Algzv

ALGEBR
A LINEAR
A, GEOMETRIE
ANALITIC
A SI DIFEREN TIAL
A
Valeriu Zevedei, Ionela Oancea
April 9, 2005
2
CUPRINS
1 CALCUL VECTORIAL 7
1.1 Vectori legati, vectori liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Operatii lineare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.1 Adunarea vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2.2 Inmultirea vectorilor cu numere (scalari) . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 Descompunerea unui vector dup a o baz a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
1.4 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.5 Orientarea unei baze, produse exterioare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.6 Vectori de pozitie, sistem de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.7 Schimbarea sistemelor de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.1 Translatia sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.7.2 Schimbarea bazei sistemului de coordonate . . . . . . . . . . . . . 26
1.8 M arimi vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
1.9 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
1.10 Exercitii privind calculul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2 DREPTE SI PLANE 41
2.1 Ecuatiile curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.1 Denitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2.1.2 Ecuatii parametrice ale curbelor si suprafetelor . . . . . . . . . . . 43
2.1.3 Curbe si suprafete algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
2.2 Ecuatiile planelor si dreptelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.2.1 Suprafete si curbe de ordinul nti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.2.2 Ecuatii ale dreptei si planului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4 CUPRINS
2.2.3 Conditia de paralelism a dou a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.4 Dreapta ca intersectie a dou a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.2.5 Fascicol de plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Probleme metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.1 Distanta de la un punct la un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.3.2 Distanta de la un punct la o dreapt a . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.3 Calculul unghiului ntre dou a drepte . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.4 Calculul unghiului ntre dou a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.3.5 Calculul unghiului dintre o dreapt a si un plan . . . . . . . . . . . 55
3 SPA TII VECTORIALE 57
3.1 Spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.1.1 Subspatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.1.2 Dependent a si independent a linear a . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3.1.3 Baz a, coordonate, dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
3.1.4 Subspatii vectoriale n spatii vectoriale nit dimensionale . . . . . 71
3.1.5 Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor . . . . . . . . . . 73
3.2 Aplicatii lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3.2.1 Propriet ati ale functiilor lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3.2.2 Aplicatii lineare pe spatii vectoriale nit dimensionale . . . . . . 84
3.2.3 Schimbarea matricei unui endomorsm la schimbarea bazei . . . . 90
3.2.4 Diagonalizarea matricei asociate unui endomorsm. . . . . . . . . 90
3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p atratice . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.1 Forme lineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
3.3.2 Forme bilineare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
3.3.3 Forme p atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.3.4 Forme p atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe . . . . . . 115
3.4 Spatii euclidiene (unitare) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.1 Denitii, propriet ati simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
3.4.2 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
3.4.3 Endomorsm adjunct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.4.4 Endomorsme autoadjuncte (simetrice) . . . . . . . . . . . . . . . 129
CUPRINS 5
3.4.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
3.4.6 Endomorsme izometrice (ortogonale) . . . . . . . . . . . . . . . 138
3.4.7 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.8 Endomorsme oarecare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.9 Deplas ari n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
3.4.10 Forme lineare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3.4.11 Forme bilineare si forme p atratice n spatii euclidiene . . . . . . . 150
3.4.12 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4 CONICE SI CUADRICE 157
4.1 Conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.1 Ecuatia general a a conicelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
4.1.2 Modicarea ecuatiei conicei la o translatie a sistemului de coordonate159
4.1.3 Centrul de simetrie al unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.1.4 Modicarea ecuatiei conicei la o rotatie a sistemului de coordonate 161
4.1.5 Studiul conicelor cu centru unic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
4.1.6 Studiul conicelor cu o innitate de centre sau f ar a centru . . . . . 173
4.2 Generarea unor suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.2.1 Suprafete cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
4.2.2 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.3 Suprafete conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.2.4 Suprafete de rotatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184
4.3 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
4.3.1 Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete . . . . . . . 186
4.3.2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
4.3.3 Conul de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
4.3.4 Hiperboloidul cu o pnz a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
4.3.5 Hiperboloidul cu dou a pnze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
4.3.6 Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.3.7 Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
4.3.8 Cuadrice, reducerea ecuatiei generale la form a canonic a . . . . . 197
6 CUPRINS
5 GEOMETRIA DIFEREN TIAL
A 203
5.1 Geometria diferential a a curbelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
5.1.1 Curbe parametrizate, curbe de nivel constant . . . . . . . . . . . 203
5.1.2 Tangenta la o curb a, abscis a curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . 209
5.1.3 Plan osculator, normal a principal a, curbur a . . . . . . . . . . . . 213
5.1.4 Baza si triedrul lui Frent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
5.1.5 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
5.1.6 Evolut a, evolvent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
5.1.7 Inf asur atoarea unei familii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
5.2 Geometria diferential a a suprafetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
5.2.1 Suprafat a parametrizat a, suprafat a de nivel constant . . . . . . . 235
5.2.2 Plan tangent, prima form a fundamental a . . . . . . . . . . . . . . 241
5.2.3 Triedrul geodezic, formulele lui Darboux . . . . . . . . . . . . . . 249
5.2.4 Curbura normal a, a doua form a fundamental a . . . . . . . . . . . 250
5.2.5 Semnicatia geometric a a celei de a doua forme fundamentale . . 252
5.2.6 Directii principale, curburi principale, linii principale . . . . . . . 253
5.2.7 Formulele de derivare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259
5.2.8 Curbura geodezic a, geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
5.2.9 Formulele lui Gauss-Bonnet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
CAPITOLUL 1
CALCUL VECTORIAL
1.1 Vectori legati, vectori liberi
Presupunem cunoscute notiunile fundamentale ale geometriei elementare. Spatiul
geometriei elementare este alc atuit din puncte pe care le vom nota prin litere latine
mari A, B, C,.... Alte submultimi importante sunt dreptele si planele.
Denitia 1.1.1 Se nume ste vector legat un segment de lungime data orientat n spa tiu
prin direc tie si sens, adica un segment la care unul din capete se alege ca punct de
plecare si se nume ste origine a vectorului legat, iar celalalt capat ca punct de sosire si
se nume ste extremitate a vectorului legat.
Vectorul legat a c arui origine este punctul Asi a c arui extremitate este punctul B va
notat
AB. In guri vectorul legat se reprezint a prin segmentul respectiv cu s ageat a n

extremitate. Un vector legat este determinat cnd se cunosc originea si extremitatea sa.
Se consider a vectorul a c arui extremitate coincide cu originea sa si se numeste vectorul
legat nul ; directia si sensul s au sunt nedeterminate.
Doi vectori legati

AB,
A
0
B
0
se consider a egali si scriem

AB =

A
0
B
0
dac a si numai
dac a originile si extremit atile lor sunt identitce: A A
0
si B = B
0
.
Lungimea vectorului legat

AB exprimat a ntr-o anumit a unitate de lungime se
noteaz a |
AB| si se numeste marimea sau modulul vectorului

AB. Dac a m arimea unui
vector n unitatea de lungime u este m, n unitatea u
0
= Lu m arimea aceluiasi vector
8 CAPITOLUL 1. CALCUL VECTORIAL
este m
0
= Lm. Din acest motiv se zice c a dimensiunea zic a a m arimii unui vector legat
este L.
Denitia 1.1.2 Doi vectori lega ti
AB si
CD se numesc echipolen ti si scriem
AB
CD
daca sau sunt ambii nuli sau au aceea si marime si aceea si orientare (direc tie si sens).
Relatia de echipolent a este o veritabil a relatie de echivalent a n multimea vectorilor
legati, adic a are urm atoarele propriet ati:
reexivitate:

AB
AB;
simetrie:

AB
CD
CD
AB;
transitivitate

AB
CD si

CD
EF
AB
EF.
Multimea vectorilor legati se mparte n clase de vectori echipolenti: orice doi vec-
tori legati echipolenti intr a n aceeasi clas a si vectori legati din clase diferite sunt
neechipolenti. Doi vectori legati echipolenti difer a numai prin originea lor. De multe ori,
pozitia originii nu prezint a important a, esentiale ind lungimea si orientarea vectorului.
De exemplu, miscarea de translatie a unui corp rigid este determinat a de oricare din
vectorii legati avnd ca origine pozitia initial a a unui punct al corpului si ca extremitate
pozitia nal a a aceluiasi punct. Evident, toti acesti vectori legati sunt echipolenti ntre
ei. Se ajunge astfel la notiunea de vector liber.
Denitia 1.1.3 Prin vector liber se n telege clasa tuturor vectorilor lega ti echipolen ti
cu unul dat.
M arimea unui vector liber este m arimea unuia dintre vectorii legati care l determin a,
deci se exprim a n unit ati de lungime; orientarea unui vector liber este orientarea unuia
dintre vectorii legati care l determin a. Vom nota vectorii liberi prin litere latine mici
cu s ageat a deasupra

a ,
b ,
c , etc. Vectorul liber nul, adic a clasa tuturor vectorilor

legati nuli, se va nota prin
0 sau chiar mai simplu prin 0, f ar a a avea motiv de confuzie.

Egalitatea
a =
b are loc dac a si numai dac a
a si

b noteaz a acelasi vector liber.
Dat ind c a vectorul legat

AB determin a complet vectorul liber

a -clasa c aruia el
apartine- n locul relatiei de apartenent a

AB
a se scrie pur si simplu

AB =
a . De
1.2. OPERA TII LINEARE CU VECTORI 9
asemenea n locul relatie de echipolent a
AB
CD se scrie simplu
AB =
CD ntelegnd-
o ca egalitate ntre vectori liberi. Cu alte cuvinte, echipolenta se asimileaz a totdeauna
cu egalitatea.
Dac a toti vectorii legati apartin unui plan, atunci prin vector liber n acel plan se
ntelege clasa vectorilor legati echipolenti n acest plan. La fel se consider a si vectorii
liberi pe o dreapt a. Vectorul liber pe o dreapt a se mai numeste uneori si vector aluneca-
tor.
Fiind dat un vector liber

a , (adic a ind dat un vector legat care-l determin a),
oricare ar punctul A, exist a un singur punct B astfel ca vectorul legat
AB s a apartin a
vectorului liber
a :
AB =
a . Operatia de construire a vectorului legat
AB se numeste
dispunerea sau construirea vectorului liber

a n punctul A. Vom nota si B = A+
a n
loc de

AB =
a .
Dac a vectorul legat

AB determin a vectorul liber

a , vectorul liber determinat de
BA se numeste opusul lui

a si se va nota
a , adic a:

AB =
BA =
a .
Doi vectori legati se numesc colineari dac a ei sunt situati pe aceeasi dreapt a sau pe
drepte paralele; n caz contrar se numesc necolineari. Vectorii liberi corespunz atori se
numesc de asemenea colineari respectiv necolineari.
Mai multi vectori legati situati pe drepte paralele cu acelasi plan se numesc copla-
nari; n caz contrar se numesc necoplanari. Vectorii liberi corespunz atori se numesc de
asemenea coplanari, respectiv necoplanari.
De aici nainte vom spune simplu vector, f ar a a preciza dac a acesta este legat sau
liber, aceasta reiesind din context.
1.2 Operatii lineare cu vectori
1.2.1 Adunarea vectorilor
Denitia 1.2.1 Fie

a ,
b doi vectori oarecare. Fie O un punct oarecare si

OA =
a
vectorul

a dispus n O, A = O+
a ; e
AB =
b vectorul
b dispus n A, B = A+
b .
Vectorul

OB , care une ste originea primului vector cu extremitatea celui de al doilea, se
nume ste suma celor doi vectori lega ti

OA si

AB si scriem

OB =

OA +
AB. Vectorul
liber

c =
OB se nume ste suma vectorilor

a si

b si scriem

c =
a +
b .
Avem
A = O +
a B = A+
b B = O +
a +
b
sau
(O +
a ) +
b = O + (
a +
b ).
Suma a doi vectori necolineari poate denit a si altfel:
Fie
OA =
a ,
OC =
b vectorii
a si
b dispusi n punctul O si OABC paralelogra-

mul construit pe

OA si

OC ca laturi. Vectorul

OB, diagonala paralelogramului dus a
din O, este suma vectorilor
a si

b .
Fig. 1.1: Suma a doi vectori
Fig. 1.2: Adunarea vectorilor
Se observ a c a suma vectorilor

a ,
b este bine denit a, cu alte cuvinte, alegnd

puncte initiale O diferite obtinem vectori

OB echipolenti, adic a acelasi vector liber.
Prima denitie a sumei celor doi vectori se numeste regula triunghiului, iar a doua-
regula paralelogramului. Pentru amndou a este sucient s a ne gndim la compunerea
1.2. OPERA TII LINEARE CU VECTORI 11
misc arilor de translatie ale unui corp rigid.
Din denitie, rezult a c a suma a doi vectori liberi este comutativ a:
a +
b =
b +
a .
Notiunea de sum a a vectorilor se poate generaliza pentru orice num ar nit de vectori.
De exemplu, e dati trei vectori
a ,
b ,
c . Se construieste initial suma
a +
b , apoi i
se adaug a vectorul

c , obtinndu-se vectorul (
a +
b ) +
c ,
O +
a = A, A+
b = B,
OB =
a +
b , B +
c = C,
OC = (
a +
b ) +
c .
Se observ a c a acelasi vector
OC se obtine dac a se adaug a vectorului
OA =
a vectorul
AC =
b +
c . Deci adunarea vectorilor este asociativ a

(
a +
b ) +
c =
a + (
b +
c ).
Aceasta ne permite s a scriem simplu

a +
b +
c n loc de (
a +
b ) +
c sau de
a + (
b +
c ). Se observ a c a suma
a +
b +
c se poate construi si astfel:

In punctul O se dispune vectorul
a , O+
a = A,
OA =
a ; n A se dispune vectorul
b , A+
b = B,
AB =
b ; n B se dispune vectorul
c , B+
c = C,
BC =
c . Vectorul
care uneste originea primului vector cu extremitatea ultimului vector este vectorul sum a.
Aceast a regul a se generalizeaz a pentru orice num ar nit de vectori si se numeste regula
poligonului nchis.
Diferenta a doi vectori

a ,
b este vectorul

c =
b a c arui sum a cu vectorul

sc az ator

b d a vectorul

a . Deci

c =
c +
b =
a . Din denitia sumei a

doi vectori rezult a constructia vectorului diferent a: n acelasi punct O se dispun vectorii
OA =
a ,
OB =

b . Vectorul

BA care uneste extremitatea vectorului sc az ator

OB cu
extremitatea vectorului desc azut

OA este vectorul diferent a

c =

a
b . In adev ar,
dup a denitia sumei avem
OB +
BA =
OA sau
b +
c =
a .
Dac a pe vectorii

a ,
b dispusi n punctul O construim paralelogramul OACB,

atunci diagonala
OC este suma
a +
b , iar cealalt a diagonal a
BA este diferenta
b .
Se observ a c a diferenta
b se poate scrie si sub forma sumei
a +(
b ) ntre vec-
torii
a si
b , ultimul ind opusul lui
b . Deci, ca si pentru numere, suma si diferenta

a doi vectori pot nglobate ntr-o singur a operatie - adunarea vectorilor.
S a observ am c a adunarea vectorilor are urm atoarele propriet ati:

a +
b =
b +
a este comutativ a;
(
a +
b ) +
c =
a + (
b +
c ) este asociativ a;

a +
0 =
0 +
a =
a vectorul nul este element neutru;

a + (
a ) =
0 orice vector are un opus.

Aceste propriet ati ne ndrept atesc s a arm am c a multimea vectorilor liberi nzes-
trat a cu operatia de adunare are o structur a de grup comutativ (abelian).
1.2.2 Inmultirea vectorilor cu numere (scalari)
Denitia 1.2.2 Fie vectorul

a si numarul real . In loc de numarul real vom spune
de multe ori scalarul . Produsul vectorului

a cu numarul este un nou vector

c
notat
a , colinear cu

a , avnd modulul |
c | = |||
a | si de acela si sens cu

a daca
> 0 sau de sens contrar daca < 0.
Vectorul opus
a se poate considera ca rezultat al nmultirii vectorului

a cu
num arul = 1 :
a = (1)
a .
Din denitia nmultirii unui vector cu un num ar rezult a c a dac a

b =
a atunci
b si

a sunt colineari. Este evident c a si invers, dac a

a si

b sunt vectori colineari
atunci exist a un num ar astfel ca
b =
a .
Se veric a usor urm atoarele propriet ati de distributivitate:
(
a +
b ) =
a +
b ,
( +)
a =
a +
a
ca si proprietatea de asociativitate
()
a = (
a ).
Aceste propriet ati, mpreun a cu propriet atile de la adunare, ne permit s a arm am
c a multimea vectorilor liberi are o structur a de spatiu vectorial real.
Un vector al c arui modul este egal cu unitatea se numeste vector unitar sau versor.
Fiind dat un vector nenul

a , consider am vectorul colinear cu

a , de acelasi sens, dar
1.3. DESCOMPUNEREA UNUI VECTOR DUP
A O BAZ
A 13
de modul egal cu unitatea. Acesta se numeste versorul lui

a . Dac a l not am cu

u ,
tinnd cont de denitia nmultirii cu scalari, se poate scrie
a = |
a |
u ,
adic a orice vector este egal cu produsul dintre modulul s au si versorul s au.
1.3 Descompunerea unui vector dup a o baz a
Denitia 1.3.1 Fie vectorii
a
1
,
a
2
, ,
a
k
. Orice vector de forma
1
a
1
+
2
a
2
+
k
a
k
unde
1
,
2
, ,
k
sunt numere se nume ste combina tie lineara a vectorilor
a
1
,
a
2
, ,
a
k
;
numerele
1
,
2
, ,
k
se numesc coecien tii combina tiei lineare. Daca un vector se
poate scrie ca o combina tie lineara a unor vectori, spunem ca el s-a descompus dupa
ace sti vectori.
Propozitia 1.3.1 Daca

e
1
este un vector nenul, atunci orice vector colinear cu el se
descompune dupa el n mod unic.
Intr-adev ar, dac a

a este colinear cu

e
1
atunci avem

a =
1
e
1
unde
1
=
|
a |
|
e
1
|
unde se ia plus sau minus dup a cum
a si
e
1
au sau nu au acelasi sens. Nu putem avea
si

a =
1
e
1
cu
1
6=
1
pentru c a am avea (
1
1
)
e
1
= 0, ceea ce este imposibil.
e
1
,
e
2
sunt doi vectori necolineari, atunci orice vector
a copla-
nar cu ei se descompune dupa ace sti vectori, descompunerea ind unica.
S a observ am c a vectorii

e
1
,
e
2
sunt nenuli. Dac a

a este colinear cu unul dintre
ei, propozitia este demonstrat a. In cazul general, dispunem cei trei vectori n acelasi
punct O. Prin extremitatea A a vectorului

OA =
a , ducem dreptele AP, AQ paralele

cu

e
1
,
e
2
, P, Q ind pe suportii lui

e
1
,
e
2
. Atunci

OA =

OP +
OQ. Dar

OP,
OQ
ind colineari cu

e
1
, respectiv

e
2
, exist a numerele
1
,
2
ca

OP =
1
e
1
,
OQ =
2
e
2
,
adic a
a =
1
e
1
+
2
e
2
. Dac a ar mai exista o descompunere
a =
1
e
1
+
2
e
2
atunci
e
1
+
2
e
2
=
1
e
1
+
2
e
2
sau (
1
1
)
e
1
= (
2
1
)
e
2
, adic a vectorii

e
1
,
e
2
ar
colineari dac a
1
1
6= 0,
2
2
6= 0. Rezult a
1
=
1
,
2
=
2
adic a descompunerea
este unic a.
In mod analog, se demonstreaz a propozitia:

e
1
,
e
2
,
e
3
sunt trei vectori necoplanari, atunci orice vector se
descompune dupa ace sti vectori, descompunerea ind unica.
Denitia 1.3.2 Numim baza n spa tiu un sistem de trei vectori necoplanari lua ti ntr-o
ordine data

e
1
,
e
2
,
e
3
.
Potrivit propozitiei de mai sus, o baz a permite ca oric arui vector s a-i atas am un
sistem de trei numere
1
,
2
,
3
, coecientii descompunerii vectorului dup a baza dat a.
Invers, oric arui sistem ordonat de trei numere
1
,
2
,
3
avnd o baz a
e
1
,
e
2
,
e
3
, putem
s a-i punem n corespondent a vectorul

a =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
.
Denitia 1.3.3 Numim baza n plan un sistem de doi vectori necolineari situa ti n acest
plan si lua ti ntr-o ordine data

e
1
,
e
2
.
Ca si mai sus, oric arui vector din planul bazei i se poate pune n corespondent a
biunivoc a o pereche de numere
1
,
2
.
Pe o dreapt a orice vector nenul constituie o baz a a vectorilor situati pe acea dreapt a.
Denitia 1.3.4 Daca
e
1
,
e
2
,
e
3
este o baza si
a =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
atunci numerele
1
,
2
,
3
se numesc componentele sau coordonatele vectorului

a pe baza data. Analog
pentru o baza n plan.
Componentele unui vector pe o baz a oarecare sunt adimensionale.
Este evident c a operatiile de adunare a vectorilor si de nmultire cu un scalar revin
la adunarea componentelor respectiv nmultirea ec arei componente cu acel scalar.
Denitia 1.3.5 Mai mul ti vectori
a
1
,
a
2
, ,
a
k
se numesc linear dependen ti daca exi-
sta o combina tie lineara nula a acestor vectori cu cel pu tin un coecient nenul, adica
exista numerele
1
,
2
, ,
k
astfel ca
2
1
+
2
2
+ +
2
k
6= 0
1
a
1
+
2
a
2
+ +
k
a
k
= 0.
In caz contrar vectorii se numesc linear independen ti. Deci vectorii

a
1
,
a
2
, ,
a
k
sunt
linear independen ti daca si numai daca din egalitatea
1
a
1
+
2
a
2
+ +
k
a
k
= 0
rezulta cu necesitate
1
=
2
=
k
= 0.
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI 15
Urm atoarele propriet ati evidente arat a semnicatia geometric a a acestor notiuni:
Doi vectori sunt linear dependenti dac a si numai dac a sunt colineari.
Trei vectori sunt lineari dependenti dac a si numai dac a sunt coplanari.
Orice patru vectori sunt linear dependenti.
Sunt de asemenea evidente urm atoarele propriet ati care ne dau posibilitatea s a de-
cidem asupra linear dependentei sau linear independentei a doi sau trei vectori:
Doi vectori sunt lineari dependenti (deci colineari) dac a si numai dac a componen-
tele lor, ntr-o baz a dat a, sunt proportionale.
Trei vectori sunt linear dependenti (deci coplanari) dac a si numai dac a determi-
nantul componentelor lor, ntr-o baz a dat a, este nul.
1.4 Produsul scalar a doi vectori
Denitia 1.4.1 Unghiul (
a ,
b ) dintre doi vectori nenuli

a ,
b este unghiul convex

format de cei doi vectori dispu si n acela si punct.
Uneori se va considera unghiul orientat, adic a se va preciza de la care vector si n ce
sens se m asoar a acest unghi. Dac a nu se fac aceste preciz ari, atunci se consider a unghiul
mai mic dect . Dac a cel putin unul din cei doi vectori este nul unghiul dintre ei este
nedeterminat.
Doi vectori se numesc ortogonali (perpendiculari) dac a unghiul dintre ei este

2
.
Denitia 1.4.2 Produsul scalar a doi vectori

a ,
b este un numar, notat

a
b , egal
cu produsul dintre modulele vectorilor si cosinusul unghiului dintre ei
b = |
a ||
b | cos(
a ,
b ).
Produsul scalar intervine n geometrie n probleme legate de distante si unghiuri,
adic a n probleme metrice. Dimensiunea zic a a produsului scalar a doi vectori este L
2
.
Urm atoarele propriet ati ale produsului scalar rezult a chiar din denitie:
Produsul scalar este comutativ.
Produsul scalar al unui vector cu el nsusi este egal cu p atratul modulului acelui
vector
a = |
a |
2
. In loc de

a
a se scrie

a
2
.
Produsul scalar a doi vectori este nul atunci si numai atunci cnd cei doi vectori
sunt perpendiculari sau cel putin unul dintre ei este nul.
Vom demonstra acum propozitia:
Propozitia 1.4.1 Daca vectorii bazei

e
1
,
e
2
,
e
3
sunt ortogonali doi cte doi, atunci
componentele oricarui vector

a =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
sunt date de rela tiile
1
=

a
e
1
|
e
1
|
2
,
2
=

a
e
2
|
e
2
|
2
,
1
=

a
e
2
|
e
2
|
2
.
In adev ar, avem

a =

a
1
+

a
2
+

a
3
, ecare termen ind colinear respectiv cu
e
1
,
e
2
,
e
3
si
1
=
|
a
1
|
|
e
1
|
unde se alege semnul plus sau minus dup a cum
a
1
si
e
1
au sau
nu au acelasi sens. Dar |
a
1
| = |
a | cos
1
unde
1
este unghiul dintre

a si

e
1
; deci
1
=
|
a | cos
1
|
e
1
|
=

a
e
1
|
e
1
|
2
.
Rezult a acum urm atoarea propozitie:
Propozitia 1.4.2 Oricare ar vectorii

a ,
b ,
c si numerele , reale au loc egal-

ita tile
(
a +
b )
c =
c +
b

c ,
(
a )
c =
c ,
(
a +
b )
c =

a
c +
b

c .
Ultimele dou a egalit ati sunt cazuri particulare ale primei egalit ati. Vom observa c a
egalit atile de mai sus exprim a faptul c a un factor scalar iese n fata produsului scalar si
produsul scalar este distributiv fat a de suma vectorilor.
Dac a

c = 0, egalit atile sunt evidente. Dac a

c 6= 0 alegem pe

c ca prim vector
al bazei, completnd baza cu doi vectori ortogonali cu el si ntre ei. Atunci
(
a +
b )
c
|
c |
2
este prima component a a vectorului
a +
b n aceast a baz a; la fel

c
|
c |
2
,

b

c
|
c |
2
sunt
1.4. PRODUSUL SCALAR A DOI VECTORI 17
componentele prime ale lui
a respectiv
b . Dar cum componenta combinatiei lineare

este combinatia componentelor, egalitatea este demonstrat a.
Observatie. Dac a
a ,
b sunt doi vectori si este unghiul dintre ei, atunci |
b | cos
este m arimea proiectiei lui
b pe
a si deci produsul scalar al celor doi vectori este egal

cu produsul dintre m arimea primului si m arimea proiectiei celuilalt pe el. Propriet atile
de mai sus rezult a imediat si din aceast a interpretare.
Propozitia de mai sus ndrept ateste introducerea urm atoarei
Denitia 1.4.3 O baza se nume ste ortonormata daca vectorii sai sunt ortogonali doi
cte doi si sunt versori (vectori unitari).
O baz a ortonormat a
e
1
,
e
2
,
e
3
este caracterizat a de relatiile
e
1
2
=
e
2
2
=
e
3
2
= 1,
e
1
e
2
=
e
2
e
3
=
e
3
e
1
= 0
sau pe scurt
e
i
e
j
=
ij
, i, j = 1, 2, 3
unde
ij
este simbolul lui Kronecker denit prin relatiile
ij
=
_
_
_
1 dac a i = j
0 dac a i 6= j
.
Dac a baza

e
1
,
e
2
,
e
3
este ortonormat a, atunci componentele oric arui vector

a pe
aceast a baz a
a =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
sunt date de relatiile
1
=
e
1
,
2
=
e
2
,
3
=
e
3
sau
1
= |
a | cos
1
,
2
= |
a | cos
2
,
3
= |
a | cos
3
unde
1
,
2
,
3
sunt unghiurile formate de
a cu vectorii bazei.
Considernd c a m arimea unui versor este adimensional a, componentele unui vector
pe o baz a ortonormat a au dimensiunea L, deci se exprim a n unit ati de lungime.
In cazul n care vectorul

a este un versor (|
a | = 1), componentele sale pe o baz a

ortonormat a sunt
1
= cos
1
,
2
= cos
2
,
3
= cos
3
.
Din acest motiv componentele versorului unei directii se numesc cosinu si directori ai
directiei respective, n timp ce componentele oric arui vector al unei directii se numesc
parametri directori ai directiei respective.
Intr-o baz a ortonormat a produsul scalar cap at a o expresie simpl a n functie de com-
ponentele lor:
Propozitia 1.4.3 Fie baza ortonormata

e
1
,
e
2
,
e
3
si vectorii
a =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
,
b =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
.
Produsul lor scalar este dat de formula
b =
1
1
+
2
2
+
3
3
.
Prin urmare, ntr-o baz a ortonormat a, produsul scalar a doi vectori este egal cu suma
produselor componentelor.
Demonstratia este imediat a.
Din propozitia de mai sus rezult a c a ntr-o baz a ortonormat a avem formule simple
pentru calculul lungimii unui vector si al unghiului dintre doi vectori
|
a | =

a
2
=
q
2
1
+
2
2
+
2
3
,
cos(
a ,
b ) =

a
b
|
a ||
b |
=

1
1
+
2
2
+
3
3
p
(
2
1
+
2
2
+
2
3
)(
2
1
+
2
2
+
2
3
)
.
1.5 Orientarea unei baze, produse exterioare
Pe o dreapt a orice vector nenul constituie o baz a. Dac a

e
1
,
e
0
1
sunt doi asemenea
vectori colineari nenuli ei pot s a e sau de acelasi sens sau de sens contrar. Spunem c a
ei determin a baze cu aceeasi orientare sau cu orient ari diferite.
Denitia 1.5.1 Baza de pe o dreapta

e
1
este orientata la dreapta daca atunci cnd
privim dreapta n fa ta noastra,
e
1
este dirijat spre dreapta noastra. In caz contrar, baza
este orientata la stnga.
Denitia 1.5.2 Baza
e
1
,
e
2
din plan este orientata la dreapta daca un observator care
prive ste n sensul lui

e
2
l vede pe

e
1
n dreapta sa; n caz contrar baza este orientata
la stnga.
1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE 19
O denitie echivalent a este
Denitia 1.5.3 O baza este orientata la dreapta daca primul vector al bazei poate
suprapus peste al doilea printr-o rota tie de unghi mai mic ca

2
n sens direct trigono-
metric (invers sensului acelor de ceas).
Cel mai adesea este folosit a o baz a ortonormat a orientat a la dreapt a ai c arei versori
se noteaz a
i ,
j . Dac a
a =
1
i +
2
j ,
b =
1
i +
2
j
sunt doi vectori din plan, baza
a ,
b este orientat a la dreapta dac a si numai dac a ntr-o

baz a ortonormat a orientat a la dreapta n care primul vector este versorul lui
a ,
b are
dup a al doilea vector al bazei o component a pozitiv a. Scriind

b =
a +
b
0
,

b
0
este
componenta perpendicular a pe

a a lui

b dac a (
a )
a = 0, de unde
b
0
=
b

a
a
2

a .
Putem g asi p atratul m arimii lui

b
0
b
0 2
=

a
2
b
2
(
b )
2
a
2
.
P atratul ariei paralelogramului construit pe vectorii

a ,
b este
a
2
b
2
(
b )
2
.
Denitia 1.5.4 Daca

a ,
b sunt doi vectori, se nume ste determinantul Gram al lor

numarul
G(
a ,
b ) =
a
2
a
b

a

b
2
.
In functie de coordonate putem scrie
G(
a ,
b ) =
1

2
1

2
1

1
2

2
1

2
1

2
2
.
Dac a

b =
0
1
e
0
1
+
0
2
e
0
2
este expresia lui

b n baza ortonormat a orientat a la dreapta
n care primul vector este versorul lui

a , vom avea
G(
a ,
b ) =
a | 0
0
1

0
2
2
= (|
a |
0
2
)
2
si deci baza
a ,
b este orientat a la dreapta dac a si numai dac a determinanul
1

2
1

2
este pozitiv. Mai mult, putem spune c a acest determinant reprezint a aria orientata, cu
semn, a paralelogramului construit pe vectorii
a ,
b . Mai precis, dac a paralelogramul se

parcurge n ordinea
a ,
b ,
a ,
b , un vector considerat dispus n extremitatea celui

din fata sa, n sens direct trigonometric, aria sa orientat a este pozitiv a; n caz contrar
aria sa orientat a este negativ a.
1
2
1

2
1

2
reprezint a aria orientat a a triunghiului

obtinut prin parcurgerea n ordinea
a ,
b , (
a +
b ).
Denitia 1.5.5 Daca

i ,
j este o baza orientata la dreapta ntr-un plan si

a =
i +
2
j ,

b =
1
i +
2
j sunt doi vectori n acest plan, se nume ste produs

exterior al acestor vectori n aceasta ordine numarul
b =
1

2
1

2
.
Dimensiunea zica a produsului exterior a doi vectori din plan este L
2
, adica se
exprima n unita ti de lungime la patrat.
Denitia 1.5.6 Se nume ste unghi orientat dintre vectorii

a ,
b (masurat de la

a la
b ) ntr-o baza ortonormata dreapta data
i ,
j numarul (
a ,
b ) determinat abstrac tie

facnd de multipli de 2 de rela tiile
cos(
a ,
b ) =

a
b
|
a ||
b |
, sin(
a ,
b ) =

a
b
|
a ||
b |
.
Not am c a
(
b )
2
= G(
a ,
b ).
Vom observa c a produsul exterior a doi vectori are propriet atile:
b =
a este anticomutativ;
(
a )
b =
b un factor iese n fat a;

(
a
1
+
a
2
)
b =
a
1

b +
a
2

b este distributiv fat a de adunare.
b = 0 dac a si numai dac a vectorii sunt linear dependenti (colineari).

1.5. ORIENTAREA UNEI BAZE, PRODUSE EXTERIOARE 21
Denitia 1.5.7 O baza n spa tiu
e
1
,
e
2
,
e
3
este orientata la dreapta daca un observator
a sezat n sensul lui
e
3
privind n sensul lui
e
2
l are pe
e
1
n dreapta sa. In caz contrar,
baza este orientata la stnga.
Exist a si alte denitii. Dup a denitia numit a regula burghiului drept,
Denitia 1.5.8 O baza
e
1
,
e
2
,
e
3
este orientata la dreapta, atunci cnd pentru a nainta
n aceea si parte cu sensul lui

e
3
, burghiul drept trebuie rotit astfel nct vectorul

e
1
sa
se suprapuna peste

e
2
prin cea mai mica rota tie. In caz contrar baza este orientata la
stnga.
Dup a denitia numit a regula minii drepte,
Denitia 1.5.9 O baza
e
1
,
e
2
,
e
3
este orientata la dreapta daca cei trei vectori dispu si
n acela si punct sunt situa ti la fel ca degetele mare, aratator si mijlociu de la mna
dreapta. Daca sunt situa ti ca degetele de la mna stnga, baza este orientata la stnga.
Cel mai adesea este folosit a o baz a ortonormat a orientat a la dreapta. In acest caz
vectorii bazei se noteaz a cu
i ,
j ,
k . Sistemul cartezian a c arui baz a este ortonormat a

si orientat a la dreapta se numeste sistem rectangular drept.
Fie acum
i ,
j ,
k o baz a ortonormat a orientat a la dreapta si vectorii
a =
1
i +
2
j +
3
k ,
b =
1
i +
2
j +
3
k ,
c =
1
i +
2
j +
3
k .
Pentru a vedea cum este orientat a baza

a ,
b ,
c g asim vectorul

d =
a +
b
din planul vectorilor
a ,
b astfel nct vectorul

c
d s a e perpendicular pe planul
vectorilor
a ,
b . Vectorul
d este n altimea paralelipipedului construit pe cei trei

vectori. Vom avea
c

a =
a
2
+
b ,
c

b =
b

a +
b
2
si deci
d =
1
G(
a ,
b )
_
_
G(
a ,
b )
c

a

a
c

b

b
2
a
2
c

a
b

a

c

b
b
_
_
sau
d =
1
G(
a ,
b )
a
2
a
b

a
b

a

b
2

b
c

a

c

b

c
unde n dreapta este un determinant formal care se dezvolt a dup a ultima coloan a.
Rezult a
(
d )
c =
G(
a ,
b ,
c )
G(
a ,
b )
unde
G(
a ,
b ,
c ) =
a
2
a
b

a
b

a

b
2

b

c
c

a

c

b

c
2
este determinantul Gram al celor trei vectori. Rezult a

(
c )
2
=
G(
a ,
b ,
c )
G(
a ,
b )
si deci p atratul volumului paralelipipedului este egal cu determinantul Gram al celor trei
vectori. Tinnd cont de expresiile produselor scalare rezult a c a determinantul Gram al
celor trei vectori este egal cu p atratul determinantului
1

2

3
1

2

3
1

2

3
.
Acest determinant este pozitiv dac a cei trei vectori formeaz a o baz a orientat a la dreapta
si este negativ n caz contrar. Putem spune c a acest determinant reprezint a volumul
orientat al paralelipipedului construit pe cei trei vectori.
Denitia 1.5.10 Daca

i ,
j ,
k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a =
1
i +
2
j +
3
k ,
b =
1
i +
2
j +
3
k ,
c =
1
i +
2
j +
3
k .
1.6. VECTORI DE POZI TIE, SISTEM DE COORDONATE 23
sunt trei vectori, se nume ste produs exterior al celor trei vectori n aceasta ordine
numarul
c =
1

2

3
1

2

3
1

2

3
.
Dimensiunea zica a produsului exterior a trei vectori este L
3
, adica se exprima n
unita ti de lungime la cub.
Produsul exterior a trei vectori este linear n ecare factor al s au si este antisimetric,
adic a nu se schimb a dac a asupra factorilor se efectueaz a o permutare circular a, dar si
schimb a semnul dac a se schimb a ordinea a doi factori
c =

b
a =
b =
=
c =
b =
a.
Produsul exterior a trei vectori este nul dac a si numai dac a vectorii sunt linear
dependenti (coplanari).
Din propriet atile determinantilor si ale produselor scalare rezult a c a are loc relatia
(
c )(
f ) =
d

a
e

a
b

d

b

e

b

f
c

d

c

e

c

f
.
1.6 Vectori de pozitie, sistem de coordonate
Fie O un punct n spatiu (plan). Am v azut c a ind dat un vector

a , exist a un
punct unic A astfel nct
OA =
a . Se spune c a vectorul
a a fost construit sau dispus n

punctul O. Invers, dac a O este xat, oricare ar punctul A obtinem un vector
a =
OA.
Cu alte cuvinte, alegndu-se un punct O pe care l numim origine a spa tiului (planului)
se poate stabili o corespondent a biunivoc a ntre multimea punctelor din spatiu (plan) si
multimea vectorilor din spatiu (plan). Vectorul atasat n acest fel unui punct se numeste
vectorul de pozi tie al acestui punct n raport cu originea aleas a. Vectorul de pozitie al
punctului A va notat

r
A
, n timp ce vectorul de pozitie al unui punct curent M va
notat

r (f ar a indicele punctului).
Fie A, B dou a puncte ai c aror vectori de pozitie n raport cu o origine O sunt

r
A
respectiv
r
B
. Din regula triunghiului avem
AB =

OB
OA,
AB =

r
B

r
A
adic a vectorul determinat de dou a puncte este egal cu diferenta ntre vectorul de pozitie
al extremit atii si vectorul de pozitie al originii vectorului.
In geometrie, o notiune important a este notiunea de raport n care un punct mparte
un segment dat. Se spune c a punctul M mparte segmentul AB n raportul dac a are
loc relatia

AM =
MB. Cnd capetele segmentului AB au vectorii de pozitie

r
A
,
r
B
,
iar M are vectorul de pozitie

r
M
, nlocuind n relatia de denitie rezult a
r
M

r
A
= (
r
B

r
A
)
de unde avem vectorul de pozitie al lui M
r
M
=

r
A
+
r
B
1 +
.
In particular, dac a M este mijlocul segmentului AB ( = 1) avem
r
M
=

r
A
+
r
B
2
.
Denitia 1.6.1 Se nume ste sistem cartezian de coordonate sau reper cartezian n spa tiu
ansamblul {O;
e
1
,
e
2
,
e
3
} alcatuit dintr-un punct O si o baza

e
1
,
e
2
,
e
3
. Punctul O se
nume ste originea sistemului de coordonate; dreptele care trec prin originea sistemului
si sunt paralele cu vectorii bazei se numesc axe de coordonate - axa absciselor, axa
ordonatelor si axa cotelor; planele determinate de axele de coordonate se numesc plane
de coordonate.
Vectorul de pozitie al unui punct n raport cu originea sistemului se numeste vectorul
de pozitie al punctului n acest sistem. Componentele vectorului de pozitie al punctului
M pe baza sistemului de coordonate
r
M
= x
M
e
1
+y
M
e
2
+z
M
e
3
se numesc coordonatele punctului M - abscisa, ordonata, cota - n raport cu sistemul de
coordonate dat. In acest mod se stabileste o corespondent a biunivoc a ntre multimea
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE 25
punctelor M din spatiu si multimea tripletelor de numere reale x
M
, y
M
, z
M
. Aceast a
corespondent a se marcheaz a scriind M(x
M
, y
M
, z
M
). Coordonatele unui punct curent
vor notate f ar a indice. Un sistem cartezian de coordonate va notat Oxyz, marcnd
axele lui Ox, Oy, Oz.
In mod analog se denesc sistemul cartezian de coordonate si coordonatele unui
punct n plan.
Dac a punctele A(x
A
, y
A
, z
A
), B(x
B
, y
B
, z
B
) determin a vectorul
AB, din relatia
AB =
OB
OA =
r
B

r
A
obtinem
AB = (x
B
x
A
)
e
1
+ (y
B
y
A
)
e
2
+ (z
B
z
A
)
e
3
,
deci componentele unui vector n raport cu baza unui sistemcartezian de coordonate sunt
egale cu diferentele dintre coordonatele extremit atii si coordonatele originii vectorului.
In mod analog coordonatele punctului M care mparte segmentul AB n raportul
sunt
x
M
=
x
A
+ x
B
1 +
, y
M
=
y
A
+ y
B
1 +
, z
M
=
z
A
+ z
B
1 +
.
1.7 Schimbarea sistemelor de coordonate
1.7.1 Translatia sistemului de coordonate
Consider am sistemul cartezian de coordonate {O,
e
1
,
e
2
,
e
3
} cu originea O si baza
e
1
,
e
2
,
e
3
. Sistemul cartezian {O
0
,
e
1
,
e
2
,
e
3
} cu originea O
0
si aceeasi baz a se obtine
din primul sistem prin translatia sa n noua origine. Un punct oarecare M are n
sistemul initial coordonatele (x, y, z), iar n al doilea sistem coordonatele (x
0
, y
0
, z
0
).
Aceasta nsemn a c a vectorii de pozitie ai punctului M n raport cu originile O respectiv
O
0
sunt
OM = x
e
1
+y
e
2
+z
e
3
,

O
0
M = x
0
e
1
+y
0
e
2
+z
0
e
3
.
Fie (x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele originii O
0
a noului sistem de coordonate n raport cu vechiul
sistem de coordonate; avem deci
OO
0
= x
0
e
1
+y
0
e
2
+z
0
e
3
.
Cum are loc relatia
OM =
OO
0
+
O
0
M
sau
x
e
1
+y
e
2
+z
e
3
= x
0
e
1
+y
0
e
2
+z
0
e
3
+x
0
e
1
+y
0
e
2
+z
0
e
3
din egalarea componentelor rezult a relatia ntre vechile coordonate si noile coordonate
_
_
x = x
0
+x
0
,
y = y
0
+y
0
,
z = z
0
+z
0
.
Introducnd coloanele coordonatelor
X =
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
, X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
avem scrierea matriceal a
X = X
0
+X
0
.
In cazul plan avem relatii analoage. Vom retine c a aceste relatii sunt de gradul nti
n raport cu coordonatele. Deci o ecuatie de un anumit grad n x, y, z se va transforma
tot ntr-o relatie de acelasi grad n x
0
, y
0
, z
0
.
1.7.2 Schimbarea bazei sistemului de coordonate
S a trecem acum de la sistemul cartezian {O,
e
1
,
e
2
,
e
3
} cu originea O si baza
e
1
,
e
2
,
e
3
la sistemul {O,
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
} cu aceeasi origine dar cu baza

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
. Vec-
torii noi baze se vor exprima n functie de vectorii vechii baze prin relatiile
_
e
0
1
=
11
e
1
+
21
e
2
+
31
e
3
,
e
0
2
=
12
e
1
+
22
e
2
+
32
e
3
,
e
0
3
=
13
e
1
+
23
e
2
+
33
e
3
.
Dac a introducem matricele linie de vectori ai vechii si noii baze si consider am nmultirea
formal a, putem scrie relatiile de sus sub forma
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
= (
e
1
,
e
2
,
e
3
)
_
_
_
_
_
11

12

13
21

22

23
31

32

33
_
_
_
_
_
. = (
e
1
,
e
2
,
e
3
) S
1.7. SCHIMBAREA SISTEMELOR DE COORDONATE 27
Matricea S se numeste matricea de trecere de la baza veche la baza nou a; ea are pe
prima coloan a componentele pe vechea baz a ale lui
e
0
1
, pe a doua coloan a componentele
lui

e
0
2
si pe a treia coloan a componentele lui

e
0
3
.

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
alc atuind o baz a, matricea
S este inversabil a; e
T =
_
_
_
_
_
11

12

13
21

22

23
31

32

33
_
_
_
_
_
inversa lui S. Vom avea
(
e
1
,
e
2
,
e
3
) =

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
T,
adic a, matricea T este matricea de trecere de la baza nou a la baza veche.
Fie (x, y, z), (x
0
, y
0
, z
0
) coordonatele unui punct curent M n sistemul vechi si n
sistemul nou, adic a avem relatiile
OM = x
e
1
+y
e
2
+z
e
3
= (
e
1
,
e
2
,
e
3
)
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
= (
e
1
,
e
2
,
e
3
) X
OM = x
0
e
0
1
+y
0
e
0
2
+z
0
e
0
3
=

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
=

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
X
0
.
Tinnd cont de relatia dintre baze avem
(
e
1
,
e
2
,
e
3
) X =

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
X
0
= (
e
1
,
e
2
,
e
3
) SX
0
de unde deducem vechile coordonate n functie de noile coordonate
X = SX
0
.
Invers vom avea noile coordonate n functie de vechile coordonate
X
0
= TX.
Vom observa c a n timp ce n trecerea de la vechea baz a la noua baz a particip a
matricea S, n trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate particip a matricea
invers a T si invers. Se zice c a la schimbarea bazelor coordonatele se schimb a contravari-
ant.
Si acum relatiile ntre coordonatele vechi si noi sunt de gradul nti si deci gradul
unei ecuatii nu se schimb a.
Faptul c a o baz a
e
1
,
e
2
,
e
3
este ortonormat a se poate exprima matriceal prin relatia
(
e
1
,
e
2
,
e
3
)
t
(
e
1
,
e
2
,
e
3
) =
_
_
_
_
_
e
1
e
2
e
3
_
_
_
_
_
(
e
1
,
e
2
,
e
3
) =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
= I
unde produsele se consider a produse scalare. Dac a S este matricea de trecere de la baza
ortonormat a (
e
1
,
e
2
,
e
3
) la baza ortonormat a

e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
vom avea
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
= S
t
(
e
1
,
e
2
,
e
3
)
t
(
e
1
,
e
2
,
e
3
) S = S
t
S = I,
adic a matricea de trecere este ortogonal a: transpusa sa este si inversa sa. Se dovedeste
nc a odat a avantajul bazelor ortonormate.
In plan vom avea relatii analoage. Dac a se trece de la baza ortonormat a orientat a
la dreapta (
e
1
,
e
2
) la baza ortonormat a orientat a tot la dreapta

e
0
1
,
e
0
2
, versorii noii
baze se obtin din vectorii vechii baze printr-o rotatie de unghi si deci matricea de
trecere va matricea ortogonal a
S =
_
_
cos sin
sin cos
_
_
.
Dac a trecem de la sistemul de coordonate {O,
e
1
,
e
2
,
e
3
} la sistemul de coordonate
{O
0
,
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
} unde O
0
are n vechiul sistem coloana coordonatelor X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
si
se trece de la baza veche la baza nou a cu matricea de trecere S
(
e
0
1
,
e
0
2
,
e
0
3
) = (
e
1
,
e
2
,
e
3
)S
leg atura ntre coloana coordonatelor curente vechi X si coloana coordonatelor curente
noi X
0
este
X = X
0
+SX
0
,
X
0
= T(X X
0
)
adic a tot relatii de gradul nti n coordonate.
1.8. M
ARIMI VECTORIALE 29
1.8 M arimi vectoriale
Pentru a ne reprezenta lumea exterioar a construim anumite cadre punnd ordine n
perceptiile si senzatiile noastre. Un prim asemenea cadru este acela de spatiu. Desi
suntem n continu a schimbare, exist a o schimbare minim a care ne face sa spunem c a
suntem imobili. Cnd un asemenea minim nu este atins spunem c a avem o schimbare de
atitudine sau de pozitie. Cnd dup a o serie de schimb ari de atitudine sau de pozitie totul
se petrece ca si cnd am r amas imobili spunem c a am revenit n acelasi loc. Consensul
tuturor oamenilor asupra identic arii locurilor confer a caracter absolut acestei notiuni,
care altfel nu avea sens dect pentru noi. Multimea tuturor locurilor constituie spatiul
zic. Experienta ne arat a c a pentru a repera un loc n spatiu zic sunt necesare si
suciente trei indicatii. S a ne gndim cum indic am locul unui cuib ntr-un pom. De
asemenea experienta ne arat a c a pentru dou a locuri pe care le consider am imobile exist a
un invariant pe care l numim distanta ntre cele dou a locuri. Aceste considerente ne
conduc s a adopt am n prim a aproximatie ca model matematic al spatiului zic spatiul
geometriei elementare, locurile spatiului zic ind punctele spatiului geometriei, distanta
dintre locuri ind distanta dintre puncte.
Un alt cadru este legat de constiinta succesiunii senzatiilor noastre de foame, sete,etc.
Prin intercalarea evenimentelor lumii reale pe aceast a scar a individual a ajungem la
ceea ce numim timp zic individual. Prin sincronizarea timpilor zici individuali prin
transmitere de semnale ajungem la notiunea de timp zic universal. Admitnd c a sin-
cronizarea se face prin transmitere de semnale instantanee, timpul universal cap ata
caracter absolut. Odat a aleas a o unitate de timp modelul matematic al timpului este
multimea numerelor reale. Dimensiunea zic a a timpului se noteaz a cu T.
Un punct M este n miscare n raport cu un sistem de coordonate {O;
e
1
,
e
2
,
e
3
}
atunci cnd vectorul s au de pozitie

r
M
=
OM este functie de timp
r (t). M arimea
r (t
2
)
r (t
1
)
t
2
t
1
=
1
t
2
t
1
(
r (t
2
)
r (t
1
))
obtinut a prin nmultirea vectorului

r (t
2
)
r (t
1
) cu num arul
1
t
2
t
1
reprezint a viteza
medie a punctului M n intevalul de timp [t
1
, t
2
]. Dimensiunea zic a a acestei m arimi este
LT
1
si deci nu este un vector n sensul n care am denit pn a acum vectorii. Spunem
c a ea este o m arime vectorial a pe care o numim viteza medie. Ea poate reprezentat a
prin vectorul care numeric are aceeasi m arime cu ea sau la o anumit a scar a si aceeasi
directie si sens.Dac a exist a limita acestei m arimi cnd t
2
t
1
aceast a limit a este tot o
m arime vectorial a numit a viteza la momentul t
1
. In diferite domenii ale zicii se ntroduc
alte m arimi vectoriale: viteze, impulsuri, acceleratii, forte, etc. Ele se caracterizeaz a pe
lng a m arimea propriu zis a si prin directie si sens. Printr-un abuz de limbaj de multe
ori pentru asemenea m arimi se foloseste tot denumirea de vectori. M arimile zice care
sunt caracterizate numai de un num ar urmat de unitatea de m asur a se numesc scalari.
Prin nmultirea unei m arimi vectoriale cu un scalar se obtine o alt a m arime vectorial a.
De exemplu, prin nmultirea unei viteze cu o mas a se obtine o alt a m arime vectorial a
numit a impuls cu dimensiunea zic a MLT
1
, prin nmultirea unei acceleratii cu o mas a
se obtine o m arime vectorial a numit a fort a cu dimensiunea zic a MLT
2
.
Produsul scalar a dou a m arimi vectoriale este produsul scalar al vectorilor care i
reprezint a. Dac a D
1
, D
2
sunt dimensiunile zice ale celor dou a m arimi vectoriale, pro-
dusul lor scalar este un scalar cu dimensiunea zic a D
1
D
2
. Ca exemplu, produsul scalar
al unei forte cu un vector este un scalar numit lucru mecanic cu dimensiunea zic a
ML
2
T
2
.
La fel se deneste produsul exterior (numit cum vom vedea si produs mixt) a trei
m arimi vectoriale.
1.9 Produsul vectorial a doi vectori
Denitia 1.9.1 Daca

i ,
j ,
k este o baza ortonormata orientata la dreapta si
a =
1
i +
2
j +
3
k ,
b =
1
i +
2
j +
3
k ,
sunt doi vectori, se nume ste produs vectorial al lor marimea vectoriala notata

a
b
cu proprietatea ca oricare ar vectorul

c are loc rela tia
c = (
b )
c .
Din denitia produsului exterior, cum
c este arbitrar, rezult a c a produsul vectorial

1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI 31
b este
b =
i

j

k
1

2

3
1

2

3
.
Datorit a relatiei de mai sus, produsul exterior a trei vectori se numeste si produs mixt
al celor trei vectori. De obicei, aceasta este denumirea sub care este folosit n disciplinele
tehnice. Dimensiunea zic a a produsului vectorial este L
2
.
Putem vorbi de produsul vectorial a dou a m arimi vectoriale ca ind egal cu produsul
vectorial al vectorilor care i reprezint a. In acest caz dimensiunea zic a este egal a cu
cu produsul celor dou a dimensiuni zice. De exemplu, produsul vectorial

OP
F
ntre vectorul

OP si o fort a

F aplicat a n punctul P este o m arime vectorial a numit a
momentul fortei n raport cu punctul O cu dimensiunea zic a ML
2
T
2
.
Produsul vectorial este linear n ecare factor si este antisimetric, adic a

a
b =
a . Produsul vectorial

a
b este ortogonal pe ecare factor al s au pentru c a

(
b )
a =
a = 0
si
(
b )
b =
b = 0.
Dac a pe lng a vectorii

a ,
b consider am alti trei vectori necoplanari

c ,
d ,
e
putem scrie
(
b )(
d )(
e ) = (
b (
d ))(
e ) =
=
c

a
d

a
b

c

b

d

b

e
(
d )
c = 0 (
d )
d = 0 (
d )
=
=
c

a
b

c

b

d
e ).
Rezult a c a are loc relatia
(
b )(
d ) =
c

a
b

c

b

d
.
In particular are loc relatia
(
b )
2
=
a

a
b

a

b

b
= G(
a ,
b ) = |
a |
2
|
b |
2
sin
2
(
a ,
b ).
De asemenea putem scrie
b (
b ) = (
b )
2
Putem enunta
Propozitia 1.9.1 Produsul vectorial a doi vectori

a
b este o marime vectoriala cu

proprieta tile:
a) dac a
a ,
b nu sunt colineari atunci
b este perpendicular pe ambii factori;

m arimea lui

a
b este egal a numeric cu aria paralelogramului construit pe cei

doi factori;
sensul lui
b este astfel nct tripletul
a ,
b ,
b este orientat la dreapta;

b) dac a
a ,
b sunt colineari atunci

a
b = 0.
Scriind relatia
(
b )(
d ) =
c

a
b

c

b

d
.
sub forma
(
b )
d = [(
c )
b (
b

c )
a ]
d
sau
[(
b )
c ]
d = [(
c )
b (
b

c )
a ]
d
rezult a
(
b )
c = (
c )
b (
b

c )
a
sau
c (
b ) = (
c )
b + (
b

c )
a
1.9. PRODUSUL VECTORIAL A DOI VECTORI 33
Expresiile din stnga se numesc duble produse vectoriale. Dublul produs vectorial este
o combinatie linear a a vectorilor dintre paranteze, coecientii ind produse scalare ale
vectorului din afara parantezelor cu cei dintre paranteze si anume produsul scalar al
factorilor neal aturati intr a cu semnul plus, iar cel al factorilor al aturati cu semnul minus.
Din expresia dublului produs vectorial rezult a c a produsul vectorial nu este asociativ.
Ca aplicatie foarte important a, s a consider am un versor
u si un vector oarecare
x .
Putem scrie
(
x )
u =
x (
x )
u
de unde
x = (
x )
u + (
x )
u ,
adic a obtinem descompunerea vectorului

x ntr-o component a n directia lui

u si o
component a perpendicular a pe

u . Mai observ am c a tripletul
u , (
x )
u ,
x
este format din vectori ortogonali doi cte doi si orientat drept. In plus, ultimii doi au
aceiasi m arime.
Dac a vectorul
x se roteste cu unghiul n jurul axei de versor
u , componenta lui
x dup a

u r amne constant a n timp ce componenta perpendicular a pe

u se roteste
cu unghiul n planul vectorilor (
x )
u ,
x devenind
(
x )
u cos +
x sin .
Deci rotitul lui

x n jurul lui

u cu unghiul este
R(
u , ;
x ) = (
x )
u + (
x )
u cos +
x sin
sau
R(
u , ;
x ) =
x + (1 cos ) (
x )
u +
x sin.
Prin calcul direct se deduce c a rotitul lui R(
u , ;
x ) n jurul aceleiasi axei de versor
u cu unghiul este totuna cu R(
u , + ;
x ), rotitul lui

x n jurul axei de versor
u cu unghiul +. In schimb, rotirea n jurul a diferite drepte nu este comutativ a sau

asociativ a.
Dac a un rigid se roteste n jurul unei axe de versor
u si (t) este unghiul cu care s-a

rotit rigidul la momentul t, un punct M care la momentul 0 avea n raport cu o origin a
O de pe ax a vectorul de pozitie

r (0) va avea la momentul t vectorul de pozitie
r (t) =
r (0) + (1 cos (t)) (
r (0))
u +
r (0) sin(t).
Rezult a c a viteza punctului M la momentul t este
v (t) =

r (t) = [sin (t)(
r (0))
u +
r (0) cos (t)]

(t)
sau
v (t) =
(t)
r (t) =
(t)
r (t).
Vectorul

(t) =
(t)
u se numeste vectorul viteza de rota tie al rigidului.

