Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
EDIFICAREA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE POSTRAZBOI RECE ASPECTE TEORETICO METODOLOGICE ȘI REPLIERI GEOSTRATEGICE

EDIFICAREA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE POSTRAZBOI RECE ASPECTE TEORETICO METODOLOGICE ȘI REPLIERI GEOSTRATEGICE

Ratings: (0)|Views: 59|Likes:
Published by ballossu

More info:

Published by: ballossu on Sep 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/02/2013

pdf

text

original

 
Teza de Doctor.
EDIFICAREA RELAIILOR INTERNAIONALE POSTRĂZBOI RECE:
Ț Ț
 ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE I REPLIERI
Ș
 GEOSTRATEGICE
CUPRINS
IntroducereCapitolul I. Statutul disciplinar al Relaţiilor Internaţionale$1 Statul ontologic şi epistemologic al ştiinţei relaţiilor internaţionale$2 Fundamentarea teoretică a Relaţiilor InternaţionaleCapitolul II. Formarea ordinii mondiale postrăzboi rece$1 Elaborarea conceptelor de ordine mondială şi sistem internaţional$2 Edificarea relaţiilor internaţionale după încheierea războiului receCapitolul III. Locul şi rolul statului naţional în relaţiile internaţionale globalizate$1 Categoria „interes naţional”$2 Republica Moldova în contextul relaţiilor internaţionale postbipolareCapitolul IV. Ascensiunea actorilor nestatali în relaţiile internaţionale contemporane$1 Consolidarea ponderii Corporaţiilor transnaţionale în relaţiile internaţionale de lasfîrşitul sec. XX şi începutul sec. XXI$2 Reactualizarea factorului confesional în relaţiile internaţionale postrăzboi receConcluzii şi recomandăriReferinţe bibliografice
1
 
CAPITOLUL II. CONSTITUIREA ŞI CONSOLIDAREA ŞTIINŢEI RELAŢILOR INTERNAŢIONALE: DE LA DISCURS LA METADOMENIU
Analiza procesului complex şi în acelaşi timp anevoios de fundamentare şi afirmare alştiinţei relaţiiloe internaţionale abordaîn calitate de domeniu de cercetare, disciplinăacademică şi construcţie teoretică în toată diversitatea lor îşi găseşte reflectare în acest capitol. În primul paragraf se întreprind o succintă trecere în revistă a preistoriei domeniului, sînt supuseanalizei unele probleme de filosofie a Relaţiilor Internaţionale, este determinat locul Relaţiilor Internaţionale în cadrul ştiinţelor sociale prin examinarea celor trei demersuri disciplinare şi sîntcercetate criteriile de definire şi totodată de demarcare ale obiectului de studiu, urmărindu-seidentificarea statutului disciplinar al ecestei ştiinţe sau, utilizînd teza lui J.Farr, „schimbareagraduală a discursului contra disciplinei/domeniului”.Fundamentarea teoretică a Relaţiilor Internaţionale, acest proces de înaltă încărcăturăştiinţifică se regăseşte în paragraful al doilea, fiind elucidat cu precădere prin analiza de conţinuta „marilor dezbateri” în domeniu. Însă cercetările debutează cu determinarea locului şisemnificaţiei teoriei în ştiinţa relaţiilor internaţioanale şi sînt finalizate cu definirea conţinutuluişi poziţionării elaborărilor teoretice din perioada postrăzboi rece, obiectivul de bază alinvestigaţiei fiind stabilirea caracterului teoriei relaţiilor internaţionale în aspect conceptual.II.1 STATUTUL ONTOLOGIC ŞI EPISTEMOLOGIC AL ŞTIIEI RELAŢIILOR INTERNAŢIONALEŞtiinţa se dovedeşte a fi prin conţinutul şi esenţa ei un fenomen complex şi o construcţiedinamică atît sub aspectul cunoştinţelor pe care le include, cît şi al activităţii de cercetareîndreptate spre producerea lor. Procesul de evaluare epistemologică a cunoştinţelor şi a activităţiivalorificate în ştiinţă denotă deseori existenţa opoziţiei şi incomparabilităţii cu formele caregenetic le-au precedat, acansîndu-se pe prim plan astfel problema proprietăţilor ontologice aleştiinţei, adică a integrităţii şi omogenităţii ei interne. Din punctul de vedere al cunoştinţelor careo formează, ştiinţa nu se prezintă ca o integritate omogenă sub două aspecte: include teorii dealternativă, însă această incompatibilitate de conţinut nu este esenţială pentru analiză din cauzacă poate fi depăşită prin sinteza lor; prezintă în sine un conglomerat de cunoştinţe ştiinţifice şineştiinţifice, conţinînd în calitate de parte integrantă propria istorie, aceasta cuprinde idei dealternativă nu numai prin conţinut, ci şi gnoseologic. În acest sens, incompatibilitatea dintrecunoştinţele „ntiinţifice precedenteşi cunoştinţele „ştiinţifice ulterioaredevine
2
 
