I.

Noiuni introductive

MASAJUL MEDICAL cuprinde doua noiuni: masajul regional si masajul zonal. Masajul regional + masajul zonal = masajul terapeutic sau medical.

Masajul regional reprezint masajul regiunii in care este inclusa si zona de tratat; pe regiunea respectiva vom executa un masaj compus din neteziri, frmntri si bateri pentru stimularea circulaiei pe ntreaga regiune. Masajul zonal este masajul concentrat asupra articulaiilor (elementelor periarticulare), tendoanelor, ligamentelor, periostului; este compus din neteziri, geluiri, friciuni, vibraii.

II. Masajul segmentar

MASAJUL SPATELUI Masajul spatelui cuprinde regiunea dorsala (toracala), regiunea lombara si regiunea sacro-fesiera. Coloana vertebrala: - cervicala C: 7 vertebre C1 C7; - toracala sau dorsala: 12 vertebre T1 T12 sau D1 D12; - lombara: 5 vertebre, cele mai mari: L1 L5; - sacrala: 5 vertebre sudate care formeaz osul sacru notat de obicei S1; - coccigiana: 4 sau 5 vertebre sudate.
1

Masajul regiunii dorsale Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele C7 si T1 si inferior de linia care trece printre T12 si L1. Se executa mai nti un masaj regional, care depete liniile de delimitare a regiunii dorsale, iar in cadrul masajului zonal ne concentram cu geluiri, friciuni si vibraii asupra articulaiilor intervertebrale, capsulei articulare si asupra ligamentelor de prindere a muchilor paravertebrali. Prelucrm de asemenea muchiile omoplatului si inseriile diverilor muchi eventual afectai. Masajul regiunii lombare Regiunea este delimitata superior de linia care trece printre vertebrele T12 si L1 si inferior de linia care trece printre vertebrele L5 si S1. In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana vertebrala lombara, asupra articulaiei dintre L5 si S1 si asupra crestelor iliace lombare. In caz de discopatii sau alte afeciuni ale coloanei lombare, cnd apar contracturi ale musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale. Masajul regiunii fesiere Regiunea este delimitata superior de creasta iliaca corespondenta si inferior de plica fesiera. Pacientul este poziionat cu fata in jos (decubit ventral). Netezirea regiunii: aezm minile mn peste mn cu partea cubitala lateral de articulaia soldului; mbrcm cu palmele regiunea fesiera, deschidem in evantai o mana ajungnd superior pana la creasta iliaca superioara iar cealalt inferior pn la nivelul plicii fesiere; refacem traseul iniial pn cnd reajungem la poziia de nceput. Prelucram regiunea prin neteziri, frmntri si batere sub toate formele; geluiri si friciuni vom face printre fibrele muchilor fesieri, superior pe creasta iliaca, inferior la nivelul plicii fesiere iar lateral la nivelul articulaiei si al trohanterului. De obicei masajul regiunii fesiere se face in caz de atrofii ale muchilor fesieri sau in afeciuni ale articulaiei soldului (v. coxartroza, de ex.).

MASAJUL MEDICAL IN AFECIUNILE COLOANEI VERTEBRALE Scolioza = deviaie a coloanei vertebrale in plan frontal; - in C sau in S (simpla sau dubla); - se executa in curbura interna a scoliozei un masaj sedativ (- manevre sedative asupra musculaturii paravertebrale contractate) iar in interiorul curburii
2

executam manevre excitante care sa tonifice musculatura paravertebrala ntinsa, in felul acesta producndu-se o echilibrare a regiunii. Pentru rezultatele cele mai bune masajul se va asocia in mod obligatoriu cu gimnastica medicala. Cifoza = cocoaa; - in unghiul cifotic maxim vom executa manevre sedative, iar deasupra si dedesubtul acestei zone vom executa manevre excitante care sa foreze coloana si musculatura sa se echilibreze. Masajul trebuie combinat cu gimnastica medicala. Spondilita Se face un masaj sedativ asupra musculaturii spatelui, in special asupra muchilor paravertebrali si un masaj zonal uor asupra articulaiilor intervertebrale, combinat cu gimnastic respiratorie pentru a prentmpina prinderea articulaiilor dintre coloana si coaste si a celor dintre coaste si stern, care ar putea duce mai trziu la probleme respiratorii destul de grave. Discopatiile - sunt afeciuni ale discurilor intervertebrale (uzuri, degenerri); - produc dureri locale si contracturi ale musculaturii paravertebrale locale; - se ntlnesc cel mai frecvent la nivel lombar si cervical. Se executa manevre sedative (de relaxare) asupra musculaturii paravertebrale si se face un masaj zonal asupra articulaiilor intervertebrale si asupra discurilor, masaj care va produce o cretere de metabolism locala cu fenomen de regenerare. Trebuie sa se fac apoi, in mod regulat, un masaj de ntreinere. Hernia de disc - cel mai frecvent se ntlnete tot in regiunea lombara; - apare o iritaie cu dureri puternice att locale cat si cu iradieri in lungul nervului afectat sciatic; - in faza acuta, cnd sunt dureri violente, masajul este contraindicat; recomandarea principala; repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna sub abdomen, fie in decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi. Masajul se va ncepe in faza subacuta: sedativ asupra regiunii lombare si sacrofesiere, si un masaj sedativ sau excitant dup caz asupra membrelor inferioare.

MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR Membrul inferior se descompune in: - regiunea coapsei: de la genunchi la articulaia soldului; - regiunea gambei: de la articulaia gleznei la articulaia genunchiului; - piciorul propriu-zis: de la glezn n jos; Tot aici este cuprinsa si articulaia coxofemurala (oldul). Masajul articulaiei oldului La nceput pacientul va sta cu fata in jos si facem un masaj regional asupra regiunii fesiere si a coapsei, dup care executam un masaj zonal geluiri, friciuni, vibraii la nivelul plicii fesiere si lateral, la nivelul articulaiei si al trohanterului. Gimnastica: contracii izometrice ale musculaturii fesiere. Invitam pacientul sa se ntoarc cu fata in sus si ncepem cu un masaj regional al coapsei; poziionm membrul inferior in dubl flexie si facem un masaj zonal asupra articulaiei, la nivelul plicii inghinale, la nivelul trohanterului si lateral de articulaie. ncheiem cu gimnastica (micri) pentru articulaia oldului: flexia coapsei pe bazin, bicicleta, micri de lateralitate etc. Afeciunile cele mai frecvente ale articulaiei oldului: coxartroza si subluxaia de old se combina obligatoriu cu gimnastica medicala. Masajul articulaiei genunchiului Poziia iniiala a pacientului: in decubit ventral; - facem mai nti un masaj regional al gambei si coapsei, dup care plasam o mana sub glezna pacientului, ridicam uor gamba flectnd genunchiul si facem neteziri (cu partea cubitala a minii), geluiri, friciuni si vibraii la nivelul plicii genunchiului; Ca gimnastic avem flexia i extensia genunchiului (a gambei pe coaps). Invitam pacientul sa se ntoarc cu fata in sus: - facem nti un masaj regional al gambei si coapsei; - poziionm membrul inferior in duble flexie si executam masajul zonal asupra articulaiei genunchiului; - netezirea: plasam degetele 1, 2, 3 si indexul la nivelul plicii genunchiului (sub articulaia genunchiului) iar policele de o parte si de alta a tendonului muchiului cvadriceps, deasupra sau in faa rotulei; alunecm apoi cu policele netezind pe sub rotul pn la spaiul articular, coborm apoi cu policele pe prile laterale ale articulaiei spre plica genunchiului; refacem traseul n sens invers pn la rotul, coborm pe sub rotul, apoi pe lng tendonul rotulian pn pe tibie. - facem apoi geluiri, friciuni, vibraii pe aceleai trasee, prelucrnd spaiul articular. Cele mai frecvente afeciuni (de obicei la sportivi dar nu numai): de natur traumatic - entorse, afeciuni ale meniscului, gonartroz etc.
4

ncheiem cu gimnastic pentru articulaia genunchiului i pentru tonifierea muchiului cvadriceps; de altfel i n masajul regional trebuie s insistm pe tonifierea lui (prin frmntri contratimp, bateri etc.). Masajul articulaiei gleznei Pacientul va sta la nceput cu faa n jos i vom face un masaj regional asupra gambei i un masaj zonal la nivelul tendonului lui Ahile i la nivelul calcaneului. Invitm pacientul s se ntoarc cu faa n sus i facem un masaj regional asupra gambei i piciorului, apoi un masaj zonal asupra articulaiei gleznei i asupra tendonului care trece peste articulaia gleznei. Netezirea: se realizeaz intre police si index in jurul maleolelor, iar geluirea, friciunea, vibraia n jurul maleolelor, transversal, de-a lungul liniei articulare i printre tendoanele muchilor flexori ai degetelor. Gimnastic: - flexia i extensia piciorului; - flexia i extensia articulaiei piciorului; - micri de lateralitate i de circumducie. Afeciunile cel mai des ntlnite: recuperarea dup entors, artroza gleznei, redori dup fracturi. Masajul medical la nivelul piciorului - se face n caz de platfus, fractur sau dup fracturi, artroze la nivelul tarsului etc.

MASAJUL REGIUNII CERVICALE n caz de spondiloz vom insista cu geluiri, friciuni, vibraii pe tot traseul coloanei cervicale, vom decontracta musculatura contractat i vom face o uoar gimnastic la nivelul coloanei cervicale. n caz de nevralgii Arnold vom insista cu geluiri i friciuni n jurul gurilor nervului Arnold i pe linia nucal; n nevralgii cervico-brahiale vom face un masaj de-a lungul traseului dureros, inclusiv la nivelul braului. n contracturi musculare insistm pe zona de contractur. Gimnastica gtului: - flexie - extensie; - lateral dreapta lateral stnga; - micri de rotaie; - micri de circumducie. Patologii: diverse. In caz de torticolis: facem un masaj sedativ asupra regiunii contractate (muchiul trapez) si un masaj tonifiant pe musculatura antagonista
5

sntoas, ncercnd o reechilibrare a situaiei; daca situaia e mai grava ncercam o metoda de suprasolicitare a muchiului trapez contractat prin micri cu rezistenta, apoi masaj de relaxare al ntregii regiuni. MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior cuprinde: - regiunea braului: de la umr la cot; - regiunea antebraului: de la cot la articulaia pumnului; - regiunea minii: de la articulaia pumnului n jos. Masajul articulaiei scapulo-humerale = masajul umrului. La masajul regional vom face masajul muchiului deltoid (treimea superioar a braului), anterior vom prelucra muchiul pectoral si posterior jumtate din regiunea cervicala (muchiul trapez si muchii care se insera pe omoplat). Netezirile: - poziionm minile mana peste mana la nivelul vrfului deltoid; (muchiul deltoid are doua fascicule: unul anterior si altul posterior, care converg spre bra si formeaz un unghi ca litera V = vrful deltoidian); mbrcm cu palmele deltoidul pana la nivelul articulaiei umrului, apoi o palma mbrac anterior muchiul pectoral, iar cealalt, posterior, omoplatul. Minile refac apoi acelai traseu in sens invers, pn ajungem la poziia iniial. - a doua netezire: netezim intre index si police separat cele doua fascicule ale deltoidului, de la vrful acestuia pana la umr; - netezirea pe muchiul trapez, de la umr spre regiunea cervicala; - cu doua degete, pe sub clavicula, de la acromion la manubriul sternal (de la umr la stern). Frmntri: frmntm cele doua fascicule ale muchiului deltoid, musculatura de pe omoplat, muchiul trapez si muchiul pectoral. Bateri: uoare, cu si nuiele pe muchi. Trecem la masajul zonal: netezim spaiul articular cu partea cubital a minilor, de la acromion in jos, spre linia axilei. Tot pe acest traseu executm geluiri, friciuni, vibraii. Mai rar: o friciune uoara cu policele in axila (in caz de luxaie in special). Masajul articulaiei umrului: cel mai complex; articulaia umrului are toate gradele de mobilitate. Micri: - flexia anterioara (anteducie 180 ); - extensia posterioara a braului (retroducie); - deprtarea braului de corp, lateral in sus la 180 (abducie); - apropierea braului de corp (adducie);
0 0

- micri de rotaie interna si externa (cu cotul ndoit in interiorul articulaiei); - micri largi, n cerc, de circumducie; - micri combinate: ducerea minii sus la cap, la spate etc. Afeciuni mai des ntlnite: - PSH (periartrita scapulo-hunerala) de origine reumatica sau traumatica; - dup entorse sau luxaii; - rar: artroze, de obicei dup PSH, probleme ligamentare etc; - diverse afeciuni ale muchilor (ntinderi) etc. Masajul articulaiei cotului Facem mai nti un masaj regional care sa cuprind antebraul si braul, apoi un masaj zonal asupra articulaiei cotului, punem mna pacientului in old, indexul de la ambele mini l poziionm la plica cotului, iar policele deasupra articulaiei, pe bra, de o parte i de alta a tendonului tricepsului; alunecm cu policele pn la nivelul articulaiei (pn ntre cei doi epicondili), coborm n lateral spre plica cotului pe linia articulara, refacem traseul in sens invers pn ajungem pe articulaie intre cei doi epicondili, dup care alunecm pe antebra. Pe acelai traseu executm i geluiri, geluiri, vibraii si la nivelul plicii cotului, fr presiune prea mare. Gimnastica: - flexia si extensia cotului (cotul = prghie de gradul II, gen balama). Afeciuni: entorse, tratament postentors, luxaie, artroza cotului, redori dup fracturi sau de alte origini (tieri etc.). Masajul articulaiei pumnului Vom face nti masajul regional al antebraului si al minii, dup care facem masajul zonal al articulaiei pumnului netezind articulaiile astfel: - indexul de la ambele mini pe fata articulaiei si policele posterior pe linia articulara; mai nti alunecm cu policele spre prile laterale, indexul rmnnd fix, iar apoi cu indexul nspre prile laterale, policele rmnnd fix. Prelucrm apoi prin geluiri, friciuni, vibraii spaiul articular, iar in cadrul masajul regional sau zonal prelucram si tendoanele extensorilor degetelor care traverseaz articulaia. ncheiem cu micri gimnastica: flexia si extensia pumnului, micri de lateralitate, micri de pronaie si supinaie, circumducie. Afeciuni: - tratament dup entorsa pumnului; - artroza pumnului; - redori dup fracturi. Masajul minii Putem insista in caz de retracie a tendoanelor flexorilor degetelor (boala Dupuytraine); insistam cu masajul zonal: geluiri, friciuni si vibraii pentru elasticizarea
7

tendoanelor. Se mai face in caz de artroza a minii, a oaselor carpului, in redori dupa fracturi, pareze. Se insista mult cu gimnastica; se fac micri de nchidere si deschidere a pumnului, flexia si extensia degetelor si a palmei; abducia si adducia degetelor pentru coordonare (ducem policele pana se ntlnete cu pulpa fiecrui deget in parte), incheiat descheiat singuri la nasturi; in caz de redori: gimnastica in bai cldue; gimnastica cu minile in tarate nmuiate in apa calda. MASAJUL FEEI I AL FRUNII In caz de pareze faciale vom face un masaj selectiv (pe musculatura flasca tonifiere; pe musculatura normala masaj de relaxare). Insistam in mod deosebit pe gimnastica; nchiderea si deschiderea ochilor; nchiderea si deschiderea ochilor si a gurii concomitent; ridicarea si ncruntarea sprncenelor; mandibula dus nainte si napoi; lateral dreapta lateral stnga; vom insista spre partea afectata pentru a tonifia zona cu musculatura flasc; se vor face si micri cu opoziie; se umfla muchii obrazului; gimnastica mimicii in oglinda se strmb pentru reechilibrare); cnd pacientul poate sa fluiere singur: cazul este aproape rezolvat. Cu ct tratamentul este nceput mai repede, cu att rezultatele sunt mai bune si mai rapide; lsata: se produce asimetrie a feei etc. In caz de recuperare dup fractur de mandibul gimnastica se va face unilateral tot ctre partea afectata. MASAJUL CAPULUI Masajul capului se face in scopul de a activa circulaia la acest nivel si pentru activarea unor mecanisme reflexe. Se mai face intr-o anumit formul n tratamentul migrenelor rebele (reflexoterapie; masaj terapeutic al regiunii cervicale; masaj terapeutic al capului, al feei i al frunii). MASAJUL GTULUI (ANTERIOR) Pacientul poate sta fie culcat pe spate fie in ezut pe un scaun Terapeutul se poate poziiona la capul pacientului daca acesta este culcat pe spate sau in fata acestuia atunci cnd este aezat pe scaun. Avem doua neteziri:
8

- cu partea cubitala a minii, de sub mandibula pana la nivelul claviculelor, simetric pe ambele pri ale gtului anterior; - netezim cei doi muchi SCM intre index si police de la occipital manubriul sternal (in masajul cosmetic netezirile se fac in sens invers); se vor executa frmntri uoare asupra muchiului SCM cu atenie in zona carotidei; In caz de torticolis: frmntarea contratimp se va executa selectiv, unilateral. Geluirea si friciunea le vom executa pe clavicule si pe mandibula dar si pe occipital. Vibraia se poate realiza pe toata suprafaa, in funcie de scopul urmrit. Baterea: numai sub forma de ciupituri. Micri de lateralitate, de rotaie; cnd e muchiul afectat: flexii unilaterale; daca nu trece in acest fel: aplicam tehnica suprasolicitrii pe partea muchiului contractat. Putem mobiliza stnga-dreapta inelele esofagului prinzndu-le intre index si police. Micri active: torticolis rebel gimnastica cu rezisten pentru suprasolicitarea, apoi pentru relaxarea muchiului contractat.

III. REUMATOLOGIE
Reumatologia se ocupa cu studiul bolilor reumatice. Bolile reumatice pot fi clasificate in funcie de factorii etiologici, patogeni sau morfologici. Putem avea: - reumatisme articulare; - reumatisme abarticulare (extraarticulare): nu prind articulaiile, ci esuturile moi; de ex: bursite, fascite, miozite, nevralgii si nefrite, periartrite, tenosinovite, tendinite etc. De reinut ca reumatismul este o boal a esutului conjunctiv (esut de susinere); este caracterizata prin apariia unor noduli numii Aschoff Talalaev mai ales la nivelul inseriilor tendinoase si pe periost. Grupa reumatismelor articulare Reumatismele articulare pot fi de dou feluri: 1). reumatisme inflamatorii; 2). reumatisme degenerative.