Dac a unghiul de rotatie este asa de mic c a se poate neglija p atratul s au, adic a
avem cos 1, sin , atunci rotitul lui
u cu unghiul mic
este
R(
u , ;
x ) =
x +
x .
In acest caz avem comutativitate si asociativitate chiar pentru rotatii n jurul unor axe
diferite. Ultima formul a are multiple aplicatii.
1.10 Exercitii privind calculul vectorial
1. S a se g aseasc a conditia ca trei vectori

a ,
b ,
c s a poat a forma un triunghi.

2. S a se demonstreze c a se poate construi un triunghi ale c arui laturi s a e egale si
paralele cu medianele unui triunghi dat ABC.
3. S a se arate c a un patrulater ale c arui diagonale se taie n p arti egale este un
paralelogram.
4. S a se g aseasc a semnicatia geometric a a ecuatiei

r =
a +
b , R.
5. S a se arate c a trei puncte A, B, M cu vectorii de pozitie
a ,
b ,
r sunt colineare
dac a si numai dac a exist a , astfel nct

r =
a +
b , + = 1.
6. S a se arate c a patru puncte A, B, C, M cu vectorii de pozitie

a ,
b ,
c ,
r sunt
coplanare dac a si numai dac a exist a , , astfel nct
r =
a +
b +
c , ++ =
1.
1.10. EXERCI TII PRIVIND CALCULUL VECTORIAL 35
7. S a se demonstreze vectorial teoremele liniilor mijlocii n triunghi si trapez.
8. S a se demonstreze vectorial concurenta medianelor unui triunghi.
9. S a se demonstreze vectorial teorema bisectoarei.
10. S a se demonstreze vectorial concurenta bisectoarelor ntr-un triunghi.
11. S a se demonstreze vectorial teorema lui Menelaus: trei puncte M, N, P de pe la-
turile AB, BC, CA ale triunghiului ABC sunt colineare dac a si numai dac a
AM
MB
BN
NC
CP
PA
=
1, segmentele considerndu-se orientate.
12. S a se demonstreze teorema lui Ceva: dreptele AM, BN, CP care unesc vrfurile
unui triunghi ABC cu punctele M, N, P de pe laturile BC, CA, AB sunt concurente
dac a si numai dac a
BM
MC
CN
NA
AP
PB
= +1.
13. S a se demonstreze c a mijloacele diagonalelor unui patrulater complet ABCDEF
sunt colineare ( E, F sunt intersectiile perechilor de laturi opuse, EF este si ea diago-
nal a).
14. S a se demonstreze c a dac a dreptele care unesc vrfurile a dou a triunghiuri sunt
concurente (triunghiuri omologice) atunci laturile triunghiurilor se taie dou a cte dou a
n puncte colineare.
15. S a se arate c a dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui tetraedru
sunt concurente.
16. S a se demonstreze c a vectorii n
c p
b , p
a m
c , m
b n
a sunt coplanari.
17. S a se arate c a ind date punctele M
1
, M
2
, ..., M
n
si masele m
1
, m
2
, ..., m
n
astfel
nct m
1
+ m
2
+ ... + m
n
6= 0 exist a un punct unic G centrul maselor sau baricentrul
astfel nct m
1
GM
1
+m
2
GM
2
+... +m
n
GM
n
= 0. S a se determine vectorul de pozitie
al lui G n functie de vectorii de pozitie ai punctelor.
18. S a se arate c a centrul maselor unui sistem este centrul maselor sistemului format
din centrele maselor p artilor sistemului.
19. Punctul M(
r ) de mas a m este supus atractiei punctelor xe M

1
(
r
1
), M
2
(
r
2
),
..., M
n
(
r
n
), forta de atractie ind proportional a cu distanta la aceste puncte, cu masele
lor m
1
, m
2
, ..., m
n
si cu masa m. S a se g aseasc a forta rezultant a si pozitia de echilibru.
20. S a se demonstreze vectorial teorema cosinusului.
21. S a se demonstreze vectorial teorema celor trei perpendiculare.
22. S a se demonstreze egalit atile:
(
a +
b )(
b ) =

a
2
b
2
,
(
a +
b )
2
+ (
b )
2
= 2(
a
2
+
b
2
),
(
a +
b )
2
(
b )
2
= 4
b .
S a se dea interpretarea geometric a.
23. S a se deduc a vectorial formula cosinusului sumei a dou a unghiuri.
24. S a se arate c a vectorul

x =
b (
c )
a (
b

c ) este perpendicular pe

c .
25. S a se arate c a n altimile unui triunghi sunt concurente.
26. S a se arate c a dac a ntr-un tetraedru dou a perechi de muchii opuse sunt perpen-
diculare, atunci si a treia pereche de muchii este format a din drepte perpendiculare.
27. S a se demonstreze teorema lui Euler: ntr-un patrulater suma p atratelor laturilor
este egal a cu suma p atratelor diagonalelor plus de patru ori p atratul segmentului ce
uneste mijloacele diagonalelor.
28. S a se demonstreze c a dac a G este centrul maselor sistemului de puncte M
1
, M
2
,
..., M
n
cu masele m
1
, m
2
, ..., m
n
, m
1
+m
2
+... +m
n
6= 0, atunci oricare ar punctul M
are loc rela tia lui Leibniz
m
1
MM
1
2
+m
2
MM
2
2
+... +m
n
MM
n
2
= (m
1
+m
2
+... +m
n
)
MG
2
+
+m
1
M
1
G
2
+m
2
M
2
G
2
+... +m
n
M
n
G
2
.
29. S a se g aseasc a locul punctelor M din spatiu pentru care
m
1
MM
1
2
+m
2
MM
2
2
+m
3
MM
3
2
= constant
M
1
, M
2
, M
3
ind trei puncte xe si m
1
, m
2
, m
3
numere date.
30. S a se arate c a (
a +
b ) (
b ) = 2
b . Interpretare geometric a.
31. S a se arate c a

AB
AC =

BC
BA =

CA
CB. S a se deduc a teorema

sinusurilor ntr-un triunghi.
32. S a se deduc a formula lui Heron pentru aria unui triunghi.
33. S a se arate c a necesar si sucient ca trei puncte de vectori de pozitie

r
1
,
r
2
,
r
3
s a e colineare este ca
r
1

r
2
+
r
2

r
3
+
r
3

r
1
= 0.
34. Fie

v un vector aplicat n A si un punct oarecare O. Se numeste moment al
vectorului

v fat a de O expresia M
O
(
v ) =
OAv.
a) S a se arate c a momentul are sens dac a
v se deplaseaz a pe suportul s au;

b) S a se studieze cum se schimb a momentul cnd se schimb a originea O;
c) S a se demonstreze teorema lui Varignon: momentul sumei mai multor vectori
aplicati n acelasi punct este egal cu suma momentelor vectorilor.
35. Fiind dat sistemul de vectori
v
1
,
v
2
, ...,
v
n
aplicati n punctele de M
1
, M
2
, ..., M
n
de vectori de pozitie
r
1
,
r
2
, ...,
r
n
n raport cu originea O, se numeste moment rezultant
al sistemului de vectori n raport cu originea O vectorul
M
O
=
r
1

v
1
+
r
2

v
2
+... +
r
n

v
n
.
Rezultanta sistemului este vectorul

R =
v
1
+
v
2
+... +
v
n
.
a) S a se arate cum se schimb a momentul rezultant cnd se schimb a originea;
b) S a se arate c a rezultanta

R si produsul scalar

M
O
R nu depind de originea O
(rezultanta
R si produsul scalar
M
O
R se numesc invariantii sistemului).

36. S a se arate c a dac a un corp solid se roteste n jurul unei axe OA cu viteza
unghiular a , atunci viteza oric arui punct al s au este

v =

r , unde

este
vectorul de m arime dirijat dup a OA, avnd sensul de naintare al burghiului cnd
acesta s-ar roti odat a cu corpul, iar
r este vectorul de pozitie al punctului n raport cu

originea O.
37. S a se deduc a vectorial formula sinusului sumei a dou a unghiuri.
38. S a se stabileasc a relatia
x =

a
a
2

a +
1
a
2
a (
a ).
Interpretare geometric a.
39. S a se arate c a
(
b )(
d ) =
c

a
b

c

b

d
.
40. S a se deduc a din relatia de mai sus (
d =
a ) formula fundamental a a trigonome-

triei sferice
cos = cos cos + sin sin cos A,
, , ind unghiurile unui triunghi sferic, iar A unghiul diedru.
41. S a se calculeze (
b ) (
d ) n dou a moduri posibile. S a se deduc a

expresiile componentelor unui vector dup a o baz a.
42. S a se arate c a (
b ) (
c ) =

a (
a ,
b ,
c ). S a se deduc a de aici
formula sinusurilor din trigonometria sferic a
sin A
sin
=
sinB
sin
=
sin C
sin
.
43. S a se demonstreze egalitatea
(
a ,
b ,
c )(
a
0
,
b
0
,
c
0
) =
a
0
a
b
0
a
c
0
b

a
0

b

b
0

b

c
0
c

a
0
c

b
0
c

c
0
.
44. S a se rezolve ecuatia vectorial a

x
a = m. Interpretare geometric a. (
x =
m
a
2
a +
u ,

u arbitrar)
45. S a se rezolve ecuatia vectorial a

a
x =

b ,
a 6= 0,

b

a . Interpretare
geometric a. Ind.

x =

b
a
2
+
a , arbitrar.
46. S a se rezolve sistemul
x = m,
x =

b ,
a 6= 0,
a .
Ind.

x =
m
a
2
a +
1
a
2
a .
x = m,
b =

c ,
c .
Interpretare geometric a. Ind.

x =
m
b +
1
b

a
c .
x = m,
b

x = n,
c

x = p.
Ind. Se rezolv a mai nti sistemele de forma

a
x = 1,

b

x = 0,

c

x = 0, etc.
Solutiile acestora
se numesc vectorii reciproci ai vectorilor

a ,
b ,
c . Solutia
x = m
+n
+p
.
49. Fiind dat un sistem de vectori
v
1
,
v
2
, ...,
v
n
dispusi n punctele M
1
, M
2
, ..., M
n
se
numeste axa centrala a sistemului locul punctelor n raport cu care momentul rezultant
este paralel cu rezultanta sistemului

R. S a se arate c a ecuatia axei centrale este
r =

M
0

R
2
, R.
CAPITOLUL 2
DREPTE SI PLANE
2.1 Ecuatiile curbelor si suprafetelor
2.1.1 Denitii
Incepem printr-un exemplu simplu. Presupunem c a n spatiu este dat un sistem
de coordonate rectangular Oxyz. Consider am sfera de raz a R cu centrul n punctul
C(x
0
, y
0
, z
0
). Sfera este locul geometric al punctelor situate la distanta R de centrul
s au. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al sferei. Egalitatea |
CM| = R se scrie
p
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= R
sau ridicnd la p atrat
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= R
2
.
Evident, aceast a relatie este vericat a de coordonatele punctelor sferei si numai de ele.
Ea poate considerat a ca o transpunere n coordonate a denitiei sferei. Ea se numeste
ecuatia sferei n sistemul de coordonate dat.
Generaliznd avem urm atoarea
Denitia 2.1.1 Fiind dat un sistem de coordonate Oxyz, egalitatea F(x, y, z) = 0
se nume ste ecua tia suprafe tei S n acest sistem daca coordonatele tuturor punctelor
suprafe tei S verica aceasta egalitate, iar coordonatele punctelor nesituate pe S nu ver-
ica aceasta egalitate.
42 CAPITOLUL 2. DREPTE SI PLANE
Uneori vom spune c a egalitatea F(x, y, z) = 0 deneste suprafata S. Odat a ales
un sistem de coordonate, pentru a obtine ecuatia unei suprafete trebuie s a exprim am
prin coordonate denitia geometric a a suprafetei. In alt sistem de coordonate, aceeasi
suprafat a va avea alt a ecuatie.
Vom observa c a nu totdeauna locul geometric al punctelor ale c aror coordonate
satisfac ecuatia F(x, y, z) = 0 este o suprafat a n sensul obisnuit al acestui cuvnt. De
exemplu, ecuatia x
2
+y
2
+z
2
+1 = 0 nu este vericat a de niciun punct, ecuatia y
2
+z
2
= 0
deneste axa absciselor, ecuatia x = |x| deneste un semispatiu. Cu toate acestea, vom
vorbi de cele mai multe ori de suprafata denit a de ecuatia F(x, y, z) = 0.
Vom avea o denitie analoag a n plan:
Denitia 2.1.2 Egalitatea F(x, y) = 0 se nume ste ecua tia curbei C n sistemul de
coordonate Oxy din plan daca ea este vericata de coordonatele tuturor punctelor de pe
C si nu este vericata de coordonatele punctelor nesituate pe C.
De exemplu, ecuatia
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= R
2
este ecuatia cercului de raz a R cu centrul C(x
0
, y
0
).
Denitia 2.1.3 Doua ecua tii se numesc echivalente daca din prima ecua tie rezulta a
doua si din a doua ecua tie rezulta prima.
Este evident a
Teorema 2.1.1 Intr-un sistem de coordonate dat Oxyz (Oxy) doua ecua tii reprezinta
aceea si suprafa ta (curba) daca si numai daca sunt echivalente.
Deasemenea
Teorema 2.1.2 Daca n sistemul de coordonate Oxyz suprafe tele S
1
, S
2
au ecua tiile
F
1
(x, y, z) = 0, F
2
(x, y, z) = 0, atunci punctele intersec tiei lor si numai ele satisfac
sistemul de ecua tii
F
1
(x, y, z) = 0,
F
2
(x, y, z) = 0
Din aceast a teorem a rezult a c a n spatiu curbele de intersectie a dou a suprafete se
denesc printr-un sistem de dou a ecuatii.
2.1. ECUA TIILE CURBELOR SI SUPRAFE TELOR 43
2.1.2 Ecuatii parametrice ale curbelor si suprafetelor
O curb a n plan sau n spatiu poate dat a si altfel. O curb a C poate considerat a
ca traiectoria unui punct mobil. In ecare moment t este cunoscut vectorul de pozitie
al punctului

r (t) sau coordonatele punctului x(t), y(t), z(t).
Denitia 2.1.4 Ecua tia
r =
r (t) = x(t)
i +y(t)
j +z(t)
k , t [t
1
, t
2
],
se nume ste ecua tia vectorial parametrica a curbei parametrizate C daca pentru ecare
punct de pe curba C si numai pentru acestea exista t [t
1
, t
2
] astfel ca vectorul de pozi tie
al acestui punct sa e

r (t). Ecua tiile
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t), t [t
1
, t
2
]
se numesc ecua tiile scalar parametrice ale curbei C.
Vom observa c a ecuatiile parametrice presupun si o origine a curbei, un sens de
parcurgere a curbei si o extremitate a curbei.
Denitii analoage avem n plan. De exemplu,

r = cos t
i + sint
j , t [0, 2) este
ecuatia vectorial parametric a a cercului de raz a 1 cu centrul n origine parcurs ncepnd
de pe axa Ox n sens direct trigonometric pn a n acelasi punct de pe Ox.
Denitia 2.1.5 Ecua tia
r =
r (u, v) = x(u, v)
i +y(u, v)
j +z(u, v)
k , (u, v) D
uv
,
se nume ste ecua tia vectorial parametrica a suprafe tei parametrizate S daca pentru orice
punct al lui S si numai pentru acestea exista (u, v) D
uv
astfel ca vectorul de pozi tie al
punctului sa e

r (u, v). Ecua tiile
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v), (u, v) D
uv
se numesc ecua tiile scalar parametrice ale suprafe tei parametrizate S. Aici D
uv
este un
domeniu din R
2
.
De exemplu, ecuatia
r = Rsinv cos u
i +Rsinv sin u
j +Rcos v
k , (u, v) [0, 2) [
2
,

2
]
este ecuatia vectorial parametric a a sferei de raz a R cu centrul n origine, u ind longi-
tudinea punctului de pe sfer a, v ind colatitudinea punctului de pe sfer a.
2.1.3 Curbe si suprafete algebrice
Denitia 2.1.6 Se nume ste suprafa ta algebrica suprafa ta care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular Oxyz are o ecua tie F(x, y, z) = 0, unde F(x, y, z) este un poli-
nom n coordonatele x, y, z; gradul polinomului F(x, y, z) se nume ste ordinul suprafe tei
algebrice.
O sfer a este o suprafat a algebric a de ordinul doi.
Denitia 2.1.7 Se nume ste curba algebrica curba care ntr-un anumit sistem de coor-
donate Oxy are o ecua tie F(x, y) = 0, unde F(x, y) este un polinom n coordonatele
x, y; gradul polinomului F(x, y) se nume ste ordinul curbei algebrice.
Un cerc este o curb a algebric a de ordinul nti.
Din formulele de schimbare a coordonatelor la schimbarea sistemelor rectangulare
rezult a c a ordinul unei suprafete (curbe) algebrice este un invariant la schimbarea sis-
temelor de coordonate:
Teorema 2.1.3 Daca o suprafa ta (curba) are ntr-un sistem de coordonate rectangular
o ecua tie de forma F(x, y, z) = 0 (F(x, y) = 0) unde F este un polinom de gradul g,
n orice alt sistem de coordonate rectangular are o ecua tie de aceea si forma de acela si
grad.
2.2. ECUA TIILE PLANELOR SI DREPTELOR 45
2.2 Ecuatiile planelor si dreptelor
2.2.1 Suprafete si curbe de ordinul nti
Demonstr am acum c a orice plan este o suprafat a algebric a de ordinul nti si invers
orice suprafat a algebric a de ordinul nti este un plan:
Teorema 2.2.1 In orice sistem cartezian n spa tiu Oxyz orice plan are o ecua tie de
gradul nti cu cel pu tin un coecient al coordonatelor nenul
Ax +By +Cz +D = 0, A
2
+B
2
+C
2
6= 0.
Invers, orice asemenea ecua tie de gradul nti este ecua tia unui plan.
Dac a avem un plan, alegem un sistem cartezian Oxyz n care originea O si primii doi
vectori ai sistemului

e
1
,
e
2
s a e n acel plan, iar

e
3
oricum. In acest sistem, evident,
planul are ecuatia z = 0. Rezult a c a n orice alt sistem de coordonate planul dat are o
ecuatie de gradul nti cu cel putin un coecient al coordonatelor nenul.
Invers, e o ecuatie de gradul nti ntr-un sistem cartezian
Ax +By +Cz +D = 0, A
2
+B
2
+C
2
6= 0.
S a g asim locul geometric al punctelor care veric a aceast a ecuatie. Intr-un sistem de
coordonate rectangular O
0
x
0
y
0
z
0
ecuatia dat a va deveni
A
0
x
0
+B
0
y
0
+C
0
z
0
+D
0
= 0, A
02
+B
02
+C
02
6= 0.
Pentru c a nu toti coecientii A
0
, B
0
, C
0
sunt nuli exist a cel putin un punct M
0
(x
0
0
, y
0
0
, z
0
0
)
care s a verice ecuatia (de exemplu, dac a A
0
6= 0 se poate lua punctul de coordonate
(
D
0
A
0
, 0, 0)) :
A
0
x
0
0
+B
0
y
0
0
+C
0
z
0
0
+D
0
= 0.
Prin sc adere avem
A
0
(x
0
x
0
0
) +B
0
(y
0
y
0
0
) +C
0
(z
0
z
0
0
) = 0.
Cum sistemul O
0
x
0
y
0
z
0
este rectangular, nseamn a c a vectorul de componente x
0

x
0
0
, y
0
y
0
0
, z
0
z
0
0
este ortogonal pe vectorul
n de componente A
0
, B
0
, C
0
. Dac a punctul
M(x
0
, y
0
, z
0
) apartine planului care trece prin M
0
si este perpendicular pe vectorul

n
atunci ecuatia este vericat a. Invers, dac a vectorul
M
0
M este perpendicular pe vectorul
n atunci punctul M apartine planului. Deci coordonatele punctului M veric a ultima

ecuatie si deci si cea initial a dac a si numai dac a el se g aseste n planul determinat mai
sus.
Am demonstrat totodat a:
Teorema 2.2.2 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxyz vectorul

n de compo-
nente (A, B, C) este perpendicular pe planul de ecua tie Ax +By +Cz +D = 0.
In plan au loc teoremele
Teorema 2.2.3 In orice sistem cartezian n plan Oxy orice dreapta are o ecua tie de
gradul nti cu cel pu tin un coecient al coordonatelor nenul
Ax +By +C = 0, A
2
+B
2
6= 0.
Invers, orice asemenea ecua tie de gradul nti este ecua tia unei drepte.
Teorema 2.2.4 Intr-un sistem de coordonate rectangular Oxy vectorul

n de compo-
nente (A, B) este perpendicular pe dreapta de ecua tie Ax +By +C = 0.
2.2.2 Ecuatii ale dreptei si planului
O dreapt a (n plan sau n spatiu) este determinat a dac a se cunoaste un punct al
s au M
0
si un vector

a cu care dreapta este paralel a. Acestia pot dati n moduri
diferite, dar odat a alesi i vom numi punctul ini tial al dreptei si vectorul director al
dreptei. Presupunem c a avem un sistem cartezian n care punctul initial M
0
are vectorul
de pozitie

r
0
. Un punct oarecare M are vectorul de pozitie

r . Punctul M apartine
dreptei dac a si numai dac a vectorul

M
0
M este paralel cu vectorul director

a , adic a
dac a si numai dac a exist a un num ar real t astfel c a
r
0
= t
a . Ecuatia
r =
r
0
+t
a , t R
este ecuatia vectorial parametric a a dreptei. Dac a (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coordonatele punc-
tului initial M
0
si (l, m, n) sunt componentele vectorului director

a , ecuatiile scalar
parametrice ale dreptei sunt
x = x
0
+tl,
y = y
0
+tm,
z = z
0
+tn, t R.
Recunoastem o dreapt a dup a ecuatiile parametrice: acestea sunt ecuatii de gradul
nti n parametru, termenul liber dnd punctul initial, iar coecientul parametrului
dnd vectorul director. Dac a parametrul parcurge numai un interval nit, avem ecuatiile
parametrice ale unui segment de dreapt a.
Vom conveni s a lucr am cu fractii cu numitor nul, subntelegnd c a de cte ori avem o
asemenea fractie n mod automat num ar atorul ei trebuie s a e nul. Cu aceast a conventie
prin eliminarea parametrului t din ecuatiile scalar parametrice putem scrie ecuatiile
dreptei care trece printr-un punct initial si are un vector director sub forma
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
.
O dreapt a este determinat a si dac a cunoastem dou a puncte ale sale M
1
, M
2
de vectori
de pozitie

r
1
,
r
2
sau de coordonate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
). Evident un vector director
este
M
1
M
2
=
r
2

r
1
si ecuatia vectorial parametric a a dreptei este
r =
r
1
+t(
r
2

r
1
), t R.
Eliminnd parametrul avem ecuatiile dreptei ce trece prin dou a puncte sub forma
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
.
Vom observa c a pentru o dreapt a n planul Oxy avem numai primele dou a ecuatii
scalar parametrice si numai o singur a ecuatie scalar a.
Un plan este determinat dac a cunoastem un punct M
0
al s au si doi vectori

a
1
,
a
2
cu care planul este paralel. Un punct M apartine planului dac a si numai dac a vectorul
M
0
M este coplanar cu vectorii
a
1
,
a
2
adic a exist a numerele reale u
1
, u
2
astfel c a
M
0
M =
u
1
a
1
+ u
2
a
2
. Dac a

r
0
este vectorul de pozitie al punctului M
0
si

r este vectorul de
pozitie al punctului curent rezult a c a ecuatia
r =
r
0
+u
1
a
1
+u
2
a
2
, (u
1
, u
2
) R
2
este ecuatia vectorial parametric a a planului. Dac a (x
0
, y
0
, z
0
) sunt coordonatele lui M
0
si (l
1
, m
1
, n
1
), (l
2
, m
2
, n
2
) sunt componentele vectorilor

a
1
,
a
2
ecuatiile scalar parame-
trice ale planului sunt
x = x
0
+u
1
l
1
+u
2
l
2
,
y = y
0
+u
1
m
1
+u
2
m
2
,
z = z
0
+u
1
n
1
+u
2
n
2
, (u
1
, u
2
) R
2
.
Recunoastem un plan dup a ecuatiile parametrice pentru c a acestea sunt de gradul
nti n doi parametri, termenul liber determin a punctul planului, iar coecientii para-
metrilor determin a vectorii cu care planul este paralel.
Prin eliminarea parametrilor sau scriind conditia de coplanaritate a trei vectori
obtinem ecuatia planului care trece printr-un punct dat si e paralel cu dou a directii
date

x x
0
y y
0
z z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
= 0.
Exist a si alte determin ari geometrice ale unui plan care se pot reduce la determinarea
precedent a. De exemplu, un plan este determinat de dou a puncteale sale M
1
, M
2
de
vectori de pozitie
r
1
,
r
2
si coordonate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
) si de un vector
a de com-
ponente (l, m, n) paralel cu planul. In acest caz ecuatia vectorial parametric a a planului
este
r =
r
1
+u
1
(
r
2

r
1
) +u
2
a , (u
1
, u
2
) R
2
.
Eliminnd parametrii avem ecuatia planului care trece prin dou a puncte date si e paralel
cu o directie dat a

x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
l m n
= 0.
Planul este determinat si cnd se cunosc trei puncte ale sale M
1
, M
2
, M
3
de coordo-
nate (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
), (x
3
, y
3
, z
3
). Scriem numai ecuatia scalar a
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
= 0.
In cazul particular cnd se cunosc punctele de intersectie ale planului cu axele de
coordonate (a, 0, 0), (0, b, 0), (0, 0, c) se obtine ecuatia
bcx +cay +abz abc = 0
sau dac a abc 6= 0 avem asa numita ecua tie prin taieturi
x
a
+
y
b
+
z
c
1 = 0.
Not am c a dac a planul de ecuatie Ax +By +Cz +D = 0 nu trece prin origine, D 6= 0,
g asim t aieturile planului pe axele de coordonate mp artind ecuatia cu D:
x
D
A
+
y
D
B
+
z
D
C
1 = 0.
2.2.3 Conditia de paralelism a dou a plane
Consider am n sistemul de coordonate rectangular Oxyz ecuatiile a dou a plane P
1
, P
2
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0.
Vectorii normali la cele dou a plane sunt
n
1
= A
1
i +B
1
j +C
1
k ,
n
2
= A
2
i +B
2
j +C
2
k .
Cele dou a plane sunt paralele dac a si numai dac a cei doi vectori normali sunt colineari,
adic a
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
.
Dac a avem si
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D
2
atunci cele dou a ecuatii reprezint a acelasi plan.
Dac a matricea
_
_
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
_
_
are rangul doi cei doi vectori normali nu sunt paraleli si deci cele dou a plane se inter-
secteaz a dup a o dreapt a.
Not am c a si ntr-un sistem cartezian oarecare se mentin conditiile de mai sus.
2.2.4 Dreapta ca intersectie a dou a plane
Dou a plane P
1
, P
2
de ecuatii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
se intersecteaz a dup a o dreapt a dac a rangul matricei
_
_
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
_
_
este doi. Se poate g asi totdeauna un punct initial al dreptei. De exemplu, dac a minorul
A
1
B
1
A
2
B
2
este nenul, se poate da lui z o valoare arbitrar a z

0
si se rezolv a sistemul
A
1
x
0
+B
1
y
0
+C
1
z
0
+D
1
= 0,
A
2
x
0
+B
2
y
0
+C
2
z
0
+D
2
= 0
g asind punctul initial (x
0
, y
0
, z
0
). Cum un vector director al dreptei este produsul vector-
ial al vectorilor normali, rezult a c a se obtin componentele l, m, n ale unui vector director
al dreptei scriind c a acestea sunt proportionale cu minorii extrasi din matricea de mai
sus scotnd cte o coloan a si alternndu-le semnele
l
B
1
C
1
B
2
C
2
=
m
A
1
C
1
A
2
C
2
=
n
A
1
B
1
A
2
B
2
.
2.2.5 Fascicol de plane
Denitia 2.2.1 Fiind date doua plane P
1
, P
2
care se intersecteaza dupa o dreapta D se
nume ste fascicol de plane cu baza P
1
, P
2
mul timea tuturor planelor care trec prin dreapta
de intersec tie D; dreapta D se nume ste axa fascicolului.
Teorema 2.2.5 Fie doua plane P
1
, P
2
de ecua tii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
concurente dupa o dreapta. Oricare ar numerele reale , nenule simultan, ecua tia
(A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
) + (A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0
este ecua tia unui plan din fascicolul cu baza P
1
, P
2
si invers orice plan din fascicol are
o ecua tie de aceasta forma.
Scriem ecuatia sub forma
(A
1
+ A
2
)x + (B
1
+ B
2
)y + (C
1
+ C
2
)z + D
1
+ D
2
= 0.
Aceasta este ecuatia unui plan pentru c a nu toti coecientii coordonatelor pot nuli
pentru c a ar rezulta
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
. Este evident c a acest plan contine dreapta de
intersectie a celor dou a plane. Dac a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct nesituat pe dreapta de
intersectie a celor dou a plane, din relatia
(A
1
x
0
+B
1
y
0
+C
1
z
0
+D
1
) + (A
2
x
0
+B
2
y
0
+C
2
z
0
+D
2
) = 0
se pot determina si ca planul s a treac a prin punctul M
0
. Deci teorema este demon-
strat a. Lund = 0 respectiv = 0 avem cele dou a plane de baz a ale fascicolului.
Dac a se mparte ecuatia cu si not am =

se poate scrie ecuatia fascicolului sub

forma
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
+ (A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
) = 0.
Sub aceast a form a nu reg asim planul P
2
pentru valori nite ale lui .
Exemplul 2.2.5.1 Sa se scrie ecua tia planului care trece prin dreapta de intersec tie a
planelor
x y +z 3 = 0,
x +y z + 1 = 0
si este paralel cu axa Ox.
Planul c autat face parte din fascicolul
( + )x + ( + )y + ( )z 3 + = 0.
Scriind c a planul este paralel cu Ox + = 0 putem lua = 1, = 1 si avem ecuatia
2y 2z + 4 = 0
sau
y z + 2 = 0.
2.3 Probleme metrice
2.3.1 Distanta de la un punct la un plan
Fie un sistem de coordonate rectangular Oxyz si un plan oarecare . Ducem din O o
dreapt a perpendicular a pe plan care va t aia planul n punctul P. Not am cu
n versorul
lui
OP. Dac a planul trece prin origine lu am ca versor
n unul din versorii perpendiculari

pe plan. Dac a not am cu , , unghiurile f acute de versorul
n cu axele de coordonate
si cu p m arimea vectorului

OP, atunci
n = cos
i + cos
j + cos
k ,
cos
2
+ cos
2
+ cos
2
= 1,
OP = p
n .
Dac a M(x, y, z) este un punct oarecare al planului, avem
OL = p = proiec\c{t}ia
OM =
OM
n = xcos +y cos +z cos

si deci
xcos +y cos +z cos p = 0.
Aceast a ecuatie vericat a de orice punct al planului se numeste ecua tia normala a plan-
ului .
Planul mparte spatiul n dou a semispatii. Convenim s a numim pozitiv semispatiul
spre care este ndreptat versorul
n si pe cel alalt semispatiu negativ. Not am c a originea

este totdeauna n semispatiul negativ.
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct oarecare al spatiului si d distanta de la punctul M
0
la
planul . Vom numi abaterea punctului M
0
de la planul num arul egal cu distanta d
2.3. PROBLEME METRICE 53
dac a M
0
este n semispatiul pozitiv si egal cu d dac a M
0
este n semispatiul negativ.
Dac a not am cu P
0
proiectia ortogonal a a punctului M
0
pe dreapta OP avem
= PP
0
= OP
0
OP =
OM
0
n p = x
0
cos +y
0
cos +z
0
cos p.
Rezult a c a distanta de la punctul M
0
la planul este
d = || = |x
0
cos +y
0
cos +z
0
cos p|.
Deci am ar atat c a abaterea unui punct de la un plan este egal a cu valoarea obtinut a
prin nlocuirea coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului,
iar distanta de punct la plan este egal a cu modulul valorii obtinute prin nlocuirea
coordonatelor punctului n membrul stng al ecuatiei normale a planului.
Fie acum ecuatia general a a unui plan
Ax +By +Cz +D = 0
si s a g asim ecuatia sa normal a
xcos +y cos +z cos p = 0.
Cum cele dou a ecuatii reprezint a acelasi plan trebuie s a avem
A = cos , B = cos , C = cos , D = p.
Rezult a
= sgn(D)
1
A
2
+B
2
+C
2
.
Rezult a c a abaterea punctului M
0
de la planul cu ecuatia general a este
=
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D
sgn(D)
A
2
+B
2
+C
2
iar distanta este
d =
|Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D|
A
2
+B
2
+C
2
.
Din demonstratia dat a rezult a c a dac a nlocuim coordonatele a dou a puncte n mem-
brul stng al ecuatiei unui plan, obtinem numere de acelasi semn dac a punctele sunt
situate n acelasi semispatiu si obtinem numere de semn contrar dac a punctele sunt
situate n semispatii diferite.
2.3.2 Distanta de la un punct la o dreapt a
Fie o dreapt a determinat a de punctul initial M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si vectorul director
a de
componente (l, m, n). Pentru a g asi distanta d de la punctul M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) la dreapt a
vom observa c a aceast a distant a d apare ca n altime n paralelogramul construit pe
vectorii

a ,
M
0
M
1
dispusi n M
0
. Rezult a
d =
|
M
0
M
1
|
|
a |
.
Cum
M
0
M
1
=
i

j

k
l m n
x
1
x
0
y
1
y
0
z
1
z
0
rezult a
d =
v
u
u
u
t
m n
y
1
y
0
z
1
z
0
2
+
l n
x
1
x
0
z
1
z
0
2
+
l m
x
1
x
0
y
1
y
0
l
2
+m
2
+n
2
.
2.3.3 Calculul unghiului ntre dou a drepte
Unghiul ntre dreptele cu vectorii directori

a
1
(l
1
, m
1
, n
1
),

a
2
(l
2
, m
2
, n
2
) este dat
de relatia
cos =
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
p
l
2
1
+m
2
1
+n
2
1
p
l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
.
2.3.4 Calculul unghiului ntre dou a plane
Unghiul ntre planele de ecuatii
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
A
2
x +B
2
y +C
2
Z +D
2
= 0
este unghiul ntre normalele lor
cos =
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
p
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1
p
A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
.
2.3. PROBLEME METRICE 55
2.3.5 Calculul unghiului dintre o dreapt a si un plan
Unghiul ntre dreapta de vector director
a (l.m, n) si planul de ecuatie

Ax +By +Cz +D = 0
este complemenul unghiului dintre vectorul

a si vectorul normal la plan
n (A, B, C)
sin =
Al +Bm+Cn
A
2
+B
2
+C
2
l
2
+m
2
+n
2
.
CAPITOLUL 3
SPA TII VECTORIALE
3.1 Spatiu vectorial
Denitia 3.1.1 Fie V o mul time ale carei elemente le vom nota prin litere latine mici
a, b, c, ..., x, y, z si le vom numi vectori. Fie de asemenea un corp K ale carui elemente le
vom nota prin litere grece sti mici , , , ..., , , si le vom numi scalari. Opera tiile din
corpul K vor adunarea si nmul tirea scalarilor si vor notate aditiv si multiplicativ.
Elementul neutru la adunare n K va 0, iar elementul neutru la nmul tire va 1. In
mod obi snuit corpul K va corpul numerelor reale R sau corpul numerelor complexe C.
Pe mul timea V se dene ste o lege de compozi tie ( o opera tie) interna numita adunarea
vectorilor notata aditiv care face ca ecarei perechi (x, y) V V sa-i corespunda
elementul x + y V si o lege de compozi tie ( opera tie) externa n raport cu corpul K
numita nmul tirea vectorilor cu scalari care face ca ecarei perechi (, x) K V sa-i
corespunda elementul x V. Mul timea V este un spa tiu vectorial (notat prescurtat sv)
peste corpul K daca
n raport cu operatia de adunare V este un grup comutativ (abelian), adic a
1. x, y, z V : (x +y) +z = x + (y +z);
2. 0 V astfel nct ( prescurtat a) x V : x + 0 = 0 +x = x;
3. x V, x V a x + (x) = (x) +x = 0;
4. x, y V : x +y = y +x;
58 CAPITOLUL 3. SPA TII VECTORIALE
nmultirea cu scalari satisface conditiile
1. , K, x V : (x) = ()x;
2. , K, x V : ( +)x = x +x;
3. K, x, y V : (x +y) = x + y;
4. x V : 1x = x.
Spatiul vectorial peste R se numeste spa tiu vectorial real, spatiul vectorial peste
C se numeste spa tiu vectorial complex.
Teorema 3.1.1 In orice spa tiu vectorial au loc proprieta tile
) x V : 0x = 0;
) K : 0 = 0;
) x V : (1)x = x.
In adev ar, putem scrie x + 0x = (1 + 0)x = 1x = x de unde ). Cum x + 0 =
(x + 0) = x rezult a ). Din x + (1)x = (1 + (1))x = 0x = 0 rezult a ).
Exemple de spatii vectoriale:
Exemplul 3.1.0.1 Orice corp K poate considerat spa tiu vectorial peste el nsu si con-
sidernd elementele sale att ca vectori ct si ca scalari.
Exemplul 3.1.0.2 Corpul numerelor complexe C poate considerat ca spa tiu vectorial
peste R sau peste el nsu si.
Exemplul 3.1.0.3 Mul timea P(K) a polinoamelor de o nedeterminata cu opera tia de
adunare a polinoamelor si opera tia de nmul tire a polinoamelor cu elemente din K este
un spa tiu vectorial.
Exemplul 3.1.0.4 Mul timea F(R, R) a func tiilor reale de variabila reala cu opera tiile
obi snuite este un spa tiu vectorial real.
3.1. SPA TIU VECTORIAL 59
Exemplul 3.1.0.5 Daca V
1
, V
2
, ..., V
n
sunt spa tii vectoriale peste corpul K atunci pro-
dusul cartezian V
1
V
2
... V
n
nzestrat cu opera tiile
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), (y
1
, y
2
, ..., y
n
) V
1
V
2
... V
n
:
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) + (y
1
, y
2
, ..., y
n
) = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, ..., x
n
+y
n
),
K, (x
1
, x
2
, ..., x
n
) V
1
V
2
... V
n
:
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
constituie un spa tiu vectorial peste K. In particular daca V
1
= V
2
= ... = V
n
= K, vom
avea spa tiul K
n
al sirurilor nite x = (
1
,
2
, ...,
n
) de cte n elemente din K. K
n
se
nume ste spa tiul aritmetic cu n dimensiuni.
Exemplul 3.1.0.6 Mul timea vectorilor liberi din spa tiul geometriei elementare formeaza
un spa tiu vectorial real.
Exemplul 3.1.0.7 Mul timea vectorilor de pozi tie ai punctelor spa tiului geometriei el-
ementare n raport cu o origine O formeaza un spa tiu vectorial real. Pe acesta l vom
avea n vedere n multe exemplicari.
Exemplul 3.1.0.8 Mul timea SF a sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fi-
bonacci adica a sirurilor reale {f
1
, f
2
, . . . , f
n
, . . .} unde pentru orice n 3 are loc rela tia
f
n
= f
n1
+f
n2
cu opera tiile obi snuite de adunare a sirurilor si nmul tire cu numere a
sirurilor constituie un spa tiu vectorial real.
3.1.1 Subspatii vectoriale
Denitia 3.1.2 O submul time V
0
a spa tiului vectorial V peste corpul K este un sub-
spa tiu vectorial (notat prescurtat ssv) al lui V daca V
0
este spa tiu vectorial n raport cu
cele doua opera tii restric tionate la V
0
.
Sunt evidente urm atoarele teoreme:
Teorema 3.1.2 O condi tie necesara si sucienta ca submul timea V
0
V a sv V peste
corpul K sa e ssv este ca V
0
sa e stabila n raport cu cele doua opera tii, adica
a) x, y V
0
: x +y V
0
;
b) K, x V
0
: x V
0
.
Teorema 3.1.3 O condi tie necesara si sucienta ca submul timea V
0
V a sv V peste
corpul K sa e ssv este ca , K, x, y V
0
: x +y V
0
.
Exemple de ssv:
Exemplul 3.1.1.1 In orice sv V mul timea {0} si nsu si V sunt ssv, numite ssv impro-
prii.
Exemplul 3.1.1.2 Mul timea P
n
(K) a polinoamelor de o nedeterminata cu coecien ti
din corpul K de grad cel mult n este un ssv al sv P(K).
Exemplul 3.1.1.3 Mul timile F
p
(R, R), F
i
(R, R) ale func tiilor reale de variabila reale
pare respectiv impare sunt ssv ale sv F(R, R).
Exemplul 3.1.1.4 Mul timea vectorilor liberi paraleli cu un plan dat este un ssv al sv
al vectorilor liberi.
Exemplul 3.1.1.5 Mul timea vectorilor de pozi tie ai punctelor dintr-un plan care trece
prin origine este un ssv al sv al vectorilor de pozi tie din spa tiu.
Denitia 3.1.3 Daca x
1
, x
2
, ..., x
p
svV atunci elementul
1
x
1
+
2
x
2
+... +
n
x
n
se
nume ste combina tie lineara a elementelor x
1
, x
2
, ..., x
p
cu coecien tii
1
,
2
, ...,
p
.
Are loc evident teorema:
Teorema 3.1.4 Daca S este o submul time de elemente din sv V, atunci mul timea ele-
mentelor care sunt combina tii lineare de elemente din S este un ssv al lui V .
Denitia 3.1.4 Subspa tiul format din combina tiile lineare de elemente din S se nu-
me ste subspa tiul vectorial generat de S si l vom nota prin [S].
Denitia 3.1.5 Daca V
0
este ssv al lui V , S V
0
si [S] = V
0
atunci S se nume ste
sistem de generatori pentru V
0
.
Exemplul 3.1.1.6 Vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) constituie un
sistem de generatori pentru R
3
pentru ca orice vector x = (
1
,
2
,
3
) din R
3
se scrie
x =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
.
Teorema 3.1.5 Daca V
0
, V
00
sunt ssv ale sv V atunci intersec tia V
0
V
00
este tot ssv
al lui V, numit subspa tiul intersec tie.
In adev ar, , K, x, y V
0
V
00
avem x +y V
0
V
00
.
Denitia 3.1.6 Doua ssv V
0
, V
00
ale sv V se numesc independente daca V
0
V
00
= {0}.
Exemplul 3.1.1.7 Subspa tiile F
p
(R, R), F
i
(R, R) sunt subspa tii vectoriale independente
ale lui F(R, R) pentru ca intersec tia lor este formata numai din func tia nula.
Se vede imediat c a intersectia a mai multor subspatii este tot un subspatiu. Dac a
S este o submultime a sv V atunci orice subspatiu al lui V care contine multimea S
trebuie s a contin a subspatiul generat de S. Rezult a
Teorema 3.1.6 Ssv [S] este intersec tia tuturor subspa tiilor vectoriale ale lui V care
con tin pe S.
Rezult a c a [S] este cel mai mic subspatiu care contine pe S. [S] se mai numeste si
nfa suratoarea lineara a lui S.
0
, V
00
sunt ssv ale sv V, atunci ssv generat de V
0
V
00
se nume ste
subspa tiul suma al lui V
0
si V
00
si se noteaza prin V
0
+V
00
: V
0
+V
00
= [V
0
V
00
].
Teorema 3.1.7 V
0
+ V
00
coincide cu mul timea V
a elementelor x din V care se pot

scrie sub forma x = x
0
+x
00
cu x
0
V
0
, x
00
V
00
.
In adev ar, evident V
V
0
+ V
00
= [V
0
V
00
]. Invers, dac a x V
0
+ V
00
atunci
x
0
V
0
, x
00
V
00
a x = x
0
+x
00
, adic a V
0
+V
00
V
.
Exemplul 3.1.1.8 In K
3
consideram ssv
V
0
= {(
1
, 0, 0),
1
K}
V
00
= {(0, 0,
3
),
3
K};
atunci V
0
+V
00
= {(
1
, 0,
3
),
1
,
3
K}.
Denitia 3.1.8 Suma de ssv V
0
+V
00
se nume ste directa daca orice vector x din V
0
+V
00
se scrie n mod unic sub forma x = x
0
+ x
00
cu x
0
V
0
, x
00
V
00
. In acest caz se scrie
V
0
V
00
n loc de V
0
+V
00
.
Teorema 3.1.8 Suma V
0
+ V
00
este directa daca si numai daca ssv V
0
, V
00
sunt inde-
pendente,
V
0
V
00
V
0
V
00
= {0}.
Pentru implicatia presupunem prin absurd c a V
0
V
00
6= {0}, deci z V
0
V
00
,
z 6= 0. Dac a x V
0
V
00
, x = x
0
+x
00
= x
0
z +x
00
+z si avem dou a descompuneri, suma
nu e direct a. Pentru implicatia presupunem prin absurd c a pentru x V + V
00
avem dou a descompuneri x = x
0
+ x
00
= y
0
+ y
00
cu x
0
, y
0
V
0
, x
00
, y
00
V
00
; rezult a
x
0
y
0
= y
00
x
00
V
0
V
00
= {0} si deci x
0
= x
00
si y
0
y
00
.
Denitia 3.1.9 Ssv V
0
, V
00
ale sv V se numesc suplimentare daca V = V
0
V
00
.
Exemplul 3.1.1.9 Avem F(R, R) = F
p
(R, R) F
i
(R, R), adica cele doua ssv sunt
suplimentare.
Exemplul 3.1.1.10 In V
3
spa tiul vectorilor liberi consideram ssv: V
D
ssv al vectorilor
liberi paraleli cu dreapta D, V
P
ssv al vectorilor liberi paraleli cu planul P; daca dreapta
D nu este paralela cu planul P atunci cele doua ssv sunt suplimentare.
Exemplul 3.1.1.11 In spa tiul vectorilor de pozi tie consideram subspa tiul vectorilor de
pozi tie ai punctelor de pe o dreapta care trece prin origine si subspa tiul vectorilor de
pozi tie ai punctelor dintr-un plan care trece prin origine; cele doua subspa tii sunt supli-
mentare.
3.1.2 Dependent a si independent a linear a
Denitia 3.1.10 Elementele x
1
, x
2
, ..., x
p
din sv V sunt linear independente daca sin-
gura lor combina tie lineara nula este cea cu to ti coecien tii nuli, adica
x
1
, x
2
, ..., x
p
linear independente
1
x
1
+
2
x
2
+... +
p
x
p
= 0
1
=
2
= ... =
p
= 0.
Vom mai spune ca mul timea {x
1
, x
2
, ..., x
p
} este o mul time linear independenta sau o
mul time libera.
Denitia 3.1.11 Vectorii x
1
, x
2
, ..., x
p
din V sunt linear dependen ti daca nu sunt linear
independen ti, adica
1
,
2
, ...,
p
nu to ti nuli astfel nct
1
x
1
+
2
x
2
+... +
p
x
p
= 0.
Vom mai spune ca mul timea {x
1
, x
2
, ..., x
p
} este o mul time linear dependenta sau o
mul time legata.
Exemplul 3.1.2.1 In R
3
vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) sunt linear
independen ti.
Exemplul 3.1.2.2 Tot n R
3
vectorii x
1
= (1, 2, 1), x
2
= (2, 1, 0), x
3
= (4, 7, 2)
sunt linear dependen ti pentru ca 2x
1
3x
2
+x
3
= 0.
Sunt imediate urm atoarele teoreme:
Teorema 3.1.9 Vectorul nul 0 este linear dependent.
Teorema 3.1.10 Orice vector nenul este linear independent.
Teorema 3.1.11 Vectorii x
1
, x
2
, ..., x
p
sunt linear dependen ti daca cel pu tin unul dintre
ei se exprima ca o combina tie lineara a celorlal ti.
Teorema 3.1.12 Orice supramul time a unei mul timi linear dependente este tot o mul time
linear dependenta.
Teorema 3.1.13 Orice submul time a unei mul timi linear independente este tot o mul time
linear independenta.
Denitia 3.1.12 O mul time innita de vectori se nume ste linear independenta (libera)
daca orice submul time nita a sa este linear independenta.
Exemplul 3.1.2.3 In P(R) mul timea polinoamelor 1, x, x
2
, ..., x
n
, ... este o mul time lin-
ear independenta innita.
3.1.3 Baz a, coordonate, dimensiune
Denitia 3.1.13 O mul time B nita sau innita de vectori din sv V se nume ste baza
a lui V daca este linear independenta si este un sistem de generatori ai lui V .
3
mul timea formata din vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0),
e
3
= (0, 0, 1) este o baza pentru ca aceste elemente sunt linear independente si constituie
un sistem de generatori.
Exemplul 3.1.3.2 In P(R) mul timea polinoamelor 1, x, x
2
, ..., x
n
, ... este o baza pentru
ca aceste elemente sunt linear independente si constituie un sistem de generatori.
Teorema 3.1.14 O mul time nita B = {e
1
, e
2
, ..., e
n
} de vectori din V este o baza daca
si numai daca orice vector x din V se exprima n mod unic ca o combina tie lineara a
vectorilor din B : x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
.
In adev ar dac a B este baz a si am avea dou a scrieri diferite
x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
,
x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
ar rezulta prin sc adere
(
1
1
)e
1
+ (
2
2
)e
2
+... + (
n
n
)e
n
= 0
si B ar linear dependent a; am avea o contradictie. Invers, dac a orice vector se exprim a
in mod unic ca o combinatie linear a a vectorilor din B, atunci B este sistem de generatori
si este si linear independent a pentru c a dac a am avea
1
e
1
+
2
e
2
+ ... +
n
e
n
= 0 din
unicitatea scrierii lui 0 ar rezulta
1
=
2
= ... =
n
= 0.
Exemplul 3.1.3.3 In mul timea M
m,n
(R) a matricelor cu m linii si n coloane cu ele-
mente reale, orice matrice se scrie n mod unic ca o combina tie a celor mn matrice
care au toate elementele nule cu excep tia cte unuia egal cu unitatea. Aceste matrice
constituie o baza n M
m,n
(R).
Exemplul 3.1.3.4 In spa tiul SF al sirurilor recurente de ordinul doi de tipul lui Fi-
bonacci consideram sirurile de tipul lui Fibonacci {f1
n
} = {1, 0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul
termen este 1, al doilea este 0), {f2
n
} = {0, 1, 1, 2, 3, 5, . . .} (primul termen este 0, al
doilea este 1). Cum orice sir de tipul lui Fibonacci {f
n
} = {f
1
, f
2
, f
3
, f
4
, . . .} se scrie n
mod unic sub forma {f
n
} = f
1
{f1
n
}+f
2
{f2
n
} rezulta ca sirurile {f1
n
}, {f2
n
} alcatuiesc
o baza a lui SF.
Denitia 3.1.14 Scalarii
1
,
2
, ...,
n
din exprimarea unica a vectorului x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
n baza B se numesc coordonatele sau componentele vectorului x n (pe)
baza B.
Denitia 3.1.15 Coloana X =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
se nume ste coloana coordonatelor sau coloana
componentelor vectorului x n (pe) baza B.
Dac a Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
este coloana coordonatelor lui y n (pe) baza B atunci coloanele
vectorilor x + y, x sunt X + Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
+
1
2
+
2
.
.
.
n
+
n
_
_
_
_
_
_
_
_
respectiv X =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
, adic a ope-
ratiilor cu vectori le corespund operatii cu coloanele coordonatelor vectorilor.
Dac a vom nota tot cu B si matricea linie format a cu elementele bazei
B = (e
1
, e
2
, , e
n
)
atunci descompunerea vectorului x =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
se poate scrie matriceal
x = BX = (e
1
, e
2
, , e
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dac a lu am p vectori pentru care avem descompunerile pe baza B
x
1
= BX
1
, x
2
= BX
2
, , x
p
= BX
p
(x
1
, x
2
, . . . , x
p
) = B(X
1
, X
2
, . . . , X
p
)
unde (X
1
, X
2
, . . . , X
p
) este o matrice ale c arei coloane sunt coloanele coordonatelor vec-
torilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe baza B.
Denitia 3.1.16 Matricea (X
1
, X
2
, . . . , X
p
) ale carei coloane sunt coloanele coordo-
natelor vectorilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe baza B se nume ste matricea coordonatelor (compo-
nentelor) vectorilor x
1
, x
2
, . . . , x
p
pe (n) baza B.
Exemplul 3.1.3.5 Matricea coordonatelor vectorilor bazei B pe ea nsa si este matricea
unitate.
Exemplul 3.1.3.6 Matricea vectorilor x
1
= (1, 2, 1), x
2
= (2, 1, 0), x
3
= (4, 7, 2)
pe baza lui R
3
formata din vectorii e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) este
_
_
_
_
_
1 2 4
2 1 7
1 0 2
_
_
_
_
_
Are loc teorema
Teorema 3.1.15 Vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
p
sunt linear dependen ti daca si numai daca ma-
tricea coordonatelor lor pe baza B are rangul p.
In adev ar, vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
p
sunt linear independenti dac a din relatia
1
x
1
+
2
x
2
+. . . +
p
x
p
= 0 sau scris a cu ajutorul coloanelor coordonatelor
1
X
1
+
2
X
2
+. . . +
p
X
p
= 0 rezult a
1
=
2
= . . . =
p
= 0. Dar relatia matriceal a constituie de fapt un
sistem omogen de n ecuatii cu p necunoscute
1
,
2
, . . . ,
p
a c arui matrice a coecientilor
este matricea coordonatelor vectorilor. Acest sistem omogen are numai solutia banal a
dac a si numai dac a rangul acestei matrice coincide cu num arul necunoscutelor.
Exemplul 3.1.3.7 Vectorii x
1
= (1, 0, 0), x
2
= (1, 1, 0), x
3
= (1, 1, 1) din R
3
sunt linear
independen ti pentru ca matricea lor pe baza e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)
_
_
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
are evident rangul 3.
Exemplul 3.1.3.8 Tot n R
3
vectorii x
1
= (1, 2, 1), x
2
= (2, 1, 0), x
3
= (4, 7, 2)
sunt linear dependen ti pentru ca matricea lor pe aceea si baza de mai sus
_
_
_
_
_
1 2 4
2 1 7
1 0 2
_
_
_
_
_
are rangul doi.
Teorema 3.1.16 ( a nlocuirii simple) Fie B = (e
1
, e
2
, . . . , e
i
, . . . e
n
) o baza a sv V si
e
0
j
=
1
e
1
+
2
e
2
+. . . +
j
e
j
+. . . +
n
e
n
un vector. Mul timea B
0
= (e
1
, e
2
, . . . , e
0
j
, . . . e
n
)
ob tinuta prin nlocuirea vectorului e
j
cu vectorul e
0
j
este o baza daca si numai daca
coordonata
j
este nenula. Daca
j
6= 0 si daca vectorul x are pe baza B coloana
coordonatelor
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
.
.
.
j
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
pe baza B
0
va avea coloana coordonatelor
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
j
.
.
.
j
.
.
.
n
j
j
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
In adev ar, B
0
este baz a dac a si numai dac a este liber a si generatoare. Consider am
combinatia linear a nul a a sa
1
e
1
+
2
e
2
+ . . . + e
0
j
+ . . . +
n
e
n
= 0. Inlocuind pe e
0
j
obtinem combinatia linear a nul a a elementelor lui B
(
1
1
)e
1
+ (
2
2
)e
2
+. . . +
j
e
j
+. . . (
n
n
)e
n
= 0.
Cum B este liber a rezult a egalit atile
1
= 0,
2
= 0,
.
.
.
j
= 0,
.
.
.
n
= 0.
Ori dac a
j
6= 0 atunci si numai atunci rezult a = 0 si ca atare
1
=
2
= . . . =
n
= 0.
Deci B
0
este liber a dac a si numai dac a
j
6= 0. Dac a x =
1
e
1
+
2
e
2
+. . . +
j
e
j
+. . .
n
e
n
cnd
j
6= 0 putem nlocui pe e
j
n functie de e
0
j
e
0
j
=
1
j
(
1
e
1
2
e
2
+e
0
j

n
e
n
)
si obtinem
x = (
1
j
)e
1
+ (
2
j
)e
2
+ +

j
j
e
0
i
+ + (
n
j
)e
n
,
adic a B
0
este generatoare si avem si expresiile noilor coordonate.
Vom observa c a dac a bazei B i asociem tabloul coordonatelor
B\E e
1
e
2
e
j
e
n
e
0
j
x
e
1
1 0 0 0
1