fundamentală, susţine V.Iliin, din cauza că „vizează nu programe diverse de investigaţie alefenomenelor din cadrul ştiinţei, ci diferite standarde cognitiv-teoretice de analiză, multe dintrecare deseori sînt tratate ca ceva extern sau de aparenţă, chiar pentru ştiinţă” [1]. Aceastăincompatibilitate fundamentală se referă la diversitatea strategiilor de cercetare şi criteriilor determinante ale conţinutului noţiunii de ştiinţă, a idealului ştiinţific şi caracterului ştiinţific, eacreează dificultăţi enorme în abordarea ştiinţei ca pe o antinomie unitară. Incompatibilitateagnoseologică a anumitor tipuri de cunoştinţe nu poate fi depăşită prin falsificarea cunoştinţelor neştiinţifice, din cauza că într-o asemenea abordare ştiinţa s-ar reduce şi s-ar asocia numai cusegmentul ei „corect”, ci prin elaborarea unor standarde de raţionalitate. Însă standarde nu sîntformatoare de atitudine critică, în manieră popperiană, ci fundamentează „reguli orientate spreadevărul activităţii raţionale de cercetare”, reguli care au la bază două „valori esenţiale – obţinerea adevărului şi fundamentarea necesară[2]. Anume aceste valori, în accepţiacercetătorului rus, asigură procurarea cunoştinţelor ştiiifice şi permit de a defini particularităţile sensului „caracterului ştiinţifical activităţii de cercetare şi cunoştinţeloobţinute, ele imprimă ştiinţei cadrul unei „întreprinderi cognitive”, care nu este altceva decît unfenomen „autoidentic”: conţinutul ştiinţei este tratat în baza „liniei conceptuale” a unitarismuluignoseologic din teoria cunoaşterii, care presupune unitatea geneti(a ştiinţei) în planepistemologic şi interdisciplinaritate sub aspect metodologic.Incompatibilitatea abordată, dar şi alte aspecte ale ştiinţei ca sferă de producţie spirituală,face obiect de cercetare al unor epistemologii ale ştiinţei postneclasice. Conform lui S.Toulmin,ştiinţa este „o întreprindere intelectuală” şi „un institut profesional”, care în dezvoltarea sa produce subsisteme relativ autonome ale unui sistem complex, fiind alcătuită din mai multedomenii ale cunoştinţelor aflate în interconexiune, dar care totodată dispun de independenţărelativă. Cunoaşterea ştiinţifieste un proces de supravieţuire a noţiunilor în mediul lor intelectual de existenţă, fiecare inovaţie fiind de fapt o „microrevoluţie”: evoluţia ştiinţei nu estealtceva o activitate intelectuală de înlocuire a microrevoluţiilor. Conform lui T.Kuhn, ştiinţa esteun „fenomen socio-cultural” care cuprinde toate sferele vieţii sociale şi conţine elementeexplicative, valorice, disciplinare şi de altă natură, progresul ei fiind asigurat de paradigma nouă.Alegerea paradigmei noi şi abandonarea celei vechi, acest proces fiind o „revoluţie”, estedeterminată mai curînd de condiţia ca să ofere speranţe mai mari pentru a putea mai bine facefaţă anomaliilor majore şi fenomenelor inexplicabile, deoarece nu se poate şti dacă este înmăsură să explice mai mult decît cea precedentă. Fiind o realitate ştiinţifică ce cuprinde opiniiconceptual-teoretice, instrumental-metodologice, ontologice şi epistemologice comune uneiasociaţii ştiinţifice, pe care le consideră într-un interval de timp ca bază pentru activitate şiîndeplinind funcţiile de prohibiţie a conceptelor, metodelor şi problemelor care nu se acordă cu
3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->