Reumatismul poliarticular acut (febra reumatic sau reumatismul Socolski Buyot) - este de natura infecioas (dat de infecii cu streptococul betahemolitic din grupa A; poate debuta in urma unor faringo - amigdalite streptococice sau scarlatina, la 1-4 sptmni); - se manifesta la persoane cu vrsta intre 3-27 de ani; intre 3 12 ani poate avea si prindere cardiaca (trebuie tratat din timp cci altfel se poate rmne cu o cardita reumatica; 6-12 ani este perioada critic). - sunt cuprinse de obicei articulaiile mari: genunchi, glezn, cot, pumn, sold, intro succesiune relativ rapid; poliartrita ce dureaz in general 2-3 sptmni si nu las semne articulare; in perioada afectrii, articulaiile se tumefiaz, devin calde, roii si dureroase (principiul: rubor calor tumor - dolor), mai ales la mobilizarea activa; pot aprea si palpitaii. - in momentul apariiei acestor manifestri, in snge apar anticorpi specifici (streptolizina) mpotriva acestor antigene streptococice (in laborator ii determinam prin titrul Aslow; daca in mod normal este sub 200, acum creste peste 333). Examene de laborator: pentru diagnostic precis: - VSH: creste cu mult peste 25-30 mm/h; - Creste proteina C reactiv; - numrul de leucocite creste cu mult peste 15.000 20.000 pe mm3;
10

Aslow crete peste 333; fibrinogenul creste de asemenea; la examenul de urina apar proteine (sau) albumine in urina= proteinurie (albuminurie); se asociaz cu hematurie microscopica. Cu tratament se poate vindeca in totalitate. Daca nu apar complicaii dureaz 2-4 sptmni; daca apare si cardita - poate dura 2-3 luni. Tratamentul antibiotic cu penicilina G (1600 uniti/zi) sau cu eritromicina (copii: 40mg/kg corp/zi; aduli: si 1 g/kg corp/zi); tratamentul trebuie sa dureze timp de aprox. 10 zile; la nevoie se poate repeta; se va face apoi profilaxie cu Moldamin (1.200.000 uniti/1 - 2 sau 3 sptmni, in funcie de cat de virulent a fost reumatismul). Tratamentul fizioterapic: creterea factorilor imunitari; regim igieno-dietetic, micare-sport moderat; consum sporit de miere; tinctura de propolis in diverse proporii; cura cu polen-lptior de matc, cura cu oet de mere si miere, cura balneara; la copii trebuie combtut rahitismul (bai de soare; cldura).
-

Poliartrita reumatoid (p.r.) sau poliartrita cronica evolutiva (p.c.e.) sau poliartrita cronica primara (p.c.p) este o boala generala a esutului conjunctiv; - apare de obicei la femei si are incidenta maxima la 45-50 ani; - are caracter inflamator, progresiv si simetric; articulaiile sunt prinse simetric: cot stng-drept; mana stnga-dreapta etc); - cauza apariiei: imunitate sczuta; factori favorizani: frig, oboseala; - pe lng articulaii, creeaz leziuni si in organe si esuturi; primele leziuni apar la nivelul sinovialei si apoi la nivelul cartilagiilor (la epifiza: capul osului) si in final se instaleaz anchiloza fibroasa; muchii ncep sa se atrofieze de timpuriu; in esutul interstiial apar numeroi noduli; pielea devine atrofic, strvezie; tegumentul se subiaz, devine lucios, se usuc si se descuameaz; de asemenea, apar leziuni nervoase (in special in coarnele anterioare ale mduvei spinrii); apere o demielinizare; - la ochi : pot aprea irido-ciclite; - boala ncepe insidios; se altereaz starea generala, apatie, oboseala, discreta pierdere in greutate; apar dureri la nivelul articulaiilor mici, cel mai frecvent degetele mijlocii la ambele mini, cu redoare dimineaa; se poate si la mini si la picioare, boala manifestndu-se simetric; - durerile pot fi prezente luni-ani, fr tumefierea articulaiilor sau pot aprea/disprea pana se permanentizeaz; pot exista si cazuri explozive; - cnd apar tumefaciile: au caracter permanent, chiar progresiv; uor, ncep sa fie prinse si articulaiile mijlocii; degetele se subiaz si apare degetul in fus.
11

Prinderea articulaiilor: centripeta, de la articulaiile distale spre centuri (de la exterior spre interior). Boala evolueaz in patru stadii: 1. apar tumefierile articulare, dureri spontane la micare; uneori si degetul in fus; sunt prinse articulaiile mici si mijlocii; stare generala de inapetena si pierdere ponderata; 2. ncep sa se limiteze micrile in articulaii; apare atrofia musculara; apare osteoporoza; pot fi prinse si articulaiile sterno-claviculare si temporomandibulare; 3. articulaiile ncep sa se deformeze; apar subluxaii; apare anchiloza fibroasa si o atrofie musculara mare; 4. procesul de anchiloza fibroasa si osoasa se definitiveaz; fixarea degetelor si genunchilor in poziii vicioasa; - stadiu terminal. Examenul de laborator: - la nceput nu este concludent; - VSH-ul creste la 80-100 ml/h; - apare o uoara anemie la hemograma; - la electroforeza proteinelor serice; arata un nr. sczut de albumine, iar alfa- si beta-globulinele sunt crescute; - testele de aglutinare: testul Valer Rozen si Latex: pozitiv, mai trziu; exista si microteste pentru evidenierea factorilor reumatoizi (de obicei este vorba de imunoglobuline: M, G si A); - stabilirea diagnosticului: in final tot pe semiologie (prinderea articulaiilor mici; redoarea articulaiilor dimineaa; sensibilitate crescuta/durere la mobilizare; tumefierea prilor moi si a articulaiilor; prinderea articulaiilor simetric; semne de osteoporoza; testul reumatic cu imunoglobulinele A, M, G). Tratament : nu prea exista. Tratament fizioterapic: La orice bnuiala fizioterapeutul trebuie sa nceap tratamentul, pentru a nu se ajunge in faza in care nu se mai poate face nimic. Pe toate cile vom ntri factorii imunitari; regim de viata, regim alimentar, echilibru munca-odihna; apifitoterapie; consum sporit de miere, propolis, lptior de matca, polen (primvara-toamna); cura cu oet de miere si mere; gimnastica moderata; uor masaj de ntreinere; cura balneara (ape srate); tratament cu nepturi de albine. Spondilita anchilozanta - mai este numita si: spondilartrita anchilozanta; boala Behterev; - este o boala a brbatului tnr: 20-30 ani; - are ca substrat o inflamaie evolutiva si progresiva a articulaiilor coloanei vertebrale, cu tendina de a anchiloza;
12

- cauzele apariiei nu sunt cunoscute; implicit; nu exista tratament medicamentos; - debuteaz cu dureri sacro-iliace; pot fi confundate cu tabloul clinic de sciatica; iradierea este de natura osoasa; - primele articulaii prinse: articulaiile sacro-iliace: apare o sinovita; uor se extinde la coloana vertebrala pana o cuprinde toata si in final prinde si centurile (bazin si umeri); apare o rigiditate vertebrala; flexia anterioara se limiteaz; lordoza lombara ncepe sa dispar; cu cat evolueaz : devine cifoza; - ncepe sa apar o paloare tegumentara, o uoara scdere in greutate, o uoara subfebrilitate; treptat se instaleaz o redoare a coloanei vertebrale pana la cap si ncep sa se modifice curburile coloanei vertebrale; - fenomenul clinic dominant: durerea care cuprinde ntreaga coloana; la nceput apar contracturi pe musculatura paravertebrala si muchiul trapez; atrofii; de cele mai multe ori coloana se cifozeaz sau se poate rigidiza si in poziie rectilinie; in 10% din cazuri apare si irido-cicleita; in final sunt prinse si centurile scapulara si pelvica; - intr-un numr variabil de ani coloana se anchilozeaz complet; mersul: devine legnat; sunt prinse si articulaiile coastelor, care dau probleme respiratorii. Examenul radiologic: - sacroileita bilaterala; - procese de calcifiere a ligamentelor interspinoase si latero-laterale (aa-numita coloan de bambus); - examenul de laborator: neconcludent; - semne: dureri si rigiditate lombara care persista mai mult de trei luni; - semne de iritaie la ochi. Tratamentul fizioterapic: - creterea factorilor imunitari ntreinere si ntrire a organismului din punct de vedere imunitar; - apifitoterapie (lptior de matc, miere, tinctura de propolis 20 picturi pe zi, polen o linguria dup sau in timpul mesei; si nepturi albine); - regim de viata echilibrat; - cura balneara; o data pe an (Sovata, Mangalia, Techirghiol; uneori si Felix); - masaj de ntreinere a coloanei si musculaturii; in special regiunea lombara si CDL medical; - micare moderata si constanta; - gimnastica respiratorie pe o perioada nelimitata; - raport echilibrat: munca-odihna. In etapa de manifestare evidenta a bolii: gimnastica medicala; gimnastica de ntreinere; gimnastica respiratorie. Cnd apar deja anchilozele: putem tine boala in fru, dar nu putem scpa de ea. Masajul se va face iniial sedativ, pe contracturi; cnd apare ulterior atrofia musculara: masaj de tonifiere. Daca boala ajunge in stadiul final: o putem doar ameliora, dar nu o putem ndeprta; doar ncurajare si ntreinere.

13

AFECIUNI ALE COLOANEI VERTEBRALE (recapitulare si completare) Scolioza Scolioza este o boala evolutiva caracterizata prin una sau mai multe curburi (C sau S) laterale ale coloanei vertebrale, vizibile in plan frontal, uneori nsoite de rotaia vertebrelor, cu tendina de compensare superioara si inferioara (- curburile), dar fara o reducere completa a acestora. Scoliozele au rsunet asupra morfologiei trunchiului. Ele pot fi: - posturale (stm strmb); - de compensare (in cazul unei subluxatii de sold, de exemplu); - inflamatorii (TBC, osteomielit, miozit, sifilis); - cauzate de o lombosciatica; - putem avea deviaii chiar de natura isterica. Cea mai frecventa: scolioza idiopatica, cand avem o anomalie de tip muscular, putnd provoca paralizii de diverse grade, cu caracter tranzitoriu sau definitiv; poate cuprinde mai muli sau mai putini muchi; Cel mai grav: cnd apar in perioada de cretere, dup poliomielita sau meningoencefalita; factorii agravani: reumatismul. La prepubertate pot aprea si din cauza unor tulburri de cretere, mai frecvent la fete, probabil din cauza unui exces de foliculina; exista si cauze endocrine; rahiticii sunt predispui; mai rar: cauze congenitale; uneori si dup intoxicaii. Scolioze: - patogene; - nepatogene. Musculatura in concavitate este contractata; pe curbura convexa: musculatura este ntinsa si cu fora redusa. Atunci cnd apare si o rotaie vertebrala apare progresiv o gibozitate costo-musculara, de obicei mai accentuata in zona dorsala. De partea spre care se rotesc vertebrele apofizele spinoase costo-vertebrale se nfunda si toata zona apare ca nfundata. Tratament: gimnastica medicala corelata cu masaj selectiv; la copii si tineri: reducerile pot fi 100 %. Cifoza Este deviaia in flexie a coloanei vertebrale; apare in regiunea cervicala, dorsala sau lombara; cea nepatogena este cel mai adesea in regiunea dorsala; se poate asocia uneori cu scolioza, devenind cifoscolioza. Cifoza patologica se ntlnete tot in regiunea dorsala. Cifoza poate fi congenitala sau dobndita; fie din cauza unor distrofii musculare (provocate de tulburri neuroendocrine si metabolice, asociate cu o postura vicioasa la
14

cei care fac eforturi profesionale, in rahitism etc.); sau poate fi de natura traumatica (dup spondilita anchilopoietica, poliomielita etc.). Tratament: gimnastica medicala si masaj terapeutic. Discopatia Este o afeciune a discului intervertebral. La fenomene de suprasolicitare repetata apare o uzura /degenerare/mbtrnire a discului intervertebral, care da algii locale; cel mai frecvent: in regiunea lombara si cervicala. Tratament de ntreinere, masaj si micare uoara discopatia este reversibila; se poate regenera. Predispui sunt cei care muncesc mai greu (ridica, lucreaz in frig, umezeala) dar si sedentarii (munca la calculator, birou, lipsa de micare, ofat).. Discopatia netratata poate degenera in hernie de disc; discul herniaz puin, preseaz rdcina nervului, durerile nu mai sunt locale, merg pe nerv (lombosciatic; manifestare in diverse grade0; trebuie tratata fizioterapic neaprat. In hernia de disc acuta : masajul este contraindicat; repaus la pat, cu fata-n jos, cu o perna sub burta pentru delordozarea coloanei si elongarea spaiului intervertebral sau cu fata-n sus, cu doua perne sub genunchi. Tratamentul de urgenta: masaj cu gheata, laser terapeutic pe zona afectata, cu rol antiinflamator decontracturant si antalgic si reflexoterapie. Pe msura ce durerile cedeaz introducem masajul regiunii lombare si al membrelor inferioare, apoi: masaj abdominal si exerciii numai din poziie stnd pe spate (pentru a ntri pereii abdominali ca sa poat prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor). Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de ntreinere circa 6 luni, cel puin o data pe sptmna. Se recomanda o cura intr-o staiune balneara o data pe an. Spondiloza Este o evoluie degenerativa a discopatiei. Discul se fibrizeaz, chiar se calcifiaz. Organismul ncepe sa depun calciu interapofizar; micarea ncepe sa fie limitata; alte semne: vertij, ceafa ca in gheare, dureri de ceafa. Tratament de durata: masaj; in forma algic: laser; gimnastica uoara. Se pot produce regenerri dar in timp ndelungat, indefinit. Artrozele Artroza este o afeciune cronica degenerativa articulara, caracterizata prin leziuni degenerative cartilaginoase, cu diminuarea att cantitativa cat si calitativa a lichidului sinovial si cu modificarea apofizelor articulare. Artrozele sunt artropatii cronice dureroase si deformante; frecventa lor creste in raport cu vrsta; nu sunt nsoite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare.
15

Cele mai frecvente artroze le ntlnim la articulaiile mari sau la articulaiile care suporta sarcini mari (n special genunchi: gonartroza si old: coxartroza). La artrozele obinuite nu sunt afectate cotul si glezna; insa putem avea artroze cauzate de traumatisme/fracturi, care pot afecta si cotul sau glezna. Factori predispozani: - mecanici: produc o repartiie anormala a presiunii asupra articulaiilor (obezitatea, de exemplu); - traumatici: fracturi, luxaii care produc alterri ale cartilagiului articular; - endocrini/metabolici (menopauza, dislipidemie = creterea peste normal a colesterolului); - inflamatorii-reumatici; - mbtrnirea Simptome: - durerea si oboseala articulara care se calmeaz la repaus; noaptea nu doare de obicei; - apare o limitare funcionala a articulaiei; crepitaii intraarticulare la mobilizarea articulaiei; mai trziu apar cracmente (troznituri); in final articulaia se deformeaz si apar proliferri osteo-cartilaginoase si lichid intraarticular (hidrartroza).

Periartrita scapulo-humeral (PSH) Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umrului si prin redoare determinata de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si burselor de la nivelul articulaiei umrului (scapulo-humerala). Este o diartroza acoperita cu un cartilaj gros. Este o boala reumatismala care afecteaz acest cartilaj, att cel din cavitatea glenoida cat si ligamentele care susin cele doua suprafee articulare in contact cu capsula. Capsula este ntrita superior de ligamentul coraco-humeral iar anterior de trei ligamente gleno-humerale (superior, mijlociu si inferior). In PSH toate aceste elemente pot fi afectate, insa mai ales capsula. Exista si un PSH posttraumatic, cnd apare un focar de inflamaii in aceeai zona. PSH - cinci forme clinice: 1. umrul dureros simplu; 2. umrul acut hiperalgic; 3. umrul mixt; 4. umrul blocat; 5. umrul pseudo-paralitic.
16

1. Umrul dureros simplu

Este forma clinica cea mai frecventa (dar si cea mai usoara), la baza fiind o tendinita, o bursita sau o tenosinovita. Pacientul acuza dureri moderate la nivelul umrului, mai ales cu ocazia unor micri uzuale sau cnd poarta unele greuti. Durerea poate interveni chiar in timpul somnului si se intensifica in anumite poziii. Putem gsi un punct sensibil subacromial in zona antero-exterioara sau in zona dureroasa pe fata anterioara a umrului, pe tendonul muchiului biceps. Sunt afectate in mod deosebit micrile de flexie anterioara, abducie si rotaie externa. Daca forma este mai grava, braul poate fi imobilizat cu o pernua in axila, care il tine la 35-45 grade, intr-o uoara abducie, si susinut de o earfa. Ca tratament se recomanda: repausul umrului; laser terapeutic, masaj, gimnastica. Cnd sunt dureri in articulaie facem gimnastica pe articulaia sntoasa (umrul celalalt) si contracii izometrice; in faza acuta se va face masaj cu gheata.
2. Umrul acut hiperalgic

De obicei tendinita se repeta, apare un proces de calcifiere, uneori si in bursa acromiodeltoidiana. Peritendinita = afectarea tendoanelor de inserie. In umrul dureros acut durerile sunt violente, insuportabile si se exacerbeaz noaptea. Apar si semnele inflamaiei: rubor, tumor, calor, dolor (se nroete, se inflameaza, e fierbinte, doare). Micarea devine imposibila datorita durerii si contraciei musculare. Se recomanda sa facem micare de tragere a umerilor napoi, pentru meninerea ligamentelor si a muchilor la inserie. Tratament: masaj cu gheata, repaus, laser terapeutic, masaj uor cu crema antiinflamatoare; se poate ncerca si reflexoterapie.
3. Umrul mixt

In acest caz inflamaia se extinde la nivelul tendoanelor, burselor si sinovialei si produce limitarea micrii prin contractura musculara antalgica (fr durere). Pe lng tratamentul de mai nainte, se recomanda micri izometrice cu exerciii de relaxare care se pot face uor, chiar si de ctre pacieni singuri. Se pot face bai calde cu efect calmant, micrile devenind mai uoare. 4. Umrul blocat Micrile se limiteaz progresiv, ajungndu-se la o blocare aproape completa a umrului. Apar leziuni inflamatorii ale capsulei gleno-humerale, cu evoluie ctre fibroz. In acest stadiu gimnastica devine dureroasa, dar trebuie fcut ca sa rupem aderentele. Se va face un masaj de relaxare pentru atenuarea acestor dureri.
17

5. Umrul pseudo-paralitic Este o tendoperiostita posttraumatica; se produce o ruptura ntinsa a tendoanelor; uneori se perforeaz si capsula. Pacientul nu mai poate face micrile active; le va executa pasiv; mai intai va fi destul de dureros, dar ulterior durerea va disprea treptat. Se pot face intervenii chirurgicale, apoi se recomanda kinetoterapie, pentru a menine capsula in bunstare si sa nu devina retractila pentru a recupera forta musculara si pentru a nva micri compensatorii. Reumatismul secundar tuberculos (Poncett) - apare pe fondul unei tuberculoze; - cnd afecteaz coloana, apare gibozitatea numita morbul lui Pott. Osteoporoza Este o distrofie metabolica a osului, caracterizata prin diminuarea matricei proteice, cu conservarea componentei fosfo-calcice. Are in mod special cauze endocrine. Cauzele apariiei: - cel mai frecvent apare la femei, post-menopauza; - poate aprea si sub forma localizata, in urma unor traumatisme; - cauze iatrogene: administrarea de anticoagulante precum heparina, de exemplu; sau exces de medicamente etc. - cauze metabolice. Osteoporoza reprezint aadar pierderea substanei calcice din os ca urmare a unui dezechilibru hormonal si implicit metabolic. Pentru a echilibra formula calciului din snge, organismul ia din os; ca urmare, in interiorul acestuia apar geodele (goluri) ce determina tasri ale osului si astfel, micorarea nlimii. In faza avansata, apar dureri ale oaselor ce se pot fractura uor. Osteoporoza trebuie tratata din fazele ei incipiente de osteopenie; aceasta poate fi determinata chiar prin semne clinice si se evideniaz la radiografie sub forma unor pete ntunecate. Analiza densitii osului se numete osteodensimetrie. Tratamentul alopat: recomanda de obicei pentru faza sa incipienta un medicament numit Alfa D 3, pentru faza sa medie, tratament injectabil de Miocalcic (calcitonina sintetica-fiole) iar pentru faza declarata, Fosamax. Toate aceste trei medicamente au insa reacii negative puternice. La Fosamax de pilda, riscul cel mai mare l reprezint apariia ulceraiilor esofagiene si a iritaiilor de colon. Tratamentul fizioterapic: - presupune in primul rnd o alimentaie echilibrata; - baza tratamentului va fi constituita de laptiorul de matc (sublingual, pe nemncate, 0,2mg/ 2-3 ori pe zi timp de 6-12 luni) ce trebuie administrat din faza de premenopauza pentru a regla organismul din punct de vedere hormonal;
18

tratamentul cu tinctura de propolis echilibreaz metabolismul si poteneaz sistemul imunitar: 20 picturi/zi administrate intr-o singura repriza, amestecat cu apa, miere sau lapte; se mai poate administra si pstura (polen prelucrat) - 1 linguria/zi. - consum sporit de miere; - regim igieno-dietetic; - cura cu oetul de mere si miere; - micare moderata; - bai de soare/lumina. La osteoporoza nu se face fizioterapie ci reflexoterapie si micare moderata. Definitii uzuale Contuzia: leziune anatomica nchisa, fr leziune tegumentara; poate fi: uoara, grava, superficiala sau profunda. Escoriaia: leziune superficiala a epidermei. Entorsa: traumatism al articulaiei, produs printr-o micare brusca si brutala; produce ntinderi ale prilor moi si periarticulare; pot fi uoare sau grave (fisuri sau microrupturi ale fibrelor muchiului). Luxaia = se produce atunci cand cele doua suprafee articulare ies din capsula articulara. Fractura: ntreruperea continuitii unui os; poate fi incompleta sau completa (cnd linia de rupere este transversala); poate fi cu deplasare (capetele osoase se deplaseaz) sau fr deplasare, deschisa sau nchisa. Escara : este o necroza cutanata printr-o presiune prelungita. Limfangita acuta: este o inflamaie a reelei limfatice dintr-o anumita regiune. Halus valgus: o deviere si o deformare statica a piciorului, cu devierea laterala a halucelui. Halus varus: deviaia mediana a halucelui. Hematomul: acumulare de snge in esut prin ruperea unor vase de snge. Hidrosadenita: inflamaie acuta a glandelor sudoripare. Lipomul: acumulare de esut conjunctiv adipos bine delimitata, de consistenta relativ moale, care se dezvolta in esutul subcutanat. Paralizia: este diminuarea sau dispariia funciei motorii musculare.