1
e
2
0 1 0 0
2

2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
j
0 0 1 0
j

j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
0 0 0 1
n

n
bazei B
0
va trebui s a-i asociem tabloul noilor coordonate
B\E e
1
e
2
e
j
e
n
e
0
j
x
e
1
1 0
j
0 0
1
j
e
2
0 1
j
0 0
2
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
0
j
0 0
1
j
0 1

j
j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
0 0
n
j
1 0
n
j
In trecerea de la primul tablou la al doilea toate calculele iau n considerare coordonata
nenul a
j
; ea se numeste coordonata pivot. Putem enunta regulile de calcul ale noilor
cordonate spunnd c a totdeauna componenta pivot se nlocuieste prin 1, celelalte coor-
donate de pe coloana pivotului devin nule, coordonatele de pe linia pivotului se mpart
cu pivotul, iar celelalte coordonate se calculeaz a cu regula dreptunghiului format de linia
si coloana pivotului si linia si coloana coordonatei de calculat
0
k
=
k
j
.
Teorema precedent a se generalizeaz a sub forma
Teorema 3.1.17 (Teorema nlocuirii) Daca B = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) este o baza a sv V si
(e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
p
) este o mul time de vectori linear independen ti, atunci p n si se pot
renumerota vectorii bazei B astfel nct B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
p
, e
p+1
, . . . , e
n
) sa e o noua
baza a sv V .
Vom demonstra teorema din aproape n aproape. In adev ar pentru p = 1 avem
teorema precedent a. S a presupunem c a teorema este adev arat a pentru primii k 1 < p
vectori din cei p dati. Atunci k 1 n. Nu putem avea k 1 = n pentru c a atunci
vectorii (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k1
) ar forma o baz a si e
0
k
s-ar exprima ca o combinatie linear a a
lor si deci (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k1
, e
0
k
) n-ar linear independenti. Deci avem chiar k 1 < n
sau k n. In virtutea ipotezei exist a baza (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k1
, e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
) pe care
elementul e
0
k
se descompune n mod unic; cel putin una din coordonatele sale dup a
vectorii e
k
, e
k+1
, . . . , e
n
este nenul a, s a zicem c a aceasta este cea dup a e
k
, pentru c a
altfel el s-ar exprima prin e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
k1
. Atunci dup a teorema nlocuirii simple, e
0
k
se
introduce n baz a n locul lui e
k
si rezult a c a teorema este adev arat a si pentru k p.
Rezult a urm atoarea teorem a
Teorema 3.1.18 Daca sv V are o baza formata din n vectori orice alta baza are tot n
vectori.
In adev ar, dac a V are baza B cu n vectori si baza B
0
cu n
0
vectori, n virtutea
teoremei precedente avem n
0
n. Schimbnd rolul bazelor avem si n n
0
. Deci n = n
0
.
Are sens deci urm atoarea denitie
Denitia 3.1.17 Un sv V are dimensiunea n si scriem dim(V ) = n daca exista o baza
a sa formata din n vectori. Mai zicem ca V este spa tiu vectorial n-dimensional. Prin
deni tie dim({0}) = 0. Un sv V are dimensiunea innita si scriem dim(V ) = daca
exista o baza innita. Mai zicem ca V este spa tiu vectorial innit-dimensional.
Exemplul 3.1.3.9 Sv R
n
are dimensiunea n, dim(R
n
) = n, o baza a sa ind formata
din vectorii e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1). Aceasta se
nume ste baza canonica a lui R
n
.
Exemplul 3.1.3.10 Sv P
n
(R) are dimensiunea n + 1, dim(P
n
(R)) = n + 1, o baza a
sa ind formata din polinoamele 1, x, x
2
, . . . , x
n
, aceasta ind baza canonica a acestui
spa tiu.
Exemplul 3.1.3.11 Sv P(R) este innit-dimensional, o baza a sa ind 1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . .
Prima parte a teoremei nlocuirii se poate enunta sub una din formele:
Teorema 3.1.19 Intr-un sv n-dimensional numarul maxim de vectori ai unei mul timi
de vectori linear independen ti este n.
Teorema 3.1.20 Intr-un spa tiu n-dimensional orice n+1 vectori sunt linear depen-
den ti.
Mai putem enunta
Teorema 3.1.21 Intr-un spa tiu vectorial n-dimensional V e B
0
= (f
1
, f
2
, . . . , f
n
). Ur-
matoarele arma tii sunt echivalente:
a) B
0
este baz a a lui V ;
b)B
0
este liber a ( format a din vectori linear independenti);
c) B
0
este un sistem de generatori.
In adev ar, evident a)b); avem b)c) pentru c a dac a x este un vector oarecare
multimea B
0
{x} are n + 1 elemente si nu poate s a e liber a si deci x se descompune
dup a elementele lui B
0
. Acum c)a) pentru c a dac a B
0
n-ar si liber a, e m < n
num arul maxim de vectori linear independenti din B
0
. Acesti m vectori ar si un
sistem de generatori, adic a am avea o baz a cu m < n elemente, contradictie.
3.1.4 Subspatii vectoriale n spatii vectoriale nit dimensionale
Din teorema nlocuirii rezult a urm atoarele teoreme cu privire la subspatiile vectoriale
ale spatiului vectorial n-dimensional V .
Teorema 3.1.22 Orice subspa tiu vectorial V
0
al spa tiului vectorial n-dimensional V are
dimensiunea n
0
n. Daca n
0
= n atunci V
0
coincide cu V.
Teorema 3.1.23 (teorema completarii) Orice mul time {f
1
, f
2
, , f
p
} de vectori linear
independen ti din spa tiul vectorial n-dimensional V poate completata cu n p vectori
pna la o baza a lui V.
Teorema 3.1.24 Orice subspa tiu vectorial V
0
al spa tiului vectorial n-dimensional V
admite cel pu tin un subspa tiu suplimentar V
00
(V = V
0
V
00
).
In adev ar dac a {f
1
, f
2
, , f
p
} este o baz a a lui V
0
, dup a teorema complet arii exist a
vectorii {g
p+1
, g
p+2
, , g
n
} astfel nct {f
1
, f
2
, , f
p
, g
p+1
, g
p+2
, , g
n
} este o baz a a
lui V . Not am V
00
= [g
p+1
, g
p+2
, , g
n
] subspatiul generat de acesti vectori. Orice vector
x din V se scrie n mod unic sub forma x =
1
f
1
+
2
f
2
+
p
f
p
+
p+1
g
p+1
+ +
n
g
n
adic a x = x
0
+x
00
cu x
0
V
0
, x
00
V
00
. Deci V = V
0
V
00
.
Not am c a un subspatiu vectorial poate avea chiar o innitate de subspatii supli-
mentare. De exemplu subspatiul vectorilor liberi paraleli cu un plan are ca supliment
orice subspatiu al vectorilor liberi paraleli cu o dreapt a neparalel a cu planul.
Avem consecinta
Consecinta 1. Subspatiul suplimentar al unui subspatiu p-dimensional este (n-p)-
dimensional.
Introducem denitiile
Denitia 3.1.18 Un subspa tiu vectorial de dimensiune 1 se nume ste dreapta vectoriala,
un subspa tiu vectorial cu dimensiunea 2 se nume ste plan vectorial.
Denitia 3.1.19 Un subspa tiu vectorial se nume ste hiperplan vectorial daca are ca su-
pliment o dreapta vectoriala.
Rezult a
Consecinta 2. Un subspatiu vectorial al unui spatiu n-dimensional este un hiperplan
dac a si numai dac a are dimensiunea n-1.
Avem
Teorema 3.1.25 Orice subspa tiu vectorial p-dimensional al unui spa tiu vectorial n-
dimensional poate considerat ca intersec tie a n-p hiperplane vectoriale.
In adev ar, dac a {f
1
, f
2
, , f
p
} este o baz a a subspatiului vectorial p-dimensional
V
0
si {f
1
, f
2
, , f
p
, g
p+1
, g
p+2
, , g
n
} este baza lui V obtinut a prin completarea primei
baze, putem considera cele n-p hiperplane V
a
= [f
1
, f
2
, , f
p
, g
p+1
, , d g
p+a
, g
p+np
],
a = 1, 2, , np, c aciula indicnd c a se exclude vectorul respectiv. Se veric a imediat
c a V
0
= V
1
V
2
V
np
.
Dac a A este o multime nit a de elemente not am prin card(A) num arul elementelor
multimii A. Este evident c a are loc asa numitul principiu al includerii si excluderii:
card(A B) = card(A) +card(B) card(A B).
O relatie asem an atoare avem pentru dimensiunile subspatiilor. Anume, are loc
Teorema 3.1.26 (Teorema lui Grassman) Daca V
0
, V
00
sunt doua subspa tii vectoriale
nit dimensionale, are loc rela tia
dim(V
0
+V
00
) = dim(V
0
) +dim(V
00
) dim(V
0
V
00
).
In adev ar, e n
0
= dim(V
0
), n
00
= dim(V
00
), i = dim(V
0
V
00
), s = dim(V
0
+ V
00
),
si e {e
1
, e
2
, , e
i
} o baz a a lui V
0
V
00
. Complet am aceasta baz a pn a la baza lui V
0
,
{e
1
, e
2
, , e
i
, f
i+1
, , f
n
0 } respectiv pn a la baza lui V
00
, {e
1
, e
2
, , e
i
, g
i+1
, g
i+2
, , g
n
00 }.
S a ar at am c a {e
1
, e
2
, , e
i
, f
i+1
, , f
n
0 , g
i+1
, g
i+2
, , g
n
00 } este o baz a a lui V
0
+ V
00
.
Cum orice element din V
0
+V
00
este suma ntre un element din V
0
si un element din V
00
rezult a c a elementele de mai sus constituie un sistem de generatori al lui V
0
+ V
00
. S a
lu am o combinatie linear a nul a a acestora
1
e
1
+
2
e
2
+ +
i
e
i
+
i+1
f
i+1
+ +
n
0 f
n
0 +
i+1
g
i+1
+ +
n
00 g
n
00 = 0.
Se poate scrie
1
e
1
+
2
e
2
+ +
i
e
i
+
i+1
f
i+1
+ +
n
0 f
n
0 =
i+1
g
i+1

n
00 g
n
00
Membrul stng este n V
0
, membrul drept este n V
00
si deci membrul stng egal cu cel
drept este din V
0
V
00
si deci
i+1
= =
n
0 = 0 si
i+1
= =
n
00 = 0. Rezult a si
1
= =
i
= 0. Deci {e
1
, e
2
, , e
i
, f
i+1
, , f
n
0 , g
i+1
, g
i+2
, , g
n
00 } este o baz a a lui
V
0
+V
00
. Num arul lor este s = i + (n
0
i) + (n
00
i) = n
0
+n
00
i c. c. t. d.
Rezult a
Consecinta 3. Dac a dim(V
0
V
00
) = 0 atunci si numai atunci dim(V
0
+ V
00
) =
dim(V
0
) +dim(V
00
).
Consecinta 4. Dac a V
0
, V
00
sunt ssv ale unui sv n-dimensional si dim(V
0
)+dim(V
00
) >
n atunci V
0
V
00
6= {0}.
3.1.5 Schimbarea coordonatelor la schimbarea bazelor
In sv n-dimensional V consider am o baz a B = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
) pe care o consider am
veche n raport cu o alt a baz a B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
n
) pe care o consider am nou a. Matricea
elementelor bazei noi pe baza veche este
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Reamintim c a prima coloan a n matricea S este coloana coordonatelor lui e
0
1
, a doua
coloana este coloana coordonatelor lui e
0
2
, etc. Putem scrie relatia matriceal a
(e
0
1
, e
0
2
, . . . , e
0
n
) = (e
1
, e
2
, . . . , e
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
sau pe scurt
B
0
= BS.
Vom spune c a matricea S este matricea de trecere de la baza veche B la baza nou a B
0
.
B
0
ind baz a, matricea S este inversabil a; e T = S
1
inversa sa. Evident avem
B = B
0
T,
adic a matricea T este matricea de trecere de la baza nou a la baza veche. Dac a x este
un vector oarecare s a not am prin X coloana coordonatelor sale pe vechea baz a B si prin
X
0
coloana coordonatelor sale pe noua baz a B
0
. Vom putea s a scriem matriceal
x = BX,
x = B
0
X
0
.
In a doua relatie nlocuind expresia lui B
0
avem
x = BSX
0
si tinnd cont de unicitatea descompunerii pe o baz a rezult a
X = SX
0
.
Inmultind la stnga cu T avem
X
0
= TX.
Observ am c a n timp ce trecerea de la baza veche la baza nou a se face prin matricea
S prin relatia B
0
= BS, trecerea de la vechile coordonate la noile coordonate se face
prin matricea T prin relatia X
0
= TX; n timp ce trecerea de la baza nou a la baza
veche se face prin matricea T prin relatia B = TB
0
, trecerea dela noile coordonate
la vechile coordonate se face prin matricea S prin relatia X = SX
0
. Este oarecum
contrar astept arilor noastre, din acest motiv se zice c a coordonatele vectorilor se schimb a
contravariant la schimbarea bazelor.
Situatia este analoag a m asur arii unei lungimi. O lungime m asurat a n metri are
valoarea l, aceeasi lungime m asurat a n centimetri, 1cm =
1
100
m, are valoarea 100l.
Dup a formula stabilit a, calculul componentelor unui vector n noua baz a presupune
calculul inversei matricei de trecere. Evident, este mult mai simplu s a ne folosim de teo-
rema nlocuirii simple introducnd succesiv elementele noii baze B
0
n locul elementelor
vechii baze. Este clar c a prin acest procedeu putem chiar decide dac a elementele lui B
0
formeaz a sau nu o baz a.
4
sa aratam ca elementele e
0
1
= (1, 1, 1, 1), e
0
2
= (1, 1, 1, 1),
e
0
3
= (1, 1, 1, 1), e
0
4
= (1, 1, 1, 1) formeaza o baza si sa gasim coordonatele elemen-
tului x = (
1
,
2
,
3
,
4
) pe aceasta baza.
Vom alc atui tabloul initial marcnd elementele bazei canonice, componentele noii
baze si ale elementului x pe baza canonic a
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
1
1 1 1 1
1
e
2
1 1 1 1
2
e
3
1 1 1 1
3
e
4
1 1 1 1
4
.
Cum elementul e
0
1
are componenta 1 nenul a pe e
1
introducem elementul e
0
1
n baz a n
locul lui e
1
ajungnd la tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 1 1 1
1
e
2
0 0 2 2
2
1
e
3
0 2 0 2
3
1
e
4
0 2 2 0
4
1
.
Cum elementul e
0
2
are componenta nenul a -2 pe e
3
introducem n baz a elementul e
0
2
n
locul lui e
3
ajungnd la tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 1 0
1
2
1
+
1
2
3
e
2
0 0 2 2
2
1
e
0
2
0 1 0 1
1
2
3
+
1
2
1
e
4
0 0 2 2
4
3
.
Cum e
0
3
are componenta nenul a -2 pe e
2
introducem e
0
3
n baz a n locul lui e
2
. Obtinem
tabloul
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 0 1
1
2
2
+
1
2
3
e
0
3
0 0 1 1
1
2
1
2
2
e
0
2
0 1 0 1
1
2
1
3
3
e
4
0 0 0 4
1
3
+
4
.
Deoarece e
0
4
are componenta nenul a 4 pe e
4
introduceme
0
4
n baz a n locul lui e
4
obtinnd
ultimul tablou
B\E e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
4
x
e
0
1
1 0 0 0
1
4
1
+
1
4
2
+
1
4
3
+
1
4
4
e
0
3
0 0 1 0
1
4
1
4
2
+
1
4
1
4
4
e
0
2
0 1 0 0
1
4
1
+
1
4
1
4
1
4
4
e
0
4
0 0 0 1
1
4
1
4
1
4
3
+
1
4
4
.
Deci elementele e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
, e
0
4
constituie o baz a pe care elementul x are componentele
0
1
=
1
4
1
+
1
4
2
+
1
4
3
+
1
4
0
2
=
1
4
1
+
1
4
1
4
1
4
0
3
=
1
4
1
4
2
+
1
4
1
4
0
4
=
1
4
1
4
1
4
3
+
1
4
4
Rezult a si c a inversa matricei
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
este
T =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4
1
4

1
4

1
4
1
4

1
4
1
4

1
4
1
4

1
4

1
4
1
4
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Considernd coloanele unei matrice p atratice de ordinul n drept coloanele coordo-
natelor unor elemente din R
n
pe baza canonic a, atunci prin trecere de la baza canonic a
la baza format a din aceste elemente, matricea coordonatelor bazei canonice va ma-
tricea invers a matricei date. Evident, n procesul de calcul putem decide dac a aceast a
invers a exist a sau nu.
Exemplul 3.1.5.2 Sa se calculeze inversa matricei
A =
_
_
_
_
_
2 2 3
1 1 0
1 2 1
_
_
_
_
_
.
Consideram aceasta matrice ca matrice a coordonatelor elementelor e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
din R
3
pe
baza canonica e
1
, e
2
, e
3
a acestui spa tiu. Avem tabloul ini tial
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 0 0 2 2 3
e
2
0 1 0 1 1 0
e
3
0 0 1 1 2 1
.
Introducem elementul e
0
1
n locul lui e
2
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 2 0 0 4 3
e
0
1
0 1 0 1 1 0
e
3
0 1 1 0 1 1
.
Introducem elementul e
0
2
n locul lui e
3
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
1
1 6 4 0 0 1
e
0
1
0 2 1 1 0 1
e
0
2
0 1 1 0 1 1
.
Introducem e
0
3
n locul lui e
1
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
3
1 6 4 0 0 1
e
0
1
1 4 3 1 0 0
e
0
2
1 3 3 0 1 0
.
Reordonnd elementele bazei avem tabloul
B\E e
1
e
2
e
3
e
0
1
e
0
2
e
0
3
e
0
1
1 4 3 1 0 0
e
0
2
1 3 3 0 1 0
e
0
3
1 6 4 0 0 1
,
si deci matricea invers a c autat a este
A
1
=
_
_
_
_
_
1 4 3
1 3 3
1 6 4
_
_
_
_
_
.
Observatie. Referitor la penultimul tablou, vom observa c a dac a matricea compo-
nentelor elementelor (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) pe baza (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
) este
P =
_
_
_
_
_
0 0 1
1 0 0
0 1 0
_
_
_
_
_
, (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) = (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
)P
atunci matricea componentelor elementelor (e
0
3
, e
0
1
, e
0
2
) pe baza (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) este transpusa
P
t
a matricei P si vom avea PP
t
= P
t
P = I, adic a inversa matricei P este transpusa
sa P
t
. Se zice c a matricea P este matrice ortogonal a. In acest fel din penultimul tablou
putem scoate direct inversa lui A
A
1
=
_
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 6 4
1 4 3
1 5 3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 4 3
1 5 3
1 6 4
_
_
_
_
_
.
Aceast a observatie poate folosit a n programarea procedeului.
Fie sistemul linear de n ecuatii cu m necunoscute
1
,
2
, ,
m
11
1
+
12
2
+ +
1m
m
=
1
,
21
1
+
22
2
+ +
2m
m
=
2
,
.....
n1
1
+
n2
2
+ +
nm
m
=
n
.
Considernd coloanele coecientilor necunoscutelor drept coloanele coordonatelor vec-
torilor a
1
, a
2
, , a
m
din R
n
pe baza canonic a, iar coloana termenilor liberi coloana
coordonatelor unui vector b din R
n
pe aceeasi baz a canonic a, sistemul de mai sus devine
1
a
1
+
2
a
2
+ +
m
a
m
= b,
adic a sistemul este compatibil dac a si numai dac a subspatiul generat de a
1
, a
2
, , a
m
are aceeasi dimensiune cu subspatiul generat de a
1
, a
2
, , a
m
, b. Ori asta nseamn a c a
sistemul este compatibil dac a si numai dac a matricea coecientilor are acelasi rang cu
matricea extins a a sistemului (teorema lui Kroniker-Capelli).
Dac a m = n si elementele a
1
, a
2
, , a
m
sunt linear independente adic a matricea co-
ecientilor este nesingular a atunci si numai atunci sistemul admite solutie unic a oricare
ar coloana termenilor liberi (teorema lui Cramer).
A rezolva sistemul de mai sus revine la a g asi componentele elementului b pe baza
format a cu elemente din a
1
, a
2
, , a
m
. Aceasta se poate face cu procedeul de mai sus.
Acest procedeu de rezolvare a sistemelor lineare se numeste de obicei algoritmul lui
Gauss-Jordan. Necunoscutele corespunz atoare unor vectori care intr a n baz a se numesc
necunoscute de baza sau principale, celelalte numindu-se necunoscute secundare.
Exemplul 3.1.5.3 Sa se rezolve sistemul
1
2
2
+
4
= 3
3
1
2
2
3
= 1
2
1
+
2
2
3
4
= 4
1
+ 3
2
2
3
2
4
= 7.
Conform celor de mai sus avem tabloul ini tial
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
e
1
1 2 0 1 3
e
2
3 1 2 0 1
e
3
2 1 2 1 4
e
4
1 3 2 2 7
Introducem n baza a
1
n locul lui e
1
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
a
1
1 2 0 1 3
e
2
0 5 2 3 10
e
3
0 5 2 3 10
e
4
0 5 2 3 10
Introducem n baza a
2
n locul lui e
2
B\E a
1
a
2
a
3
a
4
b
a
1
1 0
4
5

1
5
1
a
2
0 1
2
5

3
5
2
e
3
0 0 0 0 0
e
4
0 0 0 0 0
Rezulta ca sistemul este compatibil dublu nedeterminat si are solu tia generala
1
= 1 +
4
5
3
+
1
5
2
= 2 +
2
5
3
+
3
5
4
unde
3
,
4
sunt arbitrare.
3.2 Aplicatii lineare
Denitia 3.2.1 Daca V si W sunt doua spa tii vectoriale peste acela si corp K, se nu-
me ste func tie lineara denita pe spa tiul vectorial V cu valori n spa tiul vectorial W o
func tie f : V W care satisface condi tiile
este aditiv a, adic a x, y V : f(x +y) = f(x) +f(y),
este omogen a, adic a K, x V : f(x) = f(x).
Cu alte cuvinte, o functie linear a f : V W este un homomorsm al lui V n W fat a
de operatiile din cele dou a spatii vectoriale. Ca atare o functie linear a se mai numeste
si homomorsm de spa tii vectoriale. Cum n loc de functie se mai spune si aplicatie,
o functie linear a se mai numeste si aplica tie lineara. Pentru c a o functie linear a care
face ca lui x V s a-i corespund a f(x) W se poate interpreta ca o transformare care
tranform a pe x V n f(x) W, o functie linear a se mai numeste si transformare
lineara.
Dac a spatiul vectorial W al valorilor functiei lineare coincide cu spatiul vectorial de
denitie V, functia linear a f : V V se mai numeste si endomorsm linear al spatiului
vectorial V sau operator linear denit pe spatiul vectorial V. Dac a spatiul vectorial al
3.2. APLICA TII LINEARE 81
valorilor functiei lineare coincide cu corpul K, functia linear a f : V K se mai numeste
si forma lineara pe spatiul vectorial V.
Este evident a
Teorema 3.2.1 Func tia f : V W este lineara daca si numai daca
x, y V, , K : f(x +y) = f(x) +f(y).
Exemplul 3.2.0.4 Daca P
n
(K) este sv al polinoamelor de grad cel mult n cu coecien ti
din corpul K aplica tia
d : P
n
(K) P
n1
(K)
cu proprietatea ca p(x) P
n
(K), d(p(x)) = p
0
(x), p
0
(x) ind derivata lui p(x) este o
aplica tie lineara pentru ca
(p(x) +q(x))
0
= p
0
(x) +q
0
(x).
Exemplul 3.2.0.5 Daca V
0
, V
00
sunt doua subspa tii vectoriale suplimentare ale spa tiu-
lui V orice element x V se scrie n mod unic sub forma x = x
0
+x
00
cu x
0
V
0
, x
00
V
00
.
Aplica tia p : V V astfel ca p(x) = x
0
este o aplica tie lineara, sau altfel spus, este un
endomorsm al spa tiului vectorial V numit proiec tia elementului x pe V
0
paralel cu V
00
.
Exemplul 3.2.0.6 Daca V este un spa tiu vectorial peste corpul K si K, aplica tia
o : V V cu proprietatea ca x V, o(x) = x este un endomorsm al lui V sau
o transformare lineara a lui V numita omotetie de parametru . Pentru = 1 ea se
nume ste simetrie fa ta de subspa tiul nul.
Exemplul 3.2.0.7 Daca C[a, b] este spa tiul vectorial al func tiilor reale continue pe [a, b]
atunci aplica tia l : C[a, b] R astfel ca (x) C[a, b], l((x)) =
b
R
a
(x)dx este o
forma lineara pe C[a, b].
Exemplul 3.2.0.8 In spa tiul vectorilor de pozi tie n raport cu originea O consideram
aplica tia care face ca vectorului de pozi tie
x sa-i corespunda vectorul de pozi tie s

u
(
x ) =
x 2(
u )
u ; aici

u este un versor si

x
u este produsul scalar dintre

x si

u .
Este evident ca avem o aplica tie lineara. Gndind ca expresia (
u )
u apare ntr-un
dublu produs vectorial
(
u )
u = (
u )
u (
u )
x
putem scrie
x = (
u )
u (
u )
u
adica putem scrie

x ca suma ntre componenta dupa

u si un vector normal pe

u .
Atunci
s
u
(
x ) = (
u )
u (
u )
u
si deci s
u
(
x ) are aceea si componenta normala pe

u ca si

x , dar dupa

u are compo-
nenta opusa. Putem spune ca endomorsmul s
u
este simetria fa ta de planul care trece
prin origine si este normal la versorul
u . Intr-un spa tiu vectorial cu produs scalar vom

avea un asemenea endomorsm.
3.2.1 Propriet ati ale functiilor lineare
Dac a f : V W este o aplicatie linear a avem evident f(0) = 0, f(x) = f(x).
Teorema 3.2.2 Imaginea f(V
0
) a unui subspa tiu vectorial V
0
al spa tiului V prin apli-
ca tia lineara f : V W este un subspa tiu al lui W.
In adev ar,
f(V
0
) = {y|x V
0
a f(x) = y}.
Fie y
1
, y
2
f(V
0
), x
1
, x
2
V
0
a f(x
1
) = y
1
, f(x
2
) = y
2
.
1
,
2
K,
1
y
1
+
2
y
2
=
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
) = f(
1
x
1
+
2
x
2
) si cum
1
x
1
+
2
x
2
V
0
rezult a c a
1
y
1
+
2
y
2

f(V
0
), cctd.
In particular, dac a f : V W este linear a atunci imaginea ntregului spatiu V prin
f este un subspatiu f(V ) al lui W. f(V ) se numeste imaginea lui f si se noteaz a cu
Im(f).
Teorema 3.2.3 Aplica tia lineara f : V W este surjectiva daca si numai daca
Im(f) = W.
Teorema 3.2.4 Preimaginea f
1
(W
0
) a unui subspa tiu al lui f(V ) prin func tia lineara
f : V W este un subspa tiu al lui V.
Prin denitie
f
1
(W
0
) = {x|x V csi y f(V ) a f(x) = y}
Demonstratia se face ca mai sus.
In particular dac a W
0
= {0}, preimaginea f
1
(0) = {x|x V f(x) = 0} este
un subspatiu al lui V care se numeste nucleul func tiei lineare f si se noteaz a cu Ker(f)
(dela kernel-nucleu, smbure, eng).
Teorema 3.2.5 Aplica tia lineara f : V W este injectiva daca si numai daca
Ker(f) = {0}.
Teorema 3.2.6 Aplica tia lineara f : V W este bijectiva daca si numai daca Im(f) =
W si Ker(f) = {0}.
Teorema 3.2.7 Daca aplica tia lineara f : V W este bijectiva atunci inversa sa
f
1
: W V exista si este tot lineara.
Denitia 3.2.2 O aplica tie lineara bijectiva f : V W se nume ste izomorsm ntre
spa tiul V si W. Daca ntre doua spa tii vectoriale exista un izomorsm spa tiile se numesc
izomorfe.
Denitia 3.2.3 Daca f : V W, g : V W sunt doua aplica tii lineare, se nume ste
suma lor aplica tia f +g : V W astfel ca x V, (f +g)(x) = f(x) +g(x).
Teorema 3.2.8 Suma a doua aplica tii lineare este tot o aplica tie lineara.
Denitia 3.2.4 Daca f : V W este o aplica tie lineara si K, produsul ntre si
f este aplica tia f : V W astfel ca x V, (f)(x) = f(x).
Teorema 3.2.9 Produsul dintre si aplica tia lineara f : V W este tot o aplica tie
lineara.
Teorema 3.2.10 Mul timea aplica tiilor lineare de la spa tiul V n spa tiul W nzestrata
cu opera tiile de adunare si nmul tirea cu un scalar este un spa tiu vectorial peste acela si
corp si se noteaza cu Hom(V, W).
Denitia 3.2.5 Daca U, V, W sunt spa tii vectoriale peste corpul K si g : V W si
f : W U sunt aplica tii lineare, se nume ste produs al lor f g aplica tia f g : V U
astfel nct x V, (f g)(x) = f(g(x)).
Teorema 3.2.11 Produsul f g a doua aplica tii lineare este tot o aplica tie lineara.
Teorema 3.2.12 Produsul aplica tiilor lineare este distributiv fa ta de adunarea lor.
Teorema 3.2.13 Mul timea endomorsmelor spa tiului vectorial V nzestrata cu ope-
ra tiile de adunare si produs este un inel cu unitate (endomorsmul identic).
3.2.2 Aplicatii lineare pe spatii vectoriale nit dimensionale
Denitia 3.2.6 Daca V si W sunt spa tii vectoriale peste corpul K de dimensiuni nite
si f : V W este o aplica tie lineara, dimensiunea subspa tiului imagine se nume ste
rangul aplica tiei si se noteaza rang(f) = dim(Im(f)). Dimensiunea nucleului aplica tiei
f se nume ste defectul aplica tiei f si se noteaza def(f) = dim(Ker(f)).
Teorema 3.2.14 Are loc rela tia def(f) +rang(f) = dim(V ).
In adev ar, e r = rang(f), d = def(f) si n = dim(V ). Consider am o baz a a
lui V astfel nct {e
1
, e
2
, , e
d
} s a e o baz a a lui Ker(f) si {e
d+1
, , e
n
} s a e o
baz a a spatiului suplimentar lui Ker(f). Vectorii {f(e
1
), , f(e
d
), f(e
d+1
), f(e
n
)}
genereaz a pe Im(f) si cum f(e
1
) = = f(e
d
) = 0, rezult a c a Im(f) este generat de
vectorii {f(e
d+1
), f(e
n
)}. Acestia sunt si linear independenti pentru c a dac a avem
combinatia lor linear a nul a
d+1
f(e
d+1
) + +
n
f(e
n
) = 0
rezult a c a
d+1
e
d+1
+ +
n
e
n
Ker(f) si cum acesta n-are n comun cu suplimentul
s au dect elemenul nul rezult a
d+1
= =
n
= 0. Relatia este demonstrat a.
Avem consecintele
Consecinta 1. Dac a aplicatia linear a f : V W este o bijectie atunci dim(V ) =
dim(W).
Consecinta 2. Dac a aplicatia linear a f : V W este o injectie atunci pentru orice
subspatiu V
0
V avem dim(V
0
) = dim(f(V
0
)).
Consecinta 3. Dac a dim(V ) = dim(W) pentru ca aplicatia linear a f : V W s a e
bijectie este sucient s a e sau injectie sau surjectie.
Fie aplicatia linear a f : V W si e B
V
= (e
1
, e
2
, , e
n
) o baz a a lui V. Pentru
orice element x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
din V avem
f(x) =
1
f(e
1
) +
2
f(e
2
) + +
n
f(e
n
).
Deci are loc
Teorema 3.2.15 Aplica tia lineara f : V W este cunoscuta daca si numai daca se
cunosc valorile ei pe elementele unei baze.
Fie acum B
W
= (f
1
, f
2
, , f
m
) o baz a a spatiului valorilor W. Elementele f(e
1
),
f(e
2
), , f(e
n
) se descompun dup a aceast a baz a
f(e
1
) =
11
f
1
+
21
f
2
+ +
m1
f
m
f(e
2
) =
12
f
1
+
22
f
2
+
m2
f
m

f(e
n
) =
1n
f
1
+
2n
f
2
+ +
mn
f
m
.
Prin
ij
am notat coordonata lui f(e
j
) dup a f
i
. Coordonatele lui f(e
1
) alc atuiesc coloana
1 a unei matrice, coordonatele lui f(e
2
) alc atuiesc coloana 2 a acelei matrice, etc. Si
elementul y = f(x) se descompune dup a aceast a baz a
y = f(x) =
1
f
1
+
2
f
2
+
m
f
m
.
Inlocuind expresiile lui f(e
1
), f(e
2
), , f(e
n
) n relatia
y = f(x) =
1
f
1
+
2
f
2
+
m
f
m
=
1
f(e
1
) +
2
f(e
2
) + +
n
f(e
n
)
si identicnd coordonatele dup a baza B
W
= (f
1
, f
2
, , f
m
) avem
1
=
11
1
+
12
2
+ +
1n
n
2
=
21
1
+
22
2
+ +
2n
m
=
m1
1
+
m2
2
+ +
mn
n
Matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

m1

m2

mn
_
_
_
_
_
_
_
_
se numeste matricea asociata aplica tiei lineare f n perechea de baze B
V
, B
W
.
Fie
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
coloana coordonatelor elemenului x V pe baza B
V
, x = B
V
X si
Y =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
m
_
_
_
_
_
_
_
_
coloana componentelor elementului y = f(x) W pe baza B
W
, y = B
W
Y. Relatiile de
mai sus se pot scrie matricial sub forma
Y = AX.
Invers, dac a consider am o aplicatie denit a pe V cu valori n W care elementului x =
B
V
X face s a-i corespund a elementul y = B
W
Y astfel nct Y = AX, aceast a aplicatie
este linear a. Deci am demonstrat
Teorema 3.2.16 Daca f : V W este o aplica tie lineara, atunci ntr-o pereche de
baze B
V
, B
W
i corespunde o matrice A de tipul dim(W) dim(V ) astfel nct daca
X este coloana coordonatelor lui x V pe baza B
V
, Y este coloana coordonatelor lui
y = f(x) pe baza B
W
atunci Y = AX si reciproc o asemenea aplica tie este lineara.
Unui endomorsm f : V V ntr-o baz a B
V
i corespunde o matrice p atratic a de
ordinul dim(V ). Unei forme lineare l : V K i va corespunde ntr-o baz a B
V
o linie
cu dim(V ) elemente.
Operatiilor cu aplicatii lineare le corespund evident operatii cu matricele asociate.
Din teorema precedent a rezult a
Teorema 3.2.17 Spa tiul vectorial Hom(V, W) al aplica tiilor lineare pe spa tiul vectorial
n-dimensional V n spa tiul vectorial m-dimensional W are dimensiunea nm.
Exemplul 3.2.2.1 In spa tiul vectorilor de pozi tie dintr-un plan raportat la o baza orto-
normata dreapta (
i ,
j ) consideram endomorsmul R astfel ca R(
x ) este rotitul
lui

x cu unghiul n jurul originii O. Cum
R(
i ) = cos
i + sin
j
R(
j ) = sin
i + cos
j
rezulta ca matricea endomorsmului pe aceasta baza este
A =
_
_
cos sin
sin cos
_
_
Exemplul 3.2.2.2 Daca acum vom nota cu R endomorsmul spa tiului vectorilor de
pozi tie astfel nct R(
x ) este rotitul lui

x cu unghiul n jurul axei Oz, atunci este
clar ca vom putea scrie matricea endomorsmului pe baza ortonormata (
i ,
j ,
k )
A =
_
_
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.2.2.3 Fie P
xy
endomorsmul spa tiului vectorilor de pozi tie care consta in
proiectarea ortogonala a vectorului

x pe planul xOy. Matricea sa pe baza ortonormata
(
i ,
j ,
k ) este evident
A =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 0
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.2.2.4 In acela si spa tiu al vectorilor de pozi tie consideram endomorsmul
S
xy
pentru care S
xy
(
x ) este simetricul lui
x fa ta de planul xOy. Matricea sa pe aceea si

baza ortonormata este
A =
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.2.2.5 In spa tiul vectorilor de pozi tie consideram endomorsmul s
u
pentru
care s
u
(

x fa ta de planul care trece prin origine si e normal la
versorul

u =
i +
j +
k , (
2
+
2
+
2
= 1). Daca
x =
i +
j +
k atunci
s
u
(
x ) =

x 2(
u )
u =
=
i +
j +
k 2( + + )(
i +
j +
k )
si deci matricea lui s
u
pe baza (
i ,
j ,
k ) este
A =
_
_
_
_
_
1 2
2
2 2
2 1 2
2
2
2 2 1 2
2
_
_
_
_
_
. = I 2UU
t
unde I este matricea unitate de ordinul trei si U este matricea coloana a componentelor
versorului

u .
Exemplul 3.2.2.6 In spa tiul vectorilor de pozi tie consideram aplica tia, evident lineara,
f(
x ) =

x , unde

=
i +
j +
k este un vector dat. Daca

x =
i +
j +
k rezulta
f(
x ) =
i

j

k

i ( ) +
j ( ) +
k ( )
si deci matricea asociata este
=
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
adica o matrice antisimetrica
t
= . Se verica imediat ca reciproc, un endomorsm
pe spa tiul vectorilor de pozi tie care ntr-o baza ortonormata dreapta (
i ,
j ,
k ) are o
matrice antisimetrica este un produs vectorial.
Exemplul 3.2.2.7 Am vazut ca prin rotirea vectorului


u
cu unghiul se ob tine vectorul
R(
u , ;
x ) = (
x )
u + (
x )
u cos +
x sin .
scris prin explicitarea dublului produs vectorial
R(
u , ;
x ) = (
x )
u + [
x (
x )
u ] cos +
x sin .
Aceasta este evident o aplica tie lineara a carei matrice este
A(U, ) = UU
t
+ (I UU
t
) cos +sin
unde U este coloana coordonatelor versorului

u si
=
_
_
_
_
_
0
0
0
_
_
_
_
_
.
Se verica u sor ca A(U, ) = A(U, )
t
si ca A(U, )A(U, )
t
= I, adica matricea
asociata este ortogonala.
Exemplul 3.2.2.8 In spa tiul P
n
(R) al polinoamelor de grad cel mult n cu coecien ti
reali, consideram endomorsmul D pentru care D(p(X)) = p
0
(X). Pe baza
(1, X, X
2
, , X
n
)
acest endomorsm are matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
0 0 2! . 0 0
0 0 0 . 0 0
. . . . . .
0 0 0 0 n!
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
3.2.3 Schimbarea matricei unui endomorsmla schimbarea bazei
Fie V spatiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n si f : V V un endomorsm
al s au. Intr-o baz a B
V
endomorsmului i corespunde o matrice asociat a A astfel nct
dac a x = B
V
X si y = f(x) = B
V
Y atunci Y = AX. Trecem de la baza veche B
V
la baza
nou a B
0
V
prin matricea de trecere S : B
0
V
= B
V
S. Trecerea de la baza B
0
V
la baza B
V
se face cu matricea T = S
1
: B
V
= B
0
V
T. In noua baz a endomorsmului i corespunde
matricea asociat a A
0
astfel c a dac a x = B
0
V
X
0
si y = f(x) = B
0
V
Y
0
atunci Y
0
= A
0
X
0
.
Tinnd cont c a X = SX
0
, Y = SY
0
relatia Y = AX devine SY
0
= ASX
0
, de unde
Y
0
= TASX
0
. Concludem c a
A
0
= TAS.
Teorema 3.2.18 Daca n baza B
V
endomorsmului f i corespunde matricea A si se
trece la baza B
0
V
= B
V
S n noua baza endomorsmului i corespunde matricea A
0
= TAS,
T = S
1.
Se spune c a matricea unui endomorsm se schimb a odat a covariant si odat a con-
travariant la schimbarea bazelor.
Denitia 3.2.7 Doua matrice A, A
0
se numesc asemenea daca A
0
= TAS unde S este
o matrice nesingulara si T = S
1
.
Cu aceast a denitie putemspune c a unui endomorsmi corespund matrice asemenea
n baze diferite.
3.2.4 Diagonalizarea matricei asociate unui endomorsm.
Deoarece o matrice diagonal a are o form a simpl a se pune problema dac a exist a o
baz a (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) a spatiului vectorial V peste corpul K astfel nct endomorsmul
f : V V s a aib a asociat a n aceast a baz a o matrice diagonal a
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0
0
1
0
0 0
0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dac a ar exista o asemenea baz a am avea
f(e
0
1
) =
1
e
0
1
f(e
0
2
) =
2
e
0
2

f(e
0
n
) =
n
e
0
n
.
Suntem condusi la urm atoarea
Denitia 3.2.8 Un vector nenul x V se nume ste vector propriu al endomorsmului
f : V V corespunzator valorii proprii K daca are loc rela tia f(x) = x.
Exemplul 3.2.4.1 In spa tiul vectorilor de pozi tie consideram endomorsmul s
u
pentru
care s
u
(

x fa ta de planul care trece prin origine si e normal la
versorul

u
s
u
(
x ) =
x 2(
u )
u .
Avem s
u
(
u ) =
u si daca

v este ortogonal pe

u atunci avem s
u
(
v ) =

v . Deci
u este vector propriu corespunzator valorii proprii = 1, iar

v este vector propriu
corespunzator valorii proprii = 1.
Dup a denitia de mai sus, matricea unui endomorsm are form a diagonal a dac a si
numai dac a exist a o baz a format a din vectori proprii. Atunci pe diagonal a apar valorile
proprii.
Evident notiunea de vector propriu este strns legat a de notiunea de subspatiu in-
variant:
Denitia 3.2.9 Un subspa tiu V
0
al spa tiului vectorial V se nume ste subspa tiu invariant
fa ta de endomorsmul f : V V daca oricare ar x V
0
f(x) V
0
.
Dac a consider am rotatia vectorilor de pozitie cu un unghi n jurul axei Oz atunci
subspatiul vectorilor de pozitie ai punctelor de pe axa Oz este un subspatiu invariant;
la fel, subspatiul vectorilor de pozitie ai punctelor din planul xOy este un subspatiu
invariant.
Este evident c a dac a subspatiul V
0
este invariant fat a de endomorsmul bijectiv f
atunci el este invariant si fat a de endomorsmul invers f
1
.
Fie B
V
= (e
1
, e
2
, , e
n
) o baz a oarecare a spatiului vectorial V si e
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
matricea asociat a endomorsmului pe aceast a baz a. Dac a x = B
V
X si x 6= 0 este un
vector propriu corespunz ator unei valori proprii K trebuie s a avem
AX = X
sau
(AI)X = 0
sau dezvoltat
(
11
)
1
+
12
2
+ +
1n
n
= 0
21
1
+ (
22
)
2
+ +
2n
n
= 0

n1
1
+
n2
2
+ + (
nn
)
n
= 0
Acesta este un sistem linear omogen de n ecuatii cu n necunoscute. Cum el trebuie s a
aib a o solutie nebanal a este necesar ca determinantul coecientilor necunoscutelor s a e
nul. Acest determinant este un polinom de gradul n n
P() = det(AI) =
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
.
Denitia 3.2.10 Polinomul P() = det(AI) se nume ste polinomul caracteristic al
matricei A.
Denitia 3.2.11 Numim minor diagonal al unei matrice A un minor care are pe dia-
gonala sa principala numai elemente de pe diagonala principala a matricei A.
Observ am c a se poate scrie
P() = (1)
n
[
n
n1
+
2
n2
+ (1)
n
n
]
unde
i
este suma minorilor diagonali de ordinul i :
1
=
11
+
22
+ +
nn
2
=
11

12
21

22
11

13
31

33
+ +
n1,n1

n1,n
n,n1

n,n
n
= det(A)
Denitia 3.2.12 Numarul
1
=
11
+
22
+ +
nn
se nume ste urma matricei A si
se noteaza Tr(A) (de la trace-urma, eng.,fr.) sau Sp(A) (de la spur-urma, germ.).
Teorema 3.2.19 Doua matrice asemenea au acela si polinom caracteristic.
In adev ar, dac a A
0
este asemenea cu Aatunci A
0
= TAS si polinomul s au caracteristic
este
P
0
() = det(A
0
I) = det(TAS TIS) =
= det[T(AI)S] = det(AI) = P()
Deci are sens
Denitia 3.2.13 Polinomul caracteristic al matricei asociate endomorsmului ntr-o
baza se nume ste polinomul caracteristic al endomorsmului.
Coecientii polinomului caracteristic sunt invarianti ai endomorsmului (nu se schim-
b a la schimbarea bazei).
Cu aceasta putem enunta
Teorema 3.2.20 Numarul este valoare proprie a unui endomorsm numai daca este
radacina a polinomului caracteristic al endomorsmului.
Observ am c a dac a K = R, o r ad acin a complex a a polinomului caracteristic nu este
valoare proprie a endomorsmului.
Denitia 3.2.14 Mul timea radacinilor polinomului caracteristic al unei matrice, ecare
radacina considerata de attea ori ct este multiplicitatea ei, constituie spectrul matricei.
Teorema 3.2.21 Vectorii proprii corespunzatori unei valori proprii a unui endomor-
sm mpreuna cu vectorul nul alcatuiesc un subspa tiu vectorial a carui dimensiune este
cel mult multiplicitatea valorii proprii ca radacina a polinomului caracteristic.
Dac a
0
este o valoare proprie a endomorsmului f, vectorii proprii corespunz atori lui
0
mpreun a cu vectorul nul alc atuiesc nucleul lui f
0
i, unde i este aplicatia identic a,
deci formeaz a un subspatiu. Dac a acest subspatiu are o baz a (e
1
, e
2
, , e
k
), complet am
aceasta pn a la o baz a (e
1
, e
2
, , e
k
, e
k+1
, , e
n
). Pe aceast a baz a endomorsmul are
matricea
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0 0
1,k+1

1n
0
0
0
2,k+1

2,n
0 0
.
.
.
0 0
0

k,k+1

k,n
0 0 0
k+1,k+1

k+1,n

0 0 0
n,k+1

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
si deci polinomul caracteristic este P() = (
0
)
k
Q(). Dac a m
0
este multiplicitatea
lui
0
ca r ad acin a a polinomului caracteristic rezult a k m
0
.
Denitia 3.2.15 Subspa tiul vectorilor proprii corespunzatori unei valori proprii se nu-
me ste subspa tiul propriu corespunzator valorii proprii.
Denitia 3.2.16 Multiplicitatea unei valori proprii ca radacina a polinomului carac-
teristic al unui endomorsm se nume ste multiplicitatea algebrica a valorii proprii, iar
dimensiunea subspa tiului propriu corespunzator valorii proprii se nume ste multiplicitatea
geometrica a valorii proprii.
Cu aceast a denitie, putem enunta altfel teorema precedent a:
Teorema 3.2.22 Multiplicitatea geometrica a unei valori proprii este cel mult egala cu
multiplicitatea sa algebrica.
Consecinta 1. Unei valori proprii, r ad acin a simpl a a polinomului caracteristic, i
corespunde un subspatiu propriu unidimensional.
Teorema 3.2.23 Vectorii proprii corespunzatori unor valori proprii diferite sunt linear
independen ti.
Demonstr am prin inductie complet a. Evident un singur vector propriu este lin-
ear independent ind nenul. Presupunem proprietatea adev arat a pentru k 1 vectori
proprii corespunz atori unor valori proprii diferite. Fie k vectori proprii x
1
, x
2
, , x
k
corespunz atori valorilor proprii distincte
1
,
2
, ,
k
. Fie o combinatie linear a nul a a
lor
1
x
1
+
2
x
2
+ +
k
x
k
= 0.
Aplicnd endomorsmul putem scrie
1
x
1
+
2
2
x
2
+ +
k
k
x
k
= 0.
Inmultim relatia precedent a cu
k
si o sc adem din ultima
1
(
1
k
)x
1
+
2
(
2
k
)x
2
+ +
k1
(
k1
k
)x
k1
= 0.
In virtutea ipotezei x
1
, x
2
, , x
k1
sunt linear independenti si rezult a
1
=
2
=

k1
= 0. In plus si
k
= 0, c. c. t. d.
Consecinta 2. Dac a endomorsmul f : V V are dim(V ) valori proprii distincte
exist a o baz a n care matricea endomorsmului are forma diagonal a.
Pentru cazul general avem
Teorema 3.2.24 Pentru endomorsmul f : V V exista o baza n care matricea
endomorsmului are forma diagonala daca si numai daca toate radacinile polinomului
caracteristic sunt valori proprii si multiplicitatea geometrica a ecarei valori proprii
coincide cu multiplicitatea sa algebrica.
Conditia este necesar a. In adev ar, dac a exist a o baz a (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) n care matricea
endomorsmului are forma diagonal a cu primele m
1
elemente de pe diagonal a egale cu
1
, urm atoarele m
2
egale cu
2
, s.a.m.d., ultimele m
k
egale cu
k
, atunci polinomul
caracteristic este
P() = (
1
)
m
1
(
2
)
m
2
(
k
)
m
k
,
adic a toate r ad acinile polinomului caracteristic sunt din corpul K si au multiplicit atile
m
1
, m
2
, , m
k
. Avem
f(e
0
1
) =
1
e
0
1
, f(e
0
2
) =
1
e
0
2
, , f(e
0
m
1
) =
1
e
0
m
1
adic a subspatiul propriu V
0
1
corespunz ator lui
1
contine vectorii e
0
1,
e
0
2
, , e
0
m
1
si deci
are dimensiunea dim(V
0
1
) m
1
. Cum dim(V
0
1
) m
1
rezult a dim(V
0
1
) = m
1
,etc.
Conditia este sucient a. Fie
1
,
2
, ,
k
toate r ad acinile polinomului caracteristic
cu multiplicit atile m
1
, m
2
, , m
k
valori proprii. Avem m
1
+m
2
+ +m
k
= dim(V ) =
n. Subspatiile proprii V
0
1
, V
0
2
, , V
0
k
corespunz atoare valorilor proprii
1
,
2
, ,
k
au
dimensiunile m
1
, m
2
, , m
k
. Alegem vectorii proprii e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
astfel nct primii m
1
vectori proprii s a alc atuiasc a o baz a a lui V
0
1
, urm atorii m
2
vectori proprii s a alc atuiasc a
o baz a a lui V
0
2
, etc. S a ar at am c a acesti n vectori sunt linear independenti. Dac a am
avea o combinatie linear a a lor nul a
1
e
0
1
+
2
e
0
2
+ +
n
e
0
n
= 0,
notnd cu x
1
suma primilor m
1
termeni, cu x
2
suma urm atorilor m
2
termeni, etc vom
avea
x
1
+x
2
+ +x
k
= 0,
adic a avem o combinatie linear a nul a de vectori proprii corespunz atori unor valori pro-
prii distincte. Deci x
1
= x
2
= = x
k
= 0 si de aici
1
=
2
= =
n
= 0,
adic a cei n vectori e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
linear independenti formeaz a o baz a. Pe aceast a baz a
endomorsmul are o matrice diagonal a cu primele m
1
elemente de pe diagonal a egale
cu
1
, urm atoarele m
2
egale cu
2
, s.a.m.d., ultimele m
k
egale cu
k
.
Exemplul 3.2.4.2 Fie V un spa tiu vectorial real bidimensional cu baza B = (e
1
, e
2
).
Un endomorsm al lui V are n aceasta baza matricea
A =
_
_
1 1
0 1
_
_
.
Polinomul caracteristic este evident P() = (1 )
2
si deci avem valoarea proprie
= 1 cu multiplicitatea algebrica 2. Sistemul care da vectorii proprii corespunzatori
x =
1
e
1
+
2
e
2
este
2
= 0
0 = 0
Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii = 1 sunt x =
1
e
1
, deci multiplicitatea
geometrica este 1 si ca atare nu exista o baza n care endomorsmul are o matrice
diagonala.
Exemplul 3.2.4.3 In spa tiul vectorial real V bidimensional consideram endomorsmul
care pe baza (e
1
, e
2
) are matricea
A =
_
_
1 2
5 4
_
_
.
Polinomul caracteristic este
p() =
1 2
5 4
=
2
5 6
cu r ad acinile
1
= 6 si
2
= 1. Vectorii proprii corespunz atori lui
1
= 6 sunt dati de
sistemul
5
1
+ 2
2
= 0
5
1
2
2
= 0.
Se vede c a subspatiul propriu este unidimensional si se poate lua e
0
1
= 2e
1
5e
2
. Vectorii
proprii corespunz atori lui
2
= 1 sunt dati de sistemul
2
1
+ 2
2
= 0
5
1
+ 5
2
= 0
adic a formeaz a tot un spatiu unidimensional si se poate lua e
0
2
= e
1
e
2
. In baza (e
0
1
, e
0
2
)
matricea endomorsmului este
A
0
=
_
_
6 0
0 1
_
_
.
Matricea de trecere de la baza (e
1
, e
2
) la baza (e
0
1
, e
0
2
) este
S =
_
_
2 1
5 1
_
_
.
Cum
e
1
=
1
7
e
0
1
+
5
7
e
0
2
e
2
=
1
7
e
0
1
2
7
e
0
2
matricea invers a este
T =
_
_
1
7
1
7
5
7

2
7
_
_
.
Se veric a imediat relatia A
0
= TAS.
In acest exemplu vom observa c a
A
2
=
_
_
1 2
5 4
_
_
_
_
1 2
5 4
_
_
=
_
_
11 10
25 26
_
_
.
Inlocuind n p() n loc de matricea A avem
p(A) = A
2
5A6I =
_
_
11 10
25 26
_
_
5
_
_
1 2
5 4
_
_
6
_
_
1 0
0 1
_
_
=
_
_
0 0
0 0
_
_
.
Vedem c a matricea A este r ad acin a a polinomului s au caracteristic. Acest lucru are
loc n cazul general:
Teorema 3.2.25 (teorema lui Cayley-Hamilton) Orice matrice patratica este radacina
a polinomului sau caracteristic.
Polinomul caracteristic este p() = (1)
n
q() unde
q() = det(I A) =
n
+
1
n1
+
2
n2
+ +
n1
+
n
.
Not am cu B matricea asociat a lui I A, adic a matricea complementilor algebrici ai
transpusei lui I A. Deci vom avea
(I A)B = q()I.
Dar B se poate ordona dup a puterile cresc atoare ale lui
B = B
0
+ B
1
+
2
B
2
+ +
n1
B
n1
.
Inlocuind
(I A)(B
0
+ B
1
+
2
B
2
+ +
n1
B
n1
) =
= (
n
+
1
n1
+
2
n2
+ +
n1
+
n
)I
si identicnd coecientii puterilor lui n ordine descresc atoare avem
B
n1
= I
B
n2
AB
n1
=
1
I
B
n3
AB
n2
=
2
I

B
1
AB
2
=
n2
I
B
0
AB
1
=
n1
I
AB
0
=
n
I.
Inmultind aceste egalit ati la stnga cu A
n
, A
n1
, A, I si adunndu-le obtinem q(A) =
0.
Exemplul 3.2.4.4 In spa tiul vectorial real V cu dim(V ) = 3 n baza B = (e
1
, e
2
, e
3
)
se considera endomorsmul f care face ca lui x =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
sa-i corespunda
y = f(x) =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
unde
1
=
3
2
=
2
3
=
1
Matricea lui f pe baza data este
A =
_
_
_
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
_
_
_
.
Polinomul caracteristic este P() = ( 1)
2
( + 1). Deci valorile proprii sunt 1, 1
cu multiplicita tile algebrice 1 respectiv 2. Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii
= 1 sunt da ti de ecua tia
_
_
_
_
_
1 0 1
0 2 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
_
_
_
_
_
= 0,
de unde
1
2
=

2
0
=

3
2
=
t
2
adica vectorii proprii sunt de forma x = t(e
1
e
3
), t R. Ei formeaza a sa cum stiam
din teorie un subspa tiu unidimensional.
Vectorii proprii corespunz atori valorii proprii = 1 sunt dati de ecuatia
_
_
_
_
_
1 0 1
0 0 0
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
_
_
_
_
_
= 0
care se reduce la singura ecuatie scalar a
3
= 0.
Vectorii proprii sunt x =
3
(e
1
+ e
3
) +
2
e
2
,
2
,
3
R. Ei formeaz a un subspatiu de
dimensiune 2. Rezult a c a exist a o baz a format a din vectori proprii n care endomorsmul
are matricea diagonal a
A
0
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Vectorii noii baze sunt
e
0
1
= e
1
e
3
e
0
2
= e
1
+e
3
e
0
3
= e
2
Vechea baz a n functie de noua baz a este
e
1
=
1
2
e
0
1
+
1
2
e
0
2
e
2
= e
0
3
e
3
=
1
2
e
0
1
+
1
2
e
0
2
Matricile de trecere sunt
S =
_
_
_
_
_
1 1 0
0 0 1
1 1 0
_
_
_
_
_
respectiv
T =
_
_
_
_
_
1
2
0
1
2
1
2
0
1
2
0 1 0
_
_
_
_
_
.
Se veric a relatia A
0
= TAS.
In noua baz a endomorsmul se scrie
0
1
=
0
1
0
2
=
0
2
0
3
=
0
3
de unde se vede c a endomorsmul este o simetrie fat a de planul vectorilor e
0
2
, e
0
3
.
Vom demonstra acum
Teorema 3.2.26 Orice endomorsm al unui spa tiu vectorial real are cel pu tin un sub-
spa tiu invariant unidimensional sau bidimensional.
Dac a polinomul caracteristic, polinom cu coecienti reali, are o r ad acin a real a atunci
endomorsmul are un vector propriusi deci un subspatiu unidimensional invariant. Dac a
polinomul caracteristic are o r ad acin a complex a = +i atunci sistemul linear omogen
(A( +i)I)X = 0
are o solutie nebanal a X n general complex a care se poate scrie X = U +iV unde U, V
sunt coloane reale. Vom avea deci
A(U +iV ) = ( +i)((U +iV ).
Separnd p artile reale si imaginare avem
AU = U V
AV = U + V.
Dac a not am cu u, v vectorii ale c aror coloane sunt U, V avem
f(u) = u v
f(v) = u + v.
De aici rezult a c a subspatiul generat de u, v este invariant fat a de f. In adev ar pentru
orice , R avem
f(u + v) = (u v) + (u + v) = ( + )u + ( + )v.
R amne de ar atat c a vectorii u, v sunt linear independenti. Presupunem contrariul si c a
v 6= 0. Atunci u = v, deci U = V si U +iV = ( +i)V. Sistemul ind omogen trebuie
ca si V s a e solutie AV = V +iV. Deci V = 0 adic a = 0 contradictie cu ipoteza
c a +i este r ad acin a complex a. Dac a v = 0 atunci u 6= 0 si AU = U +iU si iar se
obtine contradictie.
3.3 Forme lineare, forme bilineare, forme p atratice
3.3.1 Forme lineare
Reamintim c a o form a linear a pe spatiul vectorial V peste corpul K este o aplicatie
linear a l : V K, deci care face ca ec arui x V s a-i corespund a num arul l(x) K
astfel c a , K, x, y V, l(x +y) = l(x) +l(y).
Denitia 3.3.1 Mul timea formelor lineare pe spa tiul vectorial V peste corpul K nzes-
trata cu opera tiile obi snuite de adunare si nmul tire cu numere constituie un spa tiu
vectorial peste acela si corp K si se nume ste spa tiul dual sau conjugat al lui V. El se
noteaza cu V
.
Teorema 3.3.1 Spa tiul dual V
al unui spa tiu vectorial V nit dimensional are aceea si

dimensiune ca si V.
3.3. FORME LINEARE, FORME BILINEARE, FORME P
ATRATICE 103
In adev ar dac a n spatiul V n baza B = (e
1
, e
2
, , e
n
) introducem cele n forme
lineare care iau valori egale cu coordonatele vectorului, adic a
l
1
(x) = l
1
(
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
) =
1
,
l
2
(x) = l
2
(
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
) =
2
,

l
n
(x) = l
n
(
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
) =
n
.
Aceste forme sunt evident linear independente si o form a oarecare pe V se scrie
l(x) = l
1
(x)l(e
1
) +l
2
(x)l(e
2
) + +l
n
(x)l(e
n
),
adic a cele n forme constituie o baz a B
n V
si elementele liniei asociate unei forme pe

baza B sunt coordonatele formei lineare pe baza B
.
Denitia 3.3.2 Baza B
se nume ste baza duala a lui B.

