odată pentru totdeauna, ca Divinul Nume să nu mai fieevocat într-o formă pozitivă, ci cu veneraţia replierii negative asupră-i,pe care o implică noţiunea silenţioasă a Infinitului: Ein Sof,Fără-de-Sfârşitul, acesta e Numele pe care îl poartă Dumnezeu înCabala, iar identificarea intimă a acestui Nume cu Dumnezeul ascuns şităcut din
Biblie
este factorul care i-a permis unuia dintre cabaliştii evreidin secolul al XIII-lea, Eleazar Rokeah din Worms, să spună, odatăpentru totdeauna, ca noi să nu ne mai îndoim nicicând; ca trufiaomenescului nostru Cuvânt să nu se mai sumeţească vreodată împotriva acestui adevăr, atât de simplu, atât de convingător:
6
În franceză:
Les Traces, jamais les faces.
 Traducere propusă deEmmanuel Levinas.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->