IV. BIOMECANIC I KINETOLOGIE Biomecanica studiaz funciile motorii; este mai aproape de fiziologie dect de anatomie.
19

Prin cunoaterea biomecanicii putem aprecia calitatea execuiei exerciiilor fizice pentru a obine rezultatul terapeutic dorit. Putem nltura anumite greeli si vom sti sa corelam gimnastica cu particularitile individuale. De-a lungul istoriei, biomecanica a constituit un domeniu de interes pentru numeroi oameni de tiina (in antichitate - Galen; Leonardo da Vinci a folosit fotografia in studiul legilor biomecanicii etc.); la noi: prof. Iliescu de la IEFS. Prghiile biologice: In cazul prghiilor mecanice, prghia este reprezentata de o bara rigida ce se poate roti in jurul unui ax fix (punct de sprijin) si care la extremiti se afla sub aciunea unei forte pasive si a uneia de rezistenta. Rolul prghiei este de a permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de fora. Prghiile sunt de trei categorii, clasificate dup numrul de grade, de la I pn la III. La prghia biologica, bara este reprezentata de os, fora activa de muchi iar fora de rezistenta de greuti sau de fora gravitaionala. In aparatul locomotor al omului oasele se pot roti in jurul unei articulaii care reprezint punctul de sprijin. Asupra oaselor privite ca prghii acioneaz fora traciunii musculare. La o extremitate este fora activa care realizeaz micarea, iar la cealalt este fora de rezistenta care se opune. Prghia permite efectuarea unui lucru mecanic util cu economie de fora si deplasare; avem trei elemente: punctul de sprijin, fora activa F si fora de rezistenta R. Asupra oaselor acioneaz fora traciunii musculare. La o extremitate este foarte activa (contracia musculara) iar la celalalt capt este fora de rezistenta. Prghia de gradul I Punctul de sprijin se afla la mijloc, iar F si R se afla la capete, avnd acelai sens; ex: articulaia din coloana vertebrala a primei vertebre (C1: atlas) cu capul (osul occipital) este o prghie de gradul I. Greutatea capului in fata reprezint momentul forei F. Fora rezistenta R este data de muchii paravertebrali ai coloanei (extensori) care se insereaz pe occipital si pe apofizele transversale ale coloanei. La contractarea muchilor paravertebrali, capul este dus pe spate. Prghia de gradul II Punctul de sprijin si F sunt la extremiti, fora de rezistenta R la mijloc intre punctul fix si fora activa iar forele au sens diferit. Meninerea unei greuti in mna cu braul ndoit din articulaia cotului este o prghie biologica de gradul 2 in care cotul este punctul fix, forta activa F este muchiul biceps iar greutatea este fora rezistenta R. Prghia de gradul III Fora activa F este la mijloc intre punctul de sprijin si fora rezistenta R. Poziia in picioare (omul in poziie ortostatica), in echilibru sau in mers este o prghie biologica de gradul III la care punctul de sprijin este suprafaa tlpilor, fora activa F este data de muchii spatelui si de cei posteriori ai membrelor inferioare. Fora de rezistenta R este
20

data de muchii anteriori ai abdomenului si ai membrelor inferioare. Cnd variem aceste forte: variaz poziia corpului si se declaneaz mersul. Biomecanica mersului si a coloanei vertebrale Rolul static al coloanei vertebrale consta in meninerea atitudinii verticale a capului in mod special si a corpului in general. Coloana vertebrala este suport al greutii corpului cap-gt-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare. Funcionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa. Mobilitatea articulaiilor intervertebrale este mica, in general redusa dar atunci cnd se nsumeaz mobilitatea (poriunea cervicala + toracal), determina o amplitudine mai mare. Coloana cervicala: cea mai mobila, apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala. Forele care acioneaz asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitaia iar pe de alta parte, muchii, ligamentele si discurile intervertebrale. Articulaii - intrinsece (intervertebrale) - extrinsece (capul, coastele, bazinul) Micrile coloanei vertebrale se orienteaz dup cele trei planuri principale: sagital, frontal si transversal. 1) flexia extensia in plan sagital O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara. Coloana toracal (dorsala) este cea mai puin mobila. nsumata, flexia ajunge la 180 de grade. Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. In extensie, se exagereaz curbura cervicala si cea lombara iar cea dorsala se redreseaz. 2) flexia-extensia laterala (in plan frontal); in cea mai mare msura, se executa din zona lombara si cervicala 55 de grade; 3). rsucirea zona cervicala si cea lombara 120 de grade; combinat cu rotirea soldurilor/membrelor inferioare, putem ajunge la o rsucire completa de 180 de grade. Mobilitatea coloanei vertebrale variaz dup vrsta si sex; la copii si femei, mobilitatea este mai mare. Cu vrsta, discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. In plus, exista si diferenieri individuale destul de mari. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult mrit prin exerciii speciale de suplee, permanente, nc de la vrste fragede si se menine numai prin practica continua. Tulburri ale mecanicii coloanei vertebrale: scoliozele si cifozele Biomecanica articulaiei umrului La articulaia umrului participa doua oase: - omoplatul (scapula) prin cavitate glenoida; - humerus-ul prin capul humeral.
21

Scapula (omoplatul) este un os lat cu forma triunghiulara situat in treimea superioara a spatelui, pe grilajul costal, intre coastele 2 si 7, cu baza in sus; are doua fete: anterioara (cea dinspre coaste; este concava) si posterioara. Pe fata anterioara se insereaz muchiul subscapular. Fata posterioara (sau dorsala) este convexa si prezint o creasta nalta care se mrete spre umr, denumita spina omoplatului. Lateral-exterior se ngroa si formeaz o apofiza numita acromion(aici se prinde clavicula). Pe marginea superioara a spinei se insera muchiul trapez si muchiul deltoid. Deasupra spinei se formeaz fosa supraspinoas unde se insera muchiul supraspinos; sub spina se formeaz fosa subspinoas, unde se insera muchiul subspinos, micul si marele rotund. Omoplatul are trei margini: - de sus (superioara): cea mai subire; nu se insera muchi pe ea; - interna/vertebrala: se insera muchiul marele dinat si romboidul; - externa (spre umr) se mai numete si faeta subglenoidiana; pe ea se insera lunga poriune a tricepsului. In unghiul inferior al omoplatului se insera muchiul subscapular, marele rotund si fascicule din marele dinat; in unghiul supero-extern al omoplatului se gsete cavitatea glenoida; are forma ovala, privete in afara si puin in sus. Este nconjurata de un burelet fibrocartilaginos si mpreuna formeaz cavitatea articulara a omoplatului. Cavitatea glenoida se unete cu corpul omoplatului printr-un gt iar pe marginea superioara a omoplatului se ridica apofiza coracoida (de care se fixeaz muchiul coracoid); pe vrful acestei apofize se insera scurta poriune a bicepsului si muchiul coraco-brahial. Pe faa superioara a acestei apofize se insera ligamentele coraco-claviculare si muchiul micul pectoral. Humerus: este un os lung si reprezint scheletul braului; extremitatea superioara a humerus-ului prezint un cap cu care se prinde de restul osului, o tuberozitate mare numita trohiter si una mica numita trohin. Capul humeral reprezint a doua suprafaa articulara a articulaiei umrului ; este neted, rotunjit, orientat in sus si puin in fata. Articulaia scapulo-humerala este cea mai mobila articulaie din corpul omenesc; cavitatea glenoida este acoperita de un cartilaj hialin nevascularizat la interior, iar de jur mprejur se afla un burelet bogat in vase d snge si nervi. Cele doua suprafee articulare (capul humeral si cavitatea glenoida) sunt meninute in contact de o capsula ntrita superior de un ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale. Capsula articulara se insera pe omoplat pe marginea externa a bureletului glenoidian. Ligamentul coraco-humeral: se ntinde de la spina coracoida a omoplatului la marea tuberozitate a humerus-ului. Acest ligament este ntrit de tendonul lungii poriuni a bicepsului. Ligamentul coraco-brahial este cel mai important ligament al articulaiei; el susine capul humeral si de aceea se mai numete si ligamentul suspensor (al capului humeral). Cele trei ligamente dintre omoplat si humerus (gleno-humerale0 sunt:
22

- ligamentul supragleno-suprahumeral; - ligamentul supragleno-prehumeral; - ligamentul pregleno-subhumeral. Ele se inser pe humerus in puncte diferite. Aceste ligamente sunt foarte laxe in meninerea contactului intre cele doua suprafee articulare, pentru a permite micari ample. Un rol important in meninerea articulaiei revine musculaturii umrului, in special deltoidului. Paralizia deltoidului are drept consecina deprtarea suprafeei articulare si apariia frecventa a subluxaiei de umr. O a doua articulaie a umrului este considerata spatiul dintre deltoid si acromion. Este o articulaie interscapulotoracica. Rolul ei este foarte important: participa la dinamica articulaiei scapulohumerale; iar procesele inflamatorii sau traumatice de la acest nivel reduc micarea prin durere (sindromul PSH).. Muchiul deltoid Este cel mai mare muchi al umrului; este superficial si are forma triunghiulara. Se insera proximal pe marginea anterioara a claviculei, in treimea exterioara, fascicul clavicular. A doua inserie este pe marginea exterioara a acromionului fascicolele acromiale. A treia inserie este pe buza inferioara a spinei omoplatului fascicolul spinal. Toate aceste fascicule converg intr-un tendon distal, care se insera pe fata externa a humerusului. Aciunea deltoidului este complexa. Cand ia punct fix pe torace si pe centura scapulara, el va fi abductor al braului. Contracia izolata a fasciculelor claviculare proiecteaza braul nainte, iar fasciculele spinale proiecteaz braul napoi. Ridicarea braului in lateral pn la 90 de grade este realizata de deltoid. Mai sus de aceasta poziie, braul este ridicat de trapez. Muchiul coraco-brahial Este un muchi fusiform care se insera proximal pe omoplat, pe apofiza coracoida, mpreuna cu scurta poriune a bicepsului, iar distal se inser pe fata interna a humerusului. Cnd ia punct fix pe apofiza coracoida este proiector al braului nainte, iar cnd are punct fix pe humerus apropie omoplatul de humerus. KINETOLOGIE < kinein (- a merge, a se mica; miscare) + logos (cuvant, discurs, stiinta). - esthesis: senzatie. Kinetologie = stiinta care se ocupa cu studiul miscarii. Kinestezie = ansamblul de senzatii pe care-l are corpul uman in miscare. Kinetoterapie = terapia prin miscare; pentru perfectioanare miscarii, stimularea organismului si imbunatatirea starii de sanatate. Scurta incursiune in istoria kinetoterapiei: - in China antica: marele chirurg Hua To introduce gimnastica medicala ca parte obligatorie intr-un tratament; - Europa: Hipocrat parintele gimnasticii medicale; etc.
23

Asia: celebrul medic Avicena (Abu-Ali-Ibi-Sina) introduce in tratament baile de soare si aer, regimul alimentar si exercitiii de gimnastica medicala; este cel dinti care scrie un tratat de gimnastic; etc. etc. coala Romneasc: prof. Haeganu la Cluj; prof. Adrian Ionescu la Bucuresti.

Elementele de orientare ale corpului omenesc Pentru a preciza poziia unei prti din corp fata de celelalte ne folosim de anumite elemente de orientare care sunt axe sau planuri. Axa longitudinala a corpului: este o dreapta imaginara care uneste crestetul capului (=vertex) cu centrul poligonului de susinere. Planurile de orientare: - frontale; - sagitale; - transversale. Intersectia celor trei planuri (planul transversal median cu cel sagital median si cu cel frontal median) - reprezinta axa de simetrie a corpului. Planurile frontale: sunt planuri verticale paralele cu planul fruntii; planul frontal principal trece prin axa longitudinala a corpului si imparte corpul in doua parti: anterioara si posterioara. Planul frontal anterior este tangent la frunte. Planul frontal posterior este tangent la ceafa si spate. Planurile sagitale: sunt planuri verticale perpendiculare pe planul frontal; planul sagital principal (cel median, pe mijloc) mparte corpul in doua jumatati simetrice, dreapt si stng. Planurile transversale: sunt planuri perpendiculare pe planurile frontale si sagitale. Planul transversal principal trece prin ombilic si imparte corpul in superior si inferior; planul transversal superior este tangent la cap, iar cel inferior este tangent la tlpi. Termeni uzuali: - anterior desemneaz tot ce se apropie de planul frontal anterior (ventral); - posterior desemneaz tot ce se apropie de planul frontal posterior (dorsal); - medial: spre interior, spre planul sagital median; - lateral: spre exterior fata de planul median; - la nivelul membrelor: folosim proximal pentru apropiat si distal pentru deprtat (apropiat sau deprtat fata de o articulaie de ex.); - la antebra: radial = lateral-extern; cubital = latero-intern; - la gamba: tibial = median; - flexia: realizeaza apropierea segmentelor; - extensia: realizeaz deprtarea segmentelor; - abducia: este micarea prin care membrul se deprteaz de planul sagital median;

24

- adducia: este micarea prin care membrul se apropie de planul sagital median (si adunarea degetelor= tot abducie); pozitia anatomica a membrului superior este cu palma in sus sau in fata si cu degetul mare spre lateral; - rotaia poate fi: interna; externa; cu mina intinsa, cu cotul indoit la 90 de grade - supinaia: este micarea de rotatie prin care mna ajunge cu palma in fata atunci cnd cotul este extins sau cu palma in sus cand cotul este indoit la 90 de grade; - circumducia este insumarea tuturor celorlalte miscari; - genvalg (genunchi in X); - genvar (picioare in O). Cercetarea mobilitii articulare (bilanul articular) Articulaia umrului Mobilitatea articulara se cerceteaz in primul rnd prin micri active dirijate si apoi prin micri pasive. Micrile pasive arata ntotdeauna o mobilitate mai mare dect cele active. Micari in articulaia umrului: - Flexia sau proiecia braului nainte: pacientul sta in picioare (sau eznd pe un scaun sau chiar culcat cu fata in sus), cu membrele superioare ntinse pe langa corp, cu palmele spre corp, cu degetul mare spre nainte; poziia de plecare: 0 grade. Priza: prindem cu o mana antebraul pacientului si cu cealalt braul deasupra cotului; la copii putem fixa umrul; se ridica minile prin inainte pe rnd sau mpreuna; cnd braul ajunge la 90 grade facem o mica oprire dup care continuam pana la verticala. La sfritul miscarii se poate face o uoara presiune. Mobilitatea normala este de 180 de grade; putem intlni persoane cu mobilitate rigida dar si persoane care pot ridica minile si peste 180 de grade; persoanele rigide vor incerca sa ncurbeze coloana pentru a ajunge cu membrul superior deasupra umerilor (vom nota cu rigid, cu + prea lax). - Extensia sau proiecia braului napoi: priza este aceeai ca si la flexie; se duce membrul bine ntins din cot napoi, pana la limita maxima a miscarii (activ: 30-35 grade; pasiv cu tensiune puternica: 50 grade chiar 90 grade la copii); pentru a anihila tendinta de a se apleca putem fixa cu o mana umarul. - Abducia: ducem membrele superioare in lateral si in sus in plan frontal; la nevoie micarea se poate face si cu cotul indoit; pana la 90 de grade palmele vor sta cu fata in jos; la 90 de grade facem o mica oprire si intoarcem palmele cu fata in sus si continuam pana la 180 de grade. Daca in timpul abductiei pozitia ramane neschimbata, cu greu se ajunge la 140 de grade; din cauza elementelor anatomice ale articulatiei(bureletul glenoidian, ligamentele si capsula) care in aceasta poziie impiedica continuarea miscarii. - Adductia: se executa revenind din abductie la pozitia de plecare; se poate depasi chiar trunchiul, fie prin fata cu coatele intinse(usoara extensie si rotatie interna), fie
25

prin spate, indoind coatele (atunci miscarea se continua si cu o mica flexie si rotatie interna). - Rotatia interna si externa a umarului: rotatia umarului se cerceteaza intotdeauna cu cotul idoit la 90 de grade; cu cotul intins-se adauga si miscarile de pronatie si supinatie a antebraului. Putem cerceta rotaia din doua poziii: 1). Cu braul in adducie (pe lng corp), cu coatele ndoite la 90 de grade si cu aplmele privind nuntru (- aceasta este poziia 0-zero); cu o mana sprijinim cotul si cu cealalta prindem de antebra si-l ducem nuntru si in afara si vedem gradele de rotaie; in aceasta poziie trunchiul mpiedica o rotaie interna maxima; 2). Cu bratul in abducie la 90 de grade, cu cotul indoit tot la 90 de grade pe orizontala (antebratul se mentine in plan orizontal); deplasam antebratul in sus si in jos, cotul ramnnd fix; in sus avem rotatia externa si in jos avem rotatia interna, fiecare atingnd circa 90 de grade. Pe lng miscarea capului humeral se produce si o basculare a omoplatului; la rotaia externa cu bratul orizontal avem o mobilitate mai mare. Daca rotam umarul cu bratul intins atingem 180 de grade. In articulatia umarului miscarile se realizeaza in toate cele trei planuri: - in plan sagital: flexia 180 de grade, extensia sau retropulsia 45-50 de grade; muschii care realizeaza flexia sunt: marele pectoral, micul pectoral si marele dinat; muschii care realizeaza extensia sunt: romboidul, trapezul prin fascicolul transvers si muschiul marele dorsal; - in plan frontal: abducia si adducia; miscarea de rotatie. In cazul abduciei: primele 10 grade starterul e supraspinosul; pana la 90 de grade intra in aciune si deltoidul; 90-150 de grade: muchiul trapez si marele dintat; 150-180 de grade: toi muschii abductori, dar in special trapezul. In cazul adduciei: cnd coborrea este controlata, participa marele pectoral, dorsalul mare, marele rotund, subscapularul si coraco-brahialul. Tot in plan frontal se realizeaza miscarea de rotatie: externa 90 de grade; interna: 95 de grade. in plan transversal (orizontal): antepulsia si retropulsia. Antepulsia sau adducia anterioara: 140 de grade; este realizata de muschiul deltoid, prin fascicolul clavicular, marele si micul pectoral, marele dintat, muschiul subscapulr (care se intinde). Retropulsia sau adducia posterioara: 30 de grade; este realizata de deltoid cu fascicolul spinos, de supraspinos, marele si micul rotund, romboid, trapez si marele dorsal. Micarea de circumducie combina toate miscarile, in jurul celor trei axe: brtaul descrie in spatiu un trunchi de con neregulat, cu vrful in articulatia umarului, numit conul de circumducie. Datele de mai sus reprezinta bilantul functional (articular), permind o descriere concreta si completa a mobilitatii articulare, dnd posibilitatea urmririi eficientei tratamentului si compararea gradelor de miscare in timpul tratamentului.