Fie V un spatiu vectorial peste corpul K, dim(V ) = n si o baz a B = (e
1
, e
2
, , e
n
)
a lui V. Dac a x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
= BX si l : V K este o form a linear a,
atunci l(x) =
1
l(e
1
) +
2
l(e
2
) + +
n
l(e
n
). Rezult a
Teorema 3.3.2 O forma lineara pe un spa tiu nit dimensional este cunoscuta daca si
numai daca se cunosc valorile sale pe elementele unei baze.
Fie
1
= l(e
1
),
2
= l(e
2
), ,
n
= l(e
n
) si L = (
1
,
2
, ,
n
). Atunci expresia
formei lineare este
l(x) =
1
1
+
2
2
+ +
n
n
= (
1
,
2
, ,
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
= LX.
Rezult a
Teorema 3.3.3 Unei forme lineare l pe un spa tiu vectorial nit dimensional pe o baza
data i corespunde o linie L astfel ca daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea
baza, atunci l(x) = LX; reciproc o asemenea func tie este o forma lineara.
Observatie. Dac a corpul K este corpul complex C atunci se poate deni o forma
lineara de spe ta a doua pe spatiul vectorial complex V ca ind o aplicatie l : V C
astfel nct , C, x, y V, avem l(x +y) = l(x) +l(y). In acest caz formele
lineare denite mai sus se numesc forme lineare de spe ta ntia. Teorema 3.3.3 devine
n cazul formelor lineare de speta doua
Teorema 3.3.4 Unei forme lineare de spe ta a doua l pe un spa tiu vectorial complex
nit dimensional pe o baza data i corespunde o linie L cu elemente din C astfel ca
daca X este coloana coordonatelor lui x pe acea baza atunci l(x) = LX si reciproc, o
asemenea func tie este o forma lineara de spe ta a doua. X este coloana conjugatelor
coordonatelor lui x.
S a presupunem c a trecem de la baza veche B la baza nou a B
0
cu ajutorul matricei de
trecere S, B
0
= BS. Atunci n noua baz a lui x i corespunde coloana coordonatelor X
0
astfel c a X = SX
0
. Avem l(x) = LSX
0
. Deci n baza nou a formei lineare i corespunde
linia L
0
= LS, relatie asem an atoare relatiei B
0
= BS.
Teorema 3.3.5 Daca n spa tiul V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea de
trecere S, B
0
= BS, atunci de la linia L a formei l se trece la linia L
0
= LS.
Se zice c a linia formei lineare se schimb a covariant la schimbarea bazelor.
Teorema 3.3.6 O submul time V
0
a unui spa tiu vectorial V este un hiperplan daca si
numai daca ea este nucleul unei forme lineare pe V diferita de forma nula.
Dac a V
0
este un hiperplan, atunci exist a ca supliment o dreapt a vectorial a V
00
. Ori-
care ar x V avem x = x
0
+ x
00
cu x
0
V
0
si x
00
V
00
. Fie e V
00
un vector nenul
si forma linear a l
00
pe V
00
astfel nct l
00
(e) = 1. Denim forma l : V K astfel nct
x V, l(x) = l
00
(x
00
). Avem
l(x) = 0 x
00
= 0 x V
0
,
adic a V
0
este nucleul formei l.
Fie acum l : V K o form a linear a nenul a si e V
0
nucleul s au. l ind nenul a exist a
e V astfel c a l(e) = 1. Fie V
00
dreapta vectorial a generat a de e. Avem V
0
V
00
= {0}.
ATRATICE 105
Dac a x V si l(x) = not am x
00
= e V
00
si x
0
= xx
00
. Avem l(x
0
) = l(x) l(e) =
= 0, deci x
0
V
0
. Rezult a V = V
0
V
00
, adic a V
0
este hiperplan.
Rezult a
Teorema 3.3.7 Un hiperplan vectorial ntr-un spa tiu n-dimensional este mul timea vec-
torilor ale caror coordonate ntr-o baza verica o ecua tie de forma
1
+
2
2
+ +
n
n
= 0
cu cel pu tin un
i
nenul.
Teorema 3.3.8 Doua forme lineare pe V diferite de forma nula au acela si nucleu daca
si numai daca sunt propor tionale (linear dependente).
In adev ar, dac a formele lineare l
1
, l
2
au acelasi nucleu V
0
, e V
00
suplimentul lui V
0
si un vector e 6= 0 din V
00
. Orice vector x V se scrie x = x
0
+e. Avem l
1
(x) = l
1
(e),
l
2
(x) = l
2
(e). Punnd =
l
2
(e)
l
1
(e)
rezult a l
2
(x) = l
1
(x), adic a l
2
= l
1
. Reciproc dac a
cele dou a forme sunt proportionale, ele au acelasi nucleu.
Consecinta 1. Ecuatiile
1
+
2
2
+ +
n
n
= 0
1
+
2
2
+ +
n
n
= 0
reprezint a acelasi hiperplan vectorial dac a si numai dac a (cu conventia fractiilor cu
numitor nul)
1
=

2
2
= =

n
n
.
Teoremele de mai sus se generalizeaz a n mod evident
0
este un ssv de dimensiune p n sv V de dimensiune n atunci
exista n-p forme lineare l
1
, l
2
, l
np
astfel ca
x V
0
l
1
(x) = l
2
(x) = = l
np
(x) = 0
si orice forma care se anuleaza pe V
0
este combina tie lineara a celor n-p forme.
Teorema 3.3.10 Daca l, l
1
, l
2
, , l
q
sunt forme lineare pe sv V astfel ca din q rela tii
l
1
(x) = 0, l
2
(x) = 0, , l
q
(x) = 0 rezulta l(x) = 0 atunci l este combina tie lineara a
formelor l
1
, l
2
, , l
q
, adica exista
1
,
2
, ,
q
astfel ca l =
1
l
1
+
1
l
2
+ +
q
l
q
.
Aceast a teorem a are multe aplicatii n analiz a, calcul variational si mecanic a unde
numerele
1
,
2
, ,
q
se numesc de obicei multiplicatorii lui Lagrange .
3.3.2 Forme bilineare
Denitia 3.3.3 Se nume ste forma bilineara pe spa tiul vectorial V peste corpul K o
aplica tie b : V V K lineara n raport cu ecare din argumentele ei, adica
este linear a n raport cu primul argument:
x
1
, x
2
, y V : b(x
1
+x
2
, y) = b(x
1
, y) +b(x
2
, y),
K, x, y V : b(x, y) = b(x, y);
este linear a n raport cu al doilea argument:
x, y
1
, y
2
V : b(x, y
1
+y
2
) = b(x, y
1
) +b(x, y
2
),
K, x, y V : b(x, y) = b(x, y).
Dac a spatiul vectorial V este n-dimensional si B = (e
1
, e
2
, , e
n
) este o baz a a sa,
considernd vectorii
x =
n
X
i=1
i
e
i
, y =
n
X
j=1
j
e
j
valoarea formei bilineare este
b(x, y) = b(
n
X
i=1
i
e
i
,
n
X
j=1
j
e
j
) =
n
X
i=1
n
X
j=1
j
b(e
i
, e
j
)
Deci are loc
Teorema 3.3.11 O forma bilineara b pe spa tiul n-dimensional V este cunoscuta daca
si numai daca se cunosc valorile sale pe perechile de vectori ai unei baze b(e
i
, e
j
), i =
1, 2, , n, j = 1, 2, , n.
ATRATICE 107
Notnd
ij
= b(e
i
, e
j
) avem matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Introducnd si coloanele coordonatelor elementelor x, y valoarea formei bilineare este
b(x, y) = (
1
,
2
, ,
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

1n
21

22

2n

n1

n2

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2
.
.
.
n
_
_
_
_
_
_
_
_
= X
t
AY.
Avem teorema
Teorema 3.3.12 Unei forme bilineare pe un spa tiu n-dimensional ntr-o baza a spa tiu-
lui i corespunde o matrice patratica A de ordinul n astfel ca daca X, Y sunt coloanele
coordonatelor elementelor x, y pe baza, valoarea formei bilineare este b(x, y) = X
t
AY.
Reciproc, orice aplica tie b : V V K data printr-o asemenea expresie este o forma
bilineara.
Rezult a imediat
Teorema 3.3.13 Daca n spa tiul V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea de
trecere S, B
0
= BS, daca n baza B formei bilineare i corespunde matricea A, n baza
B
0
i corespunde matricea A
0
= S
t
AS.
Se zice c a matricea unei forme bilineare se schimb a dublu covariant la schimbarea
bazelor.
Denitia 3.3.4 O forma bilineara b : V V K se nume ste simetrica daca x, y
V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.14 Unei forme bilineare simetrice pe un spa tiu vectorial n-dimensional i
corespunde n orice baza o matrice simetrica.
Observatie. In cazul spatiilor vectoriale V complexe, K = C, se denesc formele
bilineare hermitice, sau pe scurt hermitice, ca ind aplicatiile b : V V C lineare de
speta ntia n primul argument si lineare de speta a doua n al doilea argument, adic a
au loc relatiile
x
1
, x
2
, y V : b(x
1
+x
2
, y) = b(x
1
, y) +b(x
2
, y),
C, x, y V : b(x, y) = b(x, y);
x, y
1
, y
2
V : b(x, y
1
+y
2
) = b(x, y
1
) +b(x, y
2
),
C, x, y V : b(x, y) = b(x, y).
Teorema ?? devine
Teorema 3.3.15 Unei forme bilineare hermitice pe un spa tiu n-dimensional complex
ntr-o baza a spa tiului i corespunde o matrice patratica A de ordinul n astfel ca daca
X, Y sunt coloanele coordonatelor elementelor x, y pe baza valoarea formei bilineare este
b(x, y) = X
t
AY . Reciproc, orice aplica tie b : V V K data printr-o asemenea
expresie este o forma bilineara hermitica.
Teorema 3.3.13 devine
Teorema 3.3.16 Daca n spa tiul complex V se trece de la baza B la baza B
0
cu matricea
de trecere S, B
0
= BS, daca n baza B formei bilineare i corespunde matricea A, n
baza B
0
i corespunde matricea A
0
= S
t
AS.
Denitia 3.3.4 devine
Denitia 3.3.5 O forma bilineara hermitica b : V V K se nume ste simetrica daca
x, y V : b(x, y) = b(y, x).
Teorema 3.3.17 Unei forme bilineare hermitice simetrice pe un spa tiu vectorial com-
plex n-dimensional i corespunde n orice baza o matrice hermitic-simetrica, adica o
matrice A astfel nct A
t
= A.
ATRATICE 109
3.3.3 Forme p atratice
Denitia 3.3.6 Se nume ste forma patratica pe spa tiul vectorial V peste corpul K o
aplica tie p : V K cu proprietatea ca exista o forma bilineara simetrica b pe V astfel
nct x V : p(x) = b(x, x). Forma bilineara b se nume ste forma polara sau forma
bilineara asociata formei patratice.
Dac a corpul K are caracteristica diferit a de 2, adic a 1+1 6= 0, atunci se vede imediat
c a
x, y V : b(x, y) =
1
2
[p(x +y) p(x) p(y)]
si deci corespondenta ntre formele p atratice si formele bilineare simetrice pe V este
biunivoc a.
Denitia 3.3.7 Matricea formei patratice pe un spa tiu n-dimensional ntr-o baza data
este matricea formei polare pe acea baza.
Dac a A este matricea formei p atratice, valoarea formei p atratice este p(x) = X
t
AX.
Matricea formei p atratice se schimb a ca si matricea formei polare A
0
= S
t
AS.
Practic, expresia formei polare se obtine din expresia formei p atratice prin asa zisa
dedublare:
termenul de forma
ii
(
i
)
2
se scrie ca
ii
i
care prin dedublare devine
ii
i
;
termenul de forma
ij
j
se scrie
1
2
ij
(
i
j
+
i
j
) care prin dedublare devine
1
2
ij
(
i
j
+
i
j
).
Teorema 3.3.18 Daca p : V K este o forma patratica pe spa tiul n-dimensional V
peste corpul K de caracteristica diferita de doi atunci exista cel pu tin o baza n care
matricea formei patratice sa e diagonala.
De obicei dac a o form a p atratic a are matricea diagonal a se zice c a ea este sub forma
redusa sau sub forma canonica.
Vom demonstra teorema prin inductie matematic a n raport cu n = dim(V ). Pentru
n = 1 teorema este evident a. Presupunem teorema adev arat a pentru spatii vectoriale
cu dimensiunea n1 si vom ar ata c a ea este adev arat a si pentru spatiul cu dimensiunea
n. S a presupunem c a n baza B = (e
1
, e
2
, , e
n
) forma p atratic a are expresia
p(x) =
11
(
1
)
2
+
22
(
2
)
2
+ +
nn
(
n
)
2
+ 2
12
2
+ 2
n1,n
n1
n
.
Dac a nu exist a nici o coordonat a care s a intre prin p atratul s au, trebuie s a existe cel
putin un coecient
ij
, i 6= j nenul. Atunci tinnd cont c a
j
=

i
+
j
2
2
+
j
2
2
facem schimbarea de coordonate
0
1
=
1
0
2
=
2

0
i
=

i
+
j
2

0
j
=

i
j
2

0
n
=
n
,
aceasta ind o veritabil a schimbare de coordonate pentru c a este inversabil a
1
=
0
1

i
=
0
i
+
0
j

j
=
0
i
0
j

n
=
0
n
,
altfel spus, se trece de la baza B la baza B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
), unde
e
0
1
= e
1
ATRATICE 111
e
0
2
= e
2

e
0
i
= e
i
+e
j

e
0
j = e
i
e
j

e
0
n
= e
n
In aceast a nou a baz a sigur
0
ii
6= 0. Dup a o asemenea schimbare de coordonate si deci de
baz a putem presupune, dup a o eventual a renumerotare, c a
11
6= 0. In aceast a situatie
n toti termenii expresiei formei p atratice care contin coordonata
1
d am factor eventual
fortat pe
1
a
11
. Forma p atratic a se scrie
p(x) =
1
11
2
11
2
1
+ 2
11
12
2
+ + 2
11
1n
+termeni f ar a
1
Din termenii din parantez a form am un p atrat perfect
p(x) =
1
11
[
11
1
+
12
2
+ +
1n
n
]
2
+termeni f ar a
1
.
Dac a facem schimbarea de coordonate
0
1
=
11
1
+
12
2
+ +
1n
0
2
=
2

0
n
=
n
forma p atratic a se scrie
p(x) =
0
11
(
0
1
)
2
+form a p atratic a pe V
n1
.
Aici V
n1
este spatiul vectorial generat de vectorii e
0
2
, , e
0
n
. In baza ipotezei de inductie
exist a o baz a e
00
1
, e
00
2
, , e
00
n
n care forma p atratic a se scrie sub forma
p(x) =
00
11
(
00
1
)
2
+
00
22
(
00
2
)
2
+ +
00
nn
(
00
n
)
2
.
Vom observa c a demonstratia furnizeaz a o metod a de reducere a unei forme p atratice
la forma canonic a, metod a numit a metoda lui Gauss.
Exemplul 3.3.3.1 Sa se reduca la forma canonica forma patratica denita pe un spa tiu
vectorial tridimensional si care ntr-o baza B = (e
1
, e
2
, e
3
) are expresia
p(x) =
2
1
2
1
2
+
2
2
+ 4
1
3
+ 4
2
3
.
Matricea formei p atratice pe aceast a baz a este
A =
_
_
_
_
_
1 1 2
1 1 0
2 0 4
_
_
_
_
_
.
Pentru c a exist a p atratul coordonatei
1
, din termenii care contin pe
1
form am un
p atrat perfect:
p(x) = (
1
2
+ 2
3
)
2
2
2
4
2
3
+ 4
2
3
+
2
2
+ 4
2
3
sau notnd
0
1
=
1
2
+ 2
3
scriem
p(x) =
02
1
+ 4
2
3
.
Ne mai existnd p atratul unei coordonate vom scrie
p(x) =
02
1
+ (
2
+
3
)
2
(
2
3
)
2
sau notnd
0
2
=
2
+
3
0
3
=
2
3
vom scrie
p(x) =
02
1
+
02
2

02
3
.
Matricea formei p atratice n noua baz a pe care trebuie s-o determin am este
A
0
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
ATRATICE 113
Cum avem relatia X
0
= TX rezult a c a matricea de trecere de la baza nou a B
0
=
(e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) la baza veche este
T =
_
_
_
_
_
1 1 2
0 1 1
0 1 1
_
_
_
_
_
.
Cum putem explicita vechile coordonate n functie de noile coordonate
1
=
0
1
1
2
0
2
+
3
2
0
3
2
=
1
2
0
2
+
1
2
0
3
3
=
1
2
0
2
1
2
0
3
si X = SX
0
, matricea de trecere de la vechea baz a la noua baz a este
S =
_
_
_
_
_
1
1
2
3
2
0
1
2
1
2
0
1
2

1
2
_
_
_
_
_
.
Elementele noii baze sunt
e
0
1
= e
1
e
0
2
=
1
2
e
1
+
1
2
e
2
+
1
2
e
3
e
0
3
=
3
2
e
1
+
1
2
e
2
1
2
e
3
.
Se veric a imediat relatiile A
0
= S
t
AS si A = T
t
A
0
T.
Exemplul 3.3.3.2 Sa se reduca la forma canonica forma patratica denita pe un spa tiu
tridimensional si care ntr-o baza data B = (e
1
, e
2
, e
3
) are expresia
p(x) =
1
2
+
2
3
+
3
1
.
Matricea formei p atratice n baza dat a este
A =
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
.
Ne-existnd nici-o coordonat a la p atrat vom scrie
p(x) =

1
2
+

2
2
2
+
1
2

2
2
2
+
3
(
1
+
2
).
Notnd
0
1
=

1
2
+

2
2
0
2
=

1
2

2
2
putem scrie
p(x) =
02
1

02
2
+ 2
0
1
3
,
acum existnd p atratul coordonatei
0
1
. Din termenii care contin
0
1
form am un p atrat
perfect
p(x) = (
0
1
+
3
)
2
2
3
02
2
.
Notnd
00
1
=
0
1
+
3
=
1
2
1
+
1
2
2
+
3
00
2
=
0
2
=
1
2
1
2
00
3
=
3
expresia formei p atratice devine
p(x) =
002
1

002
2

002
3
.
Matricea formei p atratice este
A
00
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Matricea T de trecere de la baza nou a la baza veche este
T =
_
_
_
_
_
1
2
1
2
1
1
2

1
2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
ATRATICE 115
Cum avem
1
=
00
1
+
00
2

00
3
2
=
00
1

00
2

00
3
3
=
00
3
putem scrie
S =
_
_
_
_
_
1 1 1
1 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
si deci noua baz a este
e
00
1
= e
1
+e
2
e
00
2
= e
1
e
2
e
00
3
= e
1
e
2
+e
3
.
Observatie. In cazul spatiilor vectoriale V complexe se denesc formele p atratice
hermitice p : V R pentru care exist a o form a bilinear a hermitic a simetric a b(x, y)
astfel c a p(x) = b(x, x). Not am c a dac a b(x, y) este form a p atratic a hermitic a atunci
b(x, x) = b(x, x) si deci b(x, x) R. Si n acest caz exist a o corespondent a biunivoc a
ntre formele bilineare hermitice simetrice si formele p atratice hermitice.
Teorema 3.3.19 Daca p : V R este o forma patratica hermitica pe spa tiul n-
dimensional V peste corpul C atunci exista cel pu tin o baza n care matricea formei
patratice sa e diagonala, pe diagonala ind numere reale.
3.3.4 Forme p atratice pe spatii vectoriale reale sau complexe
Este evident c a o form a p atratic a poate redus a la forma canonic a n diferite feluri.
Din acest motiv denumirea de form a canonic a este oarecum improprie, dar odat a ce am
denit ce nseamn a, totul este clar.
In spatii vectoriale reale avem
Teorema 3.3.20 ( teorema de iner tie a lui Sylvester) Oricum am reduce la forma
canonica o forma patratica pe un spa tiu vectorial real, numerele coecien tilor strict
pozitivi, coecien tilor strict negativi si coecien tilor nuli sunt acelea si.
Fie p : V R o form a p atratic a pe spatiul vectorial real n-dimensional. S a pre-
supunem c a avem dou a baze B
0
= (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) si B
00
= (e
00
1
, e
00
2
, , e
00
n
) n care forma
p atratic a are expresiile
p(x) =
0
1
02
1
+
0
2
02
2
+ +
0
p
0
02
p
0
0
p
0
+1
2
p
0
+1

0
p
0
+n
0
2
p
0
+n
0 ,
p(x) =
00
1
002
1
+
00
2
002
2
+ +
00
p
00
002
p
00
00
p
00
+1
0
0
2
p
00
+1

00
p
00
+n
00
0
0
2
p
00
+n
00 .
S a presupunem c a p
0
> p
00
. S a not am cu V
0
subspatiul generat de vectorii e
0
1
, e
0
2
, , e
0
p
0
si cu V
00
subspatiul generat de vectorii e
00
p
00
+1
, e
00
p
00
+2
, , e
00
n
. Avem
dim(V
0
) = p
0
, dim(V
00
) = n p
00
.
Cum
dim(V
0
) +dim(V
00
) = p
0
+ (n p
00
) = n + (p
0
p
00
) > n
rezult a c a dim(V
0
V
00
) > 0, adic a V
0
V
00
6= {0}. Exist a deci un vector nenul x V
0
V
00
.
Cum x V
0
rezult a p(x) > 0, cum x V
00
rezult a p(x) 0. Am ajuns la o contradictie
si deci p
0
= p
00
. La fel se demonstreaz a c a n
0
= n
00
, cctd.
In cazul spatiilor vectoriale complexe are loc teorema
Teorema 3.3.21 (teorema de iner tie a lui Sylvester pentru forme patratice hermitice)
Oricum am reduce la forma canonica o forma patratica hermitica pe un spa tiu vecto-
rial complex, numerele coecien tilor strict pozitivi, coecien tilor strict negativi si coe-
cien tilor nuli sunt acelea si.
Denitia 3.3.8 O forma patratica p : V R se nume ste pozitiv (negativ) denita
daca valoarea ei este strict pozitiva (negativa) pentru orice vector nenul, anulndu-se
numai pentru vectorul nul: x V : p(x) 0 si p(x) = 0 x = 0.
Denitia r amne valabil a si pentru forme p atratice hermitice.
Este evident a
ATRATICE 117
Teorema 3.3.22 O forma patratica, respectiv hermitica, denita pe un spa tiu vectorial
real, respectiv complex, nit dimensional este pozitiv (negativ) denita daca si numai
daca dupa reducere la forma canonica to ti coecien tii sunt strict pozitivi (negativi).
Mai putin evident a dar important a pentru aplicatii este
Teorema 3.3.23 (criteriul lui Sylvester) O forma patratica (hermitica) denita pe
spa tiul vectorial real (complex) V n-dimensional si care ntr-o baza are matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
11

12

13

1n
21

22

23

2n
31

32

33

3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1

n2

n3

nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
este pozitiv denita daca si numai daca to ti determinan tii diagonali forma ti din col tul
stnga sus sunt strict pozitivi
1
=
11
> 0
2
=
11

12
21

22
> 0
3
=
11

12

13
21

22

23
31

32

33
> 0

n
=
11

12

13

1n
21

22

23

2n
31

32

33

3n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
n1

n2

n3

nn
> 0.
Forma patratica este negativ denita daca si numai daca
1
< 0,
2
> 0,
3
<
0, , (1)
n
n
> 0.
Demonstr am teorema prin inductie complet a n raport cu dimensiunea spatiului
n = dim(V ). Pentru n = 1 teorema este evident a. Presupunem teorema adev arat a
pentru n 1 si ar at am c a este adev arat a si pentru n.
Fie forma p atratic a p pozitiv denit a n care grup am n p
0
(x
0
) termenii care nu contin
coordonata
n
si separat termenii care contin coordonata
n
p(x) = p
0
(x
0
) + 2
1n
n
+ 2
2n
n
+ + 2
n1,n
n1
n
+
nn
2
n
x
0
=
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n1
e
n1
.
p
0
(x
0
) este o form a p atratic a pe un spatiu n-1-dimensional. Ea este pozitiv denit a
pentru c a dac a ar exista un x
0
0
=
1,0
e
1
+
2,0
e
2
+ +
n1,0
e
n1
6= 0 pentru care p
0
(x
0
0
) 0
atunci si p(x
0
0
) 0, contradictie cu ipoteza c a p este pozitiv denit a. p
0
(x
0
) ind pozitiv
denit a n baza ipotezei de inductie rezult a c a
1
> 0,
2
> 0, ,
n1
> 0. p(x)
se reduce la forma canonic a p(x) =
1
2
1
+
2
2
2
+ +
n
2
n
cu toti coecientii strict
pozitivi, deci cu matricea diag(
1
,
2
, ,
n
). Avem
n
= det(A) = det(S
t
diag(
1
,
2
, ,
n
)S) =
1
2

n
(det(S))
2
> 0,
deci conditia teoremei este necesar a si pentru n.
Fie acum forma p atratic a p(x) pentru care
1
> 0,
2
> 0, ,
n1
> 0,
n
> 0.
Trebuie s a ar at am c a din ipoteza de inductie rezult a c a p(x) este pozitiv denit a. p(x)
poate desf acut a ca mai sus. In virtutea ipotezei de inductie forma p
0
(x
0
) este pozitiv
denit a deci exist a o baz a (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n1
) a subspatiului generat de e
1
, e
2
, , e
n
n
care p
0
(x
0
) se scrie sub forma
p
0
(x
0
) =
02
1
+
02
2
+ +
02
n1
.
Ad aug am vectorul e
0
n
astfel nct (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n1
, e
0
n
) s a e o baz a a ntregului spatiu.
In aceast a baz a forma p atratic a initial a se va scrie
p(x) =
02
1
+
02
2
+ +
02
n1
+ 2
0
1n
0
1
0
n
+ 2
0
2n
0
2
0
n
+ + 2
0
n1,n
0
n1
0
n
+
0
nn
02
n
sau
p(x) = (
0
1
+
0
1n
0
n
)
2
+ (
0
2
+
0
2n
0
n
)
2
+ + (
0
n1
+
n1,n
0
n
)
2
+
02
n
.
Punnd
00
1
=
0
1
+
0
1n
0
n
00
2
=
0
2
+
0
2n
0
n
ATRATICE 119

00
n1
=
0
n1
+
n1,n
0
n
00
n
=
0
n
ceea ce nseamn a o schimbare de baz a, forma se scrie
p(x) =
002
1
+
002
2
+ +
002
n1
+
002
n
.
Ca mai sus, dup a formula de schimbare a matricelor formei p atratice avem
= |det(S)|
2
n
.
Rezult a c a si > 0 adic a forma p atratic a este pozitiv denit a.
Exemplul 3.3.4.1 Fie forma patratica denita pe un spa tiu vectorial real tridimen-
sional data ntr-o baza prin expresia
p(x) = 2
2
1
2
1
2
+
2
2
+ 4
1
3
6
2
3
+ 11
2
3
.
Matricea sa n baza data este
A =
_
_
_
_
_
2 1 2
1 1 3
2 3 11
_
_
_
_
_
.
Cum
1
= 2 > 0
2
=
2 1
1 1
= 1 > 0
3
=
2 1 2
1 1 3
2 3 11
= 1 > 0
rezulta ca forma patratica este pozitiv denita. De altfel se poate scrie
p(x) = 2(
2
1
2
+ 2
1
3
) +
2
2
6
2
3
+ 11
2
3
=
= 2(
1
1
2
2
2
+
3
)
2
+
1
2
2
2
4
2
3
+ 9
2
3
=
= 2(
1
1
2
2
2
+
3
)
2
+
1
2
(
2
2
8
2
3
) + 9
2
3
=
= 2(
1
1
2
2
2
+
3
)
2
) +
1
2
(
2
4
3
)
2
+
2
3
de unde se vede ca n adevar forma este pozitiv denita.
3.4 Spatii euclidiene (unitare)
3.4.1 Denitii, propriet ati simple
Denitia 3.4.1 Un spa tiu vectorial real V se nume ste spa tiu euclidian daca pe el s-
a denit un produs scalar, adica o forma bilineara simetrica a carei forma patratica
asociata este pozitiv denita.
Dac a vom nota prin < x, y > valoarea produsului scalar pentru vectorii x, y vom
avea din denitie propriet atile produsului scalar:
x, y, z V :< x +y, z >=< x, z > + < y, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x, y, z V :< x, y +z >=< x, y > + < x, z >;
R, x, y V :< x, y >= < x, y >;
x V :< x, x > 0;
< x, x >= 0 x = 0.
Denitia 3.4.2 Daca e
1
, e
2
, , e
n
este o baza a spa tiului euclidian V matricea formei
bilineare care dene ste produsul scalar
G =
_
_
_
_
_
_
_
_
< e
1
, e
1
> < e
1
, e
2
> ... < e
1
, e
n
>
< e
2
, e
1
> < e
2
, e
2
> ... < e
2
, e
n
>
.
.
.
< e
n
, e
1
> < e
n
, e
2
> ... < e
n
, e
n
>
_
_
_
_
_
_
_
_
se nume ste matricea Gram a produsului scalar n baza data. Ea este o matrice simetrica.
Uneori va comod s a consider am c a matricea Gram se scrie sub forma
G =
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
2
.
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
e
1
e
2
e
n
=

e
1
e
2
e
n
e
1
e
2
e
n
3.4. SPA TII EUCLIDIENE (UNITARE) 121

unde produsele se nteleg ca produse scalare.
Dac a not am prin X, Y coloanele coordonatelor vectorilor atunci vom avea
< x, y >= X
t
GY = Y
t
GX.
Conform criteriului lui Sylvester determinantii diagonali extrasi din matricea Gram
ncepnd din coltul stnga sus sunt strict pozitivi.
Denitia 3.4.3 Daca x
1
, x
2
, , x
k
sunt vectori n spa tiul euclidian V, determinantul
G(x
1
, x
2
, , x
k
) =
< x
1
, x
1
> < x
1
, x
2
> ... < x
1
, x
k
>
< x
2
, x
1
> < x
2
, x
2
> ... < x
2
, x
k
>
.
.
.
< x
k
, x
1
> < x
k
, x
2
> ... < x
k
, x
k
>
se nume ste determinanul Gram al vectorilor x

1
, x
2
, , x
k
.
Teorema 3.4.1 Determinantul Gram al vectorilor x
1
, x
2
, , x
k
este pozitiv, el ind
nul numai daca vectorii sunt linear dependen ti.
In adev ar, dac a consider am o combinatie linear a a acestor vectori
1
x
1
+
2
x
2
+ +
k
x
k
= 0
nmultind scalar aceast a combinatie pe rnd cu x
1
, x
2
, , x
k
obtinem un sistem linear
omogen cu necunoscutele
1
,
2
, ,
k
. Acest sistem are numai solutia banal a, adic a
vectorii sunt linear independenti, dac a si numai dac a determinantul Gram este nenul.
Dac a determinantul Gram este nenul, vectorii dati pot considerati baz a a spatiului
generat de ei. Restrictia produsului scalar pe acest spatiu are ca matrice Gram o matrice
al c arui determinant, determinantul Gram al vectorilor, este strict pozitiv, cctd.
Rezult a c a are sens denitia
Denitia 3.4.4 Numarul

< x, x > se nume ste marimea sau modulul vectorului x si
se noteaza prin |x|.
Evident, |x| = 0 x = 0. In plus |x| = |||x|.
Denition 1 Un vector x cu marimea egala cu unitate |x| = 1 se nume ste versor.
Din teorema precedent a rezult a c a oricare ar x, y din V are loc inegalitatea
< x, x > < x, y >

< y, x > < y, y >
= |x|
2
|y|
2
< x, y >
2
0,
egalitatea avnd loc dac a si numai dac a vectorii x, y sunt linear dependenti.
In spatiul vectorilor de pozitie n raport cu originea O, ecuatia

r

N + D = 0 este
vericat a de vectorii de pozitie ai punctelor unui plan cu normala
N = A
i +B
j +C
k .
Pentru un punct M
0
din spatiu cu vectorul de pozitie
r
0
avem (
r
0
)
N = (
r
0
N +
D). Dup a inegalitatea de mai sus, pentru orice punct din plan avem
(
r
0
)
2
r
0
N +D)
2
N
2
egalitatea atingndu-se numai cnd

r
r
0
este colinear cu normala la plan. Reg asim
formula pentru distanta de la punctul M
0
la plan
d =
|
r
0
N +D|
|
N|
.
Teorema 3.4.2 Oricare ar vectorii x, y din spa tiul euclidian are loc inegalitatea
Schwarz-Cauchy-Buniacovschi
| < x, y > | |x||y|,
egalitatea avnd loc numai daca vectorii sunt linear dependen ti.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult a
Teorema 3.4.3 Oricare ar vectorii x, y din spa tiul euclidian are loc inegalitatea tri-
unghiului
|x +y| |x| + |y|.
In adev ar, are loc
|x +y|
2
= < x +y, x +y >= |x|
2
+ 2 < x, y > +|y|
2
|x|
2
+ 2|x||y| + |y|
2
= (|x| + |y|)
2
.
Uneori se numste inegalitatea triunghiului si inegalitatea
|x y| |x z| + |y z|.
Denitia 3.4.5 Un spa tiu vectorial se nume ste normat daca ecarui element x i se
asociaza un numar real |x| numit norma vectorului x cu proprieta tile
a) |x| 0
b) |x| = 0 x = 0
c) |x| = |||x|
d) |x +y| |x| + |y|.
Concludem ca orice spa tiu vectorial euclidian este spa tiu vectorial normat.
Din inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi rezult a c a are sens
Denitia 3.4.6 Se nume ste unghi dintre doi vectori nenuli x, y dintr-un spa tiu eucli-
dian numarul [0, ] dat de rela tia
cos =
< x, y >
|x||y|
.
Are loc relatia < x, y >= |x||y| cos .
Denitia 3.4.7 Doi vectori x, y pentru care < x, y >= 0 se numesc ortogonali.
Din demonstratia teoremei 3. rezult a
Teorema 3.4.4 (Teorema lui Pitagora) Daca vectorii x, y sunt ortogonali atunci si nu-
mai atunci are loc rela tia |x +y|
2
= |x|
2
+ |y|
2
.
Teorema 3.4.5 Oricare ar x, y din spa tiul euclidian au loc rela tiile paralelogramului
|x +y|
2
+ |x y|
2
= 2(|x|
2
+ |y|
2
),
|x +y|
2
|x y|
2
= 2 < x, y > .
Se poate ar ata c a dac a ntr-un spatiu vectorial normat are loc prima relatie a parale-
logramului, atunci n el se poate introduce un produs scalar denit de a doua relatie a
paralelogramului.
Din teorema 3.4.1 rezult a
Teorema 3.4.6 Daca vectorii x
1
, x
2
, , x
k
sunt doi cte doi ortogonali atunci ei sunt
linear independen ti.
Denitia 3.4.8 O baza ai carei vectori sunt ortogonali doi cte doi se nume ste orto-
gonala. Daca n plus vectorii bazei sunt si versori baza se nume ste ortonormata.
Matricea Gram a unei baze ortonormate este matricea unitate G = I si expresia
produsului scalar a doi vectori x, y ale c aror coloane de coordonate pe baza ortonormat a
sunt X, Y este
< x, y >= X
t
Y = Y
t
X.
M arimea vectorului x este
|x| =
X
t
X =
q
2
1
+
2
2
+ +
2
n
.
De aici rezult a c a ntr-un spatiu euclidian sunt preferate bazele ortonormate. Acestea
exist a cum rezult a din teorema
Teorema 3.4.7 Daca e = (e
1
, e
2
, , e
n
) este o baza oarecare n spa tiul euclidian V
atunci exista o baza ortonormata e
0
= (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) astfel nct oricare ar k =
1, 2, n subspa tiul generat de primii k vectori din e [e
1
, e
2
, , e
k
] coincide cu subspa tiul
generat de primii k vectori din e
0
[e
0
1
, e
0
2
, , e
0
k
].
Demonstratia este constructiv a si este dat a de asa numitul procedeu Gram-Schmidt
de ortonormalizare a bazei e :
Vom lua e
00
1
= e
1
si cum |e
1
| 6= 0 putem lua e
0
1
=
e
00
1
|e
00
1
|
. Evident [e
1
] = [e
0
1
].
Mai departe vom lua e
00
2
= e
2

21
e
0
1
si vom determina
21
din conditia e
00
2
e
0
1
adic a
21
=< e
2
, e
0
1
> . Avem |e
00
2
| 6= 0 pentru c a altfel e
1
, e
2
ar linear dependenti.
Putem deci lua e
0
2
=
e
00
2
|e
00
2
|
. Evident [e
1
, e
2
] = [e
0
1
, e
0
2
] (subspatiul generat de e
1
, e
2
coincide
cu subspatiul generat de e
0
1
, e
0
2
).
Presupunem c a au fost construiti primii k 1 vectorii e
0
1
, e
0
2
, , e
0
k1
.
Mai departe vom lua e
00
k
= e
k

k,1
e
0
1

k,2
e
0
2

k,k1
e
0
k1
si vom determina
coecientii din conditiile e
00
k
e
0
1
, e
00
k
e
0
2
, , e
00
k
e
0
k1
adic a
k,1
=< e
k
, e
0
1
>,
k,2
=<
e
k
, e
0
2
>, ,
k,k1
=< e
k
, e
0
k1
> . Avem |e
00
k
| 6= 0 pentru c a altfel vectorii e
1
, e
2
, , e
k
ar linear dependenti. Putem lua deci e
0
k
=
e
00
k
|e
00
k
|
. Avem [e
1
, e
2
, , e
k
] = [e
0
1
, e
0
2
, , e
0
k
].
Continund procedeul construim toate cele n elemente ale bazei ortonormate.
Dac a se trece de la baza ortonormat a e = (e
1
, e
2
, , e
n
) la baza ortonormat a e
0
=
(e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) cu ajutorul matricei de trecere S : e
0
= eS atunci dat ind c a n ambele
baze matricele Gram sunt matricele unitate, avem
I = S
t
S.
Denitia 3.4.9 O matrice patratica S se nume ste ortogonala daca satisface rela tia
S
t
S = I.
Avem deci
Teorema 3.4.8 Intr-un spa tiu euclidian se trece de la o baza ortonormata la o alta baza
ortonormata cu ajutorul unei matrice ortogonale.
Not am c a dac a S este o matrice ortogonal a atunci inversa sa coincide cu transpusa
sa S
1
= S
t
.
Fie x un vector n spatiul euclidian V si e V
0
un subspatiu n care consider am o
baz a ortonormat a (e
1
, e
2
, , e
k
). Ne propunem s a g asim n V
0
un vector x
0
=
1
e
1
+
2
e
2
+ +
k
e
k
astfel nct x
0
s a aproximeze n V
0
cel mai bine pe x, adic a |x x
0
| s a
e ct mai mic a posibil. Cum putem scrie
|x x
0
|
2
= |x
1
e
1
2
e
2

k
e
k
, x
1
e
1
2
e
2

k
e
k
|
2
=
= |x|
2
+
2
1
+
2
2
+ +
2
n
2
1
< x, e
1
> 2
2
< x, e
2
> 2
k
< x, e
k
>=
= |x|
2
+ (
1
< x, e
1
>)
2
+ (
2
< x, e
2
>)
2
+ + (
k
< x, e
k
>)
2
< x, e
1
>
2
< x, e
2
>
2
< x, e
k
>
2
rezult a c a |x x
0
| este minim pentru
1
=< x, e
1
>,
2
=< x, e
2
>, ,
k
=< x, e
k
>
adic a, dac a
x
0
=< x, e
1
)e
1
+ < x, e
2
> e
2
+ + < x, e
k
> e
k
.
Denitia 3.4.10 Daca (e
1
, e
2
, , e
k
) este o baza ortonormata a subspa tiului V
0
nu-
merele < x, e
1
>, < x, e
2
>, , < x, e
k
> se numesc coecien tii Fourier ai elementului
x pe acea baza.
Se vede usor c a are sens
0
este un subspa tiu al spa tiului euclidian V mul timea vecto-
rilor ortogonali pe orice vector din V
0
constituie un spa tiu vectorial numit subspa tiul
complement ortogonal al lui V
0
; el se noteaza prin V
0
.
Dac a complet am baza (e
1
, e
2
, , e
k
) a lui V
0
pn a la o baz a a lui V prin elementele
e
k+1
, e
k+2
, , e
n
atunci V
0
este subspatiul generat de acestea si V este sum a direct a
ntre V
0
si V
0
.
Vectorul x
0
=< x, e
1
)e
1
+ < x, e
2
> e
2
+ + < x, e
k
> e
k
este proiec tia ortogonala a
lui x pe subspa tiul V
0
, iar xx
0
este componenta lui x ortogonala pe V
0
. Am demonstrat
de fapt teoremele analoage teoremelor cunoscute din geometrie
Teorema 3.4.9 Proiec tia ortogonala a unui vector x pe subspa tiul V
0
este vectorul din
V
0
care aproximeaza cel mai bine pe x.
Teorema 3.4.10 Marimea componentei lui x ortogonala pe subspa tiul V
0
este minimul
marimii |x x
0
| pentru x
0
V
0
(perpendiculara este mai mica dect orice oblica).
Revenind la procedeul de ortonormalizare al lui Gram-Schmidt vom observa c a la
pasul k se ia de fapt versorul componentei lui e
k
ortogonal a pe subspatiul generat de
primii k 1 vectori din baz a.
Dac a n subspatiul V
0
generat de vectorii linear independenti x
1
, x
2
, , x
k
vrem s a
g asim vectorul x
0
=
1
x
1
+
2
x
2
+ +
k
x
k
care aproximeaz a cel mai bine vectorul x
va trebui s a scriem c a x x
0
este ortogonal pe V
0
adic a s a rezolv am sistemul
1
< x
1
, x
1
> +
2
< x
1
, x
2
> + +
k
< x
1
, x
k
>=< x
1
, x >
1
< x
2
, x
1
> +
2
< x
2
, x
2
> + +
k
< x
2
, x
k
>=< x
2
, x >

1
< x
k
, x
1
> +
2
< x
k
, x
2
> + +
k
< x
k
, x
k
>=< x
k
, x >
al c arui determinant este determinantul Gram G(x
1
, x
2
, , x
k
) 6= 0. Vom observa c a
din unicitatea lui x x
0
putem scrie c a
x x
0
=
1
G(x
1
, x
2
, , x
k
)
< x
1
, x
1
> < x
1
, x
2
> < x
1
, x
k
> x
1
< x
2
, x
1
> < x
2
, x
2
> < x
2
, x
k
> x
2

< x
k
, x
1
> < x
k
, x
2
> < x
k
, x
k
> x
k
< x, x
1
> < x, x
2
> < x, x
k
> x
unde determinantul formal se consider a desvoltat dup a ultima coloan a. Inmultind scalar
aceast a relatie cu x avem
< x x
0
, x >=
G(x
1
, x
2
, , x
k
, x)
G(x
1
, x
2
, , x
k
)
sau chiar
|x x
0
|
2
=< x x
0
, x x
0
>=
G(x
1
, x
2
, , x
k
, x)
G(x
1
, x
2
, , x
k
)
.
Ultima relatie ne arat a c a ncepnd cu lungimea unui vector, cu aria unui parale-
logram, cu volumul unui paralelipiped, din aproape n aproape putem interpreta deter-
minantul Gram G(x
1
, x
2
, , x
k
) ca p atratul volumului paralelipipedului construit pe
vectorii x
1
, x
2
, , x
k
.
Ultimele lucruri se aplic a n asa numita metod a a celor mai mici p atrate.
3.4.2 Exercitii
1. S a se arate c a n orice spatiu euclidian, pentru orice vectori nenuli are loc relatia
x
|x|
2

y
|y|
2
=
|x y|
|x||y|
.
2. S a se arate c a pentru orice vectori are loc inegalitatea
|z||x y| |x||y z| + |y||x z|.
3. S a se arate c a are loc inegalitatea lui Ptolemeu
|z w||x y| |x w||y z| + |y w||x z|.
4. S a se arate c a n spatiul vectorial P
n
[R] al polinoamelor de grad cel mult n
se poate introduce produsul scalar cu ponderea (x), functie absolut integrabil a pe
intervalul [a, b], prin relatia < p(x), q(x) >=
b
R
a
(x)p(x)q(x)dx. Polinoamele ortogonale
n raport cu acest produs scalar se numesc polinoame ortogonale pe [a, b] cu ponderea
(x).
5. S a se arate c a polinoamele t
n
(x) = cos(narccos(x)) sunt polinoame ortogonale pe
[1, 1] cu ponderea (x) =
1
1x
2
. Ele se numesc polinoamele lui Cebsev.
6. Dac a not am prin m
k
=
b
R
a
(x)x
k
dx momentul de ordinul k al ponderii (x) pe
intervalul [a, b], atunci determinanul Gram al polinoamelor 1, x, x
2
, , x
k
este determi-
nantul
k
=
m
0
m
1
m
k
m
1
m
2
m
k+1
. . . .
m
k
m
k+1
m
2k
.
7. S a se arate c a sirul polinoamelor ortogonale pe [a, b] cu ponderea (x) cu coecien-
tul puterii celei mai mari egal cu unitatea este dat cu notatiile dela exercitiul precedent
de relatia
k
(x) =
1
k1
m
0
m
1
m
k1
1
m
1
m
2
m
k
x
. . . . .
m
k1
m
k
m
2k2
x
k1
m
k
m
k+1
m
2k1
x
k
, k = 0, 1, 2, n.
8. S a se arate c a sirul din exercitiul precedent poate construit din aproape n
aproape prin
0
(x) = 1,
1
(x) = x
1
,
1
=
< x, 1.
< 1, 1 >
,

n
(x) = (x
n
)
n1
(x) +
n
n2
(x), unde
n
=
< x
n1
(x),
n1
(x) >
<
n1
(x),
n1
(x) >
,
n
=
< x
n1
(x),
n2
(x) >
<
n2
(x),
n2
(x) >
.
9. S a se construiasc a primele 4 polinoame ortogonale ale lui Legendre, adic a poli-
noamele ortogonale pe [1, 1] cu ponderea (x) = 1.
3.4.3 Endomorsm adjunct
Denitia 3.4.12 Fie f : V V un endomorsm pe spa tiul euclidian V. Un endomor-
sm f
: V V se nume ste endomorsm adjunct al lui T daca pentru orice x, y V

are loc rela tia < f(x), y >=< x, f
(y) > .
Dac a e = (e
1
, e
2
, , e
n
) este o baz a ortonormat a a lui V, e A, A
matricele asociate
lui f respectiv f
pe aceast a baz a si X, Y coloanele coordonatelor vectorilor x, y pe

aceeasi baz a. Din denitia endomorsmului adjunct rezult a
Y
t
AX = X
t
A
Y = Y
t
A
t
X.
Cum x, y sunt arbitrari rezult a A
= A
t
. Avem
Teorema 3.4.11 Daca endomorsmul f : V V are pe o baza ortonormata matricea
asociata A, atunci adjunctul sau f
are pe aceea si baza matricea A

t
.
Teorema 3.4.12 Daca subspa tiul V
0
al spa tiului euclidian V este invariat de endomor-
smul f : V V, atunci complementul ortogonal V
0
este invariat de endomorsmul
adjunct f
.
In adev ar, e y V
0
si x V
0
. Atunci < f
(y), x >=< f(x), y >= 0 pentru c a

f(x) V
0
. Cum x V
0
este arbitrar, rezult a f
(y) V
0
.
3.4.4 Endomorsme autoadjuncte (simetrice)
Denitia 3.4.13 Endomorsmul spa tiului euclidian V f : V V se nume ste autoad-
junct daca el coincide cu adjunctul sau, adica oricare ar x, y V are loc rela tia de
reciprocitate < f(x), y >=< f(y), x > .
Dac a (f
1
, f
2
, , f
n
) este o baz a ortonormat a si
1
,
2
, ,
n
sunt numere reale,
atunci endomorsmul
T(x) =
1
< x, f
1
> f
1
+
2
< x, f
2
> f
2
+ +
n
< x, f
n
> f
n
este autoadjunct pentru c a se veric a imediat c a < T(x), y >=< x, T(y) > . Pe baza
(f
1
, f
2
, , f
n
) matricea endomorsmului este diagonal a, pe diagonal a ind numerele
1
,
2
, ,
n
. Vom ar ata c a aceasta este caracteristica endomorsmelor autoadjuncte.
Exemplul 3.4.4.1 Endomorsmul s
u
denit pe spa tiul vectorilor de pozi tie prin
s
u
(
x ) =
x 2(
u )
u
este autoadjunct pentru ca se verica imediat ca s
u
(
x )
y = s
y
(
y )
x . Reamintim ca
acest endomorsm este simetria vectorilor de pozi tie n raport cu planul care trece prin
origine de normala
u . Intr-un spa tiu euclidian oarecare endomorsmul s

u
(x) = x2 <
x, u > u se mai nume ste si endomorsmul lui Hausholder. Daca notam cu U coloana
componentelor versorului u pe o baza ortonormata, atunci matricea endomorsmului lui
Hausholder este I 2UU
t
, evident simetrica.
Teorema 3.4.13 Un endomorsm este autoadjunct daca si numai daca matricea sa pe
o baza ortonormata este simetrica.
Din acest motiv, un endomorsm autoadjunct se mai numeste si simetric.
Relatia din denitia endomorsmului autoadjunct este o rela tie de reciprocitate. Are
loc
Teorema 3.4.14 Daca f : V V este o func tie pe spa tiul euclidian V care verica
pentru orice vectori x, y V rela tia de reciprocitate < f(x), y >=< f(y), x >, atunci
acea func tie este un endomorsm autoadjunct.
In adev ar, dac a e = (e
1
, e
2
, , e
n
) este o baz a ortonormat a, e valorile functiei pe
elementele bazei
f(e
1
) =
11
e
1
+
21
e
2
+ +
n1
e
n
f(e
2
) =
12
e
1
+
22
e
2
+ +
n2
e
n

f(e
n
) =
1n
e
1
+
2n
e
2
+ +
nn
e
n
.
Din conditia de reciprocitate < f(e
i
), e
j
>=< f(e
j
), e
i
> rezult a
ij
=
ji
pentru orice
i, j = 1 n. Dac a x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
si f(x) =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
aplicnd
relatiile de reciprocitate < f(x), e
1
>=< f(e
1
), x) >, < f(x), e
2
>=< f(e
2
), x) >,
, < f(x), e
n
>=< f(e
n
), x) > avem
1
=
11
1
+
21
2
+ +
n1
n
2
=
12
1
+
22
2
+ +
n2
n
=
1n
1
+
2n
2
+ +
nn
n
care demonstreaz a teorema.
Exemplul 3.4.4.2 In unele probleme de mecanica apar asemenea endomorsme au-
toadjuncte. Ca exemplu remarcabil consideram problema ac tiunilor interioare ntr-un
mediu continuu sub ac tiuni exterioare. Daca un mediu continuu este separat n doua
par ti de o suprafa ta interioara cu o normala, trebuie sa admitem ca mediul din partea
spre care este ndreptata normala ac tioneaza asupra celeilalte par ti cu o for ta. Suntem
imediat condu si sa admitem ca n vecinatatea unui punct dat al suprafe tei aceasta for ta
depinde de punctul respectiv, de normala la suprafa ta n acel punct si ca este propor tio-
nala cu suprafa ta acelei vecinata ti. Pentru o por tiune de suprafa ta da n jurul punctului
P(x, y, x), aceasta for ta va

T (x, y, z,
n )da,

T (x, y, z,
n ) =
T (P,
n ) ind vectorul
tensiune sau efort unitar n punctul P. Daca n punctul P consideram un cilindru cir-
cular cu generatoarele paralele cu

n cu baza cerc de raza de nal time
2
si aplicam
teorema impulsului avem
Z
D
(Q)
a (Q)dv
Q
=
Z
D
f dv
Q
+
Z
D
T (Q,
n )da
Q
,
unde am notat cu Q punctul curent e n interiorul cilindrului D e pe suprafa ta D
a sa. Integralele de volum sunt de ordinul lui
4
, integrala pe suprafa ta laterala este de
ordinul lui
3
, integralele pe baze ind

T (P,
n )
2
+o(
2
), respectiv

T (P,
n )
2
+
o(
2
). Daca mpar tim cu
2
si facem 0 ob tinem rezultatul a steptat
T (P,
n ) +
T (P,
n ) = 0
Dac a n punctul P consider am doi vectori de m arime cu versorii
n
1
,
n
2
si opusii lor
si prin extremit atile lor ducem plane perpendiculare pe ei si dou a plane perpendiculare
pe acestea la distante

2
de P obtinem o prism a dreapt a A
0
B
0
C
0
D
0
D
00
C
00
B
00
A
00
ale c arei
baze sunt romburi de laturi l =
2
|
u |
si ale c arei fete laterale sunt p atrate cu aceeasi
latur a. Am notat

u =

n
1

n
2
. Fie E, F, G, H centrele fetelor laterale cu normalele
n
1
,
n
2
,
n
1
,
n
2
. Scriem teorema momentului cinetic pentru aceast a prism a n raport
cu centrul s au P
Z
D
Q
(
r
Q
r
P
)
a
Q
dv
Q
=
Z
D
(
r
Q
r
P
)
F
Q
dv
Q
+
Z
D
(
r
Q
r
P
)
T (Q,
n
Q
)da
Q
.
Cum datorit a teoremei de medie avem
a
Q
=
P
a
P
+O()
F
Q
=

