Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Jacqueline Russ Istoria Filosofiei 2 Inventarea Lumii Moderne

Jacqueline Russ Istoria Filosofiei 2 Inventarea Lumii Moderne

Ratings: (0)|Views: 193|Likes:
Published by irinaquerida
Jacqueline Russ Istoria Filosofiei 2 Inventarea Lumii Moderne
Jacqueline Russ Istoria Filosofiei 2 Inventarea Lumii Moderne

More info:

Published by: irinaquerida on Sep 04, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/18/2013

pdf

text

original

 
ISTORIA FILOSOFIEI 2. INVENTAREA LUMII MODERNE
Coordonată de Jacqueline Russ Traducere de Alexandru ValentinAnne Baudart, Claude Cais, Francois Chenet, Anne Cheng, France Farago, Denis Kambouchner, Alain de Libera, Francois Rjbes Jacqueline Russ
univers enciclopedic
Bucureşti, 2000 © Armând Colin, Editeur, 1993
CUPRINSPREFAŢA, de J. Russ .................................
 
91. De la perioada medievală la raţiunea cuceritoare a lui Descartes........................................
 
92. Plotin şi misticismul medieval occidental ..............
 
93. Ideile medievale şi inventarea lumii moderne ...........
 
104. Renaşterea: de la lumea închisă la universul infinit.......
 
115. Descartes şi raţionalitatea cuceritoare .................
 
126. Noi baze ale teoriei politice .........................
 
137. Gândirea orientală ................................
 
13
PARTEA ÎNTÂI DIRECŢII DE DEZVOLTARE ALE NEOPLATONISMULUI
Prezentare, de J. Russ..................................
 
17I. NEOPLATONISMUL ŞI PLOTIN, de F. Ribes............
 
191. Repere cronologice................................
 
192. Neoplatonism sau plotinism? ........................
 
213. Câteva trăsături distinctive ale neoplatonismului:Unul, sursă primordială ............................
 
234. Mântuirea şi conversiunea sufletului ..................
 
265. Plotin şi respingerea gnosticilor......................
 
276. Gândire speculativă şi religie........................
 
297. Seducţia spiritualismului ...........................
 
338. Neoplatonismul astăzi .............................
 
37Bibliografie...................".....................
 
38
PARTEA A DOUA EVUL MEDIU SAU FILOSOFIA NOMADĂ
Prezentare, de J. Russ..................................
 
43II. FILOSOFIA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ,de A. de Libera ...................................
 
451. Ce este Evul mediu?...............................
 
462. Filosofie şi teologie: o falsă alternativă ................
 
50CUPRINS
 
6
3. Comentarii şi comentatori: aristotelismul medieval.......
 
574. Evul mediu ca epocă a logicii........................
 
595. Filosofia limbajului şi naşterea semanticii..............
 
626. Semnificaţie şi referinţă: teoria supoziţiei ..............
 
647. Criza semanticii şi problema referinţei vide.............
 
678. Deosebirea dintre existenţă şi esenţă şi criza ontologiei ...
 
729. Indiferenţa esenţei şi teoria obiectelor pure.............
 
7510. Nominalismul medieval şi problema universaliilor......
 
7711. Concluzie......................................
 
83Bibliografie........................................
 
84III. FILOSOFIA IUDAICĂ ÎN EVUL MEDIU, de F. Farago ...
 
871. Saadia Gaon (882-942) şi teologia raţională.....
\
......
 
882. Neoplatonicienii ..................................
 
893. Iuda Halevi (cea 1085-1141) şi depăşirea metafizicii.....
 
924. Maimonide (1135-1204): aristotelism şi iudaism ........
 
94Bibliografie........................................
 
98IV. FILOSOFIA ISLAMICĂ, de C. Cais...................
 
101. 1. Distrugerea filosofiei ..............................
 
1022. Apărarea raţionalistă a filosofiei .....................
 
1043. Oglinda iubitoare a lui Dumnezeu....................
 
1104. Filosofia luminii..................................
 
1115. Ezoterismul Dumnezeului trist.......................
 
1146. De la raţionalitatea fenomenelor la convergenţa gândurilor .......................................
 
1167. Renaşterea safavidă ...............................
 
119Bibliografie........................................
 
122
PARTEA A TREIA ELANURI PROMETEICE
Prezentare, de J. Russ..................................
 
127V. RENAŞTEREA, de A. Baudart........................
 