26

In gimnastica medicala pe care o vom face dupa traumatisme ale umarului vom urmari obtinerea gesturilor fiziologice (micrile de zi cu zi: ducerea minii la gura, la centura, la ceafa, pe cap, la spate etc.). Gradele de libertate ale unei articulatii Putem avea trei grade de libertate. Daca un os (sau orice corp) este fixat intr-un punct, i rmn trei grade de mobilitate; el se poate nvrti in jurul acestui punct in cele trei planuri fundamentale: frontal, sagital si transversal. Articulaia umrului este o astfel de articulaie. Daca este fixat in doua puncte: i menine un singur grad de libertate; acesta este cazul articulaiei cotului (osul radius: doar rotaie) sau intre radius si cubitus (la fel, pot executa doar rotaie). Daca este fixat in trei puncte necoliniare, va fi imobil; acesta este cazul oaselor carpiene. Micarea in general se poate realiza intr-un lan cinematic deschis (ca in cazul articulaiei umrului) ori poate fi un alt gen de micare intr-un lan cinematic nchis (ca la articulaia dintre coaste si stern ori dintre coaste si coloana). Amplitudinea miscarii intr-o articulatie Limitarea micrilor depinde de particularitile structurii articulaiei si a esuturilor moi care nconjoar articulaia, in raport cu suprafaa articulaiei, forma oaselor si a cartilajelor, lungimea si elasticitatea ligamentelor si rezistenta traciunii muchilor. In cazul articulaiei scapulohumerale, osul este sferic, cartilagiul periarticular favorizeaz micarea insa din punct de vedere biomecanic, nsemntatea hotrtoare pentru amplitudinea micrii o au esuturile moi: capsula articulara, ligamentele, muchii, care limiteaz micrile. In articulaiile cu amplitudine mare a micrii, capsula are fibre mai lungi, nu este fixata pe articulaie ci se cuteaz, cum este cazul articulaiilor umrului, cotului si genunchiului. In articulaiile strnse, cu amplitudine mica a micrii, capsulele au fibre scurte si mai solide, uneori sunt dispuse sub forma de evantai, micornd astfel amplitudinea miscarii, cum este cazul articulaiilor costovertebrale si intercarpiene. La articulaiile cu amplitudine mare, limitarea micrii este fcuta de ligamente si tuberozitti. Mai multe ligamente menin aceasta articulaie in cazul in care sunt structurate din tesuturi puternice cum este cazul articulaiei coxofemurale (ligamentul iliofemural, ischiocapsular si pubocapsular). In alte cazuri, ca de pilda la articulaia genunchiului, ligamentele sunt foarte puternice dar scurte, oprind astfel micrile de lateralitate si de rotaie ligamentele colaterale (ncruciate) ale genunchiului.

27

Elementele care frneaz de fapt micarea sunt muchii ce fixeaz articulaiile. Muchii nu au doar efect limitativ asupra micrilor ci, mpreuna cu capsula articulara, ligamente si tendoane ntresc articulaia. De aceea, la omul viu, micarea activa este de amplitudine mai mica dect cea pasiva. Asuplizare = mobilitate. La micarea pasiva, muchii nu sunt contractai si de aceea, va avea o amplitudine mai mare. De pilda, la micarea de flexie a antebraului pe bra, muchii flexori ai antebraului si braului in contracie se ngroa si nu permit antebraului sa se apropie de bra. Particularitile in micrile articulare - ca direcia si amplitudinea - nu depind doar de forma articulaiei, ci sunt influenate de esuturile moi ce nconjoar articulaia si de forele ce acioneaz asupra prilor articulate. Exista variaii in fora si amplitudinea micrii in raport cu tonusul muscular, ce depind si de gradul de pregtire fizica si de antrenament. Biomecanica articulaiei cotului Cotul este o articulaie formata din trei oase lungi: - humerus (osul braului); - radius (latero-extern) la antebra; - cubitus sau ulna (latero-extern la antebra). Articulaia cotului este o trohleoartroza deoarece humerusul prezint o trohlee mare (structura anatomica de tip scripete, balama: doar flexie si extensie) pe care sunt articulate radius (extern) si cubitus (intern). Articulaia este meninuta intr-o capsula articulara puternica ntrita de doua ligamente: ligamentul lateral intern (cubital) si cel lateral extern (radial). Ea funcioneaz pe o axa transversala si are un anumit grad de libertate, realiznd micri de flexie-extensie. Poziia zero este cu cotul ntins (in extensie totala), braul pe lng corp si palma spre nainte, cu degetul mare in afar. In repaus, la copii si la femei poate aprea o extensie pn la 15-20 de grade (este o hiperlaxitate normala sau anormala, in funcie de persoana). Flexia activa poate fi la un unghi ceva mai mic (145 de grade) in cazul unei mase musculare mai mari, in timp ce in flexia pasiva se poate ajunge si la 160 de grade la o mobilitate buna a cotului (adic atunci cnd nu mai apare opoziia muchiului contractat). Muchii flexori: muchiul brahial anterior, lungul supinator si bicepsul brahial (care este principalul muchi flexor). Extensia cotului este realizata de un singur muchi: tricepsul brahial. Biomecanica articulaiei radio-cubitale Micri: pronaia si supinaia singurele realizabile.
28

Poziia zero: cotul ndoit la 90 de grade, palm ape verticala, degetul mare in sus. Amplitudinea: supinaie 90 de grade si pronaia 85 de grade. Pronaia si supinaia: se cerceteaz cu cotul flexat la 90 de grade; daca inem braul ntins se aduga rotaia umrului care creste unghiul in mod fals si ne poate induce in eroare. Poziia de pronaie: cu palma in jos, iar policele se rotete nuntru; poate atinge 85 de grade. Poziia de supinaie: cu palma in sus, policele privete in afara; poate atinge maxim 90 de grade Muchii supinatori: scurtul supinator (in jurul radiusului) si bicepsul (inserat pe tuberozitatea bicipitala). Muchii pronatori: ptratul pronator (nfurat in jurul extremitii superioare a cubitusului, acionnd prin desfurarea cubitusului in raport cu radiusul muchiul se desfoar si osul se rotete) si rotundul pronator inserat pe vrful radiusului. Biomecanica articulaiei pumnului Flexia palmara a pumnului trebuie sa fie de 85 de grade. Extensia se realizeaz mai uor si poate depi 85 de grade. Micrile de abducie si adducie se msoar de la axul minii (- al treilea metacarpian sau degetul medius). Abducia micarea minii in afara; poate fi mai mica sau egala cu 15 grade; palma este in sus. Adducia micarea minii nuntru; poate ajunge pn la 45 de grade; aceste limite pot varia in funcie de poziionarea minii. Combinnd cele patru micri realizm circumducia. Muchii: - flexori: marele palmar, micul palmar si cubitalul anterior; - abductori: abductorul policelui si scurtul extensor al policelui (sunt muchi radiali); - extensori: cubitalul posterior si cei doi muchi radiali; - adductori: doi muchi cubitali care ncadreaz apofiza stiloid a cubitusului.. KINETOLOGIE Gimnastica in general urmrete ntrirea sntii omului. Putem avea: - gimnastica sportiva (se urmrete dezvoltarea performanei intr-o anumit ramur sportiv); - gimnastica artistic: in care esteticul este predominant; - gimnastica medical: pe primul plan este sntatea. Prin exerciiu fizic aplicat sistematic se urmrete dezvoltarea forei, a vitezei, a rezistenei, precum si coordonarea.
29

Pentru fiecare gen de eficien/gimnastic se pot aplica diverse tipuri de exerciii. Scopul kinetoterapiei Urmrim s ameliorm capacitile generale de micare si marile funciuni (circulaia, respiraia, metabolismul). Urmrim s ameliorm funciile segmentului/segmentelor interesate si prevenirea instalrii deprinderilor compensatorii vicioase (defectuoase). Foarte important: urmrim s stimulm starea psihic. Prin gimnastic se stimuleaz circulaia, crete frecvena cardiac i se regleaz ritmul prin reglarea contient a respiraiei. Se echilibreaz procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic), crete troficitatea esuturilor, se produce adaptarea funcional a tuturor sistemelor din organism si in final se ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave. La copii se echilibreaz procesele de cretere. Mijloace de recuperare Recuperarea sntii o facem dup sechelele diverselor afeciuni, pentru refacerea capacitii funcionale (dup accidente, traumatisme, intervenii chirurgicale etc.). Exista si o terapie ocupaional care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a organismului a organismului la diverse micri profesionale (ergoterapie). In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaia micrilor; gimnastica generala se va face in raport cu vrsta, aptitudinile si afeciunile persoanei respective. Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie. Revine ntotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia. Legile compensrii Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcionala este capabila sa se compenseze funcional. Pentru ca procesul compensrii sa fie posibil sistemul nervos central trebuie sa funcioneze normal. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensrii pierderea funcionala trebuie semnalata precoce. Compensarea este un proces continuu, care trebuie antrenat. Etapele procesului de compensare vor fi progresive. Principiile de baza ale kinetoterapiei 1. Primum non nocere (in primul rnd sa nu faci - mai - ru). 2. Precocitatea tratamentului Tratamentul se va ncepe imediat dup cedarea complicaiilor, in raport cu starea generala a pacientului. Trebuie sa prevenim de la bun nceput fixarea unor compensri greite. 3. Gradarea efortului Se va ncepe cu micri de nclzire si vom ctiga progresiv calitatea micrii pana la limitele normale. Depirea nivelului funcional de micare este cea mai mare greeala in kinetoterapie (nu trebuie sa foram). Efortul trebuie sa aib o curba
30

permanent ascendenta si sa urmreasc nivelul calitii micrii, att in cadrul unei edine ct si de-a lungul ntregii perioade de tratament. Se urmrete creterea calitativa de viteza, fora, rezistenta si coordonare. In general nu trebuie depit elementul durere; bineneles c exist si excepii. 4. Principiul individualizrii tratamentului - in funcie de natura afeciunii, de localizarea motorii, daca a fost intervenie chirurgicala, de personalitatea, psihicul si activitatea pacientului; trebuie ctigata ncrederea pacientului in tratamentul aplicat. Un pacient neobinuit cu gimnastica trebuie abordat cu rbdare si contientizat de rolul acestui exerciiu fizic. Durata tratamentului este condiionata de: sexul pacientului (femeile recapta mai uor mobilitatea iar brbaii, fora), vrsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide dect la aduli), gradul de deficienta fizica si eventual de natura interveniei chirurgicale care a avut loc anterior asupra pacientului. Trebuie actionat in spiritul eticii corecte fata de pacient. 5. Principiul continurii tratamentului pn la recuperarea integrala. Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. ntreruperile de tratament inainte de recuperarea totala pot avea ca urmare ntreruperea proceselor de vindecare iar in situaii mai grave, chiar un regres. Metode in kinetoterapie Metodele reprezint un grup restrns de exerciii fizice care au un anumit scop. 1) Bobath se bazeaz pe o reacie de redresare a capului sau corpului, urmrind tonifierea muchilor; se folosete in nevrite, cnd se fac exerciii fie de relaxare fie de tonifiere; 2) Watkins (Oxford) urmrete creterea forei musculare prin exerciii cu rezistenta progresiva; 3) Jacobson se fac preponderent exerciii de relaxare, care sunt eseniale; 4) Kabat se bazeaz pe tehnici de facilitare neuromusculare proprioceptive. Receptorii sunt clasificai in trei categorii importante: - externi - recepioneaz stimulii din mediul extern (termic, durere, tactil, olfactiv, vizual, auditiv, gustativ); - interni (viscerali) culeg stimuli de la organele interne; - proprii - culeg stimuli de la nivelul tendoanelor, muchilor, articulaiilor, ligamentelor si periostului. Metoda Kabat - se urmrete stimularea proprioceptorilor, grbind rspunsul mecanismului neuromuscular. Kabat a observat ca majoritatea miscarilor cotidiene sunt facute in diagonala sau in spirala si ca pentru fiecare segment al corpului exista doua diagonale de micare. A conceput o schema de gimnastica reprezentata prin cate doua flexii, respectiv doua extensii pe diagonala dreapta-stnga, combinate cu abduciiadducii, rotaii interne sau externe. De exemplu, se executa rotaia capului spre stnga in hiperextensie lateral stnga si apoi la fel spre dreapta; o data cu rotaia capului, trunchiul si umerii se rotesc si se flecteaza spre dreapta (respectiv stnga) cu tendina
31

de a cobori spre sold.; brbia, dup ce a depit linia mediana, vine de sus in jos, cu privirea ndreptata in jos. Acelai lucru se poate face si cu trunchiul. Bazele fiziopatologice ale kinetoterapiei Kinetoterapia poate fi att profilactica cit si terapeutica. La cea terapeutica trebuie determinat deficitul dup caracterul afeciunii la nivelul articulaiei, al muchiului sau al complexului nerv-muchi. Acest deficit poate nsemna o pierdere a stabilitii sau a gradului de mobilitate a corpului. Categorii de afeciuni tratate prin kinetoterapie: A) REDORI limitri patologice ale miscarii/mobilitatii intr-o articulatie Redorile congenitale grave se trateaz prin interventie chirurgicala. Redorile usoare se pot trata prin kinetoterapie. Redorile dobndite sunt de mai multe categorii: 1). leziuni ale tegumentelor si ale tesuturilor celulare subcutanate, infiltraii hematoase sau sangvine (vnti), cicatrici ce limiteaz micarea (scleroza reumatismala cronica); 2). leziuni aponevrotice (retracii ale aponevrozelor ce limiteaza sau blocheaza mobilizarea unui segment (ca de ex. boala Dupuytren = retractia aponevrozei palmare), arsuri de gradul 2 sau 3, leziuni posttraumatice; 3). leziuni musculo-tendinoase cu diverse cauze: ruptura, hematom, calcifiere, scleroza, inflamaii; micarea se limiteaz datorita contracturii musculare si retractiei aponevrotice; 4). leziuni capsulo-ligamentare posttraumatice cu inflamaii, calcifieri, ostificari, osteofite (ciocuri), ce in de vrsta, tulburri endocrine sau vasculare, reflexe locale patologice; in astfel de situaii se face kineto pasiva foarte blnda si numai dup aceea micari active; 5). leziuni sinoviale de natura inflamatorie cu reactie lichidiana (apa la genunchi); 6). leziuni cartilaginoase si osoase in caz de traumatisme majore; 7). procese de retracie si adaptare dup traumatisme cu imobilizare prelungita. B). ANCHILOZE fibroase sau osoase, fie posttraumatice fie postreumatismale cronice. C). LAXITATE ARTICULARA mobilitate exagerata a articulaiei poate proveni din copilrie; articulatiile se dau peste cap (unghiul este mai mare decat cel fiziologic); ligamentele sunt prea laxe - genvalg (picioarele in X), genvar (cracanat), rupturi ligamentare, elongaii tendinoase (entorse), afeciuni cartilaginoase, reumatism cronic, hipotomie musculara si cartilaginoasa; de multe ori au cauze genetice. Strile patologice ale muchiului Atrofie musculara apare dup imobilizri in aparat gipsat; fibrele se subtiaza si chiar se imputineaza prin procese metabolice deficitare (scade sinteza de ADN si ARN si consumul de O2). Are caracter reversibil, putand fi remediata prin kinetoterapie
32

Distrofia musculara topirea musculaturii; are caracter ireversibil; apare datorita unor boli degenerative, adeseori genetice; singurul mijloc de recuperare sunt exerciiile active cu un program ncrcat progresiv, pn la exerciii cu rezistenta. Se poate doar stopa, nu inlatura complet. La atrofie, funcionalitatea muchiului este normala, scznd doar fora sa in timp ce la distrofie att funcionalitatea ct si inervaia sunt anormale iar coordonarea este afectata. Distrofia mai este definita in termeni populari si ca topirea muchiului. Hipertrofia nu este o stare patologica a muchiului. Ea apare ca urmare a cultivarii voluntare a muchiului prin exerciiu fizic sau efort fizic sistematic. Febra musculara este o stare de oboseala musculara in urma unui efort fizic intens si continuu depus de muchi neantrenai. Ea apare prin acumulare de acid piruvic (o fractiune a acidului lactic) in muchi si se combate prin repaus, masaj, consum de miere, calciu, glucide, magneziu. Mersul si deficientele de mers Postura corecta a corpului se realizeaz prin echilibru static si dinamic in jurul axei principale a corpului, axa care trece prin C7 si prin centrul poligonului de sprijin dintre tlpi. Factorii care influeneaz postura coloanei vertebrale sunt: ereditatea; zona geografica; strile patologice: rahitismul duce la cifoscolioze, reumatismul la necroza, tuberculoza osoasa la cifoza (morbul lui Pott). In cazul unor muchi ai spatelui cu fora redusa pot aprea diverse deviaii ale coloanei vertebrale. In dezvoltarea fizica se apreciaza statura(inaltimea), greutatea si armonia corpului. Armonia cu privire la proportiile dintre diferitele parti ale corpului si pozitia acestora trebuie sa fie in raport cu varsta si sexul. O postura corecta in perioada de cretere a organismului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa ulterioara, de aceea trebuie sa fim foarte atenti la atitudinea corecta a copiilor/tinerilor. Omul creste staturala in primele trei luni dupa nastere, intre 6-7 ani si la inceputul pubertatii; perioada de pubertate reprezinta ultimul puseu de cretere si definete practic in linii mari statura individului (la fete: mai devreme dect la baieti). In timpul pubertatii, creterea in inaltime este de 1-15 cm/an. Este si perioada optima de remediere a deficientelor staturale; dupa incheierea perioadei de crestere aceste deficiente nu mai pot fi remediate total. Perturbaii ale mersului - asimetrii nesemnificative in lungimile membrelor inferioare ceea ce duce ndeobte la o inclinare a bazinului; - coloana vertebrala perpendiculara pe bazinul inclinat determina o scolioza lombara pe partea piciorului afectat pentru a determina o corectie pe bazin; in aceasta situatie este obligatorie verificarea existentei unei rotaii vertebrale pacientul este pus sa se aplece mult in fata din poziia in picioare; daca exista vreo rotatie de vertebre, in zona respectiva va apare o gibozitate.
33