F
P
+O()
si pentru c a P este centrul prismei
Z
D
(
r
Q
r
P
) dv
Q
= 0
integralele de volum sunt de ordinul lui
5
. Integrala de suprafat a se desface n suma
integralelor pe ecare fat a. Integrala pe fata A
0
B
0
C
0
D
0
D
00
C
00
B
00
A
00
se poate scrie
Z
A
0
..A
00
(
r
Q
r
P
)
T (Q,
n
Q
)da
Q
= (
r
E

r
P
)
T (P,
n
1
)l
2
+o(
5
),
la fel celelalte integrale. Avem astfel
h
(
n
2

u )
T (P,
n
1
) (
n
1

u )
T (P,
n
2
)
i
8
3
|
u |
4
+
+
T (P,
u )
8
3
|
u |
2
+o(
5
) = 0
Imp artind cu
3
si f acnd 0 avem
(
n
2

u )
T (P,
n
1
) (
n
1

u )
T (P,
n
2
) + |
u |
2
u
T (P,
u ) = 0.
Inmultind scalar cu

u avem relatia de reciprocitate
n
2
T (P,
n
1
)
n
1
T (P,
n
2
) = 0.
Rezult a c a dac a scriem
T (P,
n ) = T
nx
i +T
ny
j +T
nz
n = n
x
i +n
y
j +n
z
k
vom putea scrie
_
_
_
_
_
T
nx
T
ny
T
nz
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
T
xx
T
xy
T
xz
T
yx
T
yy
T
yz
T
zx
T
zy
T
zz
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
n
x
n
y
n
z
_
_
_
_
_
matricea ind simetric a, componentele depinznd de punctul P. T
xy
reprezint a compo-
nenta dup a

j a tensiunii pe o fat a normal a la

i sau componenta dup a

i a tensiunii
pe o fat a normal a la

j , etc. Aplicatia linear a rezultat a ca si matricea sa se numeste
tensorul tensiunii n punctul P.
Endomorsmele autoadjuncte au o serie de propriet ati remarcabile.
Teorema 3.4.15 Toate radacinile polinomului caracteristic al unui endomorsm auto-
adjunct sunt reale, deci sunt valori proprii.
In adev ar, e A matricea endomorsmului autoadjunct si o r ad acin a, evenual
complex a a polinomului caracteristic P() = det(AI) = 0. Atunci sistemul
AX X = 0
are o solutie complex a nebanal a X. Polinomul caracteristic avnd coecientii reali are
si r ad acina conjugat a . Vom avea atunci
AX X = 0.
Inmultind prima relatie la stnga cu X
t
si a doua cu X
t
si sc aznd avem
X
t
AX X
t
AX X
t
X + X
t
X = 0.
Dar
X
t
AX X
t
AX = X
t
AX (X
t
A
t
X)
t
= X
t
AX X
t
A
t
X = 0
si
X
t
X = (X
t
X)
t
= X
t
X 6= 0.
Rezult a = adic a R.
Teorema 3.4.16 Vectorii proprii ai unui endomorsm autoadjunct corespunzatori unor
valori proprii diferite sunt ortogonali.
In adev ar, dac a x, y sunt vectori proprii corespunz atori valorilor proprii diferite ,
avem
f(x) = x
f(y) = y.
Inmultind scalar prima relatie cu y si a doua cu x, prin sc adere avem
< f(x), y > < f(y), x >= ( ) < x, y >= 0
de unde < x, y >= 0.
Din teorema (3.4.12) rezult a
0
este un subspa tiu invariat de un endomorsm autoadjunct,
atunci si complementul ortogonal V
0
este subspa tiu invariat de endomorsm.
Demonstr am acum o teorem a care ne permite s a caracteriz am si altfel endomors-
mele autoadjuncte:
Teorema 3.4.18 (teorema de caracterizare a endomorsmelor autoadjuncte) Daca -
f : V V este un endomorsm autoadjunct pe spa tiul euclidian V, atunci exista o baza
ortonormata a lui V formata din vectori proprii ai endomorsmului f, baza pe care
matricea endomorsmului are forma diagonala, pe diagonala ind valorile proprii.
Demonstr am teorema prin inductie n raport cu dimensiunea lui V . Pentru un spatiu
unidimensional teorema este evident a pentru c a aici orice vector nenul este propriu si se
poate lua ca baz a un versor. Presupunem teorema adev arat a pentru spatiile euclidiene
de dimensiune k-1 si ar at am c a este adev arat a si pentru spatiile V de dimensiune k.
Endomorsmul f are cel putin o valoare proprie si deci exist a cel putin un spatiu uni-
dimensional V
1
invariant fat a de f. Fie e
1
versorul din acest subspatiu. Complementul
ortogonal V
1
este un subspatiu de dimensiune k 1 invariant fat a de f. Restrictia lui f
la V
1
este un endomorsm autoadjunct si deci dup a ipotez a exist a o baz a ortonormat a a
lui V
1
format a din vectorii e
2
, e
3
, , e
k
vectori proprii pentru restrictie si deci si pentru
T. Este clar c a vectorii e
1
, e
2
, e
3
, , e
k
alc atuiesc o baz a ortonormat a a lui V.
Baza din enuntul teoremei se g aseste n modul obisnuit: se g asesc valorile proprii si
vectorii proprii corespunz atori. Dac a unei valori proprii i corespund mai multi vectori
proprii se ortonormalizeaz a sistemul acestora.
Teorema demonstrat a cap at a formularea matriceal a
Teorema 3.4.19 (teorema de structura a matricelor simetrice) Daca A este o ma-
trice simetrica atunci exista o matrice ortogonala S astfel ca A
0
= S
t
AS este matrice
diagonala.
Sub o alt a form a teorema (3.4.18) se enunt a
Teorema 3.4.20 Daca f : V V este un endomorsm autoadjunct pe spa tiul eucli-
dian V atunci exista o baza ortonormata e
1
, e
2
, , e
n
a lui V si numerele
1
,
2
, ,
n
astfel ca pentru orice x V
f(x) =
1
< x, e
1
> e
1
+
2
< x, e
2
> e
2
+ +
n
< x, e
n
> e
n
.
Sub form a matriceal a avem
Teorema 3.4.21 Daca notam cu U
1
, U
2
, , U
n
coloanele componentelor vectorilor pro-
prii ai matricei simetrice A corespunzatori valorilor proprii
1
,
2
, ,
n
atunci
A =
1
U
1
U
t
1
+
2
U
2
U
t
2
+ +
n
U
n
U
t
n
.
Un endomorsm a c arui matrice pe o baz a ortonormat a este matricea unitate cu ele-
mentul
ii
nlocuit cu reprezint a o dilatare (comprimare) dup a directia versorului e
i
.
Teoremele precedente arat a c a orice endomorsm autoadjunct cu valori proprii nenule
este de fapt o compunere de dilat ari (comprim ari) dup a n directii ortogonale dou a cte
dou a. Unei valori proprii nule i corespunde proiectia ortogonal a pe complementul or-
togonal al subspatiului propriu corespunz ator valorii proprii nule. Unei valori proprii cu
multiplicitatea algebric a m i corespunde un subspatiu invariant de dimensiune m.
u
s
u
(
x ) =
x 2(
u )
u are vectorul propriu

u corespunzator valorii proprii =
1 si orice vector perpendicular pe

u este vector propriu corespunzator valorii proprii
= 1. Deci daca notam prin

v un versor ortogonal pe

u , atunci (
u ,
v ,
v )
este o baza ortonormata pe care matricea lui s
u
este
A
0
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.4.4.4 Ca aplica tie a ultimei teoreme sa rezolvam urmatoarea problema:
un resort de lungime l si coecient de rigiditate k este legat de un perete x. De capatul
resortului este legat un corp de masa m. In continuare pe aceea si dreapta de acest corp
este legat un alt resort identic cu primul. De acesta este legat un corp de masa m de
care se leaga un alt resort identic cu celelalte si se xeaza la un alt perete x. Corpurile
aluneca fara frecare pe o suprafa ta. Presupunem ca masa resorturilor este neglijabila.
Daca notam prin
1
,
2
abaterile corpurilor de la pozi tia de echilibru putem scrie ecua tiile
de mi scare
m
00
1
+k
1
k(
2
1
) = 0
m
00
2
+k(
2
1
) +k
2
= 0.
Prin accent am notat derivata n raport cu timpul. Trebuie determinata mi scarea celor
doua corpuri. Notnd
k
m
=
2
X
00
+AX = 0
unde
X =
_
_

1
2
_
_
, A =
_
_
2
2
2
2
2
_
_
.
Cum matricea A este simetrica exista o matrice ortogonala S astfel ca matricea A
0
=
S
t
AS este diagonala. Pentru a gasi matricea S si matricea A
0
gasim valorile proprii si
vectorii proprii:
Q() =
2
4
2
+ 3
4
= 0
1
=
2
,
2
= 3
2
.
Versorul propriu corespunz ator lui
1
este e
0
1
=
1
2
e
1
+
1
2
e
2
, iar versorul propriu core-
spunz ator lui
2
este e
0
2
=
1
2
e
1
+
1
2
e
2
si deci matricea S este
S =
_
_
1
2

1
2
1
2
1
2
_
_
si
A
0
=
_
_
3
2
0
0
2
_
_
.
Punnd X = SY ecuatia matriceal a initial a devine SY
00
+ASY = 0. Dup a nmultire la
stnga cu S
t
avem Y
00
+A
0
Y = 0 adic a sistemul
00
1
+ 3
2
1
= 0,
00
2
+
2
2
= 0,
a c arui solutie este
1
= A
1
cos(
3t +
1
),
2
= A
2
cos(t +
2
).
Rezult a
_
_

1
2
_
_
=
_
_
1
2

1
2
1
2
1
2
_
_
_
_
A
1
cos(
3t +
1
)
A
2
cos(t +
2
)
_
_
adic a
1
=
1
2
A
1
cos(
3t +
1
)
1
2
A
2
cos(t +
2
)
2
=
1
2
A
1
cos(
3t +
1
) +
1
2
A
2
cos(t +
2
).
Constantele A
1
, A
2
,
1
,
2
se determin a din conditiile initiale. Expresiile lui
1
,
2
pun
n evident a asa numitele moduri fundamentale
1
,
2
si pulsa tiile fundamentale
3, .
Pulsatiile fundamentale sunt legate evident de valorile proprii ale matricei A, ele ind
radicalii valorilor proprii. Aceasta este situatia n care apar n multe aplicatii practice
valorile proprii ale matricelor.
3.4.5 Exercitii
1. S a se studieze endomorsmul care pe baza ortnormat a (e
1
, e
2
, e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
5 2 0
2 6 2
0 2 7
_
_
_
_
_
.
R. Pe baza obtinut a cu matricea de trecere
S =
_
_
_
_
_
2
3
2
3
1
3
2
3

1
3

2
3
1
3
2
3

2
3
_
_
_
_
_
endomorsmul are matricea
A
0
=
_
_
_
_
_
3 0 0
0 6 0
0 0 9
_
_
_
_
_
.
2. S a se studieze endomorsmul care pe baza ortonormat a (e
1
, e
2
, e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
_
_
_
.
R. Pe baza obtinut a cu matricea de trecere
S =
_
_
_
_
_
1
2
1
3
1
2
1
3
1
6
0
1
3
2
6
_
_
_
_
_
endomorsmul are matricea
A
0
=
_
_
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 0 6
_
_
_
_
_
.
3.4.6 Endomorsme izometrice (ortogonale)
Denitia 3.4.14 Un endomorsm f al unui spa tiu euclidian V se nume ste izometric
sau ortogonal daca el pastreaza produsul scalar, adica pentru orice x, y V are loc
rela tia < f(x), f(y) >=< x, y > .
Relatia din denitie justic a denumirea de izometric (aceeasi metric a).
u
s
u
(
x ) =
x 2(
u )
u este izometric pentru ca se verica imediat ca s

u
(
x )s
y
(
y ) =
y . Intr-un spa tiu euclidian oarecare endomorsmul lui Hausholder s

u
(x) = x 2 <
x, u > u este si simetric si izometric.
Teorema 3.4.22 Endomorsmul f al spa tiului euclidian V este izometric daca si nu-
mai daca pastreaza marimea (norma) vectorilor, adica pentru orice x V avem |f(x)| =
|x|.
In adev ar din denitie, pentru y = x rezult a < f(x), f(x) >=< x, x > adic a |f(x)| =
|x|. Invers dac a pentru orice x V avem |f(x)|
2
= |x|
2
din relatia
< f(x +y), f(x +y) >= |f(x)|
2
+ 2 < f(x), f(y) > +|f(y)|
2
=
= |x +y|
2
= |x|
2
+ 2 < x, y > +|y|
2
rezult a < f(x), f(y) >=< x, y > .
mai daca are invers si inversul sau coincide cu adjunctul sau.
In adev ar, dac a f este izometric rezult a c a pentru orice x, y V avem
< x, f
(f(y)) >=< f(x), f(y) >=< x, y >

adic a < x, f
(f(y)) y >= 0 pentru orice x. Rezult a f
(f(y)) = y pentru orice y. Deci

f
f = i sau f
1
= f
. Reciproca se veric a imediat.

Matriceal putem enunta
mai daca ntr-o baza ortonormata a lui V i corespunde o matrice ortogonala A : A
1
=
A
t
.
Matricea A = I 2UU
t
a endomorsmului lui Hausholder este ortogonala.
Din teorema precedent a rezult a
mai daca el transforma elementele unei baze ortonormate tot n elementele unei baze
ortonormate.
Intr-un spatiu euclidian n-dimensional un endomorsm izometric este determinat
deci de
n
2
[n + (n 1) + (n 2) + + 1] = n
2
n(n + 1)
2
=
n(n 1)
2
parametri reali.
Teorema 3.4.26 Determinantul matricei unui endomorsm izometric pe o baza orto-
normata este 1.
Teorema 3.4.27 Radacinile polinomului caracteristic al unei matrice ortogonale cu e-
lemente reale au modulul egal cu unitatea.
Fie A matrice ortogonal a si o r ad acin a a ecuatiei det(AI) = 0. Atunci sistemul
(A I)X = 0 are o solutie nebanal a eventual complex a. Din relatia AX = X
prin transpunere si conjugare avem X
t
A
t
= X. Inmultind membru cu membru avem
X
t
A
t
AX = XX de unde, tinnd cont c a A
t
A = I, rezult a = 1.
Teorema 3.4.28 Daca subspa tiul V
0
al spa tiului euclidian V este invariat de endomor-
smul izometric f atunci si complementul sau ortogonal V
0
este invariat de endomor-
sm.
In adev ar, V
0
este invariat de f
= f
1
si deci si de f = (f
1
)
1
.
Dac a V este un spatiu euclidian unidimensional, este evident c a exist a doar dou a
endomorsme izometrice: cel pentru care f(x) = x pentru orice x V si cel pentru care
f(x) = x pentru orice x V.
Fie acum V un spatiu euclidian de dimensiune 2, dim(V ) = 2 si f un endomorsm
izometric al s au. Spatiul V este izomorf cu spatiul vectorilor de pozitie ai punctelor
dintr-un plan. Dac a
A =
_
_

11

12
21

22
_
_
este matricea endomorsmului pe o baz a ortonormat a, atunci sau det(A) = 1 sau
det(A) = 1. Avem n plus
(
11
)
2
+ (
12
)
2
= 1
11
21
+
12
22
= 0
(
21
)
2
+ (
22
)
2
= 1
Din ultima conditie rezult a c a exist a astfel c a
21
= sin,
22
= cos. A doua conditie
mpreun a cu conditia det(A) = 1 conduce la sistemul
11
sin +
12
cos = 0
11
cos
12
sin = 1
de unde rezult a
11
= cos,
12
= sin. Am g asit deci
A =
_
_
cos sin
sin cos
_
_
adic a o matrice ortogonal a simetric a cu polinomul caracteristic p() =
2
1 cu valorile
proprii
1
= 1,
2
= 1 c arora le corespund versorii proprii ortogonali e
1
, e
2
. Endomor-
smul este deci o simetrie fat a de dreapta de versor e
2
.
Dac a lu am conditia det(A) = 1 g asim
A =
_
_
cos sin
sin cos
_
_
adic a endomorsmul poate considerat o rotatie plan a de unghi .
Cum polinomul caracteristic al unui endomorsm izometric pe un spatiu euclidian
are cel putin o r adacin a real a de modul 1 sau o pereche de r ad acini complexe de modul
1 se poate demonstra imediat prin inductie complet a ca la teorema (3.4.18) urm atoarea
Teorema 3.4.29 (de structura a endomorsmelor izometrice) Daca f este un endo-
morsm izometric al spa tiului euclidian V atunci spa tiul V se poate scrie ca o suma
directa de subspa tii de dimensiune cel mult doi invariante fa ta de f si doua cte doua
ortogonale.
Cu un enunt matriceal avem
Teorema 3.4.30 (de structura a matricelor ortogonale) Daca A este o matrice orto-
gonala de ordin n atunci exista o matrice ortogonala S astfel nct B = S
1
AS unde B
este o matrice de forma
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
C
1
0 0
0 C
2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 C
s
_
_
_
_
_
_
_
_
unde C
i
sunt matrice ortogonale de ordinul n
i
2; pentru n
i
= 1 avemC
i
= 1, iar
pentru n
i
= 2 C
i
este o matrice de rota tie plana; n
1
+n
2
+ n
s
= n.
In spatiul vectorilor liberi sau al vectorilor de pozitie orice endomorsm izometric
cu determinantul matricei asociate egal cu +1 este o rotatie n jurul unei drepte al
c arei vector director este vector propriu corespunz ator valorii proprii = 1. Exist a
o baz a ortonormat a cu al treilea element egal cu versorul propriu n care matricea
endomorsmului este
_
_
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Unghiul de rotatie este dat de relatia
2 cos + 1 = Tr(A).
Exemplul 3.4.6.2 Consideram endomorsmul denit pe spa tiul vectorilor liberi care
pe baza ortonormata (
e
1
,
e
2
,
e
3
) are matricea
A =
_
_
_
_
_
2
3

1
3
2
3
2
3
2
3

1
3
1
3
2
3
2
3
_
_
_
_
_
.
Se verica imediat ca matricea A este ortogonala AA
t
= 1. Polinomul caracteristic este
P() =
2
3

1
3
2
3
2
3
2
3

1
3
1
3
2
3
2
3

= ( 1)(
2
+ 1).
Se gasesc radacinile
1,2
=
1
2
i
3
2
,
3
= 1. Valorii proprii
3
= 1 i corespunde ver-
sorul propriu

e
0
3
=
1
e
1
+
1
e
2
+
1
e
3
. Endomorsmul reprezinta o rota tie n jurul
acestui versor de unghi =

3
, cum rezulta e din rela tia 2 cos +1 = 2 e din expresia
radacinilor
1,2
. Daca n subspa tiul vectorilor perpendiculari pe

e
0
3
alegem o baza orto-
normata

e
0
1
=
1
e
1

1
e
2
,

e
0
2
=
1
e
1
+
1
e
2

2
e
3
ob tinem baza spa tiului n care
matricea endomorsmului este
A
0
=
_
_
_
_
_
1
2

3
2
0
3
2
1
2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
.
Matricea de trecere este matricea ortogonala
S =
_
_
_
_
_
1
2
1
6
1
2
1
6
1
3
0
2
6
1
3
_
_
_
_
_
.
Se verica rela tia A
0
= S
t
AS.
Din forma matricei endomorsmului izometric reg asim pe o alt a cale c a rotatia de
unghi n jurul versorului

u este dat a de relatia
R
u ,
(
x ) =
x cos + (
x ) sin +
u (
x )(1 cos ).
Dnd lui valori particulare obtinem endomorsme care au mai fost amintite.
Dac a un rigid se roteste n jurul unei axe de versor
u care trece prin origine unghiul

de rotatie este functie de timp (t). Punctul care la momentul initial avea vectorul de
pozitie

r va avea la momentul t vectorul de pozitie
r
0
=
r cos + (
r ) sin +
u (
r )(1 cos ).
Pozitia punctului este determinat a de trei parametri reali: doi parametri de la versorul
u plus unghiul . Rezult a c a viteza acestui punct este
v
0
= [
r sin + (
r ) cos +
u (
r ) sin]
d
dt
sau
v
0
=
r
0
d
dt
=
r
0
unde am notat

=
u
d
dt
vectorul numit viteza de rota tie.
Vom deduce acum distributia vitezelor ntr-un rigid n miscare. Dac a A, B, C sunt
trei puncte ale rigidului la momentul t = 0, ele devin A
0
, B
0
, C
0
la momentul t asfel nct
|
AB| = |
A
0
B
0
|, |
BC| = |
B
0
C
0
|, |
AC| = |
A
0
C
0
|. Exist a un endomorsm izometric care
duce pe

AB n

A
0
B
0
, etc. Dac a S(t) este matricea ortogonal a a acestui endomorsm
vom avea matriceal cu notatii evidente
X
B
0 X
A
0 = S(t)(X
B
X
A
).
Derivnd avem
X
B
0

XA
0 =
S
(t)(X
B
X
A
) =
S
(t)S(t)
t
(X
B
0 X
A
0 ).
Matricea

S
(t)S(t)
t
ind antisimetric a, rezult a c a exist a un vector
(t) astfel c a avem
v
B
0 =
v
A
0 +
(t)
A
0
B
0
adic a vitezele punctelor unui rigid sunt cunoscute de ndat a ce cunoastem viteza unui
punct
v
A
0 si vectorul

(t) numit viteza unghiulara instantanee a rigidului.
3.4.7 Exercitii
1. S a se studieze endomorsmul denit pe un spatiu euclidian bidimensional care
ntr-o baz a ortonormat a are matricea A =
_
_
3
5

4
5
4
5
3
5
_
_
.
R. Endomorsmul este o rotatie de unghi dat de cos =
3
5
, sin =
4
5
.
2. S a se studieze endomorsmul denit pe un spatiu euclidian tridimensional care
_
_
_
_
_
29
45

20
45
28
45
28
45
35
45

4
45
20
45
20
45
35
45
_
_
_
_
_
.
R. Endomorsmul este o rotatie de unghi dat de cos =
3
5
, sin =
4
5
n jurul
dreptei care trece prin origine de versor
u =
1
3
i +
2
3
j +
2
3
k .
3. S a se studieze endomorsmul denit pe un spatiu euclidian tridimensional care
_
_
_
_
_
2
3
2
3

1
3
2
3

1
3
2
3
1
3

2
3

2
3
_
_
_
_
_
.
R. Endomorsmul este o rotatie de unghi (0, ), cos =
1
3
n jurul dreptei care
trece prin origine de versor
u =
2
i +
1
j .
4. S a se arate c a dac a x este un vector dintr-un spatiu euclidian cu baza ortonor-
mat a e
1
, e
2
, , e
n
exist a un endomorsm al lui Hausholder corespunz ator unui versor
u din subspatiul [e
k
, e
k+1
, e
n
] astfel c a s
u
(x) [e
1
, e
2
, , e
k
]. Aceast a propozitie d a
posibilitatea triunghiulariz arii unei matrici prin nmultirea la stnga cu un sir de matrici
ortogonale si simetrice.
3.4.8 Endomorsme oarecare n spatii euclidiene
Teorema 3.4.31 Daca f este un endomorsm al unui spa tiu euclidian atunci endo-
morsmul f
f este un endomorsm autoadjunct ale carui valori proprii sunt pozitive.

In adev ar putem scrie (f
f)
= f
(f
= f
f. Fie acum o valoare proprie

a lui f
f si x un vector propriu corespunz ator. Atunci

< (f
f)(x), x >=< f
(f(x)), x >=< f(x), f(x) >= < x, x >

de unde 0.
Din punct de vedere matriceal avem
Teorema 3.4.32 Daca A este o matrice patratica atunci matricea A
t
A este o matrice
simetrica cu toate valorile proprii pozitive.
Teorema 3.4.33 Daca f este un endomorsm al unui spa tiu euclidian atunci exista
un endomorsm autoadjunct d asfel ca d
2
= f
f.
In adev ar, exist a o baz a ortonormat a n care f
f are o matrice diagonal a cu

elementele de pe diagonal a pozitive
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0
0
2
0
0 0 0
0 0
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Atunci endomorsmul din teorem a este cel care n aceeasi baz a ortonormat a are matricea
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
0 0
0

2
0
0 0 0
0 0

n
_
_
_
_
_
_
_
_
Teorema 3.4.34 Pentru orice matrice patratica A exista o matrice patratica simetrica
B astfel nct A = B
2
.
Desi teorema urm atoare este valabil a pentru orice endomorsm al unui spatiu eucli-
dian, o vom enunta si demonstra numai pentru endomorsme bijective, aici demonstratia
ind imediat a si acesta ind si cazul care prezint a important a practic a.
Teorema 3.4.35 (teorema de descompunere a unui endomorsm oarecare) Orice en-
domorsm inversabil este produsul ntre un endomorsm ortogonal si un endomorsm
autoadjunct n aceasta ordine sau n ordine inversa.
In adev ar dac a f este un endomorsm inversabil, f
f este autoadjunct cu toate

valorile proprii strict pozitive si exist a endomorsmul autoadjunct inversabil d astfel c a
d
2
= f
f. Not am h = f d
1
. Avem
h h
1
= f d
1
(f d
1
)
= f d
1
d
1
f
= f f
1
f
1
f
= i,
deci h este endomorsm ortogonal. Atunci f = h d, c.c.t.d.
Teorema arat a c a orice endomorsm inversabil este compunerea ntre rotatii, simetrii
si dilat ari.
3.4.9 Deplas ari n spatii euclidiene
Denitia 3.4.15 Se nume ste deplasare n spa tiul euclidian V orice aplica tie d : V V
cu proprietatea ca pentru orice x, y V are loc rela tia
|d(y) d(x)| = |y x|.
Exemplul 3.4.9.1 Daca a V este un element xat atunci aplica tia
t
a
(x) = a +x
este o deplasare numita transla tia de vector a.
Exemplul 3.4.9.2 Orice endomorsm izometric f : V V este si o deplasare pe
spa tiul euclidian V.
Exemplul 3.4.9.3 Daca n este un versor n V si R atunci aplica tia
s(x) = x + 2( < x, n >)n
este o deplasare numita simetria fa ta de hiperplanul de ecua tie < x, n > = 0.
Este evident c a dac a d
1
, d
2
sunt dou a deplas ari pe spatiul euclidian V atunci si
compunerea lor d
2
d
1
este tot o deplasare pe V. In particular, compunerea dintre o
translatie si un endomorsm ortogonal este o deplasare. Orice deplasare pe un spatiu
euclidian este de aceast a form a.
Teorema 3.4.36 (teorema de structura a unei deplasari) Daca d : V V este o
deplasare a spa tiului euclidian V atunci exista n mod unic un endomorsm ortogonal
f : V V si o transla tie t : V V astfel ca d = t f.
In adev ar e a = d(0) si not am cu t translatia de vector a. Not am f = t
1
d si
trebuie s a ar at am c a f este un endomorsm izometric. In primul rnd observ am c a f
este o deplasare cu f(0) = 0 care p astreaz a norma pentru c a pentru orice x V
|f(x)| = |f(x) f(0)| = |x 0| = |x|.
De aici rezult a c a f p astreaz a si produsul scalar pentru c a pentru orice x, y V
< f(x), f(y) >=
1
2
|f(x)|
2
+ |f(y)|
2
|f(x) f(y)|
2
=
=
1
2
|x|
2
+ |y|
2
|x y|
2
=< x, y > .
A mai r amas de ar atat c a f este linear, adic a pentru orice x, y V si pentru orice
, R
f(x + y) f(x) f(y) = 0.
Este sucient s a ar at am c a vectorul din stnga egalit atii este ortogonal pe vectorii unei
baze ortonormate a lui V. Fie (e
1
, e
2
, , e
n
) o baz a ortonormat a a lui V. Cumf p astreaz a
produsul scalar rezult a c a (f(e
1
), f(e
2
), , f(e
n
)) este tot o baz a ortonormat a si avem
pentru i = 1, 2, , n
< f(x + y) f(x) f(y), f(e
i
) >=
= < x + y, e
i
> < x, e
i
> < x, e
i
>= 0.
Deci f este un endomorsm izometric. Unicitatea perechii t, f rezult a din faptul c a
translatia t trebuie s a satisfac a conditia t(0) = (tf)(0) = t(f(0)) = d(0) si c a f = t
1
d.
Din demonstratia f acut a rezult a c a pentru orice x V are loc relatia
d(x) = d(0) +f(x)
sau dac a not am cu Y coloana coordonatelor lui d(x) pe o baz a ortonormat a, cu Y
0
coloana coordonatelor lui d(0), cu A matricea ortogonal a a lui f si cu X coloana coor-
donatelor lui x pe aceeasi baz a, avem
Y = Y
0
+AX.
Invers, orice aplicatie a spatiului euclidian pe el nsusi de aceast a form a este o deplasare
a spatiului euclidian.
Teorema 3.4.37 Oricarei deplasari d a unui spa tiu euclidian pe o baza data orto-
normata i corespunde o matrice ortogonala A si o coloana Y
0
astfel ca vectorului x
cu coloana coordonatelor X i corespunde vectorul y = d(x) cu coloana coordonatelor
Y = Y
0
+AX.
3.4.10 Forme lineare n spatii euclidiene
Fie V un spatiu euclidian n-dimensional, G matricea Gram pe baza e
1
, e
2
, , e
n
si
V
dualul s au, adic a spatiul formelor lineare denite pe V. Vom nota cu e
1
, e
2
, , e
n
baza lui V
dual a bazei lui V cu e
i
(e
j
) =
ij
. Dac a x este un vector xat din V, atunci
produsul scalar < x, y > este o form a linear a pe V. Se pune problema dac a pentru orice
form a linear a l pe V g asim un vector x astfel c a l(y) =< x, y > . Dac a not am cu X, Y
coloanele coordonatelor lui x, y, cu L linia formei l, vom putea scrie
l(y) = LY = X
t
GY =< x, y >
de unde
L
t
= GX
adic a vectorul x este unic determinat.
Teorema 3.4.38 Pentru orice forma lineara l pe spa tiul euclidian V exista un vector
x unic astfel ca l(y) =< x, y > .
Produsul scalar deneste o aplicatie linear a : V V
, (x) = l, care n perechea

de baze date are matricea G. Putem scrie
((e
1
), (e
2
), , (e
n
)) = (e
1
, e
2
, , e
n
)G.
Matricea G ind nesingular a, aplicatia are invers a
1
tot linear a cu matricea G
1
.
Aplicatia este un izomorsm ntre spatiul V si dualul s au V
.
Relatia l(y) =< x, y >
se scrie l(y) =<
1
(l), y > . Elementele f
i
=
1
(e
i
), i = 1, 2, , n constituie o alt a
baz a a lui V. Avem
(f
1
, f
2
, , f
n
) = (e
1
, e
2
, , e
n
)G
1
.
Putem deni produsul scalar a dou a forme lineare l =
n
P
i=1
l
i
e
i
, m =
n
P
j=1
m
j
e
j
ca ind
< l, m >=<
1
(l),
1
(m) >=
n
X
i,j=1
l
i
m
j
< f
i
, f
j
>
adic a matricea Gram a produsului scalar pe V
coincide cu matricea Gram H a bazei

(f
1
, f
2
, , f
n
) a lui V. Vom observa mai nti c a bazele (e
1
, e
2
, , e
n
), (f
1
, f
2
, , f
n
)
sunt biortogonale adic a
< e
i
, f
j
>=
ij
, i, j = 1, 2, , n,
ij
=
_
_
_
1 pentru j = i
0 pentru j 6= i
.
In adev ar, avem
(e
1
, e
2
, , e
n
)
t
(f
1
, f
2
, , f
n
) = (e
1
, e
2
, , e
n
)
t
(e
1
, e
2
, , e
n
)G = GG
t
= I.
Din acest motiv baza (f
1
, f
2
, , f
n
) se numeste baza reciproca a bazei (e
1
, e
2
, , e
n
).
Vom avea
H = (f
1
, f
2
, , f
n
)
t
(f
1
, f
2
, , f
n
) = G
1
GG
1
= G
1
.
Orice vector x din V se descompune unic dup a cele dou a baze
x =
1
e
1
+
2
e
2
+ +
n
e
n
=
1
f
1
+
2
f
2
+ +
n
f
n
.
Vom avea
i
=< x, f
i
>,
i
=< x, e
i
>, i = 1, 2, , n.
Dac a trecem de la baza (e
1
, e
2
, , e
n
) la baza (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) cu ajutorul matricei
de trecere S, adic a
(e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
) = (e
1
, e
2
, , e
n
)S,
(e
1
, e
2
, , e
n
) = (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
)T
atunci matricea Gram devine
G
0
= S
t
GS, G = T
t
G
0
T.
Atunci baza
(f
1
, f
2
, , f
n
) = (e
1
, e
2
, , e
n
)G
1
devine
(f
0
1
, f
0
2
, , f
0
n
) = (e
1
, e
2
, , e
n
)STG
1
T
t
= (f
1
, f
2
, , f
n
)T
t
sau
(f
0
1
, f
0
2
, , f
0
n
)
t
= T(f
1
, f
2
, , f
n
)
t
.
Deci coloana elementelor bazei reciproce se schimb a ca si coloana X a componentelor
vectorului x
x = (e
1
, e
2
, , e
n
)X = (e
0
1
, e
0
2
, , e
0
n
)X
0
,
X
0
= TX, X = SX
0
,
adic a contravariant. In ce priveste componentele vectorului x pe bazele reciproce
x = (f
1
, f
2
, , f
n
)Y = (f
0
1
, f
0
2
, , f
0
n
)Y
0
rezult a
Y
0
= S
t
Y, Y = T
t
Y
0
sau dac a trecem la liniile lor
Y
0t
= Y
t
S, Y
t
= Y
0t
T,
adic a se schimb a ca si liniile bazelor. Din acest motiv componentele
1
,
2
, ,
n
ale lui
x se numesc componentele contravariante, iar componentele
1
,
2
, ,
n
ale aceluiasi
vector x se numesc componentele covariante.
3.4.11 Forme bilineare si forme p atratice n spatii euclidiene
Teorema 3.4.39 Daca b : V V R este o forma bilineara pe spa tiul euclidian V
atunci exista endomorsmele unice f : V V, g : V V astfel nct pentru orice x, y
V are loc rela tia b(x, y) =< x, f(y) >=< y, g(x) >; endomorsmul g este adjunctul lui
f.
In adev ar, notnd cu X, Y coloanele coordonatelor lui x, y, cu G matricea Gram, cu
B, A, C matricele formei b si ale endomorsmelor f, g, trebuie s a avem
b(x, y) = X
t
BY = X
t
GAY = Y
t
GCX = X
t
C
t
GY.
Cum X, Y sunt arbitrare, rezult a
B = GA = C
t
G
adic a
A = G
1
B, C = B
t
G
1
, C = A
t
.
Evident, endomorsmele determinate n mod unic satisfac conditiile cerute.
Dup a aceast a teorem a exist a o bijectie ntre formele bilineare si endomorsmele spa-
tiului euclidian. Formelor bilineare simetrice le corespund endomorsme autoadjuncte.
Formei bilineare care coincide cu produsul scalar i corespunde endomorsmul identitate
f(x) = x.
Teorema 3.4.40 Aplica tia p : V V este o forma patratica pe spa tiul euclidian V
daca si numai daca exista un endomorsm autoadjunct f : V V astfel nct pentru
orice x V sa avem p(x) =< f(x), x > . Intr-o baza ortonormata matricea endomor-
smului f coincide cu matricea formei patratice.
Intr-o baz a oarecare cu matricea Gram G, dac a P este matricea formei p atratice si
A matricea endomorsmului adjunct asociat ar trebui s a avem
X
t
PX = X
t
GAX
adic a A = G
1
P. Endomorsmul astfel determinat este autoadjunct pentru c a
(G
1
PX)
t
GY = X
t
PG
1
GY = X
t
GG
1
PY.
Not am c a vectorii proprii ai endomorsmului asociat sunt dati de sistemul
(AI)X = (G
1
P G
1
G)X = G
1
(P G)X = 0
sau
(P G)X = 0.
Polinomul caracteristic va proportional cu
Q() = det(P G).
Conform teoremei de caracterizare a endomorsmelor autoadjuncte rezult a
Teorema 3.4.41 Daca p : V V este o forma patratica pe spa tiul euclidian V atunci
exista o baza ortonormata formata din vectori proprii ai endomorsmului asociat n care
forma patratica se reduce la forma canonica, coecien tii patratelor ind valorile proprii
ale endomorsmului asociat.
Din punct de vedere matriceal dac a consider am c a matricea simetric a A este matricea
unei forme p atratice ntr-un spatiu euclidian ntr-o baz a ortonormat a reg asim
Teorema 3.4.42 (teorema de structura a matricelor simetrice) Daca A este o matrice
simetrica atunci exista o matrice ortogonala S astfel ca A
0
= S
t
AS este diagonala.
Dac a consider am c a matricea simetric a A este matricea unei forme p atratice ntr-un
spatiu euclidian ntr-o baz a cu matricea Gram G avem
Teorema 3.4.43 Daca A este o matrice simetrica si G o matrice simetrica pozitiv
denita atunci exista o matrice inversabila S astfel ca S
t
GS = I si S
t
AS = unde
este o matrice diagonala ale carei elemente sunt radacinile polinomului caracteristic
Q() = det(P G) = 0.
Exemplul 3.4.11.1 Intr-un spa tiu euclidian V pe baza ortonormata (e
1
, e
2
, e
3
) se con-
sidera forma patratica astfel ca lui x =
1
e
1
+
2
e
2
+
3
e
3
i corespunde numarul
p(x) =
1
2
+
2
3
+
3
1
.
Matricea formei patratice pe baza data este
A =
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
.
Se gase ste polinomul caracteristic
P() = det(AI) = ( 1)( +
1
2
)
2
si deci exista o baza ortonormata (e
0
1
, e
0
2
, e
0
3
) pe care forma patratica se scrie
p(x) =
02
1

1
2
02
2

1
2
02
3
.
Versorii bazei sunt vectorii proprii. Pentru
1
= 1 sistemul care da vectorii proprii este
1
+
1
2
2
+
1
2
3
= 0
1
2
2
+
1
2
3
= 0
(a treia ecua tie este consecin ta a celor doua scrise) cu solu tia
1
3
=

2
3
=

3
3
si putem lua versorul e
0
1
=
1
3
e
1
+
1
3
e
2
+
1
3
e
3
. Pentru =
1
2
sistemul care da vectorii
proprii se reduce la o singura ecua tie
1
+
2
+
3
= 0
spa tiul vectorilor proprii ind bidimensional. Lund
3
= 0,
2
= 1 avem
1
= 1 si
gasim versorul propriu e
0
2
=
1
2
e
1

1
2
. Pe e
0
3
l ob tinem ca produs vectorial al
primilor doi e
0
3
=
1
6
e
1
+
1
6
e
2

2
6
e
3
. Rezulta ca matricea de trecere este matricea
ortogonala
S =
_
_
_
_
_
1
3
1
2
1
6
1
3

1
2
1
6
1
3
0
1
6
_
_
_
_
_
Legatura ntre coordonate este
_
_
_
_
_
3
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1
3
1
2
1
6
1
3

1
2
1
6
1
3
0
1
6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0
2
0
3
_
_
_
_
_
.
_
_
_
_
_
1
3
1
2
1
6
1
3

1
2
1
6
1
3
0
1
6
_
_
_
_
_
t
_
_
_
_
_
0
1
2
1
2
1
2
0
1
2
1
2
1
2
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
3
1
2
1
6
1
3

1
2
1
6
1
3
0
1
6
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
1 0 0
0
1
2
0
0 0
1
2
_
_
_
_
_
.
Exemplul 3.4.11.2 Sa consideram acum ntr-un spa tiu bidimensional n baza (e
1
, e
2
)
formele patratice care lui x =
1
e
1
+
2
e
2
fac sa-i corespunda numerele
q(x) = 2
2
1
+ 2
1
2
+ 3
2
2
,
p(x) = 7
2
1
+ 2
1
2
+ 13
2
2
.
Aceste forme patratice au pe baza respectiva matricele
G =
_
_
2 1
1 3
_
_
,
A =
_
_
7 1
1 13
_
_
.
Observam ca ambele matrice sunt pozitiv denite. Sa gasim o baza (e
0
1
, e
0
2
) pe care
formele patratice sa se scrie sub forma
q(x) =
02
1
+
02
2
,
p(x) =
1
02
1
+
2
02
2
.
Vom putea considera ca matricea G este matricea Gram a unui produs scalar pe spa tiul
dat. Numerele
1
,
2
sunt radacinile polinomului caracteristic
P() = det(AG) =
7 2 1
1 13 3
= 5(
2
9 + 18)
Gasim
1
= 6,
2
= 3. Vectorul x =
1
e
1
+
2
e
2
este vector propriu corespunzator lui
1
= 6 daca
_
_
7 2.6 1 6
1 6 13 3.6
_
_
_
_

1
2
_
_
= 0
adica daca
1
+
2
= 0. Marimea vectorului propriu x = e
1
e
2
este
< x, x > =
v
u
u
u
t
1 1

_
_
2 1
1 3
_
_
_
_
1
1
_
_
=
3
si deci putem lua versorul e
0
1
=
1
3
e
1
3
e
2
. La fel gasim ca valorii proprii
2
= 3 i
corespunde versorul propriu e
0
2
=
2
5
e
1
+
1
5
e
2
. Matricea de trecere este
S =
_
_
1
3
2
3
1
5
_
_
..
Pe noua baza ortonormata n produsul scalar considerat, matricea primei forme patratice
este
G
0
= I =
_
_
1 0
0 1
_
_
,
iar a celei de-a doua forme patratice este
A
0
=
_
_
6 0
0 3
_
_
.
Se verica de-altfel ca S
t
GS = I si S
t
AS = A
0
. Subliniem ca matricea de trecere nu
este ortogonala..
In aplicatii practice legate de micile vibratii ale unor sisteme n jurul pozitiilor de
echilibru, matricea G este legat a de energia cinetic a a sistemului, iar matricea A este
legat a de energia potential a a sistemului. Dac a X este coloana asa numitelor coordo-
nate generalizate atunci determinarea micilor vibratii revine la rezolvarea sistemului de
ecuatii diferentiale GX
00
+ AX = 0. Punnd X = SY si nmultind la stnga cu S
t
obtinem Y
00
+ A
0
Y = 0 care se rezolv a simplu. Y reprezint a asa numitele coordonate
sau moduri fundamentale.
3.4.12 Exercitii
1. S a se reduc a la form a canonic a formele p atratice date pe spatii euclidiene n baze
ortonormate prin
a) p(x) = 5
2
1
+ 6
2
2
+ 7
2
3
4
1
2
+ 4
2
3
.
b) p(x) =
2
1
+
2
2
+ 4
2
3
+ 2
1
2
+ 4
1
3
+ 4
2
3
.
CAPITOLUL 4
CONICE SI CUADRICE
4.1 Conice
4.1.1 Ecuatia general a a conicelor
Fie P un plan euclidian raportat la un sistem de coordonate rectangular Oxy cu
versorii

i ,
j .
Denitia 4.1.1 Se nume ste conica sau curba de ordinul doi mul timea C a punctelor
M(x, y) din plan ale caror coordonate satisfac o ecua tie de forma
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0
unde coecientii a
ij
= a
ji
sunt reali.
Denumirea de conic a se explic a prin faptul c a o asemenea curb a rezult a din intersectia
unui con circular drept (considerat cu cele dou a pnze ale sale) cu un plansi deci poate :
sau o elips a sau o hiperbol a sau o parabol a sau o pereche de dou a drepte concurente sau
paralele (cnd conul devine cilindru prin aruncarea vrfului la innit). Scopul acestui
paragraf este s a demonstr am acest lucru.
Dac a not am vectorul de pozitie al punctului M(x, y) prin

r = x
i + y
j putem
scrie ecuatia conicei sub forma
p(
r ) + 2l(
r ) +a
33
= 0
158 CAPITOLUL 4. CONICE SI CUADRICE
unde p(
r ) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
este o form a p atratic a, l(
r ) = a
31
x +a
32
y este o
form a linear a, ambele denite pe multimea vectorilor de pozitie. Dac a not am cu
A =
_
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
_
, L = (a
31
, a
32
), X =
_
_
x
y
_
_
matricea formei p atratice pe baza (
i ,
j ), linia formei lineare respectiv coloana coor-

donatelor vectorului de pozitie putem scrie ecuatia conicei sub forma matriceal a
X
t
AX + 2LX +a
33
= 0.
Introducnd o coordonat a ctiv a z = 1 putem scrie ecuatia conicei sub forma
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
xz + 2a
23
yz +a
33
z
2
= 0.
Introducnd notatiile
^
A
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_
_
_
=
_
_
A L
t
L a
33
_
_
,
^
X
=
_
_
_
_
_
z
y
z
_
_
_
_
_
se poate scrie membrul stng al ecuatiei conicei sub forma unei forme p atratice de cele
trei variabile x, y, z
^
X
t^
A
^
X
= 0.
Matricea
^
A
este matricea tuturor coecientilor ecuatiei conicei.
Polinomul caracteristic al formei p atratice p(
r ) este
P() = det(AI
2
) =
2
Tr(A) + det(A).
Polinomul caracteristic al formei p atratice
^
X
t^
A
^
X
este
^
P
() = det(
^
A
I
3
) =
3
+
2
Tr(
^
A
) (A
11
+A
22
+A
33
) + det(
^
A
).
Vom nota n continuare
I = Tr(A), = det(A), = det(
^
A
), J = A
11
+A
22
+A
33
,
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
.
Vom ar ata c a valoarea expresiilor I, , , J nu se schimb a la schimbarea sistemului de
coordonate si deci le vom numi invarianti ai ecuatiei conicei.
4.1. CONICE 159
4.1.2 Modicarea ecuatiei conicei la o translatie a sistemului
de coordonate
Dac a efectu am o translatie a sistemului de coordonate n punctul O
0
(x
0
, y
0
) trecnd
de la sistemul Oxy la sistemul O
0
x
0
y
0
, baza (
i ,
j ) r amnnd neschimbat a, trecem de

la coordonatele x, y la coordonatele x
0
, y
0
prin relatiile
x = x
0
+x
0
,
y = y
0
+y
0
sau matricial
X = X
0
+X
0
unde X =
_
_
x
y
_
_
, X
0
=
_
_
x
0
y
0
_
_
, X
0
=
_
_
x
0
y
0
_
_
.
Inlocuind n ecuatia conicei, se obtine o ecuatie de aceeasi form a
X
0t
AX
0
+ 2(L +X
t
o
A)X
0
+X
t
0
AX
0
+ 2LX
0
+a
33
= 0
cu matricea tuturor coecientilor
^
A
0
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
21
a
22
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
f(x
0
, y
0
)
_
_
_
_
_
sau mai scurt
^
A
0
=
_
_
A L +AX
0
L +X
t
0
A f(x
0
, y
0
)
_
_
.
Forma p atratic a nu-si schimb a coecientii si deci nu se schimb a nici expresiile I, .
Dac a scriem relatiile de schimbare a coordonatelor sub forma
x = x
0
+x
0
z
0
y = y
0
+y
0
z
0
z = z
0
(= 1)
sau matriceal
^
X
= S
^
X
0
,
unde am notat
^
X
=
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
,
^
X
0
=
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
, S =
_
_
_
_
_
1 0 x
0
0 1 y
0
0 0 1
_
_
_
_
_
,
rezult a c a matricea
^
A
0
se scrie sub forma
^
A
0
= S
t
^
A
S de unde tragem concluzia c a si
expresia r amne neschimbat a pentru c a noua sa valoare este
0
= (det(S))
2
= ..
Deci avem
Teorema 4.1.1 La o transla tie a sistemului de coordonate ecua tia conicei ramne de
aceea si forma si ramn neschimbate expresiile I, , .
4.1.3 Centrul de simetrie al unei conice
Denitia 4.1.2 Se nume ste centru de simetrie al conicei C punctul M
0
cu proprietatea
ca daca punctul M apar tine conicei atunci si punctul M
0
simetricul lui M fa ta de M
0
apar tine conicei.
Simetricul lui M(x, y) fat a de originea O(0, 0) este M
0
(x, y). Dac a odat a cu M
apartine conicei si punctul M
0
trebuie s a avem
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0,
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
2a
13
x 2a
23
y +a
33
= 0
de unde prin sc adere avem
a
13
x +a
23
y = 0.
Cum asta trebuie s a se ntmple pentru orice punct M(x, y) dac a originea O(0, 0) este
centru, rezult a c a n mod necesar a
13
= a
23
= 0. Se vede imediat c a aceste conditii
sunt suciente pentru ca originea O(0, 0) s a e centru. F acnd o translatie n punctul
M
0
(x
0
, y
0
) rezult a
Teorema 4.1.2 Punctul M
0
(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei daca si numai
daca coordonatele sale satisfac sistemul de ecua tii
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
4.1. CONICE 161
Observ am c a determinantul acestui sistem este tocmai expresia . Dac a 6= 0 sis-
temul de mai sus are solutie unic a. Dac a = 0 acest sistem are o innitate de solutii
reprezentnd puncte situate pe o dreapt a numai dac a = 0. Dac a = 0 si 6= 0
atunci sistemul nu are nicio solutie. Deci are loc
Teorema 4.1.3 Daca 6= 0 conica are un centru de simetrie unic ale carui coordonate
sunt solu tiile sistemului de mai sus. Daca = 0 si = 0 conica are o innitate de
centre de simetrie situate pe dreapta de ecua tie a
11
x + a
12
y + a
13
= 0 . Daca = 0 si
6= 0 conica nu are centru de simetrie.
Cum membrul stng al ecuatiei conicei se scrie sub forma
f(x, y) = x(a
11
x +a
12
y +a
13
) +y(a
21
x +a
22
y +a
23
) +a
31
x +a
32
y +a
33
rezult a c a dac a se face o translatie a sistemului de coordonate ntr-un centru M
0
(x
0
, y
0
),
dispar termenii de gradul nti n x, y si termenul liber devine
a
0
33
= a
31
x
0
+a
32
y
0
+a
33
.
Dac a centrul conicei este unic, 6= 0, atunci termenul liber este dat si de relatia
a
0
33
=

cum rezult a din invarianta expresiei . Din punct de vedere al calculuilui este preferabil a
forma calculat a cu linia a treia a matricei tuturor coecientilor.
4.1.4 Modicarea ecuatiei conicei la o rotatie a sistemului de
coordonate
Dac a se trece de la sistemul de coordonate Oxy la sistemul Ox
0
y
0
printr-o rotatie a
sistemului cu unghiul se trece de la baza (
i ,
j ) la baza (
i
0
,
j
0
) dat a de relatiile
i
0
,
j
0

=

i ,
j

_
_
cos sin
sin cos
_
_
=

i ,
j

S.
Atunci se trece de la coordonatele x, y la coordonatele x
0
, y
0
prin relatiile
X =
_
_
x
y
_
_
= S
_
_
x
0
y
0
_
_
= SX
0
si ecuatia conicei devine
X
0t
S
t
ASX + 2LSX +a
33
= 0
adic a ecuatia este de aceeasi form a cu matricea tuturor coecientilor
^
A
0
=
_
_
S
t
AS S
t
L
t
LS a
33
_
_
.
Dac a scriem relatiile de schimbare a coordonatelor sub forma
^
X
=
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
_
_
_
=
^
S
^
X
0
, z = z
0
= 1
se poate scrie noua matrice tuturor coecientilor sub forma
^
A
0
=
^
S
t^
A
^
S
.
Din expresiile noii matrice a tuturor coecientilor rezult a c a si de aceast a dat a expresiile
I, , r amn neschimbate. In plus si expresia J r amne neschimbat a.
Teorema 4.1.4 La o rota tie a sistemului de coordonate, ecua tia unei conice ramne de
aceea si forma si ramn neschimba ti invarian tii I, , , J.
4.1.5 Studiul conicelor cu centru unic
Fie o conic a care n sistemul de coordonate Oxy are ecuatia
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Presupunem c a avem 6= 0, deci exist a un centru de simetrie unic O
0
(x
0
, y
0
) ale c arui
coordonate sunt date de sistemul scris cu primele dou a linii ale matricei tuturor coe-
cientilor
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
13
= 0
a
21
x
0
+a
22
y
0
+a
23
= 0.
4.1. CONICE 163
Dac a facem o translatie a sistemului de coordonate n centru, deci schimb am coordo-
natele prin relatiile
x = x
0
+x
0
y = y
0
+y
0
ecuatia conicei devine
a
11
x
02
+ 2a
12
x
0
y
0
+a
22
y
02
+

= 0.
Reamintim c a termenul liber este mai simplu de calculat prin relatia
= a
31
x
0
+a
32
y
0
+a
33
.
Din teoria formelor p atratice rezult a c a exist a un sistem de coordonate O
0
XY n
care ecuatia conicei va de forma
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0
sau
X
2
1
+
Y
2
2
1 = 0,
unde
1
,
2
sunt valorile proprii ale matricei A adic a sunt r ad acinile polinomului carac-
teristic
P() =
2
I + = 0.
Cum
1
+
2
= I,
1
2
=
rezult a c a avem urm atoarea clasicare a conicelor cu centru unic 6= 0 :
> 0 si = 0 conica este o pereche de dou a drepte imaginare concurente n
centrul real;
> 0 si 6= 0 si I > 0 conica este o elips a imaginar a;
> 0 si 6= 0 si I < 0 conica este o elips a propriu zis a;
< 0 si = 0 conica este o pereche de drepte reale concurente n centru;
< 0 si 6= 0 conica este o hiperbol a propriu zis a.
Dac a not am cu unghiul cu care rotim sistemul O
0
x
0
y
0
ca s a obtinem sistemul
O
0
XY, versorii noului sistem vor
I =

i cos +
j sin
J =
i sin +
j cos .
Rezult a c a vom avea
1
= p(
I ) = a
11
cos
2
+ 2a
12
cos sin +a
22
sin
2
2
= p(
J ) = a
11
sin
2
2a
12
cos sin +a
22
cos
2
0 = b(
I ,
J ) = a
12
cos sin +a
12
(cos
2
sin
2
) +a
22
cos sin .
Am notat prin b forma polar a a formei p atratice p. Din ultima relatie rezult a
formula care d a unghiul de rotatie
tan2 =
2a
12
a
11
a
22
.
Putem scriem
2
= a
11
cos 2 + 2a
12
sin 2 a
22
cos 2 =
= (a
11
a
22
) cos 2 + 2a
12
sin 2 =
=
2a
12
sin2
.
Deci dac a alegem unghiul de rotatie cel mai mic posibil (0,

2
), atunci alegem
r ad acinile polinomului caracteristic astfel c a
sgn(
1
2
) = sgn(a
12
).
Exemplul 4.1.5.1 Sa se reprezinte grac conica
25x
2
14xy + 25y
2
+ 64x 64y 224 = 0.
Matricea tuturor coecientilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
25 7 32
7 25 32
32 32 224
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 165
Avem I = 50, = 625 49 = 576 > 0 deci avem o conic a gen elips a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou a linii
25x
0
7y
0
+ 32 = 0
7x
0
+ 25y
0
32 = 0
adic a centrul este O
0
(1, 1). Calcul am

= 32 1 32 1 224 = 288, adic a

= 288 576. Cum I > 0, avem o elips a propriu zis a. Polinomul caracteristic
este P() =
2
50 576 = 0 cu r ad acinile
1,2
= 18, 32. Cum sgn(
1
2
) =
sgn(7) = 1 rezult a c a trebuie s a lu am
1
= 18,
2
= 32 si deci ecuatia elipsei
dup a translatia si rotatia axelor este
18X
2
+ 32Y
2
288 = 0
sau
X
2
16
+
Y
2
9
1 = 0
adic a avem o elips a cu semiaxele a = 4, b = 3. Unghiul de rotatie a axelor este dat
de relatia
tan2 =
14
25 25
=
si deci =

4
. Vom avea cos =

2
2
, sin =

2
2
si deci matricea de trecere de la
baza initial a (
i ,
j ) la baza (
I ,
J ) este
S =
_
_

2
2

2
2
2
2
2
2
_
_
.
Formulele de schimbare la translatie sunt
x = x
0
1
y = y
0
+ 1
iar la rotatie
x
0
=
2
2
X
2
2
Y
y
0
=
2
2
X +
2
2
Y
adic a formulele nale sunt
x = 1 +
2
2
X
2
2
Y
y = 1 +
2
2
X +
2
2
Y
sau pe dos
X =
2
2
(x + 1) +
2
2
(y 1)
Y =
2
2
(x + 1) +
2
2
(y 1).
Ecuatiile axelor de simetrie ind n noul sistem Y = 0 respectiv X = 0 rezult a a
n sistemul initial
x y + 2 = 0
x +y = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale elipsei ind
X = 4 cos t
Y = 3 sin t, t [0, 2],
rezult a c a n sistemul initial avem ecuatiile parametrice
x = 1 + 2
2 cos t 3
2
2
sint
y = 1 + 2
2 cos t + 3
2
2
sin t, t [0, 2].
Elipsa desenat a cu MATHCAD este n gura de mai jos.
Exemplul 4.1.5.2 Sa se studieze conica
25x
2
14xy + 25y
2
+ 64x 64y + 64 = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
25 7 32
7 25 32
32 32 64
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 167
5 0 5
5
5
5.294
3.265
y t ( )
2.536 4.536 x t ( )
Fig. 4.1: Elipsa de la exemplul 1
Calcul am I = 50, = 625 49 = 576 > 0 deci avem o conic a gen elips a cu centru
unic. Coordonatele centrului sunt date de primele dou a linii
25x
0
7y
0
+ 32 = 0
7x
0
+ 25y
0
32 = 0
adic a centrul este O
0
(1, 1). Calcul am

= 32 1 32 1 +64 = 0, adic a = 0,
deci avem de fapt o pereche de dou a drepte imaginare concurente n centru. Dac a
ordon am ecuatia dup a y avem
25y
2
2y(7x + 32) + 25x
2
+ 64x + 64 = 0.
Realizantul acestei ecuatii este
(7x + 32)
2
25(25x
2
+ 64x + 64) = (576x
2
+ 1152x + 576) = 24
2
(x + 1)
2
si avem
y =
7x + 32 24i(x + 1)
25
adic a dou a drepte imaginare conjugate concurente n O
0
(1, 1).
3x
2
+ 10xy + 3y
2
2x 14y 13 = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
3 5 1
5 3 7
1 7 13
_
_
_
_
_
.
Calcul am I = 6, = 16 < 0 deci avem o conic a gen hiperbol a cu centru unic dat
de sistemul
3x
0
+ 5y
0
1 = 0
5x
0
+ 3y
0
7 = 0
si g asim centrul O
0
(2, 1). Calcul am

= 2+713 = 8. R ad acinile polinomului

caracteristic P() =
2
6 16 = 0 sunt
1,2
= 8, 2. Cum a
12
= 5 > 0 alegem
1
= 8,
2
= 2. Dup a translatia si rotatia sistemului de coordonate ecuatia
conicei este
8X
2
2Y
2
8 = 0
sau
X
2
1

Y
2
4
1 = 0
adic a avem o hiperbol a cu axa transvers a O
0
X cu semiaxele a = 1, b = 2. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de relatia
tan 2 =
10
3 3
=
adic a =

4
. Avem cos =

2
2
, sin =

2
2
si matricea de trecere de la baza initial a
(
i ,
j ) la baza nou a (
I ,
J ) este
S =
_
_

