Cum sa ne mantuim

DESPRE CITIREA EVANGHELIEI, A SFINŢILOR PĂRINŢI, ŞIDESPRE PĂZIREA DE CĂRŢILE CARE CUPRIND ÎNVĂŢĂTURIMINCINOASE,de Sfântul Ignatie Briancianinov

Despre citirea Evangheliei

Când citeşti Evanghelia, nu căuta desfătări, nu căuta extaze, nucăuta cugetări sclipitoare: caută să vezi adevărul cel sfânt, singurulinfailibil.Nu te mulţumi doar cu citirea neroditoare a Evangheliei;străduieşte-te să împlineşti poruncile ei, citeşte-o cu fapta. Evangheliaeste cartea vieţii şi prin viaţă trebuie citită.Nu socoti că din întâmplare cea mai sfântă dintre cărţi. „Tetra-Evanghelia” începe cu Evanghelia după Matei şi sfârşeşte cu Evangheliadupă Ioan. Matei ne învaţă mai mult cum să împlinim voia luiDumnezeu, şi poveţele lui sunt deosebit de potrivite cu cel ce face primiipaşi pe calea lui Dumnezeu; Ioan arată chipul unirii dintre Dumnezeu şiomul înnoit prin porunci, unire la care pot ajunge doar cei ce au sporit încalea Iui Dumnezeu.Deschizând Sfânta Evanghelie pentru a o citi, adu-ţi aminte că eahotărăşte soarta ta veşnică. După ea vom fi judecaţi şi după felul în carene-am potrivit pe pământ cu îndreptarul ei vom primi fie fericireaveşnică, fie chinurile veşnice (In. XII, 48).Dumnezeu Şi-a descoperit voia unui nevrednic firicel de praf omul!Cartea în care e înfăţişată această mare şi atotsfântă voie se află înmâinile tale. Poţi să primeşti ori să lepezi voia Ziditorului şi Mântuitoruluitău, după cum îţi place. Viaţa ta veşnică şi moartea ta veşnică sunt înmâinile tale: judecă singur de câtă prevedere şi înţelepciune ai nevoie.Nu te juca cu soarta ta veşnică!Roagă-te Domnului cu inimă înfrântă ca să-ţi descopere minunileascunse în legea Lui (Ps. CXVIII, 18), care e Evanghelia. Se deschidochii şi se arată minunata vindecare de păcat a sufletului săvârşită deCuvântul lui Dumnezeu. Tămăduirea neputinţelor trupeşti a fost numaidovada tămăduirii sufletului, dovadă pentru oamenii trupeşti, dovadăpentru minţile orbite prin faptul că s-au robit simţurilor (Lc. V, 24).Să citeşti Evanghelia cu cea mai mare evlavie şi luare aminte.Nimic din ea să nu socoţi de mică însemnătate, prea puţin vrednic decercetare. Din orişicare cuvânt al ei iese o rază de lumină. Nepăsareafaţă de viaţă înseamnă moarte.Citind despre leproşii, slăbănogii, orbii, şchiopii, îndrăciţii tămăduiţide Domnul, să te gândeşti că sufletul tău, care poartă rănile cele demulte feluri ale păcatelor şi e înrobită de către demoni, se aseamănă cuaceşti bolnavi. Învaţă din Evanghelie să crezi că Domnul, Care i-avindecat pe ei, te va vindeca şi pe tine dacă îl vei ruga cu râvnă ca să fiivindecat.

1

Să dobândeşti o stare a sufletului care să te ajute în primireavindecării; iar vindecarea sunt în stare să o primească cei care şi-aurecunoscut păcătoşenia şi sunt gata să o părăsească (In. IX, 39, 41).Dreptului mândru, adică păcătosului care nu-şi vede păcătoşenia sa,Mântuitorul nu îi este de folos (Mt. IX, 13).Vederea păcatelor, vederea căderii în care se află tot neamulomenesc, e un dar deosebit al lui Dumnezeu. Cere să capeţi acest dar şivei pricepe mai uşor cartea Doctorului Ceresc, Evanghelia.Străduieşte-te să-ţi însuşeşti Evanghelia cu mintea şi cu inima, încât mintea ta, ca să zic aşa, să plutească în ea, să trăiască în ea:atunci şi lucrarea ta cu înlesnire va deveni lucrare evanghelică. Poţi săreuşeşti asta citind cu evlavie, cercetând cu deadinsul Evanghelia.Preacuviosul Pahomie cel Mare, unul din cei mai vestiţi părinţi aivremurilor vechi, ştia pe dinafară Sfânta Evanghelie şi socotea, prindescoperire dumnezeiască, învăţarea ei pe dinafară drept o îndatorire decăpătâi a ucenicilor săi. Astfel, Evanghelia îi însoţea pe aceştiapretutindeni, călăuzindu-i neîncetat.Şi de ce în vremurile de acum dascălul creştin nu ar împodobiţinerea de minte a copilului nevinovat cu Evanghelia, în loc s-omurdărească prin învăţarea fabulelor lui Esop şi a altor nimicuri?Ce fericire, ce bogăţie este întipărirea Evangheliei în minte! Nu potfi prevăzute întorsăturile sorţii şi necazurile ce pot să ni se întâmple de-alungul vieţii pământeşti. Evanghelia, odată întipărită în minte, poate fispusă de cel orb, pe osândit îl însoţeşte în temniţă, vorbeşte în ţarină cuplugarul, călăuzeşte pe negustor la târg, veseleşte pe cel bolnav învremea chinuitoarei lipse de somn şi a grelei singurătăţi.Nu cuteza să tâlcuieşti tu însuţi Evanghelia şi celelalte cărţi aleSfintei Scripturi. Scriptura a fost întocmită de către sfinţii prooroci şiapostoli, întocmită nu după bunul plac, ci din insuflarea Sfântului Duh(II Pt. I, 21). Aşadar, cum să nu fie o nebunie tâlcuirea ei după bunulplac?Sfântul Duh, Care a grăit prin prooroci şi apostoli Cuvântul luiDumnezeu, l-a tâlcuit prin Sfinţii Părinţi. Atât Cuvântul lui Dumnezeu,cât şi tâlcuirea lui sunt dar al Sfântului Duh. Numai această tâlcuire oprimeşte Sfânta Biserică Ortodoxă! Numai această tâlcuire o primescadevăraţii ei fii!Cel care tâlcuieşte după bunul plac Evanghelia şi întreaga Scripturăleapădă prin aceasta tâlcuirea ei de către Sfinţii Părinţi, de către SfântulDuh. Cel care leapădă tâlcuirea Scripturii de către Sfântul Duh leapădă,fără nici o îndoială, însăşi Sfânta Scriptură.Şi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul mântuirii, se face pentru cei ce îl tâlcuiesc cu obrăznicie mireasmă spre moarte, sabie cu două tăişuri cucare aceştia se junghie pe sine spre veşnică pieire (II Pt. III, 16; II Cor.II, 15, 16). Cu această sabie s-au omorât pe veci Arie, Nestorie, Eutihieşi alţi eretici care prin tâlcuirea după bunul plac şi cu obrăznicie aScripturii au căzut în hulă.