Scoliozele trebuie depistate ct mai devreme iar gimnastica inceputa cit mai devreme, de la 7 ani. In caz contrar, curbura scoliotica se accentueaza si se ajunge la o ncetinire a creterii. In cifoza dorsala se executa exercitii de extensie pe spate insa acestea pot accentua lordoza si atunci trebuie intarita foarte bine musculatura abdomenului prin flexia trunchiului in fata din asezat sau din picioare iar din culcat ridicarea membrelor inferioare sau a trunchiului pna la 90 de grade. Statura si cauzele deficientelor de inaltime Exista trei tipuri de statura: longilina (peste 185 cm la barbati si 160 la femei); mediolina (170, 150), brevilina (150, 140). STATURA Mica Medie nalta Brbai 157,5-164,4 cm 164,5-178,4 cm 178,5-185 cm Femei 147,5-154,4 cm 154,5-168,4 cm 168,5-174 cm

Bineneles ca exista ntotdeauna si excepii: extremele statura foarte mica si statura foarte nalta. Cauzele deficientelor de inaltime pot fi de natura endocrina: dereglarea glandei hipofize, principala responsabila pentru inaltimea omului. Cresterea exagerata in inaltime este denumita gigantism la copii. La aduli, se manifesta prin cresterea anumitor extremitati ale corpului (nas, urechi, etc.) peste limitele normale si se numete acromegalie. Creterea insuficienta in inaltime se numete nanism. Greutatea Organismul uman este compus din: 65-70% apa, 205 proteine si 10% minerale. In alimentaie trebuie pstrata o proporie echilibrata intre glucide (zaharuri si finoase) 50-55%, lipide 25-30% (sunt recomandate lipidele de natura vegetala, mono- si polisaturate) si proteine 15-25% (aminoacizi eseniali pe care organismul nostru nu-i poate produce-sintetiza). In cazul ideal teoretic, procentul de masa musculara activa trebuie sa fie de 8590% iar cel de tesut adipos de 10-15%. Mai mult de 15% esut adipos reprezint exces de grsime. In realitate, in general 30 % sau chiar mai mult reprezinta stratul adipos/grsimea. Greutatea corpului depinde de o serie ntreaga de factori (ereditari, geografici, climatici etc). Greutatea ideala a corpului se determina astfel: - la barbati: inaltimea exprimata in cm (minus) 100; - la femei: inaltimea exprimata in cm (minus) 105.

34

Din punct de vedere al obezitii ce depaseste cu 5 kg greutatea ideala - tendine de ingrasare; + 10 kg obezitate de gradul I; + 15 kg obezitate de gradul II etc. ntocmirea unui program de gimnastica Un program de gimnastica trebuie sa cuprind trei pri: o parte introductiva (nclzire), o parte fundamentala si o parte de ncheiere. 1). partea introductiva: se nclzesc treptat muchii si articulaiile si se adapteaz progresiv organismul la efort; un rol important l vor juca in prima parte exerciiile de respiraie. Terapeutul va evalua pacientul si va urmri amplitudinea micrilor, starea generala si evoluia pacientului. 2). partea fundamentala: se introduc exerciii cu grad de complexitate maxim, necesare pentru recuperarea afeciunii respective, in general doar micri active, mai rar si pasive, prin care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaiile si toate grupele de muchi. 3). partea finala: exerciiile revin la un ritm mai lent, insistndu-se pe exerciii de respiraie astfel nct organismul sa revin uor la normal. Programul se va ncheia cnd pulsul si respiraia au revenit la normal. La prima ntlnire cu pacientul, terapeutul trebuie sa-i afle motivaia si sa ntocmeasc o schema de tratament. Gimnastica pentru afeciunile coloanei vertebrale Putem avea scolioze (in C sau in S), cifoze sau lordoze patologice (accentuarea curburilor anatomice) sau cifoscolioze; la fete sunt mai frecvente lordozele. Scolioza poate fi complicata prin apariia unei rotaii de vertebre (de obicei in zona dorsala ori lombara); in acest caz se va pune accentul pe exerciii de elongaie, iar la exerciiile cu rotirea coloanei vertebrale se va lucra cu foarte mare grija. Programul de gimnastica va cuprinde exerciii cu aciune asimetrica. Exemple de exerciii pentru scolioza in C (spre stnga) - (umrul stng este mai cobort; convex: dreapta; concav: stnga): - braul stng, mai cobort, l ridicam in sus, cu palma drept in sus, iar braul drept l ridicam lateral cu palma in fata; din aceasta poziie - hiperextensie pe spate; cu picioarele uor deprtate facem tensiuni pe spate; - micri de rotaie cu tensiuni pe punctul maxim de rotaie; - cu minile la ceafa, cu cotul stng cat mai sus si cotul drept pe spate si cobort: se vor face cate doua tensiuni puternice, dup care relaxam musculatura; capul l inem in uoara extensie; vom face apoi rotaii pe spate cu minile fie in aceeai poziie fie in forma de U; se pot folosi si gantere uoare; - gimnastica la inele inegale; - exerciii in patru labe: ex.- ridicam mana cu umrul lsat si piciorul opus; ne deplasam spre dreapta (aducem umrul lsat in fata);
35

- exerciii din poziie ventrala (pe burta): ridicam mana stnga - piciorul drept; + gimnastica abdominala; - cu un baston la ceafa: rsuciri cu umrul drept in fata. Schema de gimnastica in cazul fracturilor de humerus Un element important de interes in astfel de cazuri este existenta durerii. In general, fractura de humerus in treimea medie nu doare. Daca insa pacientul acuza dureri, acesta este un semnal ca exista probleme. Daca degetele sunt cianotice, nseamn ca circulaia de ntoarcere este deficitara. De aceea, la fracturi, membrul gipsat se tine mai sus dect restul corpului pentru a favoriza circulaia de ntoarcere. Se executa exerciii generale, fr deplasarea membrului gipsat. Schema de gimnastica in cazul aparatului gipsat pe torace Programul ncepe cu exerciii de respiraii lente in poziiile cele mai comode pentru pacient. Inspiraia va fi profunda, cu abdomenul supt puternic iar expiraia va fi urmata de relaxarea abdomenului. Se executa apoi micri de flexie-extensie a genunchiului, concomitent cu micrile de respiraie. Se continua cu micri de crawl cu labele picioarelor, in ritm din ce in ce mai rapid, pentru ameliorarea circulaiei periferice. Contracia muchilor stimuleaz circulaia sngelui si a limfei. Daca pacientul reacioneaz bine, se poate executa flexia genunchiului pe abdomen, micarea de rotaie rapida a labei piciorului, micri de abducie a membrelor inferioare cu genunchii ndoii (micri lente) contracii pasive ale musculaturii antebraului si minii, ale musculaturii feselor si membrelor inferioare, unde prin stimularea circulaiei in membrele inferioare se stimuleaz circulaia in ntregul organism. Micarea izometrica micarea sau contracia fr deplasare; creste fora muchiului si o menine la un nivel optim. Micarea izotonica micarea cu deplasare. Un alt set de micri ce pot fi executate sunt micri alternative ale membrelor inferioare cu micri de flexie-extensie ample, cu genunchiul apsnd pe abdomen. Pot urma apoi micri de tip foarfec pe orizontala a membrelor inferioare, la nceput ample si lente apoi mrunte si rapide. Se ncheie printr-un set de exerciii de respiraie profunda si foarte lenta. Fiecare set de exerciii se repeta de cca. 10 ori. Pe msura creterii numrului de edine, frecventa exerciiilor va creste progresiv. Elemente de gimnastica pentru abdomen - mersul pe jos, progresiv ca distanta si ritm; - alergri pe loc 1-5 minute sub diverse forme; - controlul respiraiei: inspiraie in doi timpi si expiraie in patru timpi in raport cu condiia fizica; - scurt program pentru tot corpul: micri ale capului, braelor, trunchiului (nclinri laterale, extensii si flexii), ridicarea alternativa a membrelor inferioare;
36

- din poziia culcat lateral se ridica concomitent piciorul si braul opus; - exerciii din toate cele patru membre; - se intercaleaz un minut de alergare cu respiraii profunde; - exerciii de echilibru: cumpna; - din poziia culcat pe spate: aducerea genunchilor la piept urmata de ntinderea lor, lumnarea, bicicleta, crawl, cercuri, foarfeca;

37

V. TEHNICI SPECIALE DE MASAJ Masajul Transversal Profund (Cyriax) - MTP MTP se adreseaz manifestrilor posttraumatice ale aparatului musculo-tendinos si capsulo-ligamentar. Afeciunile pentru care se aplica aceasta tehnica de masaj sunt: entorse mai vechi ale articulaiei tibiotarsiene, capsulite retractile reci, sechele postentorsa, entorsa recenta de gr 1, tendinite, tenosinovite, traumatisme musculare (lovituri, etc.). In general, acest tip de masaj are indicaii in afeciunile in care medicina alopat indica infiltraii cu corticoizi. Contraindicaii: artrite septice (inflamarea unei articulaii din cauza unei infecii microbiene), artropatie gutoasa, calcifieri periarticulare, bursite. Tehnica de execuie Practic, se efectueaz o friciune punctiforma cu pulpa indexului peste care se suprapune mediusul pentru augmentarea forei. Pentru o aplicare corecta, trebuie cunoscut cu precizie sediul leziunii. Presiunea se aplica perpendicular pe sediul leziunii si se executa micri in toate sensurile, cu o amplitudine suficient de mare pentru a mobiliza structura masata. Profunzimea manevrei depinde de elementul asupra cruia se acioneaz. Posturarea pacientului este in funcie de afeciunea care trebuie tratata, de sediul acestei afeciuni si implicit de tipul de manevre ce urmeaz a fi aplicate. Astfel, la tratarea unei tenosinovite de pilda, pacientul executa o tensiune a tendonului prin ncordarea muchiului. Timpul de execuie este variabil. Pentru leziuni recente se ncepe cu efleuraj (5-10 minute) si apoi masaj Cyriax (3 minute). Pentru leziuni vechi, se mrete timpul aplicaiei la 5-10 minute. Se urmrete reacia pacientului ntruct de obicei, durerea locala va creste in primele minute (2-3 minute) dup care va disparea progresiv. Daca in timpul tratamentului durerea se intensifica, se oprete imediat masajul pentru a nu provoca o reacie tendinostala. In timpul tratamentului pot aprea fluctuaii ale sindromului dureros. Acest tip de tratament nu se face zilnic. El are efecte antalgice si de rearmonizare funcionala. De obicei, la locul unei dureri stagneaz anumite substane chimice ce ntrein durerea iar prin hiperemia locala provocata de masaj, aceste substane sunt ndeprtate. El este totodat util pentru ruperea aderentelor posttraumatice. Daca se fac si micri active, aderentele nu se vor mai reconstitui.

38

Masajul de drenaj limfatic manual (dup Leduc coala franceza) Acest tip de masaj se executa in trei etape succesive: - drenajul ganglionilor limfatici; - drenajul de apel (drenajul colectorilor limfatici); - drenajul de resorbie. 1) Drenajul ganglionilor limfatici Ganglionii pot face acumulri de limfa si pot avea mrimea variind intre cea a unui bob de orez pn la cea a unei msline. Drenajul se face in scopul evacurii limfei lor prin presiuni repetate, lente si de intensitate medie. Mana este culcata pe nucleele ganglionare, degetele apas perpendicular prin presiuni moderate: 2-3 micri la fiecare 10 secunde; aceasta manevra se repeta de 5-10 ori pe fiecare nucleu ganglionar. 2) Drenajul de apel - se executa asupra vaselor colectoare si de evacuare a limfei, in aval de regiunea tratata. Are drept scop golirea colectorilor prin realizarea unei aspiraii la nivelul regiunii pe care dorim s-o drenm. Rolul vaselor colectoare: - dirijeaz limfa colectat din capilare spre nucleele ganglionare. Tehnica de execuie: Micarea minii relaxate urmeaz micarea de circumducie a umrului. Contactul dintre mna maseurului si corpul pacientului ncepe ntotdeauna proximal si se termina distal. Poziia minilor: degetele sunt perpendiculare pe vasele limfatice, in scopul de a le stimula in timpul presiunii. Presiunea are in vedere stimularea limfaticelor superficiale hipodermice, astfel ca presiunea degetelor trebuie resimita la nivelul subcutanatului, adic trebuie sa rmn foarte uoara. Micrile trebuie sa se execute foarte lent, in ritm aproximativ de 3 manevre la 10 sec., de 4-5 ori in acelai loc si din aproape in aproape. Stimularea colectorilor ncepe de la rdcina membrelor (dup ce stimulam mai nti nucleele ganglionare) si minile se deplaseaz odat, progresiv, spre regiunea pe care dorim s-o drenam. 3) Drenajul de resorbie se realizeaz doar daca avem edem. Edemul periferic invadeaz esuturile situate intre derma si fascia musculara. Lichidul excedentar din spaiul interstiial este progresiv mpins spre capilarele limfatice prin care limfa va fi condusa ncet spre colectori. Drenajul de resorbie se realizeaz la nivelul zonelor infiltrate si are rolul de a dirija lichidul interstiial spre capilare si apoi spre vasele colectoare. Tehnica de execuie Mana relaxata urmeaz micrile induse de circumducia umrului; presiunea exercitata in cursul manevrei ncepe distal si se termina proximal, fiind orientata spre colectori. Daca avem un edem mare el trebuie fragmentat in decursul manevrei de resorbie, adic el va fi drenat progresiv, din aproape in aproape. Poziia minilor: minile vor cuprinde in brara zona edematizat (umflata) in totalitatea sa; daca acest
39

lucru nu este posibil, trebuie sa cuprindem total fragmentul de edem pe care dorim sa-l drenam. Presiunea este orientata spre colectori. Manevrele trebuie sa fie lente; faza cea mai importanta a manevrei este relaxarea presiunii, moment in care capilarele i regsesc calibrul iniial; daca presiunea propulseaz limfa din capilare spre colectori, relaxarea permite capilarelor sa se umple din nou. Succesiunea manevrelor: 3 micri la 10 secunde. Indicaii: Drenajul limfatic manual este indicat in: - in faza iniiala a tratamentului tuturor formelor de edem de origine venoasa, cardiaca sau limfatica, cu excepia edemului elefantiazic congenital (unde un avem cai limfatice si deci nu avem ce stimula); - in tratarea proceselor inflamatorii cu coninut mare de proteine; - in perioada pre- si post-operatorie a inseriilor de grefe cutanate; - tratarea leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al pielii si al esuturilor subcutanate accelereaz procesul de regenerare; - tratarea tulburrilor trofice cauzate de insuficiente arteriale sau venoase. Drenajul limfatic are de asemenea un efect relaxant, ritmul lent al manevrei asociat cu blndeea execuiei contribuind la relaxarea fizic si psihica a pacientului. Contraindicaii: - procese infecioase grave; - recidive metastazice. Masajul periostal (dupa dr. Vogler) Tehnica lui Vogler, fcut public ncepnd cu 1953, se bazeaz pe declanarea efectelor reflexogene plecnd cu manevre efectuate asupra anumitor puncte ale periostului. Prin excitaii bine dozate ale sistemului neuro-vegetativ se obin efecte antalgice in durerile provocate de ulcer gastric, colici hepatice sau nefritice, accese inflamatorii de origine reumatica si chiar osteoporoza. Masajul periostal - consta in stimularea unor zone periostale punctiforme si poate influenta zone reflexogene aflate la distanta. Tehnica manuala Este punctuala, acionndu-se cu: articulaia interfalangiana proximala a degetelor 2 sau 3, a doua falanga a indexului, pulpa degetului 2 si/sau 3, pulpa degetului 2 ntrita de 3, pulpa degetului mare. Se realizeaz presiuni punctuale ritmice pe suprafeele osoase accesibile. Plecnd de la punctul tratat, manevrele se dezvolta in forma de stea, nlturnd esutul superficial pana la limita zona masate, insa fara ca degetele sa alunece cumva pe piele. Presiunile si relaxrile repetate vor avea o intensitate care creste pana cnd atinge limita suportabilului. O data atinsa aceasta limita, manevrele descriu micri circulare
40

foarte lente, ntotdeauna in locul dureros, cu o presiune ce se va diminua uor pana la simplul contact. In felul acesta pot fi tratate, alternativ, mai multe puncte dureroase. La finalul acestei pri se va face un masaj al esutului subiacent, in genul presiunilor alunecnde, profunde, ce au in vedere mobilizarea prilor moi vecine. In funcie de durere, edina poate dura intre 20 si 30 minute. Este un masaj profund care preseaz direct periostul; se caut sediul durerii si se apas pe punctul de durere maxima, efectund o friciune in stea si tratnd mai multe puncte alternativ. Puncte de electie: - pe articulaia condrosternala in anghina pectorala; - pe articulaiile interapofizare din paravertebral lateral (nu se fac presiuni pe apofizele spinoase nici la bolta craniana, nici pe rotula sau pe clavicula). Chiropractica (chiropraxie, vertebroterapie) se ocupa cu rearanjarea articulatiilor interapofizare si intervertebrale. Masajul cu ghea Este un masaj antiinflamator si decongestiv, mai puternic dect medicaia antiinflamatorie clasica, eficient dup traumatisme, in contracturi sau chiar rupturi musculare, in torticolis recent (foarte eficient), hernii de disc, periartrite sau spasmicitate neurologica (se executa pe musculatura antagonista). Consta in friciuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute. Produce iniial o vasoconstricie (contractarea vaselor de snge), apoi o vasodilataie cu efecte trofice si analgezice locale. La apariia hipereremiei intense, se oprete tratamentul. Se poate executa de cteva ori de zi, in funcie de necesiti.

