Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
14_COMUNICAREA

14_COMUNICAREA

Ratings: (0)|Views: 19|Likes:
Published by sorpv
comunicare
comunicare

More info:

Published by: sorpv on Sep 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/12/2013

pdf

text

original

 
COMUNICAREA
1. Analiza comunicãrii din perspectiva sociologiei
Prin comunicare se înþelege procesul de emitere a unui mesaj ºi detransmitere a acestuia într-o manierã codificatã cu ajutorul unui canal cãtre undestinatar în vederea receptãrii.Majoritatea disciplinelor socio-umane se intereseazã de comunicare.Sociologia este interesatã, prioritar, de influenþa exercitatã de cãtre mijloacelede informare asupra societãþii.În acest sens,
comunicarea în masã
devine un concept central. Aceastase referã la faptul cã acelaºi emiþãtor dispune de posibilitãþi de transmitere aaceluiaºi mesaj la un numãr foarte mare de receptori potenþiali, posibilitãþioferite de mijloace tehnice de comunicare în masã.Studiul comunicãrii de mas-a concentrat asupra elementelor eicomponente ºi a relaþiilor dintre ele, incluse în celebra formulã a lui LASSWELL(1946):
CINE, CE spune, prin ce CANALE, CUI ºi cu ce EFECT!
Din punct de vedere sociologic exisurtoarele trei moduri deabordare a comunicãrii:a)ca proces;b)efectele reale ale comunicãrii pentru societate în ansamblul sãu ºi/saupentru fiecare din membrii sãi;
1.1. Comunicarea ca proces
a) Actualmente, comunicarea este studiatã prioritar din urmãtoarelepuncte de vedere:
atributele emiþãtorului ºi efectele comunicãrii;
conþinutul mesajelor ºi efectele comunicãrii;
factorii persuasiunii, dependenþi de public.Acest punct de vedere - behaviorist - încearcã astfel stabileascãgradul de credibilitate a emiþãtorului, forma mesajului, ordinea argumenteloretc. De exemplu, s-a stabilit cã un mesaj persuasiv este un mesaj al cãruiaspect emotiv prevaleazã asupra celui raþional, cu condia ca mesajulrespectiv sã constituie o invitaþie la o acþiune imediatã ºi aceasta sã provinãde la o colectivitate importantã din punct de vedere numeric.b)Abordãrile psihosociale sunt interesate de:
studiul liderilor de opinie;
influenþa comunirii asupra gusturilor în diferite domenii (modã,spectacole);
alte influenþe ale comunicãrii.c)Abordãrile funcþionaliste identificã o serie de funcþii ale comunicãrii:
WRIGHT (1960)
informarea;
comentariul ºi concluziile legate de informare;
transmisia culturalã;
1
 
funcþia de divertisment.
Alte funcþii
catarcticã;
alimentarea imaginarului colectiv;
evaziunea din real;
funcþia sacrului (transformarea realului în spectacol).
1.2. Efectele reale ale comunicãrii. Cultura de masã în dezbatere
Efectele mijloacelor de comunicare
În Germania, la începutul anilor treizeci, în jurul grupului de la Frankfurt,ia naºtere un curent de gândire ce semnaleazã deprecierea crescânasocietãþii ºi culturii, ambele supuse influenþei mijloacelor de comunicare demasã. Acest curent va avea reprezentanþi iluºtri în toate epocile, în Germania,ca ºi în Franþa. În teoria criticã pe care o elaboreazã, industria culturalã demasã ajunge la ceea ce Adorno (1951) numeºte “barbaria stilizatã”. ªi aceastãindustrie nouã constituie, ºi nici nu se poate altfel, un instrument de opresiunece realizeazã tragica adaptare dintre “omul unidimensional” (Marcuse, 1964) ºiacea “societate total administratã”, despre care vorbeºte Horkheimer (1947).Expresia “culturã de masã” aparþine polemicii angajate de societateamodernã în legãturã cu propria ei condiþie. La aproape un sfert de secol de laprima sa formulare, în jurul acestei teme continuã sã se ordoneze un numãrmare de idei sau ipoteze privind influenþa mijloacelor de comunicare. În sensulcel mai curent, expresia culturã de masã” desemneaansamblulcomportamentelor, miturilor ºi reprezentãrilor, produse ºi difuzate printr-otehnicã industrialã, aceei care însoþeºte expansiunea mijloacelor decomunicare.Bogart (1956) sugera deja aceastã uniformitate crescândã a culturii prinacþiunea conjugatã a mijloacelor de comunicare. Expansiunea televiziunii,ascensiunea claselor de mijloc ºi a unei culturi “de mijloc” i se pãreau cã seconjugã, predestinând culturile particulare la dispariþie.Morin (1962) adoptã un punct de vedere care nu este foarte diferit. Mai întâi, el defineºte cultura de madrept un sistem special din societateamodernã, un subsistem al sistemului social. Apoi, el încearcã sã restituie acestsubsistem contextului istoric al unei societãþi condamnate la divertisment.Dupã el, industria culturalã nu sterilizeazã orice creaþie: ea ajunge la o culturãde mijloc, în sensul etimologic al cuvântului.Cel mai celebru act de acuzare împotriva societãþii industriale îi aparþinelui Marcuse (1964), în lucrarea sa “
Omul unidimensional”.
Dupã ce a optatpentru optimismul radical a lui Marx, el ia act de slãbirea criticii sau a oricãreicontestãri în societãþile industriale avansate ºi se strãduieºte sã o explice.Dupã el, aceste societãþi sunt, prin membrii lor, pradã unei unidimensionalizãrigeneralizate.Marcuse vede în tehnicile comunirii de masã instrumentul uneimanipulãri. El prezintã imaginea unei societãþi în care masele sunt manipulatede mijloacele de comunicare, la rândul lor supuse ordinelor marilor interese
2
 