2
2

2
2
2
2
2
2
_
_
.
Formulele de schimbare la translatie sunt
x = x
0
+ 2
y = y
0
1
iar la rotatie sunt
x
0
=
2
2
X
2
2
Y
y
0
=
2
2
X +
2
2
Y
4.1. CONICE 169
adic a formulele nale sunt
x = 2 +
2
2
X
2
2
Y
y = 1 +
2
2
X +
2
2
Y
sau pe dos
X =
2
2
(x 2) +
2
2
(y + 1)
Y =
2
2
(x 2) +
2
2
(y + 1).
In noul sistem ecuatiile axelor de simetrie sunt Y = 0, X = 0, deci n vechiul
sistem ecuatiile lor sunt
x y 3 = 0
x +y 1 = 0.
In noul sistem ecuatiile parametrice ale unei ramuri a hiperbolei sunt
X = cosht
Y = 2 sinht, t R
si pentru cealalt a ramur a sunt
X = cosh t
Y = 2 sinh t, t R.
Deci n vechiul sistem ecuatiile parametrice sunt pentru o ramur a
x = 2 +
2
2
cosh t
2 sinh t
y = 1 +
2
2
cosh t +
2 sinh t.
si pentru cealalt a ramur a
x = 2
2
2
cosh t +
2 sinh t
y = 1
2
2
cosh t
2 sinh t.
In noul sistem ecuatiile asimptotelor sunt Y = 2X si obtinem ecuatiile asimp-
totelor n vechiul sistem
y = 3x + 5
y =
1
3
x
1
3
.
Desenat a cu MATHCAD conica este n gura de mai jos.
30 20 10 0 10 20 30
20
10
0
10
20
18.927
18.927
y1 t ( )
y2 t ( )
yy1 u ( )
yy2 u ( )
25 25 x1 t ( ) x2 t ( ) , xx u ( ) ,
Fig. 4.2: Hiperbola de la exemplul 3
x
2
8xy + 7y
2
+ 6x 6y + 9 = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
1 4 3
4 7 3
3 3 9
_
_
_
_
_
.
Calcul am I = 8, = 9, deci avem o conic a gen hiperbol a. Centrul este dat de
sistemul
x
0
4y
0
+ 3 = 0
4x
0
+ 7y
0
3 = 0
deci centrul conicei este O
0
(1, 1). Calcul am

= 3 3 + 9 = 9. Avem o hiperbol a
propriu zis a. R ad acinile polinomului caracteristic
2
89 = 0 sunt
1,2
= 1, 9.
4.1. CONICE 171
Cuma
12
= 8 < 0 alegem
1
= 1,
2
= 9 si deci ecuatia dup a translatie si rotatie
este
X
2
+ 9Y
2
+ 9 = 0
sau
X
2
9

Y
2
1
1 = 0
adic a avem o hiperbol a cu axa transvers a O
0
X cu semiaxele a = 3, b = 1. Unghiul
de rotatie a axelor este dat de
tan 2 =
8
1 7
=
4
3
,
deci =
1
2
arctan
4
3
. Din relatia
tan 2 =
2 tan
1 tan
2
=
4
3
sau
2 tan
2
+ 3 tan 2 = 0
g asim valoarea acceptabil a tan =
1
2
. Scriind
sin
cos
=
1
2

sin
1
=
cos
2
=
1
5
trebuie s a alegem valorile acceptabile
cos =
2
5
, sin =
1
5
.
Rezult a matricea de trecere
S =
_
_
2
5

1
5
1
5
2
5
_
_
si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt
x = 1 +
2
5
X
1
5
Y
y = 1 +
1
5
X +
2
5
Y
sau pe dos
X =
2
5
(x 1) +
1
5
(y 1)
Y =
1
5
(x 1) +
2
5
(y 1).
Ecuatiile axelor le putem obtine e din ecuatiile Y = 0, X = 0 e direct ca ecuatii
ale dreptelor care trec prin centru si au pantele tan =
1
2
respectiv -
1
tan
= 2
y 1 =
1
2
(x 1) sau y =
1
2
x +
1
2
,
y 1 = 2(x 1) sau y = 2x + 3.
Ecuatiile parametrice sunt pentru o ramur a
x = 1 +
6
5
cosht
1
5
sinh t
y = 1 +
3
5
cosht +
2
5
sinh t, t R
si
x = 1
6
5
cosht +
1
5
sinh t
y = 1
3
5
cosht
2
5
sinh t, t R
pentru cealalt a ramur a.
Gracul f acut cu MATHCAD este n gura de mai jos.
40 30 20 10 0 10 20 30 40
30
20
10
0
10
20
30
25.277
25.277
yy1 t ( )
yy2 t ( )
yy3 u ( )
yy4 u ( )
32 495 30 495 1 t ( ) 2 t ( ) 3( )
Fig. 4.3: Hiperbola de la exemplul 4
x
2
8xy + 7y
2
+ 6x 6y = 0.
4.1. CONICE 173
Scriem matricea tuturor coecien tilor
^
A
=
_
_
_
_
_
1 4 3
4 7 3
3 3 0
_
_
_
_
_
.
Calculam I = 8, = 9, avem o conica gen hiperbola. Centrul dat de ecua tiile
x
0
4y
0
+ 3 = 0
4x
0
+ 7y
0
3 = 0
este O
0
(1, 1). Calculam

= 3 3 = 0, deci = 0 adica avem o pereche de doua

drepte concurente n centru. Ordonam ecua tia dupa y
7y
2
2y(4x + 3) +x
2
+ 6x = 0.
Realizantul acestei ecua tii este sigur un patrat perfect
(4x + 3)
2
7x
2
42x = 9x
2
18x + 9 = (3x 3)
2
si deci avem ecua tiile celor doua drepte
y =
4x + 3 + 3x 3
7
sau y = x
y =
4x + 3 3x + 3
7
sau y =
1
7
x +
6
7
.
4.1.6 Studiul conicelor cu o innitate de centre sau f ar a centru
In sistemul de coordonate Oxy e conica de ecuatie
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Presupunem c a suntem n cazul = 0. Dac a a
11
= 0 atunci si a
12
= 0 si ecuatia
conicei este de forma
a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
= 0.
Dac a a
11
6= 0 polinomul caracteristic al formei p atratice cu matricea A este P() =
2
I. Alegem
1
= 0 si
2
= I. Asta nseamn a c a exist a un unghi astfel c a rotind
sistemul Oxy cu unghiul obtinem sistemul Ox
0
y
0
n care ecuatia conicei se scrie
Iy
02
+ 2a
0
13
x
0
+ 2a
0
23
y
0
+a
0
33
= 0
cu matricea tuturor coecientilor
^
A
0
=
_
_
_
_
_
0 0 a
0
13
0 I a
0
23
a
0
13
a
0
23
a
0
33
_
_
_
_
_
.
Avem = Ia
02
13
. Dac a = 0 atunci si numai atunci a
0
13
= 0. In acest caz ecuatia
conicei se reduce la
Iy
02
+ 2a
0
23
y
0
+a
0
33
= 0
care se poate descompune n dou a ecuatii a dou a drepte paralele. La rotatia sistemului
aveam invariantul J = A
11
+ A
22
+ A
33
= Ia
0
33
a
02
23
. Realizantul ecuatiei n y
0
este
tocmai J.
Deci dac a = 0 si = 0 atunci distingem trei cazuri:
J < 0 conica este format a din dou a drepte paralele reale;
J = 0 conica este format a din dou a drepte confundate;
J > 0 conica este format a din dou a drepte paralele imaginare.
Dac a = 0 si 6= 0 atunci a
0
13
6= 0 si ecuatia conicei se poate scrie
I(y
0
+
a
0
23
I
)
2
+ 2a
0
13
(x
0
+
a
0
33
2a
0
13

a
02
23
2Ia
0
13
) = 0.
Dac a not am
X = x
0
+
a
0
33
2a
0
13

a
02
23
2Ia
0
13
Y = y
0
+
a
0
23
I
ceea ce nseamn a o translatie a sistemului de coordonate, ecuatia conicei se scrie
Y
2
= 2pX
unde 2p =
2a
0
13
I
. Conica este n acest caz o parabol a cu parametrul p.
Vom nota c a
p
2
=
I
3
.
4.1. CONICE 175
Vectorul

i
0
=

i cos +
j sin este vector propriu corespunz ator valorii proprii
1
= 0 pentru matricea A si deci avem
a
11
cos +a
12
sin = 0
si deci unghiul de rotatie este dat de relatia
tan =
a
11
a
12
.
Putem scrie
sin
cos
=
a
11
a
12

sin
a
11
=
cos
a
12
=
1
p
a
2
11
+a
2
12
=
1
a
11
I
.
In ipoteza c a a
11
> 0 si c a alegem cel mai mic unghi de rotatie posibil 0 < < ,
sin > 0 vom avea
sin =
a
11
a
11
I
, cos =
a
12
a
11
I
.
Atunci
a
0
13
= a
13
cos +a
23
sin =
a
12
a
13
+a
23
a
11
a
11
I
=
A
23
a
11
I
.
Dac a ne ntoarcem la expresia parametrului parabolei avem
p =
a
0
13
I
=
A
23
I
a
11
I
adic a sgn(p) = sgn(A
23
). Prin A
ij
am notat complementul algebric al elementului a
ij
n
matricea tuturor coecientilor.
Avem
a
0
23
= a
13
sin +a
23
cos =
a
13
a
11
+a
12
a
23
a
11
I
.
Ecuatia axei parabolei este
Y +
a
0
23
I
= 0
sau tinnd cont c a
Y = xcos +y sin =
xa
11
ya
12
a
11
I
g asim ecuatia axei n coordonatele initiale
a
11
x +a
12
y +
a
13
a
11
+a
12
a
23
I
= 0.
La fel se g aseste c a ecuatia tangentei n vrful parabolei este
2(A
31
x +A
32
y) J +

I
= 0
si c a vectorul A
31
i +A
32
j este dirijat spre interiorul concavit atii parabolei.

In loc de a tine minte formulele de mai sus se poate proceda si astfel:
Dup a ce s-a stabilit c a avem de-a face cu o parabol a se scrie ecuatia parabolei dup a
nmultirea cu a
11
6= 0 sub forma
(a
11
x +a
12
y + )
2
2a
11
x 2a
12
y
2
+ 2a
11
a
13
x + 2a
11
a
23
y +a
11
a
33
= 0
sau ordonnd ultimii termeni
(a
11
x +a
12
y + )
2
[2x(a
11
a
11
a
13
) + 2y(a
12
a
11
a
23
) a
11
a
33
] = 0.
Se determin a din conditia ca dreptele de ecuatii
a
11
x +a
12
y + = 0
2x(a
11
a
11
a
13
) + 2y(a
12
a
11
a
23
) a
11
a
33
= 0
s a e perpendiculare, adic a
a
11
(a
11
a
11
a
13
) +a
12
(a
12
a
11
a
23
) = 0.
Prima dreapt a de mai sus este axa de simetrie. iar a doua este tangenta n vrful
parabolei. Semnul parametrului p se poate stabili din intersectiile parabolei cu axele de
coordonate ale sistemului initial.
x
2
+ 2xy +y
2
8y + 4 = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
1 1 0
1 1 4
0 4 4
_
_
_
_
_
.
4.1. CONICE 177
Calcul am I = 2, = 0, =
0 4
4 4
= 16, A
23
= 4. Deci avem o parabol a cu
parametrul p =
A
23
I
a
11
I
=
4
2
2
=

2. Ecuatia ei dup a rotatia si translatia sistemului de
coordonate este
Y
2
= 2
2X.
Ecuatia axei de simetrie este
x +y +
1 0 + 1 (4)
2
= 0 sau x +y 2 = 0.
Cum A
13
= 4, A
23
= 4, J = A
11
+A
22
= 12 +4 = 8 rezult a c a tangenta n vrf are
ecuatia
2(4x + 4y) + 8 8 = 0 sau x y = 0.
G asim vrful parabolei rezolvnd sistemul
x +y 2 = 0,
x y = 0,
adic a V (1, 1). Unghiul de rotatie dat de tan = 1 deci =
3
4
. Vectorul 4
i + 4
j
este dirijat n interiorul concavit atii parabolei. Matricea de trecere este
S =
_
_

2
2

2
2
2
2

2
2
_
_
si deci formulele de schimbare a coordonatelor sunt
x = 1
2
2
X
2
2
Y
y = 1 +
2
2
X
2
2
Y
sau pe dos
X =
2
2
(x 1) +
2
2
(y 1)
Y =
2
2
(x 1)
2
2
(y 1).
Ecuatiile parametrice n noul sistem ind
X = t
Y =
q
2
2t
vom avea ecuatiile parametrice n vechiul sistem
x = 1
2
2
t
2
2
q
2
2t
y = 1 +
2
2
t
2
2
q
2
2t, t 0
pentru o ramur a si
x = 1
2
2
t +
2
2
q
2
2t
y = 1 +
2
2
t +
2
2
q
2
2t, t 0
pentru cealalt a ramur a.
Gracul parabolei facut cu MATHCAD este n gura de mai jos.
6 4 2 0 2 4 6
4
2
2
4
4.836
4.836
yyy1 t ( )
yyy2 t ( )
yyy3 u ( )
yyy4 u ( )
5 5.195 xxx1 t ( ) xxx2 t ( ) , xxx3 u ( ) ,
Fig. 4.4: Parabola de la exemplul 6
Exemplul 4.1.6.2 Fie conica
x
2
2xy +y
2
2x + 2y = 0.
Matricea tuturor coecien tilor este
^
A
=
_
_
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 0
_
_
_
_
_
.
Calculam I = 2, = 0, =
0 0
0 1
= 0. J = 1 1 = 2 deci conica consta n doua

drepte paralele. Daca ordonam ecua tia dupa y avem
y
2
2y(x 1) +x
2
2x = 0.
4.2. GENERAREA UNOR SUPRAFE TE 179
Realizantul este (x 1)
2
x
2
+ 2x = 1. Avem
y = x 1 1
adica avem dreptele paralele
y = x
y = x 2.
4.2 Generarea unor suprafete
4.2.1 Suprafete cilindrice
Denitia 4.2.1 Se nume ste suprafa ta cilindrica sau pe scurt cilindru suprafa ta gen-
erata de o dreapta care se deplaseza ntr-o mi scare de transla tie ramnnd paralela cu
o direc tie data sprijinindu-se pe o curba xa numita curba directoare. Dreapta care se
deplaseaza se nume ste generatoarea suprafe tei cilindrice.
Directia x a a generatoarelor poate dat a ca dreapta D de intersectie a dou a plane
P
1
(x, y, z) A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
P
2
(x, y, z) A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0.
Curba directoare CD poate dat a ca intersectie a dou a suprafete
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0.
O generatoare ind paralel a cu dreapta D este intersectia a dou a plane paralele cu
planele care se intersecteaz a dup a dreapta D; deci o generatoare are ecuatiile
P
1
(x, y, z) =
P
2
(x, y, z) =
cu parametrii reali , caracteristici ec arei generatoare. Cum generatoarea se sprijin a
pe curba generatoare CD, sistemul de patru ecuatii cu trei necunoscute
P
1
(x, y, z) =
P
2
(x, y, z) =
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
are o solutie, coordonatele x(, ), y(, ), z(, ) punctului de sprijin. Ca sistemul s a
e compatibil este necesar a si sucient a o conditie de forma
F(, ) = 0.
Dar parametrii , ai unei generatoare se pot exprima n functie de coordonatele (x, y, z)
ale unui punct de pe generatoare prin relatiile
= P
1
(x, y, z)
= P
2
(x, y, z).
Inseamn a c a orice punct de pe generatoare, adic a de pe suprafata cilindric a va verica
ecuatia
F(P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z)) = 0.
Invers, dac a coordonatele unui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) veric a aceast a ecuatie, atunci notnd
0
= P
1
(x
0
, y
0
, z
0
)
0
= P
2
(x
0
, y
0
, z
0
)
rezult a c a dreapta de ecuatii
P
1
(x, y, z) =
0
P
2
(x, y, z) =
0
contine punctul M
0
si se sprijin a pe curba directoare CD, adic a punctul M
0
apartine
suprafetei cilindrice. Deci putem spune c a ecuatia
F(P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z)) = 0.
este ecuatia suprafetei cilindrice. Caracteristica acestei ecuatii este c a ea exprim a o
leg atur a ntre membrii stngi ai ecuatiilor a dou a plane P
1
(x, y, z), P
2
(x, y, z). Acestia
egalati cu zero dau o dreapt a cu care sunt paralele generatoarele suprafetei cilindrice.
Exemplul 4.2.1.1 Suprafa ta cu ecua tia
(x y)
2
+ (y z)
2
1 = 0
este o suprafa ta cilindrica ale carei generatoare sunt paralele cu dreapta de ecua tii
x y = 0
y z = 0.
Putem gasi o curba directoare a sa din planul xOy facnd z = 0 n ecua tia suprafe tei
z = 0
x
2
2xy + 2y
2
1 = 0.
Dac a suprafata cilindric a are generatoarele paralele cu axa Oz si are drept curb a
directoare curba din planul xOy cu ecuatia n acest plan
f(x, y) = 0
atunci generatoarele vor
x =
y =
conditia ca generatoarea s a se sprijine pe curba directoare este ca sistemul
x =
y =
f(x, y) = 0
z = 0
s a e compatibil. Conditia de compatibilitate este f(, ) = 0 si g asim ecuatia suprafetei
cilindrice
f(x, y) = 0.
Deci orice ecuatie f(x, y) = 0 este n spatiu ecuatia unei suprafete cilindrice cu genera-
toarele paralele cu Oz a c arei curb a directoare din planul xOy are n acest plan aceeasi
ecuatie. Astfel
x
2
+ y
2
1 = 0 este ecuatia unui cilindru circular cu generatoarele parale cu Oz
si care are curba directoare n planul xOy cercul cu aceeasi ecuatie;
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0 este ecuatia unui cilindru de ordinul doi eliptic (hiperbolic) cu
generatoarele paralele cu Oz si care are curb a directoare n planul xOy elipsa
(hiperbola) cu aceiasi ecuatie; aceast a ecuatie se numeste ecuatia canonic a a cilin-
drului de ordinul doi eliptic (hiperbolic).
y
2
2px = 0 este ecuatia unui cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele
paralele cu Oz; aceast a ecuatie se numeste ecuatia canonic a a cilindrului de ordinul
doi parabolic.
4.2.2 Exercitii
1. S a se scrie ecuatia suprafetei cilindrice ale c arei generatoare sunt paralele cu
directia (1, 1, 1) si care are curba directoare cercul de ecuatie x
2
+y
2
1 = 0 din planul
xOy .
R. (x z)
2
+ (y z)
2
1 = 0.
2. S a se g aseasc a proiectia pe planul xOy a cercului de ecuatii x
2
+ y
2
+ z
2
1 =
0, x +y +z = 0.
R. Intre cele dou a ecuatii se elimin a variabila z : 2x
2
+ 2xy + 2y
2
1 = 0.
4.2.3 Suprafete conice
Denitia 4.2.2 Se nume ste suprafa ta conica sau pe scurt con suprafa ta generata de o
dreapta care se deplaseaza trecnd printr-un punct x numit vrful suprafe tei conice si
sprijinindu-se pe o curba xa numita curba directoare a suprafe tei conice.
Fie V (x
0
, y
0
, z
0
) vrful suprafetei conice si curba directoare CD de ecuatii
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0.
O generatoare ind o dreapt a care trece prin vrf, este caracterizat a de doi parametri
,
x x
0
= (z z
0
)
y y
0
= (z z
0
).
Generatoarea se sprijin a pe curba directoare dac a si numai dac a sistemul de patru ecuatii
cu trei necunoscute
x x
0
= (z z
0
)
y y
0
= (z z
0
)
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
este compatibil, adic a dac a are loc o conditie de forma
F(, ) = 0.
Ca si la suprafetele cilindrice g asim c a ecuatia suprafetei conice este
F

x x
0
z z
0
,
y y
0
z z
0
= 0.
Denitia 4.2.3 O func tie de trei variabile (u, v, w) se nume ste func tie omogena de
gradul m n variabilele u, v, w daca pentru orice t R are loc rela tia
(tu, tv, tw) = t
m
(u, v, w).
O proprietate imediat a a functiilor omogene de gradul m obtinem punnd n aceast a
relatie t =
1
w
; g asim
(u, v, w) = w
m
u
w
,
v
w
, 1
= w
m
0
(u, v)
functia
0
(u, v) ind omogen a de gradul zero. Deci orice functie omogen a de gradul m
este produsul dintre puterea m-a a unei variabile si o functie omogen a de gradul zero.
Cu aceste denitii constat am c a ecuatia unei suprafete conice se caracterizeaz a prin
faptul c a membrul stng al ecuatiei este o functie omogen a n x x
0
, y y
0
, z z
0
,
(x
0
, y
0
, z
0
) ind coordonatele vrfului.
Exemplul 4.2.3.1 Putem spune ca ecua tia
xy +yz +zx = 0
este ecua tia unei suprafe te conice cu vrful n originea sistemului de coordonate O(0, 0, 0).
Vom ob tine o curba directoare daca facem de exemplu z = 1 :
z = 1
xy +y +x = 0
sau
z = 1
(y + 1)(x + 1) 1 = 0
adica intersec tia dintre un cilindru hiperbolic cu generatoarele paralele cu Oz cu planul
z = 1. Deci curba este hiperbola din planul z = 1 care se proiecteaza paralel cu Oz pe
planul xOy dupa hiperbola cu ecua tia a doua.
4.2.4 Suprafete de rotatie
Denitia 4.2.4 Se nume ste suprafa ta de rota tie suprafa ta generata de o curba care se
rote ste n jurul unei drepte xe numita axa de rota tie a suprafe tei de rota tie. Cnd
curba care se rote ste este coplanara cu axa de rota tie ea se nume ste curba meridian a
suprafe tei de rota tie.
Axa de rotatie se poate da printr-un punct al s au M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) si prin directia sa
(l, m, n). Fie
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
ecuatiile curbei care se roteste. Suprafata de rotatie poate considerat a generat a de
cercul de intersectie dintre ea si un plan perpendicular pe axa de rotatie. Acest cerc se
numeste cerc paralel al suprafe tei de rota tie.
Cercul paralel poate considerat ca intersectie ntre o sfer a cu centrul n punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) de raz a variabil a
si un plan perpendicular pe axa de rotatie

(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
lx +my +nz = .
Cercul paralel se sprijin a pe curba care se roteste dac a si numai dac a sistemul de patru
ecuatii cu trei necunoscute
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
lx +my +nz =
f
1
(x, y, z) = 0
f
2
(x, y, z) = 0
este compatibil, adic a dac a si numai dac a este satisf acut a o conditie de forma
F(, ) = 0.
Ca si mai nainte rezult a c a ecuatia suprafetei de rotatie este
F

(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
, lx +my +nz
= 0.
Recunoastem n aceast a ecuatie o leg atur a ntre membrul stng al ecuatiei unei sfere si
membrul stng al ecuatiei unui plan. Normala la plan este directia axei de rotatie si
centrul sferei este un punct prin care trece axa de rotatie.
In cazul n care axa de rotatie este axa Oz si curba care se roteste este o curb a
meridian din planul yOz de ecuatii
x = 0
f(y, z) = 0
atunci cercul paralel poate considerat ca intersectie ntre sfera cu centrul n origine de
raz a
si un plan pependicular pe Oz
x
2
+y
2
+z
2
=
z = .
Sistemul care exprim a c a cercul paralel se sprijin a pe curba meridian
x
2
+y
2
+z
2
=
z =
x = 0
f(y, z) = 0
are solutia
x = 0
y =
p

2
z =
si este compatibil dac a si numai dac a este ndeplinit a conditia
f(
p

2
, ) = 0.
G asim ecuatia suprafetei de rotatie
f(
p
x
2
+y
2
, z) = 0,
adic a n ecuatia din planul yOz a curbei meridian f(y, z) = 0 n loc de y punem
p
x
2
+y
2
.
Exemplul 4.2.4.1 Ecua tia x
2
+y
2
z
2
= 0 este ecua tia unui con cu vrful n origine
ind omogena de gradul doi n x, y, z si este totodata ecua tia unui con de rota tie n jurul
lui Oz si anume ob tinut prin rota tia n jurul lui Oz a curbei de ecua tie y
2
z
2
= 0 din
planul yOz, adica a dreptelor y = z deci bisectoarele unghiurilor axelor de coordonate.
4.3 Cuadrice
4.3.1 Principiul stabilirii formei geometrice a unei suprafete
Fie S o suprafat a, s a not am prin F(x, y, z) membrul stng al ecuatiei suprafetei si
deci s a scriem ecuatia ei sub forma
F(x, y, z) = 0.
Fie un plan P de ecuatie
Ax +By +Cz +D = 0.
S a presupunem c a acest plan intersecteaz a axa Oz, deci C 6= 0 si putem scrie ecuatia
planului sub forma
z = Px +Qy +R.
4.3. CUADRICE 187
Intersectia ntre suprafata S si planul P este determinat a de sistemul de ecuatii
F(x, y, z) = 0
z = Px +Qy +R.
Introducnd valoarea lui z din a doua ecuatie n prima, obtinem
F(x, y, Px +Qy +R) = 0.
Aceasta este ecuatia unei suprafete cilindrice cu generatoarele paralele cu Oz si care are
drept curb a directoare curba din planul Oxy cu aceeasi ecuatie. Dac a punctul M
0
(x
0
, y
0
)
satisface ultima ecuatie atunci punctul M(x
0
, y
0
, z
0
) cu z
0
= Px
0
+Qy
0
+R se a a pe
intersectia dintre suprafata S si planul P. Cum punctul M
0
este proiectia ortogonal a a
punctului M pe planul Oxy rezult a c a ecuatia
F(x, y, Px +Qy +R) = 0
este ecuatia proiectiei ortogonale pe planul Oxy a intersectiei dintre suprafata S si planul
P.
Dac a planul P are ecuatia
z = h
atunci planul P este paralel cu planul Oxy si intersectia dintre S si P se proiecteaz a
pe Oxy dup a o curb a congruent a cu aceasta, adic a dup a o curb a care difer a numai prin
pozitia n spatiu. Dac a vom da lui h diferite valori h
1
, h
2
, , vom obtine proiectiile
ortogonale pe Oxy ale acestor intersectii
F(x, y, h
1
) = 0, F(x, y, h
2
) = 0,
Construind n planul Oxy aceste proiectii obtinem o hart a a sectiunilor orizontale ale
suprafetei. Din aceast a hart a ne putem forma o imagine a suprafetei date exact n modul
n care din liniile de nivel constant de pe o hart a ne form am o imagine despre un anumit
relief.
4.3.2 Elipsoidul
Denitia 4.3.1 Se nume ste elipsoid suprafa ta care ntr-un anumit sistem de coordonate
rectangular are o ecua tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0
unde a, b, c sunt constante reale strict pozitive. Aceasta ecua tie se nume ste ecua tia cano-
nica a elipsoidului.
Observ am c a elipsoidul este o suprafat a simetric a n raport cu planele de coordonate,
n raport cu axele de coordonate si cu originea sistemului de coordonate pentru c a odat a
cu punctul M(x, y, z) el contine si punctele M
1
(x, y, z), M
2
(x, y, z), M
3
(x, y, z),
M
4
(x, y, z), M
5
(x, y, z), M
6
(x, y, z), M
7
(x, y, z).
Din ecuatia elipsoidului deducem c a el este o suprafat a m arginit a continut a n inte-
riorul paralelipipedului
|x| a, |y| b, |z| c.
Intersectiile elipsoidului cu planele
z = h
au proiectiile pe planul Oxy de ecuatii
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
h
2
c
2
, |h| c,
sau
x
2
a
02
+
y
2
b
02
1 = 0
adic a sunt elipse cu semiaxele
a
0
= a
r
1
h
2
c
2
, b
0
= b
r
1
h
2
c
2
.
Cea mai mare elips a este cea din planul Oxy, elipsele ind din ce n ce mai mici pe
m asur a ce |h| creste, ajungnd s a degenereze n cte un punct pentru h = c. Punctele
C(0, 0, c), C
0
(0, 0, c) se numesc vrfurile elipsoidului.
Obtinem rezultate analoage la intersectia elipsoidului cu plane de ecuatii x = l,
y = m paralele cu planele Oyz respectiv Oxz.
M arimile a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului. Dac a dou a din acestea sunt egale,
de exemplu a = b ecuatia elipsoidului este
x
2
+y
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0
4.3. CUADRICE 189
adic a avem un elipsoid de rotatie obtinut prin rotatia n jurul axei Oz a curbei meridian
din planul Oyz
y
2
a
2
+
z
2
c
2
1 = 0, x = 0.
Dac a toate semiaxele sunt egale a = b = c atunci elipsoidul este o sfer a.
4.3.3 Conul de ordinul doi
Denitia 4.3.2 Se nume ste con de ordinul doi suprafa ta care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecua tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecua tie se nume ste ecua tia cano-
nica a conului de ordinul doi.
Din cele spuse la suprafetele conice deducem c a vrful conului de ordinul doi este
originea sistemului de coordonate.
Din ecuatie deducem c a avem simetrie n raport cu planele de coordonate, cu axele
de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Intersectiile cu planele z = h
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
h
2
c
2
, z = h
sau
x
2
a
02
+
y
2
b
02
1 = 0, z = h
sunt elipse ale c aror semiaxe
a
0
= a
|h|
c
, b
0
= b
|h|
c
cresc pe m asur a ce |h| creste nem arginit. Oricare din aceste elipse poate considerat a
curb a directoare a conului de ordinul doi. Deducem c a un con de ordinul doi este o
suprafat a nem arginit a n orice directie.
Dac a a = b atunci conul
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
= 0
este un con de rotatie n jurul axei Oz cu curba meridian
y
a
=
z
c
.
Revenim la ecuatia general a si x am una din elipsele
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
h
2
c
2
, z = h.
Un plan P care trece prin origine va intersecta conul de ordinul doi dup a dou a gene-
ratoare, dup a o singur a generatoare sau numai n vrf dup a cum intersecteaz a elipsa de
mai sus n dou a puncte, ntr-un singur punct sau n niciun punct. Un plan P
1
care nu
trece prin origine va taia conul de ordinul doi dup a o elips a, o parabol a sau o hiperbol a
dup a cum planul P paralel cu P
1
dus prin origine nu intersecteaz a elipsa n niciun punct,
intersecteaz a elipsa ntr-un singur punct sau n dou a puncte. Este motivul pentru care
curbele de ordinul doi se numesc conice sau mai precis sectiuni conice.
4.3.4 Hiperboloidul cu o pnz a.
Denitia 4.3.3 Se nume ste hiperboloid cu o pnza suprafa ta care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecua tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
nica a hiperboloidului cu o pnza.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu o pnz a este prezenta unei sin-
gure variatii de semn n sirul coecientilor ecuatiei dup a ce ne-am aranjat ca primii doi
coecienti s a e pozitivi.
Hiperboloidul cu o pnz a este simetric n raport cu planele de coordonate, n raport
cu axele de coordonate si n raport cu originea axelor de coordonate. Proiectiile pe
planul Oxy ale intersectiilor cu planele z = h sunt elipsele
x
2
a
02
+
y
2
b
02
1 = 0
unde
a
0
= a
r
1 +
h
2
c
2
, b
0
= b
r
1 +
h
2
c
2
.
Cea mai mic a elips a este cea din planul Oxy cnd h = 0 si se numeste elipsa colier a
hiperboloidului cu o pnz a. Prin cresterea lui |h| elipsele de intersectie cresc nem arginit.
4.3. CUADRICE 191
S a consider am conul de ordinul doi
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
intersectat cu aceleasi plane z = h; obtinem elipsele cu semiaxele
a
00
= a
h
c
, b
00
= b
h
c
.
Avem a
00
< a
0
, b
00
< b
0
, deci conul de ordinul doi se a a n interiorul hiperboloidului cu o
pnz a. Se veric a imediat c a avem
lim
|h|
(a
0
a
00
) = lim
|h|0
(b
0
b
00
) = 0
si deci prin cresterea lui |h| conul de ordinul doi se apropie asimptotic de hiperboloidul
cu o pnz a. Din acest motiv conul se numeste conul asimptotic al hiperboloidului.
Intersectiile hiperboloidului cu o pnz a cu planele x = l au proiectiile pe planul Oyz
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
l
2
a
2
.
Pentru diferiti |l| < a acestea sunt o familie de hiperbole coasimptotice (cu aceleasi
asimptote) cu axa transvers a Oy. Pentru l = a se obtin asimptotele acestei familii.
Pentru |l| > a se obtine o familie de hiperbole cu aceleasi asimptote dar cu axa transvers a
Oz.
Vedem c a prin intersectarea hiperboloidului cu o pnz a cu diferite plane am obtinut
elipse si hiperbole. Se poate ar ata rotind sistemul Oxyz n jurul lui Oy cu un unghi
si intersectnd cu plane z
0
= h c a exist a plane care intersecteaz a hiperboloidul dup a o
parabol a sau dup a drepte paralele.
M arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu o pnz a. Dac a a = b
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
1 = 0
avem un hiperboloid cu o pnz a de rotatie n jurul lui Oz cu curba meridian
y
2
a
2

z
2
c
2
1 = 0, x = 0.
Se poate ar ata c a o dreapt a care nu intersecteaz a axa Oz prin rotatie n jurul lui Oz
genereaz a un hiperboloid cu o pnz a.
Scriind ecuatia canonic a a hiperboloidului cu o pnz a sub forma
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1
y
2
b
2
sau
x
a
+
z
c
x
a

z
c
=

1 +
y
b
1
y
b
observ am c a pentru orice valori ale lui , dreptele de ecuatii

x
a
+
z
c
=
1 +
y
b
x
a

z
c
=
1
1
y
b
respectiv
x
a
+
z
c
=
1
y
b
x
a

z
c
=
1
1 +
y
b
se a a n ntregime pe hiperboloid. Asemenea drepte care se a a n ntregime pe o

suprafat a se numesc generatoare rectilinii ale suprafe tei. Primele drepte formeaz a o
familie de generatoare G, celelalte familia G.
In ecuatiile de mai sus convenim s a accept am fractii cu numitor nul, subntelegnd
c a n aceast a situatie si numitorul este automat nul. Deci vom accepta valorile =
0,
1
= .
Cum ecuatiile generatoarelor rectilinii de mai sus sunt de gradul nti n sau
rezult a proprietatea
P1. Prin ecare punct al hiperboloidului trece o generatoare si numai una din ecare
familie G, G.
P2. Dou a generatoare din aceeasi familie nu se intersecteaz a niciodat a.
Proprietatea rezult a din P1.
P3. Dou a generatoare din familii diferite se intersecteaz a totdeauna exceptnd cazul
cnd trec prin puncte simetrice ale elipsei colier.
Aceast a proprietate rezult a scriind c a sistemul celor patru ecuatii cu trei necunoscute
este compatibil cu exceptia amintit a.
P4. Paralelele duse prin origine la generatoarele dintr-o familie sunt situate pe conul
asimptotic.
4.3. CUADRICE 193
P5. Trei generatoare din aceeasi familie nu pot paralele cu acelasi plan.
In caz contrar cele trei paralele duse prin origine la cele trei generatoare ar situate
ntr-un plan care ar t aia conul asimptotic dup a cele trei drepte, ceea ce este absurd.
P6. Cele dou a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin a
planul tangent la hiperboloid n acel punct.
P7. Nu mai exist a alte generatoare rectilinii care s a treac a printr-un punct.
Dac a ar mai exista a treia generatoare, toate trei ar situate n planul tangent n
acel punct, plan care ar t aia suprafata dup a trei drepte, ceea ce este absurd.
P8. Hiberboloidul cu o pnz a poate generat de o dreapt a care se deplaseaz a
sprijinindu-se pe trei drepte xe neparalele cu acelasi plan. Cele trei drepte xe fac
parte dintr-o familie de generatoare, iar cea mobil a din celalt a familie.
4.3.5 Hiperboloidul cu dou a pnze
Denitia 4.3.4 Se nume ste hiperboloid cu doua pnze suprafa ta care ntr-un anumit
sistem de coordonate rectangular are o ecua tie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
nica a hiperboloidului cu doua pnze.
Caracteristica ecuatiei canonice a hiperboloidului cu dou a pnze este prezenta a
dou a variatii de semn n sirul coecientilor ecuatiei dup a ce ne aranj am ca primii doi
coecienti s a e pozitivi.
Hiperboloidul cu dou a pnze este simetric n raport cu planele de coordonate, n
raport cu axele de coordonate si n raport cu originea sistemului de coordonate.
Dac a intersect am cu plane z = h obtinem
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1 +
h
2
c
2
, z = h.
Pentru |h| < c nu exist a puncte de intersectie. Deci hiperboloidul cu dou a pnze nu are
puncte ntre planele z = h, deci nu poate admite generatoare rectilinii. Pentru h = c
avem ca intersectii dou a puncte C(0, 0, c), C
0
(0, 0, c) numite vrfurile hiperboloidului
cu doua pnze. Pentru |h| > c avem elipsele
x
2
a
02
+
y
2
b
02
1 = 0, z = h
cu semiaxele
a
0
= a
r
1 +
h
2
c
2
, b
0
= b
r
1 +
h
2
c
2
.
Intersectiile conului de ordinul doi
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
cu aceleasi plane z = h sunt elipsele cu semiaxele
a
00
= a
h
c
, b
00
= b
h
c
.
Observ am c a a
00
> a
0
, b
00
> b
0
, adic a hiperboloidul cu dou a pnze este situat n interiorul
conului. Se arat a usor c a
lim
|h|
(a
00
a
0
) = lim
|h|
(b
00
b
0
) = 0
adic a si aici avem con asimptotic.
M arimile a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului cu doua pnze. Dac a a = b avem
x
2
+y
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0
adic a un hiperboloid cu dou a pnze de rotatie n jurul lui Oz avnd curba meridian
y
2
a
2

z
2
c
2
+ 1 = 0, x = 0.
Se poate si aici ar ata c a exist a plane care intersecteaz a hiperboloidul cu dou a pnze
dup a hiperbole sau parabole.
4.3.6 Paraboloidul eliptic
Denitia 4.3.5 Se nume ste paraboloid eliptic suprafa ta care ntr-un anumit sistem de
coordonate rectangular are o ecua tie de forma
x
2
p
+
y
2
q
= 2z
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecua tie se nume ste ecua tia canonica
a paraboloidului eliptic.
4.3. CUADRICE 195
Paraboloidul eliptic este simetric n raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz si n
raport cu axa Oz. El nu are puncte sub planul z = 0.
Intersectiile paraboloidului eliptic cu planele z = h 0 sunt elipsele ale c aror
proiectii pe planul Oxy au ecuatiile
x
2
a
02
+
y
2
b
02
1 = 0
adic a au semiaxele
a
0
=
p
2ph, b
0
=
p
2qh.
Pentru h = 0 elipsa se reduce la originea O(0, 0, 0), vrful paraboloidului eliptic. Pe
m asur a ce h creste semiaxele elipselor cresc nem arginit.
Intersectiile paraboloidului eliptic cu planele x = l sunt parabolele care n proiectie
pe Oyz au ecuatiile
y
2
= 2qz
q
p
l
2
.
Toate aceste parabole au acelasi parametru q, deci sunt congruente. Vrfurile lor au
coordonatele (l, 0,
l
2
2p
). Intersectiile cu planele y = m sunt parabolele care n proiectie pe
planul Oxz au ecuatiile
x
2
= 2pz
p
q
m
2
adic a parabole cu acelasi parametru p, deci congruente, cu vrfurile de coordonate
(0, m,
m
2
2q
). Pentru m = 0 avem parabola
x
2
= 2pz, y = 0.
Observ am c a vrfurile primelor parabole sunt situate pe ultima parabol a. Rezult a c a
paraboloidul eliptic poate generat de o parabol a care se deplaseaz a r amnnd cu vrful
pe o alt a parabol a, planele celor dou a parabole ind perpendiculare, deschiderile celor
dou a ind dirijate n acelasi sens.
4.3.7 Paraboloidul hiperbolic
Denitia 4.3.6 Se nume ste paraboloid hiperbolic suprafa ta care ntr-un anumit sistem
de coordonate rectangular are o ecua tie de forma
x
2
p

y
2
q
= 2z
unde p, q sunt numere reale strict pozitive. Aceasta ecua tie se nume ste ecua tia canonica
a paraboloidului hiperbolic.
Paraboloidul hiperbolic este simetric n raport cu planele de coordonate Oxz, Oyz si
n raport cu axa Oz.
Intersectiile paraboloidului hiperbolic cu planele z = h au proiectiile pe planul Oxy
de ecuatii
x
2
p

y
2
q
= 2h.
Pentru h = 0 acestea se desfac n dou a drepte
x
p
+
y
q
= 0,
x
p

y
q
= 0.
Deci intersectia paraboloidului hiperbolic cu planul Oxy este constituit a din cele dou a
drepte. Pentru h > 0 proiectiile sunt hiperbole coasimptotice cu axa transvers a Ox.
Pentru h < 0 proiectiile sunt hiperbole conjugate cu primele.
Intersectiile cu planele x = l sunt
y
2
= 2qz +
q
p
l
2
, x = l
adic a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (l, 0,
l
2
2p
). Intersectiile cu planele
y = m sunt
x
2
= 2pz +
p
q
m
2
, y = m
adic a parabole congruente cu vrfurile de coordonate (0, m,
m
2
2q
). Observ am c a vrfurile
primelor parabole sunt situate pe parabola din planul Oxz. Rezult a c a paraboloidul
hiperbolic poate generat de o parabol a care se deplaseaz a r amnd cu vrful pe o alt a
parabol a, planele celor dou a parabole ind perpendiculare, deschiderile parabolelor ind
opuse.
Dac a scriem ecuatia paraboloidului hiperbolic sub forma
p
+
y
p

y
= 2z
deducem c a pentru orice , dreptele
G
_
_
_
x
p
+
y
q
= 2z,
x
p

y
q
=
1
4.3. CUADRICE 197

G
_
_
_
x
p

y
q
= 2z,
x
p
+
y
q
=
1
sunt situate n ntregime pe paraboloid, deci sunt dou a familii de generatoare rectilinii
G, G.
Avem si aici propriet atile:
P1. Prin orice punct de pe paraboloid trece cte o generatoare din ecare familie si
numai cte una.
P2. Dou a generatoare din aceeasi familie nu se intersecteaz a niciodat a.
P3. Dou a generatoare din familii diferite se intersecteaz a totdeauna.
P4. Toate generatoarele din aceeasi familie sunt paralele cu acelasi plan.
P5. Cele dou a generatoare din familii diferite care trec printr-un punct determin a
planul tangent al acelui punct.
P6. Nu exist a alte familii de generatoare ale paraboloidului hiperbolic.
P7. Paraboloidul hiperbolic poate generat de o dreapt a care se deplaseaz a sprijinin-
du-se pe dou a drepte xe si r amnnd paralel a cu un plan x. Dreptele xe fac parte
dintr-o familie de generatoare, cea mobil a face parte din cealalt a familie de generatoare.
4.3.8 Cuadrice, reducerea ecuatiei generale la form a canonic a
Denitia 4.3.7 Se nume ste cuadrica sau suprafa ta de ordinul doi suprafa ta care ntr-
un sistem de coordonate rectangular are o ecua tie de gradul doi n coordonatele x, y, z,
adica o ecua tie de forma
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz + 2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
= 0
unde coecien tii reali a
ij
= a
ji
.
Ecuatia cuadricei ca si ecuatia conicei contine o form a p atratic a, o form a linear a n
vectorul de pozitie al punctului curent
r = x
i +y
j +z
k
si un termen liber
p(
r ) + 2l(
r ) +a
44
= 0.
Matricea formei p atratice este matricea simetric a
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
_
_
_
,
matricea linie a formei lineare este
L = (a
41
, a
42
, a
43
).
^
A
=
_
_
A L
t
L a
44
_
_
.
In cazul cuadricelor se poate ar ata prin reducere la form a canonic a, adic a prin deter-
minarea unui sistem de coordonate prin eventuale translatii si rotatii n care ecuatia s a
capete forma canonic a, c a orice cuadric a este una din suprafetele: elipsoid, hiperboloid
cu o pnz a sau dou a pnze, un paraboloid eliptic sau hiperbolic, un con de ordinul doi,
un cilindru de ordinul doi eliptic, hiperbolic sau parabolic, dou a plane distincte sau nu,
paralele sau neparalele.
Si aici vom avea invarianti: coecientii polinomului caracteristic al matricei A si de-
terminantul matricii tuturor coecientilor
^
A. O cuadric a poate avea centru de simetrie
ale c arui coordonate sunt date de sistemul format cu primele trei linii ale matricii
^
A .
Dac a exist a centru de simetrie, primul lucru n reducerea la form a canonic a este efectu-
area unei translatii n centru dup a care dispar termenii de ordin nti n x, y, z. Dac a nu
exist a centru de simetrie, se reduce mai nti forma p atratic a la sum a de p atrate dup a
care se face o translatie sau o rotatie a sistemului de coordonate.
Ne vom limita numai la cteva exemple.
Exemplul 4.3.8.1 Sa se studieze cuadrica
5x
2
+ 6y
2
+ 7z
2
4xy + 4yz 10x + 8y + 14z 6 = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
5 2 0 5
2 6 2 4
0 2 7 7
5 4 7 6
_
_
_
_
_
_
_
_
.
4.3. CUADRICE 199
Centru de simetrie este dat de sistemul
_
_
5x
0
2y
0
+ 0z
0
5 = 0
2x
0
+ 6y
0
+ 2z
0
+ 4 = 0
0x
0
+ 2y
0
+ 7z
0
+ 7 = 0
care are o solutie unic a x
0
= 1, y
0
= 0, z
0
= 1. Cuadrica are centru unic C(1, 0, 1).
Facem o translatie a sistemului de coordonate n centrul de simetrie prin relatiile
x = x
0
+ 1
y = y
0
z = z
0
1.
Din ecuatia conicei dispar termenii de gradul nti si termenul liber se calculeaz a cu
ultima linie 5 1 + 4 0 + 7 1 6 = 18
5x
02
+ 6y
02
+ 7z
02
4x
0
y
0
+ 4y
0
z
0
18 = 0.
Polinomul caracteristic al matricei formei p atratice este
P() =
5 2 0
2 6 2
0 2 7
= (
3
18
2
+ 99 162)
sau
P() = ( 3)( 6)( 9)
Deci ecuatia cuadricei se scrie
3X
2
+ 6Y
2
+ 9Z
2
18 = 0
sau
X
2
6
+
Y
2
3
+
Z
2
2
1 = 0
adic a avem un elipsoid cu semiaxele a =
6, b =
3, c =
2. G asim versorii proprii
I =
2
3
i +
2
3
j
1
3
k pentRu = 3
J =
2
3
i
1
3
j +
2
3
k pentRu = 6
K =
1
3
i
2
3
j
2
3
k pentRu = 9.
Leg atura ntre coordonate este
x = 1 +
1
3
(2X + 2Y Z)
y =
1
3
(2X Y 2Z)
z = 1 +
2
3
(X + 2Y 2Z).
Exemplul 4.3.8.2 Sa se studieze cuadrica
x
2
+y
2
+ 4z
2
+ 2xy + 4xz + 4yz 2y +z = 0.
^
A
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 2 0
1 1 2 1
2 2 4
1
2
0 1
1
2
0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Centrul ar dat de sistemul dat de primele trei linii; ori se vede c a sistemul este incom-
patibil. Polinomul caracteristic al formei p atratice este
P() =
1 1 2
1 1 2
2 2 4
=
2
( 6).
G asim versorii proprii
i
0
=
1
i
1
j pentru
1
= 0
j
0
=
1
i +
1
j
1
k pentru
2
= 0
k
0
=
1
i +
1
j +
2
k pentru
3
= 6.
Rezult a c a avem formulele de schimbare de coordonate
x =
1
2
x
0
+
1
3
y
0
+
1
6
z
0
y =
1
2
x
0
+
1
3
y
0
+
1
6
z
0
z =
1
3
y
0
+
2
6
z
0
4.3. CUADRICE 201
Cum termenii de gradul nti devin
2y +z =
2x
0
3y
0
ecuatia cuadricei devine
6z
02
+
2x
0
3y
0
= 0.
Facem o rotatie de unghi n jurul axei Oz
0
, ceea ce revine la schimbarea de coor-
donate
x
0
= x
00
cos y
00
sin
y
0
= x
00
sin +y
00
cos
z
0
= z
00
.
Ecuatia devine
6z
002
+x
00
(
2 cos
3 sin ) y
00
(
2 sin +
3 cos ) = 0
Lund astfel nct
2 sin +
3 cos = 0, adic a cos =

q
2
5
, sin =
q
3
5
, rezult a
z
002
=
5
6
x
00
si deci suprafata este un cilindru de ordinul doi parabolic cu generatoarele paralele cu
axa Oy
00
. Pentru a g asi directia axei facem produsul matricelor de trecere
_
_
_
_
_
1
2
1
3
1
2
1
3
1
6
0
1
3
2
6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
q
2
5
q
3
5
0
q
3
5
q
2
5
0
0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
5
30
1
5

1
30
1
6
1
5

2
30
2
6
_
_
_
_
_
.
Versorul generatoarelor este
u =
5
30
i
1
30
j
2
30
k .
Pentru a g asi elementele geometrice ale suprafetei nu era nevoie s a facem aceste
calcule. Dup a ce am v azut c a nu exist a centru de simetrie si c a avem valorile proprii
1,2
= 0 si
3
= 6 este clar c a forma p atratic a este un p atrat perfect si putem scrie
ecuatia sub forma
(x +y + 2z)
2
(2y z) = 0
adic a avem un cilindru de ordinul doi cu generatoarele paralele cu dreapta
x +y + 2z = 0
2y z = 0.
Versorul acestei drepte coincide cu cel g asit mai sus.
Putem g asi o curb a directoare n planul Oxy f acnd z = 0 n ecuatia dat a
x
2
+ 2xy +y
2
2y = 0.
CAPITOLUL 5
GEOMETRIA DIFEREN TIAL
A
5.1 Geometria diferential a a curbelor
5.1.1 Curbe parametrizate, curbe de nivel constant
Consider am spatiul geometriei elementare E
3
raportat la un sistem de coordonate
rectangular Oxyz cu baza (
i ,
j ,
k ).
Denitia 5.1.1 Numim curba parametrizata aplica tia
r (t) = x(t)
i +y(t)
j +z(t)
k : [t
1
, t
2
] E
3
.
Imaginea

r ([t
1
, t
2
]) a intervalului [t
1
, t
2
] se nume ste suportul curbei parametrizate.
Ecuatia
r =
r (t), t [t
1
, t
2
]
se numeste ecua tia vectorial parametrica a curbei parametrizate. Ecuatiile
x = x(t),
y = y(t), t [t
1
, t
2
]
z = z(t)
se numesc ecua tiile scalar parametrice ale curbei parametrizate. Curba parametrizat a
se numeste neteda de ordinul k dac a functia
r (t) are derivate de ordinul k continue.