41

VI. Masajul bioenergetic dup Djuna Davitavili (- Masajul fr contact) nainte de a ncepe descrierea si metodele de aplicare ale masajului fr contact trebuie sa reinem ca bolile nu se vindeca printr-un magnetism deosebit al minii, ci prin executarea corecta a unor manipulri ale minilor pe parcursul unei durate determinate de timp edina. Numrul si durata edinelor depind de caracterul si diagnosticul mbolnvirii. Daca nu se cunoate diagnosticul exact, iar cel care aplica metoda nu l-a putut stabili, nu se va ncerca nici un fel de acionare a organismului bolnav; sa nu ncepem sa ne ocupam de recuperarea sau tratarea unor deficiente asupra crora nu avem certitudini. Nu ncercai niciodat sa tratai mbolnvirile grave, mai ales in fazele de acutizare. edinele profilactice trebuie sa se desfoare pe parcursul unei sptmni, cu pauza de o zi, dup care urmeaz repetarea edinelor timp de nc o sptmna. Urmtoarea pauza trebuie sa fie de minimum o sptmna pentru a nu permite organismului sa se dezobinuiasc sa funcioneze in regim normal. In caz de necesitate, tratamentul se va repeta. Nu se vor face edine cu femei nsrcinate; pentru ele, doar in cazuri excepionale, se pot face edine profilactice care trateaz mbolnvirile renale, dar aceasta sub o stricta supraveghere medicala. Pentru edinele la copii se recomanda ca acestea sa fie efectuate in timpul somnului. La metoda masajului fr contact se recurge in cazurile in care pacientul simte o stare de oboseala, o proasta dispoziie sufleteasca care de multe poate fi in conexiune cu strile atmosferice, cu furtunile magnetice, cu strile date de tensionrile nervoase, stres sau in alte situaii similare. Studiul masajului fr contact trebuie nceput cu nvarea si exersarea primelor proceduri generale profilactice. Acestea trebuie executate cu rbdare si perseverenta; nsuirea si nvarea lor atenta, prin efectuarea unui antrenament sistematic de exersare a lor duce la rezultate remarcabile. In fazele iniiale procedurile se nsuesc ca ndemnare si dexteritate de micare a minii, pana la atingerea unui nivel de execuie ritmic si corect. Doar dup ce simii ca ai ajuns la un oarecare automatism si ai cptat sigurana gesturilor putei trece la desfurarea edinelor. Executarea procedurilor generale se va face cu micri uoare, line. Minile trebuie sa fie nvate sa nu capete niciodat o poziie ncordata. Micarea va fi
42

continua, intr-un tempo constant. Pana la obinerea unui automatism deplin in executarea acestor proceduri nu lsai ca atenia sa va fie distrasa de la aciunea pe care o executai. Facei efortul de a va concentra asupra vrfurilor degetelor si printr-un susinut efort interior ncercai sa va sugerai ca va ndreptai energiile ctre ele. Nu ncercai sa executai procedurile care vor fi descrise dintr-o data. Perfecionai-v in timp, lent, cci numai aa se poate atinge efectul scontat al aciunii ntreprinse. In mod practic procedurile sunt accesibile tuturor, insa fiecare persoana si le va nsui in maniera proprie, att ca durat de timp ct i ca rapiditate si ca rezultat al acionrilor sale. De aceea trebuie sa avei multa rbdare si sa depunei srguina de la bun nceput; nvarea metodei presupune un efort constant, constructiv, destul de extenuant, mai ales in etapele de nvare, insa acest efort va fi rspltit atunci cnd vei aduce satisfacii si sntate dumneavoastr si celor din jur. Doar dup ce suntei convins ca aciunea executata de dvs. este corecta, ca va putea fi resimita de pacient, ca ii produce o reala senzaie de uurare prin mbuntirea strii generale de sntate o sa putei trece la edine care sa fie ndreptate direcionat ctre anumite organe. Facei ca micrile dvs. sa nu mai necesite nici un fel de ncordare mental special, ca ele s devin automate, ritmice si continue pe o durat a de 10-15 minute. Dup ce nvai si executai foarte corect aceste proceduri putei trece la edine de durat, in care o sa ncepei sa simii in mod evident legtura dintre dvs. si pacient, fr a mai contientiza micrile pe care le facei. Principalele proceduri Maseurul acioneaz in timpul edinei asupra biocmpului pacientului avnd minile la o distan de 5-10 cm de corpul sau capul pacientului. Printr-o micare lenta maseurul va simi n mini o senzaie de cldur, uneori chiar nepturi n vrful degetelor. Cu timpul, datorit experienei, maseurul va ncepe sa perceap diferite stri de iradiere a corpului pacientului pe diferite puncte si va nva sa descifreze informaia pe care organismul uman o transmite in mediul nconjurtor. Pentru nceput este suficient daca pacientul va simi cldura minii dvs. Putei ncepe antrenamentele si pe propria persoana. inei mana cu palma ntoars in aa fel nct ea sa fie deschisa si ndreptata spre corpul pacientului, cu degetele intr-o uoar flexie. Minile se in lejer, fr nici o ncordare voit, dar prin concentrarea care se face asupra lor ele nu pot fi nici total destinse. Fixai atenia asupra vrfurilor degetelor dvs si dorii-v intens, chiar printr-o sugestionare verbala optita, sa iradiai for i bine. ncepei executarea unei micri line, plutitoare a minilor de-a lungul corpului pacientului, la nceput de sus in jos (podul palmei ndreptat in jos), apoi in sens invers de jos in sus. Deasupra capului pacientului minile aproape ating (distanta dintre ele ajunge la aproape 2-3 cm), se executa o uoara rsucire si palmele ncep sa alunece din nou in jos. Aceasta micare trebuie nsuita temeinic, ea fiind baza de pornire pentru toate procedurile ulterioare. Cu cat o exersai mai mult si devine un automatism, cu att ncepei sa simii legtura cu pacientul. Va putei imagina situaia ca si cum aceste
43

micri le-ai executa in apa; apa opune o anumita rezistenta, in acelai timp dnd si senzaia de elasticitate a micrii, dar nepermind o deviere brusca de la traseul propus. De regula, prin aceasta procedura se ncepe edina; este o procedura in care nu exista un contact fizic strict intre maseur si pacient, dar se creeaz legtura dintre cei doi. Micrile se vor executa att pe partea din fata cat si pe cea din spate a pacientului. Antrenamentul acestei micri se va face temeinic, ntruct execuia corecta si eficienta a acestei proceduri va determina desfurarea n continuare a edinei. Alta procedura pe care trebuie s-o exersai foarte bine si cu care se face deschiderea edinei de interacionare este cea sub forma de intersecii ochiuri. Execuia acestor micri se ncepe pe deasupra capului pacientului, continundu-se dea lungul corpului pn in partea inferioara a bustului. Minile intr-o stare de relativa relaxare sunt ndreptate cu vrful degetelor ctre pacient; degetele sunt uor ndoite. ncepnd de la cretetul pacientului, prin micri de intersectare (petrecere a minilor una deasupra alteia), cu gesturi de alunecare lina, la o distanta de corp de 10-12 cm, se parcurge traseul pn in regiunea lombara (alelor), la care se executa micarea de modificare a direciei, napoi ctre cretetul pacientului. Si aceste micri se efectueaz att in fata cat si in spatele persoanei supuse tratamentului. Cele doua micri - proceduri descrise mai sus poarta denumirea comuna de micri de difuzare a energiei si stau la baza metodei profilactice. Prin simpla lor executare, efectuata corect si cu rbdare, maseurul reduce starea de oboseala a pacientului, se face o reglare a tensiunii arteriale, se mbuntete regimul de somn, pe scurt, se mbuntete radical starea generala a pacientului. Difuzarea energiei este o parte componenta a fiecrei edine de tratament; dup executarea acestor proceduri, organismul pacientului este deja pregtit pentru recepionarea edinei de tratament propriu-zis. Acest proceduri ridica tonusul general, mrind capacitatea de lucru a organismului pacientului. In timpul masajului fr contact pacientul poate adopta trei poziii; in picioare, eznd sau culcat. Decizia care se va lua privind poziia pacientului va fi luata de masor in funcie de mai muli factori: boala pe care o trateaz, particularitile individuale ale pacientului, dispoziia sufleteasca a pacientului etc. Cnd poziia aleasa pentru pacient va fi in picioare, acesta va sta relaxat, cu minile lsate pe lng corp, ca intr-un fel de poziie pe loc repaus. In poziia eznd minile pacientului vor fi relaxate, aezate pe genunchi, cu palmele ndreptate in sus. Pentru poziia culcat nu se dau indicaii speciale dar este absolut obligatoriu ca pacientul sa caute sa gseasc o poziie optima in care sa evite orice fel de ncordare si care sa-i dea starea de relaxare. Locul si poziia terapeutului sunt determinate de procedura aplicata in fata, in spatele sau in lateral de pacient. Nu exista o ora speciala la care se recomanda executarea edinelor; daca edina se executa corect, orice ora aleasa va fi buna.
44

edina se ncepe prin procedurile de difuzare a energiei; prin aceste micri se cupleaz organismul pacientului la legtura cu terapeutul si l aduce intr-o stare de receptivitate activa. Durata de executare a fiecrei proceduri va fi de 2-3 minute, la fiecare edina procedurile repetndu-se in aceeai ordine; durata medie a unei edine este de 10-15 minute, dar ea variaz in funcie de cazul tratat si de pacient. La terminarea edinei prin masaj fr contact este obligatorie executarea unui masaj de contact a cutiei toracice si a prii superioare a spatelui. Micrile de masaj tradiional se executa simultan pe spatele si pieptul pacientului, in sensul acelor de ceasornic. Orice edina trebuie finalizata cu aceste micri ale masajului tradiional; ele stimuleaz activitatea inimii. A timusului, duc la aport fizic sporit de snge in partea superioara a plmnilor, ntrerup intr-un mod lent, delicat, legtura creata intre terapeut si pacient. Dup ce se nsuesc temeinic, aproape de starea de automatism, micrile de difuzare a energiei, se trece la nvarea celorlalte proceduri care se executa in timpul tratamentului. Micrile de presare - constau intr-o ndeprtare si apropiere a minilor in plan orizontal; palmele se gsesc la o distanta de 10-15 cm una fata de alta, cu degetele ndreptate spre pacient; palmele terapeutului se apropie si se ndeprteaz intr-o micare de mbinare si dezbinare, ca si cum ar ntinde un fir nevzut pana la o distanta de 3-5 cm; in funcie de necesitate, edina se repeta continuu pe o perioada de 5-10 minute. Micrile sabie sunt o varianta a micrii de presare; pentru aceasta minile se afla in poziie orizontala, de exemplu la nivelul umerilor pacientului, palmele sunt ndreptate in jos, degetele ntinse ctre corpul pacientului; se executa micri line de ndeprtare si apropiere a minilor cu amplitudine de 5-7 cm, trecnd la nivelul umerilor pacientului. Micarea de extracie este o micare circulara cu degetele in jurul locului bolnav; in timpul aplicrii procedurii degetele minii sunt adunate in mnunchi, fcndu-se micri de apropiere ai de deprtare de locul bolnav, in plan perpendicular. Dup ce sau executat 5-6 micri circulare, degetele sunt ndeprtate de locul in care se aplica procedura pana la o distanta de 7-10 cm si se face o micare fina de scuturare a lor. Micarea de dirijare a energiei se realizeaz printr-o aciune a minilor dirijata de direcia dorita, perpendicular fata de o anumita poriune a corpului. Micarea necesita cu obligativitate stabilirea legturii dintre pacient si terapeut (dac, in poziie nemicata, minile terapeutului simt radiaiile date de corpul pacientului, care ii apar ca o manifestare a strii de rspuns frig sau cldur, nepturi, furnicturi in extremitile degetelor). Micarea de pompare se executa cu ambele mini aduse in partea din fata a corpului pacientului. Minile au podul palmei ndreptat in sus; micarea ncepe sa se execute de la nivelul plexului solar pana in dreptul brbiei, unde se face o rsucire semi-brusca, podul palmei se ndreapt in jos, ncepnd coborrea inversa. Prin
45

procedura de pompare se poate induce si o descrcare energetica, care se va face la modificarea direciei de micare a minilor, printr-o scuturare energica a minilor intr-o parte. Micarea perie se executa cu minile ce degetele foarte ncordate pentru a cpta poziia unei aparente gheare ce efectueaz o micare ce ar sugera perierea locului bolnav. Micarea de lipire se executa la o distanta de 7-10 cm de corpul pacientului, timp in care degetul mare se unete cu degetul arttor si mijlociu, ca si cum ar lipsi ceva. Micarea de presrare a srii - dup cum arate denumirea, degetele minii executa o micare in care degetul mare trece pe rnd peste toate celelalte degete foarte fin, intr-o maniera in care se sugereaz presrarea. Toate procedurile descrise mai sus compun baza masajului fr contact. Pentru deprinderea iniiala este bine sa efectuai urmtorul exerciiu; imaginai-v ca intre palmele dvs. ndeprtate la o distanta de 5-8 cm inei o bila elastica. ncercai sa simii cldura care se degaja de la o palma la alta. ncepei o micare de apropiere si ndeprtare a palmelor, ca si cum ai presa aceasta mingiu elastica. De la amplitudini de ndeprtare mici (3-4 cm) ajungei in timp sa resimii aceleai senzaii si de la o distanta de 20-30 cm de ndeprtare a palmelor una de alta. Dup ce un timp ati exersat sistematic aceasta micare cu dumneavoastr putei trece la nsuirea principalelor proceduri ale masajului fr contact. Ceea ce trebuie reinut este ca masajul bioenergetic nu are de fapt nite reguli speciale; noi am propus aici masajul dup Djuna Davitavili, insa fiecare persoana are un potenial propriu, capaciti unice, pe care va nvaa sa si le foloseasc singura in mod optim, intr-o maniera originala. Masajul bioenergetic se poate face si independent, insa combinat cu masajul clasic este si mai benefic

46

VII. BALNEOTERAPIE Balneologia: tiina care se ocupa cu descoperirea, studiul complex si aplicarea in practica medicala a factorilor naturali: ape minerale, nmoluri, gaze terapeutice etc. Balneoterapia = terapia prin ntrebuinarea acestor factori naturali (ape, nmoluri, gaze etc.) Fizioterapia este o terapie cu ajutorul agenilor fizici (aer, lumin, ap, electricitate etc); are caracter att profilactic ct si curativ. Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale ce folosete in scop terapeutic agenii fizici naturali sau artificiali. Cuprinde: masaj si reflexoterapie, kinetoterapie, hidroterapie, helioterapie (helios = soare), talazoterapia (thalassa = mare; valuri), balneoterapia, electroterapia. Homeostazia reprezint starea de echilibru si de autoreglare instalata intre diversele procese fiziologice ale organismului uman; este influenata prin trei cai: - calea nervoasa prin arcul reflex; - calea neuroendocrina prin sistemul nervos vegetativ si glandular; - calea umorala prin intermediul metaboliilor tisulari (vitamine). Excitantul extern poate determina efecte diferite pentru subieci diferii; de aceea se poate spune ca trebuie avut mai degrab in vedere pacientul in particular dect boala in general. Hidroterapia - terapia prin intermediul apei (fie simpla fie combinata cu alte substane); factorul sau cel mai activ este cel termic. Factorul termic si cel mecanic influeneaz terminaiile nervoase ale pielii, transmind semnale la creier ce elaboreaz la rndul su rspunsuri sub forma reflexelor. Crioterapia (frigoterapia) metoda de hidrotermoterapie bazata pe aciunea excitantului termic rece la temperaturi sub 0 grade sau foarte apropiate de temperatura de nghe; metoda necesita indicaii corecte, precauii si o cunoatere foarte buna a tehnicii. Termoterapia este terapia care folosete factorul termic cald, intre 45-80 de grade prin intermediul cldurii (45-80 grade), apa sub forma de aburi (sauna, mpachetri cu parafina, cu parargil etc.). Bile sunt proceduri de hidrotermoterapie. In funcie de temperatura lor, ele se clasifica in:
47

- bai reci (sub 20 de grade); - rcoroase (21-33); - neutre (34-35) temperatura de indiferen a apei; - calde (36-40); - fierbini (40-45); peste 45 grade: insuportabile . Baia de nmol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala, bazata pe aciunea cumulata a excitantului termic, mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziia nmolului). Cura de nmol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore, cel puin 12 bai/an. Nmolul conine substane active ce ptrund prin canalele pielii pn la nivelul hipodermului si dermului de unde sunt preluate de snge prin reeaua capilara sub forma de substane coloidale in decurs de 24 de ore, declannd fenomene imunologice in organism. Este indicata in afeciuni reumatice (boli reumatismale degenerative cu localizare articulara si abarticulara), afeciuni musculo-ligamentare si osoase, rahitism, afeciuni respiratorii, afeciuni ginecologice inflamatorii cornice (cu avizul medicului specialist) etc. Cura de nmol la Techirghiol: - nu mai mult de o edina/zi; se face mai nti expunerea la soare cam de 20 minute pentru a pregti corpul; ne ungem apoi cu nmol in strat cat mai subire, numai pana la gt; nmolul se usuc; cnd ncepem sa transpiram intram in lac; putem face o uoara gimnastica in apa, not, stm in apa cam - 1 ora; ieim, ne uscam; putem face un du; dup ce ne uscam la soare stm la umbra 15-20 minute ca sa ne revin pulsul/tensiunea la normal. Ideal: o cura de 12 zile pe an; pentru rezultate: minim 6 edine. Sovata cura cu nmolul negru de stejar La Sovata: 500-600 m altitudine; climat sedativ; avem lacul Ursu, helioterm, cel mai mare de acest gen din lume si singurul din Europa; adncime 17 m. Compoziia chimica a apei: unicat mondial - multistratificat: fiecare strat are o alta compoziie chimica, amplificnd radiaia soarelui in mod diferit;; stratul superficial are temperatura de afara; pe msura ce se nainteaz in profunzime este din ce in ce mai cald, astfel nct pe fundul lacului apa poate ajunge si la 90 de grade. Nu sunt izvoare termale; din punct de vedere al compoziiei straturile de apa nu se schimba in decursul anului; apa de ploaie rmne la suprafa, apoi se vars in alt lac vecin (Aluni). Cura in aceasta zona este foarte recomandata: fie natural, in perioada 1.07-15.09, in lac; fie in bazele de tratament special amenajate. In aceeai zona se afla si lacul Negru; de aici se extrage nmolul negru de stejar, recomandat in special pentru afeciuni ginecologice.

48

Helioterapia terapia prin intermediul expunerii la soare (helios = soare). Baia de soare (helioterapie; plaja) expunerea totala sau pariala a corpului la actiunea razelor solare directe si a aerului. Plaja se poate face oriunde este soare. Iradiatia solara cea mai intensa este la mare, datorita fenomenului de reflexie favorizat de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozitii si prezentei stratului de zpada. Mod de aciune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice), infraroii (calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. De regula, helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare) sau baie in lacuri, ruri, tranduri, piscine. Sub acest aspect se adaug si efectele termoterapiei contrastante (cald-rece), cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in ambele sensuri (termoliz1 - termogenez2). Helioterpia este un tratament solicitant pentru organism si trebuie fcuta cu avizul medicului. Helioterapia la mare tehnica de aplicare: expunerile la soare se fac progresiv, ca suprafaa de piele expusa si durata. Perioada cea mai indicata este intre orele 7-11 a.m.; dup acest interval de timp razele ultraviolete cresc in intensitate si concomitent cu infraroiile (calorice) apar si condiii favorizante pentru accidente. Expunerile la soare se vor intercala cu perioade de odihna egale, la umbra. In cazul in care nu exista contraindicaii se vor intercala si scurte imersii in apa. Orientativ: se poate ncepe cu baia de aer de 10 15 (odihna sub cort), urmata de expunerea la soare: 10 fa si 10 spate, urmate de o scurta baie in mare de 5, tergerea cu prosopul, schimbarea costumului cu unul uscat, odihna sub cort 10 dup care totul se repet. Pentru o persoana care vine pe plaja la orele 7-8 a.m. durata totala a primelor doua zile poate fi o ora. In zilele urmtoare expunerea la soare creste cu 10, apoi cu 15-20-30. Pentru cei cu surmenaj fizic si intelectual expunerile al soare vor fi mai scurte, capul va fi protejat cu o plrie de soare, indiferent de vrsta. Pomezile grase pentru piele nu sunt indicate. Durata expunerii descrete proporional cu creterea orei la care se merge la plaja, respectiv: cu ct mai devreme, cu att expunerea poate fi mai lunga, cu ct e mai aproape de prnz, cu att durata va fi mai scurta. Persoanele care nu au fcut o pregtire nainte de a pleca la mare (expuneri la soare in localitatea de reedina) nu trebuie sa depeasc durata totala de expunere de 60 in primele 4-5 zile. Dup acest interval de timp durata expunerii la soare poate fi crescuta, dar un total de 2 h-2 ,1/2 h prin expuneri intercalate de odihna la umbra si bai in mare este suficient. Meniune: efectul ultravioletelor asupra pielii (eritemul) apare dup o perioada de latenta de 4-6 ore de la terminarea plajei. Datorita brizei marii, care rcorete in
1

Termoliza= pierderea de cldura; mecanisme prin care organismul se adapteaz la condiiile create de creterea temperaturii mediului ambient. Hidrotermoterapia calda mobilizeaz organismul uman in sensul declanrii mecanismelor de termoliza (vezi si termoreglarea). 2 Termogeneza = producere de cldura; mecanisme prin care organismul se adapteaz la condiiile create de scaderea temperaturii mediului ambient. Hidrotermoterapia rece mobilizeaz organismul uman in sensul declanrii mecanismelor de termogenez.