129Tradiţie şi creaţie ...................................
 
1291. Renaşterea ca problemă ............................
 
1302. Figuri ale umanismului.............................
 
1323. Proze ale omului si ale lumii ........................
 
1544. Republica artelor, a literelor şi a ştiinţelor.............. 173Bibliografie........................................ 177
 
VI. DESCARTES ŞI SISTEMELE POSTCARTEZIENE,de D. Kambouchner................................
 
179Prezentare.........................................
 
1791. Introducere: „revoluţia carteziană"....................
 
1802. Descartes........................................
 
1853. Sistemele postcarteziene............................
 
214Bibliografie........................................
 
259VII. TEORIA POLITICĂ MODERNĂ. HOBBES ŞI LOCKE,de F. Farago......................................
 
263Introducere, de J. Russ ...............................
 
2631. Thomas Hobbes (1588-1679) .......................
 
2632. John Locke (1632-1704) ...........................
 
273Bibliografie........................................
 
280
PARTEA A PATRA PROMETEU SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII
Prezentare, de J. Russ.................................. 285VIII. BLAISE PASCAL, de F. Farago..................... 2871. Viaţa şi opera .................................... 2872. Metoda: respingerea ordinii temeiurilor. Dumnezeu,cel simţit de inimă ca temei al ordinii..................
 
2883. Un cogito expansiv la întâlnirea cu infinitatea lumii şi la temelia cunoaşterii finitudinii constitutive a ştiinţei.......
 
2904. Dialectica contrariilor şi unirea lor în Dumnezeu ........
 
2925. Cunoaşterea omului: antropologia lui Pascal............
 
2936. Concluzie ....................................... 297Bibliografie........................................ 297
PARTEA A CINCEA GÂNDIRI ORIENTALE
Prezentare, de J. Russ.................................. 301IX. FILOSOFIA INDIANĂ CLASICĂ, de F. Chenet......... 3031. Emergenţa principalelor sisteme, de la origini până în secolul al V-lea d.Hr.: divergenţe doctrinare şi comunitate de problematică2. Edificiul unu şi multiplu al celor şase mari „punctede vedere" ortodoxe ............................... 3073. Şcolile nonortodoxe ............................... 315Concluzie .........................................
 
330Bibliografie........................................
 
335X. GÂNDIREA SCOLASTICĂ ŞI NAŞTEREA SPIRITULUIMODERN ÎN CHINA, de A. Cheng....................
 
339Introducere ........................................
 
3391. Viziunea holistă a Hanilor (206 î.Hr. - 220 d.Hr.).......
 
3402. Gândirea secolelor al III-lea şi al IV-lea:„şcoala Misterului" şi „convorbiri pure" ...............
 
3423. Aventura budistă în China ..........................
 
3434. Amalgame budisto-daoiste (secolele III—IV)............
 
3445. Indianizarea budismului în China (secolele V-VI) .......
 
3456. Sinizarea budismului sub dinastia Tang(secolele VII-VIII)................................
 
3467. Şcoala Tiantai....................................
 
3468. Şcoala Huayan ...................................
 
3479. Budismul Chan...................................
 
34810. Reînnoirea confucianistă sub dinastia Song în ecolul al Xl-lea ..................................
 
34911. întoarcerea la fundamentul cosmologic ...............
 
35112. Gândirea Principiului
(li)
..........................
 
35213. Zhu Xi şi marea sinteză neoconfucianistă a secolului al XII-lea................................
 
35314. Revenirea la ineismul moral în neoconfucianismul dinastiei Ming în secolul al XVI-lea...................
 
355Bibliografie........................................
 
356CONCLUZIE GENERALĂ. Spre triumful raţiunii, de J. Russ ..
 
