Deducere TVA Bonuri fiscale

Bonurile fiscale emise de casele de marcat electronice fiscale reprezinta documente justificative doar pentru completarea registrului de casa si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta aprovizionarii cu combustibil auto. Aceasta afirmatie are la baza prevederile articolului 1, alineatul 2 din O.M.F.P. nr. 1.714 din 14 noiembrie 2005 privind aplicarea prevederilor Hotararii Guvernului nr. 831/1997 publicat in M.Of. nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005. Acest ordin a fost modificat prin O.M.F.P. nr. 293 din 22 februarie 2006, publicat in M.Of. nr. 194 din 1 martie 2006. Asa cum rezulta din reglementarile mentionate, incepand cu data de 1 ianuarie 2006, bonurile fiscale se utilizeaza doar ca documente de inregistrare a platilor in Registrul de casa, fara a reprezenta documente justificative de inregistrare a cheltuililor in evidenta fiscala. De la aceasta regula fac exceptie urmatoarele documente : bonul fiscal emis la vanzarea carburantilor auto numai in situatia in care combustibilul respectiv este utilizat pentru desfasurarea activitatii economice autorizate; Conditii: bonul fiscal trebuie sa fie stampilat si sa aiba inscrise informatii referitoare la denumirea cumparatorului si numarul de inmatriculare al autovehiculului.

Atentie! Acest bon se poate utiliza si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta. bonul fiscal emis de taximetristii autorizati conform Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere;

Atentie! Acest bon nu se poate utiliza si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta. bonul fiscal emis de societatile bancare care accepta plata prin carduri bancare; Conditie: bonul fiscal trebuie sa fie insotit de documentul care atesta plata prin card bancar.

Atentie! Acest bon nu se poate utiliza si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta. bonul fiscal cu o valoare totala de pana la 100 lei inclusiv; Conditii: bonul fiscal trebuie sa fie stampilat si sa aiba inscrise informatii referitoare la denumirea cumparatorului si la codul unic de inregistrare al acestuia sau codul numeric, in cazul persoanelor fizice care desfasoara activitati independente.

Atentie! Acest bon nu se poate utiliza si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta. Documentele enumerate anterior reprezinta documente justificative de inregistrare a cheltuielilor de exploatare in evidenta contabila, indiferent de faptul ca aceasta se organizeaza in partida simpla sau in partida dubla.

Asa cum rezulta din art. 1 alin. (3), pentru bonuri fiscale cu o valoare mai mare de 100 lei, cumparatorii de bunuri sau beneficiarii prestarilor de servicii trebuie sa solicite furnizorilor si prestatorilor emiterea de facturi completate cu toate informatiile impuse de prevederile art. 155 alin. (5). Solicitarea este permisa de art. 155, alin. (7) prin care se face precizarea ca este scutita de emiterea facturilor desfasurarea urmatoarele activitati, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura: transportul persoanelor cu taximetre; transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor; livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului; livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin informatiile impuse de art. 155 alin. (5). In concluzie, pentru inregistrarea in evidenta contabila a cheltuielelor mai mari de 100 de lei nu este suficient bonul fiscal, fiind obligatorie si factura. Factura este necesara si pentru exercitarea dreptului de deducere a T.V.A. aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, indiferent de faptul ca valoarea acestora este sub sau peste 100 lei. Bonul fiscal este utilizat doar pentru exercitarea dreptului de deducere a carburantilor auto, indiferent de faptul ca valoarea acestora este sub sau peste 100 lei. In lipsa facturii, bonul fiscal cu o valoare de peste 100 de lei nu reprezinta document justificativ asa cum este definit prin art. 6, alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82 din 24 decembrie 1991, republicata, documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, le-au inregistrat in contabilitate, le-au vizat si aprobat. In acest sens, o reglementare care se refera in mod expres la documentele justificative este O.M.F.P. nr. 1.850 din 14 decembrie 2004 privind registrele si formularele financiar-contabile publicat in M.Of. nr. 23 bis din 7 ianuarie 2005. In acest act normativ, la anexa 1, pct. A, prin normele generale privind documentele justificative si financiar-contabile sunt enumerate elementele principale ale documentelor justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate. Aceste elemente sunt: denumirea documentului; denumirea si sediul firmei care intocmeste documentul; numarul documentului si data intocmirii acestuia; daca este cazul: mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul); continutul operatiunii economico-financiare; daca este cazul: baza legala a operatiunii; datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate; numele si prenumele, inclusiv semnaturile persoanelor care: raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare; au atributii de control financiar preventiv; aproba operatiunile respective; orice alte elemente necesare identificarii operatiunii efectuate. In situatia in care lipseste un astfel de element, documentul isi pierde calitatea de document justificativ.