49

permanenta pielea, supradozarea nu este sesizata. Astfel, in cazul nerespectrii parametrilor indicai de medic, pot aprea incidente si accidente ca : arsuri de diverse grade, insolaii, crize de tetanie etc. Pentru ca organismul sa rspund adecvat solicitrii complexului de factori, pe care in nsumeaz helioterapia, sunt necesare unele precauii; efectuarea unui consult medical general pentru depistarea contraindicaiilor posibile, in condiii de sntate aparenta; respectarea orelor de somn si evitarea consumului de buturi alcoolice, mic dejun uor dimineaa, evitarea alimentaiei, cat si a consumului exagerat de lichide pe plaja. Indicaii: profilaxie la copii si aduli (staiunile de litoral maritim). Precizare: bile de soare sunt indicate in general copiilor nc din primele luni de viata, cu unele precauii (vezi ultravioletele). Tratament curativ la copii: afeciuni otorinolaringologice si traheobronice, rahitism, hipofuncii endocrine etc.; la aduli: astm alergic, traheobronite, afeciuni ginecologice cronice, hipofuncii endocrine, unele afeciuni dermatologice etc. Contraindicaii; cancer (indiferent de tratament prealabil efectuat si de starea generala bun actuala); TBC pulmonar, afeciuni reumatismale inflamatorii, in faza activa, hiperfuncii glandulare (hipertiroidii, hiperfoliculinie etc.), insuficienta cardiorespiratorie, ateroscleroza sistemica in faza avansata, hipertensiune arterial in stadii naintate, nevroza astenica, boala ulceroasa, epilepsie etc. Balneoterapie staiunile balneare Staiunile balneare se clasifica in principal dup climatul lor: - cu climat excitant (litoral, staiuni la mare altitudine - 2000 de m); - cu climat sedativ (regiune de deal, submontane); - cu climat neutru dar cu efect sedativ. Bioclima sedativa (de cruare) se caracterizeaz printr-o solicitare de mica intensitate a sistemului nervos central si vegetativ si a glandelor cu secreie interna: Felix, Buzias, Sangeorz Bai, Bazna, Sovata, Slanic-Prahova, Calimanesti, Caciulata, Olanesti, Herculane, Govora. Bioclima excitant solicitanta se afla la: a) climatul alpin de mare altitudine (1000-2000 m) pentru astm bronic, refacere dup pneumonii, anemii (favorizeaz hematopoieza); b) litoral si stepa Brganului (Amara, Lacul Srat; ntreg litoralul Marii Negre). Staiunile subalpine: Vatra Dornei (808 m altitudine), Borsec (900 m), Slanic Moldova, Tunad, Covasna, Sinaia, Cheia, Predeal, Azuga, Buteni pentru rahitism si tulburri de cretere la copii; contraindicate in tulburari cardiace, afeciuni cardiovasculare grave (preinfarct). In stepa: bai de aer, de soare, nmol, apa doar vara. Litoralul are o bioclim solicitanta a sistemului nervos central si vegetativ si a activitii glandelor si activeaz intens procesele imuno-biologice si de depunere a calciului in oase. Este recomandat in afeciuni ale aparatului locomotor, sistemului
50

nervos periferic, rahitism, osteoporoza, tuberculoza nepulmonara, sterilitate, reumatism. Este contraindicat in tuberculoza pulmonara activa, orice afeciune in faza acuta, ulcer acut, hipertiroidie, nevroze grave, afeciuni cardiovasculare grave. Cure naturale se pot face pe tot litoralul, inclusiv Techirghiol, si in statiuni cu ape srate: Bazna, Sovata, Lacul Srat, in cele cu ape minerale srate: Govora, Blteti, Slnic Moldova. Cura balneara poate fi: - in primul rnd preventiva si de refacere; - curativa (afeciuni uoare); - sau ca tratament in pentru afeciuni declarate. O cura balneara trebuie sa dureze 12 18 zile, chiar mai mult in unele cazuri. Dup cur, organismul trece printr-o perioada de criza balneara care reprezinta rspunsul organismului prin modificri vegetative progresive.

51

VIII. ELECTROTERAPIE Electroterapia este terapia care folosete ca agent fizic terapeutic curentul electric. A. Terapia cu curent electric de joasa frecventa 1. Cureni diadinamici Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin care trece un curent de joasa frecventa ce variaza intre 50 si 100 Hz. Procedura presupune un ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat; b) curent monofazat; c) curent ritmic sincopat. Polul activ este cel negativ (-); el se va simi mai intens pentru ca acolo se acumuleaz NaCl iar la cel pozitiv, NaHO. Pacientul trebuie atent supravegheat ntruct se pot produce iritaii tegumentare si chiar arsuri. Curenii diadinamici produc o cretere circulatorie locala si se mizeaz pe o cretere de metabolism local. 2. Trbert cureni de 50 Hz invariabili Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. Aceasta procedura dureaz 15 minute si are efect anesteziant. Daca stratul hidrofil este prea gros, intervine riscul unei arsuri. 3. Cureni galvanici sunt cureni continui unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Se poate face de-a lungul traseului unui nerv. Cnd se pune substana hidrofila, se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv, ion negativ la polul negativ); intensitatea este de ordinul miliamperilor. B. Terapia cu curent de medie frecventa electrostimulator cureni interfereniali cu frecventa de 10.000 30.000 Hz. Se lucreaz cu patru electrozi aezai in cruce. C. Terapia cu curent continuu 1. Cureni de nalta frecventa cu unde scurte 2. Diapuls emite in pulsaii Se folosesc doi electrozi mari protejai de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau deprtat de stratul protector; cnd e apropiat produce efecte de suprafaa iar cnd e deprtat produce efecte de profunzime. Electrozii trebuie sa fie paraleli iar esutul uman sa fie la mijloc. Aparatul poate lucra pe trei puteri diferite cu efecte diferite:
52

- unde slabe (reci); - unde medii (calde); - unde puternice (fierbini). Efectul caloric este mai mare in grsime si in os. La persoanele vrstnice are efect antiinflamator (in anexite, reumatisme) Terapia cu ultrasunete Radiostatul are un corp activ ce are nglobat un cristal piezoelectric si un cablu de nalta tensiune ce rezista la nalta frecventa. Ultrasunetele nu se propaga prin aer ci doar prin mediu dens. Se lucreaz cu c.a. cu frecventa de 80.000 100.000 Hz. Terapeutul poarta mnui de bumbac. Se unge tegumentul cu gel, se aplica traductorul pe piele, fr goluri de aer, se regleaz puterea si US trec din traductor in esutul uman. Puterile mici, de 0,2-0,4 W, produc efecte reversibile. Puterile de 0,6 W au efect maxim. Puterile de 0,8-1 W au efect ireversibil. US se propaga si prin apa - se folosesc la rni, arsuri, etc. Fototerapia (terapia cu lumina) folosete raze ultraviolete la intensiti mici si timpi mici; cu maxima precauie in calculul biodozei. Se folosesc ochelari speciali de protecie. Laserul Laser: acronim in limba engleza de la light amplified by the stimulated emission of radiation Laserul terapeutic: LLLT- Low Label Laser Therapy Energia fotonilor emii de aparat mrete capacitatea de regenerare a esuturilor. Parametrii de lucru se aleg in funcie de tipologia afeciunii si a pacientului; la persoanele supraponderale si/sau cu tenul nchis (brunete) se folosesc puteri mai mari; la afeciunile acute, recente, puteri mai mici iar la cele vechi, cronice, puteri mai mari. In lucrul cu laserul se delimiteaz zona ce trebuie tratata si se lucreaz pe puncte, cu sonda poziionata perpendicular, cte 5-25 de secunde pe fiecare punct, timp de 5-10 minute pentru toata zona. La sfrit, se netezete zona. Bioptronul Folosete lumina filtrata; nu ptrunde mai mult de 3 mm. in derma.

53

IX. APITERAPIE Apiterapia este terapia cu produse apicole. Mierea este singurul produs dulce cu caliti datatoare de viata care nu se gsesc in nici un alt aliment. In timp ce zaharul trebuie sa fie supus unui proces de invertire in organism, in cazul mierii, acest proces a fost efectuat deja de ctre albina, cu ajutorul secreiilor salivare glandulare. Mierea conine: monozaharide direct asimilabile (levuloza si dextroza), minerale, fier, clor, potasiu, calciu, sodiu, fosfor, aluminiu, magneziu, vitamine, enzime, hormoni, inhibine (= antibiotici naturali) etc. Ea umple toate golurile care ar putea aprea in hrana zilnica, susine si ntreine starea de sntate a organismului. Mierea se asimileaz uor si repede. Ea nu are aadar nici un element chimic comun cu zaharul. La mierea matura procentul de apa trebuie sa fie de maxim 18%. Mierea matura are ardere completa; in procesul de metabolizare nu necesita nici o prelucrare din partea organismului uman. Densitatea mierii este mai mare dect a apei; cu cat densitatea ei este mai mare, cu att mierea intra mai mult intr-un proces natural de cristalizare care-i conserva calitile. Este tonic muscular; prin arderea ei rezulta ap, energie si dioxid de carbon; nu ngra. Din punct de vedere medical, mierea este recomandata in diverse afeciuni; in cazul copiilor: fixeaz calciul. Ceara este o substana grasa; albina consuma cam 10 kg de miere pentru a produce 1 kg de ceara(=vitamina A condensata). Ceara se poate consuma sub forma de fagure cu miere; este folosita in fabricarea unor creme cosmetice, mpotriva arsurilor, in creme depilatorii (ceara si colofoniu-sacz); cpcelele de la fagure (conin i fraciuni de propolis) pot fi mestecate in afeciuni respiratorii. Polenul conine absolut toate vitaminele si complexele vitaminice, proteine (aproximativ de 5 ori mai multe dect carnea) si toi aminoacizii (eseniali si neeseniali). Este foarte benefic intr-o multitudine de afeciuni: in terapia anemiei, a strilor de slbire, convalescen, inapeten, este un foarte bun protector hepatic. Se administreaz in timpul meselor; trebuie mestecat foarte bine si dizolvat nc in gura, prin intermediul salivei bucale; in perioade critice se iau cate 2-3 lingurie pe zi; cura cu polen va dura cam o luna, apoi pauza; nu se fac mai mult de 2-3 cure cu polen pe an. Pstura este polenul prelucrat natural de ctre albina; are proprieti net superioare polenului, insa este destul de greu de recoltat, si in cantiti foarte mici; este
54

cea mai buna protectoare si reconstructoare a ficatului; combinata cu propolisul are rezultate extraordinare si in hepatita B sau C. Se consuma cam linguria pe zi. Foarte eficienta, pe lng celelalte afeciuni mai uoare, in hepatite si in scleroza multipla. Propolisul este produsul natural cel mai apropiat de panaceu. Compoziia sa este nc insuficient elucidata. Este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut; este restructurant si regenerator celular (vindeca rni interne si externe), antitumoral, inhibnd nmulirea celulara haotica. Conine o serie ntreaga de elemente foarte rare. Regleaz metabolismele intime celulare; conine foarte multe elemente/uleiuri eseniale (printre care si substane antibiotice naturale ale plantelor, seva din muguri, exina etc.). Poate fi folosit: - sub forma pura, in stare bruta, ca atare; se pot face bobie de mrimea unui smbure de viin si pstrat in miere de salcm de obicei, ermetic se consuma cte o bobi pe zi; si sub forma de cataplasme pe rni, btturi, furuncule; - cel mai adesea sub forma prelucrata: tinctura de propolis (cu o concentraie de 30% + alcool natural din cereale de obicei). La aduli: 20 picturi/zi dizolvat in apa, lapte, ceai; daca afeciunea este mai grava doza poate fi uor mrita; la copii: 3-5 pic/zi; preadolesceni: 10-15 picturi/zi etc. Foarte eficient in giardia, cel mai eficient in candida; singurul remediu cu adevrat in paradontoz (trebuie supt sub forma pura; atenie mare sa nu adoarm cu el in gura, cci este caustic; trebuie dizolvat); pentru ntrirea imunitii; in infecii ascunse. Se recolteaz foarte greu si in cantiti foarte mici; de aceea sub forma de tinctura. Cel din comer: mare atenie sa scrie pe sticlua pentru uz intern. Lptiorul de matc produs glandular al albinei, secretat de glanda hipofaringiana din creierul albinei; l secreta doar albinele tinere, sub 12 zile; cu el se hrnete doar matca. Intensifica activitatea hormonala, reuete sa ntinereasc permanent celulele. O albina, vara, triete 45 zile, iar iarna 2-3 luni; matca triete aproximativ 6 ani si depune zilnic 1500 oua, adic dublul greutii ei - lptiorul cu care se hrnete este foarte eficient mpotriva uzurii si in activitatea hormonala intensa. Lptiorul regleaz foarte bine activitatea hormonala: pentru fete, la pubertate, pentru copii in convalescenta, sportivi; cnd ncepe sa apar o uzura a organismului: pentru ntinerire; in premenopauza si menopauza: tratament de prevenire a osteoporozei. Combinat cu apa distilata: in cosmetica, sub forma de masca. Sub doua forme: - pura: de la recoltare pana la nceperea administrrii se tine in congelator; cnd ncepe sa fie administrat: se tine in frigider; o bobi mica (mrgelua), sublingual, pe nemncate; cura cu lptior: 2-5 grame, apoi pauza; - prelucrata: fiole sau drajeuri (amestecat cu glicol).
55

Mierea + propolis + cura cu oet de mere si miere: tratament preventiv pentru osteoporoza (cura - pauza; cura - pauza); medicaia clasica pentru osteoporoza: Ca + D3, Alfa D3; pentru osteopenie: Miacalcic (= calcitonina sintetica de somon); in osteoporoza declarata: Fosamax risc de ulceraii esofagiene. Este mult mai eficienta tratarea osteoporozei prin produse apicole, naturale. Cura cu oetul de mere i miere cura dup dr. Jarvis. Oetul se face din suc natural de mere combinat cu miere: fermentat; conine magneziu, potasiu, calciu, fluor, brom, iod etc. Este un reglator metabolic. Se administreaz cate doua lingurie oet + 1-2 lingurie de mire; amestecate binebine, intr-o cana cu apa (1-3 ori pe zi); persoanele sntoase: poate fi administrat oricnd; la cele cu probleme digestive: la h dup masa; la cele cu ulcer activ: nu se administreaz. Dizolva calciul si uraii din articulaii; pentru rinichi este foarte bun; regleaz echilibrul acido-bazic, metabolismul grsimilor, scade colesterolul si acidul uric; foarte bun pentru cei cu tendine de depuneri calcice, cu guta, cu infecii renale; indirect: pentru slbit; este un excelent energizant pentru omul sntos. Fabricarea oetului de mere si miere: mere splate, cntrite, rase cu totul pe rztoarea mare sau zdrobite; 1 kg mere/2 l apa 150 g miere /1 l apa; se pun intr-un butoia descoperit si se las sa fermenteze la o temperatura de minim 24 de grade; dup doua sptmni: strecurat, stors prin tifon; sucul evaluat la loc; la fiecare litru de suc se pun 50 g de miere; se pune sucul intr-un butoia legat cu tifon la gura de data aceasta; ncepe faza a doua de fermentaie, cnd cidrul rezultat dup prima faza, uor alcoolic, se las sa fermenteze 40-60 de zile, in funcie de temperatura. Cnd procesul e gata: deasupra se formeaz ca o membrana de 2-3 cm, gelatinoasa si lichidul este limpede; se da membrana la o parte, se trage cu furtun in alt vas, trecndu-se chiar prin tifon; dup doua sptmni se poate folosi; are o trie de 4-7 grade; timp de doi ani isi pstreaz calitile; cantitatea de miere folosita: 150 g - maxim 300 g /litru. Apilarminul este triturat de larve de trntori, cu o zi nainte ca larva sa fie cpcit; conine lptior i un precursor hormonal masculin; pentru sportivi, culturiti (pentru creterea masei musculare), pentru persoanele cu probleme de dinamica sexuala/activitate hormonala masculina. In cazuri speciale poate fi folosit si de ctre femei, dar, in general, este un produs destinat brbailor. Veninul de albine se folosete in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie crescuta: in reumatisme, in boli antiimune, in spondilita, poliartrita reumatoida, in scleroza multipla; este radioprotector. Se poate administra sub trei forme: - nepturi naturale; se folosesc albine tinere; se face mai nti testul daca pacientul este alergic: o neptura la glezna; chiar daca este alergic, nu va fi
56

foarte afectat; daca nu este alergic: va avea un uor edem 1- zile; dup ce trece reacia: in funcie de afeciune, se va urma schema 1 neptura mai multe zile, apoi 2x2, 3x3, 4x4, 5x5, 6x6 stagnare in platou mai multe zile, apoi scdem progresiv; pauza; se repeta; numrul maxim de nepturi admise intr-o singura edina: 12; nepturile se vor face in zona afectata de obicei; in scleroza: pe membre, antebra, paravertebral, in zone musculare sau articulaii; nu pe gat, fata, abdomen sau alte zone sensibile. sub forma injectabila; unguente speciale care conin venin de albine (ex. Apirevin etc.)