204 CAPITOLUL 5. GEOMETRIA DIFEREN TIAL
A
Vom observa c a o curb a parametrizat a cuprinde pe lng a suportul s au si o ordine
de parcurgere sau, alfel spus, un sens de parcurs al acestui suport. Cu toate acestea,
de multe ori confund am curba parametrizat a cu suportul s au. Cnd parametrul t este
timpul, n mecanic a ecuatia
r =
r (t), t [t
1
, t
2
] este ecua tia de mi scare a unui punct
material, iar suportul

r ([t
1
, t
2
]) este traiectoria punctului material.
Exemplul 5.1.1.1 Se nume ste cicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de raza
R care se rostogole ste fara alunecare pe o dreapta xa numita baza. Fie un sistem de
coordonate Oxy n plan astfel nct axa Ox sa e baza si punctul O sa e pozi tia ini tiala
a punctului cercului care se rostogole ste. Alegem un sistem de coordonate O
0
XY legat
de cercul care se rote ste, sistem care n pozi tia ini tiala este paralel cu sistemul Oxy.
Cnd cercul s-a rotit n rostogolire cu un unghi t centrul cercului O
0
are n sistemul x
coordonatele (Rt, R). Matricea de trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului
mobil O
0
XY ind
S =
_
_
cos t sint
sin t cos t
_
_
legatura ntre coordonate este
x = Rt +X cos t +Y sin t
y = R X sin t +Y cos t.
Cum coordonatele punctului mobil n sistemul mobil sunt (0, R) rezulta ecua tiile scalar
parametrice ale cicloidei
x = R(t sin t)
y = R(1 cos t), t R.
Exemplul 5.1.1.2 Se nume ste epicicloida curba descrisa de un punct al unui cerc de
raza r care se rostogole ste fara alunecare n exteriorul unui cerc de raza R. Alegem
un sistem de coordonate x Oxy cu originea n centrul cercului x astfel nct punctul
M
0
(R, 0) sa e punctul ini tial al cercului mobil. Alegem un sistem de coordonate O
0
XY
legat de cercul mobil cu originea n centrul acestuia. In pozi tia ini tiala cele doua sisteme
sunt paralele. Cnd linia centrelor OO
0
face cu Ox unghiul t raza O
0
M
0
face cu linia
5.1. GEOMETRIA DIFEREN TIAL
A A CURBELOR 205
centrelor unghiul astfel ca Rt = r. Cercul mobil s-a rotit cu +t si deci matricea de
trecere de la baza sistemului Oxy la baza sistemului O
0
XY este
S =
_
_
cos( +t) sin( +t)
sin( +t) cos( +t)
_
_
.
Coordonatele centrului O
0
n sistemul x ind ((R+r) cos t, (R+r) sin t) si coordonatele
punctului mobil n sistemul mobil ind (r, 0) gasim ecua tiile epicicloidei
x = (R + r) cos t R cos
R + r
r
t,
y = (R + r) sin t r sin
R + R
r
t.
Pentru r = R epicicloida se nume ste cardioida.
Dac a cercul se rostogoleste f ar a alunecare n interiorul unui cerc, curba descris a de
un punct al cercului mobil se numeste hipocicloida. Ecuatiile hipocicloidei se obtin din
ecuatiile epcicicloidei nlocuind r cu -r. Cnd r =
R
4
hipocicloida devine astroida de
ecuatii
x = R cos
3
t
y = R sin
3
t.
Exemplul 5.1.1.3 Curba parametrizata
r = R cos t
i + R sint
j +ht
k
se nume ste elicea circulara, ea ind situata pe cilindrul circular drept x
2
+y
2
R
2
= 0.
Dac a n planul Oxy avem curba parametrizat a
r (t) = t
i +f(t)
j , t [x
1
, x
2
]
aceasta se poate scrie si sub forma
r (x) = x
i +f(x)
j , x [x
1
, x
2
]
sau n ecuatii scalar parametrice
x = x,
y = f(x), x [x
1
, x
2
];
A
curba parametrizat a este gracul functiei f(x) : [x
1
, x
2
] R parcurs de la stnga
spre dreapt a. Spunem c a avem o curba plana denita explicit cu ecuatia explicit a y =
f(x), x [x
1
, x
2
].
Exemplul 5.1.1.4 Ecua tia y = a cosh
x
a
, x R este ecua tia unei curbe apropiata ca
forma de o parabola, curba numita lan ti sor. Ea da forma de echilibru a unui r greu
exibil.
Denitia 5.1.2 Punctul

r (t
0
) al unei curbe parametrizate netede de ordinul nti se
nume ste punct ordinar daca

r
0
(t
0
) 6= 0; n caz contrar punctul se nume ste punct singu-
lar.
Dac a

r =

r (t) este ecuatia de miscare a unui punct material, vectorul

r
0
(t
0
)
reprezint a vectorul vitez a a punctului material la momentul t
0
.
Denitia 5.1.3 Numim curba de nivel constant c a func tiei F(x, y) mul timea punctelor
din planul Oxy care satisfac rela tia
F(x, y) = c
unde F(x, y) : D E
2
R este o func tie reala de doua variabile denita pe un domeniu
din plan, iar c este o constanta. Curba de nivel constant se nume ste neteda de ordinul
k daca func tia F(x, y) are derivate par tiale de ordinul k continue.
O curb a dat a explicit poate considerat a ca o curb a de nivel constant 0 a functiei
F(x, y) = f(x) y.
Denitia 5.1.4 Punctul de coordonate (x, y) al curbei de nivel constant F(x, y) = c se
nume ste punct ordinar daca n acest punct gradientul func tiei F este nenul
grad F(x, y) =
F(x, y) =
F
x
i +
F
y
j 6= 0;
n caz contrar punctul se nume ste punct singular.
Dac a punctul M(x, y) al curbei de nivel constant este ordinar, de exemplu
F
y
6= 0,
atunci conform teoremei functiilor implicite exist a o vecin atate a acestui punct astfel
A A CURBELOR 207
nct n aceast a vecin atate variabila y se poate explicita n functie de x : y = y(x) astfel
nct F(x, y(x)) = c. Deci n acea vecin atate curba de nivel constant poate considerat a
ca o curb a dat a explicit, deci ca o curb a parametrizat a. Aceast a curb a parametrizat a
are punctul s au M(x, y) ca punct ordinar si este neted a de acelasi ordin ca si curba de
nivel constant.
Exemplul 5.1.1.5 Ecua tia x
2
+ y
2
R
2
= 0 este ecua tia unui cerc. In vecinatatea
oricarui punct cu ordonata y 6= 0 se poate explicita y =

R
2
x
2
daca ordonata y >
0 sau y =
R
2
x
2
daca ordonata y < 0. Evident sunt mai convenabile ecua tiile
parametrice x = R cos t, y = R sin t, t [0, 2].
Exemplul 5.1.1.6 Foliul lui Descartes are ecua tia x
3
+y
3
3axy = 0, a > 0. In loc sa
cautam o explicitare pe baza teoremei func tiilor implicite, ncercam sa vedem care este
intersec tia unei drepte y = tx care trece prin origine cu curba. Gasim reprezentarea
parametrica
x =
3at
1 +t
3
, y =
3at
2
1 +t
3
, t (, 1) (1, ).
Exemplul 5.1.1.7 Ecua tia lemniscatei lui Bernoulli
(x
2
+y
2
)
2
2a
2
(x
2
y
2
) = 0
con tine grupul x
2
+y
2
ceea ce ne ndeamna sa trecem la coordonatele polare ,
x = co, y = sin
si ob tinem mai nti ecua tia n coordonate polare
= a
2 cos 2, [
4
,

4
] [
3
4
,
5
4
]
din care ob tinem imediat ecua tii parametrice.
Denitia 5.1.5 Se nume ste curba intersec tie a doua suprafe te de nivel constant mul ti-
mea punctelor de coordonate (x, y, z) din spa tiu care satisfac rela tiile
_
_
_
F(x, y, z) = c
1
,
G(x, y, z) = c
2
A
unde F(x, y, z), G(x, y, z) : D E
3
R sunt func tii reale de trei variabile reale.
Rela tiile de mai sus se numesc ecua tiile curbei. Curba intersec tie de suprafe te de nivel
constant este neteda de ordinul k daca n punctele sale func tiile F, G care o denesc au
derivate par tiale de ordinul k continue.
Denitia 5.1.6 Punctul M(x, y, z) al unei curbe intersec tie a doua suprafe te de nivel
constant de ecua tii F(x, y, z) = c
1
, G(x, y, z) = c
2
se nume ste punct ordinar daca n
acest punct gradien tii
gradF(x, y, z) =

F(x, y, z) =
F
x
i +
F
y
j +
F
z
k
grad G(x, y, z) =

G(x, y, z) =
G
x
i +
G
y
j +
G
z
k
nu sunt colineari, adica matricea
_
_
F
x
F
y
F
z
G
x
G
y
G
z
_
_
are n punctul (x, y, z) rangul doi. In caz contrar punctul se nume ste punct singular.
Dac a o curb a intersectie de suprafete de nivel constant are punctul M(x, y, z) punct
ordinar, de exemplu

F
y
F
z
G
y
G
z
6= 0,
atunci dup a teorema functiilor implicite, exist a o vecin atate a punctului M(x, y, z) n
care coordonatele y, z se expliciteaz a n raport cu coordonate x
_
_
_
y = y(x),
z = z(x)
astfel nct
_
_
_
F(x, y(x), z(z)) = c
1
,
G(x, y(x), z(x)) = c
2
.
Altfel spus, n vecin atatea acestui punct curba intersectie de suprafete de nivel constant
este o curb a parametrizat a. Dup a aceeasi teorem a a functiilor implicite, aceast a curb a
parametrizat a are punctul M(x, y, z) ca punct ordinar si este neted a de ordinul k dac a
curba intersectie este neted a de ordinul k.
A A CURBELOR 209
Exemplul 5.1.1.8 Elicea circulara poate data prin ecua tiile
_
_
_
x
2
+y
2
R
2
= 0,
y R sin
z
h
= 0
sau
_
_
_
x
2
+y
2
R
2
= 0,
x R cos
z
h
= 0
x
2
+y
2
R
2
= 0,
x R cos
z
h
= 0
sau chiar
_
_
_
x
2
+y
2
R
2
= 0,
y xtan
z
h
= 0.
x
2
+y
2
R
2
= 0,
y xtan
z
h
= 0.
Exemplul 5.1.1.9 Curba lui Viviani
_
_
_
x
2
+y
2
+z
2
R
2
= 0,
x
2
+y
2
Rx = 0
este intersec tia dintre o sfera si un cilindru. Daca notam cu M
0
proiec tia punctului M
al curbei pe planul Oxy si notam cu t unghiul xOM
0
, triunghiurile OAM
0
, OMM
0
sunt
egale si deci OM
0
= R cos t si gasim ecua tiile parametrice
_
_
x = R cos
2
t,
y = R cos t sint,
z = R sin t, t [0, 2].
5.1.2 Tangenta la o curb a, abscis a curbilinie
Dac a o curb a parametrizat a este neted a de ordinul nti si are punctul

r (t
0
) ca
punct ordinar, atunci n vecin atatea acestui punct se poate scrie dup a teorema de la
analiz a
r (t) =
r (t
0
) +
r
0
(t
0
)(t t
0
) +o(t t
0
),
adic a, abstractie f acnd de termeni neglijabili n t t
0
, suportul curbei coincide cu o
dreapt a.
A
Denitia 5.1.7 Dreapta de ecua tie vectoriala
r =
r (t
0
) +
r
0
(t
0
)(t t
0
)
se nume ste tangenta la curba parametrizata n punctul regulat
r (t
0
).
S a consider am o dreapt a care trece prin punctul

r (t
0
) si are directia

a . Distanta
de la punctul

r (t) al curbei la aceast a dreapt a este
(t) =
|(
r (t)
r (t
0
))
a |
|
a |
=
|
r
0
(t
0
)
a |
|
a |
(t t
0
) +o(t t
0
).
Avem
(t) = o(t t
0
)
a q
r
0
(t
0
)
Deci are loc
Teorema 5.1.1 Tangenta n punctul ordinar
r (t
0
) al unei curbe netede este singura
dreapta care trece prin acest punct pentru care distan ta (t) de la punct

r (t) al curbei
la dreapta este parte neglijabila n raport cu t t
0
.
Denitia 5.1.8 Vectorul

r
0
(t
0
) se nume ste vectorul tangenta sau vectorul viteza n
punctul

r (t
0
); marimea acestui vector

r
0
(t
0
)
se nume ste viteza n punctul

r (t
0
);
versorul vectorului

r (t
0
) se nume ste versorul tangentei si l vom nota cu

(t
0
).
Observatii:
1. Dac a punctul
r (t
0
) este un punct singular al unei curbe parametrizate netede de
ordinul k si dac a
r
(k)
(t
0
) este prima derivat a nenul a n acest punct, este natural s a numim
tangent a n acest punct dreapta care trece prin punctul
r (t
0
) si are ca directie vectorul
r
(k)
(t
0
). In acest caz distanta (t) de la punctul

r (t) al curbei la aceast a dreapt a este
parte neglijabil a n raport cu (t t
0
)
k
.
2. Uneori accept am curbe parametrizate netede de ordinul nti pe portiuni, adic a
acele curbe pentru care exist a derivata continu a

r
0
(t) exceptnd un num ar nit de
puncte unde exist a numai derivatele laterale. In aceste puncte vom vorbi numai de
semitangente. Vom mai spune c a aceste puncte sunt puncte unghiulare.
A A CURBELOR 211
Denitia 5.1.9 Curbele parametrizate
r =

r (t), t [t
1
, t
2
]
r =

(), [
1
,
2
]
se numesc echivalente daca exista o func tie t = t() : [
1
,
2
] [t
1
, t
2
] strict crescatoare
astfel ca pentru orice [
1
,
2
] avem

r (t()) =

(). Daca curba parametrica este
neteda de ordinul k atunci vom considera ca si func tia t() are derivata de ordinul k
continua.
Se veric a usor c a avem de-a face cu o veritabil a relatie de echivalent a. Cum
0
() =
r
0
(t())t
0
()
rezult a c a pentru curbele echivalente tangentele coincid.
Denitia 5.1.10 Daca extremitatea curbei parametrizate C
1
coincide cu originea curbei
parametrizate C
2
, curba ob tinuta prin parcurgerea curbei C
1
si apoi a curbei C
2
se nu-
me ste suma sau juxtapunerea celor doua curbe si o vom nota prin C
1
+C
2
. Curba care
consta n parcurgerea n sens opus a curbei C se nume ste opusa lui C si o vom nota
prin C..
Denitia 5.1.11 Curba C se nume ste recticabila daca mul timea lungimilor liniilor
poligonale nscrise n curba C are o margine superioara. Aceasta margine superioara se
nume ste lungimea curbei C si o vom nota prin l(C).
Se veric a usor c a dac a curbele C
1
, C
2
sunt recticabile si exist a C
1
+ C
2
, atunci
si suma este recticabil a si l(C
1
+ C
2
) = l(C
1
) + l(C
2
), adic a lungimea este o m arime
aditiv a n raport cu suma curbelor. La fel se veric a c a l(C) = l(C). Dac a curba
parametrizat a C :

r =

r (t), t [t
1
, t
2
] este neted a de ordinul nti este evident c a
lungimea curbei elementare dC cuprins a ntre valorile t si t +dt ale parametrului este,
abstractie f acnd de m arimi negiljabile n raport cu dt, egal a cu lungimea segmentului
de dreapt a ce uneste capetele, deci cu
|
r (t +dt)
r (t)| = |
r
0
(t)dt +o(dt)| = |
r
0
(t)|dt +o(dt).
A
M arimea dl = l(dC) = |
r
0
(t)|dt se numeste elementul de lungime sau lungimea elemen-
tara a curbei C. Cum
|
r
0
(t)|dt = |d
r | = |dx
i +dy
j +dz
k | =
p
dx
2
+dy
2
+dz
2
se mai scrie
dl
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
.
Dup a modul general de aplicare a integralei rezult a
l(C) =
t
2
Z
t
1
|
r
0
(t)|dt =
t
2
Z
t
1
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
+z
0
(t)
2
dt.
Denitia 5.1.12 Daca o curba parametrizata

r =

r (t), t [t
1
, t
2
] este neteda de
ordinul nti, numim abscisa curbilinie de origina

r (t
0
) func tia
s = s(t) : [t
1
, t
2
] [s
1
, s
2
],
s(t) =
t
Z
t
0
|
r
0
()|d.
Pentru t > t
0
functia s(t) este egal a cu lungimea arcului de curb a cuprins ntre
punctele
r (t
0
) si
r (t); pentru t < t

0
functia s(t) este egal a cu opusul lungimii arcului
de curb a cuprins ntre punctele
r (t) si
r (t
0
). Functia s(t) este strict cresc atoare pentru
c a
s
0
(t) = |
r
0
(t)| > 0.
Deci exist a functia invers a
t = t(s) : [s
1
, s
2
] [t
1
, t
2
]
si deci curba parametrizat a

r =

(s) =

r (t(s)), s [s
1
, s
2
] este echivalent a cu
curba parametrizat a
r =
r (t), t [t
1
, t
2
]. Pentru aceast a curb a parametrizat a avem
0
(s) =
r
0
(t(s))t
0
(s) =

r
0
(t(s))
s
0
(t(s))
=

r
0
(t(s))
|
r
0
(t(s))|
.
Deci |
0
(s)| = 1, adic a vectorul vitez a este un versor, versorul tangentei
(s) =
0
(s).
Ecuatia unei curbe parametrizate n care parametrul este o abscis a curbilinie se numeste
ecua tia naturala a curbei.
A A CURBELOR 213
Dac a F(x, y) = c este o curb a de nivel constant din planul Oxy si
x = x(s), y = y(s), s [s
1
, s
2
]
sunt ecuatiile ei naturale, atunci prin derivare avem
F
x
x
0
(s) +
F
y
y
0
(s) = 0
adic a vectorul
F
y
i +
F
x
j
este un vector tangent la curb a n punctul ordinar M(x, y), iar vectorul
gradF(x, y) =
F(x, y) =
F
x
i +
F
y
j
este ortogonal tangentei, adic a este un vector normal la curb a. Deci ecuatia
F
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
F
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
) = 0
este ecuatia tangentei n punctul regulat M
0
(x
0
, y
0
), F(x
0
, y
0
) = 0, iar ecuatia
x x
0
F
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
F
y
(x
0
, y
0
)
este ecuatia normalei la curb a n acelasi punct.
Cum avem
dF =
F
x
dx +
F
y
dy =
F.d
r
rezult a c a vectorul gradF(x, y) =

F(x, y) este un vector normal la curba de nivel
dirijat n sensul de crestere a functiei F(x, y).
La fel ca mai sus se arat a c a n cazul curbei intersectie de suprafete de nivel constant
F(x, y, z) = c
1
, G(x, y, z) = c
2
un vector tangent la curb a n punctul s au M(x, y, z) este
gradF(x, y, z) gradG(x, y, z) =
F(x, y, z)
G(x, y, z).
5.1.3 Plan osculator, normal a principal a, curbur a
r (t) al curbei parametrizate
r =
r (t), t [t
1
, t
2
] neteda
de ordinul doi se nume ste biordinar daca vectorul viteza

r
0
(t) si vectorul accelera tie
r
00
(t) sunt linear independen ti.
A
Dac a
r =

r (t), t [t
1
, t
2
]
r =

() =
r (t()), [
1
,
2
]
sunt curbe parametrizate echivalente netede de ordinul doi, avem
0
() =

r
0
(t())t
0
()
00
() =

r
0
(t())t
00
() +
r
00
(t())t
0
()
2
adic a cele dou a curbe parametrizate au simultan punctele corespondente biordinare si
subspatiile generate de vectorii vitez a si acceleratie sunt aceleasi.
Fie acum curba parametrizat a

r =

r (t), t [t
1
, t
2
] neted a de ordinul doi cu
punctul biordinar

r (t
0
). Se poate scrie
r =
r (t) =
r (t
0
) +
r
0
(t
0
)(t t
0
) +
1
2
r
00
(t
0
)(t t
0
)
2
+o((t t
0
)
2
),
adic a abstractie f acnd de termeni neglijabili n raport cu (t t
0
)
2
, curba coincide cu
o parabol a pentru c a dac a not am cu X, Y componentele lui

r (t)
r (t
0
) dup a
r
0
(t
0
)
respectiv
r
00
(t
0
) avem
_
_
X = t t
0
Y =
1
2
(t t
0
)
2
Y =
1
2
X
2
.
In plus, observ am c a vectorul

r
00
(t
0
) este dirijat n interiorul concavit atii parabolei.
Denitia 5.1.14 Planul care trece prin punctul biordinar

r (t) al unei curbe si este
paralel cu vectorii viteza si accelera tie n acest punct se nume ste planul osculator n
punctul respectiv.
Curbele parametrizate echivalente au acelasi plan osculator n puncte corespondente.
Ecuatia vectorial a a planului osculator este
(
r (t),
r
0
(t),
r
00
(t)) = 0.
Dac a consider am un plan care trece prin

r (t
0
) si are versorul normalei

n , atunci
distanta de la punctul

r (t) al curbei la acest plan va
(t) = |(
r (t)
r (t
0
))
n | =
= |(
r
0
(t
0
)(t t
0
) +
1
2
r
00
(t
0
)(t t
0
)
2
)
n | +o((t t
0
)
2
).
A A CURBELOR 215
Vom avea
(t) = o((t t
0
)
2
)
r
0
(t
0
)
n = 0

r
00
(t
0
)
n = 0
adic a, dac a si numai dac a planul coincide cu planul osculator n
r (t
0
). Deci
Teorema 5.1.2 Singurul plan care trece prin punctul biordinar

r (t
0
) pentru care dis-
tan ta de la punctul

r (t) la acest plan este parte neglijabila n raport cu (t t
0
)
2
este
planul osculator.
Fie acum

r =

(s), s [s
1
, s
2
] curba parametrizat a echivalent a cu curba

r =
r (t), t [t
1
, t
2
],

(s) =

r (t(s)), s ind o abscis a curbilinie. Cum

0
(s)
2
= 1,
dac a curba este neted a de ordinul doi, prin derivare rezult a 2
0
(s)
00
(s) = 0, adic a
vectorul

00
(s) este perpendicular pe tangenta n

(s). Versorul

(s) al vectorului
00
(s) se numeste versorul normalei principale la curb a n punctul

(s), iar m arimea
vectorului
00
(s) se numeste curbura curbei n acest punct: C(s) = |
00
(s)|. Deci
00
(s) =
C(s)
(s).
Intr-un punct de abscis a curbilinie s
0
vom putea scrie
r =
(s) =
(s
0
) +
(s
0
)(s s
0
) +
1
2
(s
0
)C(s
0
)(s s
0
)
2
+o((s s
0
)
2
).
Notnd cu X, Y componentele vectorului
(s)
(s
0
)pe baza ortonormat a
(s
0
),
(s
0
)
avem
_
_
X = s s
0
,
Y =
1
2
C(s
0
)(s s
0
),
Y =
1
2
C(s
0
)X
2
din care vedem c a parabola care aproximeaz a curba se abate cu att mai mult de la
tangent a cu ct curbura C(s
0
) este mai mare, ceea ce justic a denumirea. De altfel
avem
Teorema 5.1.3 O curba parametrizata are curbura peste tot nula daca si numai daca
suportul ei este un segment de dreapta.
In adev ar din
00
(s) = 0 rezult a
(s) =
C
1
s +
C
2
, c. c. t. d.
Consider am acum curba parametrizat a
r =
r (s) = Rcos
s
R
i +Rsin
s
R
j , s [0, 2R]
A
care reprezint a un cerc n planul Oxy cu centrul n origine de raz a R parcurs n sens
direct trigonometric. s este o abscis a curbilinie de origine (R, 0, 0). In adev ar avem
r
0
(s) = sin
s
R
i + cos
s
R
j , |
r
0
(s)| = 1
r
00
(s) =
1
R
(cos
s
R
i + sin
s
R
j )
si deci n toate punctele curbura este constant a C(s) =
1
R
.
Fie acum o curb a parametrizat a cu o ecuatie natural a

r =

(s), s [s
1
, s
2
]. In
jurul punctului de abscis a s
0
se poate scrie
r =
(s) =
(s
0
) +
(s
0
)(s s
0
) +
1
2
(s
0
)C(s
0
)(s s
0
)
2
+o((s s
0
)
2
).
Consider amacumun cerc care trece prin acelasi punct
(s
0
) n care are aceeasi tangent a
(s
0
) si aceeasi normal a principal a
(s
0
). Pentru el vom putea scrie
r =
r (s) =
(s
0
) +
(s
0
)(s s
0
) +
1
2
(s
0
)
1
R
(s s
0
)
2
+o((s s
0
)
2
).
Vom avea

r (s)
(s) = o((s s
0
)
2
) dac a si numai dac a
1
R
= C(s
0
). In acest caz, n
vecin atatea lui

(s
0
) cercul si curba vor diferi numai prin m arimi neglijabile n raport
cu (ss
0
)
2
. Acest cerc se numeste cercul osculator al curbei n punctul
(s
0
), iar centrul
acestui cerc, punctul de vector de pozitie
(s
0
) +
1
C(s
0
)
(s
0
) =
(s
0
) +
1
C(s
0
)
2
00
(s
0
)
se numeste centrul de curbura al curbei n punctul
(s
0
). Raza acestui cerc R(s
0
) =
1
C(s
0
)
se numeste raza de curbura a curbei n punctul

(s
0
). Deci, nc a odat a, n vecin atatea
punctului

(s
0
), curba poate aproximat a abstractie f acnd de termeni neglijabili n
raport cu (s s
0
)
2
cu un cerc cu centrul n centrul de curbur a al punctului si cu raza
egal a cu raza de curbur a a punctului.
5.1.4 Baza si triedrul lui Frent
Fie curba parametrizat a de ecuatie

r =

r (t), t [t
1
, t
2
] si e

r =

(s), s
[s
1
, s
2
] echivalenta sa cu parametrizare natural a. In punctul biordinar
r (t) avem
r
0
(t) =

0
(s)s
0
(t), s
0
(t) = |
r
0
(t)|,
r
00
(t) =

00
(s)s
0
(t)
2
+
0
(s)s
00
(t).
A A CURBELOR 217
s
00
(t) =
q
r
0
(t)
2
0
=
r
0
(t)
2
0
2
q
r
0
(t)
2
=

r
0
(t).
r
00
(t)
|
r
0
(t)|
.
Rezult a
00
(s) =
1
|
r
0
(t)|
4
h
r
00
(t).
r
0
(t)
2
r
0
(t).
r
0
(t)
r
00
(t)
i
sau
00
(s) =
r
0
(t)
r
00
(t)
r
0
(t)
|
r
0
(t)|
4
.
Deci curbura n punctul

r (t) este
C(t) =
r
0
(t)
r
00
(t)
r
0
(t)|
3
iar versorii tangentei si normalei principale sunt
(t) =

r
0
(t)
|
r
0
(t)|
,
(t) =
r
0
(t)
r
00
(t)
r
0
(t)
|
r
0
(t)||
r
0
(t)
r
00
(t)|
.
Denitia 5.1.15 Se nume ste baza a lui Frent n punctul biordinar

r (t) al curbei
parametrizate

r =
r (t), t [t
1
, t
2
] baza ortonormata dreapta

(t),
(t),
(t)
cu
(t) =
(t)
(t) =

r
0
(t)
r
00
(t)
|
r
0
(t)
r
00
(t)|
.
Denitia 5.1.16 Se nume ste triedrul lui Frent n punctul biordinar

r (t) al curbei
parametrizate

r =

r (t), t [t
1
, t
2
] triedrul rectangular cu vrful n

r (t) ale carui
muchii au direc tiile versorilor
(t),
(t),
(t). Muchia cu direc tia
(t) este tangenta

n punctul

r (t), muchia cu direc tia

(t) se nume ste normala principala n punctul
r (t), muchia cu direc tia
(t) se nume ste binormala n punctul
r (t). Planul care trece

prin

r (t) si se sprijina pe versorii

(t),
(t) este planul osculator n

r (t), planul
care trece prin


(t),
(t) se nume ste planul normal

n punctul

r (t), planul care trece prin


(t),
(t) se
nume ste planul recticant n punctul

r (t).
A
Cum
r
0
(t) = x
0
(t)
i +y
0
(t)
j +z
0
(t)
k rezult a ecuatiile scalare ale tangentei

x x(t)
x
0
(t)
=
y y(t)
y
0
(t)
=
z z(t)
z
0
(t)
si ecuatia scalar a a planului normal
x
0
(t)(x x(t)) +y
0
(t)(y y(t)) +z
0
(t)(z z(t)) = 0.
Dac a not am cu A(t), B(t), C(t) minorii cu semne alternate extrasi din matricea
_
_
x
0
(t) y
0
(t) z
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t) z
00
(t)
_
_
atunci ecuatiile scalare ale binormalei sunt
x x(t)
A(t)
=
y y(t)
B(t)
=
z z(t)
C(t)
iar ecuatia scalar a a planului osculator este
A(t)(x x(t)) +B(t)(y y(t)) +C(t)(z z(t)) = 0.
Dac a not am cu D(t), E(t), F(t) minorii cu semne alternate extrasi din matricea
_
_
A(t) B(t) C(t)
x
0
(t) y
0
(t) z
0
(t)
_
_
atunci ecuatiile scalare ale normalei principale sunt
x x(t)
D(t)
=
y y(t)
E(t)
=
z z(t)
F(t)
iar ecuatia scalar a a planului recticant este
D(t)(x x(t)) +E(t)(y y(t)) +F(t)(z z(t)) = 0.
Avem
0
(t) =

0
(s(t))
0
=
00
(s(t))s
0
(t) = C(t)s
0
(t)
(t).
Pentru a exprima derivatele versorilor bazei lui Frent vom scrie
(t),
(t),
(t)
i ,
j ,
k

S(t),
i ,
j ,
k

=

(t),
(t),
(t)
S
t
(t)
A A CURBELOR 219
unde S(t) este matricea ortogonal a (S
t
(t)S(t) = I) a componentelor versorilor bazei lui
Frent pe baza sistemului de coordonate. Vom avea prin derivare
(t),
(t),
(t)
0
=

i ,
j ,
k

S
0
(t) =

(t),
(t),
(t)
S
t
(t)S
0
(t).
Dar matricea (t) = S
t
(t)S
0
(t) este antisimetric a, aceasta rezult a din relatia S
t
(t)S
0
(t)+
S
0t
(t)S(t) = 0. Tinnd cont de relatia stabilit a mai sus

0
(t) = C(t)s
0
(t)
(t) rezult a
c a trebuie s a avem
(t) = S
t
(t)S
0
(t) =
_
_
_
_
_
0 C(t)s
0
(t) 0
C(t)s
0
(t) 0 T(t)s
0
(t)
0 T(t)s
0
(t) 0
_
_
_
_
_
.
M arimea T(t) se numeste torsiunea curbei n punctul

r (t). Deci putem scrie
(t),
(t),
(t)
0
=

(t),
(t),
(t)
_
_
_
_
_
0 C(t) 0
C(t) 0 T(t)
0 T(t) 0
_
_
_
_
_
s
0
(t).
Aceast a relatie matriceal a scris a pe componente d a asa numitele formule ale lui Frent.
Ele dau vitezele de variatie ale versorilor bazei lui Frent. Se mai numesc si formulele
de derivare ale bazei lui Frenet.
Miscarea innitezimal a a triedrului lui Frent pe curb a se compune dintr-o translatie
innitezimal a a vrfului si o rotatie innitezimal a d
= d
+d
n +d
. Am ar atat
c a rotatiile innitezimale se adun a. Vom avea atunci
d
= d
= d
n d
,
d
= d
= d
+d
,
d
= d
= d
.
Comparnd cu formulele lui Frent rezult a
d
dt
= T(t)s
0
(t),
d
dt
= 0,
d
dt
= C(t)s
0
(t),
adic a nu exist a rotatie innitezimal a n jurul normalei principale, iar rotatiile innite-
zimale raportate la unitatea de parametru n jurul binormalei si n jurul tangentei sunt
curbura si torsiunea n punctul respectiv nmultite cu viteza n punctul respectiv.
A
Fig. 5.1: Rotirea n jurul tangentei
Vectorul vitezei de rotatie instantanee
(t) = (T(t)
(t) +C(t)
(t))s
0
(t).
se numeste vectorul lui Darboux n punctul

r (t).
Dac a consider am curba parametrizat a neted a de ordinul trei cu ecuatie natural a
r =
(s), s [s
1
, s
2
] vom putea scrie
0
(s) =

(s)
00
(s) = C(s)
(s)
000
(s) = C
0
(s)
(s) +C(s)(C(s)
(s) +T(s)
(s))
si deci n vecin atatea punctului luat ca origin a a abscisei curbilinii vom avea
(s) =

(0) +
(0)s +
1
2
C(0)
(0)s
2
+
+
1
6
h
C
0
(0)
(0) +C(0)(C(0)
(0) +T(0)
(0))
i
s
3
+o(s
3
).
Notnd cu X, Y, Z componentele lui

(s)
(0) dup a baza lui Frent a punctului

avem
X = s
1
6
C(0)
2
s
3
+o(s
3
),
Y =
1
2
C(0)s
2
+
1
6
C
0
(0)s
3
+o(s
3
),
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
+o(s
3
).
A A CURBELOR 221
Fig. 5.2: Vectorul lui Darboux
Reg asim astfel c a abstractie f acnd de termeni neglijabili n raport cu s
2
curba se g aseste
n planul osculator, ind o parabol a de ecuatii
0.5 0 0.5
0.05
0.1
0.067
0
Y s ( )
0.495 0.495 X s ( )
Fig. 5.3: Proiectia curbei pe planul osculator
X = s,
Y =
1
2
C(0)s
2
si care se ndep arteaz a cu att mai repede de tangent a cu ct C(0) este mai mare.
Proiectia curbei pe planul recticant este, abstractie f acnd de termeni nelijabili n
raport cu s
3
, o curb a de ecuatii
X = s
1
6
C(0)
2
s
3
,
A
0.5 0 0.5
0.005
0.005
3.472 10
3
3.472 10
3
Z s ( )
0.495 0.495 X s ( )
Fig. 5.4: Proiectia curbei pe planul recticant
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
care prezint a n origine un punct de inexiune, curba trecnd de-o parte si de alta a
tangentei, ndep artndu-se cu att mai repede de tangent a cu ct torsiunea T(0) este
mai mare. Proiectia curbei pe planul normal este, abstractie f acnd de termeni nelijabili
n raport cu s
3
, o curb a de ecuatii
0 0.05 0.1
0.005
0.005
3.472 10
3
3.472 10
3
Z s ( )
0 067 0 Y( )
Fig. 5.5: Proiectia curbei pe planul normal
Y =
1
2
C(0)s
2
+
1
6
C
0
(0)s
3
,
Z =
1
6
C(0)T(0)s
3
adic a o curb a care n origine prezint a un punct de ntoarcere, curba ndep artndu-se
de normala principal a cu att mai repede cu ct torsiunea T(0) este mai mare. In
concluzie putem spune c a torsiunea T(0) arat a ct de repede se ndep arteaz a curba de
planul osculator. De altfel are loc
A A CURBELOR 223
Teorema 5.1.4 O curba parametrizata are n toate punctele torsiunea nula daca si
numai daca ea este o curba plana.
In adev ar, dac a n toate punctele curbei T(s) = 0 atunci
0
(s) = 0 si deci
(s) =
0
,
un vector constant. Atunci

0
(s)
0
= 0 si deci

(s)
0
= C, deci curba se a a ntr-
un plan perpendicular pe

0
. Invers, dac a curba este plan a atunci planul ei este plan
osculator n toate punctele si deci

=
0
si T(s) = 0.
Dac a curba parametrizat a neted a de ordinul trei are ecuatia

r =

r (t), t [t
1
, t
2
]
atunci putem scrie
r
0
(t) =

(t)s
0
(t), s
0
(t) = |
r
0
(t)|,
r
00
(t) =

(t)C(t)s
0
(t)
2
+
r
000
(t) =

(t)C(t)T(t)s
0
(t)
3
+
unde prin am notat termenii linear dependenti de cei de pe linia precedent a. Lund
lungimea lui
r
0
(t), aria paralelogramului construit pe
r
0
(t),
r
00
(t) si aria paralelipipedu-
lui construit pe

r
0
(t),
r
00
(t),
r
000
(t) avem formulele de calcul pentru curbur a si torsiune
s
0
(t) = |
r
0
(t)|,
C(t) =
|
r
0
(t)
r
00
(t)|
|
r
0
(t)|
3
,
T(t) =
(
r
0
(t),
r
00
(t),
r
000
(t))
|
r
0
(t)
r
00
(t)|
2
Cu notatiile de mai nainte, avem formulele
C(t) =
A(t)
2
+B(t)
2
+C(t)
2
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
+z
0
(t)
2
)
3/2
,
T(t) = A(t)x
000
(t) +B(t)y
000
(t) +C(t)z
000
(t).
5.1.5 Curbe plane
Fie o curb a parametrizat a situat a n planul Oxy
r =
r (t) = x(t)
i +y(t)
j , t [t
1
, t
2
].
A
Conform denitiilor generale, versorii tangentei si normalei principale sunt
(t) =

r
0
(t)
|
r
0
(t)|
=
x
0
(t)
i +y
0
(t)
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
,
(t) =
r
0
(t)
r
00
(t)
r
0
(t)
|
r
0
(t)||
r
0
(t)
r
00
(t)|
.
Cum
r
0
(t)
r
00
(t) =
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
k ,
r
0
(t)
r
00
(t)
r
0
(t) =
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
(y
0
(t)
i +x
0
(t)
j )
rezult a versorul normalei
(t) = sgn
_
_
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
_
_
y
0
(t)
i +x
0
(t)
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
.
Deci avem
(t)
(t) = sgn
_
_
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
_
_
k
adic a, baza (
(t),
(t)) este orientat a la fel ca baza

i ,
j

numai dac a
sgn
_
_
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
_
_
= 1.
Uneori se convine ca pentru curbele plane s a se redeneasc a versorul normalei astfel
nct baza (
(t),
(t)) s a e orientat a la fel ca baza

i ,
j

, adic a se alege pur si
simplu versorul normalei
(t) =
y
0
(t)
i +x
0
(t)
j
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
1/2
,
adic a

(t) se obtine prin rotirea lui

(t) cu

2
n sens direct trigonometric. Atunci
pentru a avea relatiile
_
_
_
0
(t) = C(t)s
0
(t)
(t),
0
(t) = C(t)s
0
(t)
(t)
trebuie s a lu am curbura cu semn dat a de relatia
C(t) =
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
(x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
)
3/2
.
A A CURBELOR 225
Cu aceast a conventie, curba are curbur a pozitiv a ntr-un punct dac a n acel punct curba
se ncovoaie n spre versorul

(t) si are curbur a negativ a dac a curba se ncovoaie n
spre
(t).
Pentru curbele date explicit prin y = y(x), x [x
1
, x
2
] curbura cu semn este dat a
de relatia
C(x) =
y
00
(x)
(1 +y
0
(x)
2
)
3/2
si curbura este pozitiv a dac a y
00
(x) > 0, adic a dac a functia y(x) este convex a.
Fie acum s o abscis a curbilinie pe aceast a curb a plan a si

r = x(s)
i + y(s)
j ,
s [s
1
, s
2
] o parametrizare natural a a sa. Atunci versorul tangentei

(s) = x
0
(s)
i +
y
0
(s)
j . Dac a not am cu (s) unghiul pe care l face acest versor cu axa Ox pozitiv a,
atunci
(s) = cos (s)
i + sin (s)
j
si versorul normalei cu conventia f acut a va
(s) = sin
i + cos (s)
i .
Atunci
0
(s) = (sin
i + cos (s)
i )
0
(s) =
0
(s)
(s).
Rezult a
C(s) =
0
(s)
adic a, curbura este viteza de variatie n raport cu abscisa curbilinie a unghiului pe care
l face tangenta cu axa Ox. Altfel spus, curbura este viteza sau rapiditatea de ncovoiere
a curbei n punctul respectiv.
Dac a pentru o curb a plan a cunoastem curbura sa n functie de o abscis a curbilinie,
atunci cunoastem unghiul (s) = (s) +
0
, abstractie f acnd de constanta
0
. Am
notat (s) o primitiv a a lui
0
(s). Atunci cunoastem versorul tangentei, adic a cunoastem
derivatele n raport cu abscisa curbilinie ale coordonatelor punctelor curbei
x
0
(s) = cos((s) +
0
) = cos (s) cos
0
sin (s) sin
0
,
y
0
(s) = sin((s) +
0
) = sin(s) cos
0
+ cos (s) sin
0
A
si dac a not am cu X(s), Y (s) primitive ale lui cos (s) respectiv sin (s), putem scrie
x(s) = X(s) cos
0
Y (s) sin
0
+x
0
,
y(s) = X(s) sin
0
+Y (s) cos
0
+y
0
unde x
0
, y
0
sunt constante arbitrare. Dac a ne d am coordonatele (x(s
0
), y(s
0
)) ale unui
punct corespunz ator abscisei s
0
si versorul tangentei la curb a n acel punct, adic a una
din componentele x
0
(s
0
), y
0
(s
0
) (cealalt a se determin a din conditia de versor) avem trei
ecuatii cu trei necunoscute x
0
, y
0
,
0
pe care le putem determina univoc. Deci avem
Teorema 5.1.5 O curba plana este cunoscuta abstrac tie facnd de o deplasare n plan
daca cunoa stem curbura sa func tie de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinata
daca cunoa stem n plus un punct al sau si tangenta la curba n acest punct.
Avnd n vedere acest a teorem a, ecuatia = (s) sau s = s() se numeste uneori
ecua tia intrinseca a unei curbe plane.
Exemplul 5.1.5.1 Lan ti sorul y = a cosh
x
a
, x R, are ca ecua tie intrinseca ecua tia
= arctan
s
a
sau s = a tan .
Aceast a teorem a este de fapt un caz particular: o curb a n spatiu este cunoscut a
abstractie f acnd de o deplasare n spatiu dac a cunoastem curbura si torsiunea sa ca
functii de abscisa curbilinie. Curba este univoc determinat a dac a cunoastem n plus un
punct al curbei si pozitia triedrului lui Frent n acest punct al curbei.
Uneori o curb a plan a este dat a prin ecuatia sa n coordonate polare
= (), [
1
,
2
].
Aici este distanta polar a, adic a distanta de la punct la origine, iar este unghiul polar,
adic a unghiul f acut de raza vectoare a punctului cu axa Ox pozitiv a. Dac a cunoastem
ecuatia n coordonate polare, cunoastem si reprezentarea parametric a
r =
r () = () cos
i + () sin
j , [
1
,
2
].
Vom avea
s
0
() = |
r ()| =
p
()
2
+
0
()
2
.
A A CURBELOR 227
Aplicnd formula pentru curbur a g asim
C() =
()
2
+ 2
0
()
2
()
00
()
(()
2
+
0
()
2
)
3/2
.
Pentru curba plan a linie de nivel constant F(x, y) = c se g aseste pentru curbur a
expresia
C(x, y) =
F
xx
F
xy
F
x
F
yx
F
yy
F
y
F
x
F
y
0
F
2
x
+F
2
y
3/2
=
F
xx
F
2
y
2F
xy
F
x
F
y
+F
yy
F
2
x
F
2
x
+F
2
y
3/2
unde am notat F
x
=
F
x
, F
xx
=

2
F
x
2
,etc.
5.1.6 Evolut a, evolvent a
Fie curba parametrizat a plan a cu o ecuatie natural a

r =

r (s), s [s
1
, s
2
]. For-
mulele lui Frent sunt
0
(s) =
1
R(s)
(s),
0
(s) =
1
R(s)
(s).
Curba loc geometric al centrelor de curbur a va avea ecuatia
r =
(s) =
r (s) +R(s)
(s).
Putem scrie
0
(s) =
r (s) +R
0
(s)
(s) R(s)
1
R(s)
(s) = R
0
(s)
(s).
Rezult a c a normala la curba initial a este tangent a la curba loc al centrelor de curbur a.
Se spune c a aceast a curb a este nfa suratoarea normalelor la curba initial a, ea se numeste
evoluta curbei initiale.
Dac a

r =
r (t) = x(t)
i +y(t)
j , t [t
1
, t
2
], este ecuatia vectorial parametric a a
curbei initiale, atunci ecuatia evolutei este
r (t) +
|
r
0
(t)|
2
(
r
0
(t)
r
00
(t))
r
0
(t)
|
r
0
(t)
r
00
(t)|
2
A
sau scalar
x = x(t) y
0
(t)
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
,
y = y(t) +x
0
(t)
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
x
0
(t) y
0
(t)
x
00
(t) y
00
(t)
.
Cum avem
|
0
(s)| = R
0
(s)
rezult a
s
2
Z
s
1
|
0
()|d = R(s
2
) R(s
1
),
adic a curba initial a se poate obtine din evolut a dac a de-a lungul acesteia punem un r
si desfacem rul p astrndu-l tangent la evolut a; cap atul rului descrie curba initial a.
Se zice despre curba initial a c a este desfa surata sau evolventa evolutei. Mai putem
considera c a evolventa este descris a de un punct al unei drepte -tangenta de mai sus-
care se rostogoleste f ar a alunecare de-alungul evolutei.
Pentru a g asi evolventa curbei initiale

r =

r (s), s [s
1
, s
2
] s a observ am c a evol-
venta este de fapt o traiectorie ortogonal a a tangentelor sale. Punctul evolventei ind
pe tangent a, evolventa are ecuatia parametric a
r =
(s) =
r (s) + (s)
(s).
Cum
0
(s) =
(s)(1 +
0
(s)) + (s)
1
R(s)
(s).
Ca evolventa s a e n adev ar ortogonal a tangentei, trebuie ca
0
(s) = 1 sau (s) =
s +k. Avem deci o innitate de evolvente de ecuatie vectorial parametric a
r =
(s) =
r (s) + (s +k)
r (s).
Dac a ecuatia curbei initiale este
r =
r (t) = x(t)
i +y(t)
j , t [t
1
, t
2
] atunci ecuatia
evolventelor este
r =
r (t) + (
t
Z
t
0
|
r
0
()|d +k)

r
0
(t)
|
r
0
(t)|
A A CURBELOR 229
sau scalar
x = x(t) + (
t
Z
t
0
p
x
0
()
2
+y
0
()
2
d +k)
x
0
(t)
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
,
y = y(t) + (
t
Z
t
0
p
x
0
()
2
+y
0
()
2
d +k)
y
0
(t)
p
x
0
(t)
2
+y
0
(t)
2
.
5.1.7 Inf asur atoarea unei familii de curbe
Denitia 5.1.17 Familia uniparametrica de curbe de nivel constant
F(x, y, ) = 0, [
1
,
2
],
admite nfa suratoare curba daca n ecare punct al sau curba este tangenta unei
curbe din familie.
Dac a M este un punct curent al nf asur atoarei , atunci prin acest punct trece o
curb a C din familie corespunz atoare valorii a parametrului. Invers, ec arei curbe C
din familie, adic a ec arei valori a lui i corespunde un punct al lui n care cele dou a
curbe sunt tangente. Deci coordonatele punctului curent M vor functii de
x = x(), y = y().
Scriind c a punctul se a a pe C avem
F(x(), y(), ) = 0.
Derivnd n raport cu avem
F
x
x
0
() +F
y
y
0
() +F = 0.
Cum curbele si C sunt tangente, presupunnd c a M este punct ordinar pentru ambele
curbe, avem
x
0
()
F
y
=
y
0
()
F
x
F
x
x
0
() +F
y
y
0
() = 0
si rezult a
F(x(), y(), ) = 0.
A
In concluzie, dac a familia uniparametric a admite nf asur atoare n puncte ordinare,
atunci coordonatele acestor puncte satisfac simultan ecuatiile
F(x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Invers nu este adev arat, dac a din sistemul de mai sus elimin am obtinem ecuatia
unei curbe
(x, y) = 0
care nu este totdeauna nf asur atoarea familiei. Dac a ecare curb a C din familie are un
punct singular M de coordonate x(), y() atunci n acest punct vom avea
F(x(), y(), ) = 0,
F
x
(x(), y(), ) = 0,
F
y
(x(), y(), ) = 0.
Derivnd prima relatie rezult a
F(x(), y(), ) = 0,
adic a si locul geometric al punctelor singulare ale familiei veric a sistemul
F(x(), y(), ) = 0,
F(x(), y(), ) = 0.
Multimea punctelor care satisfac acest sistem constituie curba discriminanta a familiei.
Pentru a vedea ce reprezint a curba discriminant a a familiei form am matricea
m =
_
_
F
x
F
y
F
F
x
F
y
F
_
_
.
Dac a rang(m) = 2 atunci din sistemul care d a curba discriminant a se pot explicita dou a
dintre variabilele x, y, . De exemplu, dac a
F
x
F
y
F
x
F
y
6= 0
A A CURBELOR 231
atunci se pot explicita x = x(), y = y(). Cum F
x
, F
y
nu pot simultan nule rezult a
c a discriminanta este nf asur atoarea familiei. Dac a
F
x
F
F
x
F
= F
x
F
6= 0
atunci se expliciteaz a x = x(y), = (y) si cum F
x
6= 0 rezult a c a x = x(y) este ecuatia
nf asur atoarei, iar = (y) d a corespondenta ntre punctele nf asur atoarei si curba
familiei.
Dac a rang(m) = 1 si F
2
x
+ F
2
y
6= 0 atunci avem sistemul de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
F
x
F
x
=
F
y
F
y
, F
= 0
n general incompatibil si deci curba discriminant a nu exist a . Dac a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint a nf asur atoarea.
Dac a rang(m) = 1 si F
2
x
+ F
2
y
= 0 atunci avem un sistem de patru ecuatii cu trei
necunoscute
F = 0,
F = 0,
F
x
= 0, F
y
= 0
n general incompatibil si deci curba discriminant a nu exist a. Dac a totusi acest sistem
este compatibil cu solutii de forma x = x(), y = y() sau x = x(y), = (y) sau
y = y(x), = (x) atunci oricare din acestea reprezint a curba punctelor singulare ale
familiei.
Exemplul 5.1.7.1 Fie familia de parabole
F(x, y, ) = (x + )
2
(y +

2
2
) = 0, R.
A
Ca sa gasim curba discriminanta derivam n raport cu
F = 2(x + ) = 0.
Eliminnd avem
x
2
+y = 0.
Pentru ca ecare parabola din familie nu are puncte singulare, curba discriminanta este
nfa suratoare. De altfel matricea
m =
_
_
2(x + ) 1 2x +
2 0 1
_
_
are rangul 2.
Exemplul 5.1.7.2 Ca sa gasim discriminanta familiei de parabole semicubice
F(x, y, ) = (x + )
2
(y + )
3
= 0, R
derivam
F = 2(x + ) 3(y + )
2
= 0.
Scoatem din a doua ecua tie
x + =
3
2
(y + )
2
si introducem n prima
9
4
(y + )
4
(y + )
3
= 0.
Avem situa tiile:
y + = 0. Atunci x + = 0 si deci y x = 0. Aceasta este curba punctelor
singulare pentru c a F
x
= 0, F
y
= 0.
y + =
4
9
de unde x + =
8
27
si deci x y +
4
27
= 0. Se veric a usor c a aceasta
este nf asur atoare.
Exemplul 5.1.7.3 Pentru familia de parabole semicubice
F(x, y, ) = (x + )
2
y
3
= 0, R
avem
F = 2(x + ) = 0
si curba discriminanta este y = 0. Se vede ca ea este locul punctelor singulare.
A A CURBELOR 233
S a presupunem acum c a familia de curbe este dat a prin ecuatiile
x = x(t, ),
y = y(t, ), t [t
1
, t
2
], [
1
,
2
]
unde t este parametrul care d a pozitia punctului pe curb a, iar d a curba din familie.
Dac a ecuatia nf asur atoarei ar f(x, y) = 0 am avea
f(x(t, ), y(t, )) = 0
si prin derivare n raport cu t respectiv vom avea
_
_
_
f
x
x
t
+f
y
y
t
= 0,
f
x
x +f
y
y = 0.
Dac a punctul nu este singular f
2
x
+f
2
y
6= 0 rezult a
x
t
y
t
x y
= 0.
Deci curba discriminant a se g aseste prin eliminarea sau a lui t sau a lui sau a amn-
dorura din ecuatiile
_
_
x = x(t, ),
y = y(t, ),
x
t
y
t
x y
= 0.
Aceasta poate contine si locul punctelor singulare ale familiei pentru c a pe aceasta
x
t
= y
t
= 0 si a treia ecuatie este vericat a.
Exemplul 5.1.7.4 Consideram familia de drepte
_
_
_
x = +t cos ,
y = t sin, (t, ) R
2
.
Avem

x
t
y
t
x y
= t cos
2
(1 t sin) sin = 0
sau
u = sin.
A
Eliminnd t avem ecua tiile parametrice ale infa suratoarei
_
_
_
x = + sin cos ,
y = sin
2
pentru ca dreptele nu pot avea puncte singulare.

Si o familie de curbe spatiale parametrizate
r =
r (t, ), (t, ) [t
1
, t
2
] [
1
,
2
]
poate avea o nf asur atoare. Dac a t
1
() este valoarea parametrului t corespunz atoare
punctului unde curba de parametru este tangent a la nf asur atoare, atunci ecuatia
nf asur atoarei este
r =
() =
r (t
1
(), ), [
1
,
2
].
Vectorul tangent la nf asur atoare
0
() =

r
t
(t
1
(), ) +

(t
1
(), )
este colinear cu vectorul tangent la curba de parametru
r
t
(t
1
(), )
si deci
0
()

r
t
(t
1
(), ) =

(t
1
(), )

r
t
(t
1
(), ) = 0.
Rezult a c a dac a exist a nf asur atoarea familiei de curbe, atunci trebuie eliminat sau
parametrul t sau parametrul ntre ecuatiile
_
_
_
r =
r (t, ),
(t, )

r
t
(t, ) = 0.
Dar n aceast a curb a discriminant a este continut a si curba punctelor singulare ale fa-
miliei.
Exemplul 5.1.7.5 Pentru a gasi nfa suratoare familiei de drepte
r = R(cos t sin )
i +R(sin +t cos )
j +h( +t)
k , (t, k) R
2
A A SUPRAFE TELOR 235

calculam
r
t
= Rsin
i +Rcos
j +h
k ,
= R(sin t cos )
i +R(cos t sin )
j +h
k,
r
t

i

j

k
Rsin Rcos h
R(sin t cos ) R(cos t sin) h
=
= Rht sin
i Rht cos
j +R
2
t
k = 0.
Din ultima rezulta t = 0 si deci nfa suratoarea este elicea circulara
r = Rcos
i +Rsin
j +h
k .
De altfel familia de drepte data este familia tangentelor la aceasta elice.
5.2 Geometria diferential a a suprafetelor
5.2.1 Suprafat a parametrizat a, suprafat a de nivel constant
Denitia 5.2.1 Se nume ste suprafa ta parametrizata aplica tia
r =
r (u, v) = x(u, v)
i +y(u, v)
j +z(u, v)
k : D
uv
E
3
,
unde D
uv
este un domeniu n planul variabilelor u, v. Mul timea valorilor aplica tiei
r (D
uv
) este suportul suprafe tei parametrizate. Cel mai adesea confundam suprafa ta
parametrizata cu suportul sau. u, v se numesc parametrii suprafe tei.
Ecuatia
r =
r (u, v), (u, v) D

uv
se numeste ecua tia vectorial parametrica a suprafe tei parametrizate. Ecuatiile
_
_
x = x(u, v),
y = y(u, v),
z = z(u, v), (u, v) D
uv
A
se numesc ecua tiile scalar parametrice ale suprafe tei parametrizate.
Suprafata parametrizat a se numeste neteda de ordinul k dac a functia
r (u, v) admite
derivate partiale de ordinul k continue. Vom nota derivatele partiale indicial

r
u
(u, v),
r
v
(u, v),

r
uu
(u, v),

r
uv
(u, v), etc.
Dac a
r (u
0
, v
0
) este un punct pe suprafat a, ecuatia
r =
r (u, v
0
), (u, v
0
) D
uv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat a pe suprafata dat a si care trece prin punctul
r (u
0
, v
0
). O vom nota prin C
v
0
. La fel ecuatia
r =
r (u
0
, v), (u
0
, v) D
uv
este ecuatia unei curbe parametrizate situat a pe suprafata dat a si care trece prin punctul
r (u
0
, v
0
). O vom nota prin C
u
0
. Prin ecare punct de pe suprafat a trece o singur a curb a
C
u
0
si o singur a curb a C
v
0
. Din acest motiv cele dou a familii de curbe de pe suprafat a
se numesc familiile curbelor coordonate sau parametrice ale suprafetei parametrizate.
Exemplul 5.2.1.1 Ecua tia
r = u
i +v
j , (u, v) unui plan

este ecua tia vectorial parametrica a planului xOy. Ecua tiile scalar parametrice sunt
_
_
x = u,
y = v,
z = 0, (u, v) unui plan
Curbele coordonate sunt verticalele x = u
0
si orizontalele y = v
0
.
r = ucos v
i +usin v
j , (u, v) [0, ) [0, 2)

este ecua tia aceluia si plan Oxy, u ind raza polara si v ind unghiul polar. Acum curbele
v = v
0
sunt razele care pleaca din origine, iar curbele u = u
0
sunt cercurile cu centrul
n origine.

r = Rcos
u
R
i +Rsin
u
R
j +v
k , (u, v) [0, 2R] R

este ecua tia vectorial parametrica a cilindrului circular drept
x
2
+y
2
= R
2
cum rezulta imediat din ecua tiile scalar parametrice
_
_
x = Rcos
u
R
,
y = Rsin
u
R
,
z = v, (u, v) [0, 2R] R.
Curbele coordonate u = u
0
, adica
_
_
x = Rcos
u
0
R
,
y = Rsin
u
0
R
,
z = v, v R
sunt generatoarele cilindrului. Curbele coordonate v = v
0
, adica
_
_
x = Rcos
u
R
,
y = Rsin
u
R
,
z = v
0
, u [0, 2R]
sunt cercurile paralele. Parametrul u este abscisa curbilinie pe cercul paralel cu originea
n planul xOz.
r = usincos v
i +usinsin v
j +ucos
k , (u, v) R [0, 2]
este ecua tia vectorial parametrica a conului de rota tie n jurul lui Oz cu vrful n origine
si deschiderea
x
2
+y
2
z
2
tan
2
= 0
cum rezulta din ecua tiile scalar parametrice
_
_
x = usin cos v,
y = usin sinv,
z = ucos , (u, v) R [0, 2].
A
Curbele coordonate u = u
0
sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate v = v
0
sunt
generatoarele. Parametrul u reprezinta abscisa curbilinie cu originea n vrf pe gener-
atoare, iar v este unghiul facut de proiec tia vectorului de pozi tie pe planul Oxy cu axa
Ox.
r = Rsinv cos u
i +Rsinv sin u
j +Rcos v
k , (u, v) [0, 2] [
2
,

2
]
este ecua tia vectorial parametrica a sferei
x
2
+y
2
+z
2
R
2
= 0
cum rezulta din ecua tiile scalar parametrice
_
_
x = Rsinv cos u,
y = Rsin v sinu,
z = Rcos v, (u, v) [0, 2] [
2
,

2
].
Parametrii u, v sunt longitudinea respectiv colatitudinea si deci curbele u = u
0
sunt
meridianele, iar curbele v = v
0
sunt cercurile paralele.
r = (v) cos u
i + (v) sinu
j +v
k , (u, v) [0, 2] R
este ecua tia vectorial parametrica a unei suprafe te de rota tie n jurul axei Oz care n
coordonate cilindrice (, , z) are ecua tia = (z). Aici v este cota punctului, iar u
reprezinta unghiul facut de proiec tia vectorului de pozi tie pe planul Oxy cu axa Ox.
Deci curbele coordonate v = v
0
sunt cercurile paralele, iar curbele coordonate u = u
0
sunt curbele meridian.
Ca un caz particular, dac a (z) = a cosh
z
a
, adic a meridianele sunt l antisoare, suprafata
se numeste catenoid (catena-lant lat.).
r = ucos v
i +usin v
j +av
k , (u, v) [0, 2] [0, )


este ecua tia vectorial parametrica a suprafe tei generate de o semidreapta care se rote ste
n jurul axei Oz ramnnd paralela cu planul Oxy si ridicndu-se propor tional cu unghiul
de rota tie. Suprafa ta se nume ste suprafa ta helicoidala sau helicoid. v reprezinta unghiul
facut de proiec tia semidreptei pe Oxy cu Ox, iar u reprezinta abscisa curbilinie pe o
generatoare. Curbele coordonate u = u
0
sunt elice circulare, iar curbele v = v
0
sunt
generatoare.
Exemplul 5.2.1.8 Daca z = z(x, y) este o func tie reala denita pe un domeniu D
xy
din planul Oxy gracul acestei func tii este o suprafa ta parametrizata cu ecua tia vectorial
parametrica
r = x
i +y
j +z(x, y)
k , (x, y) D
xy
si ecua tiile scalar parametrice
_
_
x = x,
y = y,
z = z(x, y), (x, y) D
xy
.
In acest caz se zice ca avem o suprafa ta data explicit cu ecua tia explicita z = z(x, y),
(x, y) D
xy
. Curbele coordonate sunt intersec tiile gracului cu planele verticale x =
x
0
, y = y
0
.
Denitia 5.2.2 Suprafe tele parametrizate cu ecua tiile vectorial parametrice
r =

r (u
1
, v
1
), (u
1
, v
1
) D
u
1
v
1
,
r =

(u
2
, v
2
), (u
2
, v
2
) D
u
2
v
2
se numesc echivalente daca exista aplica tia bijectiva
_
_
_
u
1
= u
1
(u
2
, v
2
),
v
1
= v
1
(u
2
, v
2
)
denita pe D
u
2
v
2
cu valori n D
u
1
v
1
astfel nct
(u
2
, v
2
) =
r (u
1
(u
2
, v
2
), v
1
(u
2
, v
2
)), (u
2
, v
2
) D
u
2
v
2
.
In cazul suprafe telor netede de ordinul k aplica tia bijectiva se va considera cu derivate
par tiale de ordinul k continue. Se verica u sor ca avem o rela tie de echivalen ta. Evident,
suprafe tele parametrizate echivalente au acela si suport.
A
In cazul suprafetei parametrizate netede de ordinul nti

r =

r (u, v) curbele co-
ordonate C
v
0
:
r =
r (u, v
0
), C
u
0
:
r =
r (u
0
, v) care trec prin punctul

r (u
0
, v
0
) au
vectorii tangenti

r
u
(u
0
, v
0
), respectiv
r
v
(u
0
, v
0
).

r (u
0
, v
0
) al suprafe tei parametrizate netede de ordinul nti
se nume ste punct ordinar daca vectorii

r
u
(u
0
, v
0
),
r
v
(u
0
, v
0
) sunt necolineari. In caz
contrar punctul se nume ste singular.
Se veric a usor c a punctele corespondente ale suprafetelor parametrizate echivalente
sunt simultan ordinare sau singulare.
Denitia 5.2.4 Se nume ste suprafa ta de nivel constant mul timea punctelor de coor-
donate (x, y, z) care satisfac rela tia F(x, y, z) = c, unde F(x, y, z) este o func tie reala
denita pe un domeniu din E
3
, iar c este un numar real. Suprafa ta de nivel constant
se nume ste neteda de ordinul k daca func tia F(x, y, z) are derivate par tiale de ordinul k
continue.
Denitia 5.2.5 Punctul (x, y, z) al suprafe tei de nivel constant F(x, y, z) = c neteda
de ordinul nti se nume ste punct ordinar daca n acest punct gradientul func tiei F
gradF(x, y, z) =
F(x, y, z) 6= 0. In caz contrar punctul se nume ste singular.

Dac a (x, y, z) este un punct ordinar al suprafetei de nivel constant F(x, y, z) =
c neted a de ordinul nti, de exemplu derivata partial a F
z
(x, y, z) 6= 0 atunci dup a
teorema functiilor implicite exist a o vecin atate a punctului (x, y, z) n care variabila z
se expliciteaz a n functie de variabilele x, y, deci exist a functia z = z(x, y) denit a n
acea vecin atate astfel nct F(x, y, z(x, y)) = c pentru orice punct din acea vecin atate.
Deci n vecin atatea respectiv a suprafata de nivel constant se poate scrie ca o suprafat a
dat a explicit, deci ca o suprafat a parametrizat a.
De multe ori, n cazul suprafetelor de nivel constant, din considerente geometrice
caracteristice suprafetei respective putem g asi reprezent ari parametrice diferite de cele
date de teorema functiilor implicite. Este cazul sferei considerate mai sus.