2

„La cine voi căuta, dacă nu la cel smerit şi blând, care tremură decuvintele Mele?” (Is. LXVI, 2), zice Domnul. Aşa să fii faţă de Evanghelieşi de Domnul, Care este în ea. Părăseşte viaţa păcătoasă, părăseşte împătimirile şi desfătările pământeşti, leapădă-te de sufletul tău: atunciEvanghelia îţi va fi la îndemână şi lesne de pătruns.„Cel ce-şi urăşte sufletul în lumea aceasta”, a grăit Domnul,sufletul pentru care, de la cădere încoace, iubirea de păcat s-a făcut o adoua fire, s-a făcut însăşi viaţa sa „îl va păstra pentru viaţa veşnică” (In.XII, 25). Pentru cel ce iubeşte sufletul său, pentru cel care nu sehotărăşte să se lepede de sine, Evanghelia rămâne închisă: acestaciteşte litera, însă cuvântul vieţii, fiind duh, rămâne acoperit de ochii luiprintr-un văl cu neputinţă de pătruns.Când Domnul era pe pământ cu trupul Său cel preasfânt, mulţi L-au văzut şi totodată nu L-au văzut. Ce folos dacă omul vede cu ochiitrupeşti, pe care-i au şi dobitoacele, dar nu vede nimic cu ochiisufletului, cu mintea şi cu inima? Şi în vremea de acum sunt mulţi carecitesc Evanghelia şi totodată nu o citesc niciodată, nu o cunosc deloc.Evanghelia, a zis un oarecare preacuvios sihastru, se citeşte cumintea curată şi se pricepe după măsura împlinirii poruncilor cu fapta.Însă pătrunderea desăvârşită a Evangheliei nu poate fi atinsă prinsforţările omeneşti: ea este dar al lui Hristos.Duhul Sfânt, sălăşluindu-se în adevăratul şi credinciosul Săuslujitor, îl face şi desăvârşit cititor şi adevărat plinitor al Evangheliei.Evanghelia zugrăveşte însuşirile omului nou, care e Domnul dinceruri (I Cor. XV, 48). Acest om nou este Dumnezeu după fire. Peoamenii din sfânta Lui seminţie, care cred în El şi se preschimbă dupăasemănarea Lui, El îi face dumnezei prin har.Voi, ce vă tăvăliţi în balta cea puturoasă şi murdară a păcatelor şiaflaţi în aceasta desfătare, ridicaţi capetele voastre, priviţi la cerul curat:acolo este locul vostru! Dumnezeu vă dă cinstea de a fi dumnezei; voi,lepădând această cinste, vă alegeţi „cinstea” dobitoacelor şi încă a celormai necurate. Veniţi-vă în fire! Părăsiţi balta cea rău-mirositoare;curăţiţi-vă prin mărturisirea păcatelor; spălaţi-vă prin lacrimi depocăinţă; împodobiţi-vă cu lacrimile duhului înfrânt; urcaţi la cer: acolovă cheamă Evanghelia. „Cât aveţi lumina (Evanghelia, în care e ascunsHristos) credeţi în lumină, ca să fiţi fii ai luminii” (In. XII, 36).

Despre citirea Sfinţilor Părinţi

Tovărăşiile şi societatea au o mare înrâurire asupra omului.Tovărăşia şi apropierea unui învăţat aduce multă ştiinţă, a unui poetmulte gânduri şi simţiri înalte, a unui călător multe cunoştinţe despreţările străine, despre obiceiurile şi datinile altor popoare. E limpede:tovărăşia şi apropierea sfinţilor aduc sfinţenie. „Cu cel cuvios, cuvios veifi, şi cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, şi cu cel ales, ales veifi” (Ps. XVII, 26, 27).

3