359
PREFAŢA
1. De la perioada medievală la raţiunea cuceritoare a lui Descartes
După volumul 1, consacrat gândirilor fondatoare ale culturii, acest al 2-lea volum ne conduce de la un Ev mediutumultuos la o nouă imagine a lumii, elaborată de Renaştere, şi la ideile creatoare ale modernităţii (Descartes şi sistemelecarteziene). Acest volum se referă, aşadar, la o vastă porţiune de istorie a ideilor şi a filosofiei, fiindcă se ocupă, în acelaşitimp, de reflecţia medievală şi de ceea ce numim în mod frecvent, astăzi, „perioada clasică" (secolul al XVII-lea).Structurarea în patru volume a ansamblului acestei istorii a filosofiei a avut ca rezultat regrupări ale marilor perioadeistorice şi culturale. Evident, lectura acestui al 2-lea volum nu poate fi separată de aceea a volumului 1: Părinţii Bisericiişi Sfântul Augustin sunt studiaţi într-un capitol din volumul 1, „Gândirea fondatoare creştină", gândirea din care se vainspira întreaga filosofie medievală ulterioară. Creştinismul edifică o nouă viziune a lumii şi clarifică, în mare parte, ideileEvului mediu.
 
2. Plotin şi misticismul medieval occidental 
De ce prezenţa, aici, a lui Plotin? Acest filosof grec (205-170), ale cărui lucrări au fost publicate de discipolul său Porfir,cu titlul de
 Eneade,
conciliază aspiraţiile sale mistice cu exigenţa de raţionalitate izvorâtă din gândirea greacă întemeiată pe puterea logosului. Ascensiunea spre
Unul 
 — Binele, această plenitudine absolută — desemnează un proces de purificare, proces care duce la extaz, unde discursul se converteşte în tăcere. Apelul lui Plotin, faţă de care omul modernmanifestă o anumită rezervă, cunoaşte, de-a lungul întregului Ev mediu şi al Renaşterii, o bogată posteritate: Ioan ScottusEriugena (810-870) nu ne ilustrează, oare, ideea de „procesiune", dispersând fiinţa lui Dumnezeu în imensitate?Procesiunea nu este un act etern prin care Dumnezeu dă naştere lumii? Astfel, categoria de procesiune dă formă gândiriifilosofice a Evului mediu. Eckhart (1260-1327), acest maestru al mişcării mistice renane, dezvoltă şi el teme de inspiraţieneoplatonică, pe care Ioan al XXII-lea le va condamna.Itinerariul spiritual pe care îl descriu
 Eneadele
îşi pune, de asemenea, în mod profund, pecetea pe gândirea Renaşterii. Nicolaus Cusanus (1401-1464), autorul lucrării
 Despre docta ignoranţă 
(1440), nu expli-citează, oare, teza Unităţiiabsolute ca izvor al diversităţii unificate? în ceea ce îl priveşte pe Marsilio Ficino (1433-1499), acest filosof şi umanistitalian care a organizat şcoala platonică sau neoplatonică florentină, el reînsufleţeşte, într-un climat de fast şi eleganţă,moravurile Greciei; iată că Florenţa ajunge să reînvie Atena. Pe plan filosofic, el dă o nouă viaţă neoplatonismului grec;influxul divin, avându-şi izvorul în Dumnezeu, este virtutea formatoare a realului, iar lumina desemnează un principiu almanifestării lui Dumnezeu în universul pe care ea îl desfăşoară: atâtea teme în mod vădit neoplatonice! De altfel, tocmaitextele originale ale lui Platon şi Plotin sunt acelea pe care Ficino vrea să le facă accesibile prin traduceri în limba latină.Prin urmare, cum ar putea fi scrisă o istorie a filosofiei Evului mediu şi a Renaşterii fără a se face referire la fundamenteleneoplatonice?
3. Ideile medievale şi inventarea lumii moderne
Ce este Evul mediu filosofic? O perioadă care, desigur, începe
 simbolic
în anul 529, când împăratul Justinian închideAcademia. Dar se poate fixa, de asemenea, o dată anterioară: Roma nu a fost cucerită, în 410, de Alaric I, regelevizigoţilor? Acest Ev mediu se va încheia în secolele al XV-lea şi al XVI-lea, când începe Renaşterea.Această o mie de ani de istorie a ideilor şi filosofiei, adeseori acoperită de noroiul ignoranţei, nu constituie deloc un timpmort pentru reflecţie. Dimpotrivă, mai ales în secolele al Xll-lea şi al XlII-lea, raţiunea îşi ia avânt şi opera dedesacralizare a naturii, premisă a ştiinţei, se constituie. Dacă secolul al Xll-lea este încă plin de simboluri, intelectualii şifilosofii fac deja ca balanţa să se încline spre