5.2.2 Plan tangent, prima form a fundamental a
Dac a avem suprafata parametrizat a
r =
r (u, v) = x(u, v)
i +y(u, v)
j +z(u, v)
k : D
uv
E
3
,
si punctul s au

r (u
0
, v
0
), obtinem o curb a situat a pe suprafat a care trece prin acest
punct dac a lu am parametrii u, v ca functii u(t), v(t) de parametrul t [t
1
, t
2
] astfel c a
u(t
0
) = u
0
, v(t
0
) = v
0
. Ecuatia parametric a a acestei curbe este
r =
(t) =
r (u(t), v(t)), t [t
1
, t
2
].
Curba este neted a de ordinul k dac a suprafata este neted a de ordinul k si functiile
u(t), v(t) au derivate de ordinul k continue. Vectorul tangent la aceast a curb a n punctul
ordinar
r (u
0
, v
0
) este
0
(t
0
) =
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
(t
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
(t
0
).
Deci toate curbele care trec prin punctul ordinar
r
v
(u
0
, v
0
) au tangentele n acest punct
n planul care trece prin acest punct si se sprijin a pe vectorii

r
u
(u
0
, v
0
),

r
v
(u
0
, v
0
).
Denitia 5.2.6 Planul care trece prin punctul ordinar

r (u
0
, v
0
) al suprafe tei parame-
trizate

r =

r (u, v) si se sprijina pe vectorii

r
u
(u
0
, v
0
),

r
v
(u
0
, v
0
) se nume ste planul
tangent la suprafa ta n acel punct.
Observ am c a orice vector din planul tangent se descompune dup a vectorii
r
u
(u
0
, v
0
),
r
v
(u
0
, v
0
). Acesti vectori alc atuiesc o baz a a vectorilor din planul tangent, vectorul
tangent la curb a
0
(t
0
) avnd pe aceast a baz a componentele u
0
(t
0
), v
0
(t
0
).
Ecuatia vectorial a a planului tangent este
(
r (u
0
, v
0
),
r
u
(u
0
, v
0
),
r
v
(u
0
, v
0
)) = 0,
iar ecuatia scalar a este
x x(u
0
, v
0
) y y(u
0
, v
0
) z z(u
0
, v
0
)
x
u
(u
0
, v
0
) y
u
(u
0
, v
0
) z
u
(u
0
, v
0
)
x
v
(u
0
, v
0
) y
v
(u
0
, v
0
) z
v
(u
0
, v
0
)
= 0.
A
Notnd cu A(u, v), B(u, v), C(u, v) minorii luati cu semnele alternnd din matricea
_
_
x
u
(u, v) y
u
(u, v) z
u
(u, v)
x
v
(u, v) y
v
(u, v) z
v
(u, v)
_
_
,
ecuatia planului tangent ntr-un punct curent se mai scrie
A(u, v)(x x(u, v)) +B(u, v)(y y(u, v)) +C(u, v)(z z(u, v)) = 0.
Un vector normal la planul tangent este vectorul

r
u
(u
0
, v
0
)
r
v
(u
0
, v
0
).
Dup a teorema de la analiz a se poate scrie
r (u, v) =

r (u
0
, v
0
) +
r
u
(u
0
, v
0
)(u u
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)(v v
0
) +
+o
p
(u u
0
)
2
+ (v v
0
)
2
De aici se poate ar ata usor c a planul tangent n punctul
r (u
0
, v
0
) este unicul plan care
trece prin acest punct pentru care distanta dela punctul
r (u, v) al suprafetei la plan este

o
p
(u u
0
)
2
+ (v v
0
)
2
, adic a este neglijabil a n raport cu

p
(u u
0
)
2
+ (v v
0
)
2
.
Dac a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) este un punct pe suprafata de nivel constant F(x, y, z) = C,
F(x
0
, y
0
, z
0
) = C si
_
_
x = x(t),
y = y(t),
z = z(t)
,
_
_
x(t
0
) = x
0
y(t
0
) = y
0
z(t
0
) = z
0
sunt ecuatiile parametrice ale unei curbe de pe suprafat a care trece prin M
0
, avem
F(x(t), y(t), z(t)) = C.
Derivnd avem
F
x
x
0
(t
0
) +F
y
y
0
(t
0
) +F
z
z
0
(t
0
) = 0
derivatele partiale ind calculate n M
0
. Rezult a c a vectorul
grad F =
F = F
x
i +F
y
j +F
z
k
este un vector normal la planul tangent la suprafat a n punctul dat. Cum
dF = F
x
dx +F
y
dy +F
z
dz = gradFd
r

rezult a c a vectorul gradF este dirijat n spre sensul de crestere al functiei F. Ecuatia
planului tangent la suprafata de nivel constant este
F
x
(x x
0
) +F
y
(y y
0
) +F
z
(z z
0
) = 0.
O abscis a curbilinie pe curba
r =
r (u(t), v(t)), t [t
1
, t
2
].
de pe suprafata parametrizat a
r =
r (u, v) este
s(t) =
t
Z
t
0
q
(
r
u
(u(t), v(t))u
0
(t) +
r
v
(u(t), v(t))v
0
(t))
2
dt.
Notnd
E(u, v) =
r
u
(u, v)
2
, F(u, v) =
r
u
(u, v)
r
v
(u, v), G(u, v) =
r
v
(u, v)
2
avem
s(t) =
t
Z
t
0
p
E(u(t), v(t)u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
dt.
Cum u
0
(t), v
0
(t) sunt componentele vectorului tangent la curb a n punctul
r (u(t), v(t))
dup a baza

r
u
(u(t), v(t)),
r
v
(u(t), v(t)) sub radical avem o form a p atratic a pe spatiul
vectorial al vectorilor tangenti n punctul

r (u(t), v(t)). Aceast a form a p atratic a se
numeste prima forma patratica a suprafe tei.
Cum
ds(t)
2
= s
0
(t)
2
dt
2
=
= (E(u(t), v(t)u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
)dt
2
=
= E(u(t), v(t))du(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))du(t)dv(t) +G(u(t), v(t))dv(t)
2
se scrie simplu
ds
2
= E(u, v)du
2
+ 2F(u, v)dudv +G(u, v)dv
2
.
Cum
d
r (u, v) =
r
u
(u, v)du +
r
v
(u, v)dv
A
putem considera c a d
r (u, v) este un vector tangent la suprafat a n punctul

r (u, v)
avnd pe baza
r
u
(u, v),
r
v
(u, v) componentele du, dv. Putem nc a scrie
ds
2
= d
r
2
= (
r
u
du +
r
v
dv)
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
Prima form a fundamental a a suprafetei este evident legat a de propriet atile metrice
alte suprafetei. Ea se numeste si forma metrica a suprafe tei. Am v azut c a prin ea se
exprim a abscisele curbilinii pe curbe si deci lungimile arcelor de curbe. S a ar at am c a si
unghiul dintre dou a curbe se poate exprima prin prima form a fundamental a. Fie dou a
curbe care trec prin punctul

r (u
0
, v
0
) : u = u
1
(t), v = v
1
(t) si u = u
2
(t), v = v
2
(t)
astfel c a u
1
(t
0
) = u
2
(t
0
) = u
0
si v
1
(t
0
) = v
2
(t
0
) = v
0
. Unghiul sub care se taie cele dou a
curbe este unghiul dintre vectorii tangenti
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
1
(t
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
1
(t
0
),
r
u
(u
0
, v
0
)u
0
2
(t
0
) +
r
v
(u
0
, v
0
)v
0
2
(t
0
)
adic a avem
cos =
E
0
u
0
10
u
0
20
+F
0
(u
0
10
v
0
20
+u
0
20
v
0
10
+G
0
v
0
10
v
0
20
p
E
0
u
02
10
+ 2F
0
u
0
10
v
0
10
+G
0
v
02
10
p
E
0
u
02
20
+ 2F
0
u
0
20
v
0
20
+G
0
v
02
20
unde pentru simplitatea scrierii am notat prin indicele 0 faptul c a E, F, G sunt calculati
pentru u
0
, v
0
, iar derivatele pentru t
0
. Dac a not am cu du, dv diferentialele pe prima
curb a si cu u, v diferentialele pe a doua curb a, putem scrie
cos =
Eduu +F(duv + udv) +Gdvv
Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
Eu
2
+ 2Fuv +Gv
2
ne mai punnd indicele 0. Conditia de ortogonalitate a celor dou a curbe este deci
Eduu +F(duv + udv) +Gdvv = 0.
Pe curba coordonat a v = v
0
avem dv = 0, n timp ce pe curba coordonat a u = u
0
avem u = 0 si deci unghiul ntre cele dou a curbe este dat de
cos =
F(u
0
, v
0
)
p
E(u
0
, v
0
)G(u
0
, v
0
)
.
Rezult a de aici c a liniile coordonate se taie ortogonal dac a si numai dac a n toate punctele
suprafetei F(u, v) = 0.

Denitia 5.2.7 Doua suprafe te parametrizate se numesc izometrice sau aplicabile una
pe alta daca ntre ele exista o bijec tie astfel nct lungimile arcelor de curba corespondente
sa e egale.
Este evident a
Teorema 5.2.1 Suprafe tele parametrizate cu ecua tiile vectorial parametrice
r =

r
1
(u, v), (u, v) D
uv
,
r =

r
2
(u, v), (u, v) D
uv
cu acela si domeniu al parametrilor sunt izometrice daca si numai daca coecien tii
primelor forme fundamentale ale lor sunt egale n toate punctele corespondente
E
1
(u, v) = E
2
(u, v), F
1
(u, v) = F
2
(u, v), G
1
(u, v) = G
2
(u, v), (u, v) D
uv
.
Exemplul 5.2.2.1 Suprafa ta parametrizata
r = u
i +v

este planul Oxy. Avem
d
r =

i du +
j dv,
ds
2
= du
2
+dv
2
,
E(u, v) = 1, F(u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Se conrma prin F = 0 ca verticalele si orizontalele sunt ortogonale.
r = Rcos
u
R
i +Rsin
u
R
j +v
k , (u, v) [0, 2R] R

este cilindrul circular drept. Avem
d
r = sin
u
R
i du + cos
u
R
j du +
k dv,
ds
2
= du
2
+dv
2
,
E(u, v) = 1, F(u, v) = 0, G(u, v) = 1
Daca restrngem domeniul de deni tie al planului la [0, 2R] R, adica din planul Oxy
luam numai o banda verticala de la time 2R cele doua suprafe te sunt aplicabile una pe
alta. Se zice ca cilindrul este o suprafa ta desfa surabila.
A
Exemplul 5.2.2.3 Suprafa ta
r = v cos u
i +v sin u
j , (u, v) [0, 2) [0, )

este planul Oxy raportat la coordonate polare, v ind raza polar a si u unghiul polar.
Avem
r
u
= v sin u
i +v cos u
j , E(u, v) = v
2
,
r
v
= cos u
i + sin u
j , F(u, v) = 0, G = 1
Se conrm a c a razele care pleac a din origine si cercurile cu centrul n origine sunt
ortogonale.
r = v sin cos u
i +v sin sin u
j +v cos
k , (u, v) [0, 2] [0, )

este un con circular drept. Avem
r
u
= v sin sinu
i +v sin cos u
j , E(u, v) = v
2
sin
2
,
r
v
= sincos u
i + sin sinu
j + cos
k , F(u, v) = 0, G(u, v) = 1.
Observ am c a dac a am renota v sin cu v, coecientii primelor forme fundamentale
ar coincide. Rezult a faptul evident din geometria elementar a: conul este o suprafat a
desf asurabil a.
r = a cosh
u
a
cos v
i +a cosh
u
a
sin v
j +u
k , (u, v) R [0, 2]
este catenoidul. Avem
r
u
= sinh
u
a
cos v
i + sinh
u
a
sinv
j +
k , E(u, v) = cosh
2
u
a
,
r
v
= a cosh
u
a
sin v
i +a cosh
u
a
cos v
j , F(u, v) = 0, G(u, v) = a
2
cosh
2
u
a
.
ds
2
= cosh
2
u
a
(du
2
+a
2
dv
2
).

r = ucos v
i +usin v
j +av
k , (u, v) [0, ) [0, 2]

este un helicoid. Avem
r
u
= cos v
i + sinv
j , E(u, v) = 1,
r
v
= usin v
i +ucos v
j +a
k , F(u, v) = 0, G(u, v) = u
2
+a
2
.
ds
2
= du
2
+ (u
2
+a
2
)dv
2
.
Daca aici am pune u = a sinh
u
0
a
am avea
ds
2
= cosh
2
u
0
a
du
02
+ (a
2
sinh
2
u
0
a
+a
2
)dv
2
= cosh
2
u
0
a
(du
02
+a
2
dv
2
)
adica, lucru surprinzator, helicoidul si catenoidul sunt suprafe te aplicabile una pe alta.
Propriet atile unei suprafete care nu se modic a prin aplicarea ei pe alt a suprafat a,
deci cele care se exprim a prin prima form a fundamental a a suprafetei, constituie geome-
tria intrinseca a suprafe tei. Celelalte propriet ati tin de geometria exterioara a suprafe tei.
Am ar atat c a vectorul

r
u
(u, v)
r
v
(u, v) este un vector normal la planul tangent
suprafetei n punctul

r (u, v). M arimea acestui vector este dup a formula lui Lagrange
|
r
u

r
v
| =
q
(
r
u

r
v
)
2
=
q
r
u
2
r
v
2
(
r
u
r
v
)
2
=
EGF
2
.
Versorul
n (u, v) =
1
EGF
2
r
u

r
v
este versorul normalei la suprafa ta. In functie de coordonatele scalare x(u, v), y(u, v),
z(u, v), cu notatia de mai sus se poate scrie
n (u, v) =
A(u, v)
i +B(u, v)
j +C(u, v)
k
p
A(u, v)
2
+B(u, v)
2
+C(u, v)
2
.
In acest fel vectorii
r
u
(u, v),
r
v
(u, v),
n (u, v) alc atuiesc o baz a a spatiului orientat a

la dreapta. Atunci vectorii

r
u
(u, v),
r
v
(u, v) formeaz a o baz a a planului tangent care
trebuie considerat a orientat a drept. Vom observa c a dac a suprafata este neted a de
ordinul nti, versorul
n (u, v) este continuu. Se zice c a suprafata parametrizat a neted a

de ordinul nti este orientata. Exist a suprafete, n sensul pe care l d am n mod obisnuit
A
notiunii de suprafat a, deci nu suprafat a parametrizat a sau suprafat a de nivel constant,
care nu pot orientate. Cel mai simplu exemplu este al asa numitei benzi a lui Mbius
care se obtine dintr-un dreptunghi prin lipirea a dou a laturi opuse dup a ce s-a r asucit
odat a.
Dac a pe suprafata parametrizat a

r =

r (u, v), (u, v) D
uv
consider am punctele
corespunz atoare perechilor de valori
(u, v), (u +du, v), (u +du, v +dv), (u, v +dv)
adic a de vectori de pozitie
r (u, v),
r (u +du, v) =

r (u, v) +
r
u
du +o(du),
r (u +du, v +dv) =

r (u, v) +
r
u
du +
r
v
dv +o(
du
2
+dv
2
),
r (u, v +dv) =

r (u, v) +
r
v
dv +o(dv)
ele formeaz a un paralelogram curbiliniu cu laturile
r
u
du +o(du),
r
v
dv +o(dv), parale-
logram care se abate foarte putin de la planul tangent. Aria acestui paralelogram
d = |
r
u

r
v
|dudv =
EGF
2
dudv =
A
2
+B
2
+C
2
dudv
se numeste aria elementara sau elementul de arie al suprafetei parametrizate n punctul
r (u, v). Dup a modul de aplicare a integralei duble, rezult a c a prin aria suprafe tei
parametrizate trebuie s a ntelegem num arul
A =
ZZ
D
uv
d =
ZZ
D
uv
EGF
2
dudv =
ZZ
D
uv
A
2
+B
2
+C
2
dudv.
Uneori se consider a vectorul arie elementara denit prin
d
n d =
r
u

r
v
dudv.
In functie de componentele scalare se poate scrie
d
i

j

k
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
dudv =
=

D(y, z)
D(u, v)
i +
D(z, x)
D(u, v)
j +
D(x, y)
D(u, v)
k

dudv =
=

A(u, v)
i +B(u, v)
j +C(u, v)
k

dudv.

Se mai noteaz a
d
n d = dydz
i +dzdx
j +dxdy
k .
In cazul suprafetei date explicit z = z(x, y) avem
d
i

j

k
1 0
z
x
0 1
z
y
dxdy = (
z
x
i
z
y
j +
k )dxdy
si
d =
s
1 +
z
x
2
+
z
y
2
dxdy.
5.2.3 Triedrul geodezic, formulele lui Darboux
Pe suprafata parametrizat a
r =
r (u, v), (u, v) D

uv
consider am o curb a oarecare
cu parametrul o abscis a curbilinie
r =
(s) =
r (u(s), v(s)), s [s
1
, s
2
].
Intr-un punct curent al curbei consider am al aturi de baza lui Frent
(s),
(s),
(s)
baza
(s),
n (s) =

r
u

r
v
|
r |
,
g (s) =
(s)
n (s).
n (s) ind versorul normalei la suprafat a, versorul
g (s) este un versor normal la curb a

situat n planul tangent al suprafetei. El se numeste versorul normalei geodezice.
Denitia 5.2.8 Baza

(s),
n (s),
g (s) se nume ste baza geodezica sau baza lui Dar-

boux. Triedrul cu vrful n punctul dat cu muchiile dirijate dupa baza geodezica se
nume ste triedrul geodezic sau triedrul lui Darboux.
Toti vectorii
(s),
(s),
n (s),
g (s) sunt perpendiculari pe
(s), adic a sunt paraleli

cu planul normal la curb a. Not am cu (s) unghiul convex dintre

(s) si

n (s). Cum
triedrul lui Frent are viteza de rotatie instantanee
(s) = C(s)
(s) +T(s)
(s)
si triedrul lui Darboux are fat a de triedrul lui Frent viteza de rotatie instantanee
0
(s)
(s), rezult a c a triedrul lui Darboux are viteza de rotatie
(s) =
(s) +
0
(s)
(s) = C(s)
(s) + (T(s) +
0
(s))
(s).
A
Avem
(s) = sin (s)
n (s) + cos (s)
g (s)
si deci viteza de rotatie a triedrului geodezic este
(s) = (T(s) +
0
(s))
(s) +C(s) sin(s)
n (s) +C(s) cos (s)
g (s).
Rezult a c a au loc relatiile lui Darboux
0
(s) =

(s)
(s) = C
n
(s)
n (s) C
g
(s)
g (s),
n
0
(s) =

(s)
n (s) = C
n
(s)
(s) + T
g
(s)
g (s),
g
0
(s) =

(s)
g (s) = C
g
(s)
(s) T
g
(s)
n (s)
unde am notat
C
g
(s) = C(s) sin (s),
C
n
(s) = C(s) cos (s),
T
g
(s) = T(s) +
0
(s).
Denitia 5.2.9 C
g
(s) se nume ste curbura geodezica a curbei n punctul dat, C
n
(s) se
nume ste curbura normala a curbei si T
g
(s) se nume ste torsiunea geodezica a curbei.
5.2.4 Curbura normal a, a doua form a fundamental a
Din prima formul a a lui Darboux
0
(s) = C
n
(s)
n (s) C
g
(s)
g (s)
rezult a C
n
(s) =

0
(s)
n (s). Dar
0
(s) =
00
(s) =
r
uu
u
0
(s)
2
+ 2
r
uv
u
0
(s)v
0
(s) +
r
vv
v
0
(s)
2
+
r
u
u
00
(s) +
r
v
v
00
(s).
Deci
C
n
(s) =
r
uu
n u
0
(s)
2
+ 2
r
uv
n u
0
(s)v
0
(s) +
r
vv
n v
0
(s)
2
sau notnd
L(u, v) =
r
uu
n , M(u, v) =
r
uv
n , N(u, v) =
r
vv
n
C
n
(s) = L(u(s), v(s))u
0
(s)
2
+ 2M(u(s), v(s))u
0
(s)v
0
(s) +N(u(s), v(s))v
0
(s)
2
.

In diferentiale putem scrie
C
n
(s)ds
2
= d

n = d
2
r

n = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
.
Avnd n vedere c a

n = 0, prin diferentiere rezult a d

n +
n = 0 si deci a
doua form a fundamental a se mai scrie
C
n
ds
2
= d
r d
n = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
;
coecientii s ai se mai scriu
L =
r
u
n
u
, M =
r
u
n
v
=
r
v
n
u
, N =
r
v
n
v
.
Pentru o curb a cu parametrul t oarecare u = u(t), v = v(t) curbura normal a este
C
n
(t) =
L(u(t), v(t))u
0
(t)
2
+ 2M(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +N(u(t), v(t))v
0
(t)
2
E(u(t), v(t))u
0
(t)
2
+ 2F(u(t), v(t))u
0
(t)v
0
(t) +G(u(t), v(t))v
0
(t)
2
.
Aceast a formul a se numeste formula lui Meusnier. Observ am c a la numitor a ap arut
prima form a fundamental a, iar la num ar ator a ap arut a doua forma fundamentala,
tot o form a p atratic a denit a pe spatiul vectorilor tangenti la suprafat a n punctul
r (u(t), v(t)).
Cumvectorul tangent la suprafat a
r
u
(u, v)u
0
(t)+
r
v
(u, v)v
0
(t) este vector tangent la o
multime de curbe care trec prin acest punct, pentru toate aceste curbe curbura normal a
este aceeasi. Vom spune c a vectorul tangent

r
u
(u, v)u
0
(t) +
r
v
(u, v)v
0
(t) deneste o
directie n planul tangent al punctului.
Teorema 5.2.2 Toate curbele care trec printr-un punct al suprafe tei si au aceea si tan-
genta au aceea si curbura normala.
Prin denitie, curbura normal a este C
n
(t) = C(t) cos (t) unde C(t) este curbura
curbei, iar (t) este unghiul dintre normala principal a

(t) a curbei si normala

n (t)
la suprafat a n punctul respectiv. Dac a (t) = 0 sau (t) = , adic a directia normalei
principale coincide cu directia normalei la suprafat a, atunci C
n
(t) = C(t), ceea ce
justic a numele de curbur a normal a. Deci curbura normal a este curbura curbei de
intersectie dintre suprafat a si sectiunea normal a, adic a planul care contine pe

(t) si
n (t). Fie R
n
(t) raza de curbur a a curbei sectiunii normale si R(t) raza de curbur a a
curbei cu normala principal a
(t). Avem
1
R
n
(t)
=
1
R(t)
cos (t)
sau
R(t) = R
n
(t) cos (t).
Are loc
Teorema 5.2.3 Proiec tia centrului de curbura al sec tiunii normale pe planul osculator
al unei curbe cu aceea si tangenta coincide cu centrul de curbura al acestei curbe.
5.2.5 Semnicatia geometric a a celei de a doua forme funda-
mentale
Fie suprafata parametrizat a
r =
r (u, v), (u, v) D

uv
. Putem scrie
r (u +du, v +dv)
r (u, v)
=

r
u
du +
r
v
dv +
1
2
(
r
uu
du
2
+ 2
r
uv
dudv +
r
vv
dv
2
) +
+o(
du
2
+dv
2
)
Dac a not am
r (u +du, v +dv)
r (u, v) = X
r
u
+Y
r
v
+Z
n
avem
X = du, Y = dv, Z =
1
2
(Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
) +o(
du
2
+dv
2
)
sau l asnd la o parte termenii neglijabili
Z =
1
2
(LX
2
+ 2MXY +NY
2
).
Rezult a c a a doua form a fundamental a ne arat a ct iese suprafata din planul tangent.
Mai precis:
dac a forma a doua fundamental a este pozitiv denit a, atunci n vecin atatea punc-
tului suprafata poate aproximat a cu un paraboloid eliptic; punctul se numeste
eliptic;

dac a a doua form a fundamental a este nedegenerat a (ambele valori proprii sunt
nenule) dar nu este pozitiv denit a, atunci suprafata poate aproximat a cu un
paraboloid hiperbolic; punctul se numeste hiperbolic;
dac a a doua form a fundamental a este degenerat a suprafata poate aproximat a
cu un cilindru parabolic; punctul se numeste parabolic;
dac a a doua form a fundamental a este nul a, suprafata poate aproximat a local cu
un plan; punctul se numeste planar.
5.2.6 Directii principale, curburi principale, linii principale
Pe planul tangent al unui punct de pe suprafata parametrizat a

r =
r (u, v) avem
dou a forme p atratice care pe baza

r
u
,
r
v
pentru vectorul tangent d
r =

r
u
du +
r
v
dv
au expresiile
d
r
2
= p
1
(du, dv) = Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
,
d
2
r

n = d
r d
n = p
2
(du, dv) = Ldu
2
+ 2Mdudv +Ndv
2
.
Prima form a fundamental a ind pozitiv denit a, exist a o baz a ortonormat a

e
1
(u, v),
e
2
(u, v) a planului tangent format a din vectori proprii ai celei de a doua forme p atratice
astfel c a dac a
e
1
(u, v)
1
+
e
2
(u, v)
2
este un vector tangent, expresiile celor dou a forme
p atratice pentru acest vector sunt
p
1
(
1
,
2
) =
2
1
+
2
2
,
p
1
(
1
,
2
) = C
1
2
1
+C
2
2
2
.
C
1
, C
2
sunt valorile proprii ale celei de a doua forme p atratice. Evident C
1
, C
2
sunt
curburile normale ale sectiunilor normale care contin pe

e
1
(u, v),
e
2
(u, v).
Denitia 5.2.10 Direc tiile din planul tangent al unui punct denite de vectorii proprii
ai celei de a doua forme patratice se numesc direc tiile principale ale punctului. Curburile
sec tiunilor normale care con tin direc tiile principale se numesc curburile principale ale
punctului.
A
Dac a
e
1
(u, v) cos +
e
2
(u, v) sin este un versor din planul tangent, curbura normal a
a sectiunii normale care l contine este
C
n
= C
1
cos
2
+C
2
sin
2
=
C
1
+C
2
2
+
C
1
C
2
2
cos 2.
Din aceast a formul a, numit a formula lui Euler, rezult a c a valorile extreme (maxim a-
minim a) ale curburilor normale din punctul dat coincid cu cele dou a curburi principale.
Curburile principale, ind valorile proprii ale celei de a doua forme p atratice, sunt
date de ecuatia

L CE M CF
M CF N CG
= 0
sau, scris a dezvoltat
C
2
(EGF
2
) C(EN +LG2MF) + (LN M
2
) = 0.
Denitia 5.2.11 Produsul K = C
1
C
2
al curburilor principale se nume ste curbura totala
sau curbura lui Gauss a suprafe tei n punctul respectiv; media H =
C
1
+C
2
2
a curburilor
principale se nume ste curbura medie a suprafe tei n punctul respectiv.
Din relatiile de mai sus avem
K =
LN M
2
EGF
2
, H =
EN +LG2MF
2(EGF
2
)
.
Dac a
r
u
du +
r
v
dv este o directie principal a, trebuie s a avem
_
_
L CE M CF
M CF N CG
_
_
_
_
du
dv
_
_
= 0
sau
Ldu +Mdv C(Edu +Fdv) = 0,
Mdu +Ndv C(Fdu +Gdv) = 0
sau eliminnd C

Ldu +Mdv Edu +Fdv

Mdu +Ndv Fdu +Gdv
= 0

sau nc a, sub o form a mnenotehnic a
dv
2
dudv du
2
E F G
L M N
= 0.
Rezult a c a dac a
E
L
=
F
M
=
G
N
atunci orice directie este principal a si C
1
= C
2
, altfel exist a dou a directii principale.
Denitia 5.2.12 Se nume ste linie de curbura curba de pe suprafa ta care n ecare punct
al sau este tangenta unei direc tii principale.
Ecuatia de mai sus d a ecuatiile diferentiale ale liniilor de curbur a. Dac a curbele
coordonate sunt linii de curbur a atunci si numai atunci avem F = M = 0.
Exemplul 5.2.6.1 Consideram planul Oxy e cu parametrii cartezieni
r = u
i +v

e cu parametrii polari
r = v cos u
i +v sinu
j , (u, v) [0, 2) [0, ).

In ambele cazuri

n =

k si L =

r

n = 0, M =

r

n = 0, N =

r

n = 0. Rezulta
ca n plan a doua forma fundamentala este nula n orice punct al planului, adica cur-
bura oricarei sec tiuni normale este nula n orice punct. Proprietatea este caracteristica
planului pentru ca din celelalte expresii
L =
r
u
n
u
= 0, M =
r
u
n
v
=
r
v
n
u
= 0, N =
r
v
n
v
= 0
rezulta

n
u
=
n
v
= 0 si deci

n =
n
0
= const. Daca

r
0
este vectorul de pozi tie al unui
punct al suprafe tei, pentru un punct oarecare al suprafe tei

r
v
avem
((
r
0
)
n )
u
=
r
u
n = 0, ((
r
0
)
n )
v
=
r
v
n = 0
si deci (
r
0
)
n = 0, adica suprafa ta este un plan.

A
Exemplul 5.2.6.2 Consideram sfera
r = Rsin v cos u
i +Rsin v sinu
j +Rcos v
k , (u, v) [0, 2] [
2
,

2
].
Avem
r
u
= Rsin v sinu
i +Rsinv cos u
j ,
r
v
= Rcos v cos u
i +Rcos v sin u
j Rsin v
k.
Rezulta
E = R
2
sin
2
v, F = 0, G = R
2
,
n = sin v cos u
i sin v sinu
j cos v
k.
Mai departe
r
uu
= Rsin v cos u
i Rsin v sinu
j ,
r
uv
= Rcos v sin u
i +Rcos v cos u
j ,
r
vv
= Rsin v cos u
i Rsin v sinu
j Rcos v
k,
L =
r
uu
n = Rsin
2
v, M =
r
uv
n = 0, N =
r
vv
n = R
adica
L
E
=
M
F
=
N
G
=
1
R
adica curbura sec tiunii normale a oricarei curbe de pe sfera este
1
R
. Sa aratam ca aceasta
proprietate este caracteristica sferei. Din rela tiile de mai sus rezulta
L =
r
u
n
u
=
1
R
E =
1
R
r
u
2
,
M =
r
u
n
v
=
r
v
n
u
=
1
R
F =
1
R
r
u
r
v
,
N =
r
v
n
v
=
1
R
G =
1
R
r
v
2
si de aici
n
u
+
1
R
r
u
= 0,
n
v
+
1
R
r
v
= 0
adica vectorul
n +
1
R
r este constant pe suprafa ta, sa notam constanta cu

1
R
r
0
. Rezulta
r
0
= R
n sau |
r
0
| = R, suprafa ta este o sfera.

Exemplul 5.2.6.3 Consideram suprafa ta de rota tie n jurul lui Oz
r = (v) cos u
i + (v) sinu
j +v
k , (u, v) [0, 2] R.
Avem
r
u
= (v) sinu
i + (v) cos u
j ,
r
v
=
0
(v) cos u
i +
0
(v) sin u
j +
k ,
E =
2
(v), F = 0, G = 1 +
02
(v),
n =
cos u
i + sinu
j
0
(v)
k
(1 +
02
(v))
1/2
.
Mai departe
r
uu
= (v) cos u
i (v) sinu
j ,
r
uv
=
0
(v) sinu
i +
0
(v) cos u
j ,
r
vv
=
00
(v) cos u
i +
00
(v) sin u
j
si deci
L =
r
uu
n =
(v)
(1 +
02
(v))
1/2
, M = 0, N =

00
(v)
(1 +
02
(v))
1/2
.
Deci liniile parametrice sunt linii principale. Sectiunea normala n direc tia liniei v este o
curba meridian. Sec tiunea normala n direc tia liniei u este o curba care poate coincide
cu cercul paralel numai daca normala la suprafa ta este perpendiculara pe Oz. Cum
centrul de curbura al cercului paralel este pe axa de rota tie si cum centrul de curbura
al sec tiunii normale se proiecteaza pe centrul cercului paralel, rezulta ca si centrul de
curbura al sec tiunii normale se aa tot pe axa de rota tie. Ecua tia care da curburile
principale este
(v)
(1 +
0
(v)
2
)
1/2
C
2
(v)

00
(v)
(1 +
0
(v)
2
)
1/2
C(1 +
0
(v)
2
)
= 0
si deci
C
1
=
1
(v)(1 +
0
(v)
2
)
1/2
, C
2
=

00
(v)
(1 +
0
(v)
2
)
3/2
.
Rezulta curbura totala
K = C
1
C
2
=

00
(v)
(v)(1 +
0
(v)
2
)
2
A
si curbura medie
H =
C
1
+C
2
2
=
(v)
00
(v) (1 +
0
(v)
2
)
(v)(1 +
0
(v)
2
)
3/2
.
Curbura totala este pozitiva n punctele pentru care
00
(v) < 0, adica n punctele n
care concavitatea curbei meridian este ndreptata spre axa de rota tie si este negativa n
punctele n care
00
(v) > 0, adica n punctele n care concavitatea curbei meridian este
opusa axei de rota tie.
Suprafetele de rotatie care au curbura total a nul a peste tot sunt cele pentru care
(z) = az +b, adic a conurile de rotatie pentru a 6= 0 si cilindrii de rotatie pentru a = 0.
Ca s a g asim suprafetele de rotatie cu curbura medie nul a trebuie s a rezolv am ecuatia
(v)
00
(v) (1 +
0
(v)
2
) = 0.
Punnd
0
(v) = () avem
00
(v) =
0
()
0
(v) =
0
()() si avem ecuatia
0
= 1 +
2
sau
d
1 +
2
=
d
.
G asim () =
0
(v) =
p
C
2
2
1 si punnd C = cosh t, Cd = sinh tdt avem dt =
Cdv, adic a t = C(v v
0
) sau
=
1
C
coshC(v v
0
),
adic a suprafata de rotatie cu curbura medie nul a este catenoidul.
Exemplul 5.2.6.4 Consideram helicoidul
r = ucos v
i +usin v
j +av
k , (u, v) [0, 2] [0, ).

Avem
r
u
= cos v
i + sin v
j ,
r
v
= usin v
i +ucos v
j +a
k ,
n =
a sin v
i a cos v
j +u
k
(a
2
+u
2
)
1/2
r
uu
= 0,
r
uv
= sinv
i + cos v
j ,
r
vv
= ucos v
i usin v
j ,
L =
r
uu
n = 0, M =
r
uv
n =
a
(a
2
+u
2
)
1/2
, N =
r
vv
n = 0.
Curburile principale sunt date de ecua tia
C
a
(a
2
+u
2
)
1/2
a
(a
2
+u
2
)
1/2
C(a
2
+u
2
)
= 0
adica
C
1,2
=
a
a
2
+u
2
.
Curbura totala este negativa
K =
a
2
(a
2
+u
2
)
2
n timp ce curbura medie este nula.
5.2.7 Formulele de derivare
In ecare punct al suprafetei parametrizate

r =

r (u, v), (u, v) D
uv
avem un
triedru
r
u
(u, v),
r
v
(u, v),
n (u, v). Vom avea formule analoage formulelor lui Frenet care
vor exprima derivatele vectorilor acestui triedru
r
uu
=
1
11
r
u
+
2
11
r
v
+L
n ,
r
uv
=
1
12
r
u
+
2
12
r
v
+M
n ,
r
vv
=
1
22
r
u
+
2
22
r
v
+N
n ,
n
u
= a
1
1
r
u
+a
2
1
r
v
,
n
v
= a
1
2
r
u
+a
2
2
r
v
.
Se poate ar ata c a toti coecientii
k
ij
, numiti coecien tii lui Cristophel de spe ta a doua,
se exprim a prin coecientii primei forme p atratice E, F, G. De exemplu, pentru cei de
pe prima linie se poate scrie
r
uu
r
u
=
1
11
E +
2
11
F =
1
2
E
u
,
r
uu
r
v
=
1
11
F +
2
11
G = F
u
1
2
E
v
.
Rezult a
1
11
=
E
u
G2FF
u
+FE
v
2(EGF
2
)
,
2
11
=
E
u
F + 2EF
v
EE
v
2(EGF
2
)
.
A
In cazul n care prima form a p atratic a este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
singurii coecienti
k
ij
nenuli sunt
2
12
=
G
u
2G
,
1
22
=
1
2
G
u
,
2
22
=
G
v
2G
.
In ce priveste coecientii a
j
i
vom observa c a prin nmultire scalar a cu
r
v
,
r
v
avem
_
_
L M
M N
_
_
=
_
_
a
1
1
a
2
1
a
1
2
a
2
2
_
_
_
_
E F
F G
_
_
adic a
_
_
a
1
1
a
2
1
a
1
2
a
2
2
_
_
=
_
_
L M
M N
_
_
_
_
E F
F G
_
_
1
=
1
EGF
2
_
_
L M
M N
_
_
_
_
G F
F E
_
_
.
Dac a liniile coordonate sunt linii principale F = M = 0 atunci au loc formulele lui
Rodrigues
n
u
=
L
E
r
u
= C
1
r
u
,
n
v
=
N
G
r
v
= C
2
r
v
,
C
1
, C
2
ind curburile principale.
Dac a punctul
r (u, v) descrie o suprafat a parametrizat a, versorul normalei
n (u, v)
dispus n origine descrie o suprafat a numit a imaginea sferic a a suprafetei date. Cum
|
n
u

n
v
| = K|
r
u

r
v
|
rezult a ntre elementul de arie d al suprafetei parametrizate si elementul de arie d al
imaginii sferice exist a relatia d = Kd si deci are loc
Teorema 5.2.4 a lui Gauss. Limita raportului dintre aria unei portiuni a imaginii
sferice si aria por tiunii corespunzatoare a suprafe tei cnd por tiunea se strnge la un
punct este curbura totala n acel punct.
Teorema lui Gauss este analogul relatiei care d a curbura curbei plane C =
d
ds
.
In leg atur a cu curbura total a, Gauss a demonstrat ceea ce el a numit teorema
egregium, teorema minunat a: curbura total a tine de geometria intrinsec a a suprafetei,
adic a se exprim a numai prin coecientii primei forme fundamentale.

5.2.8 Curbura geodezic a, geodezice
Din prima formul a a lui Darboux
0
(s) = C
n
(s)
n (s) C
g
(s)
g (s)
rezult a pentru curbura geodezic a expresia
C
g
(s) =
0
(s)
g (s) =
0
(s)(
(s)
n (s)).
Mai putem scrie
C
g
(s)
g (s) =
0
(s) C
n
(s)
n (s).
Pe de alt a parte
0
(s) =
d
2
r
ds
2
=
r
uu
du
ds
2
+ 2
r
uv
du
ds
dv
ds
+
r
vv
dv
ds
2
+
r
u
d
2
u
ds
2
+
r
v
d
2
v
ds
2
sau dup a formulele de derivare
0
(s) =

1
11
r
u
+
2
11
r
v
+L
du
ds
2
+ 2
1
12
r
u
+
2
12
r
v
+M
n

du
ds
dv
ds
+
+
1
22
r
u
+
2
22
r
v
+N
dv
ds
2
+
r
u
d
2
u
ds
2
+
r
v
d
2
v
ds
2
.
Notnd
P =
1
11
du
ds
2
+
1
12
du
ds
dv
ds
+
1
22
dv
ds
2
,
Q =
2
11
du
ds
2
+
2
12
du
ds
dv
ds
+
2
22
dv
ds
2
avem
C
g
(s)
g (s) =

d
2
u
ds
2
+P
r
u
+
d
2
v
ds
2
+Q
r
v
.
Inmultind vectorial cu
(s) =
r
v
du
ds
+
r
v
dv
ds
rezult a expresia curburii geodezice
C
g
(s) =
EGF
2
d
2
v
ds
2
+Q
du
ds

d
2
u
ds
2
+P
dv
ds
.
Curbura geodezic a este obiect de geometrie intrinsec a pentru c a se exprim a numai prin
coecientii primei forme fundamentale.
In cazul n care prima form a fundamental a este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
A
expresia curburii geodezice este
C
g
(s) =
G
(u
02
+Gv
02
)
3/2
(v
00
u
0
u
00
v
0
) +
1
2
G
u
v
03
+
G
v
2G
u
0
v
02
+
G
u
G
u
02
v
0
.
In cazul planului, curbura geodezic a coincide cu curbura obisnuit a.
Denitia 5.2.13 O curba de pe suprafa ta parametrizata se nume ste curba geodezica
daca n toate punctele sale curbura geodezica este nula.
Evident au loc
Teorema 5.2.5 O curba

r
v
=

(s) =

r
v
(u(s), v(s)) de pe suprafa ta parametrizata
este curba geodezica daca si numai daca

00
(s)
0
(s)
n (u(s), v(s))
= 0.
Teorema 5.2.6 O curba

r =

(s) =

r (u(s), v(s)) de pe suprafa ta parametrizata
este curba geodezica daca si numai daca vectorul sau accelera tie
00
(s) este perpendicular
pe planul tangent la suprafa ta n ecare punct al curbei.
Cu notatiile de mai sus, are loc teorema
Teorema 5.2.7 Curba u = u(s), v = v(s) de pe suprafa ta este geodezica daca si numai
daca au loc rela tiile
d
2
u
ds
2
+P
d
2
u
ds
2
+
1
11
du
ds
2
+
1
12
du
ds
dv
ds
+
1
22
dv
ds
2
= 0,
d
2
v
ds
2
+Q
d
2
v
ds
2
+
2
11
du
ds
2
+
2
12
du
ds
dv
ds
+
2
22
dv
ds
2
= 0.
Din propriet atile sistemelor de ecuatii diferentiale rezult a
Teorema 5.2.8 Prin ecare punct ordinar al suprafe tei n orice direc tie data trece o
curba geodezica si numai una.
Exemplul 5.2.8.1 Consideram cilindrul circular drept
r = Rcos
u
R
i +Rsin
u
R
j +v
k , (u, v) [0, 2R] R.

Prima forma fundamentala ind ds
2
= du
2
+ dv
2
geodezicele sunt date de ecua tiile
u
00
= 0, v
00
= 0, adica u = s + , v = s + . Geodezicele sunt elicele de pe cilindru.

Denitia 5.2.14 Parametrii u, v ai unei suprafe te se numesc parametrii semigeodezici
daca prima forma fundamentala este
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
.
Parametrii semigeodezici sunt caracterizati de urm atoarele propriet ati:
curbele parametrice sunt ortogonale;
curbele parametrice v = v
0
sunt curbe geodezice.
Se poate demonstra urm atoarea teorem a
Teorema 5.2.9 Pentru orice curba C de pe suprafa ta parametrizata si orice punct P
0
de pe aceasta curba exista o vecinatate a acestui punct si un sistem de parametrii semi-
geodezici u, v astfel nct curba C este curba u = 0 si punctul P
0
corespunde parametrilor
u = 0, v = 0.
Al aturi de punctul P
0
dat de teorema precedent a consider am punctul Q
0
corespun-
z ator parametrilor u = u
0
, v = 0, u
0
ind lungimea l a arcului de geodezic a care uneste
pe P
0
cu Q
0
. O alt a curb a oarecare care uneste pe P
0
cu Q
0
va avea ecuatiile u = u,
v = f(u), u [0, u
0
], f
0
(u) 6= 0. Lungimea acestei curbe va
L =
u
0
Z
0
p
1 +G(u, f(u))f
0
(u)
2
du >
u
0
Z
0
du = u
0
= l.
Deci are loc
Teorema 5.2.10 Arcul geodezicei care une ste doua puncte P
0
, Q
0
are lungimea cea mai
mica fa ta de orice curba care une ste cele doua puncte, daca punctele sunt sucient de
apropiate.
Consider am un punct material care este obligat s a se deplaseze pe suprafat a f ar a
forte exterioare. Vom putea scrie ecuatia
m
d
2
r
dt
2
= R
n |R|
d
r
dt
unde R este m arimea reactiunii normale a suprafetei, este coecientul de frecare.
Inmultind scalar cu
d
r
dt

n rezult a
d
2
r
dt
2
r
dt

n

= 0, adic a punctul material se
A
misc a de-a lungul unei geodezice a suprafetei. Se poate ar ata c a dac a un r cu greutate
neglijabil a este ntins pe o suprafat a, f ar a a actiona alte forte asupra lui, rul se dispune
dup a o geodezic a a suprafetei.
Geodezicele pe o suprafat a oarecare sunt analoagele dreptelor dintr-un plan.
5.2.9 Formulele lui Gauss-Bonnet
Pe o suprafat a parametrizat a
r =
r (u, v), (u, v) D

uv
consider am o curb a nchis a
C. Presupunem c a parametrii pe suprafat a sunt semigeodezici
ds
2
= du
2
+G(u, v)dv
2
,
r
u
2
= 1,
r
u
r
v
= 0,
r
v
2
= G(u, v).
Primele trei formule de derivare sunt
r
uu
= L
n ,
r
uv
=
1
2
G
u
G

r
v
+M
n ,
r
vv
=
1
2
G
u
r
u
+
1
2
G
v
G
r
v
+N
n
iar curbura total a este
K =
1
G
(
G)
uu
.
Not am cu unghiul f acut de versorul
al tangentei la curb a cu versorul
r
v
. Vom avea
r
u
cos +

r
v
G
sin.
Versorul geodezic
g va
g =
r
u
sin

r
v
G
cos .
Calculnd diferentiala versorului

si folosind formulele de derivare g asim
d
g d + cos (L
n du +
1
2
G
u
G

r
v
dv +M
n dv) +
+
sin
G
(M
n du
1
2
G
u
r
u
dv +N
n dv).
Tinnd cont de prima formul a a lui Darboux rezult a
C
g
ds +d =
1
2
G
u
G
dv.

Consider am c a baza

r
u
,
r
u
,
n este orientat a la dreapta. Integrnd de-a lungul curbei

nchise C n sens direct, avem
Z
C
C
g
ds +
Z
C
d =
1
2
Z
C
G
u
G
dv =
1
2
ZZ
D
0
uv
G
u
dudv =
ZZ
S
G)
uu
G
d
adic a formula lui Gauss-Bonnet
Z
C
d =
Z
C
C
g
ds +
ZZ
S
Kd,
S ind suprafata limitat a de curba nchis a C.
Dac a curba C este neted a atunci formula lui Gauss-Bonnet devine
2 =
Z
C
C
g
ds +
ZZ
S
Kd.
Dac a curba C este un triunghi A
1
A
2
A
3
parcurs n sens direct, not am
Z
A
1
A
2
d =
1
,
Z
A
2
A
3
d =
2
,
Z
A
3
A
1
d =
3
.
La pornirea din A
1
unghiul este
0
; ajungem n fata lui A
2
cu valoarea lui egal a cu
0
+
1
; tangenta rotindu-se n A
2
cu
2
=
2
,
2
unghiul interior al triunghiului,
plec am mai departe cu valoarea lui egal a cu
0
+
1
+
2
; ajungem n fata lui A
3
cu
valoarea lui egal a cu
0
+
1
+
2
+
2
; tangenta se roteste n A
3
cu
3
=
3
,
3
unghiul interior al triunghiului, plec am mai departe cu valoarea
0
+
1
+
2
+
2
+
3
;
ajungem n fata lui A
1
cu valoarea
0
+
1
+
2
+
2
+
3
+
3
egal a evident cu
0
+2.
Rezult a
1
+
2
+
3
= 2 (
1
+
2
+
3
) = +
1
+
2
+
3
si formula lui Gauss-Bonnet devine
1
+
2
+
3
= +
Z
A
1
A
2
A
3
A
1
C
g
ds +
ZZ
A
1
A
2
A
3
Kd.
Dac a triunghiul este geodezic C
g
= 0 si avem
1
+
2
+
3
= +
ZZ
A
1
A
2
A
3
Kd.
Diferenta
1
+
2
+
3
se numeste excesul triunghiului geodezic. El este pozitiv dac a
curbura este pozitiv a, este cazul sferei.
Index
a doua forma patratica fundamentala, 251
abscisa curbilinie, 212
algoritmul lui Gauss-Jordan, 79
aplicatie lineara, 80
aria elementara, 248
aria suprafetei parametrizate, 248
axa de rotatie, 184
axe de coordonate, 24
baricentrul, 35
baza (triedrul) lui Frenet, 217
baza canonica, 70
baza duala, 103
baza in spatiu vectorial, 64
baza ortogonala (ortonormata), 124
baza ortonormata, 17
baza reciproca in spatii euclidiene, 149
binormala, 217
catenoid, 238
centru de simetrie a unei conice, 160
centrul de curbura, 216
centrul maselor, 35
cerc paralel, 184
cercul osculator, 216
cicloida, 204
coecienti Fourier, 125
coloana coordonatelor (componentelor),
65
combinatie lineara, 13, 60
componente contravariante (covariante),
150
componentele vectorului, 65
con de ordinul doi, 189
conica, 157
contravariant, 74
conul asimptotic a hiperboloidului, 191
coordonata pivot, 69
coordonate (moduri) fundamentale, 155
coordonatele vectorului, 65
cosinusi directori, 18
covariant, 104
criteriul lui Sylvester, 117
cuadrica, 197
curba de nivel constant, 206
curba de ordinul doi, 157
curba directoare, 179, 182
curba discriminanta a unei familii, 230
curba intersectie a doua suprafete de nivel
constant, 207
curba meridian, 184
curba parametrizata, 203
curba plana denita explicit, 206
INDEX 267
curba recticabila, 211
curbe coordonate (parametrice), 236
curbe parametrizate echivalente, 211
curbura, 215
curbura geodezica, 250
curbura medie, 254
curbura normala, 250
curbura totala ( a lui Gauss), 254
curburi principale, 253
defectul aplicatiei, 84
deplasare in spatiu euclidian, 146
desfasurata, 228
determinantul Gram, 121
dimensiunea spatiului vectorial, 70
directii principale, 253
dispunerea sau construirea vectorului liber,
9
dreapta vectoriala, 71
dublu covariant, 107
dublu produs vectorial, 33
ec. scalar param. ale supr. parame-
trizate, 236
ec. vectorial parametrica a supr. para-
metrizate, 235
echipolenta, 8
ecuatia canonica a conului de ordinul doi,
189
ecuatia canonica a elipsoidului, 188
ecuatia canonica a hiperboloidului cu 2
panze, 193
ecuatia canonica a hiperboloidului cu o
panza, 190
ecuatia canonica a parabiloidului eliptic,
194
ecuatia canonica a paraboloidului hiper-
bolic, 196
ecuatia intrinseca, 226
ecuatia naturala a curbei, 212
ecuatia vectorial parametrica a curbei,
203
ecuatiile scalar parametrice ale curbei,
203
element de lungime (lungime elementara),
212
elemente linear independente, 62
elementul de arie, 248
elicea circulara, 205
elipsa colier, 190
elipsoid, 187
endomorsm adjunct, 129
endomorsm izometric (ortogonal), 138
endomorsm linear, 80
endomorsm simetric, 130
enomorsm autoadjunct, 129
epicicloida, 204
evoluta, 227
evolventa, 228
forma bilineara, 106
forma canonica a unei forme patratice,
109
forma lineara, 81
268 INDEX
forma lineara de speta doua, 104
forma metrica a supr., 244
forma patratica, 109
forma patratica pozitiv (negativ) denita,
116
forma polara, 109
forma redusa a formei patratice, 109
forme hermitice, 108
formula lui Euler, 254
formula lui Meusnier, 251
formulele lui Frenet, 219
functie lineara, 80
functie omogena, 183
generatoare, 179
generatoare rectilinii, 192
helicoid, 239
hiperboloid cu doua panze, 193
hiperboloid cu o panza, 190
hiperplan vectorial, 71
homomorsm de spatii vectoriale, 80
imaginea unei aplicatii lineare, 82
inegalitatea Schwarz-Cauchy-Buniacovschi,
122
inegalitatea triunghiului, 122
infasuratoarea lineara, 61
infasuratoarea normalelor, 227
izomorsm, 83
linie de curbura, 255
lungimea curbei, 211
marimea (modulul) unui vector in sp. euclid-
ian, 121
marimea vectorului, 7
matrice asemenea, 90
matrice ortogonala, 125
matricea asociata aplicatiei lineare, 86
matricea coordonatelor (componentelor),
66
matricea de trecere, 27, 74
matricea Gram, 120
metoda lui Gauss, 111
minor diagonal, 92
moduri fundamentale, 137
moment al vectorului, 37
multime legata, 63
multime libera, 63
multiplicatorii lui Lagrange, 106
multiplicitate algebrica, 94
multiplicitate geometrica, 94
norma unui vector, 123
nucleul unei aplicatii lineare, 83
omotetie, 81
operator linear, 80
opusa unei curbe, 211
paraboloid eliptic, 194
paraboloid hiperbolic, 195
parametrii directori, 18
plan osculator, 214
plan tangent la suprafata, 241
plan vectorial, 71
INDEX 269
planul normal, 217
planul recticant, 217
polinom caracteristic al matricei, 92
polinomul caracteristic al endomorsmu-
lui, 93
prima forma patratica a supr., 243
principiul includerii si excluderii, 72
procedeul Gram-Schmidt, 124
produs exterior a doi vectori, 20
produs exterior a trei vectori, 23
produsul mixt a trei vectori, 31
proiectia (componenta) ortogonala a unui
element, 126
proiectia elementului, 81
pulsatii fundamentale, 137
punct biordinar, 213
punct eliptic, 252
punct hiperbolic, 253
punct ordinar (singular), 206
punct ordinar (singular) al unei supr. param.,
240
punct parabolic, 253
punct planar, 253
rangul aplicatiei lineare, 84
raportul in care un punct imparte un
segment, 24
raza de curbura, 216
regula paralelogramului, 10
regula poligonului inchis, 11
regula triunghiului, 10
relatia lui Leibniz, 36
relatie de reciprocitate, 129
relatiile lui Darboux, 250
relatiile paralelogramului, 123
reper cartezian, 24
rotitul unui vector in jurul unei axe, 33
simetrie, 81
sistem cartezian, 24
sistem de generatori, 60
sistem rectangular drept, 21
spatiu dual (conjugat), 102
spatiu euclidian, 120
spatiu vectorial, 58
spatiul aritmetic, 59
subspatii independente, 61
subspatii suplimentare, 62
subspatiu invariant, 91
subspatiu vectorial, 59
subspatiul complement ortogonal, 126
subspatiul intersectie, 61
subspatiul suma, 61
suma a doua curbe, 211
suma directa de subspatii, 62
suma vectorilor, 9
suportul curbei parametrizate, 203
suportul suprafetei parametrizate, 235
suprafata cilindrica, 179
suprafata conica, 182
suprafata de nivel constant, 240
suprafata de ordinul doi, 197
suprafata de rotatie, 184
suprafata parametrizata, 235
270 INDEX
suprafete izometrice (aplicabile una pe
alta), 245
tangenta la curba parametrizata, 210
tensorul tensiunii, 133
teorema completarii, 71
teorema de caracterizare a endomors-
melor autoadjuncte, 134
teorema de descompunere a unui endo-
morsm oarecare, 146
teorema de inertie, 116
teorema de structura a endomorsmelor
izometrice, 141
teorema de structura a matricelor ortog-
onale, 141
teorema de structura a matricelor simet-
rice, 135
teorema de structura a unei deplasari,
147
teorema inlocuirii, 69
teorema lui Cramer, 79
teorema lui Grassman, 72
teorema lui Kronicker-Capelli, 79
torsiunea curbei, 219
torsiunea geodezica, 250
transformare lineara, 80
triedrul geodezic (Darboux), 249
unghi orientat intre doi vectori, 20
unghiul dintre doi vectori, 15, 123
urma matricei, 93
valoare proprie, 91
varful suprafetei conice, 182
vector de pozitie, 23
vector liber, 8
vector propriu, 91
vectori colineari, 9
vectori coplanari, 9
vectori linear (in)dependenti, 14
vectori reciproci, 39
vectorul acceleratie, 213
vectorul arie elementara, 248
vectorul lui Darboux, 220
vectorul viteza de rotatie, 143
vectorul viteza de rotatie al rigidului, 34
versorul normalei geodezice, 249
versorul normalei la suprafata, 247
versorul normalei principale, 215
versorul tangentei, 210
viteza instantanee de rotatie, 144

Algzv

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Algzv

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

ALGEBR

AB. In guri vectorul legat se reprezint a prin segmentul respectiv cu s ageat a n

AB| si se numeste marimea sau modulul vectorului

CD se numesc echipolen ti si scriem

c , etc. Vectorul liber nul, adic a clasa tuturor vectorilor

0 sau chiar mai simplu prin 0, f ar a a avea motiv de confuzie.

b are loc dac a si numai dac a

a se scrie pur si simplu

a . Operatia de construire a vectorului legat

BA se numeste opusul lui

b doi vectori oarecare. Fie O un punct oarecare si

OB se nume ste suma vectorilor

b dispusi n punctul O si OABC paralelogra-

b este bine denit a, cu alte cuvinte, alegnd

c . Se construieste initial suma

OC se obtine dac a se adaug a vectorului

c . Deci adunarea vectorilor este asociativ a

c se poate construi si astfel:

b a c arui sum a cu vectorul

a . Din denitia sumei a

b dispusi n punctul O construim paralelogramul OACB,

b , iar cealalt a diagonal a

b se poate scrie si sub forma sumei

b , ultimul ind opusul lui

b . Deci, ca si pentru numere, suma si diferenta

a vectorul nul este element neutru;

0 orice vector are un opus.

a se poate considera ca rezultat al nmultirii vectorului

a , ducem dreptele AP, AQ paralele

b ) dintre doi vectori nenuli

b este unghiul convex

b este un numar, notat

c si numerele , reale au loc egal-

b n aceast a baz a; la fel

b . Dar cum componenta combinatiei lineare

b sunt doi vectori si este unghiul dintre ei, atunci |

a si deci produsul scalar al celor doi vectori este egal

a | = 1), componentele sale pe o baz a

b este orientat a la dreapta dac a si numai dac a ntr-o

b sunt doi vectori, se nume ste determinantul Gram al lor

b este orientat a la dreapta dac a si numai dac a determinanul

b . Mai precis, dac a paralelogramul se

b , un vector considerat dispus n extremitatea celui

reprezint a aria orientat a a triunghiului

j este o baza orientata la dreapta ntr-un plan si

j sunt doi vectori n acest plan, se nume ste produs

b ) ntr-o baza ortonormata dreapta data

b ) determinat abstrac tie

b un factor iese n fat a;

b este distributiv fat a de adunare.

b = 0 dac a si numai dac a vectorii sunt linear dependenti (colineari).

k . Sistemul cartezian a c arui baz a este ortonormat a

k o baz a ortonormat a orientat a la dreapta si vectorii

b astfel nct vectorul

d este n altimea paralelipipedului construit pe cei trei

este determinantul Gram al celor trei vectori. Rezult a

k este o baza ortonormata orientata la dreapta si

a a fost construit sau dispus n

MB. Cnd capetele segmentului AB au vectorii de pozitie

AB, din relatia

OM este functie de timp

k este o baza ortonormata orientata la dreapta si

c este arbitrar, rezult a c a produsul vectorial