private. Dezamorsând contestarea, mijloacele de comunicare contribuie, dupãel, la trezirea unor dorinþe iluzorii sau artificiale, dorinþe fãrã de care maºinade producþie ar fi paralizatã.Marcuse (1969) seºte soluþia ºi mijlocul de a pune cat acesteiunidimensionalizãri progresive a societãþilor industriale ºi a fiecãruia dinmembrii lor. El afirmã cã doar cei respinºi de societatea industrialã, nefiind încãvictimele acesteia, sunt astãzi ultimii depozitari ai speranþei revoluþionare.“Într-o astfel de situaþie, a munci conform regulilor ºi modurilor specificelegalitãþii democratice înseamnã a capitula în faþa structurii de putereexistente.”Dupã curentul de la Frankfurt, capetele de acuzare reþinute împotrivapretinsei culturi de masã au fost mereu aceleaºi: mijloacele de comunicare ar fiinstrumentele diabolice ale unei culturi destinate mediocritãþii ºi uniformitãþii.De altfel, aceastã culturã ar acþiona asupra spiritului oamenilor, precum opiul,cãruia Marx i-a asimilat religia. Standardizarea decurge în mod natural dinconstrângerile unei producþii de serie, în vederea unei distribuþii de masã.Fiind supuºi legii piei, industriii sunt împii caute consumul ºicomunicarea maxime. Aceastã competiþie duce direct la demagogie, facilitateºi mediocritate, privilegiind ceea ce uneºte în detrimentul a ceea ce divizeazã.În sfârºit, neocultura ar fi tranchilizantã. Ocupând un loc tot mai important întimpul liber al oamenilor, ea ar acþiona ca un adevãrat narcotic social, datoritãconþinuturilor sale ce înclinã spre evaziune, mai mult decât spre o mai bunã“inserþie” a oamenilor în condiþia lor cotidianã.În mod sigur, noþiunea de culturã de masã nu rezistã mult timp acesteianalize. Într-adevãr, existenþa unei neoculturi accesibile tuturor nu presupunedeloc faptul cã toþi cei care au posibilitatea o ºi consumã efectiv, nici cã acestconsum are aceeaºi calitate pentru toþi. În plus, ipoteza conform reiaaceastã pretinsã culturã de masã este întotdeauna omogenã la un momentdat, ar presupune cã aceleaºi reprezentãri, aceleaºi moduri de gândire sauaceleaºi moduri de acþiune traverseazã în toate sensurile ºi în acelaºi timptoate mijloacele de comunicare.ªi chiar mai grav: cultura de masã pare definitã negativ, prin raportare lao alculturã, ce pare a fi apreciatã ca superioarã. Astfel, genurile ar firepartizate în douã categorii distincte. Varietãþile, melodramele simpliste de lateleviziune, romanele poliþiste ar ilustra cultura de ma, consideratãinferioarã, în timp ce teatrul clasic, muzica clasicã, literatura consacratã araparþine genului nobil al adevãratei culturi, superioa, academicã,recunoscutã ºi consacra. Oricine poate accepta cu urinþã faptul distincþia este relativã, arbitrarã ºi subiectivã.
Mesajul ºi mijlocul de comunicare
În timp ce cercetarea asupra mijloacelor de comunicare se diversificã totmai mult, sociologul canadian McLuhan reaminteºte o evidenþã parþial unitarã,ºi anume cã acelaºi mesaj poate avea efecte foarte diferite asupra societãþii,precum ºi asupra membrilor sãi, în funcþie de mijloacele de comunicare ceasigurã transmisia. Cu celebrul aforism “mijlocul de comunicare este mesajul”,McLuhan rãstoarnã dintr-o loviturã modul în care era privit pânã atunci efectultehnicilor de difuzare ºi comunicare. Ceea ce are importanþã nu mai este
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->