 ştiinţa raţională.
De altfel, secolul al XlII-lea corespunde cu epoca de aur ascolasticii şi cu o perioadă de inovaţii fundamentale în logică. Chiar şi în câmpul metodei experimentale, idei moderneîncep să se afirme cu putere: în timp ce Albert cel Mare (1193-1280), filosof german care a introdus în prelegerile saleideile anumitor neoplatonici, renovează ştiinţele naturale şi anunţă o raţionalitate ştiinţifică nouă, profesorii de la Oxford,de la Robert Grosseteste la Roger Bacon, ne conduc la originile ştiinţei raţionale ce se anunţă cu şcoala de la Oxford, carese ataşează de matematizarea posibilă a fizicii.Astfel, la sfârşitul Evului mediu, ideile de metodă experimentală, chiar de fizică matematică, tind să se precizeze: lumeaştiinţifică modernă se pregăteşte, ici şi colo, şi căile inedite ale ştiinţei se profilează.Ce se întâmplă cu gândirea islamică în timpul perioadei medievale? Ea se situează la punctul de întâlnire (tumultuos) amoştenirii greceşti cu teologia coranică, dar, de asemenea, cu tradiţia zoroastriană sau alchimistă. Tot în lumea arabă sedezvoltă, în aceleaşi secole, şi filosofia ebraică.Europa culturală, edificată în Evul mediu, datorează mult islamului şi lumii musulmane, de la care Occidentul a preluatnumeroase modele intelectuale fundamentale. în special, aristotelismul şi o mare parte a platonismului au tranzitat prinlumea arabă, în care gândirea europeană îşi regăseşte izvoarele sale.
4. Renaşterea: de la lumea închisă la universul infinit 
De la lumea închisă la universul infinit: celebra formulă a lui Alexandre Koyre exprimă explozia cosmosului medieval şio viziune nouă a universului. O revoluţie ştiinţifică şi filosofică transformă cadrele înseşi ale gândirii: cosmosuluiaristotelic, finit, calitativ, ierarhizat, i se substituie, în mod progresiv, un spaţiu geometric şi infinit. Dacă secolul al XVII-lea explicitează — cu Galilei şi Descartes — acest parcurs, Renaşterea secolelor al XV-lea şi al XVI-lea este aceea care pune pe deplin bazele (teoretice, epistemologice, spaţio-temporale) ale lumii moderne.După Nicolaus Cusanus — care vede, în 1440, în globul pământesc o stea aruncată într-un univers nelimitat şi care
descentralizează 
astfel în mod profund realul, lipsit de acum încolo de centru —, Copernic (un secol mai târziu) nimiceştegeocentrismul şi smulge Pământul din centrul lumii. Totuşi, Copernic profesează o cosmologie finitistă şi revine la ideeaunei lumi finite, cu toate că nesusceptibilă de a fi măsurată. Cu Giordano Bruno (1548-1600), călugărul-filosof pe careInchiziţia îl va da pradă flăcărilor rugului, se vor afirma infinitatea universului şi pluralitatea lumilor: de aici înainte,infinitul, accesibil intelectului, înregistrează o perfecţiune; astfel, cosmologia infinitistă îşi ia avântul, iar infinitateaspaţio-temporală va putea să însemne absenţa lui Dumnezeu. Ne aflăm la un moment decisiv al construcţiei lumiimoderne. Acesta corespunde unei veritabile
revoluţii intelectuale:
unei transformări a reprezentărilor şi a imaginii lumii.
5. Descartes şi raţionalitatea cuceritoare
în timp ce Galilei formulează, în 1623, în
 Balanţa fină (II Sagiattore),
ideea că natura este scrisă în limbajul matematiciişi că teoria precede faptul, Descartes făureşte o nouă imagine a raţiunii, cuceritoare, permi-ţându-ne să ne bucurăm fărăoprelişti de fructele pământului, în aşa fel încât să devenim „ca nişte stăpâni şi posesori ai naturii". Dacă temarevalorizării tehnicii este înscrisă în întreaga conştiinţă europeană a secolului al XVII-lea, şi dacă deja, în 1620, Bacon, în
 Novum Organum {Noua logică),
enunţă faimoasa formulă: „nu putem stăpâni natura decât supunându-ne ei", Descarteseste acela care face să apară ideea cuceririi naturii ca o paradigmă majoră şi ţinând de structura modernităţii.
 Ratio

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->