57

X. RECUPERARE MEDICALA Reumatismul poate lua doua forme: articular acut si abarticular (la muchi). Este o boala infecioasa declanata de infecia cu streptococ betahemolitic (in snge) ca urmare a unor abcese, infecii urinare etc., aprute cel mai adesea in copilrie. Reumatismul se poate instala la nivelul oricarui organ. Cnd ataca muchii, poate genera miozita (inflamaia muchilor). Tratamentele moderne sunt eficiente astfel inct streptococul este nlturat definitiv. Analize: ASLO si VSH. In reumatismul infecios acut tratamentul cu antibiotice este obligatoriu. Reumatismul articular acut se trateaz cu reflexoterapie, gimnastica, sejur in staiuni balneare; nu se aplica masaje. Se recomanda si apiterapie pentru intarirea factorilor imunitari: cura cu tinctura de propolis: la aduli - 20 picturi de 3 ori pe zi; la copii mai mari de 6 ani 10-15 picturi; la copii mici 3-5 picturi; cura cu oet de mere si miere; consum sporit de miere. Spondilita anchilozanta este dificil de diagnosticat din timp ntruct nu se manifesta dureros. Este mai frecventa la brbai si evolueaz spre anchilozarea lenta a CV. Cnd apar, durerile sunt vagi si localizate in zona sacro-iliaca, cervicala si a centurii scapulo-humerale, sub forma unor pusee periodice (o data la 6 luni). Inflamaia cuprinde treptat ntreaga coloana vertebrala si fie o deformeaz sub forma unei cocoae, fie ca blocheaz gtul (brad). La radiografie are aspectul unui trunchi de bambus sau a unei linii de tramvai cu trei sine, ca urmare a sudurilor dintre apofizele spinoase si cele laterale. Analiza prin care se diagnosticheaz se numete SA. Tratamentul in faza incipienta consta in cura cu oet de mere si miere si tinctura de propolis, sejur in staiuni balneare cu lacuri srate, soare si nmol (Amara, Lacul Sarat), cu scopul ntririi sistemului imunitar al organismului. La un nivel mai ridicat al evoluiei bolii se aplica masaj terapeutic, gimnastica, reflexoterapie. In faza sa cea mai grava, boala anchilozeaz coastele si sternul ceea ce duce la insuficienta respiratorie si cardiaca. Poliartrita reumatoida este mai frecventa la femei si debuteaz ncet, fara simptome deosebite. Se manifesta prin dureri ale articulaiei degetului mijlociu dup care se ntinde la toata mina, apoi la cot, umr, articulaii. In faze avansate se formeaz noduri in articulaii. Diagnosticul se pune in urma analizei reumatoide. Tratamentul consta in reflexoterapie si cura cu tinctura de propolis. In cazul spondilitei si poliartritei: la cea mai mica bnuiala tratamentul trebuie nceput; daca ateptam confirmarea diagnosticului va fi prea trziu boala avansnd mult prea mult; tratament intensiv: apiterapie, reflexoterapie, masaj terapeutic, gimnastica
58

medicala articulara; in funcie de stadiul bolii tratamentul adecvat: exerciii respiratorii, masaj sedativ al cutiei toracice. Discopatiile reprezint afeciuni ale discului intervertebral avnd drept cauze cifozele, lordozele, coloana rectilinie, sedentarism. Tratament: masaj terapeutic de regenerare, gimnastica de ntreinere. Discopatiile netratate duc la depunerea de substana calcica intre apofizele laterale sub forma de osteofite (ciocuri), determinnd contracii musculare. Ele mai pot evolua si in direcia iritrii rdcinii nervoase ce determina hipoxia nervului si in final spondiloza. Terminaia -oza = degenerare iar ita = inflamare. Discopatia lombara poate fi fie sub forma lombalgiei (dureri ale CV in zona lombara) fie sub forma lombosciaticii (dureri al CV in zona lombara si ale piciorului). In astfel de cazuri nu este afectat doar discul ci si ligamentele. Tratamentul alopat frecvent uzitat in astfel de cazuri si anume infiltraiile cu hidrocortizon, dei calmeaz durerile, duc in timp la sclerozarea esuturilor si la ruperea tendoanelor. Lombalgia (discopatia acuta) se trateaz cu masaj cu ghea (local) si cu laser. Sunt contraindicate bile fierbini. Masajul terapeutic se aplica numai dup ieirea din criza iar gimnastica doar la final. Netratata, lombalgia duce la hernia de disc, apoi la parestezie sau chiar la pareza. Se manifesta prin dureri violente pe traseul nervului sciatic (in zona L5-S1, L3L4). Tratament: in prima faza doar repaus la pat; apoi, daca se ia decizia interveniei chirurgicale, se ncepe un tratament preoperator ce urmrete delordozarea coloanei lombare prin relaxarea muchilor si dilatarea spatiilor intervertebrale. In timpul acestui tratament, pacientul va avea perna sub genunchi daca este aezat cu fata in sus si sub glezne si pntece daca este aezat cu fata in jos. Daca sta pe o parte se recomanda cu picior ntins si unul flexat spre piept. Tratamentul consta in masaj cu gheata aplicat paravertebral si fesier in zona dureroasa, laser (cu efect decongestiv si antiinflamator), reflexoterapie, timp de 5-10 minute de 3 ori pe zi, in serii de 5-15 zile, de-a lungul a 56 luni. Pe msura ce pacientul i revine se renuna la masajul cu gheata si se trece la gimnastica uoara executata din poziia ntins pe spate. Intervenia chirurgicala consta in curarea sau chiar ndeprtarea discului afectat. Dup o astfel de operaie este absolut necesar un tratament de recuperare avnd ca scop evitarea sclerozrii esutului. Cel mai adesea un astfel de tratament se continua pentru tot restul vieii; el consta in masaj terapeutic executat cel puin o data pe sptmna sau mcar doua serii de 10-15 edine de doua ori pe an. Periartrita este inflamaia esuturilor (bureletul si capsula) care nconjoar o articulaie; este provocata de forarea articulaiei sau tendoanelor.
59

(Artrita este inflamaia articulaiei, arterita este inflamaia unui vas de snge, flebita este inflamaia unei vene iar tromboflebita este inflamaia venei nsoita de apariia unui cheag de snge). Periartrita scapulo-humerala (PSH) este cea mai frecventa dintre formele de periartrita. In prima faza, umrul este dureros. Netratata, evolueaz spre faza a doua: cuprinde articulaia iar durerea devine acuta si apare in special noaptea. In faza a treia sunt cuprinse tendoanele si muchii iar in ultima faza are loc blocarea umrului ca urmare a depunerilor de calciu. Tratamentul este gradat in funcie de faza de evoluie a bolii: in prima faza - masaj terapeutic si gimnastica uoara activa; in faza a doua masaj cu gheata, laser, reflexoterapie si fr gimnastica; in faza a treia masaj, reflexoterapie, gimnastica; in faza a patra kinetoterapie pentru ruperea aderentelor, masaj de relaxare in cazul contracturilor si blocajelor, gimnastica uoara, sejur in staiune balneara. Tuberculoza osoasa duce la nmuierea osului prin apariia unor fistule osoase si este adeseori urmarea tuberculozei pulmonare (bacilul lui Koch) care devine rezistenta si ataca sistemul osos. Ea poate evolua spre gibozitate (cocoaa) datorita infeciei cu morbul lui Pott. Tratamentul consta in kinetoterapie de echilibrare, masaj selectiv tot pentru echilibrare (excitant si relaxant), alimentaie. Dup echilibrarea musculaturii se urmrete tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale. Artrozele sunt afeciuni articulare degenerative (de uzura) caracterizate prin alterarea distructiva a cartilagiilor sau fibrocartilagiilor articulare. Ele apar datorita lipsei de micare, inflamaiilor articulaiei, traumatismelor (fracturi). Gonartroza este artroza genunchiului iar coxartroza este cea a soldului. Pot exista si forme pariale de artroza la coloana vertebrala: cervical inferior, dorsal. Mai rar, pot aprea si la articulaiile pumnului, umrului si gleznei ca urmare a unor fracturi sau chiar la articulaia temporo-mandibulara. Tratamentul consta in cura cu oet de mere si miere, lptior da matca, tinctura de propolis. Laser la nivelul articulaiei, masajul pentru tonifierea musculaturii si creterea metabolismului local; regim alimentar si controlul greutii; gimnastica medicala (fr greutate pe genunchi/sold etc.); gimnastica in apa, bai sau cataplasme cu tre si foi de varza. La articulaiile mici se recomanda gimnastica in apa calda iar la articulaiile mari se poate face nclzirea acestora si cu foenul. Scolioze si cifoze Vrsta optima de ncepere a tratamentului: de mici; depistate la timp, pot fi corectate; la fete: pana la 24 25 ani; la biei: 26-28 ani.
60

Tratamentul de baza cuprinde: kinetoterapie (inclusiv subacvatica, not); masajul este adjuvant, va fi un masaj selectiv pentru reechilibrarea musculaturii; in anumite situaii poate fi adjuvanta si reflexoterapia; cura balneara, helioterapie, eventual cura cu nmol. La kinetoterapie: nu exista programe standard; trebuie conceput un program pentru fiecare persoana in parte; in general se merge pe gimnastica asimetrica. Luxaia este deplasarea anormala a doua suprafee articulare care isi pierd raporturile lor normale si sunt meninute permanent in aceasta situaie. Luxaia poate fi completa cnd cele doua suprafee articulare nu mai au nici un fel de contact ori incompleta (subluxaie) cnd mai exista un oarecare contact intre suprafeele articulare. O data cu ieirea osului din articulaie are loc si ruperea bureletului si capsulei articulare (trauma mecanica). Tratament: aparat gipsat. Tratamentul de recuperare: apiterapie de regenerare; gimnastica articulara pe membrul sanatos, reflexoterapie; dupa scoaterea aparatului gipsat: si LT; apoi masaj si gimnastica pana la recuperare. Subluxaia congenitala de old La fete, daca apare scolioza, trebuie verificat si oldul, sa nu fie o subluxaie congenitala de sold. Problema, dei dateaz de la natere, poate sa se manifeste in adolescenta, cnd se ia in greutate sau la prima sarcina. Daca diferena este de 3 cm, subluxaia poate fi corectata prin tehnici speciale de reechilibrare si gimnastica medicala. Examenul: - pacientul cu spatele la noi; terapeutul, de la 1,5-2 m de pacient, in spatele acestuia, urmrete linia umerilor; daca sunt diferene de nivel; urmrete apoi vrful omoplailor, daca sunt mai sus sau mai jos si musculatura paravertebrala; - pacientul din profil: terapeutul urmrete, dintr-o parte, tangenta ceafa umeri fese; se urmrete unghiul maxim de cifoza/lordoza; - pacientul cu fata spre terapeut; acesta urmrete simetria claviculelor, chiar a mameloanelor si simetria soldurilor. Examenul pentru trenul inferior - pacientul in picioare: se urmrete linia genunchilor, plica genunchiului, bolta plantara. Cnd centrul de greutate este pe tricepsul sural (pe gamba avem ca o glm ) pacientul fie poarta tocuri fie are platfus. - pacientul pe canapea cu fata in sus: echilibram si relaxam soldurile; apropiem clciele (tlpile), pentru a vedea eventualele diferene de lungime; ca sa fim siguri; msuram membrele inferioare din creasta iliaca anterioara pana la maleola interna; daca diferena este mai mica de 3 cm: poate fi corectata; - la genunchi: se verifica rotula (lateral si longitudinal); facem presiune sub rotula cu degetul (depistam daca este lichid); se face flexia coapsei pa bazin; daca sunt crepitaii/cracmente: avem gonartroza in diverse stadii; pentru menisc: form prin
61

rotirea gambei (in flexie la 90 de grade) fa de coapsa; daca simim crieli/cracmente/crepitaii avem o afeciune a meniscului; - cnd apare joc lateral avem deficiene ligamentare. Tratament: in funcie de gravitate: kinetoterapie; masaj terapeutic; laser terapeutic. Fracturile - constau in fisurarea sau ruperea osului. In cazul fracturilor tratamentul de recuperare incepe inca in timpul aparatului gipsat. Pacientul urmeaza o dieta cu alimente bogate in calciu; se va face masaj si gimnastica a membrului sanatos, stimulnd astfel circulaia si revigorarea somatica a membrului gipsat prin influx nervos; apoi gimnastica si cu membrul care este in ghips contractii izometrice; daca degetele sunt libere: miscari de flexie, extensie, tot ce ne permite. Consolidarea efectiva a osului fracturat are loc intr-un interval de 6-12 luni, astfel ca dup ndeprtarea aparatului gipsat este absolut necesar un tratament intensiv de recuperare ce consta in LT pe locul fracturat, masaj (mai nti sedativ apoi excitant), gimnastica izometrica (serii de contracii 4- 5 sec. si de relaxare 8- 10 sec.); la scoaterea aparatului gipsat constatam ca membrul este tumefiat datorita stazei limfatice si venoase masaj intens de decongestionare si drenaj limfatic. Prin geluiri, friciuni si laser se urmrete ndeprtarea depunerilor de calciu vicios de pe traiectul de fisura. Se mai recomanda cataplasme/bai cldue cu tre si cataplasme cu frunze de varza si tinerea picioarelor ridicate pe perna. Prepararea amestecului de tre: se pune un pumn de tre intr-un vas cu apa; vasul se pune la fiert si se lasa apoi la racit pana la temperatura corpului; cu membrul bolnav se fac miscari in vasul cu apa si tre; daca nu: se strecoara si se aplica cataplasme cu trele respective; compozitia se refoloseste mai multe zile, dimineata si seara inainte de culcare (doarme cu ea); este foarte bogata in vitamina B (intreg complexul de vitamine B). Se poate face si reflexoterapie. Entorsa - este o leziune traumatica articulara (capsulo-ligamentara), produsa de o micare forata, brusca, ce antreneaz ntinderea, ruptura sau smulgerea tendoanelor sau ligamentelor fara deplasarea suprafeelor articulare. Entorsa poate fi uoar, medie sau grava. In formele sale cele mai grave pot avea loc si rupturi de fibre musculare sau chiar de muchi ntregi si de tendoane sau ligamente. Cele mai frecvente sunt entorsa gleznei sau a genunchiului. Tratamentul de recuperare consta in repaus total/imobilizarea articulatiei, masaj cu gheata de 2-3 ori pe zi, laser, masaj uor cu crema antiinflamatorie (Heat Lotion crema roie Aloe Vera, Diclofenac, Fastum Gel, Voltaren, creme pe baza de spnz, arnica, menta etc.); se poate face si reflexoterapie. Dupa aparenta recuperare (dupa faza acuta) se va face masaj terapeutic de restabilire si kinetoterapie (gimnastica de ntrire a ligamentelor, slabite ca urmare a laxitatii posttraumaticearticulaiei).
62

Boli metabolice Diabetul - este o boala metabolica ce afecteaz pancreasul; acesta fie nu mai produce insulina deloc fie o produce dar in cantitate insuficienta, astfel nct zaharoza nu mai poate fi metabolizata. Zaharoza circulanta in snge distruge esuturile si vasele de snge in special pe cele din retina (ceea ce duce la retinopatie diabetica), pe cele din membrana rinichilor (scap in snge substane ce trebuiau prelucrate) si din membrele superioare si inferioare (ceea ce duce la neuropatia diabetica ce genereaz arterita diabetica ce se manifesta ndeosebi prin crampe in moleta). Diabetul poate fi insulinodependent (apariie juvenila) sau in timpul vieii (se trateaz cu sulfamida si regim alimentar). Semnele sale clinice sunt sete, bulimie, uscciune in gura, urinari in cantitati mari. Valorile normale ale zaharului in snge sunt de 70-140. Pn in 180-200 se controleaz cu sulfamida si regim alimentar. Peste 200 apare glucozoria (zahar in urina). Tratamentul consta din regim alimentar, regim de viata si micare, lptior de matca (scade glicemia si previne degradarea esuturilor), cura cu polen, cura cu oet de mere si miere ( cu precauie, numai la cei cu glicemie sub 130); efort fizic mediu (gimnastica medicala moderat sau simple plimbri in parc), reflexoterapie (minim 1520 de edine de doua ori pe an iar in rest cel puin o edina pe luna, ideal una pe sptmna, pentru ntreinere), cura balneara in climat sedativ, de cruare (nu pe litoral, nici la cote nalte), fitoterapie (frunze de salvie, de afin - conin insulina vegetala, fasole uscata). Guta - este o boala metabolica ce poate aprea si dintr-o predispoziie ereditara dar si din excese alimentare - multe purine (proteine) provenite preponderent din carnea animalelor tinere. Aceste purine, prin metabolizare, genereaz cantiti mari de acid uric pe care rinichiul nu reuete sa le elimine si care se depune subcutanat pe articulaie sub forma de cristale (trofi). Creterea concentraiei acestuia in snge se numete hiperuricemie. La depunerea de trofi peste un anumit nivel se declaneaz criza gutoasa. Articulaia se umfla (TUMOR), se nroete (RUBOR), se nclzete (CALOR) si devine dureroasa (DOLOR). Durerea este pulsatorie. Cel mai frecvent se ntlnete la brbai, in special dup depirea vrstei de 40 de ani. Se manifesta prin crize de artrita acuta, localizata deseori la articulaia halucelui, ndeosebi noaptea. Atipic, poate fi atacata si articulaia genunchiului. Tratamentul alopat pentru guta este Colchicina care este insa toxic: ataca ficatul, rinichii, ochii si da diaree severa. Pentru stagnarea creterii nivelului de acid uric se administreaza Milurit si Alopurinol. Aceste medicamente nu rezolva insa problema ci doar ndeprteaz crizele; in plus, dau si dependenta. Tratamentul natural presupune mai nti un regim alimentar fr alcool, carne grasa, porc, vnat, carne tnr, grsimi, fasole, spanac, tevie; cura cu oetul de mere
63

si miere; tinctura de propolis pentru reglare metabolica; reflexoterapie foarte benefica; cura cu ape minerale (Climneti, Olneti, Cciulata), izvoare. Osteoporoza Poate aprea la orice vrsta, dar cel mai frecvent la femei dup menopauza; la brbai dup 40 de ani sau dup traumatisme. Tratamentul fizioterapic: cure cu lptior de matca (2-5 g./cura pauza, apoi iar cura); tinctura de propolis; cura cu oet de mere si miere; cura cu polen; gimnastica uoara; cura balneara; regim alimentar bogat in produse care conin Calciu. Afeciuni gastrice/Ulcer Nu trebuie sa se ajung la ulcer. Regim alimentar in primul rnd: mese regulate si cantitativ mici. Masa: un singur fel; mese mici si dese 3-5/zi; fr lichide in timpul meselor; echilibru cu factorii de stres; in funcie de afeciune: fie lapte cald cu miere, fie, dimpotriv, iaurt; tinctura de propolis diluat in lapte (daca l suporta), in ceai cldu (nici rece, nici fierbinte, fr extreme) ndulcit cu o miere pe care o suporta cel mai bine. Reflexoterapia: foarte indicata. Constipaia Stare patologic caracterizat prin dificultatea sau imposibilitatea de eliminare a materiilor fecale; cauzele sunt multiple. Tratament fizioterapic: regim alimentar, puin si bogat; lichide multe; reflexoterapie (insistenta si pe bila, nu numai pe intestine si colon), apiterapie; tre in apa/lapte cu miere, fructe; gimnastica obligatorie; cnd tranzitul intestinal se normalizeaz sa avem grija sa-l meninem. Migrena rebel - cauzata adesea de trio-ul: tulburri biliare, afeciuni ovariene, dup anestezii. Tratamentul: reflexoterapie, masaj cervical, masajul capului, feei i frunii. Obezitatea Reprezinta cresterea greutatii cu mai mult de 5 kg fata de greutatea normala (la barbati greutatea normala este exprimata astfel: inaltimea in cm 100; la femei: inaltimea in cm 105; ce depaseste: reprezinta tendinte de ingrasare pana la obezitate). Cauzele obezitatii: alimentatia; sedentarismul; cauze glandulare. Terapia: - regim alimentar adecvat in raport cu efortul depus; - gimnastica de intretinere; - reflexoterapie (insistenta si pe sistemul endocrin). Dieta: fara alimete rafinate, fara grasimi; multe legume si fructe, cruditati.
64